Sunteți pe pagina 1din 21

FRACTURI-GENERALITATI

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-


Arseni”
Catedra de Ortopedie-Traumatologie
Şef catedră: Prof. Dr. Florian Purghel
 Definiţie :

 Fractura este o soluţie de continuitate la nivelul


osului produsă de un traumatism de o oarecare
violenţă. De obicei se produce la tineri sănătoşi
în cazul accidentelor de circulaţie, muncă, sport
sau la bătrâni, la care o simplă cădere, datorită
osteoporozei senile, poate produce fracturi.
 CLASIFICARE

 1) Fracturi deschise – tegumentul şi


ţesuturile moi sunt afectate, deci fractura
comunică cu exteriorul. În aceste cazuri
există o sângerare mai mare, timpul de
vindecare este mai lung, iar riscul infecţiei
este foarte mare.
 2) Fracturi închise – tegumentul supraiacent
fracturii rămâne intact.
 SEDIUL FRACTURII:
 epifizar : mai frecvente la copii şi însoţite de
decolare la nivelul cartilajului de creştere
 metafizar : mai frecvente la bătrâni (ex :
fractura de col chirurgical humeral, fractura
Pouteau-Colles), dar şi la tineri în fracturile
supracondiliene femurale.
 diafizar
 articular : cu traiect ce deplasează suprafeţele
articulare. Evoluează ulterior spre artroză
posttraumatică precoce.
 fracturi “în lemn verde” şi fracturi tasare cu
angulare, intraspongioase : la copil
 DEPLASAREA FRACTURII:
 fără deplasare : este o fractură de suspicionat
într-un traumatism cu echimoză tardivă, dureri în
punct fix şi impotenţă funcţională mai mare
decât aspectul clinic. Uneori nu se observă pe
radiografia efectuată la momentul accidentului.
De aceea, radiografia se repetă la 7-10 zile,
obligatoriu în 2 incidenţe (faţă şi profil).
 cu deplasare : deplasarea fracturii poate fi :
 angulare : capetele fracturare fac un unghi (var, valg –
în plan frontal ; angulare anterioară/posterioară – în
plan sagital)
 deplasare laterală
 încălecare, cu scurtare
 rotaţie axială (internă/externă)
 Toate deplasările sunt grave, dar cea mai gravă
este cea axială (rotaţie).
 TRAIECTUL FRACTURII:

 transversal
 oblic scurt/lung
 spiroid scurt/lung
 cominutiv (cu mai mult de 2 fragmente)
 fracturi complexe (cu foarte multe fragmente
osoase)
 segmentate (cu 1-2-3 fragmente bine definite,
etajate)
 MECANISMUL PRODUCERII FRACTURII:

 direct – fractura este la locul impactului şi este


de obicei transversă sau cominutivă şi de multe
ori este deschisă
 indirect – fractura este la distanţă de locul de
acţiune al agentului traumatizant. Este oblică,
spiroidă etc. Se produc prin : flexie, extensie
forţată (cu smulgeri epifizare), compresiune
(ex : fracturi epifizare, de calcaneu, de corpi
vertebrali) sau torsiune.
 SIMPTOMATOLOGIE
 semne de probabilitate (când
simptomatologia este comună cu a
entorselor, luxaţiilor şi
contuziilor) :
 durere în punct fix
 deformare (prin hematom şi
deplasarea fragmentelor)
 scurtarea segmentului afectat (apare
şi în luxaţii)
 echimoză (tardivă)

 impotenţă funcţională
 SIMPTOMATOLOGIE
 semne de certitudine (sunt
patognomonice şi se vor căuta cu grijă,
nu agresiv) :
 mobilitate anormală (nu şi în fracturile
incomplete)
 crepitaţii osoase

 întreruperea continuităţii osoase (ex :


fracturile transverse de rotulă, olecran,
tibie se pot palpa)
 netransmisibilitatea mişcărilor

 radiografia este cea mai obiectivă şi este


document medico-legal
 COMPLICATII
 generale imediate (legate de
consecinţele traumatismului
dar şi de terenul bolnavului) :
 insuficienţă respiratorie acută
 şoc hemoragic şi traumatic
 embolia grăsoasă
 tulburări urinare la bătrâni
 decompensarea diabetului latent
 complicaţii tromboembolice
 COMPLICATII
 locale imediate
 - fractura deschisă – clasificarea Gustilo-Anderson :
 tip I : ≤1cm, fără contaminare evidentă, după traumatisme de mică
energie
 tip II : > 1cm, dar ţesuturile moi nu sunt smulse de pe os,
contaminare medie, după traumatisme de energie medie
 tip IIIA : largă, dar cu acoperire adecvată cu ţesuturi moi a
fracturii, contaminare intensă, după traumatisme de energie înaltă
 tip IIIB : largă, cu smulgere periostală (osul este expus)
 tip IIIC : largă, cu leziuni grave ale axului arterial principal
 leziuni nervoase (ex: leziuni de n. radial, sciatic popliteu extern,
median ; smulgeri de rădăcini nervoase în fracturile coloanei
vertebrale)
 leziuni vasculare : secţiune completă cu hematom pulsatil
→compresiuni vasculare→ischemie. Ischemia cutanată duce la
escare, ischemia profundă determină paralizii prin afectarea
nervilor. Paralizia poate fi definitivă când circulaţia nu se
restabileşte. Ischemia întinsă determină retracţie musculară
(sindrom Volkmann) sau gangrena segmentului respectiv cu
necesitatea amputaţiei de urgenţă pentru salvarea vieţii
pacientului.
 COMPLICATII
 locale tardive :
 calus vicios, datorită unei reduceri
neanatomice sau deplasării sub gips
 COMPLICATII
 locale tardive :
 pseudartroza :
 hipertrofică
 hipotrofică
 COMPLICATII
 locale tardive :
 tulburări de creştere în fracturile cu decolarea
cartilajului de creştere
 necroza osoasă (ex : în fracturile de astragal,
scafoid carpian, col femural)
 artroza posttraumatică tardivă (tratament –
artroplastie)
 redoare articulară
 sindrom Sűdeck
 scurtarea segmentului
 pseudartroză infectată
 osteita postfracturară
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 Elementul iniţial – EVALUAREA FUNCŢIILOR VITALE (cǎi
aeriene, respiraţie, circulaţie)
 Examenul obiectiv – din cap pânǎ în vârful halucelui
 În traumatismele extremitǎţilor – examinarea sistemelor
neurovasculare periferice ! - ischemie ?
- paralizie ?
 Tratamentul corect prespitalicesc al fracturilor este
şansa unei recuperǎri rapide
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 Imobilizarea corectǎ pe atele
 Dupǎ reducerea fracturilor supraveghere
neurovascularǎ perifericǎ a membrului traumatizat
(puls, reumplere capilarǎ, sensibilitate şi motilitate)
 NU se efectueazǎ reducerea fracturii în:
 fracturile – luxaţii severe ale genunchiului
 fracturile deschise !
 Prevenirea tumefacţiilor membrelor traumatizate:
 poziţie proclivǎ pentru membrul superior şi inferior
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (prespitalicesc):
 În fracturile deschise :
 uneori hemoragia pune în pericol viaţa bolnavului
 riscul infecţiei este direct proporţional cu severitatea
distrugerii de pǎrţi moi. De aceea:
 tratamentul (atât local cât şi general) începe la locul
accidentului:
 profilaxia antitetanicǎ
 antibioprofilaxia
 se aplicǎ pansament steril şi comprese
 atelele vor cuprinde întotdeauna articulaţia
supraiacentǎ şi subiacentǎ focarului de fracturǎ
 Tratamentul fracturilor extremităţilor în
politraumatisme (în spital):

 Se consultǎ pacientul pentru depistarea


traumatismelor osteomusculare ale
extremitǎţilor şi pelvisului
 Rx pentru membre, pelvis
 Se verificǎ imobilizǎrile prespitaliceşti
(îndepǎrtându-le şi înlocuindu-le)
 Se verificǎ eventualele plǎgi suturate şi unde
este cazul reintervine (vezi colaborarea cu
chirurgul plastician)
 Tratamentul în urgenţǎ al fracturilor deschise !
 Se poate opera fractura când:
 bolnavul este echilibrat hemodinamic şi respirator
 traumatismul are un GCS ≥ 8 (colaborare cu
neurochirurgul)