Sunteți pe pagina 1din 26

OSTEOMIELITA

ACUTĂ

Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar-


Arseni”
Catedra de Ortopedie-Traumatologie
Şef catedră: Prof. Dr. Florian Purghel
 Definiţie:

 Osteomielita – infecţia osului cu germeni


ajunşi pe cale hematogenă (cel mai
frecvent stafilococ)

 Osteita – infecţia osului prin inoculare


directă cu stafilococ (în fracturi) sau
iatrogenă sau cu germeni specifici (osteita
sifilitică, tbc, parazitară)
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Epidemiologie
 Este mai frecventă la băieţi (55 %)

 Etiologie
 Stafilococ auriu (90 %)
 Stafilococ alb

 Stafilococ citreus

 Streptococ (rar)
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Anatomie patologică
 Localizarea cea mai frecventă
este în oasele lungi, la nivelul
metafizelor :
 femurul şi tibia (75 %) (sunt
interesate mai ales extremităţile
fertile, apropiate de genunchi)
 humerus (7 %)
 oasele antebraţului (5 %)
 peroneul (1 %)
Osteomielita acută a perioadei de
creştere
 Simptomatologie
 Debutul poate fi dominat de semnele de infecţie
generală sau de semnele localizării osoase.
 durere la extremitatea unui os lung, apărută de obicei
după un traumatism şi care determină impotenţă
funcţională şi adoptarea unei atitudini antalgice
 Perioada de stare ajunge la maximum după 2 – 3
zile de la debut.
 Durerea domină tabloul clinic, iar zona afectată începe
să fie infiltrată, edemaţiată, cu tegumente roşii, calde,
cu circulaţie venoasă aparentă. Nu există adenopatie.
După încă 2 – 3 zile, abcesul subperiostic poate fi simţit
la palpare ca o fluctuenţă sau renitenţă profundă.
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Evoluţie
 Abcesul se poate deschide spontan ; durerea şi
temperatura scad, iar starea generală se
ameliorează
 După o ameliorare de scurtă durată,
temperatura creşte din nou, indicând fie
extinderea infecţiei la diafiză, fie apariţia unui
alt focar în alt os, fie o complicaţie articulară
sau viscerală
 După drenarea (spontană sau chirurgicală) a
puroiului, osteomielita se poate vindeca sau,
mai frecvent, devine cronică
Osteomielita acută a perioadei de
creştere
 Examen radiologic
 La debut nu există modificări radiologice.
 După 5 – 6 zile, formarea abcesului subperiostic şi apariţia
tumefacţiei pot fi observate ca un semn cutanat.
 14 – 16 zile: rarefiere în zona metafizo-diafizară, sub
forma unor mici pete neregulate (« aspect băltit »)
 18 – 20 zile osul subperiostic nou format poate să apară
ca o dedublare a corticalei
 Mai târziu încep să se evidenţieze sechestrele osoase,
care apar mai opace decât restul osului, înconjurate de un
spaţiu clar
 În cursul evoluţiei ulterioare osul nou format capătă un
aspect mai regulat, mai dens, sub forma unor îngroşări
diafizare (hiperostoză).
Osteomielita acută a perioadei de
creştere
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Forme clinice

 Forma toxică
 Forma septico-pioemică
 Osteomielita sugarului
 Abcese şi flegmoane ale părţilor
moi, de origine osoasă
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Complicaţii

 artrita
 fractura pe os patologic

 luxaţia patologică

 tulburări de osteogeneză
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Diagnostic diferenţial :
 boli contagioase ale copilăriei
 traumatisme
 reumatism articular acut (febră scăzută,
manifestări pluriarticulare, migratorii, afectare
cardiacă etc)
 artrita supurată de altă etiologie decât cele
secundare osteomielitei
 sarcom Ewing (localizare daifizară, pusee febrile,
reacţie cortico-periostală cu aspect fusiform)
 flegmonul simplu
Osteomielita acută a perioadei de
creştere

 Tratament
 tratament antibiotic : în funcţie de
rezultatul hemoculturii şi al
antibiogramei
 imobilizarea articulaţiei : cu
aparate gipsate, pentru
preîntâmpinarea poziţiilor vicioase
 local:
 puncţia abcesului subperiostic
 incizia abcesului subperiostic ±
perforarea corticalei în mai multe
locuri, pentru drenarea canalului
medular
OSTEOMIELITA CRONICĂ
OSTEOMIELITA CRONICĂ

 Clasificare

 primară : infecţie hematogenă cu


germeni mai puţin virulenţi
 secundară (osteomielită prelungită)
(frecvent) : urmează unei osteomielite
acute
Osteomielita cronică primară

 Diagnostic :
 clinic : predomină
durerea
 examen radiologic

 CT

 biopsie
Osteomielita cronică primară

 Forme :

 hiperostozantă şi necrozantă
 sclerozantă

 abces central osos Brodie

 osteomielita albuminoasă Ollier


Osteomielita cronică primară

 Forma hiperostozantă şi
necrozantă
 localizată frecvent la femur şi tibie
 dureri surde, profunde
 osul devine dur, îngroşat, dar slab
calitativ
 radiologic : hiperostoză ; din cauza
condensării osoase sechestrele mici nu
se văd
Osteomielita cronică primară

 Forma sclerozantă

 la nivelul diafizei oaselor lungi (femur,


tibie)
 radiologic : îngroşarea corticalei în
zona metadiafizară, astfel încât nu se
mai observă structura trabeculară a
osului
Osteomielita cronică primară
 Abcesul central osos
Brodie
 cavitate relativ mică, rotundă sau
ovalară, cu conţinut purulent
 în metafiza sau diafiza oaselor lungi
 în jurul cavităţii există o mică reacţie
hiperostozantă
 primitiv sau secundar unei infecţii
osteomielitice
 clinic : durere nevralgică, ce poate
avea aspect osteocop
 evoluţie de lungă durată
 tratament : chirurgical (excizie)
 diagnostic diferenţial : chist osos,
tumoră cu mieloplaxe, osteita
fibroasă TBC, sifilis, osteosarcom
Osteomielita cronică primară

 Osteomielita albuminoasă Ollier


 rară
 cauză : stafilococ cu virulenţă scăzută
 colecţie de lichid vâscos, incolor
 radiologic : reacţie periostală
 diagnostic diferenţial : sarcom Ewing
(biopsie)
 tratament: chirurgical + antibiotic
Osteomielita cronică secundară

 Evoluţie :
 după trecerea perioadei acute de boală
urmează o perioadă de acalmie care
durează cât timp drenajul este suficient
 când fistula se închide sau nu mai
drenează suficient apar : durere,
inflamaţie, subfebrilitate
Osteomielita cronică secundară

 Diagnostic 

 anamneza
 examen radiologic

 examen bacteriologic

 biopsie
Osteomielita cronică secundară
 Tratament :

 chirurgical : fistulectomie
+ sechestrectomie +
excizie până în ţesut
sănătos, urmate de
plombaj cu pedicul
muscular

 adjuvant : plombaj, perle


cu antibiotic, autogrefon
spongios după sterilizarea
focarului infecţios
OSTEITELE
POSTTRAUMATICE
OSTEITELE POSTTRAUMATICE

 Etiologie

 fracturi deschise suprainfectate (osteită


fracturară)
 complicaţii ale unor intervenţii
chirurgicale pe os (osteite iatrogene)
 Factori favorizanţi :
 fracturi deschise, cominutive, cu striviri de
părţi moi şi leziuni cutanate întinse
OSTEITELE POSTTRAUMATICE

 Clinic 
 stare generală
alterată
 semne de
supuraţie
profundă la
nivelul
segmentului
afectat