Cercetarea prezentă îşi propune analiza comportamentelor artistice ale un

ui grup ţintă. Pentru a inţelege mecanismele ascunse ce stau la baza comportamen

tului artistic. Mai mult, încercăm să descoperim dacă comportamentul artistic po
ate fi gândit ca o formă de religiozitate profană.
Se poate ca spiritualitatea manifestată prin religie, să ia forme noi int
r-o societate in care religia este pusă tot mai mult sub semnul incertitudinii?
Oamenii au nevoie de spiritualitate, cum se manifestă ea? Sub ce forme?
Pot fi considerate practicile din timpul liber cum ar fi dansul, cursuril
e de pian, pictura, alpinismul, muzica, cititul cărţilor, mersul la teatru, foto
grafia etc. diferite pasiuni sau hobby-uri ca şi comportamente care îl inlocuie
sc pe cel religios, manifestând sipiritualitatea indivizilor?
Pentru a restrânge câmpul de cercetare şi pentru a concretiza studiul, am
ales ca grup ţintă artiştii din Iaşi : muzicieni, pictori, sculptori, fotografi,
actori, scriitori.
În demersul sociologic voi face analogii intre modul de viata religios si c
el artistic.
A fi artist nu inseamnă doar a crea, ci reprezinta un mod de viaţă ce poate
fi asemănat cu un mod de viaţa religios. Un credincios Creştin-Ortodox îşi prac
tică religia urmând cu stricteţe anumite ritualuri: mersul la biserică, postul,
rugaciunea, întâlniri cu ceilalţ membri ai cultului pentru a împartaşi unora alt
ora experienţele traite etc. La fel un pianist de exemplu, urmeză cu stricteţe
o serie de practici cum ar fi: studiu pentru digitaţie, studiu pentru compoziţi
e, armonie a muzicii, frecventeaza grupurile de gen etc.
În ambele cazuri manifestarea spiritualităţii parcurg aceeiaşi cale: multa
meditaţie, studiu, exerciţiu constant, apartenenţa la un grup cu aceleaşi aspira
ţii spirituale. Acest parcurs poate fi observat şi în toate celelalte categorii
ale artei: coregrafia, artele plastice şi literatura.
Datorită faptului că viaţa artiştilor manifestă anumite exigenţe, reprezent
arile sociale ale celor ce nu fac parte din această categorie, au un caracter o
arecum paradoxal. Ele întind de la de la adulaţie, afecţiune sau chiar fanatism
pana la cele care pun in discuţie calitatea de artist in sine.