Sunteți pe pagina 1din 15

LENTILELE

Istorie

• Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse şi folosite de


om de cîteva mii de ani, dar prima menţiune o găsim în
Grecia Antică, în comedia "Nephelai" (Norii) a poetului
Aristofan, care vorbeşte despre o lentilă convergentă
folosită la a da foc unui obiect concentrînd razele
soarelui pe acesta. Pliniu cel Bătrîn (23-79) scrie că
împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu
suprafeţele concave pentru a urmări luptele de gladiatori,
probabil pentru că suferea de miopie. Matematicianul
persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat
semnificativ de optică, în care discută despre rolul
cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe retină.
Lentilele au început să se răspîndească abia după
inventarea ochelarilor, probabil în Italia, la sfîrşitul
secolului al XIII-lea.
DEFINIŢIE
• O lentilă simplă se compune dintr-un material transparent
mărginit de două suprafeţe şlefuite, în general sferice.
Forma lentilei şi caracteristicile materialului determină
proprietăţile optice ale acesteia:
• Axa optică este axa de simetrie a lentilei, care trece prin
centrele de curbură ale suprafeţelor ei. Cînd una dintre
suprafeţe este plană, axa optică este acea perpendiculară pe
suprafaţa plană care trece prin centrul de curbură al celeilalte
suprafeţe.
• Focarele lentilei sînt acele puncte în care se concentrează
(sau din care diverg) razele de lumină care vin într-un fascicul
paralel orientat după axa optică.
MĂrimi caracteristice:

• Distanţa focală: este distanţa dintre


lentilă şi focar.
• Puterea optică: este inversul distanţei
focale exprimate în metri. Unitatea de
măsură a puterii optice este dioptria, egală
cu m–1. Lentilele convergente au puterea
optică pozitivă, iar cele divergente
negativă.
• Razele de curbură
Tipuri de lentile :

Lentilele se pot clasifica după modul în care


acţionează asupra razelor de lumină în:

• lentile convergente, care transformă un


fascicul paralel într-unul convergent
• lentile divergente, care transformă un
fascicul paralel într-unul divergent.
Lentile convergente: care transformă un
fascicul paralel într-unul convergent
Lentile divergente: care transformă un
fascicul paralel într-unul divergent.
După forma lor, lentilele sunt:

• plan-convexe - bombate spre exterior într-o parte, şi


plane pe cealaltă parte;
• biconvexe - bombate spre exterior pe ambele părţi;
• meniscuri convergente - bombate spre exterior într-o
parte, şi spre interior pe cealaltă parte;
• meniscuri divergente - bombate spre exterior într-o
parte, şi spre interior pe cealaltă parte, diferenţa fiind că
forma suprafaţei bombate este aceeaşi în ambele părţi;
• plan-concave - bombate spre interior într-o parte, şi plane
pe cealaltă parte;
• biconcave - bombate spre interior pe ambele părţi.
Lupa: este un instrument optic format dintr-o
lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu
convergent de lentile, fixate într-o montură,
care, aşezat în faţa unui obiect, dă o imagine
mărită.
Microscopul: (grec. mikrós: mic; skopein: a observa)
este un instrument optic care măreşte imaginea unui
obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai
răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină
artificială, descoperit prin anii 1600.ă a acestuia,
permiţând examinarea unor obiecte de foarte mici
dimensiuni
Un telescop: este un instrument de obicei optic, folosit
îndeosebi în astronomie pentru observarea obiectelor cereşti.
După principiul de funcţionare există două tipuri principale
de telescoape: reflector şi refractor. În telescopul reflector
imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem
de prisme si apoi la o lentilă ocular, aşezata de obicei pe
partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se
foloseşte refracţia în lentile.
Luneta: este un instrument optic alcătuit din mai
multe lentile folosit la observarea
obiectelor în depărtate.
SFÂRSIT
• REALIZAT DE: GÎNDILA IULIA
• CLASA A X-A MI