Sunteți pe pagina 1din 10

Telescopul este un instrument

optic care permite observarea


obiectelor îndepartate si neclare
ca si cum ar fi mult mai luminoase
si mai apropiate de observator.
Telescoapele sunt folosite în
astronomie pentru observarea
corpurilor ceresti îndepartate.
Majoritatea telescoapelor
functioneaza colectând lumina
emisa de stele sau reflectata de
suprafata planetelor. Acestea se
numesc telescoape optice. Ele
folosesc o lentila curba sau o
oglinda sferica sau parabolica
pentru a colecta razele de lumina
si a le trimite spre o lentila mica
plasata în focar care face posibila
observarea obiectului.
Există două tipuri principale de telescoape după principiul de
funcţionare: reflector şi refractor. În telescopul reflector imaginea observată
este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular,
aşezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor
se foloseşte refracţia în lentile.

Telescopul refractor este un tip de


telescop optic care refracta lumina.
Aceasta refractie face ca razele
paralele de lumina sa convearga intr-un
punct focal. Din aceasta cauza utilizatorul
poate vedea un obiect mai clar, luminos
si aproape. Este asemanator din punct de
vedere al constructiei cu microscopul. Un
refractor tipic are 2 lentile, lentila
obiectiv si ocularul. Obiectivul este
format din doua bucati de sticla cu
dispersii diferite.
Fiecare parte a acestor bucati de sticla
este finisata pe o parte si pe alta.
Lentila este convexa iar puterea de a
aduna razele de lumina a unui astfel de
telescop este proportionala cu marimea
obiectivului.
Telescopul reflector, cunoscut si sub
numele de telescop newtonian, este cel
mai simplu. Acesta foloseste o oglinda
concava pentru a aduna razele de lumina
si formeaza imaginea într-un focar aflat
deasupra oglinzii.
Telescoapele reflectatoare sunt în
special folositoare pentru a aduna lumina
de la obiecte intunecate. Sensibilitatea
luminii unui astfel de telescop creste cu
patratul diametrului oglinzii telescopului.
Deci daca se dubleaza diametrul oglinzii
puterea de a aduna razele de lumina
creste de 4 ori.
Oglinda telescopului este facuta dintr-
o sticla speciala care nu se contracta si
mareste la diferite temperaturi. Oglinda e
polizata cu ajutorul calculatorului pentru
ca diferentele de grosime de pe suprafata
trebuie sa fie mai mici decât o fracsiune
din grosimea unui fir de par. Pentru a
crea un strat reflectator se acopera
suprafata oglinzii cu un strat subtire de
aluminiu, protejat la exterior cu un strat
de protectie în general din SiO2
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642) a
fost un fizician, matematician, astronom şi filosof italian care
a jucat un rol important în Revoluţia Ştiinţifică. Printre
realizările sale se numără îmbunătăţirea telescoapelor şi
observaţiile astronomice realizate astfel, precum şi suportul
pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele
astronomiei observaţionale moderne”,„părintele fizicii
moderne”,„părintele ştiinţei”, şi „părintele ştiinţei moderne”.
Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât
orice altă persoană, a fost responsabil pentru naşterea
ştiinţei moderne.”
Mişcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape
toate cursurile de fizică la nivel de liceu şi început de
facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.
Contribuţiile sale la astronomia observaţională includ
confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus,
descoperirea celor mai mari patru sateliţi ai lui Jupiter
(denumite în cinstea sa lunile galileene), şi observarea şi
analiza petelor solare. Galileo a lucrat şi în ştiinţa aplicată şi
în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de construcţie a
busolelor.
Cand lupele au ajuns la
indemana oricui s-a incercat
sa se foloseasca cate doua
lupe, una peste alta, pentru a
obtine o marire mai mare. In
timp ce se experimenta acest
lucru, cineva a descoperit ca o
distanta corespunzatoare intre
lentile pot determina imagini
foarte marite ale obiectelor de
la distanta. Un asemenea
aranjament de lentile a pus
baza primului telescop.
Inventia telescopului se
datoreaza filozofului englez
Roger Bacon, care a trait in
anii 1200. Dar este posibil ca
acesta inventie sa fi fost
facuta mai devreme de
oameni de stiinta arabi.
REFRACTORUL LUI GALILEO
Un telescop construit in 1608 de
opticianul olandez Hans Lippershey a atras
atentia omului de stiinta italian Galileo, care
a realizat cat de util ar fi acesta in
astronomie. Galileo a imbunatatit rapid
modelul lui Lippershey si a inceput sa
construiasca o serie din ce in ce mai buna
de telescoape.
Cu ele, el a facut o serie de descoperiri
incluzand muntii si vaile de pe Luna.

Dupa ce descoperirea lui Galileo a aratat cat de important este


telescopul modelul folosit de el a devenit cunoscut ca fiind Telescopul lui
Galileo. Lentilele lui convexe adunau lumina de la obiecte, facandu-le
astfel vizibile. Iar lumina concava a ocheanului inclina razele de lumina
incat forma o imagine marita si verticala. Lentilele erau montate in tuburi,
una alunecand in cealalta. Acesta a permis ca separarea dintre lentile sa
poata fi ajustata pentru focalizarea imaginii. Acest tip de telescop sta la
baza binoclului modern (de spectacol si de teren).
Telescopul lui Galileo functioneaza
prin refractia luminii si este
deasemenea cunoscut ca telescop
refractar. In alt tip de telescop
refractar, ambele lentile sunt
convexe. Un asemenea model
formeaza o imgine marita dar
rasturnata si este cunoscut ca fiind
un telescop astronomic. Acest fel de
telescop nu era potrivit pentru uz
general pentru ca ofera o imgine
rasturnata; acest lucru nu are insa
importanta pentru astronomii care
urmaresc corpurile ceresti. Un
model similar este folosit in binoclul
prismatic modern dar prismele din
fiecare sectiune intorc obiectele in
pozitia corecta.
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643, Woolsthrope,
Grantham, d. 31 martie 1727, Kensington, Londra) a
fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician,
fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Isaac
Newton este savantul aflat la originea teoriilor
ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul
opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687 a
publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica, în care a descris Legea atracţiei
universale şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor,
a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit,
împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la
inventarea şi dezvoltarea calculului diferenţial şi a
celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat
că legile naturii guvernează atât mişcarea globului
terestru, cât şi a altor corpuri cereşti, intuind că
orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau
parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o
lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite
culori.
Telescopul lui Newton a devenit curând un obiect de
mândrie naţională în Marea Britanie şi aparatul preferat
al astronomilor englezi. Multe eforturi pentru
perfecţionarea lui s-au făcut de către Edmund Halley,
încă din timpul când trăia Newton. El însuşi a continuat
să lucreze, cel puţin 10 ani, la îmbunătăţirea aparatului.
În Optica se menţionează faptul că în perioada 1681-
1682 el a încercat să înlocuiască oglinda metalică cu
un menisc de sticlă, acoperit cu mercur pe partea
convexă.

Telescopul-reflector a fost folosit cu mult succes pentru descoperiri astronomice


foarte importante de William Herschel, care a construit în 1789 un instrument, a
cărui oglindă avea un diametru de 122 cm. În secolul al XIX-lea, lordul Ross a
construit un reflector şi mai mare, cu o oglindă al cărei diametru a atins 182 cm. Cu
ajutorul acestui telescop au fost descoperite, printre altele, nebuloasele spirale,
adică universuri noi, corespunzătoare galaxiei noastre.