Sunteți pe pagina 1din 19

INTRODUCERE

Calculatorul este un aparat a carui utilitate nu mai poate fi pusa la indoiala si a carui prezenta in casele
oamenilor tinde sa devina la fel de comuna ca prezenta unui televizor sau a unui frigider. Desi pretul sau a
scazut destul de mult in ultimii ani, pentru multi romani cumpararea unui calculator este o investitie pe termen
lung, durata de de exploatare a unui calculator nou fiind estimata la 5 ani sau mai mult pentru ca investitia sa
devina profitabila. In aceste conditii devine esentiala pastrarea in stare buna de functionare a calculatorului pe
toata aceasta durata de timp, pentru a nu mai fi nevoie sa se mai faca investitii suplimentare legate de reparatii.
La fel ca si in cazul oricarui aparat electric (de ex. frigider) sau a oricarei masini (de ex. masina de spalat)
perioada de functionare optima este crescuta in cazul folosirii unor masuri de intretinere aplicate la intervale
periodice de timp. Din aceasta cauza proprietarul unui calculator trebuie sa fie constient ca un calculator bine
intretinut este un calculator care va functiona optim fara a necesita reparatii si care va putea fi folosit intensiv
fara teama ca s-ar putea defecta.
Cele mai multe aparate electro-casnice au nevoie de niste proceduri simple de intretinere care se rezuma la
curatarea lor la exterior si la unele procedee de intretinere usor de realizat (dezghetarea congelatorului unui
frigider, curatarea filtrului unei masini de spalat) care nu necesita demontarea aparatelor respective. Intretinerea
corecta unui calculator este un pic mai complicata pentru ca necesita demontarea lui in scopul curatarii adecvate
a pieselor componente.
Procedura de demontare a unui calculator este un pic mai dificila doar atunci cind o executam prima data si in
plus nu este necesara decit la intervale mari de timp, de exemplu o data la 6 luni. Decizia de a demonta si apoi
de a reasambla singuri un calculator trebuie luata numai daca sintem siguri ca vom duce lucrul la bun sfirsit.
Responsabilitatea pentru operatiile de demontare si reasamblare cu succes a unui calculator ii revine in
intregime aceluia (sau aceleia) care isi asuma un astfel de proiect. Cel mai important lucru (dupa cunostintele de
baza despre componentele unui calculator si functionarea acestuia) care ne poate garanta succesul intr-o astfel
de initiativa este increderea in fortele proprii.
Familiarizarea cu procedeele de demontare si remontare a unui calculator ne va permite ulterior sa ne
asamblam singuri un calculator nou compus din piese alese in asa fel incit sa aiba cel mai bun raport pret-
performanta. Tehnica de asamblare a unui calculator este descrisa in Manualul de Asamblare a unui PC.
Metodele de intretinere a unui calculator se impart in doua categorii mari : metode de intretinere a
componentelor hardware (procesor, placa video, monitor, etc.) si metode de intretinere a componentelor
software (sistemul de operare si softurile instalate, protectia anti-virus, etc.).

DEMONTAREA CALCULATORULUI
1. DEBRANSAREA DE LA SURSA DE CURENT ELECTRIC

2. DECONECTAREA PERIFERICELOR SI A MONITORULUI

3. DEMONTAREA CARCASEI

4. DECONECTAREA CABLURILOR DIN INTERIORUL CALCULATORULUI


5. DEMONTAREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE ALE
CALCULATORULUI
In momentul in care ne-am hotarit sa demontam calculatorul trebuie sa fim siguri ca avem la dispozitie citeva ore
fara a fi deranjati, in asa fel incit sa nu lasam lucrurile pe jumatate terminate. Calculatorul si monitorul trebuie sa
fie reci, adica sa nu se fi aflat in functiune in ziua respectiva sau eventual sa fi fost inchise de cel putin o ora. In
cazul monitorului acesta trebuie inchis complet, nu sa fie lasat in stand-by.
Operatiunea de demontare se realizeaza cel mai bine pe o masa si nu pe jos pentru ca in acest fel ne asiguram
ca nu vom calca pe componente. Singurul instrument de care avem nevoie este o surubelnita obisnuita cu cap
cruce. Este foarte important ca in cursul operatiei de demontare sa fim foarte ordonati adica sa punem bine toate
componentele dezasamblate. In plus este indicat sa avem grija sa nu pierdem suruburile si sa le punem linga
piesa pe care au fixat-o, lucru care ne va scuti de timpul pierdut cu cautarea acestora. De asemenea este bine
sa grupam piesele demontate pe categorii : unitati de stocare (hardisc, CD-ROM), placi de extensie (placa video,
modem, etc.), cabluri (cablu de alimentare, cabluri IDE, etc.), periferice (maus, tastatura, etc.) pentru a le avea la
indemina mai usor.
a
1. DEBRANSAREA DE LA SURSA DE CURENT ELECTRIC
Trebuie sa avem in vedere ca scoaterea corecta a unui stecher (conector) dintr-o priza se face tragind de capul
stecherului si nu de cablul lui.
Primul lucru pe care trebuie sa il facem este debransarea calculatorului de la reteaua de curent electric.
Scoatem din priza de curent alternativ stecherul cablului de alimentare a calculatorului si apoi scoatem si
conectorul cablului aflat in priza de pe carcasa, de linga sursa de alimentare. De asemenea deconectam de la
priza de curent stecherul monitorului si stecherul imprimantei. Aceste manevre nu sint periculoase, fiind similare
cu deconectarea oricarui aparat electric.
Dupa deconectare apasam pe butonul de pornire a calculatorului. Prin aceasta manevra nu intentionam sa
pornim calculatorul care evident nu mai are alimentare cu curent electric, ci descarcam condensatorii sursei de
alimentare in asa fel incit acestia sa piarda electricitatea stocata.
In cursul operatiunilor de deconectare a perifericelor si de demontare a carcasei este bine sa fim atenti si sa nu
atingem priza de pe carcasa calculatorului la care a fost conectat cablul de alimentare. Daca o atingem exista
sansa sa ne curentam datorita electricitatii acumulate in condensatorii sursei de alimentare care este posibil sa
nu se fi descarcat complet chiar daca am folosit manevra de mai sus.
2. DECONECTAREA PERIFERICELOR SI A MONITORULUI
Apucam pe rind conectoarele PS/2 (sau USB) ale cablurilor tastaturii si mausului si le tragem usor spre exterior.
In mod normal conectoarele ies foarte usor din prizele PS/2, insa in cazul prizelor USB este uneori nevoie de un
efort ceva mai mare si de multe ori daca zgîltîim un pic conectoarele ele vor iesi mai usor. Procedam in mod
similar cu conectorul cablului boxelor si al cablului microfonului, care ies cu mare usurinta din prizele respective.
Repetam operatia si pentru celelalte periferice pe care le avem instalate, de exemplu pentru joystic. Unele
mausuri mai vechi folosesc conectoare cu suruburi incastrate pentru fixarea la unul din porturile serial al
calculatorului. In cazul lor desurubam suruburile si apoi tragem spre exterior conectorul pentru a-l scoate.
Daca avem un modem conectat la linia telefonica trebuie sa procedam cu atentie pentru deconectarea lui. Daca
vom incerca sa tragem de conectoarele celor doua cabluri care intra in prizele modemului (numite "Line" si
"Phone") nu vom reusi sa le desprindem. Aceste conectoare au un mecanism de blocare simplu dar eficient.
Pentru a le deconecta trebuie sa ducem degetele mare si aratator la limita dintre conector si cablul telefonic si sa
apasam in sus pe o lamela de plastic care se desprinde din conector, in acelasi timp tragind conectorul spre
exterior in asa fel incit acesta sa iasa din priza.
Pentru a nu ramine fara telefon pe timpul cit curatam calculatorul trebuie sa scoatem conectorul aflat in priza
telefonica si sa punem in locul lui conectorul care s-a aflat in priza "Phone" a calculatorului. In acest fel am
ramas in mina cu cablul care facea legatura intre calculator si priza telefonica, cablu pe care trebuie sa-l punem
bine pentru a reface legatura la reasamblarea calculatorului.
Conectorul cablului monitorului care intra in priza placii video este de obicei fixat in pozitie cu ajutorul unor
suruburi avind capete de plastic si care sint incastrate in conector. Aceste suruburi se pot desuruba usor cu
ajutorul degetelor, dupa care tragem conectorul spre exterior si acesta iese foarte usor. Aceeasi procedura
trebuie aplicata si in cazul imprimantei, care se conecteaza la portul paralel al calculatorului.
3. DEMONTAREA CARCASEI
Carcasa calculatorului este formata dintr-o structura metalica de sustinere (pe care se fixeaza la interior
componentele calculatorului) care este acoperita cu doua panouri laterale, un panou superior si un panou frontal
("faţa" calculatorului). Toate panourile sint detasabile, fiind fixate de obicei cu suruburi metalice sau cu elemente
de plastic. Panourile laterale si cel superior sint de obicei din metal iar panoul frontal din plastic. La anumite
carcase panourile laterale si panoul superior formeaza un tot unitar deci se manevreaza impreuna.
Toate panourile pe care le demontam trebuie puse intr-un loc ferit in asa fel incit sa nu calcam pe ele. Un panou
metalic indoit poate fi eventual indreptat si fortat sa isi ocupe pozitia la remontarea carcasei insa aspectul estetic
este pierdut intr-o mai mica sau mai mare masura.
Incepem prin a dezasambla panourile laterale. Acestea sint fixate cu mai multe suruburi de partea din spate a
structurii metalice de sustinere. Dupa desurubare tragem pe rind panourile inspre inapoi si ele culiseaza pina in
momentul in care parasesc sina pe care se afla si astfel pot fi scoase. Nu este nevoie sa scoatem panourile
superior si frontal dar o putem face daca socotim ca este necesar.
Panoul frontal este fixat de obicei de structura metalica a carcasei prin niste dispozitive de plastic foarte simple.
Acestea au forma unui mic cilindru gol care este sectionat pe lungime. Cilindrul este introdus intr-o gaura a
structurii metalice si fixeaza panoul frontal datorita presiunii pe care o exercita cele doua sectiuni ale sale pe
conturul gaurii. Daca apasam cu degetele usor pe cele doua sectiuni ale cilindrului si in acelasi timp il impingem
dinspre interiorul carcasei spre exterior îl vom scoate din gaura. Vom repeta operatiunea cu toate celelalalte
b
dispozitive de fixare ale panoului frontal si in acest fel il putem demonta. Trebuie insa sa tinem cont ca
demontarea acestuia trebuie facuta dupa ce am deconectat cablurile care fac legatura intre butoanele de pe
panoul frontal si placa de baza. In mod normal insa nu este necesar sa demontam panoul frontal.
4. DECONECTAREA CABLURILOR DIN INTERIORUL CALCULATORULUI
Inainte de a incepe sa umblam la interiorul carcasei este indicat sa descarcam electricitatea statica acumulata in
corpul nostru, pentru ca este posibil ca aceasta sa provoace defectiuni ale componentelor calculatorului atunci
cind le manipulam. Electricitatea statica poate fi descarcata daca atingem cu miinile o parte din carcasă care nu
este vopsita, de exemplu structura metalica de sustinere a componentelor calculatorului. O modalitate folosita de
profesionisti este folosirea unei bratari anti-statice. Aceasta este o bratara pe care o purtam la mina atunci cind
umblam in calculator si pe care o conectam printr-un fir metalic la carcasa acestuia.
Cablurile aflate la interiorul calculatorului sint de trei tipuri :
4.1 Cablurile de conectare a unitatilor de stocare (hardisc, CD-ROM, discheta) cu placa de baza. Acestea sint
niste cabluri plate (ca niste benzi) de culoare gri, avind la capete niste conectori lati, de obicei de culoare neagra.
Se apuca conectorul care intra in priza unitatii de stocare si se trage inspre exterior, de obicei fiind necesar sa
zgiltiim un pic conectorul si eventual sa incercam sa-l scoatem mai intii dintr-o parte a prizei si apoi din cealalta.
Daca avem doua unitati conectate la acelasi cablu trebuie sa tinem minte (sau mai bine sa notam undeva) in ce
unitate intra conectorul de la mijlocul cablului si in ce unitate intra cel de la capatul cablului.
Procedura este asemanatoare si in cazul conectorilor care intra in prizele de pe placa de baza, cu mentiunea ca
uneori acestia sint fixati cu ajutorul unor dispozitive simple de blocare a iesirii lor. Aceste dispozitive constau in
doua lamele atasate la conector care se termina cu niste "cirlige" (sau cu un singur cirlig). Aceste cirlige se
ataseaza automat de niste excrescente aflate pe priza de pe placa de baza in momentul in care conectorul este
impins complet in priza. Pentru a deconecta cablul va trebui sa apasam usor cu degetele de la o mina pe
extremitatile superioare ale celor doua lamele si in acelasi timp sa tragem conectorul inspre exterior cu ajutorul
celeilalte miini.
In cazul unitatii CD-ROM trebuie sa deconectam si cablul audio analog care o leaga de placa de baza. Acesta
este un cablu subtire care se deconecteaza extrem de usor atit de la priza de pe CD-ROM cit si de la cea de pe
PB.
4.2 Cablurile de conectare cu sursa de alimentare a unora dintre componentele calculatorului . Acestea ies din
sursa de alimentare si au la capete niste conectori din plastic de obicei de culoare alba, care intra in prizele de
alimentare ale unora din componentele calculatorului (placa de baza, hardisc, unitatea CD-ROM, unitatea de
discheta). Conectoarele pentru alimentarea componentelor sint cel mai greu de scos desi nu au nici un dispozitiv
special de fixare. Este bine sa punem niste mici etichete pe cabluri dupa ce le-am deconectat pentru a tine minte
ce unitate alimenta cu energie fiecare. Aceasta este o masura de precautie recomandata in special celor care
demonteaza un calculator pentru prima data. Conectoarele sint de diverse tipuri si sint standardizate in asa fel
incit nu putem gresi la reasamblarea calculatorului, chiar daca nu am pus etichete pe cabluri.
Pentru scoterea conectorilor care se fixeaza in prizele unitatilor de stocare (in special hardisc si CD-ROM) este
nevoie de rabdare si de o tehnica speciala care consta in zgiltiirea usoara a conectorilor si tragerea lor inspre
exterior in planul prizei, nu in jos sau in sus. Unele conectoare ies relativ usor, insa altele ne pot crea probleme
pentru ca sint fixate foarte puternic. Daca nu se reuseste deconectarea atunci este bine sa folosim o minusa de
piele in care sa ne introducem mina cu care apucam conectorul. In acest fel asiguram o aderenta mai buna intre
degetele noastre si conector si in acelasi timp evitam ranirea degetelor. In orice caz trebuie evitata tragerea cu o
putere excesiva pentru ca in acest caz putem deteriora priza. De asemenea trebuie sa fim atenti atunci cind
scoatem un conector fixat prea puternic ca mina noastra sa nu loveasca din inertie alte piese ale calculatorului
atunci cind conectorul se va elibera.
In cazul conectorului pentru placa de baza acesta are de obicei un mic dispozitiv de blocare constind dintr-o
lamela de plastic terminata cu un "cirlig" care se agata de o excrescenta de pe priza de alimentare a PB in
momentul in care conectorul a intrat complet in aceasta. Atunci cind scoatem conectorul din priza va trebui sa
apasam pe lamela si dupa ce "cirligul" a fost eliberat sa tragem conectorul in sus.
4.3 Cablurile de conectare ale butoanelor de pe panoul frontal cu placa de baza. Acestea sint niste cabluri subtiri
care se termina cu niste conectoare alungite de culoare neagra care intra intr-o serie de prize speciale (cu pini)
asezate una in continuarea celeilalte pe o latura a placii de baza. Fiecare conector are scris pe el o mica
denumire, de ex. PW-ON (pentru butonul de pornire a calculatorului) sau HD-LED (ledul care ne indica faptul ca
hardiscul are activitate). Conectoarele ies extrem de usor din prizele lor.
Este indicat ca inainte de deconectare sa notam pe o foaie de hirtie ordinea conectoarelor si pozitia lor pentru ca
exista riscul ca unele butoane de pe panoul frontal sa nu functioneze daca nu am montat corect conectoarele. O
c
schema a conectoarelor este binevenita si ne ia doar citeva minute, chiar daca avem manualul placii de baza pe
care putem sa il consultam la reasamblarea calculatorului.
5. DEMONTAREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE ALE CALCULATORULUI
5.1 Placa Video si Placile de extensie. Toate placile care se monteaza pe placa de baza (PB) pot fi demontate
folosind acelasi procedeu.
Prima operatiune este scoaterea surubului care fixeaza lamela metalica (de pe latura care contine prizele placii)
de cadrul metalic al PB.
A doua operatiune este valabila doar pentru placa video (PV). Aceasta este fixata suplimentar cu ajutorul unui
dispozitiv de blocare numit "AGP retainer" care este in fapt o clema de plastic care se pozitioneaza deasupra
unei excrescente ("cirlig") aflata la partea de jos a PV. Rezultatul este blocarea PV in slotul AGP in asa fel incit
PV sa nu iasa din slot cu usurinta. Clema de obicei este de culoare alba si are un mic "mîner" pe care trebuie sa
apasam inspre exteriorul PV (nu in jos) pentru a elibera mica portiune blocata. Atunci cind clema a ajuns in
pozitie orizontala (de la pozitia verticala initiala) putem trece la operatiunea urmatoare.
A treia operatiune se aplica numai pentru placile care au o conexiune prin cablu cu PB si consta in deconectarea
acestui cablu. De exemplu placa de retea are un mic cablu care este conectat la priza WOL ("Wake on LAN") de
pe PB. Punem mina pe micul conector si tragem in sus iar cablul va fi deconectat foarte usor.
A patra operatiune este cea de scoatere a placii din slot si se face apucind cu ambele miini de portiuni ale placii
care nu contin componente electronice si apoi tragind ferm (dar in acelasi timp cu delicatete) in sus. Este posibil
sa fie nevoie sa zgiltiim usor placa inainte de a o putea elibera complet.
5.2 Hardiscul, Unitatea CD-ROM, Unitatea de discheta
Unitatile de stocare sint fixate prin suruburi in niste locasuri ("bays") ale structurii metalice a carcasei aflate in
spatele panoului frontal al acesteia. Va trebui sa desurubam suruburile de fixare si sa scoatem cu grija unitatile
respective tinindu-le de partile lor laterale si avind grija sa nu le scapam din mina. De obicei locasurile au niste
ghidaje de sustinere care nu permit unitatilor sa cada atunci cind au fost inlaturate toate suruburile. Exista insa si
carcase care nu au aceste ghidaje si deci cel mai bine este sa sprijinim cu o mina unitatea care este desurubata
in asa fel incit aceasta sa nu cada.
Hardiscul si unitatea de discheta se scot tragindu-le din locasuri inspre interiorul carcasei. Unitatea CD-ROM se
scoate tragind-o din locas inspre exteriorul carcasei. Daca nu ne-am asamblat singuri calculatorul este indicat sa
tinem minte (sau sa notam) care au fost locasurile in care au fost instalate unitatile pentru ca remontarea lor
ulterioara sa decurga mai repede.
5.3 Placa de baza
Placa de baza este fixata prin mai multe suruburi de una din portiunile laterale ale carcasei. Va trebui sa
desurubam pe rind suruburile si apoi sa ridicam PB si sa o punem de-o parte, intr-un loc ferit. PB nu se fixeaza
direct pe carcasa, suruburile intra de fapt in niste piese metalice numite despartitoare care si ele sint tot niste
suruburi, avind insa capul gaurit si filetat. La remontarea PB trebuie sa timen minte sa verificam daca aceste
despartitoare sint bine insurubate in carcasa, iar daca unele s-au desurubat partial atunci cind am demontat PB
va trebui sa le insurubam la loc.
5.4 Modulele de memorie
Demontarea modulelor de memorie se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se poate realiza
si avind PB fixata in carcasa.
Modulele de memorie se prezinta ca niste placute subtiri, inalte de 2-3 cm, care sint fixate de obicei in niste
sloturi de linga procesor. Sloturile in care se monteaza modulele de memorie se caracterizeaza prin faptul ca la
partile laterale au doua dispozitive din plastic ("cleme") care permit fixarea foarte sigura a modulelor de memorie
in sloturi. Aceste cleme se pot misca in sus si in jos.
Apasam usor (in jos si spre exterior) cu degetele mari de la cele doua miini pe cele doua cleme ale unui slot de
memorie. La scurt timp conectoarele modulului de memorie vor fi eliberate iar modulul va "sari" din slotul in care
a fost fixat. Apucam modulul de una din laturile placutei sale si il punem bine.
5.5 Racitorul Procesorului
Demontarea racitorului ("cooler") si a procesorului se realizeaza mai usor dupa scoaterea PB din carcasa dar se
poate realiza si avind PB fixata in carcasa.
Tehnica descrisa in cele ce urmeaza este valabila in principal pentru racitorul TTC-D5T produs de compania
Titan (pentru procesoarele Athlon si Duron) dar ea poate fi adaptata usor si pentru racitoarele care prezinta
eventual mici variatii constructive fata de racitorul Titan.
Racitorul este format dintr-un radiator (o structura lamelara construita de obicei din aluminiu dar care poate avea
si parti din cupru) pe care este fixat prin suruburi un ventilator acoperit de obicei de un mic grilaj metalic fixat prin
d
suruburi. Radiatorul se fixeaza cu ajutorul unei cleme de soclul procesorului. Clema in cauza trece prin mijlocul
structurii lamelare a radiatorului si are forma unei lame metalice ale carei capete sint indoite in jos. Soclul
procesorului are niste excrescenţe (ca niste "dinţi" sau ca niste "cîrlige") de plastic pe doua din laturile sale.
Ambele capete ale clemei au cîte trei orificii (găuri) in care trebuie sa intre "dinţii" ("cîrligele") soclului. Unul din
capete este insa articulat, adica el se poate misca in raport cu corpul clemei (lama metalica). Acest capat are si
un dispozitiv (un fel de mic mîner) care ne permite sa il poziţionăm cu ajutorul degetelor atunci cind dorim sa îi
introducem sau sa ii scoatem orificiile din cirligele soclului.
Inainte de a trece la demontarea propriu-zisa a racitorului se deconecteaza cablul de alimentare a ventilatorului
din priza de pe PB punind mina pe micul conector si tragind in sus.
Tinem cu mina stinga racitorul fara a-l apasa peste procesor. Apoi cu degetele mare si aratator ale miini dreapte
va trebui sa tinem mînerul capatului articulat al clemei si sa il apasam (cu delicatete dar ferm) in jos. In momentul
in care orificiile capatului clemei au ajuns la nivelul dintilor (cîrligelor) soclului "tragem" incet minerul inspre
interiorul soclului. Din cauza faptului ca acest capat este articulat, in momentul in care manevram mînerul spre
interior capatul care contine orificiile se va deplasa spre exterior in asa fel incit dintii (cîrligele) soclului vor iesi in
orificii. In momentul in care acest lucru s-a intimplat nu mai aplicam presiune pe mîner si capatul articulat al
clemei se va elibera. Manevram apoi usor clema (lama metalica) inspre exteriorul soclului in asa fel incit orificiile
capatului nearticulat al clemei sa se elibereze si ele din cirligele de pe partea respectiva a soclului procesorului.
Aceasta manevra este mult mai usoara decit cea precedenta si la terminarea ei ridicam racitorul de pe procesor.
Dupa separarea racitorului de soclul procesorului se demonteaza grilajul ventilatorului inlaturind suruburile care il
fixeaza. Apoi se desurubeaza suruburile care fixeaza ventilatorul si se separa ventilatorul de radiator.
5.6 Procesorul
Procesorul se prezinta ca o placuta pe care la partea superioara se gaseste corpul procesorului iar la partea
inferioara se gasesc contactele metalice (numite pini - "ace") care fac dupa montare legatura cu placa de baza.
Procesorul este fixat intr-un locas numit "socket" (soclu) care este construit din material plastic si are o
multitudine de mici gauri pe suprafata sa, in care trebuie sa intre pinii procesorului. Soclul este construit din doua
parti, una superioara si una inferioara. Gaurile de pe partea superioara sint usor decalate fata de cele de pe
partea inferiora in asa fel incit nu vom putea sa demontam procesorul decit dupa ce aducem gaurile pe aceeasi
linie.
Soclul procesorului are pe una din partile laterale un brat metalic. Rolul acestuia este sa permita fixarea
procesorului in soclu si apoi sa "zavorasca" contactele (pinii) acestuia. Pentru a demonta procesorul trebuie sa
ridicam bratul metalic. Pentru aceasta prindem capul bratului metalic cu degetele si il tragem usor inspre exterior
si apoi il ducem in sus pina cind bratul se afla in pozitie verticala. Observam ca partea superioara a soclului
procesorului a culisat in timpul ridicarii bratului metalic in asa fel incit acum este permisa demontarea
procesorului. Apucam cu degetele laturile placutei procesorului si o tragem in sus. Aceasta va iesi foarte usor din
soclu. Procesorul este cea mai importanta piesa a calculatorului deci trebuie sa fim atenti unde il punem, pentru
a nu-l deteriora din greseala.
5.7 Sursa de Alimentare
Sursa de Alimentare este fixata cu ajutorul a patru suruburi de partea din spate a carcasei. Este indicat sa tinem
carcasa in pozitie culcata (sau in pozitie inversata, cu susul in jos) atunci cind trecem la operatiunea de
desurubare si eventual sa sustinem sursa cu o mina pentru ca sa nu cada.

ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE INTERNE


1. NOTIUNI GENERALE

2. MATERIALE NECESARE

3. PRECAUTII

4. CURATAREA SUPRAFETELOR

5. INTRETINEREA VENTILATOARELOR

6. INTRETINEREA RACITORULUI PROCESORULUI

e
7. INTRETINEREA PROCESORULUI

8. INTRETINEREA PLACII VIDEO


9. INTRETINEREA PLACII DE BAZA, A PLACILOR DE EXTENSIE SI A MEMORIEI
RAM
10. INTRETINEREA UNITATILOR DE STOCARE

11. INTRETINEREA SURSEI DE ALIMENTARE

12. PERIODICITATEA PROCESULUI DE CURATARE


1. NOTIUNI GENERALE
Componentele interne ale unui calculator degaja o cantitate importanta de caldura in timpul functionarii acestuia.
Principalelele componente care produc caldura sint transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hardiscul,
unitatea CD-ROM si placa video. Unele din aceste componente au instalate niste dispozitive de disipare a
caldurii (ventilator sau radiator sau ambele) care isi fac cu succes datoria mai ales daca ele insele sint bine
intretinute.
Un alt factor care afecteaza disiparea caldurii produsa de calculator este praful care datorita atractiei
electrostatice si gravitatiei are tendinta de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus
pe o suprafata (de exemplu pe placa de baza sau pe placa video) actioneaza ca un izolator termic reducind
schimbul de caldura intre suprafata respectiva si mediul inconjurator. Ca urmare suprafata respectiva nu va
putea sa transfere o parte din caldura catre mediul ambiant si este posibil ca piesa careia ii apartine suprafata in
cauza sa devina in timp instabila in functionare.
Mediul ambiant in care se afla calculatorul are o importanta deosebita in functionarea optima a acestuia.
Calculatorul este un aparat a carui racire se face cu aer adus din mediul inconjurator. Prinicipiul de atragere a
aerului pentru racirea componentelor interne ale calculatorului este foarte simplu. Sursa de alimentare este
inchisa intr-o cutie metalica care este prevazuta cu multe fante. Ventilatorul sursei de alimentare este orientat in
asa fel incit sa elimine aerul incalzit din interiorul sursei. In momentul in care ventilatorul sursei elimina aerul din
interiorul ei se creeaza un efect de vid si ca urmare prin fantele cutiei sursei va intra aer din interiorul carcasei
calculatorului, aer care si el urmeaza sa fie eliminat. Efectul de vid apare si in interiorul carcasei si ca urmare
aerul care este atras de sursa de alimentare este inlocuit cu aer din exteriorul carcasei. Acest aer din mediul
ambiant patrunde in carcasa prin micile gauri care exista pe panourile acesteia.
Este indicat sa pastram temperatura mediului ambiant din camera in care se afla calculatorul la valori rezonabile,
de pina la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie sa supunem calculatorul la variatii mari de temperatura
pentru ca exista posibilitatea ca acestea sa produca defectarea unora dintre componente, cel mai frecvent prin
ruperea unor conexiuni ("lipituri") intre piesele electronice care compun un circuit. De exemplu daca pe timp de
iarna, avind calculatorul oprit am uitat geamul deschis la camera timp de 1-2 ore si temperatura a scazut mult
este recomandat ca sa lasam temperatura sa revina la valori de peste 15-16 grade Celsius inainte de a porni
calculatorul.
Cu cit aerul din camera in care se afla calculatorul este mai curat, cu atit calculatorul va functiona mai bine.
Aceasta inseamna ca trebuie sa aspiram in mod regulat praful din camera si sa nu permitem fumatul in aceasta.
Atunci cind ne hotarim sa punem aspiratorul trebuie sa avem inchis calculatorul de cel putin o ora pentru ca el sa
fie deja rece si electricitatea statica acumulata de componente sa fie minima. Va trebui sa acoperim cu saci de
plastic atit calculatorul cit si monitorul si perifericele (tastura, boxe, etc.). Dupa ce am terminat lucrul cu
aspiratorul va trebui sa aerisim bine camera inainte de a reporni calculatorul. Aceasta masura de precautie este
necesara deoarece in timpul functionarii aspiratorului o cantitate importanta de praf care se afla in covoare se va
ridica in aer si o parte din ea nu va fi aspirata, raminind in suspensie. La repornirea calculatorului o parte din
acest praf din aer va intra in carcasa si se va depune pe componentele interne.
2. MATERIALE NECESARE
Pentru asigurarea unei intretineri corecte a calculatorului avem nevoie de citeva cirpe de bumbac curate, uscate
si care sa nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o solutie de detergent lichid care sa fie compusa din
apa si sapun sau un detergent folosit pentru spalarea vaselor. In fine este posibil sa avem nevoie si de o mica
pensula de pictura curata (nefolosita) si moale care ne va ajuta sa curatam praful din zone mai greu accesibile.

f
Un accesoriu util este si un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care sa poata inversa fluxul de aer, adica
sa fie capabil sa sufle aerul. Nu este indicat sa tinem dispozitivul prin care suflam aerul (furtun, de ex.) foarte
aproape de suprafata care trebuie curatata, mai ales daca viteza curentului de aer este mare.
3. PRECAUTII
Un calculator care nu a fost curatat de multa vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf si ca urmare
este bine sa ne luam citeva precautii care sa ne asigure ca nu ne vom periclita sanatatea. Este bine sa folosim
niste ochelari de plastic etansi (de exemplu niste ochelari de schi) pentru a evita sa ne intre praful in ochi. Daca
nu avem astfel de ochelari trebuie pur si simplu sa inchidem ochii atunci cind suflam praful de pe componente.
De asemenea trebuie sa evitam cit putem de mult sa inhalam o cantitate mare de praf.
Atunci cind suflam cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie
sa facem operatia respectiva in exteriorul casei sau pe balcon (pentru ca acest praf sa nu ramina in incaperea in
care se afla calculatorul) si de asemenea sa fim atenti la directia fluxului de aer in asa fel incit sa nu inspiram noi
praful mobilizat de pe componente.
4. CURATAREA SUPRAFETELOR
Toate suprafetele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai intii sterse de
praf cu o cirpa uscata si abia apoi curatate cu o solutie de apa calduta si detergent lichid.
Trebuie tinut minte faptul ca solutia de apa calduta si detergent (sau apa si sapun) nu se pune direct pe piesa
curatata ci pe cirpa cu care curatam. Pentru suprafetele de plastic putem folosi si alcool sanitar (spirt) care are
avantajul ca se evapora foarte repede dar care nu curata atit de bine ca solutia de apa si detergent lichid si care
are si un miros specific care nu este foarte placut.
Inmuiem o cirpa in solutia de detergent (in intregime sau doar o parte din ea), si apoi stoarcem foarte bine cirpa
in asa fel incit sa nu mai curga apa din ea indiferent cit de tare o stoarcem. Stergem cu cirpa suprafetele
murdare si apoi inlaturam detergentul ("clatim") de pe suprafetele respective cu ajutorul unei cirpe curate
inmuiata in apa si foarte bine stoarsa. Dupa aceea stergem orice urma de apa de pe suprafetele curatate cu
ajutorul unei cirpe uscate.
5. INTRETINEREA VENTILATOARELOR
Functionarea optima a sistemului de calcul chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata
depinde in mare masura de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa caldura degajata de componentele
calculatorului. Un ventilator nou isi indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul
sau scade. Prinicipalele cauze pentru scaderea randamentului ventilatorului sint acumularea de praf pe palelele
elicei (care le ingreuneaza miscarea) si disparitia lubrifiantului care asigura rotirea lina (fara sincope) a elicei.
Un ventilator care functioneaza normal emite un zgomot care isi pastreaza aceeasi intensitate, ca un fel de
zumzet (biziit) continuu. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat,
care nu are in pemanenta aceeasi intensitate pentru ca numarul de rotatii pe minut variaza destul de mult chiar
pe perioade scurte de timp. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioada de timp, semn ca el s-a
oprit din functionare. Ne putem da seama ca un ventilator merge prost fie dupa zgomotul scos de el, fie daca
pornim calculatorul cu carcasa deschisa si ne uitam la ventilator cu o lanterna.
Stergerea palelor elicei se face intii cu o cirpa uscata pentru a indeparta praful si apoi cu o cirpa umezita in
solutie de detergent. Stoarcem bine cirpa si curatam murdaria de pe toata suprafata ventilatorului (elice si casa
elicei) dupa care stergem ventilatorul cu o cirpa uscata.
Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit in mecanica fina (de ex. cel folosit
pentru ungerea mecanismelor ceasurilor mecanice). Un ventilator (indiferent ca este cel de la sursa de
alimentare, de pe racitor sau cel de pe placa video) este compus dintr-o elice de plastic care se invirteste fixata
pe un ax. Rotirea este cu atit mai usoara cu cit axul este mai bine lubrifiat (uns) cu ulei. Un ventilator nou are
destul lubrifiant pentru a functiona optim un an de zile insa cu trecerea timpului lubrifiantul dispare si rotirea elicei
ventilatorului devine din ce in ce mai grea, iar acest lucru se rasfringe asupra functionarii procesorului care nu
mai este racit suficient. Axul ventilatorului nu este vizibil, el fiind acoperit cu un mic dop de cauciuc care este si el
ascuns vederii.
Toate ventilatoarele au doua etichete autocolante lipite pe parti opuse ale portiunii centrale a elicei, dintre care
una este colorata mai viu si este mai frumoasa iar alta este colorata in culori mai sterse, fiind mai putin
atragatoare. Eticheta mai frumoasa acopera partea elicei care se vede la exterior si are o functie publicitara, ea
acoperind doar o suprafata de plastic. Eticheta mai putin atragatoare acopera insa dopul de cauciuc pe care
trebuie sa-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Inlaturam eticheta fara a o rupe sau mototoli si o punem
bine pentru ca o vom pune la loc dupa ce ungem axul.

g
Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei surubelnite cu capul plat si subtire sau cu ajutorul unui briceag, a unei
foarfeci, etc. Punem capul surubelnitei la limita dintre marginea dopului de cauciuc si portiunea din plastic a
elicei si apoi tragem usor in sus iar dopul va iesi. In compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste
care punem o picatura de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picatura este suficienta, nu este
necesar si nici indicat sa punem mult ulei.
Punem dopul de cauciuc la loc apasindu-l cu degetul si apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o
bucata de scoci daca lipiciul etichetei nu mai permite atasarea ei. Apoi tinem ventilatorul cu dopul in sus si rotim
de citeva ori cu mina elicea ventilatorului pentru a permite uleiului sa patrunda in jos pe toata lungimea axului.
Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumatate de ora inainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului sa
coboare pe ax si sa nu iasa pe linga marginile dopului atunci cind manipulam ventilatorul.
6. INTRETINEREA RACITORULUI PROCESORULUI
Functionarea la capacitate maxima a procesorului chiar si in conditiile in care temperatura ambianta este ridicata
depinde in mare masura de capacitatea racitorului de a disipa caldura degajata de procesor. Un racitor nou isi
indeplineste functia cu succes insa o data cu trecerea timpului randamentul racitorului scade. Prinicipalele cauze
pentru scaderea randamentului racitorului sint acumularea de praf (pe radiator si pe ventilator) si disparitia
lubrifiantului care asigura rotirea usoara a palelor ventilatorului.
Praful actioneaza nefast asupra racitorului prin doua mecanisme. El se depune pe palele ventilatorului si face ca
acestea sa se roteasca mai greu, dar se depune si pe structura lamelara a radiatorului ingreunind schimbul de
caldura dintre aceasta si mediul exterior.
Radiatorul se curata usor de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem
cu grija in spatiile dintre lamelele radiatorului si o miscam intr-o parte si in alta. Putem folosi si o pensula de
pictura (nefolosita pentru pictat) pentru a curata de praf anumite zone ale radiatorului. Curatarea ventilatorului si
lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea de intretinere a ventilatoarelor.
Intretinerea racitorului este bine sa fie facuta la intervale regulate dar oricum cel putin o data la 6 luni pentru a fi
siguri ca elicea ventilatorului poate sa mentina numarul de rotatii pe minut necesar pentru racirea adecvata a
procesorului. Ea poate fi facuta si fara a demonta radiatorul, cu alte cuvinte este posibil sa demontam doar
ventilatorul si sa facem procedurile de intretinere ale radiatorului (curatarea de praf) pastrindu-l pe acesta montat
peste procesor.
7. INTRETINEREA PROCESORULUI
Procesorul nu necesita o intretinere propriu-zisa, dar este bine sa-l demontam daca dorim sa fim siguri ca
transferul de caldura intre el si radiator este maxim. Pasta termoconductoare, cea care asigura transferul termic,
este supusa la temperaturi foarte mari si ca urmare este posibil ca in timp calitatea ei sa sa se degradeze, lucru
care poate avea consecinte nefaste asupra functionarii procesorului. Inlocuirea pastei termoconductoare este o
operatiune extrem de simpla. Va trebui sa stergem pasta termoconductoare veche de pe suprafata procesorului
si a bazei radiatorului cu o cirpa uscata si apoi sa curatam ambele suprafete cu ajutorul unei cirpe imbibate (si
bine stoarse) in spirt. In final stergem bine cu o cirpa uscata ambele suprafete. Trebuie sa fim atenti sa nu
apasam tare pe procesor in timpul operatiei de curatare.
Montam procesorul in soclu si aplicam o picatura de pasta termoconductoare (din seringa furnizata impreuna cu
racitorul) pe suprafata lui. Imprastiem cu delicatete picatura de pasta intr-un strat omogen pe toata suprafata
procesorului cu ajutorul degetului aratator invelit intr-o bucata de plastic (pungă, mînuşă) si inlaturam pasta care
a depasit marginile procesorului. Dupa aceasta operatiune putem sa montam racitorul peste procesor.
8. INTRETINEREA PLACII VIDEO
Placile video (PV) moderne sint componente de a caror functionare la parametri maximi depinde performanta
generala a calculatorului. Ele au procesoare grafice (GPU-VPU) din ce in ce mai puternice care degaja din ce in
ce mai multa caldura. Inlaturarea caldurii se face cu ajutorul unor radiatoare (asezate atit pe GPU cit si pe
memoria de pe PV) si a unui ventilator pentru GPU.
Placa video este usor de demontat, ceea ce face ca intretinerea ei sa nu fie dificila. Ventilatorul PV este fixat prin
niste suruburi pe radiatorul de pe GPU. Pentru a le desuruba trebuie sa avem la indemina o surubelnita cu un
cap ceva mai mic. Dupa desurubare deconectam cablul de alimentare al ventilatorului, cablu care este fixat intr-o
priza de pe PV. Unele ventilatoare sint acoperite cu un grilaj (masca) asemanator cu cel prezent la racitoarele
procesoarelor, pe care trebuie sa-l inlaturam prin desurubare inainte de a putea sa demontam ventilatorul.
Radiatorul de pe GPU si cele de pe memorii sint de obicei lipite de acestea deci nu este indicat sa incercam sa
le inlaturam.
Suflam cu aer PV pe ambele parti pentru a indeparta praful de pe ea si eventual folosim si o cirpa uscata sau o
pensula pentru a curata anumite portiuni ale ei pe care praful a ramas aderent.
h
Radiatorul se curata de praf folosind o cirpa uscata si subtire, de exemplu o batista, pe care o introducem cu
grija in spatiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU si memorii) si o miscam intr-o parte si in alta. Curatarea
postamentului radiatorului (portiunea care acopera procesorul grafic) trebuie facuta cu delicatete, fara a apasa
tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi si o pensula de pictura pentru a curata de praf anumite zone
ale radiatoarelor. Curatarea ventilatorului si lubrifierea axului elicei se fac asa cum a fost prezentat in sectiunea
de intretinere a ventilatoarelor.
9. INTRETINEREA PLACII DE BAZA, A PLACILOR DE EXTENSIE SI A MEMORIEI RAM
Placa de baza (PB) trebuie suflata cu aer pe ambele parti pentru a indeparta praful acumulat la suprafata ei.
Este posibil ca o parte din praf sa ramina aderent la suprafata in unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de
memorie, etc.) si acesta va trebui indepartat cu o cirpa uscata sau cu o pensula. Cablurile de conectare a
componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie si ele sterse de praf.
Una din componentele cipsetului PB si anume cea numita "NorthBridge" este racita fie cu un radiator, fie cu un
racitor complet (radiator si ventilator). Pentru intretinerea acestora se procedeaza asa cum a fost explicat mai
sus.
Placile de extensie sint placile introduse in sloturile PCI (modem, placa de retea, etc.) si la fel ca PV ele trebuie
curatate de praf prin suflare si eventual cu ajutorul unei cirpe uscate. Modulele de memorie trebuie sterse de praf
cu o cirpa uscata.
10. INTRETINEREA UNITATILOR DE STOCARE
Hardiscul, unitatea CD-ROM si unitatea de discheta trebuie sterse de praf la exterior cu o cirpa uscata.
Functionarea unitatii CD-ROM este uneori afectata de acumularea de praf la interior (mai ales daca folosim
discuri murdare, pline de praf) care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Exista niste CD-uri
speciale care permit curatarea lentilei respective. In mod normal nu este necesar sa folosim aceste discuri
speciale pentru ca unitatea functioneaza bine timp de cel putin 1,5-2 ani de folosire intensiva, dupa care este
recomandat sa o inlocuim cu o unitate noua.
Unitatea de discheta este una din componentele care acumuleaza pe parcursul timpului mult praf la interior
indiferent daca o folosim sau nu. Acest lucru se intimpla din cauza prezentei fantei de introducere a dischetelor
prin care intra mult praf chiar daca fanta este acoperita de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte
usor pentru ca panoul frontal din plastic si partea superioara a carcasei metalice nu sint fixate cu suruburi ci au
niste ghidaje care se incastreaza in niste gauri si astfel putem curata praful din interiorul unitatii. Aceste unitati
sint insa atit de ieftine incit dupa 1,5-2 ani de folosire intensiva este mai bine sa cumparam o unitate noua daca
cea pe care o avem nu mai functioneaza corespunzator.
11. INTRETINEREA SURSEI DE ALIMENTARE
Sursa de alimentare este componenta care in caz ca nu este intretinuta periodic poate afecta cel mai mult
functionarea calculatorului. Multi utilizatori ai calculatoarelor se pling de faptul ca sursele ieftine nu sint fiabile si
ca se defecteaza mai devreme sau mai tirziu. Ei recunosc totusi ca nu au acordat atentie faptului ca sursa de
alimentare trebuie intretinuta corespunzator pentru a avea randament maxim si de durata. Nu trebuie insa
pierdut din vedere faptul ca si sursele scumpe trebuie intretinute, pentru ca si ele sint afectate de praf si caldura.
Este posibil ca sursele scumpe sa fie mai tolerante la lipsa de intretinere, insa in timp si ele isi vor pierde din
functionalitate daca nu sint curatate.
Sursa este compusa in principal dintr-un transformator care are rolul de a prelua curentul electric alternativ de
220 V provenit de la priza de perete si de a-l transforma in curent continuu de diferite voltaje pentru alimentarea
componentelor calculatorului. Transformatorul se incalzeste foarte tare in timpul functionarii si pentru racirea lui
se foloseste un ventilator care elimina in permanenta aerul cald din cutia sursei.
Temperaturile inalte si praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului si in consecinta functionarea sursei de
alimentare este perturbata. La sfirsitul unui an de functionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei sa isi
piarda o mare parte din lubrifiant si palele elicei sa fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va
deveni sincopat (se opreste, porneste iar, etc.) iar daca ne uitam cu lanterna putem vedea ca palele se invirtesc
greu. Uneori este posibil ca ventilatorul sa nu inceapa sa se invirta atunci cind pornim calculatorul sau sa se
opreasca dupa un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars si acesta este semnul cel mai
evident ca trebuie sa inchidem calculatorul si sa curatam sursa sau sa cumparam una noua. Prezenta mirosului
de ars nu inseamna ca sursa s-a ars si nu mai poate functiona. Daca o curatam in mod corespunzator ea va
functiona bine.
Marea dilema legata de intretinerea surselor de alimentare este data de faptul ca pentru a le curata complet
trebuie sa le deschidem si in acest fel rupem sigiliul producatorului. Daca nu le curatam la timp ele se vor strica,
iar daca vrem sa le curatam vom pierde garantia oferita de producator. Fiecare posesor de calculator trebuie sa
i
decida singur daca isi asuma riscul de a pierde garantia. Este recomandat ca sursa de alimentare sa fie
deschisa si curatata de personal specializat de la un service pentru calculatoare. Deschiderea sursei de
alimentare este prezentata aici doar in scop informativ, fiecare utilizator care o pune in practica asumindu-si
responsabilitatea personala pentru deschiderea sursei si curatarea ei la interior.
Exista si posibilitatea sa efectuam o curatire partiala a sursei fara a o deschide. Pentru aceasta suflam cu
aspiratorul aer prin fantele cutiei in care se afla sursa si astfel eliminam o parte din praful asezat pe piesele din
sursa. Cu acest procedeu nu rezolvam insa cele mai importante probleme si anume curatarea palelor
ventilatorului si lubrifierea axului acestuia.
Cutia sursei este alcatuita din doua parti metalice incastrate si atasate prin suruburi. Inlaturam suruburile de la
partea superioara a cutiei si scoatem "acoperisul" acesteia. Pe tot parcursul manevrelor urmatoare este indicat
sa nu atingem piesele sursei de alimentare. In acest moment putem "sufla" aer peste componente pentru a
inlatura praful. Desurubam ventilatorul si il scoatem din cutie atit cit putem, el fiind fixat printr-un cablu care nu se
poate deconecta. Aplicam procedurile cunoscute de intretinere a ventilatorului (curatare de praf si lubrifiere)
dupa care remontam cutia sursei.
12. PERIODICITATEA PROCESULUI DE CURATARE
Procesul de curatare a componentelor interne trebuie repetat periodic dar nu este nevoie sa demontam complet
calculatorul decit cel mult o data la 6 luni pentru a-l curata de praf in mod temeinic. Periodicitatea intretinerii unui
calculator este in anumite limite o materie de preferinta personala, insa nu trebuie uitat ca un calculator bine
intretinut functioneaza mai bine decit unul care este neglijat d.p.d.v al curateniei.
Este indicat ca o data la 3 luni (sau mai frecvent, in functie de mediul ambiant in care se afla calculatorul) sa
deschidem carcasa calculatorului si sa suflam aer peste componente pentru a le curata de praf. Unele
componente (placa video, de ex.) pot fi demontate si curatate foarte usor. Putem de asemenea sa stergem de
praf unitatile de stocare fara a le demonta. Ventilatoarele trebuie curatate de praf si eventual lubrifiate o data la 3
luni.

ÎNTRETINEREA COMPONENTELOR HARDWARE EXTERNE (PERIFERICE)


1. INTRETINEREA MAUSULUI

2. INTRETINEREA TASTATURII

3. INTRETINEREA BOXELOR, A IMPRIMANTEI, MICROFONULUI, JOYSTICULUI


Perifericele sint componentele aflate in exteriorul calculatorului si care se conecteaza la acesta prin porturi (USB,
serial, paralel). Ele se murdaresc de obicei din cauza prafului care se depune pe ele insa in cazul mausului si
tastaturii ele se murdaresc in special prin contactul cu miinile noastre. Desi miinile sint spalate frecvent, ele
ramin partea cea mai "murdara" a corpului nostru pentru ca ne folosim de ele pentru a inspecta si a manipula
obiectele din mediul inconjurator, obiecte care nu sint intotdeauna foarte curate.
Murdarirea mausului si a tastaturii mai este determinata si de niste obiceiuri mai putin igienice insa foarte
raspindite. Utilizatorii calculatoarelor au destul de frecvent obiceiul sa manince sau sa bea (de ex. cafea) in timp
ce folosesc calculatorul. Firimiturile sau picaturile de lichid se lipesc de miinile noastre si in acest fel ele ajung pe
maus sau pe tastatura, murdarindu-le.
1. INTRETINEREA MAUSULUI
Mausul este componenta periferica cea mai folosita si ca urmare necesita intretinerea cea mai frecventa. Cele
mai raspindite mausuri ramin cele cu bila, desi in ultimul timp mausurile optice tind sa devina din ce in ce mai
folosite.
Mausul (cu bila sau optic) trebuie curatat la exterior cu ajutorul unei cirpe umezite (si bine stoarse) intr-o solutie
de apa si detergent. Apoi trebuie sters cu o cirpa uscata.
Curatarea la interior este valabila doar pentru mausurile cu bila. Acestea stau de obicei pe un covoras din plastic
("mouse pad") pe care se aduna atit praf cit si alte tipuri de murdarie. De exemplu atunci cind miscam mausul,
podul palmei si unele degete se freaca de covoras iar celulele descuamate rezultate se vor depozita incetul cu
incetul pe covoras desi ele sint invizibile pentru ochii nostri. Cu timpul insa pe covoras vor apare mici pete de
murdarie. O parte din murdaria de pe covoras este preluata de bila mausului si depozitata la interiorul acestuia.
In momentul in care mausul devine foarte murdar la interior el nu mai functioneaza corespunzator, cursorul de
pe ecran se misca greu si nu merge in directia dorita de noi.

j
Deschiderea unui maus este extrem de usoara. Intoarcem mausul "pe spate" si observam ca in jurul bilei se afla
o piesa de plastic circulara ("colac") pe care sint desenate doua sageti cu orientare opusa. Punem degetele mari
de la ambele miini pe piesa circulara si le miscam in sensul sagetilor, adica unul din degete in sus si celalt in jos.
Se formeaza un cuplu de forte si colacul se va desuruba extrem de usor facind un zgomot specific (un "clic").
Este posibil ca pe colac sa fie doua arii care sint concepute special pentru punerea degetelor pe ele, in sensul ca
sint "zimtate" si maresc aderenta degetelor. Intoarcem mausul "pe burta" (in pozitia normala de functionare) si
lasam bila sa ne cada in palma. Punem bila si colacul de-o parte. Atunci cind montam la loc mausul repetam
procedura de demontare in sens invers (inclusiv rotirea colacului in sens invers).
La interiorul compartimentului bilei observam doi mici cilindri ("role") de plastic, care sint cei care transmit
miscarea bilei catre dispozitivele care o folosesc pentru a ii indica cursorului de pe ecran directia de deplasare.
Mai observam si o rotita de plastic care serveste la tinerea in tensiune a bilei (apasata pe cei doi cilindri) in asa
fel incit miscarea ei sa fie interpretata corect. Murdaria de pe bila se depune cu timpul atit pe cilindri cit si pe
rotita (de obicei sub forma unor fisii de latime variabila) iar rezultatul este ca bila "patineaza" pe cei doi cilindri, iar
acestia sint incapabili sa transmita care sint amplitudinea si directia corecta de miscare a bilei.
Va trebui sa curatam atit bila cit si cilindrii si rotita cu ajutorul unei mici cirpe umezite in solutie de apa si
detergent, cirpa care trebuie sa fie foarte bine stoarsa. Putem sa mobilizam murdaria de la interiorul mausului
(dupa ce am umezit cilindrii) ajutindu-ne de o mica surubelnita (sau bat de chibrit, etc.) cu care sa riciim (foarte
delicat) suprafata cilindrilor si a rotitei in asa fel incit fisiile de murdarie sa se desprinda. Este esential sa rotim
cilindrii si rotita pentru ca sa le curatam intreaga suprafata. Dupa curatare stergem bila si piesele de la interiorul
mausului cu o cirpa uscata si care sa nu lase scame.
Curatarea mausului trebuie facuta saptaminal sau cel mult la doua saptamini. Uneori mausul se murdareste
foarte repede (2-3 zile) mai ales daca il folosim intensiv pentru jocuri (de tip FPS sau RTS) pe care le jucam timp
de citeva ore pe zi. De fiecare data cind curatam mausul trebuie sa il deconectam de la calculator.
2. INTRETINEREA TASTATURII
Tastatura devine cu timpul cea mai murdara componenta a calculatorului si aceasta datorita tolerantei crescute
la murdarie, a carei acumulare nu afecteaza functionalitatea tastaturii. Murdaria provine in principal de pe miinile
noastre (celule descuamate de ex.) dar provine si din nenumarate alte surse (praf si scame din atmosfera,
firimituri, par, etc.). Ea aluneca prin spatiile dintre taste si ramine cantonata pe postamentul pe care sint fixate
tastele fara a le afecta prea mult functionalitatea.
Curatarea tastaturii este o operatiune simpla insa destul de laborioasa. Inainte de a incepe curatarea trebuie sa
deconectam tastatura de la calculator si sa ne notam care este pozitia tastelor (sau sa fi facut in prealabil o poza
pe care sa o avem la dispozitie). Apoi va trebui sa scoatem tastele una cite una folosind virful unei surubelnite
(sau un cutitas, o foarfeca, etc.) pe care il introducem sub una din laturile tastei dupa care tragem in sus cu
delicatete, fara a forta. Scoaterea este mai usoara daca ne folosim de principiul pirghiei si sprijinim surubelnita
pe marginea cadrului postamentului care delimiteaza tastele.
Dupa ce am scos toate butoanele le curatam cu ajutorul unei cirpe curate inmuiata intr-o solutie de apa si
detergent, le clatim cu o cirpa inmuiata in apa, dupa care le stergem cu o cirpa uscata. In cazul postamentului
trebuie mai intii sa inlaturam praful si murdaria acumulata si apoi sa il stergem si pe el cu o cirpa inmuiata in
solutie de detergent, dupa care sa il stergem cu o cirpa uscata. Cirpele inmuiate trebuie sa fie bine stoarse, in
asa fel incit sa nu picuram apa in gaurile in care se fixeaza tastele.
Tastele mari (ENTER, SHIFT, etc.) sint fixate in plus fata de celelalte taste cu ajutorul unui fir metalic indoit in
forma de cadru. Capetele firului intra sub niste cirlige de plastic de pe postament. Atit capetele firului cit si
cirligele contin un lubrifiant sub forma de pasta care nu trebuie inlaturat atunci cind curatam tastele sau
postamentul.
Montarea tastelor se face apasindu-le usor peste gaurile corespunzatoare pina cind partea lor inferioara intra in
gaura. In cazul tastelor mari, trebuie mai intii sa introducem capetele cadrului metalic sub cirligele de plastic de
pe postament si abia apoi sa apasam tasta peste gaura.
3. INTRETINEREA BOXELOR, A IMPRIMANTEI, MICROFONULUI, JOYSTICULUI
Toate aceste periferice se curata conform procedurii descrise in sectiunea de curatare a suprafetelor, bineinteles
dupa ce le-am deconectat de la calculator. In mod evident trebuie sa ne ferim sa introducem apa in ele, de
aceea cirpele folosite pentru curatare trebuie sa fie foarte bine stoarse.

ÎNTRETINEREA CARCASEI

k
La exterior (panou frontal si panouri laterale) carcasa trebuie curatata conform procedurii descrise in sectiunea
de curatare a suprafetelor, iar in cazul panoului posterior care nu este vopsit il curatam cu o cirpa uscata. La
interior trebuie intii suflat praful acumulat si apoi cu ajutorul unei cirpe uscate inlaturam murdaria ramasa si
stergem structura metalica si portiunile inferioara si superioara ale carcasei. Pentru o curatare temeinica este
bine sa demontam si panoul superior daca acest lucru este posibil.
Curatarea carcasei la exterior (stergerea de praf si inlaturarea petelor aparute) trebuie facuta cel putin lunar si
asta in principal din considerente estetice. Curatarea la interior trebuie facuta la intervale mai mari, de exemplu o
data la 3 luni, eventual fara a demonta componentele interne.

ÎNTRETINEREA MONITORULUI
Pastrarea monitorului intr-o stare de curatenie desavirsita este o necesitate impusa in principal de faptul ca un
ecran curat este o binefacere pentru ochii nostri. Pe de alta parte curatarea carcasei monitorului este si ea
importanta pentru ca praful si murdaria acumulate impiedica intr-o anumita masura schimbul de caldura cu
exteriorul. Monitoarele CRT se incalzesc in mod normal foarte mult in timpul functionarii lor si ca urmare au
nevoie de eliminarea in mediul ambiant a unei parti cit mai mari din aceasta caldura.
Monitorul este insa si componenta cea mai vizibila a calculatorului, cea care atrage cel mai mult atentia, din
aceasta cauza persoanele fara prea multe cunostinte in domeniul tehnicii de calcul considerindu-l ca fiind
calculatorul propriu-zis. Avem deci tot interesul ca monitorul sa fie curat daca dorim sa oferim despre noi o
imagine de persoana ingrijita, care apreciaza curatenia.
Curatarea carcasei si a postamentului monitorului se vor face conform procedurii descrise in sectiunea de
curatare a suprafetelor. Trebuie sa fim extrem de atenti sa nu picuram apa in interiorul monitorului atunci cind
curatam portiunea superioara a carcasei (cea care contine multe orificii de evacuare a caldurii) care devine cu
timpul cea mai murdara portiune exterioara a monitorului. Este bine sa curatam lunar carcasa monitorului.
Curatarea ecranului monitorului trebuie facuta ori de cite ori este nevoie. Murdarirea ecranului nu poate fi practic
evitata pentru ca multe persoane (in special copiii) au obiceiul de a-l atinge cu degetele. In afara de aceasta
exista multe alte motive pentru care ecranul se murdareste fara ca noi sau altcineva sa fim de vina. Electricitatea
statica emisa de ecran atrage praful si scamele din mediul ambiant, luminozitatea ecranului atrage diverse gize
care se aseaza pe el, iar uneori se intimpla sa stranutam sau sa tusim cind stam la calculator aruncind in mod
involuntar in directia ecranului picaturi de saliva.
Ecranul trebuie curatat folosind o solutie de apa calduta si detergent lichid. Folosirea alcoolului medicinal (spirt)
nu este indicata. In loc de solutia de detergent putem folosi un detergent special pentru geamuri. In orice caz
trebuie tinut minte faptul ca detergentul nu se aplica direct pe ecran ci pe cirpa cu care curatam. Toate cirpele pe
care le folosim pentru curatarea ecranului trebuie sa fie moi si sa nu lase scame.
Incepem prin a sterge de praf ecranul cu o cirpa uscata. Apoi il stergem cu o cirpa curata, inmuiata in solutie de
apa si detergent si extrem de bine stoarsa. Il clatim cu ajutorul unei cirpe umezite in apa calduta, il lasam un pic
sa se usuce singur si apoi il stergem cu o cirpa uscata. Ecranul se va usca in scurt timp prin evaporarea apei
ramase pe el. De obicei el nu este perfect curat ci are niste zone in care se observa dire lasate de detergentul
care s-a uscat pe suprafata lui. Aceste dire se indeparteaza foarte usor daca aburim suprafata ecranului cu
respiratia noastra si apoi frecam zona aburita cu o cirpa uscata. Repetam procedeul pentru toate zonele care
contin dire si in scurt timp ecranul va arata impecabil. Metoda de curatare prin aburire poate fi aplicata rapid si
eficient ori de cite ori murdarim din greseala ecranul, de exemplu atunci cind stranutam in directia lui si citeva
picaturi au ajuns pe el

ÎNTRETINEREA SISTEMULUI DE OPERARE SI A SOFTURILOR INSTALATE


1. SCANAREA HARDISCULUI

2. DEFRAGMENTAREA HARDISCULUI

3. INSTALAREA SI DEZINSTALAREA SOFTURILOR

4. CONFIGURAREA MENIULUI DE START

l
5. STERGEREA FISIERELOR INUTILE

6. INSTALAREA ULTIMELOR VERSIUNI ALE DRAIVERELOR


Sistemul de operare (SO) trebuie intotdeauna instalat "pe curat" adica pe o partitie care a fost formatata in
prealabil. Performanta sistemului de operare tinde sa scada o data cu trecerea timpului din mai multe motive si
din aceasta cauza trebuie ca la intervale de timp regulate (in functie de preferintele personale si de gradul
scaderii de performanta) sa "reparam" sistemul de operare sau sa il reinstalam.
Repararea SO presupune etapele urmatoare:
1. SCANAREA HARDISCULUI
Pe masura ce se repeta ciclul de scriere si apoi de stergere a datelor de pe hardisc, ciclu care caracterizeaza o
utilizare obisnuita a calculatorului, este posibil sa apara erori de citire a datelor, erori care scad performanta
sistemului sau chiar pot duce la blocarea calculatorului.
Pentru a preveni aparitia acestor erori sau pentru a le remedia pe cele existente trebuie sa folosim utilitarul de
scanare disponibil pe sistemele de operare Windows. Pentru aceasta avem la dispozitie mai multe metode, dar
cea mai simpla si care este valabila atit pentru Windows 95/98/ME cit si pentru Windows XP este sa facem clic
dreapta in Windows Explorer pe denumirea unui hardisc (sau a unei partitii) si din meniul derulant care apare sa
facem clic pe optiunea "Properties".
Va apare o multifereastra cu mai multe sectiuni (doua in Win9x/ME si patru in Win XP) dintre care ne
intereseaza sectiunea "Tools" (care este interfata pentru pornirea utilitarului de scanare si a celui de
defragmentare). Facem clic pe tabul "Tools" pentru a aduce in prim plan sectiunea respectiva, apoi in aceasta
facem clic pe butonul "Check Now" ( cauta acum[greseli]).
In Win 9x/ME se va deschide o noua fereastra in care vedem in compartimentul de sus hardiscurile (partitiile )
existente. Hardiscul pe care dorim sa-l scanam este deja selectat dar putem sa alegem alt hardisc (partitie) daca
dorim facind clic pe el sau putem alege sa scanam toate hardiscurile (partitiile) facind clic pe primul din ele si
apoi, tinind apasata tasta CTRL, facind clic si pe restul. In sectiunea "Type of test" a ferestrei avem de ales intre
doua optiuni si anume : Standard (se controleaza fisierele si dosarele pentru a fi depistate erorile, care in acest
caz sint denumite erori "logice") sau Thorough (cuprinde atit testarea standard cit si scanarea suprafetei
hardiscului care depisteaza erorile "fizice" legate de alterarea din diferite motive a acesteia).
Scanarea temeinica ("thorough") este mai buna decit cea standard insa dureaza foarte mult timp si de aceea
este recomandat sa folosim in mod obisnuit scanarea standard. Bifam casuta "Automatically fix errors" (reparare
automata a erorilor) facind clic in ea si apoi facem clic pe butonul "Start". Scanarea dureaza citeva minute si la
sfirsitul ei apare o mica fereastra cu rezultatul ei care este fie "Scan Disk did not find errors on this drive" (nu au
fost gasite erori) fie "Scan disk found errors on this drive and fixed them all" (au fost gasite erori si au fost
reparate). Facem clic pe butonul "Close" din fereastra cu rezultate si apoi pe butonul "Cancel" din fereastra de
pornire a scanarii.
In Win XP se va deschide o minifereastra in care trebuie sa bifam optiunea dorita si anume "Automatically fix file
system errors" (scanare obisnuita a fisierelor si reparare automata a erorilor descoperite in acestea) sau "Scan
and attemp recovery of bad sectors" (scanare obisnuita a fisierelor si incercare de reparare a sectoarelor
nefunctionale de pe hardisc). Prima optiune este similara cu "Standard Scan" iar a doua cu "Thorough Scan" din
utilitarul de scanare prezent in Win 9x/ME. Bifam optiunea dorita si facem clic pe butonul "Start".
Erorile legate de fisiere si dosare se numesc erori "logice" si nu afecteaza integritatea fizica a hardiscului ele
putind fi corectate foarte usor. De cele mai multe ori ele sint de genul "marimea fisierului X a fost raportata
incorect" sau " au fost pierduti N bytes din fisierul X". Erorile legate de alterarea suprafetei hardiscului se numesc
erori "fizice" si constau in aparitia un mici portiuni pe care nu mai pot fi scrise date, portiuni numite "bad sectors",
care vor fi ocolite pe viitor de capetele de citire/scriere.
Scanarea hardiscului este declansata automat ori de cite ori pornim calculatorul prin resetare, de exemplu atunci
cind s-a blocat si nu mai gasim alta metoda de a-l reporni. Rezultatele acestei scanari (ca de altfel si ale scanarii
manuale) se gasesc in fisierul "SCANDISK.LOG" aflat la radacina hardiscului (partitiei) pe care este instalat SO
(Windows 9x/ME) si care poate fi deschis cu orice editor de text (de ex. cu Notepad).
Este recomandat sa scanam hardiscul cel putin o data pe saptamina folosind optiunea "Standard" si cel putin o
data la 3-4 luni folosind optiunea "Thorough".
2. DEFRAGMENTAREA HARDISCULUI
Instalarea de softuri si ulterior folosirea lor duc la ocuparea spatiului de pe hardisc. In momentul in care ne
decidem sa stergem un soft sau niste fisiere, o parte spatiul de pe hardisc este eliberat si pe el pot fi scrise date
m
noi. Scrierea datelor pe hardisc de catre SO se face in mod conservator, tinzindu-se sa se foloseasca tot spatiul
avut la dispozitie. Sa presupunem ca dorim sa instalam un soft care va avea marimea finala pe hardisc de 10
MB. Sistemul de operare va cauta pe hardisc spatiile libere si va scrie in ele portiuni din fisierele care contin
softul instalat. In acest fel o parte din fisiere vor fi scrise pe o portiune libera care are 2 MB, altele pe o portiune
care are 5 MB si restul pe o portiune care are 3 MB.
Se observa ca portiunile pe care au fost scrise fisierele softului nu sint contigue, adica nu sint asezate una linga
alta. Acest lucru nu constituie o problema pentru ca SO "tine minte unde a instalat fisierele respective" insa pe
de alta parte atunci cind folosim softul in cauza s-ar putea sa avem o performanta ceva mai scazuta pentru ca
SO da comenzi capetelor de citire/scriere ale hardiscului si le "plimba" dintr-o parte in alta a hardiscului in functie
de grupul de fisiere necesar pentru functionarea softului la un moment dat. Daca softul de 10 MB ar fi instalat pe
o portiune contigua a hardiscului performanta la rularea sa ar fi mai mare.
Pentru a remedia scaderea de performanta datorata "imprastierii" (fragmentarii) pe hardisc a fisierelor apartinind
softurilor instalate se foloseste utilitarul de defragmentare prezent pe sistemele de operare Windows. Acest
utilitar grupeaza fisierele dupa softurile carora le apartin acestea, in asa fel incit in final fiecare soft sa aiba
fisierele puse intr-o singura portiune a hardiscului pentru accesarea mai usoara de catre capetele de
scriere/citire.
Pentru a lansa utilitarul de defragmentare in Win 9x/ME si Win XP procedam ca in cazul scanarii, cu diferenta ca
in fereastra "Properties" facem clic pe butonul "Defragment Now". Cu alte cuvinte pentru a scana un anumit
hardisc (partitie) facem clic dreapta in Windows Explorer pe denumirea lui si din meniul derulant care apare sa
facem clic pe optiunea "Properties".
Va apare o multifereastra cu mai multe sectiuni (doua in Win9x/ME si patru in Win XP) dintre care ne
intereseaza sectiunea "Tools" (care este interfata pentru pornirea utilitarului de scanare si a celui de
defragmentare). Facem clic pe tabul "Tools" pentru a aduce in prim plan sectiunea respectiva, apoi in aceasta
facem clic pe butonul "Defragment Now" (defragmenteaza acum).
In Win 9x/ME va apare o minifereastra cu trei butoane si anume "Stop" (opreste defragmentarea) "Pause" (se
face o pauza, dupa care putem reporni defragmentarea) si "Show details". Daca apasam pe acest din urma
buton va apare o fereastra in care ne este prezentat foarte plastic procesul de defragmentare sub forma
rearanjarii unor patratele colorate in diferite culori. Pentru a intelege care semnificatia culorilor folosite va trebui
sa apasam pe butonul "Legend" si va apare o minifereastra cu explicatii. La sfirsitul procesului de defragmentare
va apare o minifereastra in care sintem anuntati ca procesul a luat sfirsit si sintem intrebati daca dorim sa
parasim utilitarul. Facem clic pe butonul OK pentru a parasi utilitarul sau pe butonul "Cancel" daca dorim sa
selectam si alte hardiscuri (partitii) pentru a le defragmenta.
In Win XP la apasarea butonului "Defragment Now" va apare o fereastra numita "Disk Defragmenter" unde sint
prezentate in compartimentul superior hardiscurile (partitiile) prezente. Facem clic pe un hardisc pentru a-l
selecta si apoi facem clic pe butonul "Analyze" din josul ferestrei. In scurt timp va apare o minifereastra in care
sintem sfatuiti (pe baza unui raport detaliat care analizeaza gradul de fragmentare) daca este sau nu necesar sa
defragmentam hardiscul respectiv. Daca dorim sa vedem raportul (si eventual sa-l salvam) facem clic pe butonul
"View Report". Daca dorim sa defragmentam hardiscul indiferent de ce spune raportul facem clic pe butonul
"Defragment".
Defragmentarea unui hardisc (partitii) trebuie facuta in mod regulat pentru ca softurile instalate sa ruleze la
viteza maxima. Este recomandat sa defragmentam un hardisc (partitie) pe care il folosim intensiv la 2-3
saptamini o data.
3. INSTALAREA SI DEZINSTALAREA SOFTURILOR
Instalarea si dezinstalarea softurilor sint niste procese automatizate la care participarea noastra se rezuma la
alegerea unor optiuni. De exemplu sintem intrebati in ce dosar ("folder") dorim sa instalam un anumit soft. In
general putem sa lasam optiunea implicita ("default") specificata deja dar exista si situatii particulare, de exemplu
atunci cind un anumit soft doreste sa se instaleze la radacina hardiscului principal (C:\). Este bine ca in aceasta
situatie sa alegem mai degraba crearea de catre utilitarul de instalare a unui subdosar aflat in dosarul "Program
Files" (de ex. C:\Program Files\SoftX) in care sa fie instalat softul in cauza.
Dezinstalarea softurilor este automatizata si conceputa in asa fel incit sa lase pe hardisc citeva fisiere cum sint
fisierele de configurare sau in cazul jocurilor cele care contin jocuri salvate. Acestea trebuie arhivate si puse bine
daca ne gindim sa reinstalam softul in cauza sau trebuie sterse daca nu intentionam acest lucru. In anumite
situatii la dezinstalare sintem intrebati daca dorim sa fie sterse unele fisiere care sint partajate ("shared") cu alte
programe ramase pe hardisc. Acest lucru inseamna ca unele fisiere care sint vizate pentru stergere sint folosite
(sau pot fi folosite) si de alte softuri pe care le avem instalate sau pe care urmeaza eventual sa le instalam
n
ulterior. Trebuie sa alegem sa fie pastrate (sa nu fie sterse) numai fisierele partajate care se gasesc in dosarul
C:\Windows sau in unul din subdosarele acestuia.
4. CONFIGURAREA MENIULUI DE START
La sfirsitul procesului de instalare ("setup") fiecare soft isi instaleaza un subdosar cu scurtaturi in dosarul de la
adresa C:\Windows\Start Menu\Programs (in Win 9x/ME). In timp acest dosar atinge dimensiuni impresionante si
devine inutilizabil daca incercam sa lansam programele folosind meniurile derulante care apar la apasarea pe
butonul "Start" din bara de sarcini ("Taskbar") prezenta la partea de jos a suprafetei de lucru ("Desktop").
Este indicat sa pastram in meniul de start ("Start Menu") doar scurtaturile care folosesc pentru lansarea
programelor (scurtaturile care au drept "tinta" fisierele de tip EXE) stergindu-le pe cele care au ca tinta fisierele
de ajutor ("help") sau alte fisiere care pot fi accesate din interiorul softurilor respective (de ex. fisierele "readme").
Stergerea scurtaturilor se face cel mai bine din Windows Explorer, fiecare soft avindu-si propriul subdosar in
dosarul de la adresa C:\Windows\Start Menu\Programs. Este bine sa grupam scurtaturile ramase in citeva
dosare, stergindu-le pe celelalte inclusiv pe cele instalate de SO Windows (Accesories, etc.) de exemplu :
• SISTEM (contine scurtaturi catre utilitarele de defragmentare si scanare, catre utilitarul de monitorizare a
temperaturii procesorului, etc.);
• UTIL (contine scurtaturi catre programe diverse pe care le folosim frecvent cum sint editorul de text,
arhivatorul, softul de vizionare a fisierelor grafice, etc.);
• START UP (contine scurtaturi catre programele care dorim sa fie lansate automat la pornirea SO)
• INTERNET (contine scurtaturi catre softurile legate de internet de ex. explorator, client FTP, program de
posta electronica, etc.)
• JOCURI (contine scurtaturi catre jocurile instalate pe hardisc)
• MULTIMEDIA (contine scurtaturi catre softurile folosite pentru vizionarea de filme sau pentru asculatrea
de muzica)
• OFICIU (contine scurtaturi catre programele dintr-o suita de tip MS Office de ex. editor de text, editor
HTML, program de calcul tabelar, etc.)
• SECURITATE (contine scurtaturi catre softurile care ne protejeaza calculatorul, de ex. programul
antivirus, programul de criptare, etc.)
Unele softuri adauga la instalare o scurtatura in dosarul "Start Up" si ca urmare softurile respective vor fi lansate
de fiecare data atunci cind porneste SO Windows. Desi acest lucru este binevenit in cazul unui program antivirus
de cele mai multe ori nu avem nevoie de softurile care isi instaleaza scurtaturi pentru a porni o data cu SO. Ca
urmare trebuie sa stergem din dosarul "Start Up" scurtaturile softurilor de care nu avem nevoie imediat dupa
pornirea SO, pentru ca in acest fel eliberam resursele sistemului pentru alte sarcini iar SO va functiona mai bine.
La unele softuri pornirea automata o data cu SO nu se face prin plasarea unei scurtaturi ci prin modificarea
registrului Windows. Pentru a stopa pornirea automata a acestor softuri trebuie sa le lansam si sa le modificam
configuratia de functionare folosind o comanda din bara lor de meniuri (de obicei Edit-Preferences sau Edit-
Settings) si sa inlaturam bifarea de la optiunea "Start with Windows".
5. STERGEREA FISIERELOR INUTILE
Pe masura ce folosim calculatorul hardiscul se umple din ce in ce mai mult cu fisiere inutile, care nu fac altceva
decit sa ocupe spatiu degeaba. Acestea sint in principal fisierele cu extensia TMP care sint in fapt fisiere
"temporare", create de unele softuri (de ex. de arhivatoare) pentru perioade scurte de timp si care sint sterse
cind nu mai este nevoie de ele. Putem sa cautam fisierele cu extensia TMP cu ajutorul utilitarului de cautare din
Windows si apoi sa le stergem. Exista si softuri speciale care cauta fisierele temporare (nu numai pe cele cu
extensia TMP) si ne permit apoi stergerea lor foarte usoara.
Cel mai mare depozit de fisiere inutile este subdosarul "Temp" din dosarul Windows. Daca mergem la adresa
"C:\Windows\Temp descoperim ca subdosarul este plin cu fisiere din cele mai diverse. El este folosit de
programele de instalare de softuri pentru stocarea temporara de fisiere. In mod normal dupa terminarea
procesului de instalare a unui soft fisierele temporare sint sterse automat dar exista si destule situatii cind ele
sint "uitate" pe hardisc. Subdosarul "Temp" mai este folosit si de foarte multe softuri in timpul functionarii lor si
uneori acestea uita si ele fisiere pe care ar trebui sa le stearga automat atunci cind devin inutile. Trebuie sa
selectam toate fisierele din subdosarul "Temp" si sa le stergem. Nici unul din aceste fisiere nu are functionalitate
si nu este necesar pentru functionarea SO sau a vreunui soft, iar stegerea lor nu va cauza nici o problema.
Evident, nu trebuie sa stergem si subdosarul "Temp". Golirea subdosarului "Temp" trebuie facuta in mod regulat,
o data la 1-2 saptamini.
6. INSTALAREA ULTIMELOR VERSIUNI ALE DRAIVERELOR
o
Draiverele ("drivers") sint niste softuri care permit functionarea componentelor hardware sub un anumit sistem de
operare. Cu cit componentele hardware functioneaza mai bine cu atit creste performanta SO si a softurilor
instalate, deci trebuie sa ne asiguram ca folosim cele mai noi draivere pentru componentele hardware ale
calculatorului. Producatorii de placi video de exemplu lanseaza la citeva luni o noua versiune de draivere care
imbunatateste performanta PV cu procente cuprinse intre 5-10%, in special in ceea ce priveste jocurile nou
aparute. In mod similar producatorii cipseturilor placilor de baza lanseaza si ei pachete de draivere care
imbunatatesc performanta PB.
La intervale regulate (de ex. o data la 2-3 luni) trebuie sa verificam pe siturile web ale producatorilor
componentelor hardware pe care le avem in calculator daca au aparut versiuni noi ale draiverelor. Acestea
(draiverele pentru placa video, placa de baza, placa de sunet) trebuie descarcate si instalate pentru ca
amelioreaza atit performanta componentelor respective cit si compatibilitatea lor cu softurile nou aparute. De
asemenea trebuie instalata ultima versiune DirectX, care poate fi gasita intotdeauna pe situl Microsoft.

PASTRAREA INTEGRITATII DATELOR


1. PROTECTIA CONTRA VIRUŞILOR INFORMATICI

2. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR SPION

3. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR CARE "DETURNEAZĂ" EXPLORATORUL

4. REALIZAREA DE COPII DE SIGURANTA


Datele existente pe hardiscul unui calculator sint de multe ori mai valoroase decit calculatorul insusi, de aceea
pastrarea lor in siguranta trebuie sa fie foarte serios avuta in vedere. Pe de alta parte chiar daca nu avem date
importante pe hardisc infectarea calculatorului cu un virus informatic sau alt program de tip "malware"
(prescurtare de la "malicious software", programe care fac rău, nocive) duce de cel mai multe ori la scaderea
performantei sistemului si chiar la imposibilitatea de a rula unele programe.
1. PROTECTIA CONTRA VIRUŞILOR INFORMATICI
Internetul a devenit in ultimii ani mediul cel mai folosit pentru raspindirea de virusi informatici. Cele mai multe
contaminari ale calculatoarelor personale au loc prin atasamente infectate ale unor mesaje de posta electronica
si prin fisiere infectate descarcate de pe internet.
Un virus informatic este un program care se caracterizeaza prin faptul ca are un potential distructiv asupra
calculatorului infectat. La fel ca si virusii biologici (gripă, etc.) cei informatici se pot "inmulti" creind copii ale lor
care pot infecta alte calculatoare. Contaminarea cu un virus informatic se face daca lansam in executie un fisier
infectat (facem dublu clic pe el). In acest fel virusul este activat si isi va incepe actiunea distructiva care poate
varia foarte mult din punct de vedere al nocivitatii.
Unii virusi folosesc calculatorul infectat doar pentru a se multiplica in vederea infectarii altor calculatoare. Acestia
sint de obicei numiti "viermi" (worms) si in aceasta categorie se incadreaza multi dintre virusii care se transmit
prin atasamentele infectate ale unor mesaje de posta electronica.
Cei mai multi virusi au o actiune nociva care se declanseaza instantaneu la deschiderea unui program infectat
sau intr-o anumita zi a anului. Actiunea nociva este variabila, mergind de la modificarea sau stergerea unor
fisiere pina la suprascrierea biosului calculatorului. Fisierele modificate sau sterse sint alese cu grija de autorul
virusului in asa fel incit calculatorul infectat sa fie incapabil sa isi indeplineasca functiile intr-o mai mica sau mai
mare masura. In general acesti virusi infecteaza fisierele executabile (cu extensia EXE, COM, BAT, PIF) dar
exista si virusi care infecteaza fisierele cu extensia DOC sau XLS create de aplicatiile Word sau Excel ale suitei
MS Office.
O categorie cu totul aparte sint programele de tip "troian". Acestea functioneaza la fel ca un "cal troian" oferind
acces la calculatorul infectat unei persoane care nu se afla fizic linga calculator. Astfel un calculator infectat cu
p
un troian poate fi manipulat foarte usor prin internet putindu-se face cu el toate operatiile obisnuite (deschidere
de programe, stergere de fisiere, etc.) care insa se pot transforma in actiuni distructive daca se sterg fisiere de
sistem sau fisiere importante depozitate pe calculatorul respectiv.
Inmultirea cazurilor de infectare cu virusi pe scara larga (adevarate "epidemii") a facut sa fie folosite din ce in ce
mai mult mijloacele de contracarare a virusilor. Si in domeniul virusilor informatici este valabila afirmatia ca este
mai bine sa previi infectia decit sa o tratezi. La ora actuala exista cel putin o duzina de programe antivirus foarte
bune care ne permit sa evitam infectarea calculatorului nostru. Toate aceste programe sint actualizate periodic
pentru a tine pasul cu virusii nou creati. Multe placi de baza cumparate din magazin au pe CD un program
antivirus (de ex. Trend PC Cillin) care este inclus in pretul placii. Exista si programe gratuite, de exemplu AntiVir
PE sau AVG Free Edition . Cele mai bune programe antivirus sint insa cu plata, exemple fiind Kaspersky Anti-
Virus, McAfee Anti-Virus, Norton Anti-Virus sau BitDefender Anti-Virus (românesc). Alt antivirus românesc si
anume RAV a fost cumparat de Microsoft si va fi probabil inclus in viitoarele sisteme de operare Windows. Daca
vrem sa comparam antivirusii existenti putem sa ii instalam pe rind (de ex. de pe CD-urile unor reviste cu
tematica IT) si sa ii punem la incercare.
Pentru a vedea daca avem calculatorul infectat scanam hardiscul cu ajutorul programului antivirus. Acesta
contine "semnaturile" (modificarile specifice produse in fisierele infectate) celor mai raspinditi virusi intr-o baza de
date si daca pe parcursul scanarii intilneste un fisier modificat de un virus ne atentioneaza. La sfirsitul scanarii
vedem care sint fisierele infectate si putem lua masuri de a eradica infectia prin stergerea sau "repararea"
fisierelor afectate, ambele actiuni putind fi facute de softul antivirus. De multe ori insa este imposibil ca fisierele
afectate sa poata fi "dezinfectate" corespunzator si de aceea singura solutie ramine stergerea. Cum virusii pot
afecta fisiere a caror stergere poate duce la o functionare defectuoasa a sistemului de operare, uneori nu avem
alta solutie decit sa aplicam masura radicala de formatare a hardiscului. De altfel cea mai sigura metoda de a ne
debarasa de un virus informatic este sa formatam hardiscul si sa instalam din nou sistemul de operare. Cum
aceasta operatie ia destul de mult timp si nu poate fi facuta de cei nefamiliarizati cu procedeul, cea mai buna
metoda de a contracara actiunea unui virus este sa evitam cu orice pret infectarea calculatorului.
Prevenirea unei infectii se face din doua directii :
• Prima, si cea mai importanta, este educarea utilizatorului unui calculator cu privire la virusii informatici.
Utilizatorul trebuie sa scaneze cu un antivirus actualizat toate CD-urile sau dischetele pe care le
foloseste inainte de a lansa vreun program de pe acestea. De asemenea trebuie scanate toate fisierele
descarcate de pe internet sau atasamentele primite prin posta electronica.
• A doua directie este instalarea unui program antivirus care sa fie in functiune pe toata durata folosirii
calculatorului. In acest fel ne asiguram ca protectia se pastreaza chiar daca alti utilizatori ai calculatorului
(de ex. copii) uita sa scaneze un CD sau o discheta. Toate programele antivirus au un modul de scanare
automata a fisierelor deschise in timpul unei sesiuni de lucru cu calculatorul. Daca antivirusul detecteaza
că un fisier infectat este pe cale de a fi deschis, fisierul respectiv nu va putea fi lansat in executie. Acest
modul nu ocupa multe resurse ale calculatorului si de aceea el nu deranjeaza functionarea altor
programe. Foarte importanta este actualizarea "semnaturilor" virale din baza de date a programului
antivirus care trebuie sa se faca saptaminal sau lunar. Toti antivirusii moderni includ capacitatea de
actualizare automata prin internet.
2. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR SPION
Internetul a produs aparitia si a unor programe care nu sint virusi informatici propriu-zisi, dar activitatea lor se
desfasoara fara cunostinta utilizatorului calculatorului infectat si este de cele mai multe ori de o nocivitate
redusa. Aceste programe sint denumite "spioni" (spyware) si functia lor este asa cum le-o arata si numele sa
spioneze obiceiurile celor care utilizeaza calculatorul infectat. De exemplu unele programe spion inregistreaza
intr-o baza de date siturile web vizitate si apoi transmit prin internet o lista cu adresele acestora.
Programele spion sint de multe ori asociate cu unele programe gratuite (si utile) care pot fi descarcate de pe
internet. Atunci cind instalam un program gratuit care ne trebuie este posibil sa instalam si un program spion. Cei
care beneficiaza de pe urma programelor spion sint de cele mai multe ori marile companii de publicitate prin
internet care culeg date despre internauti, date pe care le folosesc pentru a-si ajusta ofertele publicitare. Pentru
ca aceste programe nu sint de tip virus ele se afla la limita legalitatii. Multe programe gratuite care au inclus in
ele si un program spion fac cunoscut acest lucru in termenii contractuali (licenta de folosire a softului) care apar
la instalarea programului. Cum cei mai multi dintre utilizatori nu citesc acest text scris in jargon juridic programul
spion este instalat alaturi de programul util. Programul spion ramine de obicei pe calculator si isi indeplineste
functia chiar daca dezinstalam programul util pentru ca nu il mai folosim.

q
Pentru a vedea daca avem pe calculator programe spion trebuie sa instalam softurile gratuite Ad-Aware sau
SpyBot Search&Destroy . Acestea ne scaneaza calculatorul (fisiere si registrul Windows) si ne atrag atentia
daca avem programe spion aflate in functiune, oferindu-ne si posibilitatea sa le stergem. Trebuie sa fim insa
atenti la faptul ca unele program utile inceteaza sa functioneze daca este sters programul spion cu care sint
asociate.
3. PROTECTIA CONTRA SOFTURILOR CARE "DETURNEAZĂ" EXPLORATORUL
Ultimele programe aparute in lista de softuri "malware" sint programele care "deturneaza" exploratorul
("browser") . Numele acestor programe vine de la actiunea de deturnare ("hijacking") a unui obiect de la scopul
pe care trebuie sa il indeplineasca. Actiunile acestor softuri nu sint extrem de nocive insa sint foarte suparatoare.
Ele se instaleaza automat atunci cind vizitam anumite pagini web si nu devenim constienti de faptul ca
exploratorul a fost deturnat decit atunci cind observam ca pagina gazda (principala) si cea de cautare au fost
modificate. Un alt semn clar al prezentei unui soft "malware" este faptul ca exploratorul functioneaza foarte lent
si derularea paginilor mai mari se face sacadat.
Cele mai comune deturnari ale exploratorului sint modificarea paginii principale ("home page") si a paginii de
cautare. In varianta obisnuita (imediat dupa instalarea IE) aceste doua pagini se gasesc pe situl MSN al
companiei Microsoft. Atunci cind vizitam pagini web aflate in zone "mai intunecate" ale internetului (de ex. situri
pornografice sau cu soft piratat) este posibil ca unele din pagini sa contina niste scripturi care modifica automat
configuratia IE. Pagina principala a exploratorului si cea de cautare sint astfel schimbate cu alte pagini, de obicei
publicitare.
Solutia pentru situatia de mai sus este la prima vedere foarte simpla. In prima etapa facem clic pe meniul "Tools"
in IE si apoi pe comanda "Internet Options". Va apare multifereastra cu acelasi nume. Scriem din nou adresa
paginii principale dorite de noi (stergind-o evident pe cea aparuta fara voia noastra) sau facem clic pe butonul
"Use Blank" si apoi apasam butonul OK pentru a inchide fereastra.
In a doua etapa trebuie sa reparam toate modificarile facute de fisierele "malware" de pe calculatorul nostru cu
ajutorul softului gratuit "HijackThis". Il lansam pe acesta dupa instalare si apasam pe butonul "Scan". Programul
ne va afisa toate fisierele suspecte si toate modificarile suspecte facute in registrul Windows. Modificarile din
registrul Windows care sint responsabile de problemele aparute sint dispuse de obicei in primele cinci rinduri din
partea de sus a ferestrei programului.
Bifam valorile din registru denumite HKCU...SearchURL, HKCU...Search Bar, HKCU...Search Page,
HKCU...SearchAssisstant si HKCU...HomeOldISP care indica niste adrese de pagini web publicitare (de ex.
http://www.search-2003.com , http://sharempeg.com/find) si apoi facem clic pe butonul "Fix Checked". Va apare
o minifereastra de confirmare in care va trebui sa apasam butonul "Yes". Daca dupa terminarea operatiei facem
din nou clic pe butonul "Scan" vom vedea ca programul "Hijack This" a sters valorile din registru falsificate si le-a
restaurat pe cele corecte care indica niste adrese de pe situl Microsoft (http://www.microsoft.com).
Cei care se ocupa cu softurile "malware" au gasit insa o varianta prin care actiunea de mai sus nu mai este
incununata de succes complet pentru ca de exemplu functia de cautare folosind bara de adrese a exploratorului
este in continuare inutilizabila. Aceasta se intimpla pentru ca a fost instalat pe calculator un fisier numit "hosts" in
dosarul C:\Windows. Daca il deschidem cu Notepad observam ca in el este scris de exemplu "66.250.171.136
auto.search.msn.com". Cu alte cuvinte in fisier se specifica o adresa IP gresita pentru pagina de cautare de la
MSN. De cite ori vom incerca sa cautam ceva pe internet cu ajutorul motorului MSN (scriem un cuvint in bara de
adrese si apasam tasta Enter) vom vedea ca in loc de pagina cu rezultate de pe MSN va apare o pagina web
publicitara (de ex. http://www.martfinder.com ). Va trebui sa stergem rindul "66.250.171.136
auto.search.msn.com" din fisierul "hosts" si in acest fel motorul de cautare MSN va putea fi folosit din nou direct
din explorator. Fisierul insusi poate fi sters de pe hardisc daca el contine doar rindul specificat mai sus iar acest
lucru nu va cauza nici o problema in functionarea exploratorului, pentru ca fisierul in cauza nu a fost instalat de
Windows.
Un alt program foarte bun care ne ajuta sa prevenim deturnarea exploratorului este "Browser Hijack Blaster".
Acesta trebuie lansat ori de cite ori exploram internetul si el va rula in fundal impiedicind modificarea adreselor
paginii principale si a celei de cautare.
Mai multe informatii despre virusii informatici pot fi gasite pe siturile producatorilor de antivirusi iar informatii
despre programele spion sau cele care deturneaza exploratorul pot fi gasite pe situl SpywareInfo pe care se afla
de asemenea si un forum foarte util.
4. REALIZAREA DE COPII DE SIGURANTA

r
Cea mai buna metoda de a ne pune datele importante la adapost este crearea de copii de siguranta, ceea ce ne
permite recuperarea integrala a datelor chiar si in situatia in care o parte dintre ele au fost sterse sau corupte de
actiunea unui virus informatic.
Datele importante de pe hardisc trebuie arhivate periodic (si eventual criptate) iar arhivele rezultate trebuie
transferate pe medii de stocare pe care sa le pastram la loc sigur. Cea mai indicata metoda este folosirea
unitatilor de inscriptionare de tip CD-RW pentru crearea de discuri care sa contina datele pe care vrem sa le
punem in siguranta. Evident, pentru stocarea unor cantitati mici de date pot fi folosite si dischetele.
O alta metoda sigura in cazul in care vrem sa depozitam cantitati importante de date este stocarea datelor pe
internet folosind un serviciu cu plata. Daca avem doar citiva MB de date importante putem folosi pentru stocarea
pe internet serviciile de tipul Yahoo Briefcase sau o parte din spatiul oferit gratuit de servciile de gazduire de
situri web.
Este recomandat sa stocam datele importante in mai multe locuri, de exemplu stocare pe CD-ROM dar si
stocare pe internet si sa le actualizam regulat