SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

89

lli.3. Protecţia socială a şomerilor:

o analiză a beneficiilor pentru şomaj
din perspectiva legislaţiei româneşti şi europene
Daniela Pescaru-Urse

Rata şomajului în România

nu este ridicată
medii, cu o situaţie mult mai bună decât cea a unor ţări
11 „ (inclusiv ca
.. , ,, . ^ . * urmare a ocupam masive a
cu economii dezvoltate, precum Germania, Franţa sau
populaţiei în agricultură), dar
sărăcia în rândul şomerilor
este ridicată.
0 analiză comparativă a ratelor şomajului la nivel euro-
pean poziţionează România în rândul ţărilor cu valori
Finlanda. O asemenea constatare nu este suficientă
pentru a considera fenomenul şomajului neproblematic
pentru societatea românească. Indicatorii privind sărăcia
în funcţie de statutul ocupaţional relevă existenţa unui segment consistent de şomeri
afectaţi de sărăcie1, fapt ce reclamă analiza modului în care sistemul actual de protecţie
a şomerilor oferă un cadru adecvat asigurării subzistenţei acestora în perioada de
inactivitate ocupaţională.
Până în momentul crizei economice care a afectat lumea occidentală începând cu anul
2008, literatura de specialitate descria două mari modele de „gestionare" a pieţei muncii:
un model general european şi unul american (sau, mai general, anglo-saxon). Diferenţele
dintre cele două modele sunt nu numai de natură sistemică, ci ţin şi de efectele pe care
acestea le au la nivelul pieţei muncii. Modelului numit generic „european" 2 îi sunt
asociate în primul rând caracteristici legate de securitatea lucrătorilor şi a şomerilor, în
timp ce modelul anglo-saxon este asociat cu flexibilitatea pieţei muncii. în cazul
modelului european, protecţia generoasă a forţei de muncă este considerată unul dintre
factorii unei rate crescute a şomajului, în timp ce în cazul modelului american tocmai
lipsa acesteia este asociată cu rate mai scăzute ale şomajului3. Consecinţele celor două
modele sunt diferite : şomajul în spaţiul european presupune mai puţine riscuri sociale
(de exemplu, sărăcie, vulnerabilitate pe piaţa muncii), în timp ce în spaţiul anglo-saxon
se asociază cu o rată mai ridicată a sărăciei şi cu o mai mare vulnerabilitate în rândul
şomerilor şi al lucrătorilor.
Chiar dacă există o tendinţă comună a statelor europene dezvoltate de a oferi niveluri
generoase de securitate persoanelor rămase fără loc de muncă, situaţia şomajului la nivel
european nu este omogenă, existând state cu rate ridicate ale şomajului (Germania,
Franţa), dar şi unele care au reuşit să ţină fenomenul la cote scăzute (Danemarca,
Olanda).

1. Conform Bazei de date cu indicatori de evaluare a sărăciei şi excluziunii sociale, la nivelul

anului 2007, aproximativ 38% dintre şomeri se aflau sub pragul sărăciei relative.
2. Analizele detaliate asupra pieţei muncii din spaţiul european relevă existenţa unor diferenţe
semnificative între modul în care statele europene abordează fenomenul.
3. în cazul Statelor Unite ale Americii. situaţia şomajului s-a schimbat radical în anul 2008,
atingând o rată de 5,8%. faţă ce 4 . 6 % în anul precedent (conform Eurostat).
90 RISCURI ŞI INECHITĂŢI SOCIALE ÎN ROMÂNIA

13,9

9,9
9,2
8,2 7,5
i,3 8,3 7,7
7,2
" W>5 ' 7,4 6,8 7
-1 i' 1 5,4 9
5,
3 P 4.6 4 , 6 4 3,8 3,9
4,5 4,6

2006 ^ 2007

Eurostat.

Graficul III.7. /tota şomajului BIM (2006, 2007)

Majoritatea statelor europene au prevăzute asigurări obligatorii privind pierd.:

locului de muncă. Diferenţe semnificative apar în ceea ce priveşte perioada acord:
beneficiului, câştigurile care se iau ca referinţă în calcularea cuantumului, introduce:
unor praguri minime şi maxime şi rata de înlocuire a venitului obţinut în timpul period
active din punct de vedere ocupaţional.
Cea mai mare parte a ţărilor europene cu economii dezvoltate sunt preocupate
oferirea unor beneficii de şomaj diferenţiate în funcţie
de câştigurile anterioare, formula aceasta asigurând o în majoritatea statelor eurc-
înlocuire mai adecvată a veniturilor obţinute în timpul pene, cuantumul indemr
perioadei active. Doar ţările cu o orientare mai liberală -zaţiei de şomaj este
în domeniul politicilor sociale (Esping-Andersen, dependent de veniturile
1990), precum Irlanda şi Marea Britanie, sunt adepte anterioa-e ale şomerilor.
ale beneficiilor în cuantum unic pentru toate categoriile de beneficiari. Perioada
maximă de acordare a beneficiului variază într-o mai mar măsură la nivelul
statelor europene, distribuindu-se pe un continuum, între categor: restrânsă a ţărilor
adepte ale unei perioade reduse (şase luni în cazul Marii Britanii) : categoria mai largă
a ţărilor cu perioade mari de acordare a acestui beneficiu (Danemarca 48 luni sau Belgia
- nelimitat).
 SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALA IN ROMÂNIA 91

O altă trăsătură distinctivă a statelor dezvoltate este Statele europene cu perfor-

tendinţa de conectare a politicilor privind şomajul cu manţe bune în ceea ce pri-
alte tipuri de politici, realizându-se astfel o acoperire veşte rata şomajului sunt
integrata a nevoilor populaţiei. Mai ales în ţările în care preocupate de interconec-
beneficiul se acordă în cuantum unic, independent de tarea politicilor de ocupare cu
perioada de cotizaţie la sistemul de asigurări sociale, cele privind reducerea sără-
exista preocuparea pentru diferenţierea cuantumului în ciei şi cu cele privind pensiile.
funcţie de situaţia materială a familiei şi de numărul de persoane dependente,
încercându-se astfel o mai bună acoperire a familiilor aflate în risc de sărăcie. Riscul
cronicizării şomajului la şomerii cu vârstă apropiată de pensionare este abordat prin
prelungirea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj (cazul Danemarcei, Irlandei
sau Cehiei). Măsura se asociază nu numai cu susţinerea financiară a unei populaţii
vulnerabile pe piaţa muncii, dar şi cu micşorarea presiunilor asupra sistemului de pensii,
prin reducerea tendinţelor de pensionare anticipată şi, în consecinţă, prin reducerea
cheltuielilor cu acordarea acestor beneficii sociale.
Ţările care au traversat perioade de tranziţie promovează politici privind şomajul mai
apropiate de modelul liberal, având în comun preferinţa pentru durate mici ale acordării
beneficiilor şi grade reduse de înlocuire a veniturilor anterioare perioadei de şomaj (vezi
tabelul 18 din anexă). Singura ţară fostă comunistă ce are o abordare mai apropiată de
modelul statelor europene dezvoltate este Cehia, care păstrează o rată crescută de
înlocuire a veniturilor ocupaţionale (maximum 60% din câştigurile lunare medii din
ultimul trimestru), concomitent cu activizarea beneficiarilor prin condiţionarea nivelului
indemnizaţiei de participarea la cursuri de recalificare şi cu relaţionarea politicilor de
şomaj cu cele de pensionare (perioada de acordare a indemnizaţiei este prelungită pentru
persoanele cu vârstă înaintată).
în cazul României, sistemul asigurărilor de şomaj a evoluat de la o legislaţie ce
prevedea rate crescute de înlocuire a câştigurilor anterioare şi perioade mai mari de
acordare a beneficiilor la o serie de prevederi care au în România, prevederile pri-
presupus reduceri semnificative ale perioadei şi vind indemnizaţia de şomaj
modificări consistente la nivelul raportului dintre valoarea au cunoscut o „înăsprire"
indemnizaţiei şi câştigurile anterioare. Astfel, la continuă, trecându-se de la
începutul anilor '90, indemnizaţia de şomaj se calculează perioade lungi de acordare
ca procent din ultimul salariu (Legea nr. 1/1991) sau din şi rate înalte de înlocuire a
veniturilor la acordarea be-
media ultimelor trei salarii (Legea nr. 57/1994) pe o neficiului pentru perioade mai
perioadă de 270 de zile, la care se adaugă o alocaţie de scurte şi în cuantum puţin
sprijin (reprezentând 60% din salariul minim brut) diferenţiat în funcţie de ve-
acordată pe o perioadă de maxim 18 luni (Legea nr. niturile anterioare.
72/1992). Primele măsuri de reducere a ratei de înlocuire
a veniturilor anterioare apar odată cu plafonarea indemnizaţiei (două clarii minime
brute pe ţară, conform Legii nr. 57/1997, respectiv 55% din câştigul >aiarial mediu,
conform Legii nr. 126/1998).
Momentul care a marcat semnificativ orientarea politicilor privind asigurarea
de ::maj este reprezentat de intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2002. Schimbările
majore -iuse de această lege au vizat în primul rând înlocuirea câştigurilor de
referinţă (media - "-.melor trei salarii este înlocuită cu salariul minim brut pe ţară),
modificarea perioadei
 SISTEMUL DE PROTECŢIE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA 95

100%
74,7 73,5 >f ;;
90%
80% " 45,2 45,2
70% J
40>7 fa ^ .'
60%
M şomeri
50%
40%
30%
**
20% i i " -----r
^
20%
neindemnizaţi îl
10% 1
0% şomeri.indemnizaţi

Sursă: INS şi MMFPS.

Graficul III.9. Ponderea şomerilor indemnizaţi şi neindemnizaţi
în totalul şomerilor înregistraţi (%)

Dacă până în anul 2001 aproximativ trei sferturi din totalul şomerilor înregistraţi
primeau prestaţii de şomaj, începând cu 2002, această pondere a scăzut semnificativ,
ajungând la 45% în 2002, şi la mai puţin de 40% în 2006. în aceste condiţii, cea mai
mare parte dintre şomerii înregistraţi nu primesc nici un fel de sprijin financiar, ieşind
din sfera de acoperire cu indemnizaţii de protecţie socială.

Concluzii
Comparativ cu legislaţia prezentă la nivelul majorităţii statelor europene dezvoltate UE-
15), sistemul românesc de asigurări privind şomajul este axat pe acordarea unor beneficii
puţin generoase, mai ales din punctul de vedere al măsurii în care sunt înlocuite eniturile
salariale anterioare.
în legislaţia unora dintre statele europene se constată o preocupare pentru diferenţierea
-~:e2oriilor de şomeri nu doar în funcţie de vechime şi de valoarea veniturilor anterioare,
- si în funcţie de o serie de criterii suplimentare, cum ar fi situaţia familială sau vârsta
;
licitantului. Importanţa acestor prevederi rezidă în capacitatea de a atenua o serie de
r.îcuri colaterale ale şomajului (de exemplu, sărăcirea) şi de a acoperi generaţii vul-
"trabile din punctul de vedere al pieţei muncii (de exemplu, persoanele cu vârsta apropiată
--: vârsta pensionării), degrevându-se astfel sistemul de pensii de cheltuielile efectuate cu
'--nsionările anticipate. în cazul României, o asemenea măsură ar putea avea efecte benefice,
:=:ind un suport unei categorii de populaţie care, în absenţa veniturilor câştigate pe piaţa
. j-cii, îşi caută stabilitatea financiară prin „forţarea" pârghiilor de pensionare anticipată.
96 RISCURI ŞI INECHITĂŢI SOCIALE IN ROMÂNIA

Ca şi în cazul modelului liberal anglo-saxon, în România, politicile restrictr.-.

acordare a indemnizaţiei de şomaj s-au asociat cu o evoluţie în scădere a număru:.
şomeri şi a ratei şomajului (atât a celui înregistrat, cât şi a celui calculat cor.:
metodologiei Biroului Internaţional al Muncii). Această scădere nu trebuie pusă e.x. pe
seama „înăspririi" condiţiilor de acordare a beneficiilor de şomaj, înregistrare
inclusiv ca urmare a unei creşteri economice continue începând cu anul 2000 şi :-.
fenomen migraţionist în expansiune.
Cu toate că economiile aduse la bugetul asigurărilor sociale constituie un a .
incontestabil, măsurile restrictive nu reprezintă în orice condiţii calea optimă de .
tionare a problematicii şomajului, ducând la efecte negative atât pentru econon
ansamblu, cât şi pentru situaţia particulară a persoanelor şomere.
Astfel, în cazul economiilor cu instituţii formale slabe, perioadele scurte de ace ^ şi
nivelurile reduse ale cuantumului pot încuraja acceptarea muncii la negru şi dezvo:
economiilor informale.
La nivel individual, efectele acestor măsuri se regăsesc într-o situaţie mate:
precară, şomerii din ţările care promovează asemenea politici fiind mult mai si:
(relativ la masa persoanelor angajate) decât cei din ţările cu beneficii mai gener
Această preocupare pentru asigurarea unei situaţii materiale decente raportată la r.
populaţiei este prezentă la nivelul majorităţii ţărilor europene membre ale UE
problema şomajului fiind abordată aici nu prin reducerea drastică a beneficiilor, ci :
combinarea măsurilor de securitate socială cu cele de flexibilizare a pieţei muncii.
în fine, politicile care se bazează pe beneficii minime, chiar dacă încuraje.
reintrarea imediată pe piaţa muncii, s-ar putea dovedi inadecvate pentru o economie .
traversează o perioadă de criză. Asemenea măsuri sunt eficiente în condiţiile în _
piaţa muncii este dinamică, permiţând crearea a noi locuri de muncă. Efectul ace-
model în timp de criză ar putea însemna o sărăcire drastică şi de lungă durată, dator
intrării în şomaj.

.4. Sistemul de pensii din România

Marian Pn\

Relevanţa problemei pensiilor pentru România

Pensiile reprezintă cea mai importantă formă de protecţie
Cheltuielile pentru pensii re-
socială a persoanelor vârstnice. Prin dimensiunile chel- prezintă cea mai mare cate-
tuielilor de pensii şi ale numărului de beneficiari (aproape gorie de cheltuieli bugetare,
6 milioane de persoane), sistemul de pensii reprezintă şi peste o cincime din cheltu-
cea mai mare categorie de cheltuieli publice. De aici ielile publice.
importanţa sa crucială pentru societatea românească.
Cheltuielile anuale pentru pensii în România se cifrează la peste 10 miliarde de euro,
constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea lor în PIB a fost în
anul 2008 de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor şi cele din
sistemele militare, ce ridică toate cheltuielile la peste 9% din PIB), iar în Bugetul general