Alexandru Lapusneanu, Costache Negruzii

-Curent aparut in Anglia la sfarsitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat impotriva rigorii si a dogmatsmului estetic,
propunandu-si sa iasa din conventional si abstract, sustinand manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilitatii si a imaginatiei
si minimalizand ratiunea si luciditatea.Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
-In “Alexandru Lapusneanul”, romantismul se manifesta la nivelul temei, personajelor, motivelor si procedeelor:
Tema
-Prima nuvela istorica din literatura romana,aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, “Alexandru
Lapusneanul” apare in primul numar al revistei “Dacia literara”, inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul
acesteia: inspirarea scriitorilor din istoria patriei. “Alexandru Lapusneanul” va fi astfel o nuvela romantica tocmai prin tema
abordata: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanu.

Personajele
-romanstismul nuvelei frapeaza insa prin caracterul personajului de exceptie Alexandru Lapusneanu: erou romantic, este
alcatuit din puternice trasaturi de caracter si actioneaza in imprejurari deosebite
-este tipul domnitorului tiran si crud, cu o vointa puternica (“Sa ma intorc?Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul
indarapt”) si cu spirit vindicativ (razbunator).
-il caracterizeaza cruzimea nemasurata, trasatura tipic romantica, provenita dintr-o ura fara margini, dusa la paroxism, fata
de boierimea tradatoare.- ceea ce include personajul in anormalitate, specifica romantismului.
-domnitorul are un destin spectaculos, cu ascensiuni si caderi spectaculoase: dupa ce este tradat de boieri si pierde scaunul
domniei, merge la Constantinopol, de unde se intoarce cu osti.Il detroneaza pe Tomsa, ajunge domnitor pentru a doua oara
si loveste fara mila in boieri.Rapus de boala, moare otravit de propria-I sotie.
-specifica personajelor romantice le este si complexitatea caracterului.Portretul lui Alexandru Lapusneanul este alcatuit din
lumini si umbre.In deschierea nuvelei, aflam chiar din spusele domnitorului ca in prima sa domnie nu a existat varsare de
sange, a facut dreptate tuturor, dovada ca Lapusneanu este capabil de o conducere in care crima nu este ridicata la rang de
lege. Ajungand in tara, este primit de popor “cu bucurie si nadejde”.Tradat fiind, el se schimba insa radical si intorcandu-se
in Moldova dornic de razbunare, loveste cu putere in boieri, omorandu-I, lunadu-le pamanturile.Metoda adoptata a facut ca
personajul sa fie incadrat in categoria psihopatologica a sadicului, cu toate ca exista o ambivalenta comportamenta,
sadismul lui fiind mai putin o pornire instinctuala, cat o atitdine politica fata de tradatori.
-personajele sunt in general antitetice; de ex: firea de tiran a voievodului venind in contradictie cu firea pasiva si caracterul
slab al doamnei Ruxanda.
Temele abordate specific romantice sunt:
· Istoria
· Patriotismul
· Luptele sociale
· Dorinta de marire
· Razbunarea
· Scoarta schimbatoare
Motive romantice:
· Calugarirea
· Rasturnari de domn, ungeri de domn
· Ucideri, schingiuiri
Procedee romantice:
· Tirade, discursuri (hotararea de nestramutat pe care o expune soliei boieresti, discursul din biserica)
· Antiteze (intre personaje)
· Replici memorabile (vezi motourile:
I “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”
II “Ai sa dai sama, doamna!…”
III “Capul lui Motoc vrem…”
IV “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu..”
· Redarea culorii locale
· Subiectivismul (“desantata cuvantare”, “tiran”)