Sunteți pe pagina 1din 2

Prozator, dramaturg si publicist, se dedica in mare parte problematicii satului si a taranilor pe

linia Slavici-Cosbuc-Agarbiceanu considerat creatorul romanului realist modern, a debutat cu


nuvela "codrea", dupa care publica primul volum de nuvele: "Framantari". Urmeaza "Golanii" si
"Marturisire". Romanul este cel care ia adus consacrarea: "Ion"-1920; :Padurea Spanzuratilor"-
1922; "Adam si Eva"; "Ciuleandra"-1927; "Craisorul" si "Rascoala"-1932.

...

Subiectul romanului. Romanul incepe intr-o zi mohorata de toamna, in timpul primului razboi
mondial, cand protagonistul, locotenentul Apostol Bologa este numit in completul de judecata,
ca membru al Curtii Martiale, care il condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh
Svoboda (libertate in lb. slava) pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a
facut datoria fata de stat, Bologa supravegheaza atent pregatirea executiei, iar condamnarea i se
pare un act de dreapta justitie.

Atunci cadn, de sub streang privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda intalneste privirea lui
Apostol Bologa, in constiinta acestuia din urma se va declansa un adevarat conflict psihologice
cu puternice influente. Acum incepecriza sa de constiinta (prima manifestare) care va cuprinde
treptat mintea si sufletul lui Bologa.

Pentru a ezplica resorturile sufletesti ale personajului, autoul face o retrospectiva a vietii
acestuia, din copilarie si pana la inrolarea sa in armata.

Fiu al unui avocat roman (Iosif Bologa) condamnat in procesul Memorandumului, Apostol isi
petrecuse primii ani de viata in oraselul transilvanean Parva, fiind crescut de mama sa intr-o
atmosfera severa dominata de dogmele religioae.

Sentimentul religios ii provoaca copilului Apostol Bologa viziuni mistice (la 6 ani avand
revelatia liu Dumnezeu) si va fi un suport moral pentru el cand, dupa ce termina clasele primare
din orasul natal, pleaca la Nasaud si se va desparti de parinti.

Contrar asteptarilor, Bologa refuza sa urmeze "cariera preoteasca" si se hotaraste sa studieze


filosofia.

Un eveniment trist tulbura insa, in curand, viata elevului Bologa: moartea neasteptata a tatalui
sau care se intorsese din inchisoare si care se implicase in educatia fiului au, propunandu-si sa
faca din acesta "un om si un caracter", veghiand cu severitate evolutia etica si mentala a fiului
acestuia.

Echilibrul eroului se clatina puternic in acel monent simtind ca i se prebuseste credinta in


Dumnezeu ("am pierdut pe dumnezeu") cu atat mai mult cu cat Apostol tocmai incepuse sa-l
iubeasca. Pentru ca nu putea accepta idea vointei divine, in mintea lui incolteau intrebari
tulburatoare carora incearca sa le gaseasca raspuns, manifestand o chinuita "dorinta de a
cunoaste".

Ca student la Facultatea de Filosofie din Budapesta invata in cateva luni ungureste si nemteste si
se face remarcat prin inteligenta , sarguinta si curajul opiniilor personale.

Idea datoriei il calauzeste pe tot parcursul acestor ani, atat in timpul orelor de iluminare, cat si in
clipele de deznadejde.

Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum, dintr-o pornire decontrolata, care era
rezultatul orgoliului sau nemasurat, Bologa se inroleaza ca voluntar in armata pentru "a creste" in
ochii logodnicei sale, Marta, fiica avocatului Domsa, pe care a cunoscuto intr-una din vacante.

Ca ofiter al armatei austro-ungare, Apostol Bologa se comporta exemplar, desi era roman, avand
constiinta datoriei fata de stat. Fiind decorat pentru meritele obtinute, dupa doi ani de la inrolarea
sa este numit in completul de judecata al Tribunalului Militar. Criza sa de constiinta este
generata de cuvintele tatalui sau:"ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti
roman!".

In momentul in care intalneste privirea lui Svoboda aceste conceptii sunt zguduite pentru prima
oara desi pareau atat de solide. Expresia lui Svoboda (care "saruta lacom crucea din mana
preotului"si care isi potriveste singur streangul), il fascineaza pe Bologa si ii creaza un
dezechilibru interior, simtinudu-se zdruncinat de privirea lui Svoboda care exprima dispret fata
de moarte.

De acum, intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei
etnice.De aceea, cand afla ca regimentul sau trece pe frontul din Ardeal, incearca sa obtina
aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc.

Discutia cu Klapka dezvaluie pt prima oara dorinta lui Bologa de a dezerta, daca generalul Karg
nu-i va acepta cererea de a fi mutat pe un alt front decat cel romanesc.De aceea el incearca sa se
destinga prin faptele de vitejie pt a-si putea sustine cererea in fata superiorilor sai.

Chiar si dupa ce distruge reflectorul rusesc, moment in care Bologa simte din nou chemarea din
ochi lui Svoboda, este refuzat de generalul Karg.Incotindui in minte, pt prima oara ideea
dezertarii, incearca acest lucru, dar este ranit in lupta si este spitalizat.Se intoarce la Parva in
convalescenta si rupe logodna cu Marta, care flirteaza in acest tmp cu alti ofiteri, Bologa
marturisind cinstiit ca: ,,nu mai iubesc pe domnisoara Marta".

Revenind pe front, lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, fiind gazduit de groparul
Vidor, de a carui fica, Ilona se indragosteste si cu care se va si logodi.

Pentru a 3 oara Bologa simte chemarea lumini din ochii lui Svoboda intro dupa amiaza cand
trecea cu masina printr-o padure mergand spre comandament. Imaginea celor 7 tarani spanzurati
se multiplica in constinta lui, iar impresia asemanari lor ii produce iluminare:,,e Svoboda...
privirea lui".

In aceasi seara i se cere, ca membru al curti martiale sa comdamne la moarte 12 romani, acuzati
de spionaj.Intelegand ca nu mai avea cale de intoarcere si pt a preintanpina o noua gresala, ia pt a
2 oara hotararea sa dezerteze, desi era urmarit indeaproape de locotenetul Varga, care banuia
intentia si care il si prinde, caci Bologa incearca sa dezerteze chiar prin locul pazit de acesta.Este
condamnat la moarte prin spanzurare si refuza sa fie aparat de Klapka.

In momentul spanzurari, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potriveste singur


streangul si avand ,,ochi insetati de lumina rasaritului" moare avand sentimentul unei detasari
fata de tot cea cel inconjura, nerecuoscundu-si chiar propriul nume scris pe crucea din fata lui.In
vreme ce spiritul si constiinta sa se elibereaza si se purifica in trup izbavirea eterna, in urechi i se
stingea glasul preotului:,,primeste Doamne, sufletul robului tau
Apostol.........Apostol.........Apostol".