Sunteți pe pagina 1din 26

58

Sociologie
P. Dobrescu
Româneascã,
ºi A. Bârgãoanu
Volumul I, nr. 1-2/2003

ªcoala de la Chicago
Paul Dobrescu Alina Bârgãoanu
SNSPA SNSPA

ªcoala de la Chicago, creatã în jurul primului Departament de sociologie din SUA,


este un fenomen ºtiinþific bogat ºi complex cu numeroºi reprezentanþi ºi mai multe
etape de afirmare. Cunoscutã în primul rând ca o orientare sociologicã, ªcoala de
la Chicago a înscris prima contribuþie de rãsunet de pe continentul american la
studiul comunicãrii sociale.
Vorbind despre meritele istorice ale acestei orientãri, se cuvine sã subliniem, în
primul rând, raportul de complementaritate stabilit între fenomenele sociologice ºi
cele de comunicare; ambele perspective se cer corelate pentru a descifra corect
realitatea ºi, mai ales, pentru a contura soluþii adecvate de ghidare a evoluþiei sale.
Un motiv anume ne face sã insistãm asupra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei
sale la studiul comunicãrii sociale. Contribuþie pe care noi o considerãm
întemeietoare. Reprezentanþii acestei orientãri fundamenteazã noi orientãri în studiul
comunicãrii, lanseazã paradigme care vor face carierã. Modelul ritual al comunicãrii,
interacþionismul simbolic, rolul comunicãrii în constituirea comunitãþilor umane,
prefigurarea unor modele explicative care, mai târziu, vor lua forma unor teorii de
rãsunet, iatã numai câteva contribuþii organic legate de activitatea ªcolii de la
Chicago. Este semnificativ faptul cã astãzi, când suntem contemporani cu mai multe
încercãri de scriere ºi de rescriere a istoriei comunicãrii, ªcoala de la Chicago este
redescoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã lumineze mai bine aceste contribuþii,
înscrise cu mult înainte ca domeniul comunicãrii sociale sã se autonomizeze ca
domeniu de sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale. ªi prin aceasta, cu atât mai
valoroase.

Despre ªcoala de la Chicago s-a scris mult ºi ambele perspective se cer corelate pentru a
preponderent din perspectivã sociologicã. descifra corect realitatea ºi, mai ales, pentru
Mai puþin a fost tratatã contribuþia sa în dome- a contura soluþii adecvate de ghidare a
niul studiului comunicãrii sociale. ªi mai evoluþiei sale.
puþin a fost analizatã corelaþia pe care ªcoala Un motiv anume ne face sã insistãm asu-
de la Chicago o stabileºte între procesele so- pra acestei ªcoli: subevaluarea contribuþiei
ciologice ºi cele de comunicare. Mai precis, sale la studiul comunicãrii sociale. Contri-
reprezentanþii acestui curent de gândire, buþie pe care noi o considerãm întemeietoare.
dorind sã studieze procese sociale presante Este semnificativ faptul cã astãzi, când
ºi complexe ºi propunându-ºi sã facã acest suntem contemporani cu mai multe încercãri
lucru din perspectivã sociologicã, descoperã de scriere ºi de rescriere a istoriei studiului
un strat mai adânc al realitãþii, un strat care comunicãrii, ªcoala de la Chicago este re-
nu poate fi în întregime nici explicat, nici mo- descoperitã. Sperãm ca rândurile de faþã sã
delat doar dintr-o asemenea perspectivã. Este lumineze mai bine aceste contribuþii înscrise
problematica, complexã ºi ea, a comunicãrii cu mult înainte ca domeniul comunicãrii
sociale care trebuie conceputã într-un raport sociale sã se autonomizeze ca domeniu de
de complementaritate cu cea sociologicã; sine stãtãtor al analizei ºi cercetãrii sociale.
ªcoala de la Chicago 59

De aceea, asemenea contribuþii sunt cu atât preºedinþi ai Societãþii Americane de


mai valoroase. Sociologie;
l în 1929, 1/3 dintre toþi absolvenþii de
„Declaraþiile de independenþ㔠ale studii postuniversitare în sociologie se aflau
cercetãrii americane la Chicago; îºi luaserã titlul de doctor la
aceastã universitate, se rãspândiserã la alte
1. „Sociologia de la Chicago era totuna cu universitãþi, iar de acolo trimiteau studenþii
Sociologia” cei mai buni înapoi la Chicago; în felul acesta,
ªcoala de la Chicago ia naºtere în jurul multe dintre departamentele de sociologie ale
primului Departament de sociologie din SUA universitãþilor americane reprezentau ade-
ºi va fi recunoscutã drept un moment de sine vãrate „incubatoare” pentru Universitatea
stãtãtor în istoria acestei discipline. Unii Chicago;
dintre profesorii ºi cercetãtorii care s-au l cursuri universitare de bazã în dome-
format în cadrul departamentului de Socio- niul sociologiei utilizate ºi în celelalte uni-
logie în acea perioadã de glorie au mãrturisit versitãþi americane au fost elaborate de cãtre
cã, la momentul respectiv, credeau chiar cã autori aparþinând acestei universitãþi: The
sociologia de la Chicago e totuna cu Socio- Polish Peasant În Europe and America
logia. De fapt, era un fel de a spune cã ªcoala (1918-1920), de W.I. Thomas ºi F. Zaniecki,
de la Chicago a dominat istoria de început a Introduction to the science of sociology,
sociologiei americane. În primele decenii ale editatã de R.E. Park ºi E. Burgess (1921),
secolului al XX-lea, avem de-a face cu un (Rogers, 1994, 147).
adevãrat proces de acaparare a sociologiei O periodizare a ªcolii de la Chicago
americane de cãtre Departamentul de aparþinând autorilor A.G. Fine ºi J.R.
sociologie de la Chicago, proces atestat de Gusfield (1995) propune urmãtoarele
urmãtoarele fapte: personalitãþi-cheie care jaloneazã evoluþia
l în 1909, la doar 17 ani de la înfiinþare, acesti grupãri:
Departamentul de sociologie de la Chicago a) pãrinþii „fondatori”: Albion Small,
oferea 100 dintre cele 1000 de cursuri de William I. Thomas*, George Herbert Mead
sociologie care se predau în toate cele 200 (reþinuþi atât pentru contribuþiile de naturã
de universitãþi americane ale momentului; instituþional㠖 este cazul mai ales al lui A.
l Departamentul respectiv editeazã The Small, primul director al Departamentului de
American Journal of Sociology, prima revistã Sociologie, cât ºi pentru contribuþiile în
de profil de pe continentul american; planul ideilor ºi al metodologiei de cercetare
l între 1895 ºi 1915, Chicago a acordat promovate);
35 de titluri de doctor în sociologie, dintre b) prima generaþie de sociologi propriu-
cele 98 de titluri oferite în întreaga Americã; ziºi care sã iniþieze un vast program de cer-
l între 1915 ºi 1935, la Chicago au cetare a problemelor sociale contemporane:
absolvit 60 de doctori în sociologie, iar dintre Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C.
aceºtia, 11 s-au numãrat printre primii 37 de Hughes;**

* De numele lui W. Thomas se leagã celebra teoremã cu privire la „definirea situaãiei”, cunoscutã chiar sub
denumirea de „teorema lui Thomas”; teorema (mai degrabã un enunþ) a fost formulatã în 1928 (W.I. Thomas, p.
572) în urmãtorii termeni: „situaþiile care sunt definite ca fiind reale devin reale prin consecinþele pe care le au”
(engl.: situations that are defined as real become real În their consequencesi).
** Dupã cum se observã, în aceastã sistematizare nu este menþionat John Dewey, care, cel puþin în primii ani, a
fost fermentul acestei ªcoli. El l-a influenþat pe Cooley în perioada când preda la Michigan, l-a invitat pe Mead sã
vinã la Chicago; în sfârºit el orienteazã cercetarea spre problemele sociale cu care era confruntat oraºul ºi formuleazã
un nou model pentru studiul comunicãrii – comunicarea ritualã.
60 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

c) „a doua ªcoalã de la Chicago”, revi- europene: comunitate (Gemeinschaft) ºi


talizatã ºi reîmprospãtatã prin contribuþiile societate (Gesellschaft), status ºi contract,
unor sociologi precum: Herbert Blumer, solidaritate organicã ºi solidaritate mecanicã,
David Riesman, Anselm Strauss, Erving feudalism ºi capitalism. Reprezentanþii sãi au
Goffman. procedat la interpretarea lor din perspectiva
realitãþilor noului continent, elaborând con-
2. Chicago – laboratorul în care sunt cepte, noþiuni, un întreg vocabular specific
testate noile teorii sociologice american.
Oraºul Chicago reprezenta, dupã cum se ªcoala de la Chicago a constituit un gen
exprima Park, un adevãrat „laborator”. κi de reacþie la principalele aserþiuni ale utilita-
dublase populaþia între 1880 ºi 1890 ºi încã rismului, care modelaserã, în secolul al XIX-
o datã pânã în 1910. Demografic, era o lea, majoritatea dezbaterilor din societatea
aºezare de o diversitate ieºitã din comun. În americanã cu privire la presã. Carey (1996)
1892, când se înfiinþeazã universitatea, semnaleazã cã tradiþia utilitaristã nu a prins
Chicago era al doilea mare oraº al Americii rãdãcini în Germania, putându-se vorbi chiar
cu o populaþie de 1 milion de locuitori. În de un contrautilitarism dezvoltat de cercurile
1900, jumãtate din populaþia de 1,7 milioane intelectuale germane. Autorii grupaþi în jurul
era nãscutã în strãinãtate, iar cea mai mare lui Dewey au fost influenþaþi de tradiþia
parte a locuitorilor se aflau la prima generaþie germanã a contrautilitarismului. Contrautili-
nãscutã pe pãmânt american. În 1904, Weber tarismul german tematizase în mod diferit
viziteazã oraºul ºi îl descrie astfel: „este ca comunicarea, de la o problemã a libertãþii ºi
un om cãruia i s-a jupuit pielea, motiv pentru a accesului la informaþie, la una de integrare
care poþi sã vezi cum îi funcþioneazã socialã ºi dominaþie. Întrebarea referitoare la
intestinele”. condiþiile care garanteazã libertatea este
Meritul lui J. Dewey, W. Thomas, R.E. modificatã astfel: cum se poate ajunge la
Park, E. Burgess, C.H. Cooley, G.H. Mead solidaritate ºi ordine socialã prin comunicare?
constã în faptul cã autohtonizeazã teme ale Ceea ce presupune un set nou de preocupãri:
sociologiei europene, abordeazã problemele rolul comunicãrii, probleme legate de inte-
legate de identitate (socialã ºi individualã) grare, de legitimitate, putere ºi control etc.
într-o manierã specific americanã. Contri- De menþionat cã ºi contrautilitarismul
buþia lor se încadreazã într-un context mai german va fi, la rândul sãu, contextualizat de
larg. La sfârºitul secolului al XIX-lea, Statele cãtre Dewey ºi colegii sãi, astfel încât sã ofere
Unite lanseaz㠄declaraþii de independenþ㔠rãspuns la probleme ºi preocupãri americane
faþã de Europa în domenii variate, în (moralã, educaþie, politicã, ºtiri, fenomene
literaturã, artã, filosofie. În aceastã perioadã, sociale de mare anvergurã). În ambele cazuri,
se articuleazã principalele idei ale filosofiei preocupãrile au constituit un rãspuns la
pragmatice, este lansatã ipoteza cu privire la transformarea rapidã a societãþii, la dorinþa
rolul frontierei în derularea istoriei americane de a defini ºi de a explica naºterea ºi dezvol-
ºi în crearea specificului naþional american tarea societãþii moderne, la cerinþa de a arti-
(Turner), sunt publicate opere literare de mare cula conºtiinþa socialã prin comunicare. În
prestigiu (Emerson, Whitman, Melville, Germania, aceleaºi subiecte au fost abordate
Hawthorne), se nasc preocupãrile cu privire în cadrul demersurilor de facturã filosoficã
la recuperarea tradiþiilor indigene. În ºi politicã, având, deci, un caracter prepon-
contextul acestor „declaraþii de indepen- derent teoretic. În America, sociologia ºi
denþã”, primii autori cu preocupãri în zona studiul comunicãrii de masã, ca fenomen
socialului au „citit” cu ochi americani social, au luat naºtere din nevoia clar contu-
conceptele fundamentale ale sociologiei ratã ºi asumatã de a contribui la înþelegerea
ªcoala de la Chicago 61

ºi orientarea unor procese sociale presante, al socie-tãþii de provenienþã, tinerii erau


constituind un adevãrat punct de sprijin implicaþi într-un proces de socializare ale
pentru acþiuni practice imediate. cãrui date erau fundamental diferite. Ca
Una dintre primele contribuþii de relief urmare a apartenenþei la familii ºi grupuri de
ale sociologiei de la Chicago o reprezintã polonezi, tinerii se socializau urmând
lucrarea The Polish Peasant În Europe and idealurile ºi valorile poloneze, numai cã
America. Elaboratã de cãtre W.I. Thomas ºi acestea nu se mai potriveau noii societãþi
F. Znaniecki între 1918 ºi 1920, lucrarea este americane urbanizate. Rezultatul abruptei
organizatã în patru pãrþi: prima înfãþiºeazã schimbãri culturale ºi sociale era acela cã
principalele trãsãturi ale societãþii rurale tinerii polonezi-americani nu reuºeau sã fie
poloneze din acea vreme, a doua include o asimilaþi societãþii americane, dezvoltând un
serie de scrisori schimbate între proaspeþii invidualism pronunþat, foarte puþin controlat
imigranþi polonezi în Statele Unite ºi rudele de coeziune de grup, de valori comunale.
rãmase acasã; cea de-a treia parte examineazã Pentru a susþine observaþiile cu privire la
fenomenele de dezorganizare socialã prezente dificultãþile pe care le întâmpinã a doua gene-
în societatea americanã, iar ultima parte se raþie de imigranþi polonezi în SUA, Thomas
axeazã pe modul în care s-au cristalizat ºi dez- ºi Znaniecki prezintã un volum impresionant
voltat comunitãþile de polonezi-americani, de materiale – scrisori, documente provenite
evidenþiind natura dualã a acestor comunitãþi de la parohii poloneze, documente ale
aflate la intersecþia dintre cultura polonezã, comunitãþii, precum ºi autobiografia,
pe de o parte, ºi condiþiile economice ºi prezentatã pe larg, a unui tânãr polonez. Prin
valorile sociale americane, pe de alta. aplicarea acestei metode de investigaþie
The Polish Peasant În Europe and sociologic㠖 metoda biografic㠖 cercetãtorii
America se înscrie în rândul lucrãrilor clasice, au subliniat importanþa factorilor individuali
în primul rând prin tematica abordatã: grupul ºi subiectivi în analizarea fenomenelor
primar, structura familiei ºi sistemul de clase sociale.
din mediul rural, mediul social ºi economic, Impactul decisiv al lucrãrii The Polish
comportamentul religios, fenomenele de Peasant În Europe and America constã mai
dezorganizare ºi de reorganizare ale societãþii puþin în conþinutul ca atare al datelor
poloneze, disoluþia solidaritãþii familiale, colectate, cât în subiectul abordat – care a
fenomenele de dezorganizare ºi de reorgani- pus în miºcare studiile referitoare la grupurile
zare socialã în Statele Unite. În egalã mãsurã, etnice ºi cele de emigranþi ºi în metodologia
lucrarea este reþinutã pentru faptul cã de cercetare – metoda biograficã. Interesul
inaugureazã o metodã de cercetare calitativã autorilor pentru grupurile de imigranþi se
care va face carier㠖 metoda biograficã. înscrie preocupãrii de ansamblu a ªcolii de
Cei doi autori observã cã primele generaþii la Chicago, aceea de a oferi informaþii,
de imigranþi reuºesc sã supravieþuiascã analize, interpretãri, care sã conducã la
ºocului schimbãrii – schimbare de limbã, de îmbunãtãþirea condiþiilor sociale. Thomas ºi
obiceiuri, de la o societate ruralã la una Znaniecki sperau cã datele referitoare la
urbanã, în timp ce copiii lor sunt predispuºi modul în care indivizii ºi grupurile deviazã
spre devianþã. Aceastã predispoziþie intervine de la curentul principal din societate sau,
ca urmare a ruperii legãturilor sociale, dimpotrivã, sunt asimilaþi acestuia, vor
famiale ºi de grup, slãbirii controlului social fundamenta reformele sociale care sã
din par-tea comunitãþii. În timp ce membrii conducã asimilarea cât mai completã a
primei generaþii sunt capabili sã invoce comunitãþilor etnice.
ritualurile, obiceiurile, contextul de ansamblu
62 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

3. Un rol ambivalent în societate ªcoala de la Chicago ocupã un loc aparte


Dupã cum semnaleazã lucrarea la care am în domeniul comunicãrii. Chiar dacã o vreme
fãcut referire, problema integrãrii valurilor ea a fost neglijatã sau tratatã superficial,
de populaþie devenise acutã pentru întreaga istoria comunicãrii revine asupra a ceea ce
Americã, dar pentru Chicago era vitalã. reprezentanþii ªcolii de la Chicago au propus
Adaptarea la un stil de viaþã nou, nesiguranþa, ca ipoteze de înþelegere ºi explicare a
delicvenþa, toate alcãtuiau un adevãrat ºuvoi fenomenenelor sociale ale momentului. Am
de probleme sociale. Integrarea acestei putea spune cã asistãm la un proces de
populaþii echivala, în multe privinþe, cu repoziþionare a contribuþiei acestui curent de
supravieþuirea oraºului Chicago. Pe acest gândire la constituirea domeniului comuni-
fundal, sunt descoperite comunicarea ºi rolul cãrii, în urma cãruia ªcoala de la Chicago
sãu în accelerarea proceselor de formare a este conceputã ca un moment de sine stãtãtor
noilor comunitãþi. Dupã cum remarca în devenirea comunicãrii, care a prefigurat
McQuail (2000, 37), „schimbãrile funda- teme, a lansat concepte, a anunþat problema-
mentale erau de ordin social ºi economic, dar tici pe care le vom gãsi dezvoltate ºi nuanþate
era mult mai uºor de arãtat cã ziarele, filmul, în corpul de mai târziu al disciplinei. Putem
cãrþile, muzica, revistele, spectacolele con- vorbi chiar de contribuþii întemeietoare ale
tribuiau, cel puþin în mod potenþial, la lui Dewey, Mead, Park, Cooley, care
creºterea delicvenþei, la declinul înregistrat îndreptãþesc tratarea ªcolii de la Chicago ca
din punctul de vedere al moralitãþii”. un punct de cotiturã în înþelegerea comuni-
Deci, de la început, procesele reale de cãrii ºi a importanþei acesteia.
comunicare ne apar ca având un rol Curentul de care ne ocupãm are sem-
ambivalent. Unul pozitiv, de stimulare a unor nificaþii ºi din alt punct de vedere. El ne aratã
procese de importanþã vitalã pentru societate, cum a luat naºtere comunicarea în interiorul
unul negativ, de stimulare a unor reacþii unor discipline socio-umane – în cazul de
antisociale, de accentuare a tendinþelor faþã, sociologia – autonomizându-se pe
centrifuge. Meritul de fond al ªcolii de la mãsurã ce fenomene ºi procese sociale nu au
Chicago este acela cã subliniazã rolul esenþial mai putut fi explicate doar cu aparatul
pe care îl poate îndeplini comunicarea în conceptual al disciplinelor clasice.
procesele sociale de integrare; concomitent, Rogers ne propune urmãtoarea sistemati-
reprezentanþii acestei ªcoli sesizeazã peri- zare a influenþei ºi contribuþiilor ªcolii de la
colul ca forme ale comunicãrii sã poatã fi Chicago asupra teoriei ºi cercetãrii comu-
învinuite de evoluþii ºi tendinþe care aveau nicãrii de masã (Rogers, 1994, 139-140):
întemeieri sociale profunde. Scoala de la l a reprezentat prima dezvoltare sub-
Chicago a considerat de la început, cu deter- stanþialã a ºtiinþelor sociale în America,
minarea pe care o dã credinþa, cã mijloacele jucând rolul de cap de pod intelectual pentru
comunicãrii de masã pot sta la baza creãrii teorii europene importante, mai ales pentru
unui nou tip de coeziune socialã. Arareori ideile sociologului german George Simmel;
vom gãsi pagini atât de frumoase ºi de adânci l sociologii de la Chicago au pus bazele
referitoare la comunicare ºi rolul ei social ca unei teorii cu privire la socializare ºi formarea
în scrierile reprezentanþilor ªcolii de la personalitãþii articulate în jurul problemelor
Chicago. Identificãm aici onestitatea ºi saga- legate de comunicare; umanul ºi socialul
citatea omului de ºtiinþã, dar ºi sensibilitatea însemnau pentru aceºtia a comunica;
ºi vibraþia civicã cu care aceºti cercetãtori au sociologii au pus sub semnul întrebãrii
privit problemele sociale tulburãtor de explicaþiile care puneau preþ pe instinct,
presante ale oraºului în care locuiau. articulând un punct de vedere cunoscut mai
ªcoala de la Chicago 63

târziu sub denumirea de „interacþionismul probabil, cã a început declinul carierei sale.


simbolic”; Lucrãrile pe care le publicã Dewey dupã acest
l a direcþionat cercetarea comunicãrii de moment dovedesc exact contrariul. Între 1919
masã în direcþia efectelor, ceea ce va constitui ºi 1934 apar cele mai multe dintre lucrãrile
una dintre principalele trãsãturi ale cercetã- considerate majore, Reconstruction În
rilor care vor urma; Philosophy, Human Nature and Conduct,
l a conferit ºtiinþelor sociale un pro- Experience and Nature, The Public and Its
nunþat caracter empiric; ªcoala de la Chicago Problems, The Quest for Certainty, A
a avut un caracter pragmatic, cãutând sã Common Faith, Art as Experience. La
îmbunãtãþeascã lumea prin cercetarea sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial
problemelor sociale; una dintre întrebãrile ºi adoptã doi copii orfani belgieni, iar la 90 de
mizele sale centrale a fost angajarea cercetãrii ani, scrie, în colaborare, o carte de epis-
în procesele sociale complexe ale constituirii temologie, intitulatã Knowing and Known.
comunitãþilor urbane, astfel încât democraþia Interesul pentru ideile sale a cunos-cut o
sã poatã supravieþui în mahalele imigranþilor revitalizare începând cu 1979, an în care R.
din marile oraºe care se extindeau cu Rorty publicã Philosophy and the Mirror of
repeziciune. Nature, în care îl prezintã pe Dewey alãturi
de Heidegger ºi Wittgenstein, drept filosofii
John Dewey: societatea existã cei mai importanþi ai secolului al XX-lea.
în transmitere ºi în comunicare În studiul de faþã ne vom focaliza analiza
pe contribuþiile lui Dewey în domeniul
1. Comunicarea asigurã înþelesul comun comunicãrii, prezente cu deosebire în lucrãri
al lucrurilor precum The Public and Its Problems (1927),
John Dewey este autorul unei opere im- Democracy and Education (1916), Human
presionante, care a acoperit domenii dintre Nature and Conduct: An Introduction to
cele mai diverse, de la democraþie, educaþie, Social Psychology (1922).
psihologie, politicã, public, opinie publicã, Atunci când vorbeºte despre comunicare,
propagandã, pânã la esteticã, religie, Dewey are în vedere ambele sensuri ale
epistemologie ºi metafizicã. Pe parcursul unei termenului: comunicarea ca transmitere ºi
vieþi impresionant de active, el a încredinþat comunicarea ca ritual. Dewey accentueazã
tiparului nu mai puþin de 37 de volume. perspectiva comunicãrii ca ritual, ceea ce
Publicate între 1969 ºi 1990, cele 37 de apare evident în fraza îndelung citatã: „nu
volume sunt împãrþite pe urmãtoarele numai cã societatea continuã sã existe prin
perioade: 1882–1898, 5 volume, 1899 – transmitere, prin comunicare, ci este mai
1924, 15 volume ºi 1925 – 1953, 17 volume. corect sã spunem cã ea existã în transmitere,
Opera sa, ca ºi ataºamentul la valorile în comunicare... Existã mai mult decât o
organizãrii pluraliste a societãþii moderne i- legãturã lingvisticã între cuvintele comun,
au adus cu îndreptãþire aprecierea de „cel mai comunitate ºi comunicare. Oamenii trãiesc
important filosof al Americii” ºi de „filosoful în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le
democraþiei” (Fort, 1998). Între 1894 ºi 1904 au în comun. Iar comunicarea reprezintã
predã filosofie la Universitatea din Chicago, modul în care ajung sã deþinã în comun aceste
dupã care pleacã la Universitatea Columbia. lucruri... Pentru a forma o societate, oamenii
Când împlineºte 60 de ani, rectorul Uni- trebuie sã aibã în comun scopuri, aspiraþii,
versitãþii Harvard, A. Lawrence Lowell, cunoºtinþe, dar ºi o înþelegere comunã, acelaºi
refuzã sã îl numeascã profesor, considerând, spirit, cum spun sociologii. Asemenea lucruri
64 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

nu pot fi transmise de la unii la alþii pur ºi Atât de complex, încât ea se apropie de


simplu, precum cãrãmizile. Ele nu pot fi puterea unei forþe mistice. Comunicarea este
împãrþite aºa cum se împarte o plãcintã la mai importantã nu doar în dialogul social, în
multe persoane prin divizarea ei în bucãþi mai funcþionarea democraþiei, ci în însuºi
mici. Comunicarea asigurã participarea la procesul cunoaºterii, în desemnarea unui
aceastã înþelegere comunã ºi, în acelaºi timp, înþeles comun al lucrurilor. Suntem departe
reprezintã o modalitate de a garanta emoþii de abordãrile care leagã adevãrul de in-
similare, dispoziþii intelectuale similare, trospecþie, de meditaþie solitarã sau de
modalitãþi de a rãspunde la aºteptãri, solicitãri evaluarea trãirilor subiective, de ordin
ºi cerinþe” (Dewey, 1916/1966, 5). În acelaºi personal. Aici adevãrul este dialog ºi dez-
timp, Dewey leagã concluziile analizei batere, este convenirea ºi asumarea unei
efectuate în The Public and Its Problems de înþelegeri comune. Comunicarea apare ca
celãlalt sens al cuvântului comunicare – cel vehiculul adevãrat nu numai al dialogului
de transmitere – ºi împãrtãºeºte optimis- social, ci ºi al procesului complicat, dar atât
mul în ceea ce priveºte câºtigurile în zona de important pentru coeziunea socialã, al
cunoaºterii ºi rezolvarea problemelor soci- definirii comune, al înþelegerii comune, al
ale prin îmbunãtãþirea condiþiilor ºi a teh- transformãrii unor lucruri convenite în
nologiilor de comunicare: ºtiinþa socialã proprietate comunã.
autenticã, prin care sunt cãutate, înregistrate,
analizate faptele pe baza cãrora ia naºtere 2. Iluminarea opiniei publice
gândirea ºi se formeazã judecata publicã mai degrabã decât iluminarea oficialilor
„s-ar manifesta plenar prin presa cotidian㔠Lucrarea The Public and Its Problems fixeazã
(Dewey, 1927/1954, 180), constituind soluþia poziþia gânditorului american într-o dezbatere
la confuzia ºi fãrâmiþarea care caracteriza, în foarte vie a momentului, care proiecteazã
opinia sa, publicul „marii societãþi”. lumini edificatoare asupra comunicãrii. La
Personalitate de primã mãrime a prag- sfârºitul anilor ’20, se consolidase un larg
matismului american, J. Dewey întemeiazã consens între specialiºtii în ºtiinþa politicã,
o orientare de sine stãtãtoare a acestei potrivit cãruia alianþa între psihologie ºi
filosofii, cunoscutã sub denumirea de analiza politicã ar putea explica mai bine
„pragmatismul social”, dezvoltat în cadrul comportamentul politic al cetãþeanului.
Universitãþii din Chicago, spre deosebire de Lasswell devine cel mai cunoscut specialist
Peirce ºi James, care activeazã la Univer- american în ceea ce priveºte aplicarea
sitatea Harvard ºi dezvoltã o ramurã a prag- abordãrilor psihologice în studiul compor-
matismului orientatã mai mult pe probleme tamentului politic. Teoriile psihologice pu-
abstracte, referitoare la adevãr ºi condiþiile neau la dispoziþie argumente ºi puncte de
de existenþã ale acestuia. Pragmatismul de la sprijin privind incapacitatea oamenilor de a
Chicago se dezvoltã, într-o etapã iniþialã, sub lua decizii raþionale; psihanaliza scotea în
influenþa lui Hegel. La jumãtatea anilor 1890, evidenþã elementele iraþionale, venite din
Dewey ºi Mead renunþã la ideile hegeliene, subconºtient, ale comportamentului uman, iar
dar influenþa rãmâne. Dewey ºi Mead menþin behaviorismul reducea acelaºi comportament
ideea de ontologie socialã, în care indivizii la o reacþie mecanicã, automatã, subraþionalã,
sunt întotdeauna fiinþe sociale. „Bacilul de stimul-rãspuns (Westbrook, 1991, 280-
Hegel”, adicã rolul acordat de cãtre filosoful 282).
german Spiritului Absolut, este înlocuit de Studii empirice furnizau date în favoarea
conceptul de „comunicare”. De la început, acestei orientãri. Existã o cercetare a cam-
ne aflãm în faþa unui demers care acordã paniei prezidenþiale din 1924, efectuatã de
comunicãrii un rol social extrem de complex. cãtre Norman C. Meier, care evidenþiazã cã,
ªcoala de la Chicago 65

în acel an, campania câºtigãtoare a fost cea la teoriile psihologice care atribuie dis-
care s-a axat cel mai puþin pe probleme funcþionalitãþile vizibile ºi costisitoare ale
raþionale, ºi cel mai mult pe apeluri iraþionale, democraþiei americane incapacitãþii publicu-
menite a stimula rãspunsuri emoþionale, lui de a adopta decizii raþionale. Pentru
instinctive, dupã modelul stimul-rãspuns” (N. Dewey, soluþia este exact opusã: „Cred în
C. Meier, 1925, 210-212). O altã cercetare continuare cã iluminarea opiniei publice
axatã pe campania pentru alegerile la primãria trebuie sã reprezinte o prioritate, mai curând
oraºului Chicago din 1926 ajunsese la decât iluminarea oficialilor ºi a conducã-
concluzia c㠄votul este nediferenþiat ºi lipsit torilor” (idem).
de inteligenþã, iar alegerile sunt practic fãrã Disputa Lippmann – Dewey întruchi-
semnificaþie ca mod de exprimare a opiniei peazã aceste douã orientãri. Ambii realizeazã
publice” (C. D. Wooddy, 1926, 275). importanþa mediului înconjurãtor, a repre-
ªtiinþa politicã îmbrãþiºa tot mai larg ideea zentãrii lui adecvate în procesul conducerii
cã practica democraticã trebuie sã sufere sociale. Lippmann va fi mai degrabã pre-
modificãri substanþiale. Pornind de la ocupat de capacitatea oamenilor de a cunoaºte
deficitul de raþionalitate al unor decizii, cei acest mediu, de a emite judecãþi inteligente
mai mulþi autori ai momentului considerau în legãturã cu acesta, în timp ce Dewey se va
cã rolul publicului în procesul de luare a deci- concentra pe condiþiile care stau la baza
ziei trebuie serios limitat, iar puterea acordatã acþiunii comune de transformare a mediului.
celor „competenþi”, „raþionali”, „inteligenþi”. Lippmann articuleazã argumente care merg
Dewey este ºi el preocupat de suferinþele în direcþia unei „ºtiinþe sociale”, dar ºi într-o
democraþiei. În alþi termeni, diagnosticul este direcþie elitistã: opinia expertã nu trebuie
acelaºi sau unul similar. Diferã, însã, soluþia, comunicatã cetãþeanului obiºnuit, ci elitelor
modalitatea de rezolvare a acestor probleme aflate la conducere.
reale. În 1922, Dewey publicã sub titlul De acord cu prezenþa experþilor, Dewey
Human Nature and Conduct: An Introduction se dovedeºte un critic sever al rolului exper-
to Social Psychology o serie de prelegeri þilor de a formula politici, de a defini interese.
þinute în 1918 la Universitatea Stanford. Existã probleme tehnice, care trebuie rezol-
Cartea contrazice ideile la modã cu privire la vate prin cercetarea faptelor, iar aceastã
instinct. Nu instinctul, ci obiºnuinþa (engl. cercetare nu poate fi fãcutã decât de cãtre cei
habit) ocupã poziþia cheie în psihologia pregãtiþi ºi echipaþi pentru aºa ceva. Definirea
socialã; aceasta nu se reduce la un simplu inereselor revine publicului; altfel, totul
comportament de rutinã, iar esenþa sa constã degenereazã într-o oligarhie organizatã în
mai degrabã în predispoziþia învãþatã, acu- interesul celor puþini: „Numai publicul poate
mulatã, care prefigureazã rãspunsul, confi- sã defineascã acele interese, iar ideea ca
gureazã predilecþii durabile. Judecata repre- experþii sã le defineascã nu este elitism în ceea
zintã produsul obiceiurilor, al obiºnuinþelor, ce priveºte democraþia, ci elitism pur”
iar nu invers (în Westbrook, 1991, 288). Din (Dewey, 1922).
moment ce oamenii sunt în întregime pro- Aici apare diferenþa fundamentalã faþã de
dusul obiºnuinþei, al culturii, problemele Lippmann: Dewey considerã cã iluminarea
sociale nu trebuie asociate cu „natura publicului trebuie sã preceadã iluminarea
umanã”, ci cu obiºnuinþele care se formeazã, guvernanþilor. Iar iluminarea publicului se
cu mediul cultural ºi social în care trãiesc, cu poate realiza prin alianþa dintre ºtiinþa socialã,
instituþiile care promoveazã sau nu norme ºi colectarea eficientã a ºtirilor, a datelor ºi
atitudini adecvate democraþiei. Psihologia prezentarea convingãtoare în presa scrisã a
socialã a lui Dewey oferã o alternativã rezultatelor investigaþiilor sociale. Este ceea
66 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

ce Dewey afirmã imediat dupã apariþia tizarea consecinþelor pe care le au acþiunile


lucrãrii lui Lippmann – Public Opinion: desfãºurate în comun” (Dewey, 1927/1954,
„întâlnirea dintre ºtiinþa socialã, accesul la 24). Consecinþele pot afecta doar pe cei
fapte, arta prezentãrii nu este un obiectiv uºor implicaþi în mod direct într-o anumitã relaþie,
de atins. Dar realizarea lui îmi pare a fi sin- sau, dimpotrivã, persoane îndepãrtate. Iatã
gura soluþie autenticã la problema îndreptãrii momentele formãrii publicului, în concepþia
vieþii sociale într-o direcþie inteligentã lui Dewey:
(Dewey, 1922). a) Publicul este creat prin existenþa ºi
conºtientizarea unor consecinþe indirecte,
3. Trãim nu într-un Babel al limbilor, ci substanþiale, durabile ale acþiunilor pe care
al semnelor ºi al simbolurilor le desfãºoarã în comun oamenii;
John Dewey este filosof, sociolog, teoretician b) Aceste consecinþe sunt de o asemenea
al educaþiei. El descoperã comunicarea în amploare, încât publicul este interesat sã le
efortul de a înþelege, de a explica, de a oferi controleze, sã le reglementeze (1925/1954,
soluþii pentru diverse probleme sociale. 15-16);
Autorul american nu este ceea ce am putea c) Publicul devine cu adevãrat public în
numi un specialist în problemele comunicãrii. momentul în care se organizeazã, deci creeazã
Cu alte cuvinte, el nu studiazã comunicarea mecanismele pentru a putea controla conse-
de sine stãtãtor, în sine, ca un domeniu cinþele diverselor acþiuni. (1925/1954, 131).
autonom. Gânditor profund ºi aplicat, el Tranziþia de la faza fizicã a comporta-
proiecteazã asupra comunicãrii, vãzute, mentului asociativ la comunitate, apariþia
repetãm, ca fiind integratã în þesãtura acþiunilor concertate nu sunt procese ine-
problemelor sociale ale vremii – lumini vitabile: „ne naºtem cu înclinaþia organicã
edificatoare, perspective de înþelegere de care spre asociere, dar nu ne naºtem membri ai
nu se va mai putea face abstracþie. În acelaºi unei comunitãþi” (1925/1954, 154). Exis-
efort, aduce contribuþii la definirea unor tenþa intereselor comune, conºtientizarea
noþiuni care vor intra în patrimoniul con- consecinþelor pe care propriile acþiuni le au
ceptual al disciplinei. De pildã, noþiunea de asupra celorlalþi condiþioneazã aceastã
public. John Dewey scrie chiar o carte cu tranziþie. Este foarte important sã relevãm cã,
titlul The Public and Its Problems, în care în viziunea autorului american, trecerea de
analiza are în vedere drumul parcurs de cãtre la simple forme de asociere la comunitate nu
fiinþele umane de la asociere la o comunitate se poate realiza în afara unui corpus de
adevãratã. Asocierea este „legea a tot ceea înþelesuri, de simboluri deþinute în comun.
ce existã”, deoarece „pânã acum nu a fost Apare limpede rolul comunicãrii în realizarea
descoperit nimic care sã poatã acþiona acestei tranziþii. Pe de o parte, comunicarea
complet izolat”. Esenþial nu este modul în este indispensabilã pentru a se ajunge la
care fiinþele individuale ajung sã se asocieze, articularea acestor înþelesuri ºi simboluri
ci felul cum se diferenþiazã formele umane comune; pe de alta, ea este cea care asigurã
de asociere de alte forme (roiul de albine): circulaþia simbolurilor, a semnificaþiilor în
„planetele dintr-o constelaþie ar deveni o societate. Cum se va exprima Dewey în altã
comunitate dacã ar fi conºtiente de legãturile parte, interacþiunile, tranzacþiile au loc de
care existã între activitãþile fiecãreia ºi facto. Participarea, implicarea în acþiuni de
activitãþile altor planete ºi dacã ar putea folosi naturã socialã ºi împãrtãºirea rezultatelor nu
aceastã cunoaºtere a legãturilor care existã pot avea loc în afara comunicãrii. Pentru
pentru a direcþiona, orienta comportamentul acestea din urmã, „comunicarea reprezintã o
(Dewey, 1927/1954, 25). În viziunea lui precondiþie” (1925/1954, 152).
Dewey, „diferenþa este creatã de conºtien-
ªcoala de la Chicago 67

Ceea ce intervine nou în relaþiile umane organizaþii îndepãrtate, invizibile, imper-


ºi le diferenþiazã de alte fenomene din naturã sonale, invadate fiind de modalitãþi noi,
sunt semnele ºi simbolurile. Numai în relativ mecanice, de acþiune concertatã.
momentul în care existã semne ºi simboluri, Epoca maºinii, „societatea creatã de abur ºi
fluxul activitãþilor poate fi privit din exterior, de electricitate” au amplificat consecinþele pe
apreciat, judecat, reglementat. Relaþiile care acþiunile noastre le au asupra altora, iar
importante dintre evenimente sunt înre- publicul care a rezultat în urma acestor
gistrate ºi conservate sub formã de înþelesuri. transformãri nu se mai recunoaºte ºi nu se
Noul mijloc, reprezentat de semne ºi mai regãseºte pe sine.
simboluri, înlesneºte planificarea, previ- Care sunt, în aceste condiþii, ºansele
ziunea, anticiparea cursului evenimentelor. guvernãrii democratice? „Inventaþi tiparul ºi
Simbolurile depind de comunicare ºi, democraþia este inevitabilã”, exclamase
simultan, constituie baza pentru aceasta. Carlyle. Dewey împãrtãºeºte aceastã viziune
„Evenimentele nu pot circula de la o persoanã ºi chiar completeazã: „inventaþi ºoselele,
la alta, dar semnificaþiile pot circula astfel ºi calea feratã, telegraful, producþia de masã,
pot fi împãrtãºite prin intermediul semnelor. aglomerãrile urbane ºi o oarecare formã de
Diverse dorinþe ºi impulsuri sunt apoi ataºate guvernare democraticã este, omeneºte
semnificaþiilor comune. Acestea sunt, astfel, vorbind, inevitabil㔠(1925/1954, 110).
transformate, în dorinþe ºi în scopuri, care, ªoselele, mijloacele de transport, comerþul,
din moment ce presupun un înþeles împãrtãºit, poºta, telegraful, telefonul, mijloacele ieftine
comun, creeazã noi legãturi, convertesc o de tipãrire, ziarele creeazã similitudine de idei
acþiune concertatã într-o comunitate de ºi sentimente, astfel încât lucrurile sã con-
interes ºi de efort” (1925/1954, 153). În felul tinue sã funcþioneze, creeazã interacþiune ºi
acesta, simbolurile, care iau naºtere în interdependenþã.
comunicare ºi prin care comunicarea este Dar, ºi aici intervine noutatea propusã de
posibilã, creeazã o „voinþã generalã”, o cãtre Dewey, toate acestea nu mai sunt deloc
„conºtiinþã socialã”: dorinþã ºi alegere din suficiente. „Marea Societate creatã de abur
partea individului, în numele unor activitãþi ºi electricitate” nu mai prezintã atributele
care, prin intermediul simbolurilor, pot fi comunitãþii. Nu tehnologiile constituie pro-
comunicate ºi împãrtãºite de cãtre toþi cei blema de fond, ci, mai curând, lipsa ideilor
interesaþi (idem). cu privire la modul în care acþioneazã noii
Dewey împãrtãºeºte ideea lui Cooley, factori tehnologici. Ideile ºi credinþele se
potrivit cãreia formele mai vechi de asociere modificã într-un ritm mult mai lent prin
erau de tipul faþã-în-faþã, aducând o contri- comparaþie cu condiþiile exterioare. În
buþie esenþialã la formarea dispoziþiilor inte- America celei de-a doua jumãtãþi a secolului
lectuale ºi emoþionale (1925/1954, 97). Ce a al XIX-lea, condiþiile exterioare s-au schim-
adus nou modernitatea, din punctul de vedere bat, dar acest lucru nu a fost însoþit de o
al formelor de asociere, care este rolul modificare corespunzãtoare a ideilor, idea-
comunicãrii în menþinerea laolaltã a socie- lurilor, credinþelor colective. Fapt fãrã pre-
tãþii, ce este sau ce a devenit publicul? Dewey cedent, acum existau mijloacele fizice de
nu conferã schimbãrilor produse o importanþã comunicare, prin care simbolurile care
marginalã, care sã poatã fi uºor trecutã cu „controleazã sentimentul ºi judecata publicã”
vederea. În „noua vârstã a relaþiilor umane”, (1925/1954, 142) sã poatã circula în societate.
vechile comunitãþi locale, fãrã sã îºi propunã Numai cã noua vârstã a relaþiilor umane nu
sau sã anticipeze aºa ceva, au ajuns în situaþia beneficia de simboluri aflate în consonanþã
în care existenþa lor este condiþionatã de cu noile sale activitãþi, gândurile ºi aspiraþiile
68 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

congruente cu noua perioadã nu sunt afara libertãþii de expresie, nici în afara


comunicate, deci nu devin comune (idem). canalelor prin care sã circule informaþiile,
Dacã societatea nu ajunge sã-ºi articuleze cunoºtinþele. Pe baza acestor idei, Dewey
noile simboluri ºi dacã acestea nu sunt deduce soluþiile pentru problemele publicului
comunicate, „publicul rãmâne în umbrã, fãrã ºi ale societãþii, soluþii care plaseazã
contururi precise, cãutându-se pe sine cu comunicarea într-o poziþie centralã:
miºcãri spasmodice. Pânã când Marea Socie- a) desfãºurarea unei activitãþi susþinute de
tate nu se va trasforma în Marea Comunitate, investigaþie socialã, de colectare ºi înregis-
Publicul va cunoaºte o eclipsã. Numai trare a problemelor sociale, astfel încât
comunicarea poate crea o mare comunitate. temele, obiectele, fenomenele vizavi de care
Babelul în care trãim nu este un Babel al se formeazã cunoaºterea sã fie cunoscute,
limbilor pe care le vorbim, ci unul al semnelor aduse la luminã, iar publicul sã cunoascã în
ºi simbolurilor fãrã de care împãrtãºirea întregime consecinþele acþiunilor conjugate:
experienþei, punerea în comun a experienþei „Publicul nu existã fãrã prezentarea completã
sunt imposibile” (1925/1954, 142). a consecinþelor care-l afecteaz㔠(1925/1954,
166);
4. Adevãrata problemã a publicului: b) garantarea libertãþii de diseminare a
îmbunãtãþirea condiþiilor de dezbatere rezultatelor investigaþiei sociale: „orice
Dewey prefigureazã soluþiile de remediere a obstrucþioneazã ºi restricþioneazã aceastã
stãrii de confuzie în care se gãseºte publicul, prezentare a consecinþelor limiteazã ºi
soluþii care constituie ºi un gen de reacþie la distorsioneazã opinia publicã, limiteazã ºi
douã premise aflate la baza teoriei demo- distorsioneazã gândirea cu privire la
cratice: problemele sociale” (1925/1954, 176).
l fiecare individ este echipat cu inteli- În momentul în care scrie Dewey, mij-
genþã/raþiune, iar în virtutea acestei inteli- loacele de colectare ºi de înregistrare a
genþe fiecare individ este capabil de a informaþiei – telegraful, telefonul, poºta,
participa la viaþa politicã; radioul, presa scris㠖 evoluaserã cu mult mai
l sufragiul universal, alegerile periodice rapid decât modalitãþile de investigaþie ºi de
ºi legea majoritãþii sunt suficiente pentru a analizã, de organizare ºi sistematizare a
garanta respectarea, de cãtre cei aleºi, a rezultatelor. Mijloacele prin care faptele
intereselor ºi dorinþelor publicului. puteau fi cunoscute existau într-o cantitate
Eroarea fundamentalã constã în a consi- copleºitoare; numai cã ele, potrivit lui Dewey,
dera cã ideile ºi cunoaºterea sunt funcþii doar erau utilizate doar în direcþii precum:
ale judecãþii ºi ale conºtiinþei individuale. publicitate, propagandã, invadarea vieþii
Ideea cã accesul la cunoaºtere poate avea loc private, relatarea incidentelor trecãtoare, care
în urma meditaþiei solitare este un mit (1925/ nu ne lasã decât cu impresia unor întâmplãri
1954, 176). Dimpotrivã, cunoaºterea este o disparate, izolate” (1925/1954, 169). Situaþia,
funcþie a comunicãrii ºi a asocierii; cu atât aºa cum era vãzutã de cãtre gânditorul
mai mult cunoaºterea în câmp social, care american, era cu totul nesatisfãcãtoare:
depinde de tradiþie, de instrumentele trans- ziarele, de exemplu, sunt pline numai de
mise de la o generaþie la alta, dezvoltate ºi evenimente triviale, senzaþionale, simple
sancþionate la nivel social, de metodele de întâmplãri, fãrã legãturã cu tot ceea ce s-a
conservare/depozitare ºi de modalitãþile de întâmplat pânã atunci: „ne dãm seama cã un
comunicare (1925/1954, 176). Din moment eveniment s-a întâmplat într-o anumitã
ce cunoaºterea este o funcþie a comunicãrii, perioadã numai dupã data de apariþie a
atunci cunoaºterea nu poate exista nici în ziarului; altfel, evenimentul este complet
ªcoala de la Chicago 69

izolat ºi nu are nici o legãturã cu contextul” – 1935. Meritele în domeniul comunicãrii


(1925/1954, 180). Conþinutul ºtirilor este cu sunt evaluate în cele mai variate tonalitãþi,
atât mai nesatisfãcãtor, cu cât scopul lor nu de la ignorare pânã la acordarea titlului de
este doar acela de a informa, ci de a semnala, fondador. Unele istorii nu îl menþioneazã
de a atrage atenþia asupra temelor de interes, (cum, uneori, nu este menþionatã deloc
asupra frãmântãrilor comune. întreaga ªcoalã de la Chicago). W. Schramm
Soluþia pentru problemele publicului o (1997) îl prezintã la categoria „precursorii
reprezint㠄alianþa dintre ºtiinþa socialã, întemeietorilor”. Existã cel puþin doi autori
colectarea ºi înregistrarea eficientã a ºtirilor, – P. Jean Frazier ºi C. Graziano – care îl
a datelor ºi prezentarea convingãtoare în considerã fondatorul studiului sociologic al
presa scrisã a rezultatelor investigaþiilor comunicãrii de masã ºi al opiniei publice ºi
sociale”. Nevoia esenþialã a publicului este primul teoretician al procesului de
îmbunãtãþirea metodelor ºi a condiþiilor în comunicare (Frazier, Graziano, 1979).
care are loc dezbaterea, discuþia ºi persuasi- Într-un capitol dedicat în întregime ªcolii
unea, adicã a condiþiilor în care publicul de la Chicago, D. Czitrom (1982) conferã
ajunge sã îºi articuleze interesele, frãmân- reprezentanþilor acesteia paternitatea în ceea
tãrile, preocupãrile, obiectivele comune – ce priveºte studiul mijloacelor moderne de
„aceasta este adevãrata problemã a comunicare ºi al comunicãrii moderne ca un
publicului” (1925/1954, 208). Dacã sunt nou câmp de investigaþie. Dar, continuã
urmate soluþiile propuse – derularea unui Czitrom, analiza iniþiatã de aceºtia era mai
amplu efort de investigaþie socialã ºi a unui mult o speculaþie cu privire la modul în care
efort pe mãsurã de rãspândire a rezultatelor media ar putea sã îmbunãtãþeascã societatea
cercetãrii – Marea Comunitate este posibilã. americanã decât un studiu propriu-zis al
Dar, recunoaºte Dewey, ea nu va avea modului în care mass media s-au dezvoltat ºi
niciodatã calitãþile comunitãþii locale (1925/ opereazã în societate (Czitrom, 1982, 83).
1954, 211). Lipseºte o etap㠖 cea a dialo- Mai ales în ceea ce îl priveºte pe Park, aceastã
gului, a interacþiunii directe, faþã-în-faþã. apreciere poate fi susþinutã cu greu.
Numai dacã sunt folosite aceste forme de Contraargumentul cel mai la îndemânã îl
comunicare ca modalitãþi unice prin care constituie lucrarea The Immigrant Press and
opinia publicã ºi publicul capãtã consistenþã, Its Control (1922), o monografie impresio-
moºtenirea intelectualã se transmite, iar nantã despre presa imigranþilor la început de
cadrul social rãmâne viu ºi închegat. secol, o colecþie de date care cu greu pot fi
considerate „simplã speculaþie”. Park iniþiazã
Robert Ezra Park – analize pãtrunzãtoare ale opiniei publice,
un renascentist al comunicãrii propune definiþii ale ºtirilor, coreleazã aceste
douã subiecte, opereazã delimitãri între
1. O carierã academicã începutã la 50 de public ºi masã, propune definiþii ale comu-
ani nicãrii ºi vorbeºte despre funcþiile acesteia,
Robert Ezra Park este recunoscut în socio- chiar despre funcþia de divertisment, analizatã
logie mai ales pentru contribuþia înscrisã în pe larg de C. Wright (1960), sesizeazã rolul
domeniile ecologiei umane ºi urbane, al tehnologiilor, propune meditaþii interesante
comportamentului colectiv, controlului social cu privire la legãtura dintre schimbãrile la
ºi relaþiilor interrasiale. În acelaºi timp, nivel de civilizaþie ºi schimbãrile mijloacelor
numele lui se leagã de construcþia Departa- de transport ºi comunicare (Park, 1940c,
mentului de sociologie al Universitãþii 310). Anticipeazã teorii rãsunãtoare de mai
Chicago, pe care l-a condus în perioada 1915 târziu, cum ar fi fluxul comunicãrii în doi
70 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

paºi, gatekeeping, agenda-setting, criteriile memorabile, de genul „cultura reprezintã tot


care conferã valoare de ºtire (engl. ceea ce poate fi comunicat”, sau „Hearst a
newsworthiness), modelul co-orientãrii fost un mare agent al americanizãrii”,
(Newcomb) etc. urmeazã masteratul la Harvard, unde studiazã
Referindu-se la contribuþiile pe care le cu William James. Dupã care pleacã în
înscrie lucrarea The Immigrant Press and Its Germania, unde obþine doctoratul în filosofie
Control, Rogers (1994, 196) le sintetizeazã la Universitatea Heildelberg. În timpul
sub forma unor întrebãri de o mare relevanþã: studiilor din Germania, Park studiazã direct
l cum influenþeazã conþinutul media sub îndrumarea lui G. Simmel. Întors în
opinia publicã? (astãzi, aceasta este numitã Statele Unite, este, pentru scurt timp, asistent
agenda-setting); la Harvard, devine secretar al organizaþiei
l cum sunt mass media influenþate de „Congo Reform Association”, preocupatã de
opinia publicã? atrocitãþile comise de armata belgianã în
l pot mass media sã prilejuiascã schim- Africa, se împrieteneºte cu liderul de atunci
barea socialã? al americanilor de culoare, Booker T.
l care este legãtura dintre reþelele inter- Washington, devine un fel de consilier al
personale ºi mass media? acestuia. În 1914, la 50 de ani, la 10 ani dupã
În 1918, cu ocazia lucrãrilor desfãºurate ce obþinuse titlul de doctor, se întoarce la viaþa
în cadrul Conferinþei pentru Asistenþã Soci- academicã. Contribuie la crearea ºi consoli-
alã, Park semnaleazã cã existã o discrepanþã darea Departamentului de Sociologie al
între cel care scrie despre psihologia publi- Universitãþii din Chicago, al cãrui ºef (în sens
citãþii ºi cel care lucreazã efectiv în publi- administrativ, dar ºi de lider intelectual) va
citate. „Primul, cuprins de entuziasm, mirat fi în perioada de glorie a acestui departament,
de unele fenomene pe care nu le poate în- între 1915 ºi 1935. Cãtre sfârºitul carierei,
þelege, exagereazã mãsura în care publicul predã la Fisk University din Nashville,
este manipulat prin intermediul presei, prin Tennessee.
miºcãri agitatorice ºi prin alte forme de
publicitate. Celãlalt nu îºi poate permite sã 2. Public ºi mulþime
aibã o concepþie atât de idilicã asupra rezul- În perioada în care Park îºi elaboreazã
tatelor sale, autorul unui mesaj publicitar nu lucrarea de doctorat, psihologia mulþimilor
este nici sofist, nici vrãjitor” (Park, 1922, exercita un tip de seducþie asupra cercetã-
424). Park lanseazã idei cu privire la puterea torilor, deoarece comportamentul în interiorul
ºi funcþiile presei de o excepþionalã pros- mulþimii reprezenta o serioasã provocare la
peþime, cum ar fi aceea cã puterea presei adresa teoriilor cu privire la om ca fiinþã
înseamnã influenþa pe care ziarele o exercitã raþionalã. Împreunã cu alþi autori ai epocii
asupra formãrii opiniei publice ºi asupra interesaþi de psihologia mulþimii, Park se
mobilizãrii în vederea acþiunii (Park, 1941b, îndepãrteazã de perspectiva clasicã de pânã
115). atunci ºi îmbrãþiºeazã abordarea care se
La Universitatea din Michigan, unde îºi raporteazã la fiinþa umanã ca fiinþã raþionalã,
completeazã studiile universitare, Park îl are pragmaticã, reflexivã, capabilã sã-ºi înfrâneze
ca profesor pe Dewey. La sfârºitul secolului, impulsurile în numele raþiunii, preocupatã de
lucreazã timp de 11 ani ca reporter pentru relaþia scopuri – mijloace. Lucrarea de docto-
diverse cotidiane (în Minneapolis, Detroit, rat, Masse und Publikum, tradusã în englezã
Denver, New York, Chicago). Dupã sub titlul The Crowd and the Public, trateazã
experienþa ca jurnalist, care îi imprimã un subiect foarte la modã: procesele migra-
scrisului un stil vioi, pigmentat cu fraze torii ale unor mari mase de oameni din mediul
ªcoala de la Chicago 71

rural spre cel urban ºi caracteristicile acestor reciprocã între membrii mulþimii, se ajunge
grupãri mari, dar efemere, de oameni, care la dorinþã comunã, care inhibã impulsurile ºi
nu mai beneficiazã de legãturile existente în interesele pur individuale ºi conferã unitate.
cadrul grupurilor primare (în continuare, vom Spre deosebire de mulþime, care inhibã
face referire la ediþia din 1972, The Crowd impulsurile ºi interesele individuale, publicul
and the Public and Other Essays). În constituie un prilej tocmai pentru articularea,
sociologia momentului, se accepta ideea cã cristalizarea lor. Comportamentul publicului
procesele migratorii amintite conduc la îºi gãseºte modalitate de expresie prin inter-
formarea unor mulþimi. Park postuleazã douã mediul opiniei publice, care rezultã în urma
alternative la societatea tradiþionalã: mul- discuþiei între indivizi împãrtãºind poziþii
þimea ºi publicul. Ambele forme de organi- diferite. Interesant este cã Park avertizeazã
zare colectivã reprezintã mecanisme sociale asupra greºelii de a considera cã opinia publi-
de adaptare ºi de schimbare. Ele nu reprezintã cã este acceptabilã pentru fiecare membru în
grupuri organizate din punct de vedere parte al publicului ºi în aceeaºi mãsurã pentru
formal, ci „faze preliminare” în procesul de toþi (Park, 1972, 59). Opinia publicã este mai
formare a grupului, perioade tranzitorii de-a degrabã o opinie sau o atitudine care este
lungul cãrora indivizii se elibereazã de exterioarã individului ºi care este privitã ca
vechile legãturi pentru a crea altele noi; având o existenþã obiectivã. Pornind de la
ambelor le lipseºte conºtiinþa de sine cã sunt observaþia cã orice lucru are douã dimensiuni:
grupuri (Park, 1972, 78). existenþa propriu-zisã (înþelesul unui lucru
În momentul în care vorbeºte despre care este identic pentru toþi membrii grupului
mulþime, Park precizeazã cã aceasta nu ºi acceptat de toþi membrii grupului) ºi
reprezintã nici pe departe o hoardã care hãlã- valoarea (diferitã, divergentã), Park subli-
duieºte; ceea ce caracterizeazã mulþimea este niazã cã divergenþa în ceea ce priveºte valoa-
atenþia comunã generatã de un eveniment rea unui lucru iese la suprafaþã pe mãsurã ce
important, de un fenomen (de exemplu, un se formeazã publicul, în timp ce, în cadrul
mare numãr de oameni care se opresc pentru mulþimii, cele douã dimensiuni coincid.
a asista la o defilare). Atenþia colectivã este O precondiþie pentru existenþa publicului
un proces sociologic ºi diferã de suma o constituie existenþa unor norme abstracte
proceselor psihologice individuale, iar efectul (ceea ce sugereazã ideea implicitã cã o
este mai mult rezultatul interacþiunii decât al abordare strict interacþionistã a publicului
imitaþiei (Park, 1972, 46). Atenþia colectivã prezintã anumite puncte vulnerabile). Odatã
ilustreazã o poziþie vizavi de ceva ce se întâm- acceptate, normele abstracte funcþioneazã ca
plã în mediul înconjurãtor. În vremurile de o nouã forþã în viaþa colectivã, iar aceastã
mare efervescenþã socialã, atenþia colectivã forþã este activã în interiorul publicului, dar
se amplificã. Mulþimea nu reuºeºte sã se nu în cel al mulþimii. Publicul încearcã sã
formeze în perioade de stabilitate socialã, judece ºi sã direcþioneze evaluãrile indivi-
atunci când obiceiurile ºi tradiþiile sunt bine duale dintr-o perspectivã supra-individualã,
înrãdãcinate; dar, în momentul în care dar nu se ajunge niciodatã, în totalitate, la o
legãturile sociale se relaxeazã, iar instituþiile astfel de perspectivã. Ceea ce lipseºte este
sunt slãbite, ne putem aºtepta la miºcãri acceptarea opiniei publice drept lege, drept
colective puternice. normã: „opinia publicã nu este acceptatã
Formarea mulþimii presupune un proces drept normã de cãtre membrii publicului”
prin care indivizii, fãrã sã fie conºtienþi de (Park, 1972, 62).
aceasta, deci fãrã premeditare, se alãturã unii Participarea în mulþime necesitã doar
altora „ca într-un întreg”. Prin interacþiune „capacitatea de simþire ºi de empatie” (Park,
72 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

1972, 80); existã alegere ºi selecþie, dar ideile care au devenit, ulterior, aproape cliºee
acestea sunt aspecte psihologice pure, de care în teoria comunicãrii de masã. Dar, dupã cum
individul nici nu este conºtient; în interiorul vom încerca sã arãtãm, semnificaþia
mulþimii existã ºi control, dar numai ca un contribuþiei nu trebuie înþeleasã doar în
fenomen psihologic; individul resimte voinþa termeni de întâietate (de altfel, de puþine ori
colectivã ca fiind propria sa trãire. Aparte- cunoscutã sau recunoscutã), ci ºi în substanþa
nenþa la public presupune din partea indivi- ºi creativitatea abordãrilor. Interesul pentru
dului abilitatea de a gândi ºi de a raþiona îm- ºtiri va fi de lungã duratã, stimulat de
preunã cu alþi membri. Pentru a fi membru al constatarea faptului c㠄epoca noastrã este,
publicului, individul nu trebuie sã respecte se pare, una a ºtirilor, iar unul dintre cele mai
norme procedurale, ci doar pe cele ale logicii. semni-ficative evenimente în civilizaþia
În interiorul publicului, sunt exprimate critici, americanã a fost apariþia reporterului” (Park,
opiniile sunt divizate, iar atunci când publicul 1940b). Ideile generale în jurul cãrora îºi
înceteazã de a mai fi critic, se dizolvã sau se organizeazã Park teoria cu privire la ºtiri sunt
transformã în mulþime. urmãtoarele: ºtirile reprezintã un mecanism
Demersul lui Park prezintã unele necla- de adaptare, de orientare a indivizilor ºi a
ritãþi, proprii fiecãrui început. Este adevãrat societãþii cãtre ºi în lumea realã; ºtirile
cã ºi conceptele discutate sunt complicate; faciliteazã interac-þiunea socialã pe scarã
ele vor fi reluate pe mãsurã ce studiul comu- largã, iar produsul acestei interacþiuni îl
nicãrii, mai ales în latura sa aplicatã, va reprezintã opinia publicã.
progresa. Meritul sociologiei americane este Prima lucrare în care Park contureazã
cã încearcã o analizã comparativã a celor ideile cu privire la ºtiri este The Immigrant
douã concepte, cã identificã elemente ºi Press and Its Control (1922). Analiza presei
trãsãturi caracteristice, care vor fi preluate ºi imigranþilor se coreleazã cu perspectiva
topite în corpul noþional al disciplinei. asupra comunicãrii, ca modalitate de a ajunge
Dinamica publicului, diferenþierile care la o înþelegere comunã, de a modela noi
intervin în cadrul sãu, scindarea publicului, identitãþi ºi instituþii. Exista ºi o preocupare
atenþia ca proces care coaguleazã mulþimea suplimentarã, nãscutã de contextul primului
sunt achiziþii care vor fi recunoscute de rãzboi mondial. Se punea întrebarea dacã
evoluþia de mai târziu a disciplinei. presa, mai ales cea a emigranþilor germani, a
susþinut punctul de vedere american pe
3. Funcþiile presei perioada participãrii la conflict sau punctul
„Am studiat filosofia”, mãrturiseºte Park într- de vedere al „inamicului”; cu alte cuvinte,
o notã autobiograficã, „deoarece am sperat presa imigranþilor reprezenta o modalitate de
sã dobândesc o înþelegere de profunzime a asimilare, sau, dimpotrivã, de accentuare a
naturii ºi funcþiilor acelei forme de cunoaºtere diferenþelor?
cunoscute sub denumirea de ºtiri. În plus, am În ceea ce priveºte problema asimilãrii sau
vrut sã dobândesc o pers-pectivã din care sã a divizãrii, concluzia lui Park este clarã: presa
pot descrie comporta-mentul societãþii, sub imigranþilor exercitã o putere asupra citito-
influenþa ºtirilor, în limbajul exact ºi universal rilor sãi care cu greu poate fi egalatã de cea a
al ºtiinþei” (în F.H. Matthews, 1977, 31). În jurnalelor mai pretenþioase. Ca urmare a
mod cert, speranþa nutritã de autor s-a condiþiilor în care a apãrut ºi în care trebuie
împlinit. Este vorba despre o perspectivã care sã supravieþuiascã, acest tip de presã mai
rezistã examenului timpului, surprinzãtoare degrabã ajutã integrarea în comunitatea
în unele puncte prin prospeþime ºi actualitate. americanã decât îndepãrtarea, menþinerea
Cum am spus, Park anticipeazã multe dintre distanþei faþã de aceasta.
ªcoala de la Chicago 73

Pentru a-ºi menþine tirajul, pentru a satis- funcþii îºi gãsesc locul în abordãrile lui Park,
face nevoia cititorilor de a cunoaºte eveni- una chiar în Immigrant Press and Its Control.
mente, obiceiuri ºi idei americane, presa este Ziarul este înzestrat cu funcþia de a
obligatã sã tipãreascã ºtiri despre mediul monitoriza în permanenþã ceea ce se întâmplã
american, devine o modalitate de a traduce în mediul înconjurãtor, orientând indivizii
ºi de a transmite cititorului imigrant infor- între ei ºi cãtre lumea realã. Este o funcþie la
maþii despre modul de viaþã american, despre care Park va face referire în mai multe
idealurile americane. Fie cã editorii doresc rânduri, în News as a Form of Knowledge
sau nu acest lucru, presa imigranþilor facili- (1940), în Morale and the News (1941), News
teazã adaptarea, integrarea în mediul ame- and the Power of the Press (1941). Cât
rican (Park, 1922, 79-88). Dezvoltarea presei priveºte funcþia de interpretare, Park
imigranþilor ca instrument de asimilare a avut semnaleazã atât rolul reporterului, de a culege
loc nu doar sub presiunea tirajului, ci ºi sub ºi de a interpreta ºtirile (Natural History of
presiunea rãzboiului. Rãzboiul a reprezentat Newspaper, 1923), cât ºi, la un nivel mai
prima încercare serioasã ºi pentru acest tip general, rolul din ce în ce mai pregnant al
de presã. Ea a fost cuprinsã, în egalã mãsurã, ziarului în interpretarea vieþii, rol jucat în mod
de preocuparea recentã, anume ca propa- tradiþional de cuvântul bisericesc (Physics
ganda, îndreptatã atât asupra armatelor, cât and Society, 1940)*.
ºi a populaþiei din spatele frontului sã fie Park vorbeºte ºi despre funcþia de
recunoscutã ca parte a strategiei de rãzboi. divertisment a presei. Mai ales în Statele
Dupã opinia lui Park, propaganda, în sensul Unite, un conþinut care sã îndeplineascã
de exploatare insistentã a surselor de aceastã funcþie reprezenta singurul în mãsurã
disensiune ºi de conflict, „a schimbat carac- sã pãtrundã în presa de limbã englezã adresatã
terul rãzboiului, la fel de profund precum imigranþilor, deoarece putea fi prezentat
descoperirea ºi utilizarea prafului de puºc㔠schematic, într-un vocabular simplu ºi însoþit
(Park, 1922, 412). de imagini care sã arunce o cât de micã
În concepþia lui Park, asimilarea pre- luminã asupra celor relatate. Fãrã a se afla în
supune schimb, punere în comun, împãrtã- posesia unei cunoaºteri nuanþate a limbii
ºirea elementelor culturale. Odatã cu analiza engleze, uneori fãrã cunoºtinþe de nici un fel,
unei probleme precise, Park descoperã una imigranþii nu ar fi putut urmãri în nici un caz
dintre funcþiile ziarului modern: cea de analizele formulate într-un limbaj pretenþios
socializare, de transmitere a tradiþiei cul- ale vechilor tipuri de ziare. Marii oameni de
turale, cea de agent de integrare. În anii ’40, presã ai momentului, Hearst, Pulitzer, ºi-au
Lasswell a formulat cele trei funcþii ale presei: clãdit afacerile, constatã Park, pornind de la
de supraveghere a mediului, de corelare, noile realitãþi demografice ale Statelor Unite,
interpretare a evenimentelor ºi de plasare a cât ºi de la premisa c㠄ziarul nu îndeplineºte
lor în contexte familiare, semnificative ºi cea funcþia principalã de a instrui, ci aceea de a
de socializare, de transmitere a moºtenirii distra, omul obiºnuit cautã mai degrabã amu-
culturale de la o generaþie la alta (Lasswell, zamentul, divertismentul, decât edificarea”
1948). Park face trimitere la aceastã a treia (Park, 1923). Observaþie pe care o va exprima
funcþie cu mult înainte; în plus, formularea din nou câþiva ani mai târziu, de data aceasta
este lansatã pe baza unei colecþii impre- formulând-o în termeni de influenþã: „s-a
sionante de date. Interesant este cã ºi celelalte crezut cã influenþa presei poate fi identificatã
* Principalele articole ale lui R.E. Park la care vom face referire în continuare au fost reunite în lucrarea Park, R.E.
(1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.: The Free
Press. Pentru a indica apariþia lor în timp, importantã pentru stabilirea paternitãþii unor idei, am fãcut referiri
bibliografice la articolele propriu-zise (ex. Park, News as a Form of Knowledge, 1940b), dar pagina corespunde
ediþiei din 1955.
74 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

doar în domeniul opiniei ºi al politicii. Odatã control care, pe termen lung, este conside-
cu cinematograful ºi cu popularitatea poves- rabil. Nu este suficient ca un ziar sã fie tipãrit,
tirilor din ziare ºi din alte publicaþii, ajungem el trebuie sã circule, motiv pentru care
sã ne gîndim la influenþa mult mai profundã selecþiile nu sunt arbitrare, nu pot contrazice
ºi subtilã a divertismentului asupra ins- dorinþele publicului: „ziarul care încearcã sã
tituþiilor ºi relaþiilor umane în general” (Park, propage opinii neîmpãrtãºite de majoritatea
1940a, 114). celor care îi compun audienþa nu poate trãi,
nici mãcar dacã este subvenþionat. Nu este
4. Oamenii nu citesc un ziar cu care sunt suficient ca un ziar sã fie tipãrit, el trebuie sã
în dezacord circule; un ziar care nu circulã nu este de fapt
Din moment ce, în jurnalismul modern, ºtirile ziar, indiferent cât de des este tipãrit. Oamenii
ocupã poziþia centralã, Park simte nevoia sã nu citesc un ziar cu care sunt în permanent
studieze acest fenomen al modernitãþii mai dezacord. Pe termen lung, ziarul mai curând
în profunzime. exprimã decât creeazã opinia public㔠(Park,
Într-un capitol cu un titlu sugestiv, The 1922, p. 466). Insistenþa asupra ideii cã ziarul
survival of the fittest, din lucrarea The care înceteazã de a mai fi citit nu mai exercitã
Immigrant Press and Its Control (1922), Park nici o influenþã asupra comunitãþii îi permite
se concentreazã pe procesul de selecþie a lui Park sã ajungã la o modalitate, pe care o
ºtirilor. Telegraful ºi telefonul au transformat recunoaºte drept rudimentarã, de a mãsura
lumea întreagã într-o „vastã galerie a ºoap- puterea presei: „Puterea presei poate fi mãsu-
telor” (p. 328); prin urmare, nu existã limitã ratã, chiar dacã rudimentar, prin numãrul de
în ceea ce priveºte materialele care sã intre oameni care o citesc” (Park, 1923, 90).
într-un ziar. În acest fel, problema de editare Reacþia tipicã a unei persoane la întâlnirea
devine, în principal, o problemã de selecþie: cu o ºtire este de a vorbi despre ea, de a o re-
„dintre toate evenimentele care au loc ºi sunt peta altcuiva. Deci ºtirile reprezintã o condiþie
înregistrate zilnic de cãtre corespondenþi, esenþialã pentru discuþii, determinã ce pro-
reporteri, agenþii de ºtiri, editorul alege spre bleme vor fi discutate, focalizeazã atenþia
publicare anumite aspecte care i se par mai cititorului ºi electrizeazã discuþiile. În mo-
importante sau mai interesante; restul este dat mentul în care a fost declanºatã discuþia,
uitãrii sau este condamnat sã ajungã la coºul evenimentul despre care se discutã înceteazã
de gunoi. Existã o cantitate enormã de ºtiri de a mai fi ºtire, interpretãrile evenimentului
care sunt omorâte în fiecare zi” (Park, 1922, diferã, discuþia se îndepãrteazã de la ºtirea
328). ca atare ºi se îndreaptã spre probleme/teme
Din afirmaþia de mai sus s-ar putea trage asociate, prilejuite de ºtirea respectivã, dar
concluzia cã Park înzestreazã editorul cu cu un alt grad de generalitate. În urma
putere de viaþã ºi de moarte asupra ºtirilor. ciocnirilor dintre diverse opinii ºi sentimente,
Autorul relevã o altã dimensiune, la fel de se ajunge la opinie colectivã, la opinie pu-
importantã, cea a criteriului de actualitate ºi blicã. Deci, „opinia publicã se hrãneºte din
de interes al ºtirii, de care trebuie sã þinã cont interpretarea evenimentelor, adicã, a ºtirilor”
editorul. Judecând lucrurile din aceastã (Park, 1940b, 79).
perspectivã, devine evident cã, atunci când Legãtura cu evenimentul este indis-
selecteazã materialele, editorul nu este atât pensabilã ºi reprezintã singura modalitate
de liber ºi de arbitrar precum s-ar putea crede. prin care presa poate continua sã aibã un rol
El alege acele materiale despre care ºtie cã în direcþionarea opiniei publice. Este vorba
sunt de interes pentru public. În felul acesta, de legãtura cu evenimentul atât la nivelul
publicul exercitã un control asupra conþinu- ºtirilor propriu-zise, a relatãrilor care nu pot
tului ºi formei în care este prezentat ziarul, merge în contra evenimentului, cît ºi la
ªcoala de la Chicago 75

nivelul intepretãrii faptelor respective. Atâta care sã þinã cont de nevoile de orientare ºi de
vreme cât editorialistul ºi pagina editorialã cunoaºtere ale individului ºi ale societãþii. De
îºi menþin legãtura cu evenimentele prezen- altfel, o lucrare din 1940 se intituleazã chiar
tate prin intermediul ºtirilor, atunci ºtirile ºi astfel „ªtirile ca formã de cunoaºtere” (Park,
interpretãrile exercitã o influenþã considera- 1940b).
bilã asupra miºcãrilor înregistrate de opinia Pentru a ajunge la ceea ce s-ar putea numi
publicã. Dacã interpretarea oferitã prin o „anatomie a ºtirilor”, Park porneºte de la
editorial capãtã caracter doctrinar, influenþa distincþia operatã de W. James între douã
acestuia se diminueazã, chiar dacã nu forme de cunoaºtere:
înceteazã în totalitate (Park, 1941b). a) întâlnirea cu (acquaintance with) ºi
Înainte de apariþia ziarului modern, creat b) cunoaºterea (knowledge about).
în condiþiile marilor aglomerãri urbane ºi ale Prima reprezintã o formã de cunoaºtere
emigrãrilor masive din Europa, cei care care se acumuleazã inevitabil de-a lungul
vorbeau despre „puterea presei” se refereau existenþei unei persoane, ca urmare a contac-
la editorialist ºi la editorial, nu la reporter ºi tului direct cu lumea înconjurãtoare. Prin
la ºtiri. Iar acest tip de raportare persistã, chiar urmare, este o cunoaºtere intuitivã ºi ins-
dacã avem de-a face cu o realitate mult schim- tinctivã. „Cunoaºterea a”, cunoaºterea
batã: „când ne referim la libertatea presei, ºtiinþificã, nu se acumuleazã pur ºi simplu,
avem în vedere, în continuare, libertatea de este riguroasã, raþionalã, sistematicã, atinge
opinie, iar libertatea de a investiga ºi de a un anumit nivel de precizie prin faptul cã
publica evenimente, fapte, activitatea repor- înlocuieºte realitatea concretã cu idei, obiec-
terului, pe baza cãreia iau naºtere, se bazeazã tele cu cuvinte. Este rezultatul investigaþiei
opiniile relevante pentru un anumit context sistematice a lumii. Exactitatea ºi validitatea
sunt de multe ori considerate o încãlcare a celor douã forme de cunoaºtere menþionate
dreptului la viaþã privatã. Libertatea presei nu pot fi delimitate exact, o datã pentru
pentru care Milton a scris Areopagitica este totdeauna, ci este vorba mai degrabã de o axã
libertatea de a exprima o opinie” (Park, 1923, de-a lungul cãreia pot fi plasate diferitele
187). Presa are nevoie, precizeazã Park, de modalitãþi de manifestate ale fiecãreia. Pe
un „nou Milton”, care sã susþinã nu libertatea aceastã axã, ºtirile ocupã o poziþie anume:
de opinie, care este deja câºtigatã, ci dreptul nu reprezintã în totalitate cunoaºtere acu-
de a culege informaþii, de a investiga ºi mulatã la întâmplare; ele se apropie de cu-
publica evenimente, fapte – singurele în noaºterea din ºtiinþele naturii ºi din istorie,
mãsurã sã întemeieze opinii. Înainte, în ambele preocupate de evenimente.
perioada ziarelor de partid, puterea presei ªtirile se focalizeazã pe evenimente
însemna capacitatea editorului de a crea un izolate, nu cautã sã stabileascã legãturi între
partid ºi de a-l conduce. Odatã cu expan- acestea. Istoria descrie evenimentele ºi,
siunea oraºelor, presa de partid a evoluat simultan, cautã sã le plaseze în contextul
treptat cãtre o presã mai independentã. În potrivit, sã le gãseascã locul în succesiunea
felul acesta, a luat naºtere o nouã putere istoricã, sã descopere tendinþele ºi forþele de
politicã, dar nu întruchipatã de editorialist ºi adâncime care îºi gãsesc expresia în res-
de editorialul sãu, ci de ºtiri ºi de reporter. pectivele evenimente. Reporterul îºi propune
doar sã înregistreze evenimentul pe mãsurã
5. ªtirile ca formã de cunoaºtere ce acesta are loc, este interesat de trecut ºi de
Interesul lui Park pentru ºtiri se va dovedi de viitor doar în mãsura în care acestea aduc o
lungã duratã, mai ales interesul pentru notã lãmuritoare asupra a ceea ce se întâmplã
intepretarea ºtirilor într-o viziune modernã, în prezent. Relaþia evenimentului cu trecutul
76 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

prezintã interes pentru istoric, relaþia cu despotice, regimurile militare, cât ºi pentru
viitorul intereseazã politologul, sociologul. regimurile cele mai libere ºi mai
ªtirile se ocupã de prezent; de aceea, ele democratice”. Nu este vorba de simpla
reprezintã o marfã perisabilã, îºi pãstreazã manifestare a acordului cu o frazã
caracterul de ºtire doar pânã ajung la atrãgãtoare, ci despre o temã care apare
publicului pentru care sunt de interes. Deci, frecvent în lucrãrile lui Park. Problema
ºtirile sunt efemere, trecãtoare. O datã pu- prezintã importanþã pentru viaþa politicã,
blicate, o datã semnificaþia lor înþeleasã, pentru problemele de guvernare, deoarece
devin istorie. ºtirile constituie punctul de plecare al
Scopul principal al ºtirilor nu este atât de discuþiilor în urma cãrora se formeazã opinia
a informa, cât de a orienta publicul, de a-i publicã.
atrage atenþia cu privire la ce se întîmplã, fãrã Observaþia cã ºtirile „focalizeazã atenþia
ca reporterul sã depunã efort pentru a cititorilor ºi electrizeazã conversaþiile zilei”,
intepreta evenimentele, cu excepþia situaþiei îi fac pe oameni sã vorbeascã îi permite lui
în care vrea sã le facã inteligibile ºi mai Park sã plaseze ºtirile în vecinãtatea zvonului
interesante. ºi a bârfei (Park, 1923). Iar acest tip de
ªtirile sunt mai cu seamã preocupate de vecinãtate este studiat tot în contextul
ceea ce este neobiºnuit ºi neaºteptat, de orice îngrijorãrii vizavi de saltul de la reþeaua de
constituie o îndepãrtare de rutina vieþii comunitãþi la „marea societate”, de com-
zilnice. Dar nu ceea ce este în întregime plexitatea de necuprins a societãþii moderne.
neaºteptat pãtrunde în ºtiri, ci „neaºteptatul „Suntem o naþiune de sãteni, iar principalele
care poate fi înþeles, palpat, adicã acele instituþii sunt construite dupã calapodul
evenimente, într-adevãr bruºte ºi decisive, dar instituþiilor sãteºti!”, exclamã Park (Park,
pentru care publicului este pregãtit, pe care 1923, 93). Doar cu câþiva ani mai târziu, lui
publicul le aºteaptã ºi de care se teme” (Park, Dewey nu îi va scãpa aceeaºi observaþie: „am
1940b, 82). Mai mult, nu „importanþa moºtenit practicile ºi ideile din perioada
intrinsec㔠a unui eveniment îl transformã în întâlnirilor în holul primãriei, dar acum trãim
ºtire; importanþa, în cazul unui eveniment pe ºi acþionãm într-un stat naþional care se
cale de a se transforma în ºtire se referã la întinde pe un întreg continent (Dewey, 1927,
caracterul suficient de neobiºnuit, astfel încât 113).
sã îl ºocheze, sã îl amuze, sã îl deconcerteze În vechile comunitãþi sãteºti, principalele
în vreun fel pe cititor, sã îl stimuleze sã modalitãþi de exercitare a controlului erau
memoreze informaþiile ºi sã le transmitã mai reprezentate de bârfã ºi de opinie publicã; în
departe. Interesul cititorului pentru o ºtire sau marea societate, activitatea reporterului de a
alta nu poate fi determinat o datã pentru aduna ºi de a intepreta ºtirile nu reprezintã
totdeauna, reprezintã o valoare relativã, care decât o extensie a ceea ce comunitatea sã-
trebuie evaluatã periodic (de exemplu, un nou teascã realiza în mod spontan, prin inter-
eveniment poate sã modifice capacitatea de mediul bârfei ºi al contactelor interpersonale.
a se transforma în ºtire a unuia anterior). Numai cã nu este vorba de o extensie pur ºi
simplu, fãrã probleme, deoarece „ziarul nu
6. ªtirile ºi opinia publicã poate face pentru o comunitate de 1 milion
Într-un articol din 1935 – Social Planning de locuitori ceea ce satul fãcea, în mod
and Human Nature –, Park îl citeazã apro- spontan, pentru propria existenþã ºi supra-
bativ pe Hume, potrivit cãruia „fundamentul vieþuire, prin bârfã ºi interacþiune faþã în faþã”
oricãrei guvernãri îl reprezintã opinia, ceea (Park, 1923, p. 94). Numai dacã devine „un
ce este valabil atât pentru regimurile cele mai jurnal [engl. diary] tipãrit” al comunitãþii
ªcoala de la Chicago 77

poate ziarul „sã ne spunã despre noi înºine” cãrui interese le reprezintã. În felul acesta,
ºi sã recupereze vechile funcþii îndeplinite de ºtirile orienteazã atât individul, cât ºi so-
interacþiunile faþã în faþã. Numai în felul cietatea în lumea realã ºi devin o modalitate
acesta opinia publicã poate sã guverneze, cum prin care societatea se cunoaºte pe sine; în
a fãcut-o ºi pânã acum, fãrã ca acest lucru sã limbaj postmodern, devine transparentã
aibã efecte dezastruoase asupra calitãþii ºi pentru sine.
funcþionalitãþii guvernãrii. În condiþiile vieþii Pornind de la ºtiri, de la impactul lor
în marele oraº, arãtase Park (The City: asupra oamenilor ºi comunitãþilor, Park
Suggestions for Human Behavior În the relevã o serie de caracterizãri importante ale
Urban Environment, 1915/1967), votul opiniei publice. „Opinia publicã nu este
popular nu are valoare practicã. Votantul ºtie opinia tuturor, nici mãcar a majoritãþii per-
foarte puþin sau nimic despre persoanele soanelor care compun publicul, nu este
oficiale pentru care voteazã, ºtie foarte puþin niciodatã opinia cuiva anume, ci reprezintã
sau nimic despre funcþiile pe care ar trebui tendinþa generalã a publicului în ansamblu...
sã le exercite acestea în virtutea calitãþii de Ne dãm seama cã opinia publicã existã, chiar
cetãþean, „este prea ocupat cu altele ca sã se dacã nu putem sã indicãm nici o persoanã
mai informeze ºi despre condiþiile ºi din public a cãrei opinie particularã, perso-
trebuinþele oraºului în ansamblu” (Park, nalã, sã coincidã exact cu opinia publicului
1915/1967, 34). din care face parte. Cu toate acestea, opinia
Remediul pentru starea actualã a ziarelor, personalã a unei persoane care participã la
pentru „bolile opiniei publice”, cauzate de articularea opiniei publice este întotdeauna
condiþiile modernitãþii: „trebuie sã ne îmbu- influenþatã de opinia celor din jur; din acest
nãtãþim mijloacele de culegere ºi înregistrare punct de vedere, orice opinie este o opinie
a faptelor”. Ceea ce reprezintã o concluzie public㔠(Park, 1921/1950, 223).
foarte asemãnãtoare cu cea a lui Lippmann, Opinia publicã formatã pe baza ºtirilor
preocupat, ºi el, de aceeaºi problemã. La fel reprezintã intepretarea evenimentelor la care
ca ºi Dewey, Park nu renunþã la proiectul ajunge orice individ în concordanþã cu
Thought News, acela de a avea o publicaþie propriile interese, prejudecãþi, predilecþii; o
care sã nu înregistreze doar întâmplãri intepretare verificatã prin comparaþia cu
triviale, ci sã reprezinte „ochii ºi urechile” intepretarea, vizavi de acelaºi eveniment, pe
comunitãþii, modalitatea prin care aceasta se care ºi-au fãcut-o ceilalþi indivizi cu care a
orienteazã în mediu, se cunoaºte pe sine ºi discutat (Park, 1941b, 124). Nu este vorba
este capabilã de acþiune. despre o intepretare arbitrarã, particularã, ci
ªtirile au în comun cu zvonul ºi bârfa de una restricþionatã de „universul discur-
capacitatea de a capta atenþia, de a transmit sului”, de corpul de tradiþii ºi înþelesuri co-
individului semnale cu privire la schimbãrile mune pe care îl dezvoltã o comunitate: „un
din mediu, orientându-l în lumea realã ºi în fapt capãtã înþeles numai într-un astfel de
raport cu ceilalþi. Dar existã ºi diferenþe univers de discurs” (Park, 1940b, p. 81).
fundamentale faþã de bârfã ºi de zvon, care Care sunt elementele constitutive ale
plaseazã puterea ºtirilor într-un registru opiniei publice? Opinia publicã încorporeazã
aparte. ªtirea nu circulã pur ºi simplu, ea întotdeauna elementul de noutate propus de
trebuie sã fie publicatã, ceea ce îi conferã ºtire; ºtirile declanºeazã conversaþiile, con-
caracterul greutatea, autoritatea ºi aura unui versaþiile duc la formularea problemelor, iar
document public (Park, 1940b, 81). ªtirile problemele constituie baza opiniei publice ºi
sunt autentificate prin faptul cã au fost supuse a politicii. Opinia publicã este întotdeauna
examinãrii critice din partea publicului ale practicã, politicã, relativã la o acþiune
78 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

concretã, imediatã. Opinia publicã are exten- În realitate, comunicarea s-a autono-mizat
siune geograficã, dar ºi direcþie ºi intensitate; ca proces de sine stãtãtor odatã cu dez-
din acest motiv, o minoritate care este con- voltarea spectaculoasã a mijloacelor de co-
vinsã de punctul sãu de vedere poate influenþa municare în masã. De atunci a devenit ºi un
acþiunea politicã într-un mod mai eficient domeniu de sine stãtãtor de studiu ºi cer-
decât ar putea-o face o majoritate care este cetare. Aceastã autonomizare a tensionat
doar interesatã, doar impresionatã de un relaþiile cu disciplinele înrudite. Ani de zile,
incident trecãtor, adicã o majoritate care este personalitãþile din domeniul studiului
agitatã, dar nu convinsã. Idee pe care autorul comunicãrii au provenit din domenii înrudite
o exprimã limpede, recunoscând influenþa (poate cã acest lucru ar trebui sã declanºeze
clarificatoare exercitatã în aceastã privinþã de o dezbatere cu privire la particularitãþile pro-
cãtre A. Lawrence Lowell (1913): „opinia cesului de formare a specialiºtilor în comu-
publicã nu reprezintã, în mod strict, opinia nicare). Ani de zile principalele interpretãri
unei majoritãþi numerice, pãrerile individuale ºi paradigme explicative au fost formulate de
au atât valoare numericã, dar ºi greutate cãtre specialiºtii din aceste domenii, cum ar
(Park, 1941b). Cine a citit ºi s-a aplecat mai fi ºi sociologia, care s-au consacrat deopo-
stãruitor asupra „Spiralei tãcerii” ca para- trivã studiului comunicãrii.
digmã explicativã nu poate sã nu recunoascã Chiar dacã s-a autonomizat, comunicarea
în opera lui Park accente ºi judecãþi care, mai continuã sã împrumute teme, abordãri,
târziu, vor fi topite într-o ipotezã explicativã dezlegãri, rãspunsuri sau fragmente de
de mare rãsunet. rãspunsuri din aceste domenii. Comunicarea
operaþionalizeazã ºi va continua sã operaþio-
Comunicarea, o disciplinã de intersecþie nalizeze descoperiri ivite în „vecinãtatea
apropiatã”. Ea apare ca interfaþã socialã a
În încheiere, am dori sã insistãm asupra a unui întreg mãnunchi de discipline socio –
douã idei care ni se par de mare valoare ºi de umane. Comunicarea nu poate trãi dacã nu
mare actualitate. Este vorba, mai întâi, de sta- se „hrãneºte”, dacã nu valorificã multe din
tutul comunicãrii sociale. Este comunicarea cuceririle care apar în domeniul sociologiei,
un proces social de sine stãtãtor, este un factor psihologiei, politologiei, lingvisticii etc.
structurant, sau, dimpotrivã, este topitã în Acest statut nu este unul privilegiat. Am putea
mulþimea proceselor ºi activitãþilor sociale, spune, dimpotrivã. Înaintarea studiului comu-
în gesturi ºi ritualuri simple sau cu valoare nicãrii este nemijlocit legatã de repeziciunea,
de simbol, în toatã materia vieþii cotidiene? de inteligenþa cu care „pune la lucru”, din
Dacã acceptãm aceastã ultimã variantã, ne propria perspectivã, descoperirile ivite în
apare limpede cã marii întemeietori ai domeniile înrudite. Dacã va ºti sã facã acest
studiului comunicãrii nu puteau veni decât lucru, comunicarea îºi va pãstra prospeþimea
din domenii conexe studiului comunicãrii ºi actualitatea demersului sãu. Dacã nu, riscã
propriu zise. Adâncind analiza fenomenelor sã aibã soarta unei discipline la modã, cu o
psihologice, sociologice, lingvistice ei au dat strãlucire efemerã. Comunicarea reprezintã
peste „stratul” comunicaþional, peste sem- un „loc geometric” al multor procese sociale;
nificaþia comunicaþionalã a proceselor in- oricâtã amploare are – ºi are – comunicare
vestigate. Lucrurile se intrepãtrund aºa de de masã, majoritatea proceselor comunica-
mult, încât, aºa cum remarca ºi Wilbur þionale sunt „topite” în masa problemelor
Schramm, comunicarea pare sã nu aibã un sociale, trãiesc laolaltã cu acestea. Dacã
domeniu exclusiv al sãu, ea fiind îngemãnatã aceasta este realitatea ontologicã, atunci va
cu procesul social în miºcare. trebui sã recunoaºtem cã studiul comunicãrii
ªcoala de la Chicago 79

este o disciplinã de intersecþie, viitorul ei Noþiuni precum efecte, audienþã, impactul


depinzând de înþelepciunea cu care va ºti sã mesajului decurg organic din natura mode-
se conecteze ºi sã valorifice în beneficiul lului.
propriu ºuvoiul de întrebãri, de dezlegãri care Dewey pune accentul pe cu totul altceva,
circulã într-o intersecþie multidiciplinarã. pe participare, pe comunitate, pe asociere, pe
Am fãcut asemenea consideraþii îndem- ceea ce au oamenii în comun ºi îi þine laolaltã,
naþi fiind de pilda oferitã de reprezentanþii pe „deþinerea în comun a unei credinþe”.
ªcolii de la Chicago. Sociologi ºi psihologi Comunicarea, spune Dewey trebuie sã cultive
de formaþie, aplecaþi asupra unor probleme fiinþei umane credinþa cã este parte a ceva,
sociale presante, ei au descoperit importanþa cãreia îi aparþine; pentru aceasta ea este che-
proceselor de comunicare din diferite pers- matã sã punã în joc idei, opþiuni, interpretãri
pective: a formãrii comunitãþilor, a modelãrii invitând membrii comunitãþii sã compare, sã
personalitãþii individuale, a optimizãrii fluxu- judece, sã evalueze. Funcþia presei este sã
rilor de simboluri etc. Sociologi ºi psihologi, informeze, dar ºi sã prilejuiascã asemenea
ei nu au ezitat chiar sã plaseze comunicarea dezbateri, fãrã de care nu numai comunitatea,
în inima proceselor sociale, sã facã din dar ºi democraþia sunt de neconceput. Ideea
propria descoperire o cheie explicativã a comunicãrii ca ritual nu este în întregime
multor fenomene cu care era confruntatã nouã. Cum am menþionat mai înainte, ªcoala
societatea americanã la începutul secolului de la Chicago tematizeazã o serie de preocu-
trecut. Din aceastã perspectivã, putem spune pãri ale gîndirii sociale germane. Iar în filoso-
cã ªcoala de la Chicago a defriºat un nou fia ºi sociologia germanã acest model fusese
domeniu pe care l-a redat studiului sistematic, configurat chiar dacã nu s-a numit astfel.
fixându-i deja mai multe „etaje” . Unul dintre Sociologul german Friedrich Tönnies este
acestea este reprezentat de interacþionismul reþinut în istoria acestei discipline mai cu
simbolic, cel care sesizeazã, pentru prima seamã pentru perspectiva oferitã cu privire
datã, importanþa simbolului în comunicarea la societatea modernã, industrializatã, bazatã
interpersonalã, cel care propune o nouã pe relaþii contractuale (Gesselschaft), prin
paradigmã în câmpul comunicãrii. comparaþie cu formele de organizare socialã
mai vechi, predominant agrare, bazate pe
Modelul comunicãrii rituale obiceiuri ºi tradiþii (Gemeinschaft). Tönnies
publicã Gemeinschaft und Gesselschaft în
Un alt „etaj”, despre care vom discuta în 1887, la doar 32 de ani. La început, lucrarea
continuare este reprezentat de modelul ritual a fost primitã cu scepticism, fiind cititã, în
al comunicãrii. Dewey va discuta despre primii 15 ani de la publicare, de un numãr
acesta în efortul de a încerca sã identifice restrâns de specialiºti. În Prefaþa la ediþia a
modul cum se pot constitui comunitãþile, cum 8-a (din 1935), Tönnies însuºi mãrturiseºte
se pot transforma valurile de emigranþi în c㠄pentru un autor deja bãtrân este o sursã
comunitãþi veritabile, cu scopuri comune, cu de satisfacþie sã publice din nou, în timpul
opþiuni ºi valori împãrtãºite. Model puþin vieþii, o lucrare care, acum 50 de ani, a fost
reþinut ºi puþin valorificat în istoria studiului lansatã într-o lume nepregãtitã pentru a
comunicãrii. Este adevãrat cã, ulterior, scena recepta ideile promovate” (Tönnies, 1887/
comunicãrii ºi a cercetãrii acesteia a fost 1957, 33). În timp, cartea a exercitat o in-
ocupatã de cãtre modelul tip transmitere, cel fluenþã covârºitoare asupra gândirii socio-
care are în vedere trimiterea unui mesaj la logice, iar termenii de Gemeinschaft ºi
distanþã, la cât mai mare distanþã, cu scopul Gesselschaft au fost asimilaþi vocabularului
de a informa, de a þine o situaþie sub control. de bazã al sociologiei*.
80 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

În viziunea autorului german, Gemeins- 1. a legãturilor de sânge;


chaft ºi Gesselschaft reprezintã tipuri ideale, 2. a apropierii geografice – ocuparea unui
ele nu existã în realitate. Societatea medie- habitat comun;
valã, pe de o parte ºi societatea capitalistã, pe 3. a similitudinii în ceea ce priveºte jude-
de alta se apropie cel mai mult de aceste tipuri cata, a cooperãrii ºi coordonãrii în vederea
ideale. Existã un proces aproape natural de atingerii unui þel comun (p.48). Prin contrast,
trecere de la Gemeinschaft la Gesselschaft, societatea (Gesselschaft) „reprezintã o cons-
dar, precizeazã Tönnies, trecerea nu este trucþie artificialã, o colecþie sau un agregat
ireversibilã, ea poate fi întreruptã dacã existã de fiinþe umane, construcþie care se aseamãnã
un set de cauze reale; stoparea, redirecþio- cu forma de organizare reprezentatã de Ge-
narea acestui proces nu trebuie sã se bazeze, meinschaft doar în mãsura în care indivizii
totuºi, pe discursuri ºi pe o privire romanticã, ajung sã convieþuiascã în pace. În Gemein-
sentimentalã, asupra trecutului. schaft, indivizii rãmân uniþi, în ciuda oricãror
Comunitatea (Gemeinschaft) este posibilã factori care i-ar putea separa, în timp ce, în
ca urmare: Gesselschaft, oamenii rãmân separaþi în ciuda
oricãror factori meniþi sã îi unifice” (p.74).
Gemeinschaft Gesselschaft
Perioada de tinereþe a societãþii Perioada de maturitate a societãþii
Relaþii de rudenie, relaþii de prietenie, Relaþii impersonale, între oameni care au
relaþii între vecini întotdeauna de oferit ceva în schimb
Agriculturã (predominant) Industrie (predominant)
Unitate organicã Atomizare
Organism viu Relaþii mecanice, artificiale, construite
Permanenþã în spaþiu, ataºamentul Mobilitate accentuatã
faþã de un loc anume
Producþie doar la nivelul gospodãriei Comerþ internaþional, producþie capitalistã
(utilizarea eficientã a capitalului,
vinderea forþei de muncã)
Viaþã privatã Viaþã publicã
Relaþii bazate pe înþelegere (understanding) Relaþii bazate pe contract
Obiceiuri, tradiþii Gândire liberã, raþionalã, legislaþie
Credinþã (religioasã) Convenþii
Pãmânt Bani
Folclor Civilizaþia statului
Artã popularã, muzicã, produse meºteºugãreºti ªtiinþã, metoda ºtiinþificã
Activitatea intelectualã: bazatã pe imaginaþie Activitatea intelectualã:
bazatã pe gândire, raþionament
Credinþa în fiinþe invizibile, spirite, zei Accentul asupra cercetãrii naturii vizibile
Religie Opinie publicã, ºtiinþã

Dupã cum se poate observa din prezen- a examinãrii riguroase a corectitudinii


tarea de mai sus, opinia publicã ar caracteriza, doctrinelor pe care le considerã acceptabile.
în evaluarea lui Tönnies, Gesselschaft-ul. Prin tendinþã ºi formã, opinia publicã este o
Aceasta „pretinde cã stabileºte norme gene- opinie luminatã, ºtiinþific㔠(Tönnies, 1887/
rale valide, dar nu pe baza credinþei oarbe, ci 1957, 255). Opinia publicã este compusã din

* Mulþi autori preferã sã foloseascã aceºti termeni în germanã, deoarece traducerea lor prin „comunitate” ºi
„societate” nu redã în întregime sensurile avute în vedere de cãtre autor; Gemeinschaft înseamnã comunitate, dar
ºi comuniune, ceea ce este deþinut în comun, ceea ce creeazã legãturile, în timp ce, pe lângã sensul de societate,
Gesselschaft îl include ºi pe cel de asociere.
ªcoala de la Chicago 81

„maxime generale”, care capãtã greutatea Transmiterea are loc într-un spirit de coope-
unui „cod moral”, a unui cod de conduitã. rare ºi în vederea atingerii unor idealuri
Un astfel de cod de conduitã variazã în funcþie comune, îmbrãþiºate nu numai de generaþia
de progresele înregistrate în domeniul cu- prezentã, ci de toate generaþiile trecute, care
noaºterii ºi este supus periodic contestãrii. au aparþinut comunitãþii. Într-o comunitate,
Chiar dacã fluid, supus contestãrii periodice, structura de comunicare este ierarhizatã,
un astfel de cod este deosebit de strict în ceea informaþia este transmisã celor aflaþi într-o
ce priveºte interdicþiile, acuzaþiile, pedepsele poziþie „inferioar㔠(de exemplu, tinerilor).
pe care le stabileºte, le emite. Comunitatea este caracterizatã de experi-
În zilele noastre – în Gesselschaft – „jude- enþe împãrtãºite ºi de interese comune. Pe de
cãþile ºi opiniile sunt împachetate precum altã parte, în societatea modernã, comuni-
produsele de la aprozar ºi sunt oferite astfel carea are loc în condiþii de egalitate. În conse-
spre consum. Opinia publicã este prelucratã cinþã, informaþia, cunoºtinþele, opinia publicã
ºi oferitã prin ziare, care au capacitatea de a sunt transmise de oricine. În noile condiþii
produce, multiplica ºi distribui cât se poate sociale ale perioadei moderne, informaþia ºi
de rapid faptele ºi gândurile, la fel cum bucã- ºtirile joacã un rol esenþial pentru menþinerea
tãria unui hotel are capacitatea de a furniza societãþii. Atât ºtirile, cât ºi editorialele
mâncare ºi bãuturã de toate felurile ºi în toate propulseazã presa în poziþia de unde poate
cantitãþile”. În felul acesta, presa reprezintã modela opinia publicã. Prin urmare, proble-
instrumentul – „organul” – real al opiniei pu- mele de adevãr ºi acurateþe capãtã altã rezo-
blice, armã ºi instrument în mâinile celor care nanþã. Din moment ce reprezintã un tip de
ºtiu sau trebuie sã o foloseascã; presa a ajuns activitate organizat dupã principii economice,
sã joace un rol atât de semnificativ în socie- presa trebuie sã producã profit, din acest
tatea modernã deoarece prin intermediul motiv, se aflã sub o dublã presiune: atât din
acesteia, opinia publicã ajunge la individ. partea cititorilor, cât ºi a celor care oferã banii
Opinia publicã deþine putere universalã în pentru publicitate. Din acest motiv, opinia
postura de critic de temut al evenimentelor publicã trebuie sã fie vandabilã: „o anumitã
ºi al schimbãrilor sociale. Este comparabilã opinie este fabricatã, la fel cum este fabricat
cu forþa materialã pe care o deþine statul ºi, orice alt produs. Dupã ce este fabricatã opinia,
din unele puncte de vedere, chiar superioarã se aºteaptã ca, prin punerea ei în circulaþie,
acestei forþe. Spre deosebire de forþa mate- sã se obþinã un avantaj – în mãsura în care
rial㠖 armatã, bani, sistemul birocratic – ajunge sã fie împãrtãºitã de mai mulþi; iar
presa nu este limitatã de graniþele naþionale, acest avantaj diferã foarte puþin de profitul
ci, prin tendinþe ºi putere potenþialã, are aco- pe care se aºteaptã sã îl obþinã un comerciant
perire internaþionalã, comparându-se, astfel, [prin vânzarea produselor sale] (Tönnies,
cu forþa unei alianþe – temporare sau perma- 1922, în Hardt, 2001, 119).
nente – între state” (Tönnies, 1887/1957, 256). Nu ºtim dacã Dewey a cunoscut opera lui
În lucrarea Kritik der Offenlichen Tönnies. ªi deci nu putem vorbi despre o
Meinung (1922), Tönnies va reveni asupra influenþã anume, despre o filiaþie ideaticã di-
problemelor legate de opinia publicã, de co- rectã. Ne-am referit la opera autorului german
munitate ºi societate. Autorul analizeazã pentru a arãta cã abordarea ritualã a comu-
comunicarea ca fenomen social, fenomen ale nicãrii a fost sesizatã din timp ºi, mai ales,
cãrui forme de manifestare diferã în contextul pentru a releva încã o idee de sorginte euro-
creat de comunitate ºi cel creat de societate. peanã din câmpul comunicãrii, idee care a
Într-o comunitate, opiniile, dogmele, credin- fost ºi continuã sã fie puþin valorificatã. Atât
þele sunt transmise de cãtre cei interesaþi în cât omeneºte este posibil sã prevedem,
perpetuarea unor tradiþii (considerate modelul ritual al comunicãrii va cunoaºte o
necesare pentru supravieþuirea grupului). puternicã revenire. Chiar dacã sensul ºi
82 P. Dobrescu ºi A. Bârgãoanu

conþinutul noþiunii de comunitate se va proces: nici în cea de dobândire a unei


schimba, nevoia de comunitate nu va experienþe comune (care presupune dialog),
dispãrea. Am îndrãzni sã credem cã valorile nici în cea de transmitere a zestrei culturale,
presupuse de existenþa comunitãþii vor fi nici în construirea acordului asupra unor
redescoperite. În nici una din ipostazele sale probleme ºi opþiuni. Aceastã nouã înþelegere
moderne, societatea nu poate exista fãrã ºi nouã lecturã a comunicãrii va deveni de o
comunicare ºi fãrã înþelegerea particularã pe tot mai mare actualitate.
care ªcoala de la Chicago o conferã acestui

Bibliografie
Carey, J.W. (1996). The Chicago School and the Mass Communication Research. În Dennis, E.E. & Wartella, E.
(ed.), American Communication Research. The Remebered History (ed). New Jersey: Lawerence Erlbaum
Associates, Mahwah.
Czitrom, D.J. (1982). Media and the American Mind. From Morse to McLuhan. Chapel Hill: University of North
Carolina Press.
Dewey, J. (1916/1966). Democracy and Education. An Introduction to the Philosophy of Education. New York:
Free Press.
Dewey, J. (1922). Public Opinion. The New Republic, 30.
Dewey, J. (1927/1954). The Public and Its Problems. Denver: Alan Swallow.
Fine, G.A. & Gusfield, J.R. (1995). A Second Chicago School?: The Development of poswar American Sociology.
Chicago: University of Chicago Press.
Fort, D. (1998). John Dewey: America’s Philosopher of Democracy. Lanham, Md.: Rowman & Littlefield.
Frazier, P.J., Graziano, C. (1979). Robert Ezra Park’s Theory of News, Public Opinion and Social Control, Journalism
Monographs, 64, November.
Hardt, H. (2001). Social theories of the press. Constituents of communication research, 1840s – 1920s. Lanham:
Rowman & Littlefield Publishers, Inc.
Lasswell, H. (1948). The Structure and Function of Communication and Society: The Communication of Ideas.
New York: Institute for Religious and Social Studies.
Lowell, A. L. (1913). Public Opinion and Popular Government, American Journal of Sociology, XLVII, Iulie.
Matthews, F.H. (1977). Quest for an American Sociology. Robert E. Park and the Chicago School. Montreal:
McGill-Quenn’s University Press.
McQuail, D. (2000). Mass Communication Theory, 4th edition, London: Sage Publications.
Meier, N.C. (1925). Motives În Voting: A Study of Public Opinion. American Journal of Sociology, 31.
Park, R.E. (1915/1967). The City: Suggestions for Human Behavior În the Urban Environment. În Burgess, E.W.
& McKenzie, R. The City. Chicago: University of Chicago Press.
Park, R.E. (1921/1950). Race and Culture. The Collected Papers of Robert Ezra Park. Vol. I. (ed. Everett Cherington
Hughes, et. al). Glencoe, IL: The Free Press.
Park, R.E. (1922). The Immigrant Press and Its Control. New York: Harper and Brothers Publishers.
Park, R.E. (1923). Natural History of the Newspaper. American Journal of Sociology, XXIX: 3, Nov.
Park, R.E. (1935). Social Planning and Human Nature. Publication of the American Sociological Society, August.
Park, R.E. (1940a). News and the Human Interest Story. Chicago: Chicago University Press.
Park, R.E. (1940b). News as a Form of Knowledge. American Journal of Sociology, XLV: 5, Martie.
Park, R.E. (1940c). Physics and Society. Canadian Journal of Economics and Political Science, VI: 2, Mai.
Park, R.E. (1941a). Morale and the News. American Journal of Sociology, XLVII, Nov.
Park, R.E. (1941b). News and the Power of the Press. American Journal of Sociology. XLVI, Iunie.
Park, R.E. (1955). Society. Collective Behavior. News and Opinion. Sociology and Modern Society. Glencoe, Ill.:
The Free Press.
ªcoala de la Chicago 83

Park, R.E. (1972). The Crowd and the Public and Other Essays. Chicago: The University of Chicago Press,
Chicago.
Park, R. E. & Ernest W. Burgess, E.W. (1921/1924). Introduction to the Science of Sociology. Chicago: The
University of Chicago Press.
Rogers, E.M. (1994). The Beginnings of Communication Study. A Biographical Approach. New York: The Free
Press.
Schramm, W. (1997). The Beginnings of Communication Study În America. A Personal Memoir (ed. Chaffee, S.H.
& Rogers, E.M.). Thousands Oaks, CA: Sage Publications.
Thomas, W.I. & Thomas, D.S. (1928). The Child În America. Behavior Problems and Programs. Knopf.
Tönnies, F. (1887/1957). Community & Society (Gemeinschaft und Gesselschaft). Trad. de Loomis, C.P. East
Lansing: The Michigan State University Press.
Tönnies, F. (1923/1971). On sociology: Pure, applied and empirical. Chicago: Chicago University Press.
Westbrook, R.B. (1991). John Dewey and the American Democracy. Ithaca: Cornell University Press.
Wooddy, C. D. (1926). The Chicago Primary of 1926. Chicago: Chicago University Press.
Wright, C. (1960). Functional Analysis and Mass communication. Public Opinion Quarterly, 24.

Abstract
The Chicago School, whose name and existence are related to the earliest department of
sociology În the United States, is a rich and complex scholarly phenomenon knowing various
leading figures and several development stages. Essentially known and publicized as a school
of sociology, the Chicago School launched the first far-reaching contributions to the study of
communication În the United States.
In considering the historical significance of this school of thought, the symbiotoc relation
between sociology-driven approaches and communication-driven ones should be first
emphasized. Both perspectives should be correlated if one is to understand social life În an
accurate manner and, most important, to find the adequate solutions that can guide its
development.
There is a particular reason that has prompted us to go deeper into the ideas, works and
developments of the Chicago School, namely the fact that its contribution to the establishment
and evolution of communication theory and research has been systematically underestimated.
The leading figures of the School founded new approaches to the study of communication,
launched new paradigms that would soon become famous and influential. The ritual model
of communication, symbolic interactionism, the role of communication În the creation of
human communities and many other outlooks that will exert considerable influence on
sociology and communication alike are intrinsically linked to the Chicago School.
What is significant is the fact that today, when communication as a field of study is confronted
with many vigorous attempts to write and re-write its history, the tradition of the Chicago
School is rediscovered. We are confident that the present article will highlight some of the
theories, models, and ideas that were articulated before social communication become an
autonomous field of social inquiry and scholarship. The fact that many were launched before
this moment of disciplinary clarification or anticipated many of the later prominent theories
adds to their substance and significance.

Primit la redacþie: mai 2003