M-ai tot hranit cu amagiri perfide,

Cu serpii necredintei din priviri,

Si usa visului cu greu se mai inchide
Cand beau otrava unei amintiri.

Scrisorile imi ard in mana dreapta,

In mana stanga inima-i un mar,
Iar viermele-ndoielii ce ma sapa
Taraste dupa el un adevar.
Cand urma ta ucisa in zapada,
Mai sangereaza inca in oglinzi,
Cumintii ochi refuza sa o vada
Si se ascund in falduri de colinzi.
Iubirea mea ce s-a lasat furata,
De candela din sufletu-ti pustiu,
Se-mbraca iar in haina demodata
Si se intinde pasnic in sicriu.
Ma voi zidi in manastirea trista,
Uitand pe veci de soarele de-afara,
Ce va lovi usor in creanga ninsa
Cu mugure plapand de primavara.