Lucrarea creştină între lidership şi diaconia

A. Lidership

William W. George constată că de cele mai multe ori că s-a pierdut încrederea în
conducere. De aceea în primul rînd este nevoie imperioasă să se restabilească încrederea
în conducere.

Dar putem vorbi de un nou model în ceea ce priveşte liderul, conducerea în secolul 21?
Trebuie să recunoaştem că avem nevoie de mari lideri la toate nivelele, dar pînă acum am
ales charisma în locul caracterului, imaginea în locul integrităţii, stilul în locul
substanţei.

De ce am eşuat?
Pentru că nu se mai practică modelul uceniciei, s-a făcut o departajare clară între cei „de
jos” şi conducere. De aceea William W. George propune o nouă definiţie a liderului:
liderul este acela ce adună oamenii în jurul unui set de valori, a unei misiuni, a unui scop
împărtăşit în comun.

Ce trebuie să facă un lider? Liderul trebuie să împuternicească alţi oameni să

devină activi şi să conducă.

Există nişte idei preconcepute despre lideship: că unii sunt prea tineri, iar alţii sunt prea
bătrîni să conducă. Adevărul este că nu eşti niciodată prea tînăr sau prea bătrîn ca să
conduci: împuterniceşte oamenii să conducă (Ghedeon – nu primeşte nimic faţă de ce
avea sau era: „Domnul S-a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi
izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judecãtori 6:14)

1
B. Diaconia
Diaconia laicilor este destul de necunoscută, în vreme ce cea a instituţiilor este
menţionată oficial. De la Vasile cel Mare şi Benedict, la Cavalerii Ospitalieri, au existat
creştini ce au avut acelaşi scop: îngrijirea şi apărarea cel nevoiaşi sau năpăstuiţi.

Reformatorii au redefinit rolul diaconilor in biserica: Luther a recomandat ca diaconii "să

ţină un registru cu toţi săracii şi să aibă grijă de ei"; Calvin a accentuat că funcţia unui
diacon nu era liturghia, ci colectarea de la cei credincioşi şi distribuirea către cei săraci.
Din 1662 în Biserica Anglicană diaconul trebuie să îi caute pe cei bolnavi şi săraci din
parohie şi să îl informeze pe curator. În diaconia au excelat reformatorii radicali şi
menoniţii. Prin sec 16 sistemul diaconal nu mai putea face faţă nevoilor. În Anglia
ieşirea din Evul Mediu a dat la iveală "Legea săracilor" prin care se aloca un minim de
resurse prin impozitarea tuturor proprietarilor. În Biserica Romană-Catolică noi ordine
religioase, cum au fost cele inspirate de St Vincent de Paul, s-au specializat în aspecte
variate ale diaconiei. În secolul 19 capitalismul sălbatic făcea să se creadă că unii chiar
meritau să fie săraci. O posibilă revoluţie şi situaţia dezastruoasă din Germania a făcut ca
Wichern să deschidă Misiunea Innere sau "Căminul" şi să pregătească diaconi. La
Kaiserswerth condiţiile sociale, în care se găseau deopotrivă femeile şi copiii, l-au
determinat pe Fliedner să fondeze o instituţie de pregătire pentru diaconiţe care să
activeze ca surori medicale şi învăţătoare în parohii. Mişcare diaconilor şi diaconiţelor
din secolul 19 a înţeles evanghelizarea şi diaconia ca un tot şi a dezvoltat mari instituţii
care aveau grijă de bolnavi, epileptici, bătrîni şi persoane cu dizabilităţi, etc.
Reformatorii sociali, creştini sau seculari au conştientizat oamenii cu privire la condiţia
aproapelui. Instituţiile caritabile s-au înmulţit şi mişcările seculare au produs filantropia
ce nu era legată de vreo religie sau denominaţie (ca şi Crucea Roşie). Ca urmare a început
să apără ideea lucrătorului social profesionist. Mai recent, la o consultare cu privire la
diaconia din Bisericile ortodoxe, în 1978 în Creta, o abordare teologică a legat diaconia
cu leitourgia: "Diakonia creştină nu este o activitate opţională... ci o expresie
indispensabilă a acelei comunităţi ce îşi are sursa în viaţa eucharisticică şi liturgică a
Bisericii. Este o ‘liturghie după Liturghie’."

2
C. Liderul slujitor

"Liderul slujitor" este un concept străvechi. El a fost expus de Şanakia, prin sec 4 ÎH., în
Arthashastra şi spunea că “regele [liderul] trebuie să considerere că binele nu este cea ce
îi place lui, ci ceea ce le place supuşilor [celor ce îl urmează]” “lui. Regele [liderul] este
slujitor plătit şi se bucură de resursele statului împreună cu poporul.”

O altă lucrare, Tao Te Ching, atribuită lui Lao-Tzu, din China între 570 - 490 ÎH spune că

“Dregătorul cel mai înalt este acela despre a cărui existenţă poporul aproape că n-are
habar. După el vine cel pe care îl iubesc şi îl venerează. Apoi cel de care le este frică.
Apoi cel pe care-l dispreţuiesc şi sfidează. Cînd îţi lipseşte credinţa ceilalţi îţi vor fi
necredincioşi. Înţeleptul se ascunde şi este scump la vorbă. Cînd sarcina sa este
îndeplinită şi totul s-a terminat, toţi vor spune: ‘Noi am realizat-o! “

Isus i-a îndemnat pe ucenici să fie în primul rînd şi înainte de toate slujitori, spunîndu-
le„Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai
marii lor le poruncesc cu stăpânire:„Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie
mare între voi, să fie slujitorul vostru; pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se
slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi şi oricare va
vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.“ (Matei 20:25-27).

Deasemenea Isus le-a spălat picioarele ucenicilor săi ca exemplu a modului în care
fiecare trebuie să îl slujească pe celălalt. Ioan 13: 12-15.

Mai recent, în 1970 Robert Greenleaf a publicat eseul “The Servant as Leader” în care a
definit termenul de slujitorul-lider:

The servant-leader is servant first… It begins with the natural feeling that one wants
to serve, to serve first. Then conscious choice brings one to aspire to lead. That person
is sharply different from one who is leader first, perhaps because of the need to
assuage an unusual power drive or to acquire material possessions…The leader-first

3
and the servant-first are two extreme types. Between them there are shadings and blends
that are part of the infinite variety of human nature.

The difference manifests itself in the care taken by the servant-first to make sure
that other people’s highest priority needs are being served. The best test, and
difficult to administer, is: Do those served grow as persons? Do they, while being
served, become healthier, wiser, freer, more autonomous, more likely themselves to
become servants? And, what is the effect on the least privileged in society? Will they
benefit or at least not be further deprived?

Greenleaf a dezvoltat conceptul de servant leader în alte două eseuri: “The Institution as
Servant”, “Trusteees as Servants” la The Center for Servant Leadership at the Pastoral
Institute in Georgia, ce a definit liderul slujitor ca o călătorie de o viaţă în eul propriu, o
dorinţă de a-i sluji pe alţii, împreună cu o angajare pentru a conduce.

Lary Spears a indentificat 10 caracteristici a liderilor slujitori: abilitatea de a-i asculta pe

oameni, empatia, vindecare, cunoaştere, persuasiune, conceptualizare, prevedere, slujire,
dedicarea pentru dezvoltarea altora şi capacitatea de a zidi comunitatea. Spre deosebire
de conducerea ierarhică piramidală clasică, conducerea slujitoare pune accentul pe
colaborare, încredere, empatie şi o utilizare etică a puterii.

D. Leadership şi diaconia

Care este sinteza dintre leadership şi diaconia, cum le putem combina pe cele două:
propunere de definiţii. Contrazice leadership diaconia?

Disponibilitatea de a face ceva pentru cei în nevoie nu exclude şi nici nu afectează rolul
liderilor. Dimpotrivă, implicarea lor directă în diaconia duce la mărirea influenţei lor, la
adîncirea efectului lor pe termen lung.

Este nevoie de o definire corectă şi acceptabilă din punct de vedere eclesial al Bisericii
implicate în comunitate. O biserică care nu este implicată în comunitate nu mai există.

4
Biserica se poate izola, dar are de pierdut. Ea va fi afectată direct şi indirect. Succesul
bisericii este direct proporţional cu calitatea liderilor implicaţi în diaconia şi cu
disponibilitatea bisericii de a se implica în societate. Cu cît creşte calitatea şi
disponibilitatea liderilor de a se implica direct în diaconia, cu atît creşte impactul şi
efectul pe termen lung al bisericii în comunitate

Surse:
William W George Presentation at Pepperdine University Dean’s Executive Leadership
Series, http://www.youtube.com/watch?v=zsToorMLI9w
Teresa Joan White, “Diakonia”, Dictionary of the Ecumenical Movement, WWC,
Eerdmans, 2002.
Servant leadership, Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Servant_leadership