Cugetari Volum I

Cugetari
- volumul I -
Adrian Biro
1
Cugetari – Volumul I Adrian Biro
Cuprins
SERIA I
1.Driven by emotion 2 – Purpose.................................5
2. Mistakes II – Forgivness...........................................6
3. No more love...............................................................7
4. Touch............................................................................8
SERIA II
1. About love I...............................................................10

2. Cand gresesti..............................................................11
3. Complimente gratuite.............................................12
4. Diferit.........................................................................13
5. Duplicitate.................................................................14
6. First kiss.....................................................................15
7. Imi place.....................................................................17
8. Intelepciunea............................................................18
9. Love is not a fight....................................................20
10. Masca naturala.....................................................21
11. Perfect life ep. 1......................................................22
12. Perfect life ep. 2.....................................................24
13. Perfect life ep. 3......................................................29
14. Sa cunosti pe cineva..............................................32
15. Stand by me.............................................................33
16. Top friends..............................................................34
17. Totul si nimic.........................................................35
18. Trial by fire...........................................................36
19. Un nou capitol......................................................38
2
SERIA III
1. About me – Ce sunt eu?......................................39
2. Chivlary................................................................40
3. Dependent de un sentiment imatur...............41
4. Despre baieti – Superficialism.........................42
5. About love (II)......................................................43
6. Diferit II..............................................................44
7. In tacere...............................................................45
8. Inocenta dulce....................................................46
9. Perfectiunea intr-o fata...................................47
10. Reversul medaliei – Popularitatea..............49
11. The future – Pentru tine.................................50
12. Vise – Final nedorit..........................................51
13. What makes a man..........................................52
SERIA IV
1. Ajutor din umbra.................................................54
2. Beauty and the Punk..........................................55
3. Cum vin asa pleaca.............................................56
4. Daca ai mai avea o sansa.................................57
5. Diferit III...............................................................58
6. Doar un calator...................................................59
7. Dragostea efemera..............................................60
8. Ea sfideaza efemerul...........................................61
9. Fara urma.............................................................63
10. Ganduri pe o raza..............................................64
11. Indragostit de un sentiment imatur.............65
12. Indrazneste si iubeste.......................................66
13. Inima mea ... un copil rasfatat......................68
14. Iubeste apoi critica..........................................69
15. Iubire intre prieteni.........................................70
3
16. O mica durere.................................................71
17. O perla in intuneric........................................72
18. Ripples of time................................................73
19. Romantic cronic.............................................75
20. Rulez fin..........................................................77
21. Vechi si noi......................................................79
SERIA V
1. Alegeri in viata................................................80
2. Bucura-te de lucrurile mici..........................82
3. Dezghet la realitate........................................83
4. Fata din vis......................................................85
5. O carte despre mine........................................86
6. Tristetea din inima ei....................................88
7. Un strop de erou..............................................89
8. Epilog volumul I ..............................................91
4
Driven by emotion 2 – Purpose
Uitandu-ma prin documente mai vechi am gasit pe acesta. Mi se

pare potrvit cu o chestie recent intamplata :) Enjoy!
"Cand suntem intr-o relatie cu cineva care e cel mai des intalnit motiv pentru care
am ajuns in acea faza? Avem sentimente pentru acea persoana, nu? Fiind totusi
optimist si sa nu spun “interesul”,am o oarecare speranta in oameni ca nu-s asa
rai. Si cand exista aceste sentimente poti sa le urmezi sau sa le ignori, dar atunci o
sa doara si mai tare cu fiecare clipa in care esti langa persoana respectiva si nu
poti sa o atingi sau sa arati semne de afectiune. Totusi noi ca si crestini ar trebui
sa ne ridicam deasupra acestor instincte nu? Adica, sa avem un alt scop pentru
care suntem intr-o relatie, si anume...casnicia. Dar oricat de optimisti am fi, o
vorba imi vine in minte cand ma gandesc la acest subiect: “Hope for the best, but
expect the worst”. Poate ajunge la casatorie, dar daca nu asta nu inseamna ca e
sfarsitul lumii sau ca nu te poti intelege cat de cat bine cu persoana respectiva
odata ce te-ai despartit de ea. Dar sincer, poate de multe ori nu casatoria a fost pe
primul plan cand ma gandeam la o persoana. Pur si simplu daca imi face placere
sa petrec timp cu ea, compania ei imi face inima sa bata neregulat, sa am emotii si
totusi sa ma simt in siguranta, nu e un motiv destul de bun sa incerc sa petrec cat
mai mult timp cu ea? Poate nu e iubire sau ceva foarte profund, dar nici nu
trebuie sa fie.Si prin urmare scopul relatiei nu mai e unul bine definit, si relatia
nu devine ca una obisnuita, ci ca un fel de prieteni foarte buni, dar mai mult
decat atat. Si de cele mai multe ori, tipul asta de relatie e cel mai sanatos. Pentru
ca nici nu te conduce pe carari periculoase si totusi ajungi sa te bucuri de
compania unei persoane apropiate inimii tale.
In astfel de relatii nu mai exista bariere cum ar fi statutul social, stare financiara,
varsta sau alti factori care in cazul in care vorbim de o casatorie sunt cat de cat
importanti. Si atunci nu esti mai liber asa? Desi prea multa libertate strica,
cateodata dupa atatea lucruri dureroase in viata meriti si ceva mai bun.
Nu-ti fie frica sa "respiri"."
5
Mistakes II – Forgiveness
Am vorbit despre greseli, si eventual cum desi gresim sunt persoane care ne
iarta. Pana la urma am realizat ca nu conteaza de ce am gresit. Poate doar ne-ar
ajuta in cautarea unei solutii, de exemplu daca ai gresit un calcul cauti de ce
anume ai gresit. Dar viata nu e matematica. E mai de graba filozofie. Si cum
aceasta nu e o stiinta exacta, pot sa spun ca nu conteaza de ce ai gresit, ci conteaza
ce faci dupa ce ai gresit.
Cel mai important e sa te ierti pe tine insuti. De multe ori chiar daca ne
iarta persoana fata de care am gresit tot ne simtim aiurea...e pentru ca noi nu ne-
am iertat. Si pana nu vom face asta, nu putem trece mai departe.
Apoi daca am trecut de capitolul “iertare” ramane problema...Ce faci dupa
ce ai gresit? Practic adica. Pentru mine a fost important sa stiu ca mai exista
oameni care cred in mine. Ca pot face ceva si ca nu-s asa de ratat cum credeam.
Increderea in noi insine cade de multe ori mai repede de cat cea a celorlalti care
cred in noi.
*Apropo prin tot ce am spus m-am referit la oameni cu bun-simt, care stiu
ca daca ajungi sa gresesti fata de o persoana iti ceri iertare.*
E ciudat semntimentul acesta, care ne indeamna sa ne cerem iertare. Si de
multe ori ne pierdem un somn linistit din cauza aceasta. Poate nu e vorba doar
despre parerea acelei persoane ci de faptul ca dorim sa avem din nou siguranta, ca
ne place. Sau ca...ar mai dori sa fim prieteni. Din simpla iertare apare prica de a
pierde persoana aceea pentru totdeauna. Apare dramatizarea situatie, totul se
duce pe rapa, viata nu mai conteaza...
Si apoi primim un mesaj cu “stai linistit ca totul e ok.”
Eu personal am inceput sa ma gandesc de unde a inceput totul, de ce am
gresit, de ce mi-am cerut iertare, si incep lucrurile sa aiba capete sens. Mi s-a
parut amuzanta faza, si la fel a fost si la persoana cealalta.
Interesant cum din lucruri mici facem lucruri mari, si apoi iar devin mici.
Totul se rezuma la mintea noastra. Parca am trai intr-un univers propriu. Si e asa
de greu sa realizam ca nu suntem centrul Universului, si ca este Unul mai mare
decat noi toti.
Dar poate intr-o zi, o sa realizam ca si Lui trebuie sa-I cerem iertare.
6
No more love
Stau cu mainile pe fata ascultand o melodie despre responsabilitate, si tremur.
Cred ca din cauza faptului ca am vorbit urat cu o persoana care s-a simtit prost,
sau poate din cauza faptului ca nu m-a durut cand am vorbit. Cred ca socul ca mi-
a fost asa lejer sa vorbesc.
Inca nu stiu, dar ce e clar…nu e bine asa. Sa vorbesti si sa vorbesti si sa...nu mai
auzi nimic. Nici macar vorbele tale. Ci parca vezi in jur inamici, si incerci sa
ranesti, dar nici nu esti constient de ce spui. E un fenomen foarte ciudat, dar din
pacate si foarte puternic, pentru ca dupa realizezi, si nu sigur, ci e nevoie altii sa-ti
spun, ca ai ranit pe cineva. Dar ce mai poti face? Daca zici ca iti pare rau zici asa
doar, dar cum poate sa-ti para rau asa repede...nu stiu, cred ca doar daca iubesti
foarte mult.
Deci in concluzie asta sa fie problema...nu mai iubesc? Ha ha, parca imi vine sa
rad sarcastic....ma amuza gandul ca parca e o ironie a sortii asta...eu care pretind
ca sunt romantic si dragoste in sus si in jos, si sa realizez ca am pierdut de fapt
dragostea. Tragic chiar.
Dar banuiesc ca timpul vindeca toate ranile, si cred ca si pe asta o va vindeca. Cat
despre dragoste...pe asta trebuie sa o recuperez cu puterile mele, sa dovedesc ca
sunt vrednic de ea, daca pana acum mi-a fost oferita gratis.
7
Touch
Urmatorul material nu este recomandat minorilor.
Atingerea unei persoane poate sa aiba asa multe semnificatii. Incepem de la mai
rau inspre bine ca sa ramanem la sfarsit cu un zambet pe buze.
Poate sa fie un lucru dezgustator, "make your skin crawl" cum spun americanii,
fie pentru ca ai avut o relatie cu acea persoana si acum nu mai rezisti atingerea lui,
fie din cauza unui lucru pe care ti l-a facut si atunci devine insuportabila
atingerea.
Poate sa fie violenta, facuta din furie, de niste oameni care isi pierd firea,
devenind animale, lasandu-se prada instinctelor. Lovesc fara sa gandeasca. Si ma
socheaza pe mine cata toleranta fata de acesti oameni, care nu sunt cu nimic mai
presus decat criminalii. Toti cei ce se lasa prada instictelor si devin animale...ii
mai poti trata ca si oameni?
Poate sa fie indiferenta, fie ca e in autobus, tramvai sau orice alt mijloc de
transport in comun, sau din greseala, din partea unui amic. E ceva care nu
inseamna nimic si deci nu te face sa simti nimic. Un lucru sec ce se intampla si nu
creeza nimic.
Apoi e cu putina afectiune, din partea prietenilor cand te felicita, sau a familiei si
sunt cu tine in clipele tale bune si mai putin bune, dar iti demonstreaza ca te
iubesc si te imbratiseaza usor, un sarut pe obraz si parca ai castigat toata
recunoasterea din lume. Sunt multi copii care prea stresati de parinti toata viata
lupta ca sa primeasca recunoasterea lor si ajung prinsi intr-o capcana, si muncesc
toata viata. Nu se bucura de nimic, si niciodata nimic nu e inde-ajnuns pentru ca
parintii inca nu au invatat sa spuna "Felicitari".
Consolarea...un lucru divin lasat de Dumnezeu. Cand simti ca toti te parasesc,

sau ai trecut printr-un eveniment care ti-a zdrobit inima cum ar fi despartirea de
persoana iubita, cand cineva te consoleaza cu o imbratisare parca ti-ai gasit o
stanca pe care sa stai cand lumea asta se cufunda tot mai mult in dezamagire si
disperare. Cel mai fericit om e cel ce are prieteni alaturi de el in asemenea
momente.
Dar daca persoana iubita inca este cu tine, atunci atingerea devine cel mai
extraordinar lucru. "Last but not least" aceasta atingere e asa plina de pasiune si
8
iubire incat putine lucruri o pot intrece. Si in acest moment nu-mi vine nici unul
in minte. Aceasta imi place cel mai mult deoarece poti exprima printr-o simpla
atingere lucruri pe care cuvintele nu le pot spune niciodata. Cum ar fi:
Tinerea de mana, o unire simbolica, prin orice ai trece stii ca are cine sa te ridice
daca o sa cazi, si ca "no matter what you'll never let go."
Imbratisarea, pentru fata e ca si cum s-ar afla intr-un castel de stanca, bratele lui
fiind cea mai puternica fortareata pe care nimeni nu o poate zdrobi. In acel
moment nimic nu mai conteaza doar faptul ca o tine in brate. Pentru baiat, sa stie
ca ea e in bratele lui e ca si cum a obtinut cea mai valoroasa comoara din
lume...inima ei. Si o tine cu o asa putere incat nimeni si nimic nu o va putea
smulge. Si caldura dintre cei doi devine asa intensa incat ar incalzi orice incapare,
orice inima.
Urmata de un sarut. (sunt asa multe de spus aici incat o sa fac un alt articol despre
acesta, dar pe scurt...) Un lucru de pura pasiune si iubire, exprimata fizic.
Alte semne de afectiune cum ar fi plimbarea mainii prin parul ei/lui, soapte la
ureche, sau activitati impreuna.
Toate acestea duc la contopirea celor doi intr-o singura persoana, o apropiere pe
care nimeni nu o mai poate face, nici macar familia. Sa fii cu persoana pe care o
iubesti (si ma refer la iubire adevarata nu jocurile pe care la fac azi adolescentii si
se amagesc ca e iubire) e cel mai profund lucru.
Si atingerea este materializarea dragostei intre cei doi.
9
About love... (I)
Revazand "Fireproof" imi face sa revin cu niste ganduri. Cateodata

sunt trist cand vad asa multa nepasare...egoism...cum sa le fie lor
bine...
Trebuie sa invatam cu totii ca in adevar dragostea nu depinde de sentimente.

Acestea ne pot insela...dupa un timp dispar. Sunt starnite de lucruri gresite...eh
intelegeti.
Trebuie sa ne gandim sa facem ceea ce trebuie..indiferent de cum ne simtim.

Cand iubesti te gandesti mai mult la celalalt decat la tine.
Totusi nu poti iubi daca nu ai iubire in tine si aceasta iubire vine DOAR de la
Dumnezeu. Poti crede ca iubesti dar adesea descoperi mai tarziu ca n-a fost asa.
Obsesie, infatuatie, recunostinta poate dar nu dragoste.
Cand ai sa intelegi cum a putut Dumnezeu sa-Si sacrifice Fiul pentru noi, noi care
L-am respins si dezamagit de asa multe ori, atunci poti cauta sa oferi aceasta
dragoste si unei alte persoane.
Increderea venita de la El o poti oferi ca daca tu te oferi cu totul unei alte

persoane nu vei ramane dezamagit.
Nu-ti urma inima caci ea poate fi inselata, ci condu-ti inima!
Ea seamana cu un copil de care trebuie sa ai grija. Sa-l cresti cu invataturi bune si

hrana sanatoasa. Daca ii dai tot ce vrea o prea rasfeti si nu e bine. Ratiunea
trebuie sa decida.
Si doar tu poti decide ce e mai bine pentru ea pentru ca in final tu vei fi tras la
raspundere pentru felul in care a crescut.
Domnul sa va dea intelepciune si o inima puternica.
10
Cand gresesti
Te-ai gandit ca de multe ori nu e ceva rau sa gresesti. Nu sa o faci

intentionat, dar daca s-a intamplat accidental nu te intrista. Poate e
un lucru bun.
Adeseori inveti mult mai multe cand ai un esec si mai incerci odata
decat daca iti iese din prima. Iti ofera ocazia sa incerci o alta metoda,
sa studiezi mai mult. Think outside the box.
Si apoi daca am fi fara greseala unde ar mai fi farmecul? Cine are nevoie de o lume
plina de "perfecti"?
Prin faptul ca noi gresim, ca suntem imperfecti, e modul lui Dumnezeu de a ne

arata ca desi suntem o creatie speciala, chiar mai speciala ca si ingerii, totusi
suntem nimic fara El. Cum o parte din noi lipseste si ne simtim mai completi
cand gasim iubirea, asa o parte din noi lipseste...divinitatea.
Cand un apropiat ne greseste avem o oportunitate de a-l ierta. De a ne apropia de

el...Sa-l ridicam si data viitoare poate el ne va ridica pe noi.
Cui i se iarta mult, va iubi mult.
Prin greseli ne amintim ca suntem doar oameni, fiecare cu limitele lui si cu

calitatile lui.
Nu conteaza cati talanti ai, ci ce faci cu ei.
11
Complimente gratuite
Acest articol vine mai mult ca o completare la ce am zis in "Diferit".
Nu ma intelegeti gresit....eu cred ca sa stii sa apreciezi pe cineva, sa

faci un compliment e ceva foarte frumos dar e strans legat de o
conditie: sa fie sincer si fara 'strings attached'.
Daca o fata e frumoasa ii spui ca sa stie ca o apreciezi pentru faptul ca se aranjeaza

special pentru tine....daca ea are un zambet frumos apreciaza ca poate atunci cand
o sa ai nevoie sa-ti inveseleasca ziua nu vei mai primi acea 'raza de soare'.
Ca m-a deranjat a fost faptul ca prea multi le folosesc aiurea. Complimentele

adica; cuvinte de apreciere.
La fel se intampla si cu "Te iubesc". A ajuns asa de des folosit incat si-a pierdut
mult din continut si profunzime.
Dar totusi pentru ca nu's un pesimist, poate din contra, un visator chiar...toate
lucrurile bune si valoroase s-au pastrat in persoane care stiu sa le aprecieze.
Cand un cuplu e sincer si se iubesc ce se intampla intre ei doi nu mai are legatura
cu 'curentul' societatii sau ce e 'cool' si ce nu. Pur si simplu se iubesc si cand fac
un compliment nu e cu interes.
Eu cel putin in asta cred si asta fac. Fiindca daca mai presus de toate eu nu sunt
un model nu am dreptul sa vorbesc.
Asa ca apreciati persoanele care va stau alaturi si nu cer nimic. Cei ce ofera
complimente doar pentru ca le meritati. Cei ce va sunt prieteni desi poate nu ii
meritati.
Ce mai...bun-simt sa fie si un 'strop' de inteligenta si va descurcati.
12
Diferit
Asta e pentru fetele prea apreciate de toti.
Ma uitam de multe ori la unele profiluri de hi5 sau nush pur si simplu undeva
unde e cate o fata frumoasa, ce-i drept, si incep toti baietii sa saliveze, comenturi
peste comenturi: "vai ce frumoasa esti"; unii mai tampiti mai lasa "asta e ID-ul
meu daca vrei sa vb" (idiots) si tot asa.
Cel mai mult ma amuza aceste aprecieri superficiale...toate virtuale. Sa vad cati
baieti ar lua flori unei fete care e frumoasa si totusi sa stie ca poate nu primesc
nimic de la ea. Foarte putini. Asa pe net e usor sa mai dai un :* si sa cauti o
felicitare/poza cu flori :) Oricine poate sa o faca...
In acelasi timp daca toti fac asta cum sa ma simt eu cand vreau sa fac ceva sincer
pentru o fata. Daca de ex prietena mea ar avea un astfel de profil cu toate
"vrajelile" puse pe el de la toti "copiii" cum sa ma simt eu cand ii spun ca e cea
mai frumoasa fata, ca nu vad ziua de maine fara ea si daca sunt singur ea e prima
persoana la care ma gandesc?!
Mai greu este ca majoritatea fetelor tolereaza astfel de comportament, ba mai

mult se simt "speciale" daca acesti copii, ca nici baieti nu pot sa le spun, le baga
in seama. De parca n-ar sti ca merita MULT mai mult. Dar asta e, cine sunt eu sa
le spun? NU le sunt frate, iubit, sot, tata etc. Ci doar un baiat care oricare
altu...pentru ele.
Si atunci ma simt dezgustat de toate aceste lucruri. Pana la urma prefer sa tac si sa
nu mai spun nimic; poate o sa creada ca nu o consider frumoasa...
Parerea mea...cine se seamana se aduna. Si deci poate pana la urma chiar nu

merita si aprecierea mea. Desi pana la urma cine sunt eu sa-mi caute aprecierea?
Poate doar un tip sincer care are ceva de spus si nimic de cerut.
Asa ca un sfat: Lasati-va de prostii!
Prea multi Don Juani care se cred Cassanova ce cutreiera Bucurestiul...
Daca prin ce am spus mai sus te-ai simtit jignit, te-ai regasit intr-o categorie
sociala pe care am prezentat-o, sau pur si simplu nu-ti place ce am scris, asta e!
Viata e dura!
13
Duplicitate
Cand ma simt asa de aiurea cateodata imi vine sa tip. Sa tip la

prietenii mei care ar trebui sa stie ce sa zica si nu stiu. Si raman
msca.
Cand am nervi si incerc din rasputeri sa tac...sa nu cumva sa mai supar pe

cineva...cand ma aplec pe genunchi si plang ca nu mai pot continua....cand ma uit
in jur si raman dezamagit de ce vad...cand discut cu un prieten si aberez si el nu
intelege...vad ca degeaba sunt toate. Ca nu intelege nimeni nimic. Si nici nu vor.
Ce e mai greu? Sa te enervezi sau sa plangi? Ce e mai usor? Care e mai util?
Plang....ca sa ma descarc...ca sa nu mai conteze nimic...sa-mi amorteasca inima.
Sa nu mai doara nimic din ce zice nimeni...si totul sa fie tacere.
Nici sa ma rog nu pot fiindca ma consider ipocrit. Nu pot zice Doamne asculta-
ma cat timp sunt nervos...ca stiu ca nu ma va asculta. Nu pot cere iertare ca eu n-
am iertat. Nu pot cere mila pentru ca ... nu o merit.
Pun mainile in cap si ma gandesc la o relatie cunoscuta. A unui prieten..a suferit
mult si dupa toate lui inca ii e dor de ea. De ce? O merita ea? Nu cred. Adesea vad
ca baietii sunt MULT mai sensibili decat fetele, doar ca nu o arata. Ne-am
obisnuit asa de usor sa spunem ca sunt mitocani si nu le pasa decat
superficialitatea incat deja o credem. Eu zic ca's destule fete care sa echilibreze
balanta. Deci fara stereotipuri. Desi ele exista...haha...paradoxul lumii moderne.
Mergeam pe strada si eram asa de prost dispus...chiar nu aveam chef de nimic...si
vad niste copii intr-un parculet. Unul statea pup se uita la un caine in iarba. Era
un pui de ciobanesc german...negru. Altu arunca betisoare spre el dar nu
ajungeau doar se opreau la jumatatea drumului...si ultimul era mai in
spate..observa. La un moment dat cainele sare spre ei, fiind pui abia fugea...si ei
toti speriati dar razand o iau la fuga. Asa de mult m-a amuzat incat....radeam in
hohote.
Cele mai mici lucruri au cele mai puternice efecte.
Si ma aflu undeva intre Agonie si Extaz. Undeva intre fericire si tristete. Undeva
intre salvare si damnare.
Cine mai stie...sau cui ii mai pasa?!
DACA EU VOI OBOSI LUPTAND....CINE VA LUPTA PENTRU MINE?!
14
First Kiss
Time to get a little emotional...nu, nu emo :)) emotional as

in...romantic people! :)
Primul sarut....sa ne gandim putin la aceasta. In general primul sarut

are loc la o varsta asa de frageda incat totul e in ceata. Sincer....abia
daca mai tinem minte locul...persoana poate...dar nimic emotii sau alte chestii de
genul. Totusi daca ai trait intr-un loc mai conservator poate ajungi sa-l ai pe la 13
ani si atunci memoria acelui eveniment este mai proaspta.
Dar lasand la o parte diferentele sociale si culturale in care traim acea experienta
nu merita titlul de prim-sarut...spune-i daca vrei un schimb de fluide si o atingere
a buzelor intr-un mod voluntar...nah sa fie politicos.
Dar sa sarim la partea importanta....sarutul cu acea persoana pe care o iubesti asa

mult incat ti-ai dat viata pentru ea, cand nu esti cu ea parca nimic nu are sens si
vrei timpul sa treaca cat mai repede pana ai sa fii din nou cu ea. Si atunci cand in
sfarsit sunteti impreuna...eh nu trebuie sa va spun ca nimic nu mai conteaza.
Dar totusi acel prim-sarut cu aceasta persoana cel putin pe mine m-a marcat pe
viata :) In cel mai bun mod posibil. Chiar daca astazi nu mai sunt cu ea, acel
eveniment a fost unic si probabil putine lucruri in viata vor avea o insemnatate
asa mare.
Contextul este urmatorul. O stiam doar vag si au trecut ani buni pana sa am
curajul sa vorbesc cu ea. Si cand am facut-o aveam asa multe emotii incat i-am
gresit numele. Trecand peste "mica" gafa a mea totusi ne-am cunoscut mai bine si
aveam impresia ca ea e totul pentru mine.
N-a fost usor nici sa o conving ca merit iubirea ei...chiar a durat ceva :)
Sa-i spunem...perioada de curtare...imi place termenul si ma consider nu numai
un gentelmen ci un "cavaler" in epoca moderna. Vechile traditii nu mi se pare
"invechite" si bunul-simt si romantismul virtuti necesare oricarui baiat.
Eh dupa aceasta perioada ne-am apropiat si emotional, trecand prin anumite

experiente impreuna...toate acestea fiind o fundatie pentru ce va urma.
Dar clipa exact cand s-a intampla totul a fost fermecatoare. Melodia din fundal,
15
lumina palida...apoi atingerea obrazului ei fin, parfumul care il simteam si in
somn doar cu gandul la ea...
In acel moment nu stiam daca urma sa-mi iau o palma sau .. de fapt nici nu-mi
imaginam ca-mi va raspundea la sarut. Dar pana atunci n-am luat niciodata
palma de a o fata asa ca nah am avut si eu curaj :)
Inima imi batea asa tare incat imi iesea din piept. Stiu doar ca totul era negru in
jur. Sentimentele amorteau pe masura ce ma apropiat de buzele ei dar inima batea
din ce in ce mai tare.
Intr-un final am avut curajul sa implinesc fantesia cu realitatea si in momentul in

care am sarutat-o si mi-a raspuns lumea se invartea. Simturile au izbucnit in acel
moment si inima niciodata nu mi-a batut mai tare. Ma simteam invincibil si
complet fericit. Puteam sa mor a 2-a clipa si nu aveam nici un regret de la viata
aceasta.
Dupa i-am luat mana si am pus-o pe inima mea sa-i arat cum ma simt.
Acesta a fost practic primul sarut oferit din emotii, iubire, dorinta de a fii mai
mult decat un simplu om, de a fii implinit.
Vroiam sa tip tututor si sa arat cat sunt de fericit, dar de ce cand ai ceva asa de
minunat de spus parca nimeni nu te asculta.
Si cum spuneam...daca pana acum n-ai experimentat asa ceva nu ai sarutat cu

adevarat. Nu ai iubit cu adevarat.
Indiferent de cum au iesit lucrurile, ce a fost frumos nu se poate sterge.
Era o vorba...Nu fii trist ca s-a sfarsit, bucura-te ca s-a intamplat.
16
Imi place...
...felul in care imi zambesti ca si cum m-ai imbratisa.

...ca desi ne mai certam ma suni si vorbim de parca nimic nu s-ar fi
intamplat.
...ca nu tii supararea in tine.
...ca vezi dincolo de lucrurile superficiale si vrei ceva mai profund.
...ca nu te impresioneaza baietii "ametiti" :)
...felul in care vorbim, de parca am fi impreuna dar nu suntem.
...ca rosesti cand iti vorbesc frumos.
...ca ma asculti cand am dreptate.
...ca desi esti incapatanata renunti la ego pentru mine :)
...cand ai parul in bucle sau cret.
...ca esti naturala...n-ai nevoie de o masca sa fii frumoasa.
...ca esti frumoasa nu sexy.
...ca esti sincera.
...ca nu trebuie sa ma "joc" cu tine si nici invers.
...cand te bucuri de lucrurile mici ale vietii, micile placeri.
...ca te deschizi in fata mea.
...ca eviti sa te joci cu inima.
...cand privesc in ochii tai...vad inocenta copiilor dar profunzimea oceanelor.
...cand esti suparata ca esti indecisa. Si nu faci un rau pentru ca-l regreti.
...ca nu esti razbunatoare.
...ca pui pe altii pe primul loc.
...ca daca m-as indeparta de tine, te-ai apropia tu de mine.
...ca ai incredere in mine.
...ca-ti pasa.
Ce am scris e cu intentie nu cu directie.
17
Intelepciunea
Acest concept este la fel de vast precum dragostea. Paradoxal poate fi

definit in cateva cuvinte simple. Biblia vorbeste foarte mult despre
intelepciune dar nu stiu cati dintre noi intelegem adevarata
semnificatie.
Eu pot sa spun din punctul meu de vedere, intr-o maniera subiectiva dar
incercand sa spun si ceva practic. Cred ca sunt cel putin doua feluri de
intelepciune: Cea divina care poate fi primita doar de la Dumnezeu si cea umana
ca un un intreg, un total al unor calitati daca vreti.
Intelepciunea divina e ceva supra-omenesc, un lucru superior gandirii umane, o

viziune unica si special asupra lucrurilor din jur. Sa observi lucruri cand altii nu
le vad, detalii mici. Si vorbele tale sa fie calde si potrivite pentru cei din jur.
Intelepciunea umana se formeaza cand aduci mai multe calitati laolalta si le pui
intr-un caracater puternic. Cand construiesti o casa puternica iti trebuie materiale
solide dar si o fundatie solida.
Exemple de calitati(trasaturi de caracater):

- dragostea; intr-o forma simpla in acest caz; sa poti sa te gandesti la altii, cand dai
un sfat sa fie pentru binele lui si nu cu interes personal. Sa te poti pune in locul
lor si sa intelegi cum gandeste si ce vrea sa spuna.
- inteligenta, cultura generala; imi place maxima “cunostiinta este putere”
(knowledge is power) si spune foarte clar si simplu un adevar mare. Astfel
deciziile luate sunt in cunostinta de cauza si echilibrate.
- experienta; ma gasesc asociind intelepciunea cu o figura mai inaintata in varsta.

Profunzimea expresiei denota o experienta de viata si atunci inspira incredere in
sfaturile oferite. Pana la urma un om care a trecut prin aceasi problema ca si tine,
altcumva stie sa-ti vorbeasca.
- rabdarea; decizii luate in graba adesea sunt gresite (totusi sa poti gandi in
momente de criza sau rapid este o calitate si se intampla sa fie decizii bune).
Depinde de caz, dar daca este o chestiune importanta in general cere timp si o
analiza mai profunda asupra situatiei.
Avand acestea (si altele) afecteaza atat viata ta cat si a celor din jur. Daca
intelepciunea ti-a fost oferita de Dumnezeu sau este un rezultat, totusi reprezinta
18
o responsabilitate. Cu orice lucru de pret vine si o responsabilitate. Ca si
mantuirea pe care o primim de la Dumnezeu, ea trebuie marturisita, impartasita
si altora. Astfel un om intelept este respectat de cei din jur.
Eu cand stiu ca fac Voia lui Dumnezeu ma simt implinit, fericit ca este cu mine.
Intelepciunea divina este un rezultat al umblarii cu Dumnezeu. Intelepciunea
umana este o dovada a afinitatii noastre catre divinitate. Ce e bun in noi a fost
lasat de Dumnezeu (calitatile=talantii). Incercam sa fim mai buni pentru ca
Dumnezeu este bun.
19
Love is not a fight...
...but it's something worth fighting for.
Recomand filmul "Fireproof" cu toata caldura.
In el se vorbeste despre probleme de cuplu, rezolvari si dragostea adevarata...si

mai ales cum Dumnezeu lucreaza in viata oamenilor. Este un film foarte bine
facut, actorii joaca bine, scenariu bun...film de oscar fara indoiala.
Am invatat ca...
Dragostea nu este un loc unde sa venim si sa plecam cand dorim. Este o casa unde
ne angajam ca ramanem. Arunci cheia sa nu fii tentat sa pleci ci sa stai si sa rezolvi
problemele, chiar si ingenunchind.
Dragostea este un adapost in furtuna.
Dragostea este pace in vreme de razboi.
Pentru unii dragostea este doar un cuvant in care se incred, dar cand cazi e greu sa
te mai bazezi pe un simplu cuvant.
Ne va salva daca o vom chema. Nu ne va cere nimic in schimb dar va trebui sa

oferim totul.
Si daca incerci sa pleci, Dumnezeu Isi trimite ingeri care sa protejeze usa...fiindca
dragostea nu este o lupta dar este ceva pentru care merita sa lupti.
---
Deci nu o grabiti ... lasati-o sa aiba propriul ritm. Nu o fortati...lasati-o sa vina

singura.
Cel mai frumos e cand e naturala si e ceva ce uneste doua persoane, nu le

desparte.
20
Masca "naturala"
Zilele acestea mi-a venit un gand. Si mi-a fugit mintea la un

experiment pe care am putea sa-l facem.
Avem o petrecere si toti invitatii sa fie nevoiti sa poarte masti, fiind

asa multi nici dupa voce sa nu se recunoasca. Eu sunt dispus sa garantez ca
majoritatea vor fi ei insisi, fara inhibitii fara retineri; nu se mai gandesc la ce vor
gandi ceilalti despre ei ci vor fi chiar ei insisi...unii mai tupeisti altii mai timizi...
Cand purtam o masca (propriu - undeva unde nu ne cunoaste nimeni/aratand
cumva sa nu ne recunoasca nimeni) avem mai mult curaj sa fim noi insine pentru
ca nu mai avem frica de cum ne va judeca lumea.
Sunt multi baieti care vor sa para duri si tupeisti si poate sunt romantici, dar vezi
tu in ziua de azi daca mai vorbesti de Shakespeare, trandafiri sau ca ti-e dor de
prietena de fata cu alti baieti esti instant judecat...si atunci multi renunta. Sa para
duri, cool si devin nesimtiti sau pur si simplu mitocani.
Un lucru totusi am observat...chiar de mic inca...daca ai curajul sa lupti pentru
ceea ce crezi si cand spui un lucru...sa-l spui cu fermitate nu numai ca fetele
apreciaza (de exemplu ca ai curajul sa recunosti ca-ti place de o fata) dar am vazut
ca nici baietii nu mai comenteaza.
Totusi stiind acest lucru multi inca se eschiveaza si tot nu au curaj. Si nu incerc
sa-i inteleg. Noua tuturor ni s-au dat niste invataturi si sfaturi. Unii le accepta
altii le ignora...problema lor.
Dar daca sunt chemat sa ajut unde pot...cel mai bun sfat pe care-l pot da e sa nu
te gandesti asa mult la ce cred altii ci la ce parere ai tu despre tine insuti si sa ti-o
imbunatatesti putin (nu vorbesc de aroganta, narcisism ci de un respect de
sine...sanatos).
Avand incredere altcumva vezi viata si o iei mai cu curaj...ambitie...poate faci ceva
demn de "lauda".
Daca eu am fost oarecum complexat in dreptul fizicului am incercat abordari

diferite astfel am ajuns sa am o parere mai buna despre mine. Restul completeaza
caracterul...daca nu chiar 70%.
Deci luati o masca (la figurat - incercati sa fiti voi insiva si apoi sa vedeti ce fel de
prieteni aveti. Fiindca daca trebuie sa fii foarte diferit ca sa fii cu cineva, nu va
potriviti din start) in spatele careia sa va protejati inima sa nu sufere, dar cu care
sa aveti curajul sa fiti voi insiva.
21
Perfect life (ep. 1)
"Privesc spre cer...e asa de albastru...ma uit la nori ce frumosi sunt

si parca vad forme in ei. Tot felul de obiecte. In timp ce eram
fermecat de simplitatea lui o briza trece si imi aduce un miros
proaspat de flori. Dar se simte si altceva. Un miros, un parfum
cunoscut...
Instant imi apare un chip in minte dar nu-l pot descifra..pare doar ca e al unei
fete cu parul lung cret si imi zambea. Apoi a inceput o durere in stomac. Am pus
mana pe burta incercand sa strang bluza de pe mine in pumn. Cobor privirea si
vad in fata o campie verde. Nu era nici o floare in jur doar verdetea. Ma intrebam
cum de am simtit in briza parfum de flori dar n-am gasit un raspuns.
In departare observ o multime de oameni care stateau si vorbeau unii cu altii.

Nu stiu de ce erau asa departe de mine. De la distanta asta nu am recunoscut pe
nimeni. Dar ceva m-a atras spre ei si am incercat sa fac un pas. In acel moment
mi-am simtit picioarele..parca pana acum pluteam. Eram descult si simteam iarba
umeda sub picioare. Era un sentiment placut. Dar nu ma miscam. Si incerc sa
fortez dar nimic.
Totul in jur se misca incet. Iarba miscata de vant, oamenii in departare parca
gesticulau mult prea incet. Ma uit in jur sa vad daca asa e normal. Intorc putin
ochii spre dreapta si am tresarit....era o fata cu mana intinsa dar nu misca. Parca
incerca sa ma prinda. Am in incercat sa spun ceva dar nu iesea nici un sunet.
Poate era cea din imaginatia mea, seamana putin dar nu-mi dau seama exact cine
e.
In timp ce ma uitam la ea simt cum pot misca capul iar doar asa putin...si il
intorc inspre stanga. De data aceasta era un baiat dar nu avea mana intinsa. Doar
putin parca incerca dar s-a oprit acolo.
Inspir adanc si intorc capul sa ma uit in spate. Am ramas impietrit. Era o

prapastie imensa. Si eu stateam exact pe marginea ei. In jos nu vedeam nimic doar
intuneric...cred ca era prea adanca.
Fata acum era putin mai aproape de mine si eu deja simteam cum o greutate mai
mare pe umeri...ma tragea in spate.
22
Neputand face nimic am inchis ochii. Incercam sa fac un sens din tot ce se
intampla. Nu reuseam. Parca totul era gol fara o logica...doar acel parfum
persevera in mintea mea si acea imagine, acea fata.
Deodata greutatea incepe sa devina tot mai mare...varfurile degetelor de la

picioare le simteam in aer...si....cad.
Speriat deschid ochii si privesc cum cele doua persoane se uita in jos la mine si
eu ma departam usor usor...
Neavand nici o speranta am inchis ochii din nou si am spus "Iarta-ma..."
O voce a raspuns "Pentru?"
Mi s-a parut ceva firesc, nu m-a suprins doar am continuat..."Pentru tot..."
O caldura imensa mi-a cuprins corpul...si am auzit "Deschide ochii..."
Eram intins pe un pat. La dreapta era aceasi fata ma tinea de mana si in stanga
mea era acel baiat din vis. Nu vedeam foarte clar dar eram sigur, cumva simteam
ca am dreptate.
Cum am deschis ochii ea s-a inveselit si a strigat intr-o directie..."E treaz".
Apoi s-a aplecat si m-a imbratisat asa puternic incat am simtit ca nu mai pot
respira. Apoi baiatul a spus "Neata mane...e bine sa te avem printre noi din nou."
In jur totul era alb. Mi-am dat seama ca eram intr-un pat de spital. Alta
explicatie n-am gasit.
Simteam iar acel parfum cunoscut...era al fetei. Dupa ce m-a imbratisat, m-a
sarutat pe obraz si s-a pus iar pe scaun. Mana ei in continuarea o tinea pe a mea
dar de data aceasta ma strangea mai tare. Aproape ca ii dadeau lacrimile.
Un scurt timp a trecut si in camera au intrat o multime de oameni. Zgomotul

imi provoca dureri de cap incat m-a cuprins o oboseala imensa. Am inchis iar
ochii...am auzit un palid "Adriannn...." si am adormit.
[to be continued]
23
Eram obosit...cu putina putere incerc sa deschid din nou ochii si

doar palid vad o fata pe scaun langa mine si era cu capul in bratele
mele. Adormise. Nu aveam putere sa ma misc, dar mana mea era pe
obrazul ei; cat am reusit sa misc degetul putin si fara sa vreau am
trezit-o. Se uita la mine si foarte bucuroasa ma strange in brate.
"Nu adormi din nou...stai cu mine...." mi-a soptit suspinand.
Fara sa vreau am zis "maine..." si puterile m-au lasat. Nu stiu de ce am zis acel
cuvant doar ca trebuia sa-l zic. Am adormit din nou.
Incerc sa-mi fac ordine in ganduri, in vise...totul e haotic. Ultimul lucru pe care
mi-l amintesc este acea camera de spital. Usor se desluseste o imagine. In ceata
vad un coridor. Incojurat de o ceata puternica nu vad mai mult de 2 metrii in
fata. Peretii au heroglife ciudate, nu recunosc nici un simbol.
In spatele meu este la fel ca in fata. Nu stiu in ce directie sa o iau. La un moment

dat se aude o fata plangand dar palid de tot. Inchid ochii si incerc sa-mi dau
seama din ce parte vine.
Ca un instinct deja dezvoltat incepeam sa localizez sursa sunetului. Parca venea

din spate. Si cu pasi domoli ma indrept prin ceata. Poate gasesc ceva, o iesire
orice.
Pe masura ce ma indreptam pe acel coridor simbolurile de pe perete devenau mai

albe la culoare. Poate asta inseamna ca am ales bine. Apoi dau de prima
bifurcatie. Inchid din nou ochii si imi dau seama ca venea din dreapta. Pe masura
avansam incepeam usor sa alerg. Din cand in cand inchideam ochii sa-mi dau
seama de directie si sunetul devea tot mai puternic.
Dupa ceva timp ajung la o usa. Era alba simpla ca si model. Simbolurile din jurul
ei straluceau. Si pe ea era scris ceva...
"Ce doresti?"
Desi nu aveam chef sa stau sa raspund la intrebari stupide in acest cadru si asa
ciudat intrebarea rasuna in capul meu. Ganduri si imagini imi apareau in minte.
Dar n-am timp de asa ceva.
Deschid usa si o lumina m-a orbit. Am cazut. O voce a rasunat..."Cand vei
24
stii....vei avea."
Imaginea camerei de spital mi-a revenit si inca una...ca un flash-back. Eram in

masina...la volan...ma uitam in dreapta mea la acea fata si apoi o lumina a venit
din fata...e tot ce-mi amintesc.
Am zis "Vreau....sa traiesc."
O caldura m-a invelit si am simtit o mana pe obraz. Cand am deschis ochii eram
iar in acea camera de spital. De data aceasta am zambit.
Aceleasi persoane erau acolo...ca si cum nu ar fi plecat. Nici nu stiu cat timp a
trecut, cat timp am fost inconstient si daca ce am vazut a fost cu un scop sau
mintea-mi joaca feste.
Parca o noua putere m-a cuprins. Nu mai eram slabit. Era si un doctor de data
aceasta in camera si vorbea cu doi dintre adulti. Pot presupune doar ca erau
parintii mei; fata iubita mea si tipul de langa mine ori un prieten ori ruda.
"Putina apa va rog" am spus cu buzele uscate.
Ea s-a repezit prima sa-mi aduca. Mi-a pus ea paharul la gura cu finete si cu grija
m-a ajutat sa beau.
"Mai doresti ceva?" m-a intrebat zambind. Probabil era fericita ca m-am trezit.
Mai ales dupa ultima faza.
"Nu nimic. Doar sa aflu ce s-a intamplat. Cine sunt si de cand sunt aici. Nu-mi
amintesc nimic."
Doctorul a intervenit.."E normal. Ai suferit o lovitura puternica la cap si e

posibila o pierdere a memoriei de scurta durata. Cea de lunga durata va reveni
dar sa te odihnesti."
"O sa am eu grija de el" a spus fata.
Zambind m-am uitat la ea si curios am zis...."Am impresia ca ar trebui sa te

cunosc. Cum te numesti?"
Toata tensiunea disparuse. Toata ingrijorarea celor din jur s-a transformat intr-o
stare de liniste. Ca si cum ce a fost mai rau a trecut.
Putin entuziasmata a inceput sa-mi spuna despre toti si ce s-a intamplat...
25
"Eu sunt Adela. El (aratand spre baiatul din stanga mea) este Dani fratele tau.
Parintii tai, Stefan si Maria (aratand spre cei doi adulti ce vorbeau cu doctorul
cand m-am trezit) si cei doi tineri (aratand in partea cealalta a camerei undeva
langa parintii mei) sunt cei mai buni prieteni ai tai, Edi si Emilia. Restul sunt pe
hol. Au venit si colegi de la munca, de la biserica. Chiar e multa lume. Sa stii ca
tin la tine.”
"Si acum ce-i mai important. Eu cum ma numesc?" am spus zambind.
"Adrian."
"Si ce s-a intamplat de am ajuns aici." am intrebat eu.
Inainte sa raspunda Adela a intervenit Dani...

"Mergeam noi trei cu masina pana la Brasov sa petrecem weekend-ul acolo la niste
prieteni. Era ceata afara si intuneric. La un moment dat dupa o curba a intrat de
pe partea opusa in depasire un Logan. Incercand sa-l eviti ai tras in dreapta si ne-
a lovit puternic pe partea stanga. Noi prin minune am scapat fara nimic grav.
Dupa prima zi in spital cand ai deschis ochii ai intrat in coma doua saptamani.
Aseara mai era doar Adela aici si a auzit ca ai soptit "Maine" Azi de aceea au
venit toti in speranta ca poate te trezesti. Si uite ca Dumnezeu a facut o minune."
Era mult de "inghitit" dintr-o data. "Stai putin sa procesez..."
Lumea a inceput sa intre si era bucuroasa ca eram treaz. Dupa ce au trecut repede
toti prin camera, tatal meu i-a dat afara spunand sa ma lase sa ma odihnesc. A
ramas doar Adela. Fetele lor nu-mi parea cunoscute si numele nici atat. Poate in
timp....o sa vedem.
Ea tinandu-ma de mana mi-a spus "Eram foarte ingrijorati....si eu...am fost foarte
ingrijorata."
Se simtea invinovatita dar nu stiu de ce.
"Hei...ce s-a intamplat. Simt ca ceva nu e in regula. Nu-mi amintesc foarte multe
dar simt ca am sentimente pentru tine. Si te cunosc....cumva."
"Stii...Dani n-a spus totul de fata cu ceilalti. Noi atunci pe masina ne-am certat.
De fapt...eu...te-am certat. Si imi pare asa rau. Aproape ca te-am pierdut si
ultimele cuvinte ar fi fost unele de repros. "
26
"Dar despre ce ne-am certat?"
"Mai conteaza?"
"Nu...dar vreau si eu sa-mi cer iertare. Poate intr-un fel si eu am fost de vina."
"Poate amandoi am gresit. Nu ne-am inteles unul pe celalalt...poate n-am apreciat

tot ce ne-a fost oferit. Dar nu as vrea sa am pe altcineva langa mine in afara de
tine. Si de asta sunt sigura."
Spunand aceste lucruri ma bucuram, dar nu stiu de ce. Pentru ca tot nu-mi
amintesc nimic de fata asta.
Poate cateodata e nevoie de un inceput nou...poate apreciezi mai mult viata cand
esti pe cale sa o pierzi.
"Vin-o langa mine." i-am spus.
S-a intins pe pat langa mine si o tineam in brate. A intrat Dani in camera...a
zambit si apoi a iesit. L-am auzit spunand..."Nimeni sa nu mai intre in camera ati
inteles?"
"Sa nu adormi".. mi-a zis ingrijorata...

Parca suna la propriu dar o inteleg. Nu dorea sa mai intru iar in coma si sa nu stie
nimic de mine. Daca o sa traiesc daca o sa mor. Cateodata asteptarea e mai grea
decat daca stii sigur un lucru fie el si negativ.
"Iti promit..." i-am pus si am sarutat-o pe frunte.
-------
Cateva zile mai tarziu am fost externat din spital. Memoria usor revenea...Primele
lucruri au fost de Adela. Cu ea am petrecut cel mai mult timp in spital si probabil
asta a declansat.
Imi amintesc de fiecare data cand plangea pentru ca am ridicat vocea la ea si i-am
reprosat lucruri neadevarate si apoi tot ea venea spunandu-mi ca ma iubeste si nu
vrea sa ma piarda.
Imi amintesc cum ieseam in oras si vorbeam de multe ori mai mult cu baietii sau
cu altcineva in loc sa stau cu ea.
Imi amintesc privirea ei plina de entuziasm cand imi oferea un cadou din inima
27
de ziua mea sau cu alta ocazie si eu nu vedeam adevarata valoare a celui "cadou".
Imi amintesc cum n-am fost de fiecare data langa ea cand a avut nevoie de ajutor
sau cand pur si simplu vroia sa ne vedem.
Imi amintesc cum n-am pretuit-o.
Aveam un picior in ghips si ea s-a oferit sa ma ajute sa merg pana la masina si

apoi in casa. Era alaturi indiferent de problema.
In timp ce mergeam asa doream asa de mult sa-i spun totul. Cat de mult imi pare
ca am gresit. Era ca un val care se aduna in inima si incerca sa dea afara. Ca un foc
ce ardea din ce in ce mai puternic. Vroiam sa tip ca o iubesc...
Intr-o incercare am privit-o...
"Adela trebuie sa-ti spun ceva. Stii tot ce a fost..."
Mi-a pus degetul aratator peste buze...
"A fost. Nu mai conteaza. Important e ca esti acum aici"
"M-ai tolerat asa mult timp...cum?"
"Ce nu-ti amintesti e ca tu m-ai iubit si cred ca ma m-ai iubesti. Da, au fost
probleme si cateodata ne mai certam dar nu se compara cu felul in care te-ai
comportat in rest. De cate ori mi-ai "auzit" gandurile cand nici vocea nu mai
avea putere. Imbratisarile tale m-au ajutat cand am pierdut pe tatal meu. Nimic
nu e perfect in lumea asta...dar tu esti perfect pentru mine."
M-a lasat fara cuvinte.
Tot ce mi-a zis mi-a oferit putere...dorinta puternica sa incerc sa repar unde am
gresit. Si nu numai cu ea...
Apoi acele cuvinte mi-au revenit in mine..."Ce doresti?" "Cand vei stii vei avea".
Am zis in gand. "O doresc pe Adela pentru restul vietii...."
[to be continued]
28
...
Impactul iubirii ei s-a simtit din ce in ce mai tare. Ca si atunci cand

gresesti cuiva si te iarta ba mai mult..uita. Si totul e ca la inceput.
Astfel de fapte te lasa fara cuvinte.
Ajuns acasa am incercat sa-mi refac viata. Fiind asa aproape de a pierde totul
incepi sa valorifici lucrurile...sa pui pret unde altii nu vad valoare.
Pana la urma e important ce vrei tu sa faci nu ce vor altii.

I-am multumit Adelei ca m-a ajutat sa ajung acasa dar i-am spus ca am nevoie sa
raman singur in seara asta...trebuie sa fac ceva si trebuie sa o fac singur.
Prima data l-am sunat pe Dani sa vorbesc cu el. Stiu ca a ramas ceva nerezolvat.
Asa aveam impresia. Dupa cateva incercari de apelare am renuntat. Ori avea
telefonul inchis ori descarcat.
Eram prea obosit sa fac ceva asa ca m-am intins sa ma odihnesc. Era in jurul orei
8.
Seria de vise ciudate a continuat.

Vedeam din afara toate evenimentele dar cateodata parca vedeam prin ochii
"mei".
Acum vedeam pe Dani in fata ochilor...cu privirea in jos. In spatele lui era o fata.
Nu o recunosteam desi aveam impresia ca ea ma cunostea. Primul gand al meu a
fost ca nu s-au rezolvat toate treburile si poate de aceea am un vis asa de real...si
totusi sunt constient.
Dupa o clipa el pleaca si urca in masina care era langa noi. Fata se departeaza
pana nu se mai vede. Apoi el striga spre mine sa urc in masina si sa mergem.
In partea stanga simt cum cineva ma tinea de mana. Era Adela. Imi spunea sa nu
ma duc. M-a cuprins o stare de iritare si parca fara sa vreau am bruscat mana
astfel incat sa-mi dea drumul.
Ea s-a uitat in jos si apoi fara ezitare a spus ca unde ma voi duce eu si ea va veni,
indiferent.
A raspund doar..."Cum vrei..."
Dupa ce am urcat in masina a inceput o discutie cu Dani despre acea fata care era
29
afara si apoi a disparut.
Am dedus ca ne indreptat spre ea.
Apoi a mai zis Adela inca o data..."Nu trebuia sa plecam."
Cand m-am intors sa-i spun ca se inseala dintr-o data o lumina puternica a
invaluit intreaga atmosfera...n-am mai vazut nimic. Si o liniste s-a asternut.
...apoi m-am trezit....
Eram complet transpirat. Ma uit la ceas si vad ca deja era a 2-a zi...dupa-amiaza.
Telefonul era dat pe silent. Cand m-am uitat la el aveam 5 apeluri pierdute si 2
mesaje. Erau de la Dani si Adela.
Prima data i-am raspuns Adelei sa nu-si faca griji, sunt ok dar trebuie sa lamuresc
ceva cu Dani.
Apoi l-am sunat...de data aceasta a raspuns.
"Salut frate...ieri ai incercat sa ma suni? Am vazut apel pierdut dar eram intr-o
sedinta si nu puteam sa raspund."
"Da...era doar sa vad ce faci...dar acum vroiam sa te mai intreb ceva. De ce

anume ne-am dus la Brasov?"
"Pai cum a zis Adela...la niste prieteni..."
"Stiu ca inca mai am multe sa-mi amintesc dar am avut un vis si parea foarte
real. Era vorba de o fata. Si ca de aceea ne duceam...mai mult...Adela era
impotriva...de ce?"
"aha...deci...oarecum ai aflat. Ok faza e asa...Fata de care spui e fosta prietena.

Inainte statea in Bucuresti si totul era super. Desi de la inceput Adela a avut o
presimtire ca nu e potrivita pentru mine, stii ca oricum facem ce vrem noi
baietii...nu prea ascultam. Eh dupa ce s-a mutat au inceput niste povesti ca ar iesi
cu un amic de-al nostru de acolo. Dupa lungi discutii la telefon ea cam nega ca ar
fi ceva intre ei. Asta si alte lucruri plus distanta ne-au facut sa ne distantam si la
propriu si la figurat...si s-a racit relatia. Dupa ce ne-am despartit am aflat ca a
ajuns sa fie impreuna cu ala. Eram asa nervos incat am vrut sa ma duc acolo sa
vad cu ochii mei. Eu de fapt inca mai tineam la ea si speram sa lupte mai mult.
Dar n-am facut asta. Adela in acel moment a zis ca nu mai merita. Si sa nu ne
ducem ca nu o sa fie de bine. Se pare ca pana la urma a avut dreptate."
"Aha...si eu de ce eram suparat pe Adela ca s-a bagat?"
30
"Sincer nu stiu. Era ceva intre voi cred...mie nu mi-ati zis nimic."
"Ok...pai si cu fata asta nici la telefon n-ai mai vorbit despre chestia asta?"
"Nu. Am decis ca e mai bine sa nu o mai caut."
"Sincer am un sentiment ca totul va fi bine. Si ca mai bine o lasi asa."
"Da acum simt si eu asta..."
Dupa ce ne-am salutat si am inchis telefonul...am vrut sa vorbesc putin si cu

Adela. Am sunat-o si mi-a zis ca o sa vina intr-o ora la mine la apartament.
Cand m-a vazut m-a imbratisat si am stat asa mult timp asa incat simteam o
caldura puternica venind din partea ei. Dupa ce ne-am asezat am intrebat-o si pe
ea aceleasi lucruri ca si pe Dani...
"Chestia mai complicata e ca..." a facut o scurta pauza... " si cand era in Bucuresti
eu am mai vazut-o cu unul cu altul dar am zis ca's doar amici. Odata i-am zis lui
Dani si nu m-a crezut. Si cand ti-am zis si tie la fel...ati crezut ca am eu ceva cu
ea. Si n-am mai insistat. Dar cand am aflat ca vreti sa va duceti dupa toata faza
asta ciudata...am simtit ca ceva nu e in regula. Si iar ne-am certat pe tema asta."
"Uite ca pana la urma aveai dreptate. Imi pare foarte rau ca n-am fost mai
deschis. Poate o rezolvam mai bine altcumva."
"Eh acum nu mai conteaza. E bine ca esti ok..." dupa aceste cuvinte m-a sarutat
scurt.
---
Cateva zile mai tarziu am aflat ca atunci la spital a venit o fosta amica de-a mea
cand a auzit ce s-a intamplat....si intre ea si Dani s-a infiripat o relatie frumoasa...
Trebuia sa mai vorbesc cu parintii mei sa vad unde aveam de "corectat" si aici.
Simt ca prin acest "eveniment" mi s-a oferit o a 2-a sansa. Si ca pot face multe
lucruri bune...doar ca pana acum eram "orb" in fata lor.
Ce face frumusetea unei vieti nu e faptul ca nu ai probleme...ci ca poti trece peste

ele pentru ca ai persoane care te iubesc si iti sunt alaturi.
31
Sa cunosti pe cineva
In ultima vreme in calatoriile mele am cunoscut oameni, unii mai

buni, altii mai rai...dar per total foarte diferiti.
De la oameni simpli care nu au mari ambitii in viata, traind viata de

la o zi la alta dar fara pretentii, mediocrii in toate...la oameni deosebiti care vad
dincolo de lucrurile simple ale acestei vieti, oameni mareti cu caracter deosebit si
ambitii mari.
Dar apoi m-am intristat putin cand am cunoscut pe cineva. Era o fata...
Acum sa explic putin.
Cand cunosti pe cineva la inceput iei lucrurile simple, superficiale...felul in care

se imbraca, in care iti zambeste...cum iti vorbeste..si iti dai seama ce fel de
persoana e cu tine. Apare atractie sau apatie.
Apoi pe masura ce vorbesti incepi sa descoperi gusturi, sa vezi daca intr-adevar

aveti despre ce discuta sau conversatiile se limiteaza la "ce mai faci...bine...pa".
Pe masura ce cunosti un om, incep sa simti impreuna cu el. Cand ajungi sa te

apropii indeajuns si sa-i stii visele, dorintele, inima lui dar mai mult, durerile,
problemele....lucruri mai intime...e imposibil sa nu te legi de el.
De ce m-am intristat putin?
Pentru cine nu poate duce, eu nu as sugera sa incerce sa cunoasca profund multi

oameni. E greu sa duci problemele altora si mai mult...e greu sa fii conectat in
acelasi timp cu mai multi. Trebuie sa ai ceva deosebit.
Pot spune un mare multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarile oferite...si

pentru oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut.
E un lucru foarte frumos sa vezi ce e in interiorul unui om si nu vorbesc despre

rautate sau bunatate, ci ceea ce-l face sa mai zambeasca, sa mai traiasca in fiecare
zi si sa nu renunte.
Poate nu suntem unici, poate doar mai buni si mai rai dar la sfarsitul zilei ceea ce
avem in interior...face sa merite efortul de a cunoaste pe cineva...si sa te lasi
cunoscut. Fara frica, fara emotii fara rezervari.
32
Stand by me
Nevoie omului este aceea de a fi acceptat. Dar mai mult decat atat
vad nevoia de a fi sprijiniti.
In continuu indecisi, cu ezitari si nehotarati, vrem siguranta in viata.

Sa stim ca ceea ce facem este bine si ca vom avea oameni alaturi indiferent de
situatie.
Cand esti mic vrei ca parintii sa fie deacord, cand ai o iubita vrea ca ea sa te
accepte, cand esti parinte vrei copii sa te asculte; in tot restul vietii vrei sa fii
acceptat cum esti cu defecte si cu calitati.
Mai mult decat orice asta am nevoie si eu ca un simplu om ce traieste pe pamant.
Sa stiu ca pot sa fac alegeri si sa fie ale mele, sa fac greseli din care sa invat dar la
sfarsitul zilei sa am oameni alaturi, prietenii sa ma tina de mana si persoane sa ma
iubeasca....pentru ceea ce sunt.
Si cand pun incredere in oameni sa fie rasplatita cu recunostinta si sinceritate,

cand plantezi iubire sa cultivi fericire...
Cand stai singura in pat si te gandesti daca e ceva deosebit la tine sa primesti un
sms care sa-ti spuna cat te mult te iubeste.
Eh astfel de baiat sper sa fiu si sa fiu alaturi de "tine" in speranta ca la sfarsitul

zilei...si tu vei fi alaturi de mine.
33
Top-Friends
Sa nu ai top-friends e ca si cum nu ai oferi admiratia si recunostinta

publica celor ce o merita si astfel nu oferi nici dezaprobarea celor ce
nu se ridica la nivelul la care ar trebui; prin urmare e ca si cum ai
pune un semn de egalitate intre cei mai buni prieteni ai tai si cei pe
care nu-i suporti, pe care totusi: minune ii ai in lista la friends pe
hi5. Si sa faci un astfel de lucru...nu e frumos.
Deci e bine sa faci diferenta intre persoanele din viata ta pentru ca nu toti sunt
egali. Prin faptul ca multumim unei persoane o incurajam sa se comporte la fel de
bine, idem prin faptul ca nu dezaprobam alte persoane isi continua
comportamentul stupid.
Prin lucrurile mici pe care le observam si apreciem castigam cel mai mult in fata
oamenilor.
Si atunci castigi respect si admiratie de la persoane care intr-adever merita sa-ti fie
prieteni. Si nu numai, astfel de persoane te ridica in viata si te ajuta. Persoane
altruiste, descurcarete, cu bun-simt etc.
In concluzie apreciati o persoana ca sa nu o pierdeti mai tarziu si nu tolerati orice
fel de comportament ca unii sa nu-si permita prea multe.
34
Totul si Nimic
Sunt...
...lumina ce iti ofera calauzire, ce te conduce pe calea buna....mana

ce o strange pe a ta....bratele ce-ti ofera caldura....privirea ce-ti ofera
alinare....cuvintele ce-ti ofera curaj....un sprijin in necaz.
...intunericul ce cuprinde totul, abisul in care nimic nu mai are sens, un vortex de
idei si concepte, unde totul se amesteca dar rezulta un contur abstract.
...zambetul ce te inveseleste, sarutul ce te indulceste, imbratisarea ce-ti ofera

siguranta.
...coplesit de furii, frustrari, complexe, idei, dorinte, vise, nevoie, idealuri,

sentimente, pasiuni...
...alaturi de tine indiferent de situatie, gata sa-mi dau viata daca va fi nevoie, cu
un gand doar voi ramane si nu voi regreta.
...refugiul in care iti poti gasi sanctuar.
...tipul normal care devin erou doar pentru ca existi.
...totul pentru ca meriti totul...si nimic pentru ca n-ai nevoie de mine sa fii ceva
divin.
35
Trial by fire
Recent am trecut prin niste experiente destul de ciudate.
De multe ori ca sa incepi ceva bun trebuie sa darami mai intai ce era
zidit. Si daca vrei sa ridici ceva prin foc la sfarsit trebuie sa probezi
sa vezi daca rezista.
Referindu-ma la relatii focul poate insemna timpul. Adica daca intr-adevar e

solida o sa reziste...dar de cate ori n-am auzit ca au stat din obligatie, interes etc.
Sau ca doreste sa-l ajute vezi tu, sa-l faca mai bun. Alta idee proasta.
Dar ce ma intereseaza pe mine cel mai mult este atunci cand treci printr-o
problema foarte mare cu un prieten si fiecare isi arata adevarata fata. Daca dupa o
astfel de "intalnire" mai poti sa vorbesti cu el ca inainte atunci cred ca intr-adevar
relatia e solida.
Dupa mult timp am reluat legatura cu niste prieteni si sunt placut impresionat de
evolutia lor ca si oameni, caractere sociale etc. Si cand contribui si tu la
dezvoltarea lor nu astepti un pic de recunostinta?
Daca ajuti pe cineva sa intemeieze o afacere primesti o parte din profit. Cum se
face ca in viata oamenii uita foarte repede cine i-a ajutat, cand e vorba de emotii,
sentimente.
Sa patesc sa ridic pe cineva si apoi sa fie nerecunoscator intr-adevar doare si daca

dupa afli ca defapt era doar ca nu stia cum sa spuna.
Sa-l bati sau sa-i spui pe viitor cum sa faca? :)
Din tot ce s-a intamplat niste lucruri au fost evidente pentru mine...pentru ca
fetele sunt dependente de atentie (vorbesc ca si generalitate nu e nevoie sa te simti
daca citesti aceste randuri) baietii adeseori intra in conflic pentru o fata.
Sincer...nu merita. Oricat de frumoasa,desteapta, super bla bla ar fi nu merita.

Sunt destule, cum de altfel sunt si destui baieti. Sa spui ca "daca era the one" si ai
lasat-o amicului , bai sincer daca n-a vazut in tine ceva mai special e fie ca nu
exista fie ea nu merita. Deci tot o lasi balta.
36
Apoi majoritatea intristarilor sunt bune oarecum. Te ajuta sa reflectezi la viata, la
ce ai si ce nu, la prieteni adevarati si la unii de "umplutura". Nu in nevoie sa
cunoaste prietenul ca se intampla si acolo sa te ajute unu cu interes...ci in
intristare...in probleme de alta natura, mai emotionala decat financiara.
Pana la urma timpul ramane un fel de foc...sa te uiti peste 5-10 ani si sa realizezi
cine a stat alaturi de tine si cine nu, sa vezi ceilalti care au plecat pe unde au
ajuns...iti spune foarte multe.
Eu in dreptul meu sincer sper ca Dumnezeu sa lucreze sa pot intelege mai bine pe
ceilalti inainte sa ma gandesc la nevoile mele.
Pentru ca nu poti "masura" valoarea unui prieten nici nu poti spune cat e de
valoros...poate prin comparatie cu alti oameni. Si daca pierzi ceva nu poti castiga
altceva?
Nimic nu e prea dramatic, prea exagerat, prea sumbru...si maine e o zi.

Si inca una plina de evenimente si oportunitati.
37
Un nou capitol...
Si asa se termina o serie.
Apreciez foarte mult toate parerile, si de bine si de rau. Ma rog,

critice...pentru ca am invatat multe si un adevarat prieten isi spune
parerea sincera fara menajari.
Sper ca ati inteles ce am vrut sa spun prin articolele precedente, nu fiind vorba de
mine ca persoane pentru ca toti gresim ci am incercat sa iau o atitudine "din-
afara", sa privesc de sus cumva si sa spun adevarul cum il vad eu. Si am incercat sa
ma refer la lucruri cat mai apropiate de viata mea si lucrurile inconjuratoare.
Am avut mai de mult o serie de articole mai sentimentale, aveau alta natura...
Acum acestea au fost mai critice.
E timpul pentru o noua pagina in viata acestui mic jurnal de hi5.
Pentru mine un scriitor/muzician; orice fel de artist este cel mai bun atunci cand e
cuprins de pasiune, de sentiment. Nu poti crea ceva superb daca tu esti rece.
Dar nici nu e corect sa "creezi" doar cand esti fericit. De ce nu faci la fel si cu
celelalte emotii. Noi suntem un total, un intreg...cum Dumnezeu nu judeca un
om dupa o fapta ci dupa intreaga-i viata asa trebuie sa ne privim si noi unii pe
altii; si cu bune si cu rele. Important e sa ne acceptam unii pe altii sau macar sa ne
toleram daca diferentele de opinie sunt prea mari.
Multe lucruri s-au rezolvat in viata mea care tineau resentimente in mine si cu
niste persoane cu care n-am mai vorbit de ani de zile am reluat legatura si sunt
foarte fericit.
Articolele urmatoare vor cuprinde un stil diferit, poate chiar foarte diferit dar
sper sa-mi pastrez originalitatea si sa nu copiez pe nimeni. Daca pana acum ati
citit ce am tot "aberat" pe aici sper ca in continuare sa-mi urmariti ... cugetarile.
38
About me - Ce sunt eu?
NU sunt un obiect, cu care sa te joci cand vrei. Ceva fara

sentimente care sa nu fie ranit de nimic dar care nici sa nu se
bucure.
Nu sunt accesoriu, cu care sa te lauzi doar cand vrei sau cand iti
prinde bine.
Nu sunt o destinatie, nu trebuie sa lupti sau sa treaca timp pana ajungi la mine.
NU sunt un refugiu in care sa scapi de cate ori ai nevoie, ceva care de fiecare data
te va ajuta. Nu pot promite asta.
Nu sunt party guy care sa se plimbe prin cluburi, sa stie sa danseze sau sa fie
"cool".
Nu sunt ipocrit...
Nu sunt perfect!
Sunt...un baiat care incearca din rasputeri sa fie un barbat.
Sunt acel prieten care daca poate te va ajuta, cu toate ca sunt limitat.
Sunt un simplu om care simte la fel ca si tine...durerea, bucuria....
Sunt sincer si de ceea ce spun poti sa fi sigura ca e ceea ce cred sau simt.
Sunt eu insumi, pe nume Adrian, crezand in lucruri cavaleresti, romantism ce nu
moare,
intr-un Dumnezeu adevarat.
Ce ma defineste cel mai bine? Cuvintele si faptele nu pot face asta. M-ar limita.
Totul! Tot ce ma inconjoara...Familia, prietenii ... de la lucrurile materiale la cele
spirituale. De la caracter la banii din portofel...totul spune ceva.
Ai urechi sa asculti?!
Poate atunci vei cunoaste cu adevarat cine sunt.
39
Chivalry
Ahh vremurile de demult apuse...ale cavaleriei si a nobletei...ale

romantismului si viselor implinite doar prin faptul ca ai indraznit sa
le atingi cu mintea.
Unde au disparut vremurile in care baiatul mergea la tatal fetei si ii cerea

permisiunea sa curteze fata? Nu..in ziua de azi prea mitocani sa faca asa ceva.
Incearca pe la spate, prin fata pe unde pot numai sa obtina ce vor. Si fetele in
apararea lor..."Dar ma iubeste"...Pe..sa nu zic :))
Si lupta nedreapta intre bani si prestigiu, intre alegerea dintre "print" si "sarac" si
spiritul romantic ce spune: "Love will conquer all"...
Unde e romantismul ce se manifesta printr-o floare simpla oferita nu de 1 martie,

8 martie, 14 feb sau alte zile "dedicate" ci intr-o zi banala de miercuri, cand esti
in mijlocul saptamanii, mai e ceva pana in weekend si faci un gest frumos. Cand
oferi fara sa astepti sa primesti ceva inapoi de la fata.
Unde sunt discutiile pline de dragoste si afectiune...scrisori scrise cu emotii in

care se vad literele conturate la limita...pe care poate le-ai rescris de 10 ori pana ai
reusit sa nu faci prea multe greseli. Cand incepeai cu "Draga...." si terminai cu
"Cu drag, al tau prieten...". Dar nu, avem prea multe sms-uri, messeger-uri si alte
"tehnologii" care au supt viata din ce inseamna romantism.
Unde e spiritul cavaleresc, onoarea din spatele actiunilor...respectul

oferit...Eh...melancolia...
Eu unul cred ca n-a murit. As fi prea sceptic sa spun ca toti si toate sunt intr-un
fel si pesimismul nu ma caracterizeaza; din contra...este la fel de viu azi ca si acum
300 de ani doar ca mai greu de gasit. Si cu cat este in mai putini cu atat este mai
important si mai puternic.
Un Ordin al Cavalerilor Moderni
40
Dependent de un sentiment imatur
Din pacate se pare ca eu invat cam greu din propriile greseli.
Nu cu mult timp in urma am oferit totul si toata inima cuiva avand asteptari
marete si de la ea si de la Dumnezeu si am ramas cu o rana asa puternica incat i-a
luat peste 8 luni sa se inchida. Acum partial am facut-o din nou. Si nu inteleg de
ce e asa greu sa nu repet aceleasi greseli.
Cand vad lucruri in comun, afectiune impartita si niste planuri comune cum sa
nu ma deschid asa repede?!
Stii..e ca si atunci cand cunosti pe cineva si te lipesti asa repede incat te sperie. Te
sperie gandul ca de fapt nu va cunoasteti dar totusi ai incredere multa in acea
persoana. Si ii iei apararea desi nu cunosti adevarul.
Dar acestea sunt doar niste asteptari exagerate, niste iluzii false. O dragoste ca
asta creeaza o dependenta narcotica...una de care scapi foarte greu.
Te trezesti dupa cateva zile vrand din nou...si cu durere puternica in stomac
incerci sa-ti controlezi vointa, sa-ti impui sa nu mai repeti aceleasi greseli.
Si daca totul ar fi clar dar nu. Cand o problema vine, restul nu sunt departe. E
confuz si obositor tot timpul sa stai sa vezi de fapt care e adevarul.
Daca el nu vine de la sine...eu zic ca nu va veni deloc!
Orice vorbe iti spui ca sa treaca mai repede durerea nu au nici un efect.
Oferind dragostea unei fete care nu o merita...imi aduce aminte de o imagine. Tot
o fata este in ea..ce primeste un lucru de pret si la inceput pentru ca straluceste
putin e captata...dar fiind mereu nerecunoscatoare renunta pentru ceva cu
stralucirea mai mare dar valoarea mai mica.
Si atunci devii dependent practic de suferinta...de suferinta care o provoaca

imaturitatea din alte persoane.
Parca prea mult conduce inima cand noi ar trebui sa o conducem pe ea. Prin
regrete si decizii luate prost eu am devenit mai rece, mai nepasator, sarcastic,
arogant, neglijent...etc.
Ma doare cand stiu ca mai tarziu va regreta...dar eu regret acum daca voi
continua. E greu sa spui "adio" dar mai greu e sa nu dai nici un motiv pentru
care-l spui.
Daca ar fi sa las un sfat...este acesta: Apreciati pe adevaratii prieteni din viata
voastra, pentru ca mai tarziu veti regreta foarte mult daca nu-i aveti.
41
Despre baieti I - Superficialismul
Vroiam sa impart niste ganduri despre superficialitatea unor baieti.

Si cine ma cunoaste personal stie ca tot timpul am condamnat
comportamentul de "vrajeala" si chestii de genu. Dar totusi nici sa
nu judecam prea aspru.
Tot timpul exista un motiv pentru ceea ce facem si ceea ce se intampla. Si ei au un

motiv doar ca poate nu trebuie de fiecare data sa-l cunosti. Treci peste si spui ca
n-ai nevoie de un astfel de baiat in viata ta dar poate incerci si poti sa schimbi pe
unul. Cine stie?!
Tot ce incerc sa spun e ca baietii au frica de a avea inima franta de 10 ori mai
mare decat fetele. Si tocmai ca incercam prin tot ceea ce facem sa ne protejam
arata asta. E mai corect sa spunem ca n-avem o inima? Nu! Doar ca sta mai bine
protejata ca nu cumva la prima frangere sa fie ultima.
Vedeti voi fetelor a noastra e ceva mai sensibila. Daca se frange odata sau de 2 ori
deja e de-ajuns sa ne transforme in niste nemernici reci. Asta e adevarul. Voi mai
rezistati si de aceea va e mai usor sa o oferiti mai des.
Sfatul meu pentru orice fata e sa aprecieze foarte mult cand in baiat se deschide.
Si ii permita sa vada si defectele si temerile lui. Pentru ca mai rar asa ceva. Si fie ca
ti-e prieten foarte bun sau iubit sa apreciezi ca poate cand ai sa pierzi nu mai
intalnesti asa ceva.
In acelasi timp daca tipul nu e in stare sa se deschida poate nu o va face nici pe

viitor deci nu te amagi cu gandul "se va schimba". Trebuie sa vezi din
comportament si din circumstante ce fel de persoana e.
Oricum...idea e ca nimic nu e ceea ce pare. Trebuie sa stai atent sa privesti ca sa-ti

dai seama de adevarata natura a unui obiect.
42
About love ... (II)
Daca spui ca dragostea te-a orbit si ai facut greseli, abia mai tarziu
realizand de fapt care era decizia corecta...
Daca spui ca ai oferit totul din dragoste si n-ai primit nimic si ai

ramas dezamagit de egoismul oamenilor...
Daca spui ca ai iubit din toata inima dar cealalta persoana a ramas rece la
sentimentele tale...
Daca spui ca iubeai asa de multe incat pluteai si nimic nu mai conta atat timp cat
era "el" langa tine...
Eu iti spun ca n-ai iubit niciodata cu adevarat. Pentru ca...
Dragostea adevarata nu ne prosteste! Nu te face sa nu-ti mai pese de nimic, nu te

face sa te simti "high", nu te face neglijent.
Si cand oferi dragoste adevarata e cu neputinta sa nu atingi inima cuiva...dar nici
sa o oferi oricui (Nu aruncati margaritarele voastre porcilor).
E ceva atat logic cat si spontan. Ca un puzzle foarte mare...fiecare bucata fara un
aparent sens dar cand o termini....ooo ... cand o termini este cel mai frumos lucru
creat de Dumnezeu.
Si cand imparti acest lucru cu cineva va uneste pe viata. Fara prostii de despartiti
si divorturi si fara rautati...Si chiar daca probleme vor fi...sunt infime comparativ
cu puterea dragostei.
Te simti extraordinar de bine nu pentru esti indragostit ci pentru ca stii ca

Dumnezeu si-a indeplinit o promisiune. Ca nu vei fi singura si ai o persoana care
si-ar da viata pentru tine.
Mergi fara grijuri nu pentru ca te-a prostit ci pentru ca stii ca orice problema va fi
el te va ajuta.
Deci intreb...Daca cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu pot spune ca iubesc cu cat
mai mult noi care-L avem in inima ar trebui sa o gasim...si sa o pastram...si
impartim...dar cu adevarat sa stim..
Ce e dragostea!
43
Diferit II
Nu umblu cu vrajeli, abordez cu sinceritate.
Nu merg in cluburi, prefer parcurile.
Nu fumez...dauneaza atat estetic cat si fizic.
Nu ma consider cool...pentru ca inseamna ca imi pasa prea mult de ce cred altii.
Nu ascult prea multi de altii...spiritul de turma ma amuza dar prefer sa fiu eu

insumi.
Sunt romantic...inca mai cred ca e bine sa ma comport cat de bine pot cu fata de
care-mi place fara prea multe "jocuri".
Sunt sincer...prefer un compliment direct decat sa astept pana nu mai are valoare.
Prea multa distractie strica...dar si prea putina face viata monotona.
Dumnezeu exista. Fie ca unii cred fie ca nu, nu schimba cu nimic ce se va

intampla.
In final...cred in perfectiune prin compatibilitate. Adica poate ea nu e perfecta din

toate punctele de vedere...dar poate sa fie perfecta pentru mine.
44
In tacere...
...asteapta. Nu te grabi. Totul va fi clar. Dumnezeu niciodata nu ne
lasa singuri daca noi ne bazam pe El.
In viata cand vin incercari trebuie sa le tinem piept si daca simtim

ca nu ne descurcam sa-I cerem ajutor. Promisiunea Lui e ca nu ne
va lasa. Ca o stanca in mijlocul nisipului miscator...
Totul poate pare negru si cu lacrimi in ochi nu vezi ziua de maine...respira

adanc...sterge-ti lacrima si intareste-te. Esti mult mai puternica de atat si poti
multe "in Hristos care te intareste".
Daca tot ai alergat asa mult timp, nu da inapoi pe ultima suta de metrii...dupa
lacrimi va veni rasul si zambete. Daca nu e durere n-ai cum sa apreciezi iubirea
cand va veni ea.
In tacere asteapta Voia Domnului si nu grabi lucrurile. Judeca in dreptul tau cum
crezi ca e bine dar nu dramatiza nimic. Nu e sfarsitul lumii...cel putin nu inca.
Daca te vei culca maine va rasari din nou soarele, o melodie cunoscuta poate iti
aminteste de vremurile bune, un prieten bun te saluta si iti spune ca tine la tine...
In tacere fii puternica si priveste pe geam la luna. Ea nu straluceste din lumina

proprie ci de la Soare. Fii tu luna si Dumnezeu sa-ti fie Soare...lasa-L sa lumineze
prin tine si sa vezi ce frumoasa va fi lumea.
Nici un zgomot, nici un sunet sa nu-ti distraga atentia...mediteaza la lucrurile

care conteaza...la lucrurile cu adevarat importante. Meriti mult nu uita asta
niciodata. Doar ca a fost un esec nu inseamna ca asa va fi tot timpul.
Noi am fost sortiti sa fim invingatori nu invinsi. Deci fruntea sus...
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va stearga lacrimile de pe obraz!
45
Inocenta dulce
Am fost recent la un eveniment si era o serbare a unor copii de

gradinita. Un exemplu perfect cat de inocenti sunt copiii.
Fara rautate, amuzanti, fara nici un stres totusi cu emotii unii dar
extrem de dragalasi.
Si ma gandeam: Cand ne-am pierdut inocenta?

Cu primul fapt din rautate?! Cu primul pacat? Sau cand ne-am dat seama ca
putem face rau cu asa usurinta.
Dar nu's pesimist...cred inainte de toate in puritatea din noi, in ceea ce ne face sa
fim buni si sa facem bine.
Si revin la copii...Cu un scop a vorbit Isus despre "asemanarea cu copilasii".

Trebuie sa invatam de la ei si de la actiunile lor fara interes. Ei spun ce cred si nu
se lasa prinsi in jocul cuvintelor cu dublu sens.
O iubire ca intre doi copii mi se pare cea mai frumoasa...fara jocuri, fara "el sa
sune primul; el sa-si ceara iertare primul", nu trece o zi fara sa-i spui un lucru
frumos, nu-l lasi sa astepte crezand ca e mai bine asa....si te deschizi repede si
foarte usor. Pentru ca...il iubesti si te iubeste.
Te poti uita la copii si din comportamentul lor parca iti dai seama ce vor sa faca
cand vor fi mari. Si apoi societatea il corupe, mentalitatea noastra ii schimbi. Si
nu mai vor sa fie astronauti, balerine, politisti, pompieri sau doctori. Vor avocati,
politicieni, notari...orice numai bani sa scoate. Renunta la pasiunile lor, la ce ii
facea sa zambeasca.
Mai stim sa zambim cu adevarat? Mai facem ce ne place sau deja din obligatie...
Poate din cand in cand ar trebui sa mai petrecem timp cu copilasii si putin din
inocenta lor sa se transmita si la noi. Cand ne departam prea mult de frumusetea
pe care a lasat-o Dumnezeu in noi, copilasi parca sunt cei ce ne aduc inapoi pe
acel drum.
Am vazut foarte multi oameni schimbati cu primul copil nascut...si uite cum toate
au un scop si un rost.
Dulcea inocenta....ce frumoasa e.

46
Perfectiunea intr-o fata
Pe lumea asta sunt "singur"...adesea inconjurat de oameni ce ma

cunosc dar nu sunt "alaturi" de mine.
Se uita la mine dar nu ma cunosc. Si pasesc tot asa fara un scop, fara
o directie dar in continua miscare..
Dar parca totusi caut ceva, ceva ce poate fi doar al meu si nu-l impart cu nimeni.
Este o persoana ce imi ofera totul.
Si cand voi pleca de acasa va lasa o lumina sa ma putem intoarce, sa vad drumul
de departe. Si e frumos e cand aceasta persoana imi apare devreme in viata...si
apoi sta cu mine pe tot parcursul vietii.
Tot ce pot sa cer este sa aiba incredere ca in frica ei prind eu curajul. Unde va
cadea ea o voi prinde eu...Ca tot ce nu e ea sunt eu. Si tot ce nu's e ea.
Ma potrivesc perfect cu ea. Ca o manusa peste o mana fina...ca apa intr-un

pahar...prinde forma acestuia...si nimic nu ramane neocupat. Asa este cand sunt
cu ea. Ma simt complet si parca nimic n-a fost gresit niciodata.
Este ca un ocean ce ma cuprinde si ma lasa fara cuvinte...ma inec zi de zi in el si

nu simt ca ma sufoc sau ca mor ci din contra, gust viata ... ma aprofundez in
iubirea ce mi-o ofera si in bunatatea inimii ei.
Stiu ca orice ar fi se gandeste la mine. Si ca prefera sa taca decat sa ma

supere...Imi va fi usor sa o iubesc.
Si cand am gasit-o nu mi-e frica sa o pierd? Sa nu o fure altul?! Sau sunt sigur ca
orice ar fi va ramane alaturi de mine pentru ca poate, doar poate si ea vede la fel
lucrurile.
Ai strange pe cineva asa de tare in brate incat sa nu-i mai dai drumul niciodata?
Ma visezi cat de des te visez eu? Te gandesti la mine macar jumatate cat ma
gandesc eu?
Vreau sa simt totul...si doar cu tine. Sa impart ce am mai bun dar in acelasi timp
sa te bucuri si tu.
Crezi ca este posibil ce e intre noi sa fie adevarat?

47
Si nu numai in preferinte dar parca ne asemanam perfect. Nu ca o dublura ci ca o
jumatate...din acelasi intreg.
Incepe cu o atractie fizica; ca un fulger ce ma loveste si ca un Soare ce ma
topeste...asa este de placuta la vedere. Dar mai mult...sentimental ma doare
stomacul cand ma gandesti la ea.
Ridic telefonul sa o sun si simt din nou durerea. Chiar si dupa atata timp nu m-
am obisnuit si am emotii de fiecare data. Mi-ar fi mai usor daca as afla ca asa
simte si ea?
Adevarul e ca n-am nevoie de foarte multe ca sa fiu fericit. O asemenea fata imi
poate oferi totul. Sa ma simt complet chiar si cand lipsesc multe. Sa-mi ofere
curajul sa mai lupti o zi. Sa ma faca un erou cu adevarat!
Nu ma simt legat, nu ma simt lovit si nici judecat. Ma simt liber in iubirea

ei...ma simt un om mai bun.
Si toata viata am asteptat-o. Cu credinta ca va aparea.
Si poate, totusi poate nu ma insel. Si asteptarea a luat sfarsit. Niciodata nu poti fi

sigur dar te poti bucura de prezent si orice ar fi...va fi bine.
48
Reversul medaliei - Popularitatea
Cand ma uit pe unele profile de hi5 cu vizualizari 10000+ , prieteni

2000/5000 etc...si commenturi...ah comenturi....5000/15000...ma
gandesc..."Oh God..."
Asemenea unei vedete de televiziune mi se pare un lucru in zadar sa

cauti popularitate la un nivel asa mare. Fie prin poze "tedentioase" fie ca accepti
absolut orice fel de comment sau invite-uri de "friend" date ca spam..pur si
simplu....e prea mult.
Si in mine nu naste ideea..."Intr-adevar e cautata de multi si multi o doresc...ce
bine ar fi sa reusesc eu..."
Pana si cand mergi cu prietena pe strada...e placut in gandul meu sa stiu ca e o

fata deosebita si ca multi ar vrea sa fie cu ea si totusi eu sunt alesul inimii
ei....totusi...e foarte naspa sa mergi si toti sa intoarca capul sau sa vezi ca baga
vrajeala. Si vina e impartita.
Persoanele nu's obiecte si oricat de competitivi am fi sa te joci cu lucruri de genul
e copilarie. Inima nu e o jucarie (asta ca idee).
Revenind...gandul cand vad asa multe hai sa spun..."factori de popularitate" la

cineva are exact efect opus. "Ah deja e ceva prea uzat, prea dorit de toti...prea in
moda....prea banal."
Nu reprezinta ceva unic, ceva deosebit (chiar daca e ceva dorit de toti s-a
demonstrat ca multimea se inseala (mai dur > multimea are gusturi proaste) asa ca
spiritul de turma eu nu-l incurajez ci din contra, creativitatea, originalitatea...
1 Samuel 16:7 "Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce

izbeste ochiul, dar Domnul se uita la inima."
Poti sa atragi si prin lucruri bune...un caracter deosebit, discutii interesante sau
printr-o companie placuta, amuzanta...
Un lucru de tinut minte: "Cu cat arati mai mult prin lucruri exterioare cu atat se
vor uita si vor vedea mai putin lucrurile interioare...adica the real you ;) "
Si unele persoanele care ajung foarte populare auzi apoi ca se plang de asta...Ce
ironie...Te chinui sa fi adorat/a de toti si apoi sa doresti sa scapi de ei.
Inchei cu un verset:
Matei 16:26: "Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde
sufletul?"
49
The Future I - Pentru tine...
O viitoare dedicatie...nu e bine sa tii lucrurile in tine, nici cele rele

si cu atat mai mult cele bune :)
Oriunde ai fi asta e pentru Tine...
Astept cu nerabdare ziua cand vom fi impreuna. Cand ne vom

plimba si voi fi cel mai mandru barbat din lume. Cand venind acasa obosit sa ma
intampini cu o imbratisare. Printr-un zambet sa-mi indepartezi orice fel de
ingrijorare.
Cand te voi avea pe tine voi fi cel mai bogat om si nu voi vrea nimic mai mult
decat prezenta ta in viata mea. Voi lupta si voi face totul pentru tine, pentru
gandul ca tu faci la fel. Ofer dragoste pentru ca primesc prea multa....de la tine.
Stiu ca vei fi puternica si fara mine, dar pentru ca nu ai orgoliu in fata mea si te
lasi ajutata....pentru mine inseamna mult.
Viata aceasta nu ar avea farmec daca nu ai fi tu in ea...undeva...pe pamantul
acesta.
Viitorul nu ar avea farmec daca nu ar fi gandul ca intr-o zi vei fi a mea.
Asa ca pentru tot ce va urma iti multumesc. Pentru toate lucrurile frumoase pe
care le vei face, pentru daruirea, pentru puterea si pentru ambitia pe care o
am...datorita tie.
Iti voi fi voce cand nu vei putea vorbi, te voi ridica cand vei cadea, te voi asculta
cand vei vorbi, iti voi sterge lacrima cand vei plange, te voi imbratisa cand lumea
va fi rece, te voi saruta cand lumea va fi amara si nu te voi parasi niciodata.
Mai mult decat cuvinte am dorinta...si o promisiune de la Dumnezeu. Am un

vis....si ferice va fi de mine in ziua in care se va implini.
Am o singura frica....sa nu mor de fericire. Sa nu spun "Gata Doamne am tot ce
am vrut vreodata" si sa fiu luat de langa tine. Dar stiu ca orice suferinte vor fi,
alaturi de tine voi trece prin ele.
Ca un lut ce e trecut prin foc asa voi fi eu in viata. Dar stiind ca si eu la randul
meu am aceasta responsabilitate fata de tine...voi fi alaturi.
In ochii tai voi vedea sinceritate, voi vedea ce inseamna sa iubesti cu adevarat si
mai mult decat orice...
...in ochii tai...in tot ceea ce esti...prin tot ceea ce faci...
Voi vedea pe Dumnezeu!
50
Vise - Final nedorit.
De fiecare data cand visam ceva frumos ne trezim fie cu un zambet pe buze, fie
odihniti sau pur si simplu cu o stare buna. La cosmar e exact opusul. Dar mai
sunt unele care sunt undeva intre...
Cand am visat un lucru foarte trist si m-am trezit m-am bucurat ca nu a fost real
dar in acelasi timp parea plauzibil. Ca si cum daca o sa fac ca in vis o sa se
sfarseasca ca in vis. Asta nu inseamna predeterminare?
Probabil...si probabil nu suna asa urat cum ar trebui. Daca o minge ajunge la
capatul mesei si sta sa cada daca nimeni nu o prinde e clar ca o sa cada. Intind
mana sa o prind fiind sigur ca de nu o sa cada dar totusi pentru ca am prins-o...n-
a cazut.
Daca aleg sa cred visul si sa nu fac asa cat de sigur voi fi ca a fost mai bine asa? Sau
mai explicit...nu voi fi niciodata sigur ca finalul ar fi fost la fel daca actionam la
fel. Si daca fac ca in vis si finalul va fi acelasi nu o sa dau vina pe "soarta"?
Oricum sunt genul care daca mi se spune ca asa va fi orice as face tind sa vad daca
e adevarat si sa incerc sa schimb ideea asta tampita de "orice ar fi asta este".
Dar astept un semn parca...ceva sa-mi spuna "E ok!". Mi-e dor de confortul
cuvintelor de incurajare.
Sa stiu ca daca risc inima nu e de fapt in pericol. Ca orice as spune se intelege si

mai important...cuvantul "nu" sa nu fie un raspuns.
51
What makes a man…
What makes a man…

..In viata treci prin multe. Adesea probleme, incercari
majoritatea menite sa te faca mai puternic, mai curajos, mai
inteligent…Totusi fara trasaturi de caracter cum ar fi bunatatea nu
esti nimic.
Cand o problema apare, ca un gigant in fata ta, pe drumul vietii incercand

sa te impiedice sa ajungi ceva…trebuie infruntat. Nu lasa frica sa te alunge. Nu o
lasa sa te controleze.
De multe ori la rascruci de drumuri apar dileme si nu stim ce sa alegem.

Ne gandim fie la noi fie la cei din jur. Fie egoist fie altruist dar aceste dileme in
loc sa fie simple alegeri pe care sa nu le regretam…ajung mustrari de constiinta
pentru ca nu gandim obiectiv. Si apoi daca asculti prea mult de ratiune inima
plange si mai tarziu va durea.
Cu totii avem proprii nostri demoni pe care trebuie sa-I infruntam. Fie ca
o facem singuri fie ca avem cu cine ei trebuie invinsi. Altfel niciodata nu vom
putea inainte.
Incerc sa ma gandesc la ce pot face. Daca suntem limitati de propriile

temeri sau odata ce ne deschidem mintea putem face orice. Majoritatea doar au
nevoie de o motivatie.
Pentru mine cu o motivatie puternica am observat ca pot face foarte

multe…si totusi sunt la o varsta destul de tanara.
Eroii nu se nasc…ei se formeaza. Si totusi ei sunt simpli oameni care au

curajul sa fac ce altii nu indraznesc sa viseze. Sa fii un vizionar, sa vezi solutii
unde altii vad probleme.
Pana la urma inseamna sa alegi intre a avea o viata usoara dar cu putine
recompense si una bogata din care iesi mai puternic.
Luptand lupta cea buna ajungi undeva si ajungi vrednic sa fii numit Fiu
de Dumnezeu. In final suntem Creatia Lui. Ceva spectaculos…
52
Asa ca indemn oricine citeste sa aiba curajul sa viseze si nu mediocru ci sa
aiba indrazneala la Dumnezeu. Sa vrei lucruri mari si sa fii dispus sa lupti pentru
ele. Pentru planuri, pentru familie, pentru prieteni SI MAI ALES pentru IUBIRE.
Sa nu lasi pe altii sa-ti spuna ce poti si ce nu poti sa faci. Cand vine vorba de viata
ta, doar tu poti sa alegi fiindca in final tu vei fi tras la raspundere.
Paradoxal cu ce am scris in articolele anterioare am auzit o

expresie…Follow your heart, cause our brains sometimes screw things up.
Adevarul e ca orice lucru exagerat nu e bun. Si cand gandesti prea mult

ceva tinzi sa esuezi. Einstein spunea ca prima solutie venita in minte este adesea
cea corecta. Asa ca pana la urma si inima are rolul ei. Urmeaz-o colaborand cu
ratiunea pentru a avea o viata fericita…perfecta daca vrei.
Ce face un om maret?
…Dumnezeu si ce ne-a oferit El. Apreciaza…invata….lupta.
53
Ajutor din umbra
Ce ma amuza cel mai tare la noi baietii e orgoliul. Tot ce facem sa

fie vazut, apreciat si respectat....si normal..recompensat.
Parca n-am face ceva pe gratis. Si desi nu cerem nimic totusi macar
vrem aprecierea pe care o meritam. Si cand facem un lucru frumos
si altul ia credit ce ne suparam.
Insa toata acestea ma duc cu gandul la niste sfaturi din Biblie care spuneau sa faci
un bine si sa nu stie nimeni.
Cel mai fain e cand vezi ca poti ajuta pe cineva si o faci dar nu spui la nimeni.
Insa e foarte greu. Daca tipul e arogant si n-are accepta ajutor de la nimeni da,
parca e usor ca stii ca e spre binele lui. Dar daca e o persoana care apreciaza mult
ajutorul...parca nu-ti vine sa faci din umbra cand stii ce frumos se va comporta cu
tine nu?!
Nu spun ca unele persoane nu merita sa fie respectate pentru ceea ce fac, in nici
un caz. E vorba de altceva. Despre un caracter nobil care se multumeste vazandu-
si persoana pe care a ajutat-o traind bine. Sa-si vada rezultatele propriei munci. Si
satisfactia oferita sa fie de-ajuns.
Ca si atunci cand oferi o floare unei fete si o faci sa zambeasca. Ea sa nu stie de la

cine e....Se va intreba, va banui dar nu va stii. Toata ziua daca o vezi zambind din
cauza acelei flori (sa spunem ca poate e alt cadou si o vezi toata ziua cu el) sti ca
din cauza ta. Acum ca va afla si va multumi ca nu...de ce sa nu fie suficient atat?!
In cazul unei relatii e ok dar inteleg cand baiatul vrea mai mult nu poti totul sa fie
chiar din umbra. Ca apoi nu afla fata.
Dar nu stiu parca mi-e dor de jocul ala cu ingerasii cand primeai cadou si nu stiai
de la cine. Si tu trebuia sa oferi dar nu afle ca de la tine. Astfel oferi ceva frumos
pentru ca ai vrea sa primesti. Dar sa n-aiba legatura cu o persoana anume...
Sa fii bun, de dragul de a fi bun.
54
Beauty and the...Punk
Intr-o nota mai sarcastica...priveam si ma amuzam. Pacat de

frumusete...ca o iroseste. In Biblie spunea ceva pe la Proverbe 11:22
dar...prefer sa nu citez.
Cred ca in top 10 enervante lucruri pentru mine e sa aud o fata

(naiva) luand apararea unui tip de genul...punk...adica derbedeu :) E de-a
dreptul..penibil. Pentru ca nici macar luni mai tarziu, ci doar saptamani...aud ce
tampenii a mai facut. Si tot ea se plange. E greu de inteles parca, dar solutia e
simpla. Ridica standardul.
Parca ar fi mai usor sa trec pe langa ei si sa nu bag de seama daca nu as sti ca ar fi

capabila ea de ceva mai bun si ca poate o si cunosc. Insa...ce pot spune. Varsta! :)
Imaturitatea bla bla.
Fetele nu ajung cu inima zdrobita pentru ca baietii sunt nu-stiu-cum. Ci o merita.

Dur dar adevarat. Daca nu ar pati...ar ramane aceleasi pustoaice imature...care si
daca dau "prin noroc" peste un tip super..renunta imediat la el pentru primul
"macho" cu creier de ... aham hai sa nu jignesc.
Pointul e clar...daca n-ai suferit putin nu sti sa apreciezi. Unele trebuie sa sufere
mai mult poate...fiecare e diferit pana la urma nu?!
Intr-o ultima incercare...pastrez o mica amintire a ei. Un sms...dar imi da un

sentiment gol in stomac. Ca si cum..."ce ar fi putut fi". Un sentiment care doar
macina si nu ajuta cu nimic. E ca o flacara in bataia vantului. Se zbate mult sa
reziste dar degeaba...va muri sigur.
Asa ca usor am apasat "delete". Parca o piatra mi-a fost luata de pe inima. Cand
ceva te leaga si te simti...singur e mai usor daca iti faci curajul sa dai drumul.
Majoritatea persoanelor nu merita. Cred ca amagirea vine doar din partea
noastra. Si eu cand ma gandesc imi place sa vad ce-i mai bun in oameni. Dar daca
ma uit cu atentie...cu adevarat...suntem prea diferiti si ... nu poti spune la un
lucru rau si bun in acelasi timp. Orice fire are natura ei. Mai bine trec peste.
Pana in clipa cand "bobocul" va deveni o floare nu cred ca voi sta langa ea.
Pentru ca acel loc e ocupat....acum de un tip, peste putin timp de altul...tot asa
pana cand...se va maturiza.
55
Cum vin, asa pleaca

Ori a fost o perioada mai ciudata ori pur si simplu e un proces prin care trecem
mai devreme sau mai tarziu, dar parca in ultima vreme tot mai multi asa-zisi
prieteni...s-au dus.
Implic cat implic si incerc, unde pot, sa ajut insa e cam degeaba. Unii chiar nu
merita. Nu ca m-ar impiedica sa fac o fapta buna...dar lasa un gust amar pe buze.
Ca si cu aruncatul margaritarelor porcilor.
Acum daca stau sa analizez cine ce si cum a gresit n-are rost clar. Lucrurile sunt
subiective si noi n-am fost facuti sa fim mediatori in tot ce nu merge. "Daca roata
e patrata nu o pune la caruta".
Si pana la urma decat sa ma tot stresez cu privire la unele persoane parca mai bine
e sa-i las in pace. Si sa ma bucur ca si ei fac la fel...
Nu am dreptul sa judec persoanele insa cat tine de mine si impactul pe care il au

asupra mea...imi permit sa iau anumite actiuni care sa-mi expuna clar punctul
meu de vedere cu privire la persoana lor.
Adica...nu mai vreau nimic domn'le ca...si asa n-are rost.

Inteleg si cu un zambet sarcastic ma gandesc la fetele care nu mai vor relatii
pentru ca au dat de un nemernic ce si-a batut joc de ele. Si atunci merg pe
extrema...toti sunt la fel si ca nu mai merita sa iubesti.
Nu ar fi corect daca as spune ca m-a batut gandul sa nu ma mai implic deloc; a 2-a
zi mi-ar trece. Nu tin supararea...chiar imi trece prea usor. Ceea ce e o problema.
Insa profit de faptul ca dezamagirea (diferita de suparare) tine...si astfel pot avea o
atitudine corecta. Nu merita..nu implica.
Asa ca un mic "toast" in cinstea oamenilor nomazi, acelor prieteni care

"calatoresc" prin vietile multora....pentru ca...
Asa cum vin, asa pleaca!
56
Daca ai mai avea o sansa?!
De multe ori stam si ne gandim la toate clipele din viata noastra pe

care le-am retrai, poate sa facem alta decizie sa schimbam ceva ce nu
ne place la prezentul care l-am ales.
Practic...Daca am mai avea o a 2-a sansa la viata am face ceva
diferit?!
Cred ca sunt multi care la o varsta respectabila de 40-50 de ani trecuti prin viata
unele lucruri le-ar schimba sau ar retrai anii liceului dar ce trebuie sa realizeze e
ca nu retraind viata ar fi solutia ci schimband viata in care sunt deja, regasindu-si
motivatia si lucrurile ce ii faceau sa se simta impliniti.
Eu cand ma gandesc la asta sincer desi as spune ca am anumite regrete nu as
schimba cu nimic trecutul meu.
Tot ce a fost a fost cu un motiv, care m-a adus in aceasta zi in locul in care sunt.
Mi-e frica daca as schimba ceva poate n-as trai lucrurile frumoase de pana acum.
Niciodata nu stii cum putea fii prezentul dar poate de multe ori putea fi mai rau.
Nu are rost sa traiesti in trecut pentru ca oricum nu te ajuta cu nimic. Priveste
prezentul si vezi cei poti schimba acum la el.
In adevar noi nu trebuie sa ne schimbam ca si persoane ci sa ne imbunatatim. Da,
e vorba tot de o schimbare dar sa intelegi diferenta. Unii doar se gandesc la ceva
radical si apoi se descurajeaza spunand ca nu au puterea sa faca asa ceva. Insa
lucrul e simplu. Dar nu vad...
Sunt fericit pentru fiecare persoana pe care am putut sa ajut si daca schimbam
ceva la viata mea poate nu mai eram asa.
Trebuie sa ai putin increderea ca Dumnezeu stie ce face. Desi adesea nu intelegem
nu asta e treaba noastra. Oricum nu am putea schimba nimic deci nu inteleg pe
cei ce incearca. Insa e ca si atunci cand privesti un fluviu. Tu singur nu ai putea
sa-i muti cursul cu trupul tau, dar daca ii studiezi miscarile poti folosi curentii lui
ca sa te poarte departe. El are propriul lui drum dar depinde de tine cat de mult
mergi pe el.
Cel mai bine e sa fim recunoscatori pentru ce avem, ca niciodata nu stim cand
pierdem. Si de fapt de multe ori avem o a 2-a sau a 3-a sansa dar nu ne dam
seama. Avem sanse sa facem un bine, sa spunem o vorba buna, sa facem un
compliment....si asa mai departe.
57
Diferit III - Sunt genul….
Intr-o comparatie complet subiectiva...sunt dezamagit de reactia

unor fete cand dau de baieti "buni".
Nici nu incep discutia cu "bad boys" e pentru alta ocazie...insa eu
sunt intr-un fel si o explic mai jos. Si ma lasa cu un gust amar cand
nu pot fi asa.
Sunt genul care conduce fata acasa dupa intalnire...o saruta doar pe obraz si spera
sa o revada cu alta ocazie. Gustul amar incepe cand ea spune ca nu e obisnuita si
ca sa nu o conduc. E trist...un anturaj prost a facut-o...insensibila.
Sunt genul caruia ii face placere sa cunoasca parintii pentru ca am o parere buna
despre mine si sunt singur ca-i pot impresia. Ca vor avea incredere in mine data
viitoare cand o voi scoate in oras pe fiica lor. Niciodata nu am avut probleme cu
parintii tocmai pentru ca mi se pare foarte important si relatia mea cu ei. Gustul
amar apare atunci cand ea prefera sa nu...la fel...obisnuita cu baieti "dubiosi" care
nu vor sa ajunga la parintii ... i-ar citi prea usor.
Sunt genul care atunci cand e nervoasa o suna sa vorbim. Sa se descarce si apoi sa-
mi povesteasca ce a suparat-o cu adevarat. Sa simta ca poate sa si planga langa
mine. Gustul amar ar fi daca as spune ca o las la nervi ... sau n-ar vrea sa vorbim
ca "nu cumva" sa spune ceva ce va regreta....de parca nu suntem oameni cu
capacitatea de a ne auto-controla.
Sunt genul care glumeste...si glume cu bun-simt. Imi place sa zambeasca fata si sa
se simta foarte bine cu mine. Sa mai doreasca compania mea si sa-mi spuna asta.
Gustul amar apare cand intrec masura doar pentru a ma adapta. Cand incerc sa
fiu ceea ce nu sunt...chiar daca pot foarte usor.
Sunt genul care ar prefera sa iasa cu ea in parc ca sa admiri privelistea, sa stai de

vorba si sa fie ceva frumos, sa stam la o cafenea la discutii, la un film amandoi sau
pur si simplu sa petrecem timp...nu club unde nu intelegi nimic, nu lucruri
extreme...nimic...prea stupid. A nu se confunda spontan cu stupid.
Sunt genul care raspunde instant la mesaj. Foarte rar cazurile in care imi ia mult
si atunci e cu un motiv bun. Imi place sa fiu punctual ca sa vada ca apreciez.
Gustul amar apare atunci cand nu da doi bani pe ceea ce am eu de spus. Si
raspunsurile sunt...pre-fabricate.
Deocamdata atat...dar o mica rugaminte...vezi ce gen esti...si nu te schimba. Vei
ramane cu un...gust amar.
58
Doar un calator...
Pasesc in fiecare zi pe acelasi traseu inconjurat de mii de oameni.

Petrecem timp dar nu ne stim. Alerg spre un loc cunoscut insa parca
niciodata nu stiu care va fi rezultatul.
Ma gandesc la ce am avut si am pierdut, la ce am in continuarea...lucrurile din

viitor..oamenii din viata mea. Ma cuprinde melancolia cand simt acest gust amar.
Prefer sa ma cufund in ceva cunoscut, intr-o persoana capabila de a impartasi

ceva sublic...intr-o raza ce dimineata imi saruta buzele.
Cand pierzi un prieten o bucata din inima o pastreaza. Minunea apare...pentru ca

inima nu scade in marime. Doare dar trece.
Si stau departe de toti desi toti sunt langa mine. Vorbesc dar cuvintele sunt
straine. Si cand cineva pare ca ma intelege ajung la aceasi concluzie...Oamenii tot
timpul pleaca.
Nu stiu o forta destul de puternica sa lege doi oameni, pana si dragostea pare un
mit. Intr-o continua alergare cine mai stie de ce stam in loc.
Doar la un lucru...iesit din comun. Stai si-l observi. Poate spui un "wow" dar
partea trista e ca treci mai departe. Straini in propria tara...calatori fara o
destinatie.
Divinitatea pare o promisiune acceptabila. In absurdul zilei cotidiene parca e mai

normal sa crezi in ceva supranatural.
Si prefer sa scriu ... sa vorbesc singur...contempland ca poate cineva imi aud

"glasul" tacut...un stimul...o senzatie cat sa reactioneze...sa se opreasca din
drum....
Si mai mult decat sa inteleaga ... sa-mi si spuna. In cuvinte sincere...ce gandeste cu
adevarat. O deschidere totala...
In abstract spun totul...ca apoi in logica sa gasesc .. persoana.
59
Dragoste efemera
E asa usor sa devii sceptic in ziua de azi. Parca m-a racit toata
experienta pe care o am si lucrurile pe care le-am observat. Relatii ce
cad din prostii. Poate lungi de ani si totusi...intr-o zi nu mai e.
Tineri ce se cupleaza pe motive total gresite si de foarte multe
ori...un superficialism cronic.
Cand auzi pe cineva vorbind despre iubit e cel mai cel....iar dupa despartire....cat
de repede si-a schimbat parerea.
De fapt suntem prea subiectivi cred. Implici mult si normal ca daca suferi
ripostezi.
Un lucru de care am observat ca fug multi este ceva prea serios care ii face sa se
simte neconfortabil. Atunci cand oferi incredere oferi o parte din tine si e normal
sa-ti fie frica. Dar e subiect pentru alta discutie.
Intr-un fel as vrea sa stau si sa-i spun ca daca renunta la ce avem o sa regreta dar
daca nu ma crede tot degeaba. Si dupa ce s-a terminat nu am nici o satisfactie
daca aflu ca regreta. Din contra...ma lasa cu gust amar ca poate mai tin la ea. Si
niciodata nu am dorit raul persoanelor la care am tinut....deloc.
E usor sa ne facem promisiuni la inceputul relatiei..."ca forever aia si forevar aia"

insa...sunt cuvinte desarte din pacate.
Cel mai frumos e sa dai de acea dragoste...care nu te va parasi. Dar ce trebuie sa

realizam fiecare e ca nu vine de la noi ci doar de la Dumnezeu. Daca vrei sa ai
parte de ea, de la El trebuie sa o ceri. Abia atunci poti sa o imparti cu cineva.
Nah...intr-o nota optimista sper intr-o zi sa o am. Si voua la fel.
60
Ea sfideaza efemerul
Acum ceva timp am purtat o discutie si as vrea sa o relatez.

Intr-o zi frumoasa de august, ma pregateam sa dau o veste proasta
unei fiinte prea inocente ca sa fie nevoita sa suporte asa ceva. Nu
stiam cum sa incep. Ma gandeam sa-i spun o gluma sau sa-i duc ceva
dulce.
Am cumparat o ciocolata si am pregatit o gluma cu animalute. Cand ajung la ea ii

bat la usa si imi deschide...amabila ca de fiecare data. Imi zambeste frumos si ma
pofteste inauntru. Parca ma astepta.
I-am daruit ciocolata si ca un apropo am spus gluma. S-a amuzat.
Dupa pe un ton mai serios am sugerat daca putem sa luam loc.
"Uite am o veste proasta si nu stiu cum sa ti-o spun pentru ca nu am explicatie."

"E ok. Spune ce s-a intamplat."
"Fata s-a razgandit si isi vrea inima inapoi."
Fata ei frumoasa si senina a inceput sa se intristeze. Ca un copil ce afla ca nu va

primi ce si-a dorit, simteam tristete profunda, chiar dezamagire.
"Dar....ea nu stie?!"
"Nu cred."
"Ai incercat sa-i explici?"
"Am incercat. Cuvinte, fapte...insa cred ca mai mult mi-a vazut greselile...mai
mult decat ce era in spatele lor."
A inceput sa lacrimeze.
"Si nu ti-a explicat de ce?"

"Nu. Doar a spus ca nu simte nimic."
"Dupa atat timp si nimic?"
"Sunt la fel de confuz ca si tine. Insa nu pot forta sa faca un lucru daca nu-i
place."
Deja mi se rupea sufletul sa mai continuu...vroiam sa plec imediat insa am venit

dupa ceva.
61
"Sti ca trebuie sa o duc inapoi...."
A inceput sa izbucneasca in lacrimi si a tipat "Darrrrr.....". Printre suspine am
deslusit doar..."doar.....pentru........ea.......mai .... bat."
M-am apropiat si am tinut-o in brate.
"Totul va fi ok. Poate va fi alta."
M-am impins si mi-a zis "Dar nu vrea alta. O vreau pe ea".

"Insa ea nu te vrea si nu am ce face."
"Nu cred ca i-ai spus........nu cred ca i-ai spus cum fiecare gest pe care-l face l-ai
observat si iti place. Cum te gandesti la ea zi si noapte. Ca daca ar pati ceva viata
nu ar mai avea sens. Ca daca ti-ar cere orice i-ai dat intr-o clipa. Nu i-ai spus ca o
iubesti cu adevarat cum nici un alt baiat nu o va iubi. Si ca o cunosti cu adevarat
cand altii vad o masca."
"Chiar daca am zis...nu a auzit."
Dupa cateva clipe de tacere...inca suspinand dar lacrimile au incetat..
"E in camera cealalta. Nu pot sa vad asta...si nu pot sa cred ca lasi sa se intample"
"Nu depinde de mine..."
"Nu te cred."
Spunand asta a plecat fara sa-mi spuna unde se duce. M-am indreptat spre
camera...sa inapoiez proprietarei ce era la mine cu imprumut.
Am luat si am lasat la usa ei. Nu stiam ce sa-i mai spun si ma durea prea tare sa o
mai vad asa ca i-am lasat "obiectul" la usa si am plecat.
M-am intors la prima locatie sa vad daca s-a intors "mititica". Insa a plecat de tot.
Credeam ca glumeste. Totul era asa gol. Ca o camera neagra unde soarele nu mai
patrunde. Un loc unde era asa cald si oridecateori veneam aici stiam ca ma astepta
cineva dar acum ea nu mai era.
O fior rece m-a cuprins si n-am mai stiut ce sa fac. Incepeam sa-mi regret
decizia..poate daca luptam, poate daca spuneam mai clar ce simteam...poate ...
poate ............poate.
O lumina palida incepe sa patrunda in camera. Era asa de slaba incat nici n-am
observat-o. Ma intorc sa plec si o vad stand in usa. Cu un zambet slab, ochii
limpezi dupa ce au varsat asa multe lacrimi, mi-a spus incet...
"Oricate inimi te-ar refuza sa stii ca voi fi a ta...pentru totdeauna....caci sunt
INIMA TA"
62
Fara urma
Am patit o chestie ciudata in ultima perioada. "Chestia" asta cu vreo

4 persoane diferite atat la comportament cat si din cercuri sociale
diferite deci imi permit sa fac un comentariu la reactia oferita.
Ca o mica introducere...sa spun ceva clar: nu e vorba de resentimente, oftica,

suparare sau alt sentiment de ... :) Nu, doar o observatie cat se poate de obiectiva.
Ca de fiecare data cand cunosti o persoana noua exista elemente ce te atrag si ce te

resping. Cand suma celor ce te atrag este mai mare atunci simti nevoia sa petreci
mai mult timp ca sa cunosti mai bine acea persoana.
Mergand pe idea ca persoanele sunt sincere cu mine si invers orice problema sau
lucru deranjant este discutat sau macar mentionat nu? Eh din pacate unii (unele
mai ales) aleg ignorarea lor.
Imi amintesc de anumite plangeri ale fetelor despre ignoranta baietilor si cum
daca o place intr-o zi si toate sunt bune, apoi dintr-o data nu mai zice nimic; ele
raman foarte confuze. Pai e destul de usor asta si o sa o explic (la cerere) in alt
articol. My point e ca te astepti oarecum insa deja lucrurile sunt pe picior
egal...baieti, fete...all the same. Individul se diferentiaza.
Cand lucrurile decurgeau destul de bine (zic eu) dintr-o data ....nimic. Adica stai,
vorbesti, cunosti si desi aparent totul e ok, ceva se intampla (probabil) si din acel
moment apare "zidul". Ignorare totala.
E clar ca nu e vorba de sentimente ranite, nu e cazul, nici macar suparare ci doar
un sentiment de discomfort, un gust amar...ceva ce te lasa :\
Firea curioasa ma impinge sa aflu de ce anumite persoane nu mai dau semne de

viata peste noapte insa la urma urmei ... poate nu merita. Ce persoana as fi eu
daca nu le-as respecta decizia de a incheia orice schimb de "cuvinte" :)
So...life goes on! Insa cu o mica (mare) dezamagire...ca poate aveam niste
pretentii...
Ca sa las ceva in final...ar fi un sfat. Fii o persoana deschisa. Daca ai ceva de spus,
spune! Daca vrei sa faci ceva, fa!
Daca nu...te minti pe tine insuti iar mai tarziu vei trece printr-o criza de
indentitate.
63
Ganduri pe o raza
Stau intins pe canapea, ascult tot ce e in jurul meu. Pulsul unei scari
de bloc...in cel mai aglomerat oras al Romaniei. Unde nimeni nu are
cateva clipe sa-si asculte propria inima batand. Le-a amortit...au
uitat ca o au.
Privesc in gol insa in coltul ochiului sclipeste o raza portocalie. Cand intorc usor
privirea se face tot mai galbuie. Prin fereastra patrunde usor, ademenindu-ma,
parca soptindu-mi "priveste-ma", ca o fata dulce intr-o dupa-amiaza de vara intr-
un parc...ce ofera un zambet si dipasre.
Un apus asa de frumos si de linistit. Oare cat de mult doreste un orb sa vada asa
ceva? Si noi care avem parte de el aproape in fiecare seara...nu mai apreciem
deloc.
Putin obosit dar inspirat de mica mea raza de soare incep sa ma gandesc la fel si
fel de lucruri. La ce fac...ce vreau...ce visez....cine sunt.
Daca intr-adevar apreciaza cineva cu adevarat ce fac. Si nu e vorba de mine...in

general...o alta persoana undeva in lume sigur a facut ceva frumos...oare
"destinatarul" apreciaza?!
Cateodata parca se cer prea multe de la fiecare.

Nu sunt erou, n-am bani in prostie, nu's cel mai puternic...nici cel mai destept....
Sunt doar un tip banal ce vrea un lucru extraordinar (o fata). Noi ne simtim
norocosi cand o fata frumoasa ne accepta cum suntem...si daca n-ar fi vorba de
frumusete neaparat insa de ceva deosebit...
Oare e sentimentul reciproc?
Dependent de o privire seducatoare, de buze timide, roseata din obraz, o fire

jucausa....tot ce tine de acest mic "joc" numit "flirt". Parca fara el "preludiul"
relatiei ar fi prea sec.
Hmm o concluzie...cum noi trebuie sa fim galanti asa voi sa fiti fermecatoare.
64
Indragostit de un sentiment imatur

Intr-un fel ca o continuare a "dependent de un sentiment imatur". Numai ca
acum vine practic si personal. Dar mai mult...ceva mai frumos.
Cateodata cand vorbesc cu amicii mai mari ca mine spun adesea ca nu mai simt
indragosteala cum era odata. Sau din afirmatiile lor trag concluzia ca s-au racit,
au devenit sceptici sau rigizi. Si ascund totul sub masca "realismului" sau a
"maturitatii".
Spun adesea ca nu stiu eu multe si ca mai tarziu voi gandi diferit. Asa mi s-a spus
si la 16 ani si am 22 acum. Nu mi-am schimbat lucrurile care fac din mine ceva
deosebit. Lucrurile care ma deosebesc de ceilalti. Prin maturizare fortata eu ii vad
pe ei mediocrii. S-au conformat cu "standardele" lumii, a unei societati stricate si
care se indreapta in plina viteza spre degradare.
Cand Isus a spus ca trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu ca niste copilasi; sau

Imparatia Lui trebuie primita ca niste copilasi vorbeste despre inocenta lor.
Spiritul lor necorupt de "jocurile" societatii, a relatiilor defecte, sfaturilor
proaste, prietenilor ce te trag in jos si tot asa.
Trebuie credinta, inocenta, puritate...si daca ai fost "atins" de paganismul din jur
asta nu inseamna ca nu poti sa revii la ce ai fost odata. La chipul minunat pe care
ti l-a dat Dumnezeu.
Stiu destule si am citit foarte multe. Cei ce ma cunosc nu pot sa spuna ca n-am
cultura generala...si cunoscand totusi prefer sa nu le las sa ma afecteze. Daca aflu
ca in India mor nu-stiu-cati pe zi asta nu inseamna ca rad dar nici ca plang. Nici
ca sunt indiferent dar nici nu pot ajuta direct. Poate doar cu o rugaciune. Trebuie
sa stiu cat pot face si cat nu.
Si revenind...ce frumos e sa mai sti ce inseamna "sa fii indragostit", sa-ti bata
inima mai repede in preajma acelei persoane, cand suni si nu raspunde apare un
gol in stomac...unde "cica" sunt fluturasii.
Eh ce mai...e ceva la care nu cred ca as putea renunta niciodata. Chiar dupa mult
timp in relatie...cumva as gasi sa reinvii acest sentiment si sa fie ca la inceput. Nu
mi-ar fi greu. Avantajul ar fi ca si ea a ar simti la fel.
Daca sunt imatur pentru ca imi plac emotiile, fie!
Daca sunt imatur pentru ca nu renunt usor acest lucru...fie!
Sunt indragostit...de un sentiment imatur....un sentiment ce-mi ofera o fericire
profunda. Si cand va creste el in mine si va deveni ceva profund....atunci existenta
mea va fi pe o culme de neimaginat.
65
Indrazneste si iubeste!
Sper sa va ajute acest articol prin exemplele pe care le voi da. Sunt fie
din experienta proprie fie observand alte relatii.
Peste niste aspecte importante poate trec superficial; trec pentru ca

aici e vorba de altceva si merg pe prezumtia ca le stiti.
Problema in relatie apare cand la inceput unul din cei doi (sau amandoi) o privesc
ca un parteneriat. Fiecare isi face partea, iar daca celalalt nu o face apare o
problema ce nu poate fi rezolvata. Si astfel unul decide sa rupa relatia inainte de a
lucra la rezolvarea ei. Lasi din punctul meu de vedere...
Mai mult decat faptul ca imparti timpul, ideile, dorintele, sentimentele,

afectiunile si altele, cu cineva anume, e vorba de o siguranta pe care ar trebui sa o
ai. Si de vei gresi celalalt va intelege. Ca orice ai pe suflet poti sa povestesti fara te
judece. Cand apare acel discomfort si trebuie sa stai sa te gandesti ce sa-i spui si ce
nu, deja relatia (sau prietenia) o ia in jos si in curand se va raci.
Nu e greu sa te indragostesti. Cred ca asta o stim cu totii; vine si pleaca. E

important daca o faci sa ramana. Sau daca cealalta persoana contribuie la asta.
Astfel devine ca o un foc mic, ce intretinut poate sa creasca in ceva spectaculos
sau...distrugator. Asta in cazul in care implici sentimente unde nu trebuie. Cine
judeca unde trebuie si unde nu...greu de spus. Asta e pentru alta discutie.
Aici merg pe idea ca persoana e potrivita si ca ar iesi ceva superb daca ati fi
impreuna.
Astfel nici unu nu trebuie sa fie complexat sau sa se simta inferior (in sensul rau)
si sa creada ca nu are rost. Ca sigur va esua...prostii.
Ca sa elimini astfel de probleme cel mai simplu e ca sa le discuti. Si nu doar

superficial. La sfarsit sa fie o concluzie, un consens...ceva sa se vada ca va potriviti
si ca nu sunteti doar doi oameni ce discuta, ca apoi fiecare sa mearga la treaba lui.
Chiar daca tipul se comporta super, sunt cazuri in care tipa se plange ca el nu
vorbeste destul. La acest nivel ea se simtea nesatisfacuta. Ca nu spunea ca o
apreciaza, sau ca o iubeste chestii de genul. Invers...degeaba fata arata ca tine la
tip si se comporta super daca nu-i si spune asta.
66
Noi (baietii) suntem mai practici si cateodata simpli...nu trebuie dovezi
extraordinare ci o simpla vorba. La fel si cu respectul...sa vedem ca suntem
apreciati.
Daca intr-o discutie cineva te intreaba "Te iubeste?" si spui "Da" apoi persoana
poate va zice "De unde stii?". Chiar daca dai exemple, vine acea intrebare totul-
sau-nimic: "Ti-a zis?". Aici se reduce totul. Chiar daca unii nu inteleg de ce,
psihologic vorbind faptele si cuvintele trebuie sa mearga mana in mana. Doar asa
se ajunge la o completare perfecta in relatie.
Deci daca ai o persoana iubita mai spune-i "Mi-e dor de tine" chiar daca nu-l/nu
o vezi o zi. Sau un "sti ca te iubesc nu?" din cand in cand macar.
Un lucru dezamagitor e lipsa curajului din ziua de azi. Ne-am "ramolit" ca si

caracter, in decursul miilor de ani, am ajuns "slabi". Incepand de la
adolescenti...nu au curajul sa-si spuna sentimentele de teama respingerii, la
tineri...nu au curajul sa faca decizii de teama esecului (viitorul incert), la
adulti...frica de consecinte (in sensul necunoscutului...adica au realizat ce impact
pot avea si deja se indoiesc de fiecare decizie.). Majoritatea imi par oameni cu vise
zdrobite.
Intreband "Care e visul tau?" pe unele persoane, am primit raspunsuri triste.
Viata e scurta. Nu merita pierduta pe incertitudini si greseli din care nu poti sa te

mai ridici. Gaseste pe acea persoana care va fi alaturi "no-matter-what" si e mult
mai usor sa "lupti" in viata asta. In orice perioada a vietii, e bine sa ai pe cineva
alaturi. Mai ales ca relatiile promoveaza altruismul...si ce frumos e sa stii ca acea
persoana nu te va rani si ca iti vrea binele.
Lucrurile complicate pot avea farmecul lor insa cateodata mai bine sa le pastrezi
simple.
"I do" ... "I do" si sunt declarati casatoriti. Dupa toata perioada de pregatire totul
se rezuma la cateva clipe si tot restul vietii e schimbat.
Oricum nu ne cunoastem perfect si deplin, aici parca credinta isi are un rost
simplu si clar, sa completeze unde noi avem incertitudine.
Asa ca indrazneste...si ... ce sa spun : Iubeste!
67
Inima mea - Un copil rasfatat
Titlul cred ca e foarte sugestiv. Si din pacate adevarat.

Ce ma deranjeaza cel mai mult la mine, un lucru pe care inca nu am
reusit sa-l schimb; cred ca doar timpul o va face. Inima e prea naiva.
Nu sunt genul sa fiu pacalit usor pentru ca imi place sa investighez si
sa aflu adevarul singur si din fire mai precaut insa cand vine vorba de
inima parca toate cad.
Ma dezamagesc pe mine. Si cel mai clar cand ma indragostesc de cine nu trebuie
Chit ca suna tipic si stupid...exista momente de ratiune in care spun ca nu are rost
sa mai simt nimic dar cand deschid cate o poza cu acea persoana...iar incepe
"inimutza" sa doara
Ce ma amuza e felul in care se manifesta acest sentiment. O durere oarecum

placuta.
Ca si vorba aia..."Daca ar fi sa fiu tradat, as vrea sa mi-o faca prietenul cel mai
bun". Nu ca si cum m-ar dezamagi ca ar face-o dar ma incalzeste gandul ca e el si
nu altul.
Cred ca in aceasi masura e si faza cu durerea. Mai bine ea decat alta. Daca ar fi sa
sufar dupa o fata sa fie ea.
Partea buna e ca orice durere trece si orice rana se inchide. Altii doar sufera si
regreta dar mie imi place sa profit de orice moment si daca ar fi sa sufar sa o fac
cu demnitate si sa invat ceva...
Deci in momente de melancolie cand inima isi face de cap, ca un copil prea
rasfatat incerc sa o inteleg. Sa vad de ce reactioneaza asa..."What makes her
tick"...
Cand rationalizezi durerea parca e mai dulce. Cum simteam odata pentru
respectiva...
68
Iubeste apoi critica
Miscat profund de un pasaj din cartea lui Richard Wurmbrand - "Cu Dumnezeu
in subterana" despre iubirea aproapelui ma gandeam la o amica si poate la alte
persoane din viata mea.
De cate ori nu am criticat si poate aspru si nici macar contructiv pe cineva. Nu

mi-a parut rau pe moment. Uite ca un gand m-a facut sa lacrimez. Sa bata inima
mai tare.
Daca vrei sa ajuti pe cineva, sa fi alaturi si sa schimbi viata ei/lui ... iubeste-l mai
intai. Arata-i ca e bine cum e, ca il accepti asa...Isus ne accepta cum suntem si ne
iubeste. Noi ne schimbam viata din dorinta de a fi pe placul Lui. Nu o fac din
obligatie, din frica sau prea multe remuscari. Ci din dragoste pura.
Astfel o sa fim o marturie pentru cei din jur...un exemplu. Asa se vede Isus si
Persoana Lui in noi.
Chiar daca altii renunta la cineva spunand ca nu mai are rost...nu trebuie sa facem
si noi asa. Ci din contra sa luptam in continuare. Desi sunt exemple in Biblie
despre convertiri dupa o singura predica...sunt exemple cand au cerut ani de
slujire.
Nu exista un standard, un stereotip...tocmai de aceea trebuie sa folosim ghidul

(Biblia) dar intr-o maniera proprie si cum poate fi folosita cel mai bine in cazul
de fata.
Chiar daca la noi sentimentele sunt limitate, la Dumnezeu nu e asa. El ne ofera

destula sa avem pentru toti. Cand simti ca nu mai poti. Roaga-te si iti va da tot ce
ai nevoie.
Modelul lui Isus este dragostea in primul rand, judecata abia dupa.
69
Un prieten adevarat
Ma gandeam putin la prietenii, la ce face o persoana pentru alta, ce ii

determina sa renunte la ei si sa te ajute pe tine. Mai pe scurt...ce
inseamna un prieten adevarat.
Cred ca ar fi prea multe de spus si sunt destule proverbe...dar un

exemplu imi vine acum in minte.
Atunci cand o iei razna, cand parca dai vina pe toti si nu mai esti tu insuti un
prieten sta cu tine pentru ca stie ca dedesubtul tuturor rautatilor aratate
aparent....e o persoana buna. Te cunoaste!
Cand poate zambesti intr-o incapare plina de oameni si toti cred ca esti cel mai
fericit...atunci vine la tine si te intreaba..."Ce s-a intamplat?!" stiind ca ceva in
tine e gresit. Ca iti vine sa tipi dar nimeni nu te-ar auzi.
Cand stai singur nervos si nu ai chef de nimeni. Iti vine sa spargi orice iti iese in
cale si vorbesti urat....si dintr-o data cineva vine si te intreaba daca esti suparat si
daca vrei sa vorbesti...atunci simti cu adevarat o prietenie.
Dupa toate vorbele rele spuse si orice greseala facuta...poti sa mergi sa-l saluti si
totul sa fie apa sub pod...sa poti vorbesti ca zilele de odinioara pentru ca totusi e
ceva puternic ce uneste doua persoane.
Diferita de dragostea intre doi iubiti dar la fel de puternic in legatura...o prietenie
adevarata depaseste orice granita...orice distanta sau varsta, ori diferenta sociala
sau religioasa.
Te face sa te gandesti la acele persoane speciale din viata ta; poate acum nu le
apreciezi, dar iti garantez ca daca le vei pierde vei regreta foarte mult. La o varsta
la care ne permitem multe pentru ca in fiecare zi cunoastem oameni noi...iti spun
ca mai tarziu vei dori sa mai ai un prieten pe care poate acum l-ai neglijat.
Intr-o lume competitiva, unde fiecare se uita doar la interesul propriu e greu sa
mai gasesti prieteni. Cei de acum iti vor ramane sau nu pana atunci deci trateaza-
mi cum trebuie.
Nu e greu din cand in cand sa mai dai un semn de viata, sa mai spui un "Mi-e dor
de tine" sau "Sti ca imi pasa...." si daca asta e prea greu...incearca un "Ce mai
faci?".
Nu astepta pana e prea tarziu...pentru ca adevaratele prietenii sunt la fel de
valoroase ca si familia si persoana iubita.
"Relatiile de prietenie sunt ca si florile. Daca nu le oferi atentie din cand in
cand...vor muri."
70
O mica durere
Ma uit la un ecran plin de chestii...chestii ce parca nici nu ma

intereseaza. Pun mana pe mouse si il plimb aiurea...tastez parca
automat...totul e sec.
O mica durere in stomac isi face aparitia...si o pun sub semnul

intrebarii. Ce-i cu ea?! De la foame nu, numai ce am mancat. E ciudat. Hmm
plictiseala nu as spune. Nici ceva rani pe la corazon...
Totul parca e in plus. Nimic fara gust. Ceva lipseste...ceva care dadea culoare
zilelor.
Stai si ma gandesc...parca ieri era duminica si ma pregateam de o saptamana la

munca, acum part-time...si uite sambata deja. Nici nu stiu cum a trecut.
Totul...clipele...orele...zilele...ca intr-o clepsidra. Nu iti dai seama cum se umple.
Ma vad pe o plaja si iau un pumn de nisip si ma uit cum se scurge. Asa e
viata...asa sunt oamenii din ea. Pleaca....te parasesc. Fiecare cauta ceva si e intr-o
continua alergare. Parca nu pot sta 5 minute sa-ti spuna cat e ceasul macar.
Nu..oricum in ziua de azi toti avem mobile.
Pe strada asa de ocupati, daca cineva ne abordeaza ne uitam ciudat ca si cum ce

vrea. Poate cere directii...ar fi cel mai banal dar daca au nevoie de ceva...garatat
nu ajuta nimeni. Asa am devenit...fiecare pentru el si sceptici cu privire la
bunatatea celui de langa noi.
Daca ofera ceva inseamna ca vrea ceva nu?! Ma amuza gandul...asa privesc si fetele
pe majoritatea baietilor. Nu poti complimenta sau face un cadou intre prieteni
fara sa fi luat cu expresia "Stii suntem doar prieteni...."
Sentimentul tot n-a disparut...insa s-a schimbat putin. Ca un gand ce nu-ti da

pace, ca o voce ce-ti sopteste incontinuu, o melodie ce te innebuneste...
Pe fundal o melodie de ambianta incearca sa ma relaxeze...si aud "wish you were
here..."
Si acum...s-a terminat melodia. Si mica durere odata cu ea. Poate a fost ceva
temporar...sau poate?!
71
O perla in intuneric
Adesea ma trezesc simtind o dorinta...dorinta de a ajuta sau de a fi

alaturi in probleme si in necazuri. Nu as incerca sa ajut daca undeva
in interior nu as vedea ceva ce merita salvat.
Ca o mica perla intr-o mare de intuneric, straluceste....si inocenta ei nu ma poate

lasa indiferent. Incerc, desi multi sunt impotriva, sa ma duc dupa ea. Anturajul si
lumea agitat din jurul nostru e ca o voal...credem ca vedem bine dar e incetosat.
Ne amagim cu vorbe dulci spuse de prieteni, distractii superficiale in locuri

depravate...mici indulgente prefacandu-ne ca totul e bine...dar nu e.
O lege a psihologiei spune ca daca stai mult cu un obiect sau persoana esti
influentat profund de aceasta. Daca tot timpul o persoana se uita la filme
depravate impreuna cu prietena lui, dupa sa nu se mire de ce aceasta il inseala.
Pentru a alege ceea ce e bine trebuie sa vedem ce invataturi ne spun acele lucruri.
Filme, muzica...stiri...mass-media in general. Nu poti petrece prea mult timp fara
sa fii afectat de toate acestea. La fel si cu prietenii.
Dar chiar daca nu pot atrage spre o viata mai buna pe cineva asa prins in
distractii...intr-o fericire artificiala...pot, cred, sa fiu alaturi in cazul in care
intinde o mana. Cred ca oricine are curajul sa faca asta merita ajutat. De aceea ma
consider prietenul din umbra. Stau pana cred ca e nevoie de mine. Pana cand pot
sa schimb in bine ceva. Niciodata n-am stat intr-un loc unde ma simteam in plus.
Si nici prea mult in viata cuiva. Cat sa-mi fac datoria. Fie ca am intins o mana, fie
ca am spus o vorba buna sau un sfat...ajung dependent de sentimentul acesta.
Apare un gust amar cand esuez si actiunile mele raman ca un ecou,
neauzit...neascultat...neputincios.
Nu stiu ce as mai putea face. Cateodata obosesc in alergarea mea...simt cum

picioarele ma indeamna sa renunt...inima deja nu mai suporta dezamagirea. Dar
nu ceea ce facem sau ce suntem...ne face mareti ci faptul ca exista Cineva care a
crezut in noi si a investit resurse inimaginabile pentru ca noi sa ne simtim iubiti,
acceptati si in siguranta. Daca lupt in continuare este datorita Lui.
Si daca am puterea sa mai fac ceva si maine...e pentru El. Din cand in cand o perla
din intuneric imi surade din nou...si aventura se repeta....intr-un stil nou si
interesant de fiecare data.
72
Ripples of time
Cautam un titlu in romana dar n-am gasit unul la fel de sugestiv. Sa

exprime imaginea timpului ca un lac si arucand o piatra in el se
formeaza mici unde in apa.
Intr-un fel asemanator gandeste-te ca viata ta e un rau ce curge...din

locul de unde izvoraste pana unde se revarsa are un traseu. Schimbat de fiecare
denivelare sau fiecare piatra din calea lui. Daca vine cineva si face un baraj iar se
modifica si poate cateodata chiar radical traseul. Poate ajungi in alta mare sa te
reversi.
Eh in viata daca ar fi sa realegi anumite lucruri sau in prezent in functie de ce

decizii iei gandeste-te ca afecteaza tot restul vietii tale. Desi poate nu realizezi.
Intr-o zi banala stand in casa primesti un telefon. O invitiatie in oras de la un
prieten. Spui ca pe moment nu stii sigur si sa anunti intr-o ora. Peste 15 minute
alt amic de cheama in oras. Eh o decizie poate simpla, alegi in functie de
preferinte dar nu vedem dedesubturile evenimentelor.
Ca o masca peste o fata sau ca si papusa ce se misca dar nu vedem firele de

ata...asa sunt majoritatea evenimentelor din viata noastra. Aparent simple dar cu
ramificatii enorme.
Sa spunem ca poate mergi cu primul amic. Asta inseamna ca relatia vai creste
putin (fie ca si prieteni doar) iar cealalta se va micsora refuzandu-l (nu conteaza
scuza pe care o spui).
Lucrurile pe care le faci in oras nu vor mai fi aceleasi daca te-ai fi dus cu celalalt.
De multe ori simpla prezenta a unui om modifica o serie larga de evenimente. Si
ca sa intelegi mai bine la ce ma refer..sunt anumite filme cu aceasta tema si foarte
bine filmat ca sa intelegi intreg procesul.
O teorie a evolutiei combinata cu una stiintifico-fantastica de calatorie in timp

spunea ca daca am fi sa mergem inapoi in timp cu sute de mii de ani, pur si
simplu omorand o insecta intreg viitorul putea fi schimbat. Si are sens.
Un exemplu mai clar...Hitler a incercat de doua ori sa intre la Vienna Academy of

Fine Arts si a fost refuzat. Eh acum ganditi-va ce s-ar fi intamplat, cat de
schimbata ar fi lumea in ziua de azi daca era acceptat. In consiliul de conducere
73
erau evrei si el a dat vina pe ei. Idea e ca din lucruri mici, gen "the right time , the
right place , the right persone" poate schimba totul.
Si acestea fiind spuse parca altcumva ma face si pe mine sa ma gandesc la viata

mea. Cand o decizie mi se pune in fata. Cand am sa aleg intre amici, evenimente
sau locuri unde sa ma duc. Daca sa investesc timp intr-o relatie sau nu....toate
intrebarile. Unii pur si simplu le ignora...ca-i mai bine ca-i mai rau in timp vezi
asta.
Cat despre mine...un motto: "Rather be safe then sorry". Precaut decat sa-mi para
rau.
74
Romantism cronic
Am urmarit recent un seminar a unui psiholog crestin ce oferea sfaturi familiilor
sau celor ce urmau sa se casatoreasca. Insa sunt practice pentru oricine. Seminarul
lui se numeste "Laughing your way through marriage".
Eu fiind o fire romantica, sentimentala si in general patesc sa iau multe lucruri

personal m-am simtit vizat. Si din cauza felului meu visator de a fi. Sau optimist.
Oricum idea mi s-a parut foarte buna si vreau in cateva cuvinte sa o expun pentru
ca e intr-adevar o chestie interesanta.
Este vorba de atitudinea multora (in general a femeilor) de a romantiza prea mult
relatiile. Adevarul e ca in timp, daca persoana se maturizeaza, deja vede ca nu
exista perfectiune si ca poti face orice relatie sa mearga daca faci lucrurile
potrivite.
Vorbeam cu o amica odata si mi-a povestit putin despre iubitul ei. Observam ca ii
tot dadea mesaje sa-i spuna ce face. Era tipul mai gelos si posesiv de fel. Insa pe ea
nu o deranja. Mi-a spus ca il intelege. Isi face griji pentru ea. Ea venise la
Bucuresti la facultate si iubitul ei era din orasul din care a plecat. Stiind cum e
vazut Bucurestiul de restul tarii nu-l condamn. Apoi sincer mi-a spus ca nu o
deranjeaza deloc pentru ca are multe alte calitati pe care alti baieti nu le au. Si ca
acest mic defect paleste in comparatie cu lucrurile bune. Am ramas total suprins.
O gandire atat de buna la o persoana fara principii morale crestine.
Totusi la "noi" parca lucrurile stau mai prost. O gandire naiva asupra relatiilor si
complet dezinformati. Atat asupra sanatatii sexuale cat si a psihologiei barbatilor
si a femeilor. Merg pe niste idei copilaresti si familiile au influente prea mari
asupra tinerilor. Eh asta e alta idee.
Revenind...ma gandeam mult la faptul ca dupa indragosteala trebuie sa apara ceva

mai profund, nu neaparat iubire insa admiratie, respect sau chiar recunostinta, de
ce nu. Ceva sa-ti dea un motiv sa iubesti. Nu cred ca dragostea, ceva asa de mare,
ar porni din lucruri atat de banale sau fara ceva ca fundatie solida.
Era si o precizare amuzanta in curs..."Don't marry a idiot!". Chiar daca orice

relatie poate functiona daca fac lucrurile potrivite totusi nu-ti pune bete in roate,
cred ca asta a vrut sa zica. Daca un tip are niste defecte pe care nu le accepti insa
esti sigura ca le poti schimba atunci faci o mare greseala. Nu o sa se schimbe! Cel
mai bine te uiti dupa defecte pe care le poti tolera asa cum sunt. Si poate in timp
75
din dragoste pentru tine el va renunta la ele, dar nu pentru ca ai incercat tu sa-l
schimbi.
In toti exista dorinta de a fi acceptat. Unii isi descopera calitatile mai devreme si
asa prind incredere, atitudinea devine devreme curajoasa. Toata idea e sa cauti in
tine acel "frumos" pus de Dumnezeu. Nu cred in "frumusete generala" , aceea e
mediocritatea. Eu cand ma uit, de exemplu la o fata, caut ce e potrivit pentru
mine. Ca si expresia..."She's the right girl, but not for me."
Cum prin foc se intareste lutul asa si relatiile. La inceput totul e roz (bombom)
dar adevarata fata a unei relatii (chiar si de prietenie) se vede cand incep
problemele. Daca treci peste si cu un zambet pe buze atunci te potrivesti cu
adevarat cu acea persoana.
Extremele sunt o problema pentru ca fetele sunt prea visatoare si baietii cateodata
prea reci. Nu incerc sa generalizez ci vorbesc de o predispozitie spre aceste stari. Si
ca argument...fetele de mici isi vad casatoria pe cand baietii o amana cat mai
mult. (haha)
Imi spunea o amica intr-o discutie ca nu putea accepta ca baiatul sa fie cat ea sau
mai scund. Era un fix de-al ei. Insa acum are un iubit de un an si tipul e cat ea
insa nu o deranjeaza deloc. Deci a fost un fix care de fapt nu a tinut.
Cred ca analizandu-ma, unul la mine ar fi lipsa de bun-simt sau de recunostinta.

Nu e nimic mai aiurea decat atunci cand faci ce frumos, si nu ca nu e observat, ci
reprosat. Ma seaca..pana imi face inima de piatra fata de acea persoana. "E o linie
in nisip, peste care nu mai trec."
Cel mai bun e echilibrul. Sa fii visator si optimist insa sa nu uiti ca dragostea nu e
un sentiment. E o atitudine. Indiferent de cum te simti sau esti, iubesti acea
persoana si te comporti frumos cu ea; nu pentru ca merita ci pentru ca asa
trebuie.
76
Rulez fin
Pornind de la un comentariu facut de un tip...."Nu femeile au
devenit rele...ci noi am devenit mai slabi. Suntem barbati ce coduc o
lume dar crescuti de femei".
Si e total adevarat. S-a pierdut mult din cavalerism,

romantism....dar la fel si din taria de caracter pe care o are un barbat.
Azi usor influentabili, spun una cred alta....iar daca nu's pampalai sunt prea
macho...extrema cealalta....cei ce merg la sala des, arata de parca iau steroizi...dar
cand deschid gura...spun doar "glume". Parodii...
Mi-e dor sa simt ce inseamna sa lupti pentru ceva cu adevarat. Cu zilele, cu

lunile...chiar cu anii. Si cand ai obtinut sa te simti cu adevarat valoros pentru ca ai
un lucru valoros.
"Cu sudoarea fetei mele" sa traiesc o viata semnificativa. Sa calatoresc si sa fac

lucruri pe care altii doar le viseaza. Intr-o competitie sa-mi zdrobesc adversarul
incat sa se lase de sport...Aviz unora ce vor intelege gresit: Cand faci un lucru din
placere se numeste hobby, restul e sport; foarte eronata parerea unor fete;
conteaza daca pierzi sau castigi. Ia-o asa...viata e un joc...iar daca-l castigi ajungi
in Rai. Nu o sa fie nimeni care daca il pierzi sa-ti spuna "Hei, nu-ti fa griji...asta e.
Mai si pierzi"
Sau ma gandesc la marii luptatori din vremuri antice...ce inseamna sa alergi pe

campul de batalie...luand vieti dintr-o singura miscare a bratului. Adrenalina
pompand asa puternic incat nu simti nici o rana pe corp. Nimic nu doare...totul e
extaz.
Sau marii conducatori de imperii. Sa stii ca poti sa faci ce vrei si ca milioane de

oameni depind de tine. Mi se pare cel mai apropiat sentiment a ceea ce inseamna
sa fi Dumnezeu.
Nu ar fi lasat pe Pamant asa multe lucruri daca nu ar fi avut si scopul sa-L

intelegem mai bine. Nu poti iubi fara motiv. Nu trebuie sa iubesti pentru ca ai
credinta. Daca era asa nu mai venea Isus.
Si daca avem un motiv sa fim ceva...ceva extraordinar de ce sa ma multumesc cu

putin. Cu un stil de viata mediocru. Si daca e sa esuez e doar o provocare...
Sunt ganduri ce ma preocupa...pentru ca pe masura ce cresc ma apropii de un
statut ce acum inca pare ciudat....cel de a fi barbat.
77
Din tot ce am vazut si stiu pot afirma o chestie: La cat de complicat e sa fi femeie
si greu de inteles, e la fel la barbati. Si daca unele au impresia ca nu e asa...se
inseala amarnic. Si cum vorbeam despre femei adevarate la fel vorbeam despre
barbati adevarati. Nu adolescenti supra-dezvoltati.
E o regula general valabila...pe masura ce stii mai multe iti dai seama cat de putin
stii. Reversul...cel ce e sigur ca stie multe...nu prea stie nimic.
Asa ca lupt, incerc, ma provoc pe mine insumi si imi imping limitele la maxim.
Iar daca inca nu o fac cum ar trebui...incerc...incerc sa ma perfectionez pana intr-
o zi cand o soapta dulce de femeie imi va spune reflexiv in mintea mea...rulezi fin.
78
Vechi si Noi
Desi eram mai dezamagit in ultima perioada de unele persoane
uite ca totul in viata are un echilibru. Suprins de alte persoane, cu
care am reluat legatura...mi-au lasat un zambet pe buze.
O melodie frumoasa in casti (Robin Beck - For the very first
time) si inspiratia a venit.
Coincidenta face sa reiau legatura cu persoane de peste ocean, cu care m-am vazut
foarte putin insa am "impartit" foarte multe.
Practic, chiar si atunci cand e cearta sau neintelegere, cunosti mai bine o persoana
si daca treci peste asa ceva, poti trece peste orice.
Daca totul e roz nu apreciezi cum trebuie. Insa dupa ploaie, privesti soarele ca o
minune.
In drum spre casa intr-o zi, cand sa traversez Piata Romana o lumina puternina
imi batea din partea dreapta.Ceasul era tarziu, am stat peste program.
Printre cladiri, pe Bd. Gheorghe Magheru, era un apus remarcabil. N-am putut sa
traversez la semafor fara sa ma opresc cateva minute sa-l admir. Ma uitam in jur si
cred ca din sutele de persoane ce treceau pe acolo..oare mai e cineva sa se uite ce
frumos stralucea. Sa te opresti putin sa spui un "Multumesc Doamne"?!
Nimeni nu se intristeaza cand apune Soarele, stie ca va rasari din nou. Prea
obisnuiti cu acest fenoment.
Raportandu-ma la relatii, nu te intrista cand cineva pleaca din viata ta (indiferent

de modalitatea prin care o face) ca poate va reveni; si daca nu acea persoana, va fi
alta. Idea e sa nu te inchizi in tine. Sa nu spui ca n-are rost sau sa te condamni si
sa incerci sa-ti dai seama unde ai gresit. Se intampla de multe ori sa nu gresesti cu
nimic si totusi sa nu iasa bine. Viata nu e previzibila.
Tot ce-i vechi a fost nou candva si tot ce-i nou...va fi vechi. Nimic nu ramane
permanent, deci mai bine ma bucur de ceea ce e si nu ce va fi.
79
Alegeri in viata....
Intr-o nota nostalgica va fi urmatorul articol scris... povestit si cu o
lacrima in ochi.
Ajungi intr-un punct in viata cand incepi sa te intrebi ce vei face cu

viata ta... te uiti in jur la prietenii pe care ii ai, familia in care te-ai nascut si daca
esti norocos la persoana care te iubeste.
Dar nu e chiar asa.

Poate peste 25 de ani te trezesti lucrand la acelasi job, te-ai plafonat si nu mai stii
ce vrei cu adevarat, ce te face cu adevarat fericit. De frica unei vieti traite degeaba
poate nici nu alegi o relatie serioasa...
Unii se intreaba care e rostul? Te casatoresti, ai copii, apoi imbatranesti si mori.

Pe scurt ... care a fost rostul?!
Apoi un gand mititel ma loveste. Cand esti trist sau in cele mai aiurea
momente...ai pe cineva langa tine? In general da. E mai bine? Parca da. Dar in
momentele cand vroiai sa imparti ceva cu cineva si erai singur?! Trist, nu?
Parca viata e mai buna in compania cuiva.

Si daca fuge gandul la casnicie, la acest concept mirific de a imparti viata cu
cineva...la cine te duce gandul? Unde e siguranta ca acea persoana e pentru tine si
ca va rezista pana la urma?
Cum spuneam in articolul anterior, muzica se va opri..asta e sigur. Depinde ce

faci dupa. Daca va potriviti perfect acum si totul e o escapada de la
realitate...unde e siguranta unui viitor stabil?
Suntem cu totii diferiti si vrem lucruri diferite. Si e o senzatie ce te ucide in
interior sa stii ca te multumesti si ca ai putea sa ai mult, mult mai mult.
Sunt unii ce simt ca lumea s-a destramat, fiind dati afara de la serviciu. Prabusiti
dupa zeci de ani de munca, totul sa se termine asa...
Pana la urma ce alegeri iti garanteaza un succes? Un partener de viata? Ce alegeri
iti garanteaza fericirea?!
Nici una.
Si un om pierdut ar ramane asa. Ar inchide ochii in timp ce simte briza unui

curent la 200 de metrii inaltime. Aude jos zgomotul multimii si a masinilor si
gandul de a se arunca tipa tot mai tare in minte. Fie ca e pe cladire sau totul e in
mintea lui...el va renunta la viata. Si multi fac asta.
80
Si totul ar fi gri ...

Daca nu ar fi fost o speranta. Una oferita de cineva care a creat tot ce-i in jur.
Una oferita de Dumnezeu!
Sa sti ca e cu tine si te ajuta e cel mai important in viata. Vei avea bucurie!
O familie cu care sa imparti Craciunul, prieteni cu care sa stai de Revelion...si un

partener cu care sa imparti viata.
Cum pot unii sa stea in intunericul ce-l ofera lumea asta nu pot sa inteleg. Orbi
din nastere si nu vor sa priveasca lumina, dar e trist.
Insa lacrima imi dispare cand stiu cat de mult ne-a iubit Dumnezeu si inca ne
iubeste.
Sa stiu ca peste cativa ani voi fi inconjurat ca si acum de prieteni extraordinari,

persoane care tin la mine si o familie deosebita. Lucruri pe care le-am primit fara
merit.
Si sper ca intr-o zi sa stau intr-un fotoliu, la un pahar de lapte cald in timp ce ma

uit pe veranda la un apus. Si din spate sa simt niste maini fine ce imi inconjoara
gantul, ma cuprind...si niste buze inocente ma saruta pe obraz. Sa stiu ca la
randul meu o sa am o sotie ce va fi alaturi de mine. Cand apusul se va termina ea
inca va sta. Cand rasaritul va veni...tot acolo va fi.
Deci ce alegeri ar trebui sa fac sa obtin o viata plina de iubire ...?!
Cine mi-ar putea oferi aceste mari lucruri...cred ca doar Dumnezeu.
Cand societatea din jur nu-ti poate promite un job, viata nu-ti promite doar
fericire..Dumnezeu iti promite ca va fi cu tine!
Prin surasul "iubitei" mele vad dragostea Lui. In ochii "ei" vad minunea creatiei
Lui...In atingerea "ei" .. il simt pe El.
Alegeti intelept, cu bunatate in inima...fiindca ea face farmecul unui om.
Sper la sfarsitul vietii sa fim cu totii multumiti de alegerile noastre, sa spunem

"Multumesc pentru ce mi-ai dat!"
Viata ... un dar. Alege ... sa o iubesti.
81
Bucura-te de lucrurile mici

E o prapastie asa mare intre generatiile din ziua de azi incat oricine
nu face saltul, teoretic "moare". Asta din punctul lor de vedere, a
oamenilor "maturi". Dar se inseala.
Cu totii suntem oameni si cu atat mai mult ei care si-au pierdut inocenta si
dragostea dintai, se inseala cu privire la adevarata valoare in viata.
Totul porneste din primii ani. Printr-un anturaj impulsiv sau pur si simplu
influent, copilul ajunge sa preia multe din trasaturile parintilor chiar daca nu
sunt bune. Problema nu e aici ci in momentul in care ia decizii prea serioase la o
varsta prea frageda.
E la fel de distrugator pentru viata personala sa iei decizii mari la o varsta mica
cum e sa iei decizii pripite la o varsta inaintata.
Din dorinta de a impresiona sau pur si simplu, a se conforma celor din jur (ma
refer la oamenii mari) se schimba acest copil. Se uita in jur la copiii de varsta lui si
poate spune "Cu cine sa am treaba?!" Si inteleg. Se poate ca sa fie mai destept ca
restul sau sa se fi maturizat mai devreme insa asta nu inseamna ca nu mai ai ce
vorbi.
Daca un intelept nu poate vorbi cu copiii doar cu alti intelepti el este un prost,
unul limitat de propria ignoranta. Adevarata intelepciune vine din faptul ca sti sa
abordezi in functie de caz.
Spuneam ca daca de mic incerci lucruri prea mari iti pierzi inocenta si acea
bunatate simpla dar extraordinar de frumoasa. Lucrurile serioare in doze mari te
fac rece, snob, cinic. Mai zambesti doar la o gluma plina de sarcasm pentru ca
bunul-simt a fost innecat de mult de "bunele maniere".
Nu spun cealalta extrema...ca e bine sa fii copil tot timpul...doar sa fie un

echilibru. Un adevarat echilibru nu dupa impresia simplista a unor oameni.
Daca esti credincios in lucrurile mici vei fi si in lucrurile mari spune Biblia.
Atunci pot spune...daca stii sa te bucuri de lucrurile mici, vei sti si in cele mari,
daca nu vei fi permanent nemultumit, amar si cu regret in deciziile facute. Nu sari
peste anumite lucruri, ca le-a pus cu un scop Dumnezeu in viata ta.
Deci ia o pauza de la alergare, bucura-te de un apus superb, spune unui prieten ca
tii la el, stai in preajma unui copil sa-i vezi inocenta. Degeaba te ingrijesti de ziua
de maine, nu te ajuta cu nimic deci pana la urma...nu e nefolositor asta?
Bucura-te de lucrurile mici, acolo se ascunde adevarata comoara!

82
Dezghet ... la realitate

O perioada mai indelungata am lipsit din aceasta mica-mare
comunitate. Si nu am mai scris nimic recent. Mi s-a atras atentia
asupra acestui lucru si m-a suprins intr-un mod placut.
Tot timpul am apreciat cand cineva si-a luat putin timp sa stea sa
citeasca ce scriu pe aici si mai mult sa-mi lase o parere. Dumnezeu sa va
rasplateasca asta fiind ca eu pot in limita puterii mele, dar El poate sa va ofere mai
mult, mult mai mult.
Dupa o iarna parca palida si fara curaj sa se arate, acum in ianurie frigul a pus
stapanire pe tot ce misca si ce sta in loc. Te tinte in casa sau la birou si parca
inspira mai multa melacolie, o stare de meditatie poate.
Acest timp a insemnat multe pentru mine, chiar si o relatie. Insa cum e vorba
"graba strica treaba" uite asa s-a stricat si relatia, dar nu intr-un mod foarte
daunator dar a lasat o mica cicatrice oricum.
Trecand peste micile suferinte pe plan sentimental, sarbatoarea de Craciun a fost

ceva deosebit. La petrecere au venit persoane noi si am avut sansa sa ma bucur
fiind foarte interesante.
Poate as fi scris mai mult despre ce s-a intamplat daca as fi scris atunci insa a
trecut timpul si prea multa nostalgie strica...
Acum in frig totusi ceva se dezgheata. Un mic sentiment ce s-a pierdut inca de
acum 3 ani sa fiu mai precis. Un mic sentiment ce pune un zambet pe buzele
oricarui il simte.
E ajutat de starea de revelatie personala, cand treci prin probleme si vezi ca nu e

totul roz, dar si cand le biruiesti si vezi ca nu esti facut din sticla...toate iti arata ce
creatie deosebita esti tu si eu deasemenea.
Din cenusa se poate naste un foc mai puternic. Asta e minunea lasata de
Dumnezeu peste care stiinta inca n-are putere, miracolul sufletului...din intuneric
lumina, din putin...mult!
Si revenind la sentimentul acela de care vorbeam, mi-e teama sa-i dau nume
pentru ca s-ar putea sa dispara. Ca si un joc intre copii...cand totul are logica nu
83
mai are farmec. Copii se bucura de ce e simplu si amuzant nu complicat desi cu
sens poate profund.
Intre mine si "ea" parca asa e ... un mic dans dar ce se va intampla cand se va
termina "muzica"?! Ne vom saruta sau va pleca?
Trezirea la realitate de la micile noastre indulgente, mici pasiuni si placeri, poate

fi foarte dura.
Cu toate acestea, "mierea" dulce in care ne 'cufundam zi de zi e o solutie

acceptata de multi. Ce probleme?! Ce criza?! Ce examene?!
Dar ca si in inghet, daca nu mai simti nimic poti "muri" fara sa-ti dai seama. Si
daca totusi intri la caldura pana nu e prea tarziu, odata cu dezghetul vine ...
durerea... incepi sa simti din nou dar prima sezatie e agonia. Totul pare rau in
acest mediu asa-zis cald.
Tocmai acum apare miracolul lasat de Dumnezeu...iubirea...
Cineva te ia de mana si ti-o incalzeste, te ia in brate si totul revine la normal. Te

priveste in ochii si iti sopteste "Totul va fi bine" si apoi cu un sarut sigileaza
aceasta promisiune!
84
Fata din vis
Cand un lucru ma impresioneaza mult imi place sa-l impart cu lumea.

Acest lucru a fost acum un vis.
Incepe cu un zambet pe buze...priveam in jur si totul era bucurie. In

alb erau fetele de masa si foarte multi din cunoscutii mei erau acolo. Era si un
mire si o mireasa dar nu vedeam chipurile, stiam doar ca sunt prieteni buni de-ai
mei.
Totul era placut si ma plimbam printre ei insa parca ceva lipsea. Parca eram
singur. Desi totul in juru-mi era familiar am decis sa ies afara putin.
M-am indepartat de cladire si paseam printr-un oras familiar. Era orasul unde am
copilarit. Zona de blocuri era mica si cu o singura strada lunga printre ele. Ma
simteam in singuranta...
Am continuat sa pasesc si la 100 de metrii observ o silueta cunoscuta. Ceva ma
atragea sa ma apropii de ea dar nu stiam sigur ce. Pe masura ce ma apropiam mi-
am dat seama ca s-ar putea sa ma recunoasca si nu stiu cum ar reactiona...am
inceput sa ocolesc spre dreapta ca sa nu ma vada.
Era imbracata intr-o culoarea inchisa, un fel de gri. Cu o palarie pe cap, parul
lung ii flutura din cauza vantului. Fata aplecata, se observau doar obrajii fini.
Ochii erau ascunsi...Buzele inocente, nesarutate...parca singuratice.
Totul in jurul ei era lipist de viata...fara culoare...o monotonie. Si astepta...insa

nu stiu ce. As vrea sa cred ca ma astepta pe mine dar nu eram sigur. Totusi ma
apropiam tot mai mult de ea fara sa ezit.
Am ajuns la un metru de ea si privirea mea era indreptata in jos dar cand am fost
langa ea parca m-am ridicat, parca ea era in aer..Cu o mana am cuprins-o, sa o tin
aproape...cu cealalta ii mangaiam obrajul.
Nu o priveam in ochi. Nu stiam daca era fericita sa ma vada sau era surprinsa. O
lacrima mi-a cazut pe obrazul meu, dar nu era a mea. Atunci am simtit cum ma
strange puternic in brate.
Aveam ochii inchisi, dar imbratisarea ei era de parca nu mi-ar da drumul
niciodata. Vroiam sa o sarut dar...era prea inocenta...si ezitam. Era un mic joc
intre buze fara a se atinge.
Apoi am sarutat-o pe obraz si mi-am pus obrazul langa al ei. Stateam asa
doar...dupa cateva minute..cand totul era liniste...totul era perfect...m-am trezit.
85
O carte despre...mine
A fost primul cadou primul de la scumpa mea amica. Micile semnaturi aflate la
inceput si la sfarsit m-au facut sa tresar putin. Tinand cartea in mana simteam
caldura mainii ei. Parca simteam ca o ating desi e la sute de kilometrii distanta.
Pentru anumite lucruri in viata nu exista o singura expresie sau cateva cuvinte ca
sa le descrie, ar fi nedrept de aceea trebuie sa dezvolt pe larg ce a reprezentat
aceasta carte pentru mine.
Am citit-o in drum spre munca, in pauzele de la birou iar finalul intr-o camera
usor incalzita din masarda casei mele. O camera cu scurte amintiri insa cu
prezenta puternica.
Inceputul m-a curpins usor, fara sa ma impresioneze dar totusi nu m-a lasat fara
interes. Ca un mic joc intre doi indragostiti, ca si un cantec ce te ademeneste
doar...
Apoi m-a lovit puternic. Emotiile izvorau. Eram fericit citind. Ideile prezentate,
personajele...mi-au mers direct la inima. Am simtit una cu Dima, un gand cu el,
parca eram el.
Toata povestea a rascolit ganduri de nedreptate in mine, un zel puternic de a

schimba lumea.
Apoi mi-a inmuiat inima, din cauza povestei de dragoste intre el si Lotte. Totul
decurgea bine si incepea sa-mi placa tot mai mult.
Insa...
Ca o mica voce ce spune "E prea frumos ca sa fie adevarat", autorul a simtit
nevoia sa intoarca pe o parte si pe alta de dragul amuzamentului, pe spinarea
noastra a cititorilor.
Ma face sa ma intreb...poti iubi pe cineva asa de mult incat sa-ti dai viata? Si apoi
sa crezi ca a fost o prostie? Dulce amintiri si doar atat? Atunci la ce folos totul? La
ce folos insasi viata?
Ideile care te fac sa te resemnezi, care pun o lacrima in ochi alaturi de un gand
trist sunt o crima impotriva umanitati. Ca si cum ai lua un copil nou-nascut de la
86
mama lui sau a arde toate florile de pe pamant; Dorinta de a fi fericit trebuie sa
stea in picioare.
Tot ce s-a rasculat in mine a fost spre bine. Desi cu o tristete amara am incheiat
cartea, ultima parte ma pregatea pentru un final dezamagitor, in care doar
oamenii simplii din viata asta l-ar putea imbratisa. Daca citesti si spui ca finalul e
potrivit te aseman lui Robespierre.
Dincolo de tot ce a insemnat lupta lui Dima pentru dreptate, actiunea patetica a
tatalui lui de a ascunde adevarul, mie cartea mi-a soptit sa apreciez ceea ce am.
Daca totul ar fi fost bine in final poate palea intreaga poveste. Intr-un mod
obiectiv afirm ca toate intorsaturile de situatie au fost simpatice si bune insa se
incadreaza intr-un cliseu de marketing modern. "Sa dam omului ce vrea, nu ce
are nevoie."
De mult n-am citit ceva sa ma inspire si sa ma motiveze asa mult cum a facut-o
cartea asta. A fost o lectie, o parte din ea si pentru asta voi fi vesnic recunoscator.
Vreau sa inchei intr-o nota optimista si cartea, cu jumatate de gura o recomand,

insa depinde de cat poate indura fiecare. Recunosc umil ca m-a surprins cu o
lacrima in ochi. Dupa incheiere am revazut semnatura ei, parca totul s-a sters.
Urma de tristete, lacrimile s-au uscat, totul era liniste. Dima in 15 ani nu s-a
sinchisit sa afle adevarul, a cazut infrant de ceilalti si a acceptat minciuna dulce a
celor in care avea incredere. Nu planuiesc sa fac la fel. Si gandul de final sa fie
acesta:
Cauta sa cunosti adevarul tot timpul, iar acesta te va face liber.
87
Tristetea din inima ei

In timp ce scriam multe din articolele de la Jurnal ma intrebam daca unii cand
citesc chiar inteleg ceva. Sau inteleg despre ce e vorba.
Prin experientele sau meditatiile pe care le scriu incerc sa ajut in primul rand pe
cei ce gandesc ca mine si de multe ori sunt in impas, astfel sa le dau o directie in
care sa o apuce, sau pur si simplu un exercitiu de gandire pentru viitoare situatii.
Oricare ar fi, experienta mea ar fi degeaba daca nu as imparti-o.
Si gandindu-ma melancolic la trecutul meu imi vine in minte o experienta cam

trista as spune. Ca deobicei n-are rost sa dau un nume. Insa lasa un gust destul de
amar cand ma gandesc la ea, gust ce va trece oricum in curand.
Chiar daca ma gandesc sa renunt la orice legatura cu ea imi vine in minte faptul
ca poate nu merita. O cunosc, destul de bine. Si majoritatea baietilor din viata ei
ma indoiesc ca o cunosc asa tocmai datorita frumusetii chipului. Si obisnuita sa
intre in rolul pe care ei i l-au dat, viata ei a devenit un teatru. Ascunde tristetea
din inima ei sub un zambet fals, lacrimile varsate noapte se usuca pana dimineata.
Ei au numit-o fitzoasa asa ca a devenit una.
As renunta complet daca in adancul meu nu ar fi acea mica voce ce o

compatimeste si inca mai spera sa o poata ajuta. Insa stiu cum e, cand o persoana
nu se lasa ajutata, in cazul de fata nici nu am dreptul sa o fortez.
Regret pana si acel sarut care a facut-o sa creada ca sunt ca restul. Cateodata parca
mai bine pastrezi distanta si astfel sa ajuti persoana. Eh ce a fost a fost, iar ca lectie
de viata...sa nu implici sentimente cand vrei sa ajuti pe cineva. O gandire
subiectiva nu e potrivita. Mai mult de fapt, imaturitatea devine o problema mare.
Sincer sper sa intalneasca pe cineva care sa ramana alaturi si sa o cunoasca cu

adevarat. Acum schimba prietenii, tocmai sa nu se deschida si sa devina
vulnerabila. O alergare fata de gandurile triste din mintea ei.
O inteleg pentru a trecut prin multe; o inteleg pentru ca am vazut tristetea din
inima ei insa nu ii dau dreptate acestui comportament. Pana la urma ramane la
latitudinea fiecaruia sa faca ce crede ca e bine pentru ca la sfarsit fiecare va
raspunde de propriile actiune, nu de ale altuia.
88
Un strop de... erou

E o lume nebuna in care traim, probleme zi de zi si nedreptate. Oamenii buni nu
se implica si totul parca e un haos...organizat. Supravietuim dar parca abia abia,
cu un zambet partial schitat.
In toata nebunia asta...mai e loc de supereroi? De oameni care care sa faca ceea ce
e bine indiferent de circumstante?
Lumea are nevoie de astfel de modele!
E prea multa neincredere. Imi amintesc ultimele discutii si neintelegeri si e trist.
La fel si la prieteni sau in alte circumstante. Parca tot timpul oamenii pleaca si nu
te poti baza pe ei.
Ma uit la unele relatii la inceput si parca ma gandesc ca se vor sfarsi in curand. E

sarcastic dar de prea multe ori se adevereste.
Dar o raza de lumina imi sclipeste de la distanta...

Un mic model se naste in inima si sopeste la ureche sfaturi.
E important sa fiu alaturi de prietenii care tin la mine. Sunt persoane deosebite in
viata mea si ... cred ca as face orice ca sa-i protejez, sa-i ajut.
Desi prietenii se schimba si in viata cunosti persoane noi, e important sa ai pe

cineva constant...un lucru bun care sa nu te paraseasca.
Un sentiment cald ma cuprinde cand ma gandesc la cineva anume. Si dupa ce ma

cert cu ea simt ca as regreta daca as pierde-o.
Incerc sa-mi urmez propriile ambitii si sa fiu tot timpul alaturi de persoanele
importante din viata mea.
Un om nu se naste rau, devine. In contrast cu valorile bune din viata, cele rele se
fauresc in lipsa binelui. Din invidie, gelozie.
Pana la urma indiferent de ce cale alegi, sau ce decizii ce faci ai oameni in jurul
tau si asta te influenteaza.
89
Dar pentru mine e important tot timpul sa fiu eu insumi si sa incerc sa fiu un om
bun. E de-ajuns.
Pentru ea ...orice. Ca si Lotte si Dima ma simt cateodata. Din cauza ambitie
proprii si copilariei puternice din noi ne mai certam, insa nu as face niciodata
ceva sa o ranesc.
Gandul dulce apare cand citesc ce-mi scrie. Iar daca nu-mi cer eu scuze o face asa
atat de dragastos. Eh ce mai...ma simt un supererou cu asa persoane in viata mea.
Un zambet pus pe buzele ei ma invioreaza. Daca as putea sa ofer si fericirea ar fi
perfect.
"Lotte" a mea, dar cu alt sfarsit decat cel din carte. Time will tell.
90
Epilog
Dupa cate articole am scris sper ca totul sa fie cu un scop mai mare decat
propria ambitie de a scrie.
De la primele articole pana la ultimele sper sa se vada o evolutie, o trecere
prin diferite sentimente prin care m-a plimbat viata mea. Totusi e vorba de putin
timp.
Fiecare are o emotie diferit sau o poveste in spatele ei.
Unele sunt dedicate poate insa toate au o intentie de a ajuta.
Tot ce am scris ma reprezinta, sunt parti din mine si am incercat sa le scriu

intr-un mod cat mai sincer posibil.
E greu sa-mi gasesc cuvinte de final de volum asa ca inchei si sper ca tot ce
ati citit pana acum v-a placut.
Sfarsit
91

Cugetari Volum I

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cugetari Volum I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cugetari

1. About love I...............................................................10

Driven by emotion 2 – Purpose

Uitandu-ma prin documente mai vechi am gasit pe acesta. Mi se

Nu-ti fie frica sa "respiri"."

Urmatorul material nu este recomandat minorilor.

Consolarea...un lucru divin lasat de Dumnezeu. Cand simti ca toti te parasesc,

Revazand "Fireproof" imi face sa revin cu niste ganduri. Cateodata

Trebuie sa invatam cu totii ca in adevar dragostea nu depinde de sentimente.

Trebuie sa ne gandim sa facem ceea ce trebuie..indiferent de cum ne simtim.

Increderea venita de la El o poti oferi ca daca tu te oferi cu totul unei alte

Nu-ti urma inima caci ea poate fi inselata, ci condu-ti inima!

Ea seamana cu un copil de care trebuie sa ai grija. Sa-l cresti cu invataturi bune si

Domnul sa va dea intelepciune si o inima puternica.

Te-ai gandit ca de multe ori nu e ceva rau sa gresesti. Nu sa o faci

Prin faptul ca noi gresim, ca suntem imperfecti, e modul lui Dumnezeu de a ne

Cand un apropiat ne greseste avem o oportunitate de a-l ierta. De a ne apropia de

Cui i se iarta mult, va iubi mult.

Prin greseli ne amintim ca suntem doar oameni, fiecare cu limitele lui si cu

Nu conteaza cati talanti ai, ci ce faci cu ei.

Acest articol vine mai mult ca o completare la ce am zis in "Diferit".

Nu ma intelegeti gresit....eu cred ca sa stii sa apreciezi pe cineva, sa

Daca o fata e frumoasa ii spui ca sa stie ca o apreciezi pentru faptul ca se aranjeaza

Ca m-a deranjat a fost faptul ca prea multi le folosesc aiurea. Complimentele

Ce mai...bun-simt sa fie si un 'strop' de inteligenta si va descurcati.

Asta e pentru fetele prea apreciate de toti.

Mai greu este ca majoritatea fetelor tolereaza astfel de comportament, ba mai

Parerea mea...cine se seamana se aduna. Si deci poate pana la urma chiar nu

Prea multi Don Juani care se cred Cassanova ce cutreiera Bucurestiul...

Cand ma simt asa de aiurea cateodata imi vine sa tip. Sa tip la

Cand am nervi si incerc din rasputeri sa tac...sa nu cumva sa mai supar pe

Cine mai stie...sau cui ii mai pasa?!

DACA EU VOI OBOSI LUPTAND....CINE VA LUPTA PENTRU MINE?!

Time to get a little emotional...nu, nu emo :)) emotional as

Primul sarut....sa ne gandim putin la aceasta. In general primul sarut

Dar sa sarim la partea importanta....sarutul cu acea persoana pe care o iubesti asa

Eh dupa aceasta perioada ne-am apropiat si emotional, trecand prin anumite

Intr-un final am avut curajul sa implinesc fantesia cu realitatea si in momentul in

Si cum spuneam...daca pana acum n-ai experimentat asa ceva nu ai sarutat cu

Indiferent de cum au iesit lucrurile, ce a fost frumos nu se poate sterge.

Era o vorba...Nu fii trist ca s-a sfarsit, bucura-te ca s-a intamplat.

...felul in care imi zambesti ca si cum m-ai imbratisa.

Ce am scris e cu intentie nu cu directie.

Acest concept este la fel de vast precum dragostea. Paradoxal poate fi

Intelepciunea divina e ceva supra-omenesc, un lucru superior gandirii umane, o

Exemple de calitati(trasaturi de caracater):

- experienta; ma gasesc asociind intelepciunea cu o figura mai inaintata in varsta.

...but it's something worth fighting for.

Recomand filmul "Fireproof" cu toata caldura.

In el se vorbeste despre probleme de cuplu, rezolvari si dragostea adevarata...si

Dragostea este un adapost in furtuna.

Dragostea este pace in vreme de razboi.

Ne va salva daca o vom chema. Nu ne va cere nimic in schimb dar va trebui sa

Deci nu o grabiti ... lasati-o sa aiba propriul ritm. Nu o fortati...lasati-o sa vina

Cel mai frumos e cand e naturala si e ceva ce uneste doua persoane, nu le

Zilele acestea mi-a venit un gand. Si mi-a fugit mintea la un

Avem o petrecere si toti invitatii sa fie nevoiti sa poarte masti, fiind

Daca eu am fost oarecum complexat in dreptul fizicului am incercat abordari

"Privesc spre cer...e asa de albastru...ma uit la nori ce frumosi sunt

In departare observ o multime de oameni care stateau si vorbeau unii cu altii.

Inspir adanc si intorc capul sa ma uit in spate. Am ramas impietrit. Era o

Deodata greutatea incepe sa devina tot mai mare...varfurile degetelor de la

Neavand nici o speranta am inchis ochii din nou si am spus "Iarta-ma..."

O voce a raspuns "Pentru?"