Sunteți pe pagina 1din 5

PSIHOLOGIA RELIGIEI

IERTAREA

(abordare din dubla perspectiva a religiei si psihologiei)


ESEU

( E.S.A. Cluj-Napoca; iunie 2010 )


...”si iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”..(Tatal
Nostru)

“Suntem cu totii plamaditi din slabiciuni si greseli; sa ne iertam unii altora


prostiile, este cea dintai lege a naturii” ( Voltaire)

Am inceput cu doua citate, pentru a exemplifica faptul ca atat viata religioasa, cat si cea
laica, fac referire – in diferite moduri - la iertare si chiar mai mult, O CER. Toate marile religii,
au iertarea inclusa in invataturile lor si o propovaduiesc (McCullough & Worthington, 1999; Rye et al.,
2000), fiind in lumina lor, o virtute. Iertarea, este un comportament eminamente cognitiv, care
ne influenteaza viata si comportamentele explicite si se rasfrange si asupra celor cu care nu
intram in contact direct pe parcursul vietii noastre. Religia ne invata sa fim iertatori,
neconditionat, dar in viata cotidiana, nu de putine ori, o conditionam (te iert, daca pe viitor….),
fiind astfel o forma de recompensa a unui comportament dezirabil, sau, o pedeapsa a unuia
indezirabil ( nu te iert, deoarece…); iata cum iertarea intra in procesele invatarii, pe care ne
bazam si de care avem atata nevoie, noi oamenii, in procesul de dezvoltare si formare a unei
(ideal) personalitati sanatoase. Iertarea izvoraste din insasi constientizarea faptului ca nu
suntem fiinte perfecte, ca omul este facut dupa “chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, iar nu
....ca EL. El este perfect, noi nu si tocmai de aceea, iertarea este una dintre preocuparile de
centru, ale vietii religioase/spirituale, in multe culturi. Suntem invatati ca asa cum cu atata
sarguinta cerem iertarea, trebuie si este bine sa o si acordam. ”Iubirea poate vindeca lumea, iar
iertarea este catalizatorul care permite acest lucru” (John Gray). Prin iertare, putem lasa in urma
anxietatea, deznadejdea, ura, ranchiuna, determinate de gandurile compulsive ale razbunarii sau
cele ale vinei proprii, emotiile negative induse de....gresitii nostri sau greselile noastre, acestea
toate, ducand in final la o sanatate mintala robusta, ce se va rasfrange si asupra celei fizice, iar
daca luam in considerare ca sanatatea inseamna si un caracter sanatos, atunci cuvintele
Mahathmei Gandhi, cuprind in intelesul lor, un mare adevar : ”cei slabi nu pot niciodata sa
ierte; iertarea este atributul celor puternici”. O confirmare a acestui adevar, vine si dintr-o alta
zona geografica si istorica, prin cuvintele lui Napoleon: ”iertarea inseamna a te ridica mai sus,
decat cei ce te-au insultat”.
Totusi, adevarurile cuprinse in vorbele celor doua personalitati ale lumii si istoriei umane,
doar ne spun ce este sau ar trebui sa fie iertarea. Isus insa, a fost singurul atat de puternic si
sufleteste atat de sus, incat s-a jertfit pe sine, pentru iertarea noastra, a tuturor; ne-a aratat
faptic ce inseamna iertarea suprema pornita din suflet si dragoste fata de oameni, cum bine a
inteles si Ioan Gura de Aur, cand a spus ca ”nu trebuie sa iertam doar din ascultare fata de
Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti”. Toti iertam, mai mult sau mai putin, insa persoanele
cele mai iertatoare sunt cele implicate in practicile religioase; cu cat implicarea este mai
profunda si mai sincera, mai ”cu suflet”, cu atat iertarea de care dau dovada, este mai ampla.
Studiile au aratat ca implicarea religioasa este pozitiv relationata cu dispozitia de a ierta pe
ceilalti (Roberts, 1995). Implicarea religioasa si respectarea sincera a poruncilor, care ne cer sa ne
iubim aproapele ca pe noi insine, pot face ca iertarea sa fie intradevar, din placere pentru
ceilalti.

Parte integranta a procesului iertarii la crestini, este Taina Spovedaniei. Prin spovedanie,
credinciosul exteriorizeaza in fata preotului si implicit a lui Dumnezeu, gandurile rele in ce-i
priveste pe ceilalti si pacatele sale, marturisirea (recunoasterea) lor fiind primul pas pe calea
iertarii atat de mult ravnite, pe care insa, stie ca o poate primi de la mantuitorul ceresc. Tocmai
recunoasterea cu umilinta a greselilor (cu convingerea iertarii ulterioare), duce la eliberarea de
compulsiunile gandurilor la ele, aceasta fiind in fapt, marele castig al iertarii ce are la baza
marturisirea: eliberarea sufleteasca si implicit cognitiva. Eliberarea mentionata, insa, se obtine
daca orientarea credinciosului este spre iertare iar nu spre razbunare. Intr-adevar, razbunarea este
regasita si ea, in scrierile sfinte (ex. Vechiul Testament - ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,
viata pentru viata” !); trebuie insa, sa lasam la mana Domnului razbunarea, asa cum in Noul
Testament se sugereaza : ”Dumnezeu este drept! El va intoarce necazurile, asupra celor ce ti
le-au pricinuit!” ( Thessalonians 1:6); doar asa eliberarea mentionata, se va produce.

In afara castigului cognitiv indus prin iertare si a linistii sufletesti emergente, a influentei
pozitive asupra starii generale de well-being (prin reducera tensiunii arteriale, a anxietatii si a
simptomelor depresive, reducerea/eliminarea disonantei cognitive, cresterea stimei de sine si a
sperantei in general), iertarea poate fi si un puternic instrument in lupta sociala pe care o ducem
noi, oamenii, pe scena vietii, un exemplu in acest sens, constituindu-l cuvintele lui Abraham
Lincoln : ”mi-am distrus toti dusmanii, facandu-i prietenii mei, prin iertare”. Desi Ioan Gura
de Aur ne indemna la iertare si uitare (”noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam”), a uita
inseamna insa a pierde din memorie si suflet, experientele negative si emotiile aferente, induse
de greseli (ale noastre sau ale celorlalti), fapt ce poate duce la repetarea nedorita a lor, cum bine a
sesizat A. Schopenhauer :”a ierta inseamna a arunca pe fereastra o experienta capatata cu
mare stradanie”. In acest sens, o vorba din popor spune ca ”omul iarta dar nu uita”, ceea ce este
mai aproape atat de realitate, cat si de utilitatea in plan cognitiv, a iertarii fara uitare. Neuitarea
este ceruta chiar si de sfintii parinti crestini:”apoi sa va cercetati oriunde, sa va controlati, ca e
mare greseala sa nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru ca n-ai
stiut ca l-ai facut” (Parintele Arsenie Papacioc - Despre Sfintele Taine).

Iertarea este prin urmare, un instrument benefic, ce este folosit de ”pastorii” marilor
religii si poate fi folosit cu succes in tratarea diferitelor afectiuni psihice, dupa cum o arata
cercetarile din ultima perioada axate pe relatia dintre religie si psihologie. Suntem indemnati sa
"nu rasplatim raul cu rau, sau ocara cu ocara.." (I Petru 3, 9), deoarece asa cum se specifica
pana si in doctrina karma (Hinduism / Budism), ”toate actiunile noastre, bune sau rele, vor
avea probabil in schimb, consecinte pe masura”.

Sa nu uitam ca ”iertarea este prima floare ce trebuie sa odrasleasca din radacina


iubirii”, dupa cum bine si sugestiv a spus, un parinte al Bisericii Ortodoxe Romane.

Am sa inchei acest eseu, cu vorbe despre iertare, spuse de cativa oameni celebri:
Iertarea e regasirea unei averi instrainate (F.Schiller)
Numai cei curajosi stiu sa ierte (L.Sterne)
Cand n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat? (Lermontov)
Iertati-va dusmanii, dar nu le uitati numele (J. F. Kennedy)
BIBLIOGRAFIE :
Handbook of the Psychology of Religion and Spirituality (Edited by R. F. Paloutzian & C. L.
Park - The Guilford Press; 2005)
The Oxford Handbook of Philosophy of Religion (editor: Prof.William J. Wainwright)
Donna Habenicht – The Bible and Psychology
http://www.rightwords.ro/citate/tema/iertare--268
http://www.crestinortodox.ro/morala/iertarea-lumina-invaturii-crestine-70853.html