51. Horia Furtună, Balada furtunii 1. Sinonimele contextuale ale cuvintelor: tăinuit - ascuns, protejat; fugară -trecătoare. 2.

Linia de pauză din versul Din fiecare-îndrăgostit – poet marchează absenţa verbului cu valoare copulativă în context făcu, exprimat într-un vers anterior. Se accentuează, în acest mod, mesajul transmis de autor, care evidenţiază efectele luminii lunii asupra fiinţei umane ( metamorfozată în îndrăgostit şi, apoi, în poet ). 3. Expresii şi locuţiuni cu substantivul lume: a-şi lua lumea-n cap; a ieşi în lume-a intra în rândul lumii; apleca în lumea largă; a intra în gura lumii. 4. Tema textului dat este condiţia umană în raport cu universalul, iar motivele care o susţin sunt luna, somnul, visul. 5. Prezenţa eului liric este evidenţiată în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana a II-a şi substantive în vocativ, care presupun existenţa unui emiţător care transmite direct sentimente – „Te-nalţi prelung şi tăinuit…”, „Ca să domneşti pe somnul lumii, Lună!”. 6. În strofa a doua, metafora „izvorul de dureri: iubirea” evidenţiază unul dinte sentimentele esenţiale trăite de fiinţa umană şi, implicit, de eul liric, sub imperiul luminii lunii. 7. Textul aparţine simbolismului, prin parodia sentimentelor, a temelor şi motivelor romantice ( luna ), muzicalitatea exterioară a versurilor ( simbolism de tip minulescian ), asocierea unor sentimente umane cu elemente ale cadrului natural exterior care dobândesc, în context, valoare de simbol ( luna ). 8. Ultima strofă prezintă aspectele metamorfozei pe care o determină astrul nopţii asupra fiinţei umane contemplative Epitetul dublu „farmecul tău blând şi liniştit” are rol personificator şi sugerează atmosfera calmă, împăcată pe care o aduce apariţia lunii pe cer asupra întregului univers. Metaforele din ultimele două versuri – „Făcu, alunecându-şi raza-ncet, / Din fiecare om – îndrăgostit, / Din fiecare-ndrăgostit – poet” – sugerează transformarea fiinţei umane sub imperiul luminii difuze şi liniştitoare a lunii şi evidenţiază simbolul central al textului poetic ( luna ). Ideea pe care o evidenţiază ultimele două versuri este şi aceea a metamorfozei omului obişnuit, sub imperiul sentimentelor şi al elementelor cadrului exterior, în creator, luna devenind simbol al descoperirii forţei creatoare. 9. Titlul sintetizează ideea poetică a textului: Balada lunii. Termenul baladă apare aici în accepţia sa mai veche, a cântecului trubaduresc, pentru a sugera atmosfera de mister, armonia nocturnă, dar şi aspectul descriptiv al construcţiei lirice.