Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 1

CRESTEREA EFICIENTEI INSTALATIILOR DE BIOGAZ PRIN IMBUNATATIREA

POTENTIALULUI METANOGEN AL BIOMASEI VEGETALE

Carmen MATEESCU1), Ionel CONSTANTINESCU2)

1)
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA Bucuresti
2)
Universitatea Politehnica Bucuresti

Rezumat
Biomasa vegetala rezultata din activitati agro-industriale constituie o importanta sursa de materie prima pentru
obtinerea de biogaz prin procedee de fermentare anaeroba. O pondere importanta in compozitia biomasei vegetale o
reprezinta lignocelulozele a caror structura complexa creaza serioase probleme in ceea ce priveste durata si eficienta
proceselor biochimice de conversie la biogaz. In acest context, identificarea si punerea in aplicare a unor modalitati
de pretratare a biomasei lignocelulozice in scopul utilizarii sale eficiente este importanta pentru reducerea costurilor
de productie la instalatiile de biogaz. Lucrarea prezinta o caracterizare sumara a biomasei lignocelulozice din punct
de vedere al continutului in materiale polimerice greu hidrolizabile, precum si o descriere a proceselor biochimice de
descompunere anaeroba care duc la obtinerea biogazului. De asemenea, sunt mentionate principalele metode
studiate si experimentate pentru pretratarea biomasei vegetale in vederea cresterii randamentului de biogaz.

Cuvinte cheie: biomasa, lignoceluloza, fermentare anaeroba, biogaz

1. Introducere
Reducerea la nivel mondial a resurselor energetice conventionale, precum si cresterea
exigentelor privind calitatea mediului au condus la cresterea preocuparilor pentru identificarea si utilizarea
de noi surse de energie, economice si nepoluante. Activitatile umane, indeosebi cele care au la baza
arderea combustibililor fosili, contribuie semnificativ la cresterea cantitatii de bioxid de carbon eliberat in
atmosfera, deci la intensificarea fenomenului de incalzire globala.
Biomasa este un termen generic pentru energia provenita din materie organica, reprezentata in
special de materiale vegetale (culturi agricole, deseuri agricole, reziduuri organice, deseuri forestiere si de
gradinarit), dar si de alte tipuri de materiale organice, precum dejectii animaliere, deseuri rezultate in
industria celulozei si hartiei, industria alimentara, namoluri de epurare, deseuri municipale solide [11].
Dintre combustibilii proveniti din biomasa vegetala, biogazul are o importanta deosebita, putand
inlocui cu succes combustibilii fosili pentru obtinerea de energie electrica si termica; utilizari ale biogazului
exista de cativa ani si in domeniul transporturilor.
In pofida multiplelor avantaje de ordin energetic si de mediu conferite de instalatiile de biogaz,
procedeele anaerobe prin care se obtine biogazul sunt foarte sensibile la mici ocuri de ncrcare
organic, la scdereea pH-ului i prezint o vitez de dezvoltare a microorganismelor anaerobe relativ
sczut, determinnd timpi de retenie hidraulic relativ ridicai. Aceste probleme se traduc deseori n
performane reduse ale reactoarelor anaerobe. In acest context, tipul biomasei utilizate in reactoarele de
fermentare anaeroba, respectiv potentialul metanogen al acesteia, este de o importanta majora pentru
minimizarea costurilor de exploatare a instalatiilor de biogaz, precum si pentru cresterea productivitatii de
biogaz.
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 2

2. Caracteristici structurale ale biomasei vegetale

Exista o mare diversitate de materii prime de origine vegetal care pot fi folosite pentru
producerea de biogaz, cele mai utilizate fiind: paie de gru, orz, ovz, orez, secar; coceni de porumb;
iarb verde sau uscat; frunze verzi sau uscate de copaci; buruieni diferite, verzi sau uscate; lujeri
(vrejuri) de cartofi, soia, fasole, roii, mac; frunze de sfecl de zahr sau sfecl furajer; tescovin;
semine diferite, coji de alune i de semine; rumegu de lemn etc. [6].
Biomasa de origine vegetala contine ca principal component lignoceluloza, cea mai raspandita
substanta organica de pe glob, fiind compusa din trei componente de baza: celuloza, hemiceluloza si
lignina, conferind plantei rezistenta si asigurand resursele energetice necesare proceselor biochimice.
Celuloza, care este o polizaharida constituita din molecule de D-glucoza anhidra unite in pozitia ,
reprezinta principala componenta structurala a peretilor celulari de plante, avand o pondere de masa de
35-60% din materialul lignocelulozic.
Hemicelulozele sunt polizaharidele necelulozice, care constau predominant din polimeri pe baza
de pentoze (D-xiloza, D-arabinoza) si, in proportii mai mici, hexoze (D-glucoza, D-manoza), reprezentand
o fractie de 20-35% din masa lignocelulozei.
Lignina reprezinta restul de 10-30% din material si este un polimer cu structura tridimensionala
foarte complexa, constituit din monomeri de p-hidroxifenilpropan; este sintetizata pe masura ce planta se
maturizeaza, umpland spatiile libere din jurul fibrelor de celuloza. Distributia celulozei, hemicelulozei si
ligninei in peretele celular al biomasei vegetale este reprezentata schematic in figura 1.

Figura 1 Reprezentarea schematica a biomasei lignocelulozice

Lignina formeaza un adevarat invelis de protectie in jurul celulozei si hemicelulozei, reducand

suprafata disponibila enzimelor bacteriene care penetreaza si lucreaza la descompunerea materialului
vegetal in zaharuri simple ce vor fi descompuse ulterior pana la stadiul de biogaz. Cu cat proportia de
lignina din lignoceluloza este mai mare, cu atat biomasa vegetala este mai rezistenta la degradarea
chimica si enzimatica in procesele de fermentare anaeroba.
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 3

3. Aspecte privind degradarea biochimica a biomasei vegetale

Degradarea biochimica a compusilor polimerici din componenta biomasei vegetale se realizeaza
sub actiunea unui mare numar de enzime printre care amilaza, celulaza, proteaza, keratinaza, lipaza, etc.
Acesti compusi cu structura complexa trebuie sa fie accesibili enzimelor de biodegradare pentru a se
atinge un grad de conversie al biomasei in biogaz cat mai ridicat [5].
Descompunerea anaeroba a biomasei vegetale pentru obtinerea de biogaz se realizeaza pe
parcursul urmatoarelor patru etape biochimice: hidroliza, acidogeneza, acetogeneza, metanogeneza.
Reactiile sunt catalizate de enzime specifice ce sunt produse de bacteriile din biomasa. In prima etapa se
realizeaza hidroliza macromoleculelor din biomasa in vederea obtinerii unui substrat fermentabil
corespunzator. O hidroliza adecvata a polimerilor lignocelulozici (carbohidrati) consta in formarea de
glucoza din celuloza, precum si a unui amestec de alte zaharuri din hemiceluloze [10]. Lignina nu se
descompune anaerob in instalatiile de biogaz, insa exista unele enzime precum lignin-peroxidaza,
mangan-peroxidaza si lacaza care catalizeaza oxidarea legaturilor chimice dintre lignina si celuloza sau
hemiceluloza. Astfel, se inlatura o parte din lignina care impregneaza complexul lignocelulozic si se
favorizeaza accesul enzimelor hidrolitice la celuloza si la hemicelulozele digerabile [8].

Carbohidrati Glucide
Acizi
organici,
Alcooli H2, Acid Metan,
Grasimi Acizi grasi acetic, CO2,
H2, CO2 H2O
CO2,
Proteine Aminoacizi NH3

Figura 2 Descompunerea anaeroba a materiei organice

Moleculele de alta natura decat carbohidratii sunt si ele hidrolizate in monomeri solubili, precum
acizi grasi si aminoacizi (Figura 2). In etapa a doua (acidogeneza), monomerii simpli rezultati din etapa de
hidroliza sunt transformati in acizi grasi volatili si alcooli organici, alaturi de care mai rezulta gaze precum
H2, CO2, NH3. In etapa a treia, acizii grasi volatili cu numar mare de atomi de carbon sunt redusi pana la
acid acetic, CO2 si H2. In etapa finala, microorganismele metanogene transforma acidul acetic in metan
(componenta din biogaz care confera valoare energetica), CO2 si H2O. Alaturi de acesti produsi finali,
biogazul mai contine urme de azot, hidrogen, oxigen si hidrogen sulfurat [2].
Fiecare etapa biochimica de fermentare anaeroba implica tipuri diferite de bacterii, care se
inoculeaza in masa organica, fie in reactoare separate in care se desfasoara fiecare etapa de
descompunere (in cazul instalatiilor de biogaz de mare capacitate), fie intr-un reactor de fermentare
comun in care se introduce material de inocul constand in bacterii hidrolitice (de ex. Enterobacter sp.),
acidogene (Bacillus sp., lactobacillus sp.), acetogene (Acetobacter sp., Gluconobacter sp., Clostridium
sp.), precum si microorganisme metanogene (Metanobacteria, Metanococci, Metanopyri) [2].
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 4

Intrucat celuloza reprezinta ponderea cea mai mare din masa vegetala, iar lignina ingreuneaza
accesul bacteriilor la substratul fermentabil, este bine-cunoscut faptul ca hidroliza materialului
lignocelulozic reprezinta etapa care se desfasoara cel mai lent, afectand viteza intregului proces de
fermentare anaeroba, precum si eficienta etapelor care urmeaza [9]. Prin urmare, biomasa vegetala care
contine o cantitate mare de lignoceluloze trebuie sa fie in prealabil tratata prin diferite procedee fizico-
chimice inainte de a fi utilizata in instalatiile de biogaz.

4. Tehnici de imbunanatire a potentialului metanogen

Potentialul metanogen al biomasei (sau potentialul biochimic de metan) este definit drept volumul
de biogaz (exprimat in litri sau m3) raportat la cantitatea sau volumul de biomasa utilizata; uneori se
raporteaza la masa de solide volatile sau la consulul chimic de oxigen al probei adaugate in reactor [1].
Volumul de biogaz generat prin fermentare anaeroba este cu atat mai mare cu cat gradul de
hidroliza al compusilor polimerici din biomasa este mai avansat. Pentru aceasta, este foarte important pe
de o parte ca biomasa vegetal s fie maruntita cat mai bine inainte de a fi introdusa in fermentator, iar pe
de alta parte, ca aceasta sa fie supusa unei pretratari anterior procesului de fermentare. Acest lucru
mareste randamentul in biogaz si permite o mai usoara amestecare a continutului fermentatorului.
In ultimii cativa ani au fost dezvoltate numeroase tehnici de pretratare care sa modifice din punct
de vedere fizic si chimic structura biomasei vegetale, avand ca scop principal imbunatatirea gradului de
hidroliza. Majoritatea metodelor au demonstrat o crestere a nivelului de zaharuri simple (glucoza,
pentoza) rezultate prin hidroliza, de peste 90% fata de valoarea teoretica estimata, pentru biomasa
vegetala de tipul: deseuri de gradinarit, iarba, coceni de porumb, paie de cereale etc. In tabelul 1 vor fi
prezentare sumar principalele tehnici utilizate pentru imbunatatirea potentialului metanogen al biomasei
vegetale, care includ tratamente fizice (maruntire, incalzire/racire, iradiere, etc), chimice (tratare alcalina,
acida, cu agenti oxidanti, solventi organici), biologica (enzime produse de fungi, actinomicete), sau
combinatie a acestor metode [5].
Tabel 1 Metode de pretratare a biomasei vegetale [5]
Nr.
Tip proces Metoda utilizata Modificari ale biomasei Observatii
crt.
0 1 2 3 4
Macinare (in mori cu bile,
mori cu ciocane, Reducerea dimensiunilor; Sunt metode consumatoare de
coloidale, vibroenergie) Omogenizare mai buna a energie;
Iradiere (raze gama, biomasei; Cresterea Nu permit indepartarea ligninei;
1 Fizic fascicul de electroni, suprafetei de contact cu Nu se recomanda pentru aplicatii
microunde) enzimele; Scaderea industriale;

Alte metode (vapori sub gradului de polimerizare si In general nu necesita adaos de

presiune, expansiune, scaderea cristalinitatii substante chimice

extrudere, piroliza)
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 5

0 1
Chimic /
2 Fizico-chimic
3 Biologic
2 3
Tratare alcalina (NaOH,
NH3, NH4S etc.)
Tratare acida (H2SO4,
HCl, H3PO4, HClO4, etc)
Tratare cu gaz (ClO2,
NO2, SO2 etc.)
Agenti oxidanti (H2O2,
oxidare umeda, ozon)
Fungi si actinomicete
Cresterea suprafetei
accesibile pentru
bacterii;
Delignificare partiala
sau completa; Scaderea
gradului de polimerizare si
scaderea cristalinitatii;
Hidroliza partiala sau
completa a hemicelulozei
Delignificare;
Reducerea gradului de
polimerzare a celulozei;
Hidroliza partiala a
hemicelulozei
4
Sunt cele mai eficiente
metode si cel mai usor
aplicabile la nivel industrial;
In general sunt metode
rapide; Necesita adaos de
diverse substante chimice;
Conditii dure de reactie
(mediu agresiv)
Consum redus de energie;
Nu necesita consum de
substante chimice; Conditii
de mediu blande; Nu se
utilizeaza pentru aplicatii
industriale

Principalul dezavantaj al metodelor de pretratare mentionate, in special al celor care implica pH

scazut, il reprezinta formarea de diverse tipuri de inhibitori precum acizi carboxilici, furani si compusi
fenolici [4]. Aceste substante nu afecteaza hidroliza enzimatica, dar in general inhiba dezvoltarea
microbiana si implicit procesul de fermentare, determinand un randament de biogaz relativ scazut. Prin
urmare, metoda de pretratare a biomasei la pH redus trebuie selectata cu atentie pentru a se evita sau
reduce pe cat posibil formarea acestor inhibitori. De asemenea, este foarte important ca procedeul de
pretratare selectat sa fie eficient la un consum energetic cat mai redus, pentru a avea un bilant energetic
al instalatiei de biogaz cat mai favorabil.
In afara compozitiei si caracteristicilor structurale ale biomasei vegetale, o serie de alti factori
fizico-chimici si operationali afecteaza biodegradarea compusillor organici, precum temperatura masei
organice din reactor, pH-ul, umiditatea, salinitatea, afinitatea materialului pentru anumite substante
chimice, gradul de omogenizare a masei in reactor, timpul de retentie [1]. Acesti parametrii fizico-chimici si
functionali ai instalatiei de biogaz trebuie monitorizati si mentinuti in limitele prestabilite, deoarece o mica
variatie a unuia dintre parametri poate produce perturbarea proceselor biochimice din reactor, ducand la
incetinirea sau chiar la stoparea productiei de biogaz.

5. Concluzii
Biomasa vegetala reprezentata de diverse tipuri de deseuri agro-zootehnice, forestiere, industriale
sau deseuri municipale poate fi valorificata cu succes la obtinerea de biogaz in instalatiile de fermentare
anaeroba. Tipul si compozitia biomasei este de importanta majora pentru instalatiile de biogaz al caror
principal scop il reprezinta obtinerea de biogaz, nu doar tratarea si eliminarea deseurilor.
Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor i tehnologiilor de mediu Agigea 26-28 august 2009 6

Un randament crescut de biogaz implica un grad avansat de descompunere a masei organice,

reprezentata in special de lignoceluloze, componentele majoritare din plante, formate din celuloza,
hemiceluloze si lignina. Hidroliza lignocelulozelor in monomeri simpli (glucoza, pentoza) este etapa
biochimica cea mai lenta, determinand viteza procesului global de fermentare anaeroba. Lignina este un
polimer care nu se descompune anaerob si care ingreuneaza accesul enzimelor de biodegradare la
celuloza si hemiceluloza, reprezentand un factor inhibitor pentru enzimelele de fermentare.
Numeroase tehnici de pretratare a biomasei vegetale au fost dezvoltate in ultimii ani in scopul
cresterii gradului de hidroliza a compusilor polimerici si implicit a productivitatii de biogaz. Aceste tehnici
includ tratarea fizica, fizico-chimica, biologica sau o combinatie intre acestea. Optarea pentru a anumita
metoda trebuie sa tina cont de gradul de aplicabilitate industriala din punct de vedere al eficacitatii, al
consumului energetic si de materiale, dar si de aspecte de mediu precum reciclarea solventilor, tratarea
apelor reziduale etc.

Bibliografie
[1] I. Angelidaki, W. Sanders, Assessment of the ananerobic biodegradability of macropollutants,
Environmental Science and Biotechnology, Vol. 3, 2004, pag. 117-129
[2] J.R. Maclachlan, E.K. Pye, Concurent anaerobic digestion and fermentation of lignocellulosic
feedstocks, Patent WO/2008/144903, Aprilie 2008
[3] Michael Knauf, Mohammed Moniruzzaman Lignocellulosic biomass processing: A perspective,
International Sugar Journal 2004, Vol. 106, nr. 1263, pag. 147-150
[4] M.J. Taherzadeh, K. Karimi, Enzymatic-based hydrolysis processes for ethanol from lignocellulosic
materials, Bioresources 2007, Vol. 2, pag. 707-738
[5] M. J. Taherzadeh, K. Karimi, Pretreatment of Lignocellulosic Wastes to Improve Ethanol and Biogas
Production: A Review, International Journal of Molecular Sciences, 2008, Vol. 9, ISSN 1422-0067, pag.
1621-1651
[6] Nikoli Vasile, Producerea i utilizarea biogazului pentru obtinerea de energie, Suport de curs, 2006
[7] Parveen Kumar, Diane M. Barrett, Michael J. Delwiche and Pieter Stroeve Methods for Pretreatment
of Lignocellulosic Biomass for Efficient Hydrolysis and Biofuel Production, Ind. Eng. Chem. Res., 2009,
48 (8), pag. 37133729
[8] Thomas Jeffries Biodegradation of lignin and hemicelluloses, Book Biochemistry of Microbial
degradation, Ed. C. Ratledge, Kluver Academic Publishers, 1994, pag. 233-277
[9] Y. Yingnan, T. Kenichiro, Y. Tatsuo, S. Shigeki, Performance of a fixed-bed reactor packed with
carbon felt during anaerobic digestion of cellulose, Bioresour. Technol. 2004, Vol. 94, pag. 197-201
[10] www.napier.ac.uk/.../MicrobialBiofuels.aspx
[11] planetoverhaul.com Biomass The Old Daddy of Renewable Energy Sources