Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dacă ne gîndim la una din definiţiile Lean, mulţi vor fi de acord că şi în sistemul de sănătate
există clienţi (chiar dacă de obicei ne gîndim doar la pacienţi, dar nu ar trebui să-i omitem pe
toţi cei care cer ceva de la altcineva pe parcursul realizării activităţilor specifice din
organizaţiile ce fac parte din sistemul naţional de sănătate), există comenzi şi, în mod evident,
există durate care trebuie scurtate, pentru a reduce consumurile fără a diminua
performanţele şi satisfacţia celor implicaţi. Dacă utilizează bani din bugetul de stat, cel local
sau din fondurile de asigurări de sănătate, atunci statul, primăriile sau casele de asigurări de
sănătate devin clienţii sistemului de sănătate. La fel, clienţi sînt firmele de asigurare în caz
de accident, părinţii copiilor bolnavi şi multe alte categorii de entităţi pe care va trebui să le
determinăm împreună.
Am citit de curînd despre un model botezat “8P”, care se doreşte a explicita cele 5 principii
“clasice” definite de Womack si Jones cam cu un deceniu în urmă.
Sursa: Peter Hines, The principles of the Lean Business System, 2010
În limba română, ar trebui să ne gîndim la medicină, pornind de la cele 8 aspecte considerate
relevante în modelul de mai sus, de exemplu:
1. Misiunea şi scopul sistemului de management Lean în organizaţiile din domeniul
sănătăţii
Lean înseamnă reducerea activităţilor care nu adaugă valoare pentru client şi realizarea cît
mai simplă şi mai rapidă a activităţilor care adaugă valoare. Dar valoarea este definită de
client, nu de medic, nici de managerul unităţii, nici chiar de cei de la minister sau de la casele
de sănătate. Deci, ce să înţelegem prin valoarea serviciului medical?
Eu, de exemplu, ca pacient al unui medic de familie, sînt un client al sistemului de sănătate. În
calitate de client al medicului de familie, pentru mine valoare înseamnă competenţa şi
disponibilitatea medicului şi a personalului cu care vin în contact, un cabinet şi o sală de
aşteptare atent amenajate şi comode, procese standardizate dar simple şi clar explicate
(înainte – pe un site al cabinetului, în timpul consultului şi după – pentru feedback şi follow-
up), relaţii şi informaţii adecvate despre interacţiunea cu restul sistemului în diferite situaţii,
empatie şi solicitudine. Aştept şi alte idei de la voi, dacă credeţi că am omis lucruri importante.
Dar eu sînt în acelaşi timp şi clientul casei de sănătate, al firmei de asigurări de viaţă şi de
sănătate, al farmaciilor, laboratoarelor de analiză, cabinetelor specializate, managerilor de
spitale şi centre medicale, etc., precum şi al Ministerului Sănătăţii.
Ce primesc eu însă de la sistemul de sănătate al cărui client sînt, pentru că plătesc pentru
serviciile primite, fie prin contribuţiile vărsate, fie prin plată directă în unele cazuri? Să vă dau
un exemplu: am sunat la un centru medical renumit din Bucureşti, recomandat de un doctor
cardiolog, pentru a face o ecografie. Doctorul respectiv lucra de fapt full-time la un spital de
stat unde aveau echipamentele necesare, dar pentru că pe mine m-a consultat ca specialist
part-time într-un centru medical privat, ar fi putut să mă primească doar neoficial în spital,