Sunteți pe pagina 1din 18

Toleranţa şi grupurile

minoritare
Vincent Lemieux
minoritatea – trăsături
 un dezavantaj resimţit datorită minusului
în plan numeric;
 dezavantaje în planul socio-cultural;
 o putere redusă derivată din numărul
scăzut care reduce forţa de penetrare în
societate;
 din aceasta rezultă o poziţie de
inferioritate în societate, necompensată de
sistemul politic sau de intervenţia statului
Michael Argyle
grupurile religioase minoritare
 1) cei ce acceptă în mod pasiv statulul lor de
discriminaţi şi încearcă să se concentreze pe
atragerea atenţiei asupra importanţei valorilor
religioase;
 2) cei care se retrag din societate şi din această
poziţie critică ordinea socială fără să propună un
atac privind răsturnarea acesteia;
 3) cei care apelează la un suport religios pentru
a protesta în mod agresiv împotriva societăţii.
Toleranţa
Declaraţia principiilor toleranţei
16 noiembrie 1995

 Este respectul, acceptarea şi aprecierea


bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii
noastre, a modurilor noastre de expresie şi
a manierelor de exprimare a calităţii
noastre de fiinţe umane.
 Toleranţa este încurajată prin
cunoaşterea, deschiderea spiritului,
comunicarea şi libertatea gîndirii,
conştiinţei şi credinţei.
 Toleranţa este armonia în diferenţă. Ea nu
e doar o obligaţie de ordin etic; ea este,
de asemenea, şi o necesitate politică şi
juridică. Toleranţa e o virtute care face ca
pacea să fie posibilă şi care contribuie la
înlocuirea culturii războiului cu o cultură a
păcii.
Toleranţa
 e dezirabilă.
 are şi o dimensiune camuflată negativă.
 implică un raport de putere, de
subordonare, între cel care tolerează şi cel
tolerat
 ceea ce poate oricînd să dea naştere unor
conflicte.
Aspecte negative ale toleranţei
Ioan Ică jr.
 virtutea toleranţei presupune un
compromis cu „eroarea dogmatică”, „cu
viciul moral”,
 paradoxul toleranţei constă în faptul că de
dragul de a evita conflictele şi masacrele
trebuie să facem compromisul şi să
colaborăm „cu ceea ce e socotit rău şi cu
reprezentanţii lui”
Ioan Ică jr.
 toleranţa presupune
– autorizarea existenţei a ceva ce în mod
normal legea interzice
– un proces de pervertire în care „valoarea
negativă este declarată pozitivă, nonvaloarea
ia locul unei valori”
 un pericol de substituire a ceea ce este
autentic cu ceea ce raţiunea socială relevă
ca important

 o recunoaştere şi protejare a ceea ce e


rău şi inacceptabil
Jose Ramon Villar
toleranţa valorizată
 ca atitudine de recunoaştere a valorii
opţiunii personale în raport cu ceea ce
este consacrat drept adevărul religios şi
moral
 ca o reţinere de la aprecierea negativă a
credinţelor celorlalţi şi acceptarea lor ca
fiind îndreptăţite din punct de vedere
teoretic
Ioan Tulcan
 toleranţa poate deschide spre
dimensiunea atotcuprinzătoare a împăcării
creştine care ar putea „să-şi găsească
rezolvarea concretă în viaţa politică,
socială, economică, şi nu în ultimul rînd
bisericească, cel puţin la toate popoarele
creştine”
Statul şi politicile multiculturale
 Dintre politicile alternative pe care
statul le poate propune:

– politicile privind drepturile speciale

– politicile recunoaşterii reciproce.


Kymlicka – argumente
în favoarea drepturilor de grup
 1) argumentele bazate pe egalitate, care
arată că o minoritate se confruntă cu un
soi de dezavantaj ce poate fi corectat prin
acordarea unor drepturi diferenţiate
 2) argumentele bazate pe istorie, cele în
care minoritatea dezvoltă unele pretenţii
istorice
 3) argumentele bazate pe valoarea
diversităţii culturale şi religioase ca atare.
Charles Taylor- politicile recunoaşterii

 pentru a înţelege legătura strînsă între identitate


şi recunoaştere, trebuie să avem în vedere
caracterul dialogic al fiinţei umane.
 În dialog, omul învaţă limbajul artei, al
gesturilor, al iubirii etc.
 În acest proces îşi desăvîrşeşte identitatea prin
raportare la ceea ce oglindesc asupra sa
persoanele cu care are o relaţie de intensitate
semnificativă, îndeosebi cu cei pe care îi iubeşte
Politicile recunoaşterii
 1) politici ale demnităţii egale, care
pornesc de la ideea că toţi oamenii sînt
demni de respect în mod egal, că
împărtăşesc cu toţii un potenţial comun şi
în consecinţă trebuie trataţi la fel, dincolo
de orice diferenţe.
 Acelaşi principiu, extrapolat la nivel
comunitar, trebuie aplicat şi în ce priveşte
relaţiile dintre grupurile religioase;
 2) politici ale diferenţei, în care se cere
recunoaşterea identităţii unice a individului
sau grupului şi diferenţa în raport cu
ceilalţi.
 „această distinctivitate a fost ignorată,
denaturată, asimilată unei identităţi
majoritare sau dominante. Iar această
asimilare este păcatul cardinal împotriva
idealului autenticităţii”
 Charles Taylor respinge perspectiva unei
neutralităţii egalitariste
 diferenţa nu poate şi nu trebuie ignorată
 diferenţa trebuie asumată şi valorizată.
 “Politicile diferenţei” trebuie să fie
promovate şi să funcţioneze la toate
nivelurile vieţii colective