P. 1
RODICA ZAFIU-

RODICA ZAFIU-

|Views: 619|Likes:
Published by cristy_patronache

More info:

Published by: cristy_patronache on Jun 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2013

pdf

text

original

Sections

DIVERSITATE STILISTICÃ ÎN ROMÂNA ACTUALÃ-RODICA ZAFIU

9. Strategii ale limbajului în literatur

Diversitatea de limbaje a textelor literare merit desigur o cercetare aparte. Cele câteva fenomene selectate în cele ce urmeaz au doar meritul de a ilustra abilitatea lingvistic a unora din procedeele mai evidente, manifestate în poezia i în proza contemporan .

Ingambamentul

Exist în poezia româneasc modern o adev rat tradi ie a performan ei prozodice; în fiecare din fazele sale de evolu ie se poate identifica cel pu in o direc ie care tinde permanent c tre experimentul formal[1]: exploreaz posibilit ile formelor fixe, încearc noi combina ii de ritmuri, construie te (adesea utilizând cu dezinvoltur numele proprii sau cuvintele str ine) rime rare. Jocul formal se desf oar i în spa iul pe care îl ofer raportul dintre schema ritmic i continuitatea sintactic a frazei respectiv în domeniul ingambamentului. Funeriu 1980 adopta, distan ându-se de descrierile clasice i de diferen ele dintre ele, o defini ie practic i u or de aplicat a ingambamentului ( scindarea unui lan lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite , p. 98); în acela i timp, propunea o interesant metod de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în func ie de solidaritatea lingvistic a textului scindat ( gradul de atrac ie gramatical ) i de tipul de incongruen dintre limitele propozi iei i cele ale versului. Îndr zneala inova iei e mai mare i efectul mai spectaculos când sunt dezmembrate secven e neseparabile în limbajul obi nuit: de pild , când finalul de vers segmenteaz forme verbale (l sând auxiliarul într-un vers i trimi ând participiul în urm torul), sau când desparte nega ia sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul s u. Exemple pentru asemenea devieri se g sesc din plin, cum bine se tie, la Arghezi. În volumul citat, Funeriu amintea i de separarea elementelor componente ale unei locu iuni sau ale unui cuvânt compus. De fapt, în poezia româneasc s-a mers i mai departe, artificiul prozodic permi ând, în cazuri extreme, ca limita de vers s apar chiar în interiorul unui cuvânt. Un exemplu e de g sit la Blaga, în prima strof a scurtei poezii Brându ile:

,,Triste ea renun rii Dum-

nezeu o încerca molatic. i lumea toat o f cu, sie i str in, c-un gest tomnatic . (Blaga 1974, II: 75)

Aspectul grafic al textului subliniaz scindarea cu atât mai puternic în plan simbolic cu cât afecteaz chiar numele divinit ii. Sunt îns i factori care ac ioneaz în sens contrar, atenuând ruptura formal : în primul rând lipsa rimei între versurile 1 i 3 (exist totu i o asonan , a vocalei u , men inut i în strofa urm toare), ceea ce permite o lectur continu a catrenului ca un distih; în aceast interpretare, înc lcarea persist , dar e mai pu in grav , c ci apare în pozi ia cezurii mediale. Textului citat i se pot ad uga desigur i alte exemple[2]. Un poet la care se g sesc toate jocurile formale posibile e erban Foar . În volumul s u Areal, t ietura în plin cuvânt e înso it de cuprinderea în rim a fragmentului r mas:

mai tandre mai candrii mai pi ichere mai volnice mai largi mai adecuate mai versicolore mai alene mai lâncede mai strâmbe mai scalene mai vagi mai nu tiucum mai vinoncoa... (Foar 1983: 23)

Procedeul permite astfel i crearea de rime rare, în situa iile în care inventarul lexical al românei ofer prea pu ine posibilit i. Cartea citat mai con ine un exemplu similar:

i-apoi s st m de tain musafiro: ci nu despre m rgeanul ca porfirogheni ii de velit i veninos . (p. 24)

i într-un alt volum ulterior al poetului, Caragialeta (Foar 1998) procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt i cuvintele lungi:

el e un omniscient, i-un atu are: cu domnii mari, e pertu . (p. 28)

O variant i mai spectaculoas de realizare a procedeului apare în Levantul lui C rt rescu 1990, când cuvântul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea între dou cânturi ale epopeii; cântul al aselea se termin cu versurile:

Coperindu-l, desv lindu-l ca pre lun un halo. Stânga între sâni -apas iar în dreapta are glo-

pentru ca al aptelea s înceap :

Bul d cuar ce nici o lume nu se laud c

ine . (p. 85-86)

Fie i numai pentru pl cerea ludic a unor asemenea înc lc ri, constrângerile formale merit s fie men inute sau chiar reinstituite.

Poliptoton, parigmenon etc.

Sonorit ile rebarbative i sugestiile pedante ale terminologiei vechii retorici a figurilor n-ar trebui s împiedice confruntarea conceptelor tradi ionale cu realit ile moderne; nu e lipsit de interes s consta i în ce m sur structuri de un anume tip, de mult inventariat, sunt productive acum în poezie. Între figurile de dic iune sau prin consonan erau înregistrate câteva, evident înrudite, bazate pe coprezen a în enun , la mic distan , a unor unit i lexicale apropiate sau identice fonetic (f r a fi totu i implicate ambele în rim aceasta reprezentând un alt caz, cu caracteristici diferite): de la forme flexionare ale aceluia i cuvânt (figura numit de obicei poliptoton) i de la derivate cu surs comun (parigmenon) pân la paronime (paronomaz ) i omonime (antanaclaz ). Simpla descriere a procedeelor pare s le fixeze în sfera jocurilor de cuvinte mai mult sau mai pu in gratuite, al c ror efect de artificiu tehnic e incontestabil, dar a c ror valoare estetic nu e la fel de evident . De multe ori, unul dintre termenii apropia i formal e un nume propriu. Distihul Broasca dase dup mari str danii / slab curent galvanic lui Galvani (Magheru 1966: 88) ofer câteva argumente pentru sus inerea valabilit ii i a modernit ii figurii. Nu efectul aliterativ conteaz aici, iar func ia poetic (în sens jakobsonian) a echivalen ei fonice nu face decât s sublinieze paradoxul de a pune efectul înaintea cauzei, scurtcircuitând succesiunea temporal ; tautologia aparent e masca unei situa ii absurde a desemna cu un derivat de la numele autorului ceea ce va c p ta realitate ca termen tiin ific de abia ulterior pe care contextul imediat o spore te, introducând sugestia de inten ie, chiar de scop ( dup mari str danii ) acolo unde acestea erau logic excluse: regula semantic impus de parigmenonul aici de fa se vede deci confirmat ca inversare a raporturilor temporale cauzale i a celor dintre agent con tient, obiect i ac iune; în contextul mai larg, regula se integreaz temei tratate ironic a naturii puse în slujba omului ( Azi curentele din batracian / st pânesc p mânt, cer i ocean ). Un mic poem foarte cunoscut al lui erban Foar , Balada baionetei din Bayonne (Foar 1978: 34-35), e construit în întregime pe un model similar, în care numele proprlu apare al turi de corespondentul s u comun, ob inut prin derivare sau direct prin antonomaz : De la Berlin venea berlina / i indigoul, de la Ind ; sclipesc faian ele-n Faenza / i baionetele,-n Bayonne . Fenomenul lingvistic al evolu iei semantice i lexicale devine, cu mare pregnan , metafor a temporalit ii, integrându-se perfect unei tente nostalgice a degrad rii; e dep it astfel, cu mult, nivelul simplului joc de cuvinte. În acela i timp, în text ac ioneaz un principiu bine cunoscut, str vechi, conform c ruia surprinderea leg turilor etimologice (uitate, neobservate prin for a obi nuin ei sau ne tiute), constituie un gest magic, revelator, de natur s conduc spre coresponden ele secrete care structureaz lumea; tratarea în cheie lejer-ironic a acestei teme intr într-un aliaj extrem de modern cu sentimentul temporalit ii. Dualitatea de esen pe care o face s se manifeste figura de dic iune prin suprapunerea a dou puncte de vedere, a dou repere temporale i logice ( Voltaire dormea într-o volter / i, între timp, filosofa ) e definitorie pentru o atitudine liric ; nu întâmpl tor, textul care începe gnomic i aparent tautologic cu enun ul Olanda vine din Olanda sfâr e te cu o ipostaziere simbolic , în lumea textual , a principiului ambiguit ii: Sclipe te-n soare, echivoc / o baionet , la Bayonne... .

În alte cazuri, predomin totu i ludicul pur, facilitatea asocierilor dintre numele propriu i un substantiv comun Aria lui Lear ce lir are , Eretica arie a lui Arie (exemple de paronomaz i antanaclaz din Dimov 1973: 13-14) fiind contrabalansat de puternica alitera ie incantatorie (în l i r) a contextului mai larg; dac exemplele anterioare explicau sursa numelui comun, aici asocierea e orientat în cealalt direc ie, tinzând s sugereze, par ial i fantezist, un sens al numelui propriu. Figura (bine cunoscut i ea) de reetimologizare a numelor nu e prezent aici mai mult decât ca o vag tendin de motivare, devenind totu i parte a unei micro-dezvolt ri narative ( Aria lui Lear ce lir are / i alearg orb peste ponoare .a.m.d.). Un poem poate grada i detalia mecanismul motiv rii, al asocierii unei forme cu alta invocând, de pild , scenariul mitic al visului:

l-am agr it ghicindu-l printre roze: o Paradesha! Pardes! Paradise cu igle verzi pe edificii roze !

i-n vis un leopard p rându-mi-se ajuns-am la trezie zoolatru (Doina 1985: 153) .

Oricum, asocierea e mediat (de cel pu in o aluzie) i conduce de obicei la construirea unei figuri globale, metafor sau simbol Sunt ochii gazelei cea oarb din Gaza (Stratan 1990: 132). Aproape întotdeauna e de presupus existen a a cel pu in o surs de ambiguitate asociat simplei similitudini formale; ea e foarte vizibil într-un vers pe care îl aleg, pentru a reveni la punctul de plecare, din acela i Gh. Magheru: Suntem Orient. S ne dezorient m! (Magheru 1966: 32). Func ionarea figurilor de acest gen nu poate fi descris , indiscutabil, în afara contextului: nu mi se pare totu i inutil s observ m c opinia curent , care include aceste jocuri ale inteligen ei în sfera agerimii, a purei ingeniozit i manieristice, e nedreapt cu ele.

Inven ii lexicale

Un bine cunoscut subiect de discu ie cultural a fost cel privind ansele de cunoa tere a literaturii române în str in tate; mai întotdeauna, în analiza st rilor de fapt intervenea o observa ie, deloc nou : prozatorul român e prea stilist i estetizant, numeroase c r i mizeaz prea mult pe limbaj ( i nu pe o mai transparent asumare a marilor teme universale) devenind astfel aproape intraductibile sau, în orice caz, pierzând foarte mult prin traducere. O ilustrare a acestei situa ii e scrisul lui Paul Goma. În privin a virtuozit ii stilistice în jocul de cuvinte nu sunt mul i din prozatorii români contemporani care s -l concureze[3]. E un paradox faptul c , în discursul unui exilat, temele opresiunii i ale rezisten ei, medita ia politic sau moral sunt puse în umbr de supraevaluarea registrului ludic al limbajului. La Paul Goma numeroasele crea ii i varia ii lexicale sunt incluse într-o tactic narativ de ascundere a detaliului relevant pentru progresia (de fapt, pentru reconstituirea) ac iunii: aceasta înainteaz anevoios, sufocat de fic iuni i supozi ii care fac tot mai greu de recunoscut planul real ; întâmpl rile se rescriu de dragul acumul rii de am nunte, în limbaj manifestându-se simultan tendin a concentr rii i cea a relu rii. Concentrat e cel mai adesea expresia aluziv , în care o determinare explicativ e condensat într-un compus sau într-o derivare inedit ; atributul devine adesea inutil, fiind absorbit de nume, complementul de verb sau de adjectiv: b trân tu a junepoatei (Goma 1991b: 185), s niem (ib., p. 160) etc. Formele nou create intr îns cel mai adesea în serii în care principiul de baz e reluarea (par ial ): Genunchii. Nodurunchii. Am runchii (ib., p. 191). În sintax , reluarea i consecin a ei normal , elipsa, sunt, în asociere cu întreruperile, cu desele intercal ri, modelul de construc ie dominant. Crearea de cuvinte imediat abandonate, aproape niciodat reluate identic, func ioneaz ca un indice de subiectivitate accentuat . Se formeaz , cu u urin a limbii vorbite, substantive: poatec da-ul, delaora ii, terâziul, cinevaul, ora stalinienii (Goma 1991b: 58, 18, 21, 42, 31), Drumf r pulberea (Goma 1991c). Surprinz toare i ingenioas e, de pild , coprezen a articolelor hot rât i nehot rât, cel din urm absorbit de substantiv în virtutea valorii lui semantice: r m sesem în fa a odoamnei de la pupitru (1991b: 15); stabilitatea formei odoamn presupune conflictul între regulile de utilizare textual , anaforic ale articolului (la reluare, substantivul prime te articol hot rât pentru a înregistra coreferen ialitatea) i valorile sale semantice ( odoamna r mâne o necunoscut , o persoan oarecare). E curent i contopirea cli eelor astfel substantivizate: neîndestuldepre uitul (1991b: 141). O list selectiv de exemple poate fi pitoreasc , dar i deformatoare, în m sura în care face abstrac ie de context: aproape fiecare din termenii cita i mai jos e preg tit i motivat contextual: toalez (1991b: 15) îi urmeaz lui parantez ; Vremco buc i George Elzorab (ib., p. 156, 159) apar într-un ir de aluzii i citate par iale din opera poetului George Co buc; acumularea îns i d o cheie de lectur cuvintelor nou create care, dac sunt izolate, î i pierd semnifica ia i hazul. Un adjectiv ca dealvaletic pare obscur sau cel pu in artificial i cam excentric; doar progresia seriei în care apare în text îl motiveaz , prin ironizarea frecventului recurs la cli eul spa iului mioritic : români verzo-tricolora i i faini i mnioritici i dealvaletici (1991b: 190).

Cu aceste preciz ri, putem înregistra i alte cuvinte (nediferen iindu-le dup modul lor divers de formare): substantive: toctocuri, femelina, mo colonelul, v dano e, locataria , f t-hidos, babject , babacr , babestie, cionunchi...; adjective: odorositor, pâlniind , trompos, ne-întrunhalf r hal, patruurm torulea, ghiulelos, r gu tirbit, ornametalic, truditoresc, na ionab, c tunesc, buricocentric, m tu ofren , colocvialic ( garsonul limitatrof i colocvialic , 1991b: 18); verbe: harceap rceam, am târcolit, se dessecreteaz , are s arz larfoculeasc etc. Jocul combinatoriu e aproape întotdeauna interesant din punct de vedere lingvistic; de exemplu, când const în experimentarea a dou variante de aplicare succesiv a dou sufixe, rezultând cuvintele porc ial rie i porc rial (1991b: 159). Mul imea exemplelor nu trebuie totu i s creeze imaginea unui permanent delir verbal, a unui jargon auto-suficient, manierist i obositor; e drept c uneori e chiar a a, mai ales în formulele rimate i copil rite , în care ironia pare diminuat de un anume, mascat, sentimentalsm; de obicei îns inven ia lexical , mai ales în serii viperita , sovietita-inamita , cleita cu care se iperiteaz c r ile (1991b: 13) corespunde unor nuclee de subiectivitate (în care domin starea de iritare dublat de o anume deta are amuzat ) cu func ie narativ evident ; stilul combinatoriu nu e un simplu ornament i nici nu acapareaz întregul discurs, f cându-l ilizibil. Un ultim exemplu dovede te c parodierea prin deformare fonic a cli eelor unei epoci poate crea secven e aproape suprarealiste: viper rubric , agal imperialist, blacheu al capitalismului muribondial (1991c: 142).

Sintax baroc

Dac sintaxa lui Dimitrie Cantemir nu mai e ast zi cu atâta u urin judecat i condamnat (ca fiind bizar , stângace sau artificial , oricum în afara spiritului limbii române), cauzele pot fi cele fire ti intrarea în circuitul mai larg a interpret rilor tiin ifice pertinente, a concluziilor cercet rilor stilistice (cu privire la manierismul grecolatin, la voin a c rturarului de a impune limbii un model retoric)[4] i chiar mai buna cunoa tere a operei în discu ie; se mai adaug îns , poate, o treptat schimbare de context: sintaxa dislocat i recompus în structuri prozodice nu mai e atât de izolat între variet ile stilistice contemporane. Dislocarea morfosintactic , izolarea prin virgule i paranteze a unor segmente de text care se pot recompune, regula adaosului i a suprapunerilor de idei sunt cel pu in argumente formale ale identific rii unei variante moderne a stilului cantemiresc:

Numai c , în acel verb primordial, eu m-am (din capul locului) sim it în urubat din plin (în clipele mele de vârf, evident) (câte i când vor fi fost), i, oricum, m car întotdeauna implicat (pe întreg traseul curgerii mele de fiecare

zi printre lucrurile i f pturile lumii de toate zilele) ( i, nu mai pu in, a lor prin fiin a mea) . ( ora 1985: 6)

O apropiere de ipoteticul model o constituie chiar planul lexical, prin coexisten a neologismului filosofic cu fragmente de limbaj familiar; o alta, mai profund i perfect fireasc (justificând astfel disloc rile) este constituirea de unit i ritmice perfecte, amintind de clauzulele antice; ele intr în conflict, sporind tensiunea textual prin juxtapunerea tiparelor diferite: iambul eu m-am (din capul locului) sim it în urubat din plin amfibrahul (în clipele mele de vârf, evident) dactilul (câte i când vor fi fost) . Raportarea la un arhetip stilistic (în cazul nostru, reprezentat în cel mai înalt grad de fraza lui Cantemir) permite i mai clara în elegere a diferen elor. În fraza modern , ruptura e indisociabil de polifonia discursului: ea ilustreaz multiplicarea vocilor (interioare), relativizarea perspectivei supuse unor repetate modaliz ri i interven ii metatextuale. Precizarea, completarea sau punerea sub semnul îndoielii apar ca elemente ale unui dialog puternic marcat argumentativ. Numai c , evident , oricum , nu mai pu in modific încontinuu perspectiva; repeti ia îns i e mai înclinat c tre sugerarea diferen ei (curgere de fiecare zi lucrurile i f pturile lumii de toate zilele ) i chiar c tre r sturnarea perspectivei: viziunea curgerii omului printre lucruri e completat de aceea a curgerii lucrurilor prin fiin . Aparen ele unor procedee sintactice asem n toare sunt produse de cauze diferite: pauza impus de hiperbat e rezultatul fie al am nun irii unei viziuni unitare, fie al juxtapunerii de elemente divergente; aproape acela i manierism retoric sudeaz sau disociaz . În Divanul lui Cantemir, segmentarea, inversiunea, sacadarea discursului tind c tre recompunere, c tre refacerea unit ii; dificultatea lexical i o mai pronun at devia ie stilistic (abuzul de diminutive) nu pot împiedica surprinderea acestei convergen e:

acest al mieu pu intelu pentru mult, mititelu pentru mare dar cu rug minte spre priimire îl aduc carele dint i n scutul a proastii i nevrednicii méle min i ca un de floricele cules i legat m nunchea , carele înt ia a ostenin ii méle r zs dire i odr slire iaste, spre a m riii-tale bun mirosal l-am, alegându-l i g tindu-l, adus . (Cantemir 1974: 111)

Continuitatea i omogenitatea nu depind, cum se vede, de fluiditatea gramatical ; ele pot fi asigurate de persisten a unui tipar de simetrii. La Cantemir e surprinz toare prin amploare utilizarea unui model simbolic anun at înc din paginile Cuvântului de

închin ciune al Divanului: acela al diadei care, prin rela ie, genereaz triada: polii i axul care îi une te, fra ii i iubirea dintre ei carea ca al triilea frate a fi s socoté te , Sfânta Treime. Când modelul se actualizeaz în structuri textuale minimale, efectul e unul de reconfirmare a stabilit ii:

În credin bine mi- i dzis necunosc toriu, c ci de a tale nemic tiu, iar de le i tiu, precum minciu oase s fie le tiu; iar de sunt dup al t u cuvânt necunosc toriu, pentru aciasta sunt, c ci, prin tine îmblând, îmblu ca cum nu a îmbla în tine . (Cantemir 1974: 133)

Repeti ia insistent , pe spa ii mici (generatoare de paradox, ca mai sus, sau nu) e mai pu in agreat de moderni; într-un text în limb veche, efectul ei incantatoriu e incontestabil. Se vede, oricum, c toate cele aduse în discu ie nu dovedesc nimic altceva decât existen a unei fragile continuit i: aceea a unor structuri sintactice asem n toare, distincte totu i în m sura în care prolifereaz prin permutare formal într-un ir unitar sau prin introducerea real a divergen ei; e vorba, pur i simplu, de o persisten , în forme i cu valori noi, a alian ei dintre medita ia moral i filosofic i prozodie.

Mode onomastice

Exist mai multe studii punctuale de onomastic literar româneasc , concentrate asupra unui text sau a unui autor; ele ar avea îns nevoie de un cadru mai general, în care s fie schi ate strategiile dominante (preferin ele pentru numele realist sau pentru cel simbolic, descriptiv, evocativ etc.), i în care s apar chiar liste ale numelor la mod la un moment dat[5]. Pentru ultima sintez e util i existen a unui fond de contrast extraliterar, alc tuit din date statistice care s indice cât mai exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor n scu i. În spa iul românesc, o asemenea investiga ie nu poate fi împins prea departe în timp, dar, cel pu in pentru secolul actual, e realizabil (exist studii limitate la un sat sau la o zon , dar, cel pu in deocamdat , nu i sinteze na ionale). În realitatea imediat exist nume la mod i nume desuete, genera ii întregi purtând, din motive estetice, magice, politice etc., semne onomastice distinctive[6]. Oricum, ierarhia frecven ei e cu siguran mai u or de stabilit în via (pe baza registrelor de stare civil ) decât în literatur : e o imagine de co mar cea a eventualelor armate de cercet tori care ar încerca s înregistreze toate numele personajelor din toate c r ile publicate în, s zicem, un secol de literatur . Ipoteza unei statistici globale

în literatur e repede eliminat , fie i numai la gândul imposibilit ii de a decide în mod unitar între semnificativ i nesemnificativ: între personajul autentic i simpla men ionare a unui nume, între personajul secundar i cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor f r cititori i cele impuse de c r ile importante i de succes, între eroul contemporan i cel istoric. R mânem astfel, în mod fatal, la constat rile produse pe baza impresiilor subiective (datorate c r ilor mai importante sau, mai adesea, celor citite din întâmplare). Cu aceast precizare i cu multe precau ii, se poate spune c sunt vizibile, îl literatura româneasc a acestui secol, anumite mode onomastice; care nu exclud, desigur, strategiile atipice, ci le stabilesc fundalul. S-ar p rea la un nivel de foarte mare ( i riscant ) generalitate c proza româneasc a oscilat mai ales între strategia numelor normale , tipice, i cea a numelor hibride, grote ti, cu sonorit i rebarbative i contraste stilistice interioare. Alte categorii numele descriptive, transparente sau cele simbolice sunt desigur prezente, dar în m sur ceva mai redus . Categoria numelor normale , realiste, foarte probabile din punct de vedere statistic, de obicei relativ scurte e puternic în perioada interbelic i se men ine i mai târziu: de la Radu Com a al lui Cezar Petrescu (1953) sau Petre Barbu (la Cella Serghi 1978), pân la Liviu Dunca (Ivasiuc 1970), la Sorin Vasiliu (Breban 1996), Sebastian Pop (Gro an 1985) etc., cu o puternic deplasare postbelic spre atribuirea de nume mai r ne ti eroilor principali: Marin, Anghel... Numele artificiale pot fi puse sub semnul lui Caragiale (mai ales a listelor lui onomastice, exerci iu preliminar redact rii); ele produc o comedie lingvistic i eventual, indirect, o parodie a democratiz rii sociale dar pot fi i simple dovezi de stâng cie, obsesie a lecturii cu cheie , joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai pu in reperabil în realitatea lingvistic . Exemple tipice se g sesc în lungile enumera ii ale lui Marian Popa: Antologea, A inti , Brepurgel, Bubencu, Buib r, Buzduc, C cuciu, Cotfase, Delabuda, Gându , H tc r u etc. (Popa 1981), dar i în personaje ca Ghideon Ghinolea, Aneofi a (S lcudeanu 1994); Nicanor, Dealatul, F r (D.R. Popescu 1973). În categoria numelor simbolice par a se distinge mai ales moda mai conformistoficial a mitului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) i cea, cu inten ii mai mult sau mai pu in subversive, a simbolismului religios. Dup obsedantul deceniu, un num r semnificativ de personaje masculine din proza româneasc poart numele evangheli tilor: eroul-martor i/sau personaj e, cu mare probabilitate, un Ioan, Luca, Matei sau Marcu (la Paul Georgescu, Radu Petrescu, Sorin Titel .a.).

III. PREGNAN A ORALIT

II

E recunoscut faptul c stilul jurnalistic actual se apropie de oralitatea familiar , din care împrumut masiv cuvinte, locu iuni, modele sintactice, procedee stilistice. P trunderea masiv a elementelor de oralitate în stilul jurnalistic scris e un fenomen foarte evident, care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic i care a trezit reac ii contradictorii: de la satisfac ia în fa a expresivit ii, a vivacit ii inventive i a pitorescului pe care le aduce în scris registrul colocvial, pân la iritarea produs de neglijen ele exprim rii, de înc lcarea normelor, de prezen a unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralit ii familiare ni s-a p rut de la început semnificativ i util mai ales prin aspectul ei subversiv: în m sura în care contrasta cu domina ia publicistic a tonului serios-birocratic sau a celui liric-s m n torist, dinamitându-le cli eele. În momentul de fa , când stilul vioi pare s fi câ tigat b t lia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice s fie din când în când temperate. C stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate, fixând în scris forme populare i argotice, e un fapt evident, repetat i deja banalizat; caracterul oral este una din principalele inova ii produse în acest registru la noi, dup 1989. De i are tr s turi specifice, fenomenul nu e îns un caz unic, pentru c în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistic , cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate i complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalit ii de con inut prin producerea de surprize lexicale. Tr s turi specifice ( i discutabile) ale jurnalismului românesc sunt, cum bine se tie, excesul de oralitate, alunecând în manierism stilistic sau în laxism al exprim rii, uneori în vulgaritate, ca i tendin a de a nu adapta stilul la tem i situa ie, folosind un limbaj co c resc sau mi toc resc i în paginile serioase de informa ie sau analiz politic . Oralitatea se manifest atât în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronun iei dialectale sau inculte), cât i la nivel lexical, sintactic, pragmatic.

1. Argoul

privire general

În privin a variantelor non-conven ionale ale limbii se ridic , mai întâi, o problem terminologic . Se poate discuta, de la caz la caz, dac cuvintele i expresiile cu sensuri, adesea i cu forme de neg sit în dic ionarele de limb contemporan , care apar în conversa ia relaxat a tinerilor sau a mai pu in tinerilor sunt încadrabile în categoria argoului, a jargoanelor sau a limbajului familiar. Primele posibilit i presupun circula ia într-un cerc mai închis, cea din urm o relativ frecven i accesibilitate a formelor în cauz . Se pot face, apoi, considera ii estetice sau morale legate de folosirea acestui limbaj: dup unii, caracterizat de o s r cire a exprim rii, de cuvinte polisemantice care se repet foarte des, cu nuan e marcate doar de intona ie i context; dup al ii, dotat cu expresivitate i inventivitate, manifestate în evidentul caracter metaforic, în puterea

derivativ limbii.

i mai ales în capacitatea de permanent înnoire a acestui compartiment al

În 1993, George Astalo povestea despre manuscrisul dic ionarului s u de argou românesc, pierdut în primele-i peregrin ri pariziene[1]. În prefa a unui studiu lingvistic ap rut la Salzburg, în 1992, Theodor Granser deplânge faptul c teza lui A. Juilland despre argoul românesc, sus inut la Sorbona în 1951, nu e de g sit. A. Juilland însu i, într-un articol din 1952, recunoa te c i-a fost imposibil s dea de urma unei teze germane, având acela i subiect, care fusese sus inut în anii r zboiului. O uimitoare tradi ie a c r ilor pierdute face din argoul românesc un domeniu înc supus aventurii i întâmpl rii, prea pu in cunoscut. Înregistrarea sa a început totu i de pe la jum tatea secolului trecut: foarte târziu, în compara ie cu situa ia echivalentelor sale europene; destul de devreme, în raport cu fazele de evolu ie a culturii române ti, care a neglijat de altminteri, în deceniile urm toare, o varietate lingvistic marginal (interlop , predominant citadin , vag interna ional )[2]. Primele atest ri apar deci mai mult ca o ciud enie izolat decât ca un început de investiga ie i de utilizare literar . N. T. Or anu, în 1861, în Întemni rile mele politice, ofer o list de termeni din limbajul de inu ilor de drept comun i din jargonul cartoforilor de cafenele ; lista ap ruse, cu un an în urm , nesemnat , în revista Coarnele lui Nichipercea. O va prelua integral G. Baronzi, în Limba român i tradi iunile ei (1872), ca ilustrare pentru limba c r itorilor . Baronzi încercase, de altfel, s foloseasc în scop literar materialul în cauz : în 1862, în romanul Misterele Bucure tilor. E vorba de câteva pagini, cu scene de închisoare, constituind un simplu experiment, un exerci iu stilistic, care urma modelele str ine ale genului, încercând s - i atrag cititorul prin exotism.

Înnoire i continuitate

Fie c apare în ipostaza de limbaj secret, tehnic , fie c este un limbaj pur expresiv, folosit din dorin a de individualizare a unui grup fa de altele, argoul se caracterizeaz printr-o tendin de înnoire mai puternic decât cea a limbii comune. Doar schimbându-se, principalul tip de argou limbajul grupurilor marginale, în primul rând al ho ilor î i poate împlini scopul practic de p strare a secretului, violat de indiscre ii, de cercet ri poli iene ti sau de studii lingvistice. Alte tipuri de argou mai deschise, comune unor categorii de vârst , utilizate din frond i amuzament sau pentru a marca apartenen a la un grup i disocierea de altele se reînnoiesc din ra iuni preponderent estetice: pentru a fi mereu expresive, inventive, libere. În m sura în care cuvinte i expresii argotice (din toate categoriile, între care interferen ele sunt evidente) p trund în limbajul familiar, i de aici în limba comun , uzura lor e compensat prin apari ia unor noi forme.

E pu in probabil ca vreun vorbitor de ast zi s mai considere ca f când parte din argou cuvinte precum fraier sau mecher (desemn ri pentru personajele principale ale unui tipic act de în elare, minciun , furt etc.); în studiile publicate prin anii '30, cei doi termeni erau inclu i în vocabularele speciale, unde primeau glos ri i f ceau obiectul disputelor etimologice. Foarte rapida schimbare de statut e reflectat de dic ionare. DEX 1975 înregistreaz pe fraier i mecher f r nici o indica ie i restric ie stilistic , neconsiderându-i deci nici m car termeni familiari (ceea ce mi se pare totu i o exagerare în permisivitate: cele dou cuvinte sunt greu de imaginat într-un discurs neutru sau oficial). Fraier nu era îns cuprins în DA, marele dic ionar academic a c rui liter F a ap rut în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. De altfel, nici DLRM 1958 nu-l include: ceea ce ar însemna c în mai pu in de dou decenii fraier trece de la statutul de marginalitate absolut la acela de cuvânt plin al limbii. C edi ia a doua a MDE, ap rut la scurt timp dup DEX i folosindu-i din plin materialul, îl omite din nou pe fraier e mai pu in semnificativ, faptul explicându-se prin orientarea preponderent tehnico- tiin ific a unui dic ionar enciclopedic. mecher ocup , în schimb, aproape o coloan în DLR seria nou , litera , 1978: aici se face o diferen net (destul de discutabil ) între dou sensuri ale cuvântului: 1) iste i 2) tân r care caut s se remarce ca om de spirit prin manifest ri ostentative ( i impertinente), menite s epateze ( i s scandalizeze) pe cei din jur (?). Doar cel de-al doilea sens ar fi familiar; primul singurul notat în DLRM sau în MDE bucurându-se de o acceptare total . Exemplul de mai sus al unor cuvinte de mare succes, a c ror frecven în vorbire a silit dic ionarele s le accepte ilustreaz o idee mai veche, a lui Dauzat 1956, dup care argoul accelereaz reînnoirea limbii . E totu i de b nuit c exist i elemente relativ stabile, care asigur continuitatea unui limbaj special: din p cate, circula ia aproape exclusiv oral a argoului face ca probarea acestei continuit i s fie foarte dificil . Cu atât mai dificil , în cazul românei, cu cât înregistr rile de material argotic i studiile lingvistice asupra domeniului au fost foarte pu ine. Mai mult: având în vedere de obicei câte un grup restrâns de vorbitori, acestea i-au asumat riscul de a înregistra forme accidentale, pasagere, de circula ie limitat i de a nu pune întotdeauna în eviden ceea ce e viabil i general la un moment dat. Primele atest ri, cele datorate lui Or anu 1860 i 1861 i Baronzi 1862, 1872, cuprind termeni cu totul învechi i, sintagme disp rute; desigur, o asemenea afirma ie poate fi oricând contrazis de o realitate c reia îi cunoa tem prea pu ine date. Pân la proba contrarie (o eventual dovad a circula iei actuale a cuvintelor respective), putem observa c însu i termenul generic pentru utilizatorii limbajului secret, pentru ho i c r itori sau cârâitori (grafia este interpretabil ) a ie it din uz. Învechi i par i termenii tehnici care desemneaz obiectele (în cazul dat: viet ile) de furat: lumânare gâsc , cocoan g in , barosan curcan etc. De altminteri, Al. V. Dobrescu considera, în 1938, c termenii în cauz fuseser deja substitui i prin inova ii metaforice sau metonimice asem n toare: lumânare era înlocuit de lopat , cocoan de r chitoare, barosan de picioroange .a.m.d.[3] Nout ile din 1938 ni se par ast zi la fel de neobi nuite ca sinonimele lor mai vechi. Dac ne-am opri la ele, argoul românesc ar deveni o fals etichet , p rând s acopere fapte de limbaj foarte diferite, f r leg tur între ele: discontinuitatea ar desfiin a cu totul

categoria. Exist totu i, cum vom vedea, i surprinz toare persisten e, într-un limbaj mai pu in instabil decât s-ar crede. Scurtele liste de cuvinte publicate de Or anu i Baronzi în 1861 i 1871 nu permit, desigur, generaliz ri asupra argoului românesc din epoc ; pe cititorul lor actual îl ocheaz îns evidentul caracter popular al seriei care cuprinde, de exmplu, purcea cu sensul de lad , ochi ori sau ochi de vulpe monede de aur , bidiviu b iat, b rbat tân r , cheza lac t , cânep p r , zapciu câine etc. Universul i limbajul rural îndep rteaz argoul secolului trecut de cel actual (preponderent or enesc)[4], creând impresia de discontinuitate: ne imagin m cu greu cuprinderea cuvintelor de mai sus în aceea i categorie cu modernele avion, gestionar, mentosan, para ut etc. i mai pu in actuale par expresiile, sintagmele: pe lâng ochi de vulpe, deja citat , întâlnim picior de porc pistol , picior de porc mare sau baston scufundat pu c , p rul purcelei etc. În opozi ie cu exemplele de mai sus se pot îns aduce i altele, care ar proba o anume continuitate i stabilitate a argoului românesc cel pu in pentru perioada de un secol i ceva din care avem atest ri. Tot în lista lui Or anu sunt men ionate i cuvintele gagic femeie , gagiu ef, st pân , lovele bani , mardeal b taie , mol vin , a pili a bea , a vr ji a spune perfect actuale i care i-au p strat caracterul argotic. Interesant e c toate formele citate cu excep ia celui din urm , metafor dezvoltat de un cuvânt din limba comun sunt de origine ig neasc . Împrumuturile se dovedesc mai rezistente, în vreme ce inova iile metaforice, cele bazate pe jocuri de cuvinte i pe substitu ii ironice î i v desc în genere efemeritatea. Continuitatea e dovedit ast zi i de nea teptate reg siri: reapar termeni pe care ne-am fi putut gr bi s -i etichet m, pe baza unicelor atest ri interbelice, drept învechi i. Un reportaj din Flac ra 22, 1993, 5 descrie tehnica de lucru a ho ului de buzunare; între termenii glosa i (se pare, pe baza sursei orale, i nu printr-o contrafacere livresc ) se g sesc mai multe nout i, dar i dou cuvinte pe care nu le cuprinsese decât glosarul Cota 1936: coaj portofel i icsive acte . Cuvintele în cauz puteau fi la fel de bine rostiri izolate i accidentale, ba chiar inven ii ale autorului de glosar. O atestare contemporan (în m sura în care are garan ii de autenticitate) schimb radical raportul dintre ipoteze.

Argoul i politica: subversiune i complicitate

În politica lingvistic a totalitarismului românesc, argoul a fost obiectul unei ostilit i permanente. Atitudine perfect explicabil dat fiind poten ialul s u subversiv[5] i natura sa de limbaj al grupurilor marginale , surprinz toare doar prin ducerea la extrem. Nu exista o pozi ie oficial în domeniu; spre deosebire de Stalin, liderii comuni ti români nu s-au ocupat niciodat explicit de problemele limbajului (cu excep ia

unui fapt de legiferare socio-lingvistic privind formula de adresare tovar e[6]). Presiunile cenzurii i directivele de circula ie restrâns au ac ionat totu i consecvent; rezultatele se pot urm ri în cel pu in trei domenii: cercetarea tiin ific , dezbaterea public pe teme lingvistice sau literare i literatura îns i. Istoria lingvisticii române ti din anii 1950-1989 arat clar c argoul fusese eliminat din câmpul obiectelor apte de a fi investigate; dac în anii premerg tori celui de-al doilea r zboi mondial studiile argotice începuser s se dezvolte i fuseser publicate un num r mare de articole ale unor lingvi ti cu autoritate, dup 1950 lucr ri mai importante apar în str in tate (de exemplu, studiile lui Juilland 1952a sau Schøller 1971, 1972), în ar domeniul fiind practic abandonat. În aceast perioad apar doar rare note de popularizare sau capitole din tratate de lingvistic general (care nu aduc nici un material nou fa de cel din anii interbelici), câteva articole despre argoul studen esc, militar (Lupu 1972, Petre 1978, Moise 1982 .a.) i rural (Todoran 1969). Nu se public , în orice caz, nimic despre argoul mediilor interlope. Fenomenul ar putea fi explicat, în principiu, prin schimbarea paradigmelor de cercetare, mai ales în perioada valului structuralist, evident refractar faptelor de limb marginale i dependente de contextul social. C nu e vorba doar de a a ceva se poate vedea din afirma iile lui Al. Graur, care publicase înainte de r zboi studii dintre cele mai interesante despre originea ig neasc a unei p r i a lexicului argotic românesc; în 1972, lingvistul adopta un ton moralizator i argumente ideologice, pentru a condamna continuitatea argoului:

A fost o vreme când b ie ii marilor capitali ti, dorind s arate c nu se sperie de situa ia special a lui papa, î i împestri au vorbirea cu expresii din graiul apa ilor i vagabonzilor etc., multe dintre ele fiind de origine ig nesc . Dup eliberare, ele au disp rut, timp de vreo 15 ani am avut impresia c pentru totdeauna. Iat îns c au reap rut, în graiul copiilor actuali, care nu tiu pe cine mai vor s sperie (...). Dar ele sunt compromi toare prin însu i faptul c sunt rostite (...). Cuvintele de argou aduc aminte de mediul interlop din care au fost extrase, mediul vagabonzilor, al ho ilor de buzunare, al oamenilor f r ocupa ie precis , în cel mai bun caz f r o ocupa ie calificat (...). În general, grupurile dubioase din trecut s-au risipit, copiii actuali nu au avut ocazia s le cunoasc . De unde au fost readuse în actualitate expresiile ig ne ti? F r îndoial s-au g sit adul i care nu le uitaser i care le-au transmis celor mai tineri, ca un serviciu de la care s-ar fi putut ab ine . (Graur 1972: 231)

Argoul era a adar respins pentru c folosirea lui apar inea grupurilor deopotriv de periculoase ale plebei (la care se sugereaz i o coloratur etnic ) i ale elitei; viziunea utopic a dispari iei grupurilor marginale[7] plasa argoul în categoria

resturilor burgheze, transmise numai prin canalul insuficient ideologizat al familiei. C totu i între timp argoul interlop s-a conservat i s-a dezvoltat în cel mai firesc mod, independent de constrângerile oficiale, au dovedit-o lucr rile (dic ionare i articole) ap rute dup 1989, ca i p trunderea tot mai masiv elementelor argotice în limbajul colocvial al publicisticii contemporane. În deceniile comuniste, discu iile publice din mass-media tratau argoul ca pe un pericol împotriva c ruia trebuie s fie mobilizate toate for ele na iunii. Excep iile cazurile în care argoul era valorizat prin criteriile tradi ionale de expresivitate i umor au fost rare i au apar inut în general lingvi tilor (un exemplu este Niculescu 1979). În condamnarea argoului, argumentele de sociologie marxist , mai frecvente la început, au intrat treptat în concuren cu argumentele na ionaliste, în continu ascensiune în timpul regimului Ceau escu. Campanii de pres cu titluri de tipul O cauz patriotic ap rarea limbii române (SLAST 34, 1982), O problem a noastr a tuturor: Cum ap r m puritatea limbii vorbite (SLAST 46, 1986) etc. invocau demnitatea cuvîntului i spiritul românesc , vehiculând metafore cli eizate: argotismele sunt nocive impurit i , erza uri inutile , alc tuind o limb pestri cu cuvinte de împrumut f r nici o leg tur cu limba-mam (SLAST 28, 1986); ele produc degradare , poluare :

Nu se poate s nu ne întreb m ce se întâmpl , cui se datoreaz degradarea uneori a cuvântului, poluarea vorbirii cu expresii i cuvinte str ine spiritului limbii române, potrivnice mentalit ii i sim irii proprii poporului care se exprim în aceast limb (...). Neadmonestarea la timp în coal sau în familie a unei exprim ri incorecte, acceptarea ca amuzante a unor cuvinte provenind din universul unor existen e marginale, periferice î i las amprente greu de dep rtat... . (SLAST 46, 1986)

Între limba ideal i argou se stabilesc raporturi transpuse în perechi de termeni opu i, ca: puritate/impuritate, uniformitate/ împestri are , s n tate/ boal , centru/periferie, autohton/str in etc. Interpret rile oscileaz între percep ia unei expansiuni sau a unei sc deri a pericolului, între alarm i optimism, ca în declara ia final a unui procuror criminalist: Îmi imaginez limba ca un organism viu, iar argoul ca un microb. Trupul s n tos al limbii îl va îndep rta ca atare. Deja l-a împins la periferie (interviu cu titlul S nu uit m c argoul este limbajul delincven ilor! , în SLAST 34, 1982, 4). Discu iile asociaz cuvântul frust, brutal , discrete); locutorii viza i oralitatea familiar (mai în genere argoul cu expresiile tari , cu înjur tura, cu cu termenii obsceni (la care nu se fac, desigur, decât aluzii sunt în primul rând tinerii, iar contextul de comunicare pu in controlat politic); discu ia e uneori împins c tre

literatur , unde cuvintele în cauz ar fi 46, 1986).

l sate s circule prea liber în c r i

(SLAST

Printr-unul din paradoxurile produc toare de confuzie proprii regimurilor totalitare, singurul roman intens argotizant al epocii postbelice, Groapa, era semnat de un autor între timp oficializat, cu func ii politice importante i cu rol fundamental în mi carea literar na ionalist , antioccidental , favorizat de regim. În plus, elemente de argou ap reau din când în când în paginile revistei conduse de Eugen Barbu în deceniile 7 i 8 (S pt mâna): ca instrument de captare, satisf când dorin a cititorilor de a ie i din abloanele oficiale. Pe de alt parte, f r a semnala în vreun fel contradic ia, revista ataca frecvent anumi i autori contemporani, incriminându-le tocmai nonconformismul de limbaj. Folosirea oricum limitat a argoului devenise monopolul grup rii care oferea publicului o supap , o schi de normalitate i, în acela i timp, intensifica atacurile contra adversarilor regimului. Întreaga situa ie care ar merita s fie studiat cândva în detaliu ofer un exemplu interesant de manipulare politic a registrelor limbajului.

Stadiul actual

Argoul contemporan, variant de circula ie destul de larg , în care latura practic , de p strare a secretului, definitorie pentru argoul clasic al ho ilor , e înlocuit de spiritul de frond i de nevoia de expresivitate, e tot mai atestat, în ultima vreme, în scris: în c r i care reconstruiesc universul cotidian i în ziare i reviste, în momentele în care î i permit (sau chiar î i propun) un stil dezinvolt, neconven ional. Au ap rut în ultimii ani i lucr ri lexicografice Tandin 1993, Croitoru-Bobârniche 1996, Volceanov, Volceanov 1998 care adun i explic un material argotic românesc; de asemenea, dic ionare bilingve de argou, care încerarc s furnizeze echivalen e p strând unitatea de registru stilistic (Nimar 1993, Frosin 1996, Balaban 1996, L z rescu 1996, Dumitrescu 1998, Luca 1999 .a.). Aproape orice discu ie despre argoul românesc contemporan în varianta lui neprofesional , de limbaj al tinerilor începea pân nu de mult cu câteva exemple canonice ( i se limita, uneori, la acestea): mi to, nasol, gagiu. Era ceea ce împiedica, în parte, s se observe dimensiunile mai largi ale fenomenului; desigur, argoul românesc e relativ pu in dezvoltat i e mai greu de g sit o situa ie pe care s-o domine în exclusivitate, de pild o conversa ie în care pentru un vorbitor de limb român literar neavizat totul s fie de neîn eles; el se manifest , mai curând, prin elemente expresive care se insereaz în mod masiv sau limitat în limbajul de toate zilele. Num rul acestor elemente este totu i mai mare decât se crede de obicei. Câteva exemple, de cuvinte i expresii a c ror circula ie s-ar putea s fie efemer , dar nu legat de un grup social limitat (studen i, militari etc.), sunt: marf , meseria , valabil, vr jeal , trombonist, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu pluta (sau pluta ), c zut odat cu ploaia, venit cu roata de ca caval pe dunga gardului, e groas , m c ne etc. Unele sunt mai vechi, altele n-au

apucat s fie înregistrate de lingvi ti, de i cercet rile în domeniu nu sunt deloc de neglijat; exist numeroase articole dedicate argourilor, scrise de prin anii ´20 pân în prezent i inventariind forme care riscau s se piard definitiv[8]; oricum, e amuzant discrepan a dintre speciali tii care iau foarte în serios acest aspect al limbii i îi apreciaz expresivitatea i amatorii care (mai ales operând cu cli ee i exemple-tip i reducând problema la cazul unor cuvinte a a-zicând urâte ) cer purificarea limbii i evitarea argoului. În primii ani de dup 1989, de altfel, elementele argotice de tipul celor citate care ar putea fi foarte bine încadrate în aspectul familiar al limbajului s-au opus limbii de lemn i în general formulelor fixe abstracte i greoaie ale unui stil oficial. Una dintre tr s turile stilistice fundamentale ale limbajului familiar i argotic este folosirea ironic a hiperbolei: j de mii, criminal, în disperare. Pe de alt parte, valorizarea opereaz i cu adjective cu sensul de baz moderat apreciativ i a c ror întrebuin are ini ial ilustreaz mecanismul litotei: foarte frecvente sunt în limba contemporan valabil ( E un tip valabil ) i mai ales meseria , folosit ca substantiv (deci cu o inova ie doar semantic ), dar i ca adjectiv ( o muzic meseria ). Sensul lor indicat cu ajutorul conturului intona ional variaz de la bun la foarte bun, excelent . Eufemismele obosit pentru beat , a împrumuta sau a completa pentru a fura presupun, ca atitudine intelectual , acela i refuz al exager rii, al dramatiz rii. Limbajul familiar sau argotic contemporan presupune, de altfel, existen a unei con tiin e lingvistice destul de dezvoltate, pe care o dovede te, de exemplu, parodierea limbajului preten ios, asociat cu verbe comune: a b ga în fizic ( a mânca ), a ie i în peisaj ( a ie i afar ), a intra în peisaj (despre o ma in : a ie i, din mers, în afara oselei, a intra în pom ) etc. Zone de maxim bog ie lexical , de acumulare a sinonimelor sunt, cel pu in la o apreciere sumar , neîntemeiat pe o statistic , cele constituite din apreciativele referitoare la indivizi sau situa ii, din descrierile ac iunii de ironizare (a face mi to, b c lie, caterinc etc.), a faptului de a p c li i de a se l sa în elat, din ierarhia de calific ri cuprins între naivitate i prostie. Exemplele de mai sus nu numai c au ca punct de plecare cuvinte din limba comun , chiar din lexicul ei fundamental, dar pot fi i destul de u or decodate, chiar de la prima întâlnire cu ele, prin recunoa terea unei scheme de construc ie de tipul figurii de stil.

Argoul în literatur

Chiar în primul text românesc care insereaz pasaje compact argotice Baronzi 1862 terminologia argotic pare introdus , în scop demonstrativ, în structuri sintactice culte. Capitolul de roman cuprinde o mare parte din lista lui Or anu 1860, 1861, cu glos ri de subsol. Dialogurile sunt îns artificiale, nu numai pentru c se simte

încercarea de a epuiza glosarul i de a construi enun uri cât mai compact argotice, dar i pentru c modelul frazei, unele forme i construc ii r mân livre ti: în ciuda lexicului argotic, textul nu reu e te decât foarte rar s creeze impresia de limb vorbit , de oralitate:

Iac ce vr je te Coman: el zice c a v zut cu ochii lui o grub mare la dânsa, m ! numai zgripsori piti i într-o purcic ce o c r ue te de ochii no tri (...). -apoi când o veni gagiul cu merindele, o bun mardeal , smulge-i spal -varza i caro! (...) Acuma- i ciurupue te ochi ori în vis. Numai ochi de vulpe, m ! i f r albituri . (Baronzi 1872: 131)

Metoda acumul rii de argotisme va fi folosit i mai târziu, cu scopuri pitore ti i demonstrative: desigur c un text e cu atât mai spectaculos cu cât difer mai mult de limba curent , devenind aproape incomprehensibil f r glosar. Din punct de vedere lingvistic, asemenea fragmente sunt mai pu in autentice, pentru c nu corespund perfect utiliz rii obi nuite a argoului în comunicare: când nu e folosit ca limbaj strict tehnic , cu caracter secret (de pild , pentru a prescrie, eliptic, obiectele i fazele unui furt), lexicul argotic e grefat pe enun uri de limb vorbit comun . Observa iile de mai sus nu pun în discu ie interesul pur literar al textelor compact argotice , ci doar utilizarea lor ca material lingvistic. Altminteri, miza acumul rii poate fi foarte diferit : se reduce, în texte contemporane, la efectul simplu al pitorescului de limbaj, în texte f r preten ii:

Haios era, ce zici, suflete? Mi to, b ! Ce caft îi c p cea la gioale. Te-ai prins? Sanchi. Ce? Aschimodia nu i-a t rs nit un flit între felinare? E ti nasol. P i nu i-ai ginit moaca? Ce c r mid avea! Las -te de cioace... . (Sântimbreanu 1987: 108)

B , fleandur , casc pavilioanele tale de godzil i bag la bostan ce- i gavaresc. Încearc s te evapori mai înainte ca s te iau la mardeal . Daca- i pavoazez muianul cu dou carabe o s zici c n-ai baft . Nu- i mai da atâtea talente fiindc iese cu uc r. Mucles! i fii atent s nu- i aplic o tampil la cercevele cu barosul ca s - i absoarb vidul din ghiozdan . (Arion 1983: 21)

Presa i c r ile din ultimul deceniu al secolului XX au fixat în scris un material argotic românesc destul de bogat, care avusese pân atunci o circula ie aproape exclusiv oral . Un limbaj esen ialmente oral, existând doar prin dialog, nu poate fi îns cuprins cu u urin într-o structur de monolog scris. Literatura creeaz uneori texte compact argotice, unitare, chiar în versuri[9]: verosimilitatea lor e un produs artistic, propunând un limbaj nereperabil în situa iile de comunicare real . Mai ales memoriile (vag literaturizate) în limbaj argotic fuseser un gen prea pu in reprezentat în cultura român . Memorialistica argotizant în care s-ar încadra c r i precum Cherti ie 1991, Avasilc i 1994 ofer un material interesant dar i o combina ie, în grade variabile, între autenticitatea oral i artificialitatea voit scriitoriceasc . În textele de acest tip adaosul argotic e semnalat adesea chiar de autor, printr-un naiv abuz de ghilimele; un fost gardian tinde astfel s p streze o disociere între limbajul în care comunic cu de inu ii i cel de narator cult:

Lovin, chiar a a proast impresie i-am l sat? Tu tii c în pu c rie nu merge bl tuiala i chiar dac ar fi loc de întors , eu nu m pretez la astfel de lucruri. Uite, ca s - i demonstrez c sunt domn , îi dau foc la sut i-am s uit ce-ai vrut s faci! (...) Când am auzit c mai vrea s decarteze dou buc i , mi-am dat seama c Pup z este în filon . (Cherti ie 1991: 84, 86)

Strategia ghilimelelor, care poate fi interpretat în replicile naratorului-personaj i ca o marc a distan rii de cuvinte i expresii citate în mod ironic, este extins (abuziv) i asupra vorbirii celorlal i: Mormânt. M ti i pe mine c umblu cu jetul ? Eu n-am s v sifonez niciodat , cu toate c m-am gândit c dac m da i în primire , s-ar fi putut s -mi golesc gu a (id., 86). Combinarea registrelor e i mai semnificativ în cartea unui fost de inut, care etaleaz în fa a cititorului o dubl competen : de diferen iere (prin argou) i de participare la stilul elegant (prin lexicul neologic). Rezult enun uri de genul: La câteva s pt mâni de la debutul meu la Poarta Alb eram deja haladit ; dac -l flatai i îi b gai gargar cu vorbe me te ugite, îl determinai s - i schimbe radical comportamentul (Avasilc i 1994: 24, 22). De altfel, neologismul nu e singura marc a inten iei de solemnitate stilistic : structuri sintactice cu infinitivul mecla i s-a spart, i buza de jos a început a emite bulion (p. 7) , folosirea demonstrativelor în acele zile friguroase (p. 25) sau a unor conjunc ii culte tu o s dormi la raft c ci e ti tân r i pufan (p. 5) sunt la fel de contrastante cu oralitatea argotic , sau cel pu in cu consecven a ei creatoare de verosimilitate. De fapt, hibridul stilistic poate avea drept cauz dedublarea vocii autorului pus într-o situa ie de comunicare în afara mediului argotic, dar e foarte probabil i o contaminare autentic a limbajului argotic cu alte registre ale limbii.

În mod evident, textele în cauz sunt gândite ca documente: chiar mai pu in ale unei experien e de via , cât ale limbajului. Ele par produse de inten ia clar de a completa un gol, de a demonstra pur i simplu existen a unui limbaj argotic. În ciuda ostenta iei i a artificialit ii, chiar aceast op iune pentru curiozitatea filologic le asigur interesul la lectur . Textele nu ating performan a unei fuziuni, a invent rii unui limbaj credibil, p rând s cultive cel mult o retoric a ornamentului i a pitorescului. Rezultatul e o polifonie involuntar , în care dou limbaje coexist f r a fuziona, vocea interlop fiind dublat de una respectabil , conformist , adesea chiar moralizant [10].

Glotonime

Argoul reprezint un caz tipic de spontaneitate natural ; teoriile mai vechi, care încercau s -l descrie ca pe un sistem artificial, construit cu inten ie, deliberat, s-au dovedit lipsite de temei. Mai mult: chiar con tiin a lingvistic a vorbitorilor, gradul în care ei recunosc c vorbesc altfel sau altceva decât diverse categorii de cona ionali, r mân de demonstrat. Con tiin a de sine a unui limbaj e reflectat de asumarea unei denumiri. Diverse argouri europene sunt cunoscute prin numele lor specifice Rotwelsch (german), gergo, furbesco (italiene), germania (spaniol), jargon, jobelin, argot (franceze) etc. Pentru român , speciali tii au utilizat neologismele argou sau jargon, cu o lung (dar nu foarte interesant ) disput terminologic . Adesea, desemnarea s-a f cut prin raportare la categoriile de vorbitori: limbajul delincven ilor , limbajul r uf c torilor etc. Baronzi 1872 vorbea de limba c r itorilor : destul de obscurul c r itor sau cârâitor a fost legat de verbul a cârâi i de cioar , desemnare ironic i depreciativ a iganilor. Dac sensul primar metaforic al verbului trebuie s fi evocat vorbirea, cel notat de Baronzi era total diferit: a cârâi a fura , deci cârâitor ho . E posibil ca la verb s se fi revenit dup ce cârâitor ajunsese s însemne, din igan , ho , dar toate ipotezele sunt neverificabile, simple exerci ii etimologice c rora le lipsesc alte atest ri sau explica ii. Iordan a apropiat, în schimb, limba cârâitorilor de termenii p s reasc i p s re te ( a vorbi p s re te ); leg tura e posibil , p s reasca fiind ( i) un tip de limbaj secret, bazat pe un procedeu de deformare sistematic a cuvintelor (v. Pop 1932). Micul glosar din 1936 al lui V. Cota are în titlu o desemnare clar exterioar , din perspectiva amatorului cu informa ie francez Argot-ul apa ilor i în subtitlu o formulare mai apropiat de ceea ce ar putea fi desemnarea din interior , de c tre vorbitorii în i i: Dic ionarul limbii mecherilor. În fine, foarte interesantul studiu al lui Granser 1992 are ca titlu Mi toc reasca: nume de limbaj i, în acela i timp, forma ie lexical din familia unui cuvânt argotic de baz , mereu actual, emblematic: mi to (în vreme ce cârâitor a ie it din uz, iar mecher

a intrat cu sensuri mai largi în limba comun , mi to, de i foarte r spândit, r mâne marcat de originea sa argotic ). De i nu mi se pare c ar avea o circula ie semnificativ în mediile argotizante, termenul e neechivoc i poate aspira la func ia de glotonim consacrat. În cuprinsul lucr rii, Granser inventariaz , de altfel, expresiile care acoper câmpul vorbirii argotice , oferind un material nou i, dup toate aparen ele, autentic. Doar dou cuvinte mecher i mi to par s fi produs nume de limbi , în conformitate cu tiparul firesc (române te româneasca, ig ne te ig neasca etc.): cineva vorbe te mechere te sau mechereasca, mi toc re te sau mi toc reasca[11]. În rest, expresiile descriu ac iunea de a vorbi într-un anume stil, f r a izola limbajul ca o entitate substantivat : e probabil modul cel mai firesc în care vorbitorii se raporteaz la actul lor de comunicare. Seria înregistrat de Granser 1992 cuprinde expresiile: a vorbi la mecherie, a vorbi la mi to / la derut / la caterinc / la asuceal / la cior nie / la isa / la u cheal / pe blat sau pe unde scurte. Desigur, cele mai multe dintre formulele citate denumesc în primul rând vorbirea ironic , în el toare, ambigu , neserioas , actele lingvistice indirecte: faptul c acestea pot deveni o caracterizare global a unui tip de limbaj constituie, de fapt, o o garan ie a existen ei respectivului limbaj i chiar o prim interpretare a sa.

[1] Luceaf rul, 7.07.1993. [2] O sintez asupra cercet rii argonilor din limbile romanice, în Iordan 1962: 366-387. [3] Domeniul nu a primit consacrare literar , g inarul interesând prea pu in proza româneasc poate cu excep ia, relativ recent , a lui Darcleu din povestirea Caravana cinematografic de Ioan Gro an (1985): personajul nu recurge îns la un vocabular tehnic . [4] V. totu i studiul lui Todoran 1969, despre un argou rural. [5] În prefa a la Thom 1993, Sorin Antohi sugereaz , în final, c terapia maladiei limbii ar putea uza de experien a din deceniile anterioare în privin a rezisten ei la limba de lemn: codurile alternative, argourile, parodierea cli eelor, aforismele sârbe, toate subversiunile comunic rii... toate vizând recucerirea limbii naturale . Raportul dintre autoritate i marginalitate, dintre limba de lemn a totalitarismului i argou s-a manifestat i în cazul limbii române printr-o discret opozi ie i o discret condamnare; argoul tineresc era un mijloc de diferen iere fa de limbajul oficial, un spa iu al relativei libert i. [6] V. Roceric 1995.

[7] V. i Iv nescu 2000: 725. [8] De exemplu: Pa ca 1934, Graur 1934, Chelaru 1937, Vasiliu 1937, Armeanu 1937, 1938; Drago 1938, 1942, Florea-Rari te 1938; apoi Lupu 1972, Moise 1972, 1981, 1982, Petre 1978. [9] Un început al p trunderii argoului în poezie e de g sit în Arghezi (Flori de mucigai, 1931) cf. Arghezi 1980, I: 137 (Sici, bei); în a doua jum tate a secolului al XX-lea, încerc rile se înmul esc: v. de exemplu St nescu 1992 (volum postum) i mai ales Astalo 1999 (în care un limbaj poetic insolit se afl la limita dintre autenticitatea vulgar i inven ia pur ). [10] Istoria rela iilor dintre argou i literatura român a teapt s fie studiat în detaliu. Situa iile sunt foarte variate i uneori paradoxale: e amuzant, de pild , s observi c în spa iul literaturii de consum, într-un gen care atrage de obicei utilizarea argoului romanul poli ist c r ile române ti din ultimele decenii ale secolului al XX-lea au preferat, cu pu in excep ii, limbajul plat, conven ional, impus de norma exterioar ( i de modelul eroului pozitiv: poli istul cultivat, încarnare a ordinii sociale ideale). [11] V. totu i i gomo asca, la Todoran 1969; cf. ELIR.

5. Mijloace de derivare

Pe baza noilor dic ionare i a altor atest ri, se poate verifica rolul foarte important pe care îl are derivarea procedeu esen ial pentru formarea cuvintelor în român , ca în toate limbile romanice în constituirea lexicului familiar-argotic (derivarea e întrecut ca productivitate doar de evolu ia semantic bazat pe mecanismele metaforei i ale metonimiei). Ca i în limba comun , sufixele sunt mult mai productive decât prefixele. Chiar dac nu se poate vorbi de sufixe specific argotice, exist o preferin pentru anumite sufixe populare (-ar, -os) care formeaz cuvinte noi de la termeni argotici sau de la termeni ai limbii curente.

Sufixul -ar:

prietenar

Din materialul actual rezult c unul dintre cele mai productive sufixe familiarargotice este -ar, folosit în special cu valoarea de sufix de agent. Unele derivate cu -ar

s-au format de la cuvinte de circula ie restrâns argotic sau mai larg colocvial : ciumecar, menar, g car, giolar, (mi) tocar. Cele mai multe au îns la baz cuvinte ale limbii comune, cu sens schimbat (maimu ar ho de bagaje deriv din maimu geant , valiz ) sau cu sens curent, de la care mecanismul însu i al deriv rii produce un salt inedit (boschetarul e vagabondul care doarme prin boschete, pachetarul de inutul care prime te pachete, din care cedeaz o parte superiorilor s i). Unele dintre derivate au o form deja înregistrat , dar sunt în realitate doar omonime ale termenilor curen i, reinvent ri pornind de la sensuri speciale ale cuvintelor de baz : fla netar informator sau tunar autor al unor furturi de anvergur nu provin direct din banalele nume de activit i, ci de la sensurile argotice ale cuvintelor fla net gur , respectiv tun furt, spargere, în el ciune de mari propor ii (v. supra, p. 215-216). Altminteri, limbajul familiar i argotic produce i nume noi pentru meserii normale, substituind neologisme ca stomatolog sau fotograf cu reinterpret ri populare, motivate prin referirea la obiectul muncii : din ar, pozar. Jocul inovator ac ioneaz chiar în interiorul aceleia i familii lexicale, precum în cazul concur rii obi nuitului m tur tor cel care m tur prin m turar, cuvânt definit în Tandin 1993 ca muncitor (necalificat) ; m turarul este deci în sens figurat i generalizant cel cu m tura; cel de la m tur . De fapt, diversitatea leg turilor semantice dintre cuvintele de baz i derivatele de acest tip se poate explica adesea doar dac presupunem la baza deriv rii nu cuvinte izolate, ci expresii specifice: plopar ( ghinionist ) este cel care e în plop , caterincar cel care face caterinc etc. Sufixul -ar func ioneaz într-o manier specific argotic mai ales atunci când nu modific sensul propriu-zis, ci doar conota iile unor cuvinte: prieten, str in, jupân devin astfel prietenar, str inar, jupânar.

Sufixul -an:

mer an

Între cuvintele familiar-argotice databile, care apar la un moment dat i cunosc o rapid r spândire, inova ia Mer an nu e desigur prea semnificativ din punct de vedere semantic, dar poate atrage aten ia asupra unor procedee derivative i asupra unor valori stilistice specifice registrelor orale. Cuvântul e un fel de hipocoristic de la denumirea comercial a firmei i a produselor Mercedes; un nume afectiv, format cu un sufix augmentativ, i folosit pentru o ma in cu statut simbolic proeminent, conotând în lumea româneasc de azi bog ia, un nivel economic i social ridicat. Cel pu in la început, modificarea unui nume comercial se face din punctul de vedere al cunosc torilor , al celor ce vor s - i pun în eviden o rela ie de familiaritate cu produsul. Distan a pe care o presupune în discursul obiectiv simpla utilizare a denumirii comerciale este substituit aici de o afectivitate u or ironic . Din punct de vedere formal, cuvântul ilustreaz reunirea a dou procedee destul de r spândite în argoul românesc actual: trunchierea i derivarea cu sufixul -an.

Trunchierea (procedeu care a fost destul de pu in productiv la noi, cu excep ia numelor proprii de persoan ; în extindere sub influen a unor modele str ine, v. infra p. 252-253) e atestat în acest caz de circula ia formei Mer : Mer ul, Opelul, BMW-ul etc. (RL 2562, 1998, 7); te-am dep it cu Mer u (AC 28, 1999, 9) ; printr-un joc de cuvinte cam gratuit, apare i în modificarea unei denumiri oficiale: Ministerul Industriilor i Mer ului (AC 27, 1999, 9). De la forma trunchiat s-a format, cu ajutorul sufixului -an, Mer an: duc -se Mer anul (AC 36, 1999, 4); ce Mer ane i-a tras administra ia (AC 37, 1999, 8); cuvântul este extrem de prezent i în comunicarea oral , în listele de discu ii despre ma ini din Internet etc. Sufixul -an a fost analizat în detaliu, cu câteva decenii în urm , de Pietreanu 1960; de origine slav , el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (b ietan, pu tan, juncan etc.) i prin conota iile peiorative (în lungan, gr san, be ivan; b d ran, ghiorlan, modârlan, opârlan); mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de nume formate de la zilele s pt mânii g sim chiar întâmpl toare asem nare de form un M r an); alte valori (folosirea pentru a desemna purt torul unei calit i, pentru a forma nume de locuitori ori ca sufix mo ional) sunt mai pu in interesante din punct de vedere stilistic. Autoarea articolului citat afirma, în 1960, c sufixul nu mai este productiv: faptul pare infirmat, între timp, de registrele oralit ii colocviale. Sufixul -an poate fi g sit în mai multe cuvinte argotice, (unele de origine ig neasc ), mai vechi sau mai recente. Dac etimologia adjectivului i substantivului barosan nu e cert (al turi de derivarea din baros cu sufixul -an propunându-se i sintagma baro san e ti mare )[1], pentru molan vin , format de la ig nescul mol, derivarea e sigur . Circul de mai mult vreme i forme ca friptan( ) friptur , cuvânt format prin substitu ie de sufix, i chiar kentan( ) pentru igara Kent: folosite mai ales la plural friptane, kentane , nu e totdeauna sigur dac sunt feminine sau neutre. Ultimul caz se apropie foarte mult de Mer an, baza de derivare fiind tot un nume de firm str in întâmpl tor sau nu, tot din categoria produselor simbolice, a c ror posesie i utilizare e, în anumite medii, semnul unui statut economic invidiabil.

Sufixul -ean:

am r

tean

Unul dintre cuvintele glume e care circul în oralitatea familiar i în pres , ilustrând o tendin derivativ a limbii vorbite, este am r tean. Necuprins în dic ionarele generale ale limbii române, el este probabil o inova ie destul de recent , care merit aten ie cel pu in datorit modului de formare i conota iilor sale. Cuvântul constituie un substitut expresiv pentru substantivul am rât; epitet vechi dar deloc învechit, adjectivul am rât e folosit adesea ca substantiv, cu valoare afectiv sporit în construc ia inversat : un am rât de...; am râtul de... Construc ia e atestat chiar la Coresi: J luia te amu am râtul de om (ap. DLR, 1913). Sensul cuvântului

variaz (ca i în cazul sinonimului s u nec jit) de la o accep ie pur psihic ( întristat ) la una caracterizând condi ia social ( s rac, s rman, pr p dit ). i atitudinea celui care îl folose te e variabil , oscilând între compasiune i depreciere. Când e folosit pentru a caracteriza orice altceva decât fiin e, sensul cuvântului e în mod clar minimalizator: mic, neînsemnat , un fleac de... ( o pensie am rât ; o am rât de pensie ). Fiind la origine participiul verbului a (se) am rî, termenul am rât face parte din familia substantivului amar, ale c rui dezvolt ri expresive au atras de mult aten ia. Într-un articol mai vechi, Jacques Byck a explicat construc ia amar de... ( amar de vreme ), bazat , ca i adverbul amarnic, pe ideea dezagreabilului ca mijloc de înt rire (Byck 1967). Am rât a r mas un cuvânt foarte actual, p strându- i valorile în limbajul curent: mai pocneam naibii un am rât care are trei-patru copii de crescut acas (Libertatea 2188, 1997, 24); trebuiau s figureze câteva am râte de telecomenzi (EZ 1586, 1997, 8). Cuvântul are un succes impresionant în stilul comentariului politic populist din presa româneasc . Cu un amestec de solidaritate i autocompasiune, cet eanul cu care e de presupus c se identific jurnalistul i cititorul ( omul simplu , omul de pe strad etc.) este, în mod tipic, Am râtul: cei mul i i am râ i (RL 1217, 1994, 3); asist nep s tor la o controvers pe spatele am râtului de cet ean (EZ 1051, 1995, 1); soarta noastr , a am râ ilor de contribuabili (EZ 1586, 1997, 8). A adar, am rât e un termen viu, cu toate conota iile stilistice intacte. Sensurile sale au fost preluate, cu un adaos de ironie, de inova ia lexical am r tean: o echip de am r teni din divizia B (Cotidianul 27, 1992, 8); câ iva am r teni, obi nui i de-ai locului, dezbat probleme grave (Ora 281, 1993, 8). Cuvântul am r tean mi se pare interesant prin modul de formare: e produsul unei deriv ri fanteziste, care poate fi considerat i un joc de cuvinte. Sufixul -ean este specific numelor de locuitori bucure tean, ploie tean, pite tean etc. , ca i numelor proprii formate de la acestea. Aplicarea prin analogie a sufixului -ean s-a bazat probabil pe asocierea lui am rât cu formele verbului de baz (te am r ti, se am r te...). Limbajul popular i familiar exploateaz de altfel, într-o serie de jocuri de cuvinte, omonimia dintre sufixele verbale i cel substantivale: folclorul citadin con ine un num r de glume legate de toponime ca Pite ti, Urla i ( Urla i dou minute! ), Scornice ti ( Nicu, ce mai scornice ti? ) etc. Ca întotdeauna, se poate g si ceva asem n tor la Creang , care folose te îns jocul de cuvinte în sens invers, pentru a transforma formele verbale în pseudo-nume de localit i: din târg de la S -l-ca i, megie cu C uta i i de urm nu-i mai da i [2]. De i nu furnizeaz exemple de derivare glumea perfect analoge lui am r tean, credem c asocierile de mai sus sunt dovezi ale autenticit ii termenului, ca produs oral, chiar argotic (îl include, de exemplu, Tandin 1993). Altminteri, cuvântul ar putea p rea chiar o pre iozitate literar , care ar utiliza în scop metaforic sufixul toponimic: am r teanul fiind cel care provine dintr-un loc al am r ciunii: un locuitor al amarului.

Sufixul -os:

bengos

Între mijloacele de derivare care continu i ast zi s fie productive în registrul popular i colocvial al limbii române, sufixul -os ocup un loc special. Sufixul mo tenit, dar înt rit i ca urmare a adapt rii fonetice i morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) produce adjective, pornind mai ales de la substantive, în baza unei atribuiri sau a unei compara ii. Îl reg sim în structura lexical a multor adjective, care constituie astfel modele derivative pentru noi crea ii; acestea apar in unor straturi diferite ale limbii, fiind cuvinte ale lexicului de baz (b rbos, ru inos), neologisme (dubios, religios) sau forma ii populare i familiar-argotice (p gubos, haios). Iordan 1943 observa deja frecven a de apari ie a sufixului în registrul familiar, citând din scrierile vremii, mai ales din pres , forma ii ca l cr mos, hazos, milit ros, mutros, n zbâtios, sp imos, tabietos etc. S-a vorbit i de o anumit valoare peiorativ a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Cre a 1967 citeaz multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care ar gos, b d r nos, clon os, ghebos, m t h los, p duchios, porcos, rufos, zdren ros). La lista elementor populare i familiare ast zi în uz s-ar mai ad uga b c lios, b t ios, pontos, pricinos, dr cos, lenevos, âfnos i multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o tem care este deja ( i) adjectival , sau pentru a substitui un alt sufix adjectival întrun cuvânt existent. Pentru prima situa ie se pot cita cuvinte ca mecheros, format de la mecher, cuprins în DEX cu eticheta familiar , sau blegos de la bleg pe care dic ionarul citat nici nu-l înregistreaz ( C prioara era cam blegoas , Cuvântul 20, 1992, 7). Pentru a doua situa ie, un exemplu ar fi mârl nos, fa de mai frecventul mârl nesc ( Avea o voce mârl noas , Dumitriu 1980: 230); e drept c dic ionarele uzuale le ignor pe amândou . Am întâlnit la un moment dat, izolat i glume , i o form destul de ciudat , electoros, produs prin substitu ie de sufix în adjectivul electoral: vine o campanie electoroas (OS 16, 1992, 9); conota ia peiorativ mi se pare în acest caz destul de clar . Între atest rile jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limb i incluse în dic ionare, ca m mos ( o femeie aproximativ m moas , EZ 2327, 2000, 10), clon os ( atitudinea clon oas , Libertatea 2206, 1997, 4), haios ( o haioas paranghelie general (AC 37, 1999, 10). Sunt i derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga drac , provenit din limba ig neasc ), înregistrat mai de mult cu sensul vesel, glume (Drimba 1992), inclus în ulterioare dic ionare de argou cu valori negative ( r u , la Croitoru-Bobârniche 1996) dar i pozitive, exprimând chiar admira ia extrem ( excelent, formidabil, grozav , în limbajul adolescentin, la Volceanov, Volceanov 1998). Ultimul sens e prezent în exemplul: Mai mul i indivizi au coborât din ma ini bengoase (EZ 2319, 2000, 4). Unele dintre derivatele recente sunt produc ii umoristice efemere, precum chicios (din Kitsch): Doar copiii nu sunt chicio i . În rest... (RL 816, 1992, 5). Într-o rubric

jurnalistic de cronic de televiziune, scris într-un stil colocvial juvenil i inventiv, apar caracteriz ri precum: non alant i sexoas (EZ 2309, 2000, 10), unde sexos pare s adapteze englezismul sexy (adjectiv invariabil) sau vedetistic foc, talentos i cânt cios (EZ 2327, 2000, 10), în care talentos reîntâlne te, probabil f r inten ie, corespondente romanice, cf. fr. talentueux, citat de Iordan 1943 din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cânt cios se recunoa te sufixul -cios, ceva mai pu in productiv azi, dar având o i mai pronun at valoare expresiv , mai exact peiorativ .

False nume proprii

Un joc de cuvinte produs uneori de limbajul familiar i argotic const în transformarea, cu ajutorul sufixelor caracteristice, a unor termeni comuni în pseudonume proprii. Procedeul a fost înregistrat în mai multe limbi; la noi, exemple tipice ar fi: bl tescu, goldeanu, estache, terminoiu, vinuleanu etc. Asemenea forme pot coincide sau nu cu nume reale, deja atestate (e pu in probabil ca exemplele citate s apar în sistemul onomastic românescsistemul) i sunt, mai ales, comparabile cu rezultatele procedeului tradi ional de motivare semantic din onomastica literar (de exemplu, cu multe nume din comediile i cântecelele comice ale lui Alecsandri Pungescu, Clevetici etc.). Func ia lor e îns cu totul diferit , c ci, sub forma în el toare de nume propriu de persoan , cuvintele în cauz continu s denumeasc obiecte comune sau idei abstracte. Despre acest tip de joc de cuvinte a scris de fapt, cu începere din anii '20, Leo Spitzer, care s-a referit i la exemple române ti, ar tând c mecanismul pe care î i bazeaz efectul e cel al ghicitorii, al surprizei de a descoperi, sub aparen a de nume propriu (conven ional i asemantic), adev ratul sens al enun ului. Fenomenul a fost comentat i de Iordan 1937, care s-a referit la termeni precum stric escu, mecherzon, tocilescu. Un mecanism asem n tor e folosit foarte des pentru producerea poreclelor, din substantive i din adjective care se pot substantiviza, devenind etichete caracterizante (mai mult sau mai pu in depreciative) pentru persoane: dilimache, str inache, mocamete. În asemenea cazuri, surpriza e îns mai mic , pentru c porecla este totu i un tip de nume propriu, iar atribuirea ei are o motiva ie. Crearea de pseudo-nume proprii, f r referent real, e interesant , în schimb, prin ingeniozitatea i mai ales prin gratuitatea procedeului. În exemplele atestate în român apar sufixele tipice numelor de familie: -escu (bl tescu, g rdescu, tocilescu), -eanu (goldeanu, vinuleanu), -oiu (terminoiu), ca i un sufix cu rezonan e caragialiene, la origine hipocoristic, preluat din grece te, întâlnit deopotriv în componen a unor nume i a unor prenume: -ache ( estache). Uneori, p c leala e mai evident , contextul lingvistic permi ând inserarea unui nume propriu, deci a unui pseudo-personaj: a avea învoire de la maiorul G rdescu cu sensul a fugi din cazarm , a s ri gardul (expresie înregistrat de Moise 1982 în argoul militar); a merge cu bl tescu a merge pe blat , a c l tori

f r a pl ti bilet [3]. Alteori contextul, de i admite substantive, e nepotrivit numelor proprii; se creeaz astfel o deviere mai pronun at , de natur morfo-sintactic : are goldeanu, bea vinuleanu. Mai ales pentru goldeanu ( aur ) se g sesc, în ultima vreme, destule atest ri în scris: Eu vreau parai s plec la turci s iau goldeanu (Expres 13, 1991, 14); Coroan d goldeanu am (AC 37, 1992, 2). Pentru c în acest caz derivarea are ca baz un cuvânt str in engl. gold sau/ i germ. Gold opera ia de ghicire, de reconstruc ie e mai indirect , ceea ce spore te efectul comic al procedeului. i mai deviante lingvistic sunt transform rile unor substantive care apar în construc ii fixe, în expresii de pild în locu iunea pe est ( pe furi ; în secret ), care devine pe estache ( Banii pe care i-a dat pe estache galezului , în RL 1127, 1993, 16). Spectaculos deviant e i substitu ia de sufix operat în forma terminat, care devine terminoiu nu numai în uzul adjectival al participiului, ci chiar i când acesta face parte dintr-o form verbal compus (am, ai, a, s-a etc. terminat): Fa, am terminoiu cu tine, cu casa, cu copiii (Ol reanu 1986: 24)[4]. Cu acest procedeu marginal, dar destul de stabil i de productiv ingeniozitatea variantelor orale i neconven ionale ale limbii î i dovede te înc o dat tendin ele ludice i estetice.

[1] Cf. Graur 1934. [2] În Harap Alb (Creang 1970, I: 110). [3] Deoarece circula ia formulelor argotice e fundamental oral , transcrierea pseudonumelor proprii cu ini ial majuscul sau minuscul e o op iune mai pu in semnificativ . [4] V. i: P i ia mai sictirescu d-acilea (Goma 1991d: 9).

6. Morfosintax familiar-argotic

E cert c argourile se caracterizeaz în primul rând prin lexic, în vreme ce la nivel sintactic prezint tr s turile generale ale limbajelor predominant orale: o sintax popular simpl , cu discontinuit i, elipse i redundan e. Exist totu i anumite particularit i sintactice ale limbajului familiar i argotic contemporan: manifestate prin frecven a mare a unor construc ii verbale i prepozi ionale specifice.

Construc ii verbale

Limbajul familiar actual folose te, în mare parte, cuvintele comune, atribuindu-le sensuri noi, uneori în combina ii sintactice inedite. În vorbirea argotic i familiar se întâlnesc, de exemplu, unele construc ii ale verbelor fundamentale cu prepozi ii uzuale: a se l sa cu..., a (o)

pune de..., a o da pe... Sensul lor nu este totdeauna transparent, pentru c atât verbele cât i prepozi iile în cauz sunt polisemantice; cine le-ar întâlni pentru prima dat într-o list de cuvinte nu ar ti care din sensurile lor trebuie actualizate. Cum îns asemenea structuri apar în situa ii simple, clare, de dialog, contextul le l mure te perfect semnifica ia. E interesant c aceste combina ii nu sunt cuprinse în dic ionarele uzuale ale limbii române: fie pentru c sunt foarte recente, fie pentru c nu au prea fost înregistrate în scris. În momentul actual, aceste forme atrag aten ia i pentru publicistic (exemplele de mai jos provin dintr-o serie larg de ziare stilistice. Ac iunea lor stilistic este destul de subtil : nu ocheaz cuvinte standard dar reu esc s atribuie enun ului în care apar marcat. c au p truns în limbajul i reviste), creând contraste lexical, pentru c folosesc un caracter colocvial foarte

În forma a se l sa cu... (deci reflexiv i construit cu prepozi ie), verbul a se l sa se folose te, impersonal, cu sensul a se produce, a se întâmpla; a fi iminent : se las cu nori dinspre U. S. (CI 26, 1991, 4); se las i pentru bietu' Gigi cu un week-end scurt (TL 723, 1992, 5) Se va l sa oare cu epur ri la Interne? (Cotidianul 260, 1995, 7). Când verbul are un subiect sensul s u este a produce, a avea ca efect : Transferul lui O. H. la Samsunspor s-a l sat cu apari ia b ncii turco-române (EZ 942, 1995, 2). Verbul a pune intr în alt combina ie specific : a (o) pune de... a face ; a preg ti ; a începe : Liceenii din Dante Alighieri o vor pune de-o revist (Ziua 151, 1994, 6); Ungurii pun de-un Parlament în România (Ziua 154, 1994, 5); [unii] mai pun, din când în când, de o orgie (EM 15, 1994, 8). i acest verb apare într-o construc ie impersonal , a se pune de...: La Guvern / Se pune de-o învârtit (RL 1156, 1994, 3). Cel de-al treilea exemplu îl ofer verbul a da în construc ie cu un pronume neutru i cu o prepozi ie: a o da pe... a trece la... ; a începe s fac ... : Plictisi i de lucr ri, / Delega ii la Conferin a UIP au dat-o pe excursii (EZ 1006, 1995, 5). În limbajul popular, familiar i argotic, acest gen de structuri gramaticale e destul de r spândit. Într-un articol despre pronumele o cu valoare neutr [1], Gabriela Pan Dindelegan observa numeroasele structuri echivalente, în varia ie liber , de tipul: a r ri vizitele a o r ri cu vizitele; a termina întâlnirile a o termina cu întâlnirile; a lua tonul oficial a o lua pe tonul oficial etc. Existen a lor constituie, în mod evident, un model, pe care pot s apar noi varia ii, prin simpla substitu ie a verbelor sau a prepozi iilor de baz . Cum se vede din exemplele de mai sus, de multe ori construc iile familiare sunt folosite pentru a relata evenimente politice în inten ia de a evita tonul sec, oficial i de a introduce o perspectiv ironic asupra faptelor. Amestecul stilistic este deci inten ionat. Cum se întâmpl adesea, devierile vor deveni, prin uz i abuz, tot mai pu in perceptibile, i combina iile citate se vor apropia, poate, de limbajul standard.

Un fenomen lingvistic universal face ca în limbi diferite verbele fundamentale, cu sens foarte general a da, a lua, a face, a pune , s stea la baza unui mare num r de expresii i locu iuni, s intre în multe îmbin ri sintactice cu grade diferite de stabilitate. Ca i în cazul prepozi iilor, selec ia unuia sau a altuia din aceste verbe e idiomatic , imprevizibil , i pune

adesea probleme de traducere: aceea i ac iune este exprimat într-o limb cu ajutorul verbului a face (în construc ie cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. În monografia pe care a dedicat-o acum cîteva decenii subiectului, Dimitrescu 1958 discuta pe larg acest fenomen, indicând verbele cele mai frecvente în român , explicând semantic afinit ile lor de combinare i comparând situa ia cu cea din alte limbi europene. Exist desigur i diferen e de productivitate frazeologic a verbelor, dar acestea sînt foarte greu de cuantificat: mai întîi pentru c verbele, chiar cînd au aparent acela i sens, intr în sisteme diverse: locu iunile române ti cu a pune ar trebui comparate cu cele din limbi în care aceea i zon semantic este împ r it între dou verbe (de exemplu, în francez , mettre i poser; existen a verbului românesc a a eza, care nu are acela i grad de generalitate i nu formeaz cu minime excep ii locu iuni, nu ajut la echilibrarea sistemului). Nu folosesc prea mult nici dic ionarele de expresii: ele pot da o idee general despre ponderea anumitor construc ii, dar depind de deciziile luate de autorii lor asupra modului de înregistrare sau asupra grani ei dintre îmbinarea fix i asocierea liber . În DELR, expresiile cu verbul a face ocup aproximativ 23 de pagini, cele cu a da 18 pagini, cu a pune 14. Acestea sînt, oricum, seriile cele mai ample, dac excludem din discu ie construc iile cu statut mai controversat care con in verbele a fi (17 pagini) i a avea (14 pagini). În sistemul locu iunilor române ti ocup o pozi ie solid i verbul a b ga: corespondentele sale din alte limbi nu sunt la fel de frecvente în frazeologie. Cu toate precau iile necesare, cred c merit s ne oprim pu in asupra verbului a da, a c rui pozi ie pare a fi extrem de puternic în frazeologia actual . La expresiile populare vechi i stabile, intrate în limba standard (a da buzna, a da din umeri, a se da de-a dura), ca i la calcurile culte acumulate în timp (a da satisfac ie, a se da în spectacol), se adaug mereu alte expresii colocvial-argotice, dintre care unele urmeaz tiparele predefinite, iar altele impun chiar modele de construc ie noi. Numeroase expresii pornesc de la structuri obi nuite ale verbului, în care introduc elemente noi, adesea figurate: a a sînt cele care desemneaz ac iunea de a produce o ran , o pierdere, o pagub (a da buzunar, a da cep, a da gaur , a da eap etc.), sau cele care indic metonimic un act prin instrumentul utilizat: a da cu mangla, a da cu vastul = a fura (prin extindere glumea i a da cu porcu' = a sfor i ); alte construc ii se recunosc în a da din buze, a- i da cu stîngul în dreptul, a- i da cu firma-n cap, a- i da talente etc. Dintre structurile mai noi am amintit deja (p. 231) a o da pe... a trece la...; a începe s fac ... . Foarte la mod e i reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un adjectiv, a se prezenta ca..., a pretinde, a se preface c este într-un anumit fel : Ne d m intelectuali? (Preda 1988: 136); vicepre edintele (...), se d epurat politic (RL 2116, 1997, 19); Îmi pare foarte r u c dîn ii, care se dau moderni i de tep i, stagneaz acum reforma în înv mînt (RL 2419, 1998, 3); 30 000 de olteni se dau persecuta i politic (RL 2277, 1997, 3); F.S.N.-ul (...) s-a dat r nit de structuri, comploturi i puciuri (Tinerama 51, 1991, 16). Un caracter i mai marcat îl au combina iile în care substantivul sau adjectivul con ine deja o figur semantic : r nit, zglobiu. În combina ie cu o serie de termeni metaforici, construc ia se folose te mai ales cu sensul a fi înfumurat, a- i da importan : se d mare, se d grande, se d balen sau leb d , rotund, coco etc. În fine, e interesant i foarte folosit i structura a da bine: pe lîng sensul fundamental a face impresie, a produce un efect favorabil , aceasta transmite o not constant de ironie, implicând o vag depreciere a lucrului evaluat i al evalu rii înse i, plasate exclusiv la nivelul aparen elor: D bine pu in zgomot degeaba pe ambalul de hîrtie (AC 5, 1992, 1); S-a prins c o morg scîrbit asezonat cu rafale scurte i rare de l tr turi la obiect dau bine la popor (EZ 1708, 1998, 6); agresivitatea e unul din acele lucruri care dau bine la televizor (Dilema 410, 2000).

Prepozi ia

pe

Folosirea prepozi iilor e, cum bine se tie, unul dintre fenomenele cele mai pu in controlabile i previzibile. În aceast zon lingvistic nu se pot formula reguli, iar sensurile de baz nu sunt de mare folos: deseori, aceea i rela ie se exprim în diverse limbi prin prepozi ii diferite. Faptul se explic prin num rul foarte mare de raporturi, mai mult sau mai pu in abstracte, care se exprim printr-un num r redus de prepozi ii; complica ia e amplificat de mul imea expresiilor neanalizabile semantic în care intr prepozi iile. De altfel, exist diferen e substan iale de utilizare a prepozi iilor chiar în interiorul aceleia i limbi, în diverse momente din evolu ia ei, în diverse variante regionale sau culturale. Vorbitorii fac deseori confuzii sau produc extinderi de uz, care sfâr esc uneori prin a fi acceptate. Unele dintre schimb rile de utilizare a prepozi iilor au drept cauz moda lingvistic , calchierea construc iilor str ine sau analogia intern ; la acestea se adaug uneori tendin a vorbitorului de a analiza sensul unui raport sintactic, de a-l considera absurd i ilogic i de a-l înlocui cu altul care i se pare mai motivat. Al. Graur amintea, în mai multe lucr ri (1968 i în câteva articole culese în volumele Pu in gramatic )[2] de scrisorile pe care le primea de la cititori sau ascult tori indigna i de presupusa absurditate a unor construc ii prepozi ionale altminteri, perfect normale i vechi în limba român ( a- i pune p l ria în cap , pahar de ap etc.). i în momentul de fa se vorbe te mult de extinderea folosirii unor prepozi ii precum vizavi sau datorit ; în situa ia de cuvânt la mod se afl i asupra. Cazurile citate apar in mai ales registrului cult al limbii (în varianta sa conversa ional , în cea jurnalistic , sau chiar în cea tiin ific ). Mai pu in observate sunt tendin ele din alte registre, de i influen a lor asupra limbii culte este evident . Limbajul familiar i argotic, de pild , manifest preferin e clare pentru anumite prepozi ii, care apar în tot mai multe contexte; în aceast situa ie privilegiat mi se pare a fi în primul rând pe (nu m refer acum la valoarea sa de marc a complementului direct personal, ea îns i într-o varia ie stilistic foarte interesant în uzul actual). Evident, unele din combina ii noi în care apare prepozi ia sunt explicabile, bazându-se pe analogii cu sprijin în uzul comun al limbii: în cele 12 pagini consacrate prepozi iei pe în DLR (Tomul VIII, partea a 2-a, 1974) sunt adunate suficiente cazuri care pot fi considerate modele pentru extinderile ulterioare (de pild , construc iile idiomatice de genul pe aici, pe furi , pe s rite, pe române te). O dat ce exist o construc ie local de tipul pe drum, pe strad , pe hol (con inând o anume aproxima ie sau o generalitate a spa iului), nu ne mir foarte tare c au ap rut combina ii care nu erau înainte în uz i în care pe substituie alte prepozi ii consacrate (în, la): Cum i-a tras Termovest cl dire pe centru... (titlu, în RL 2115, 1997, 6; corespondentul standard este în centru ); Ne g se ti pe trand, la Snagov (TL 738, 1992, 5; în limba standard, s-ar fi folosit prepozi ia la); I-au furat valiza pe tren [3]. Folosirea tot mai frecvent a lui pe e sim it probabil ca un fapt de expresivitate oral , care nu ine cont de ipotetice justific ri logice. Foarte numeroase sunt i expresiile i locu iunile familiare i argotice în care pe este elementul de rela ie (pe est, pe blat, pe cinstite, pe bune, pe de-a moaca, pe mâna/ barba lui, a fi pe mân cu, a o lua pe ulei etc.): în timp ce scria despre vodc , redactorul era pe vodc (AC 32, 1997, 2). Una dintre construc iile cele mai tipice apare în formula (cu multe atest ri orale i pentru care mi se pare plauzibil explica ia prin evolu ie intern ) are bani pe el .

Prepozi ia

la

O extindere asem n toare poate fi urm rit i în cazul prepozi iei la al c rei specific colocvial se manifest mai ales prin apari ia în construc ii modale. Valorile obi nuite i cele mai numeroase ale prepozi iei la sunt cele spa iale; le urmeaz ca importan i frecven cele temporale, precum i cele abstracte, cu sens derivat din plasarea spa ial sau temporal : în primul rând exprimarea ocaziei sau a scopului, dar i a rela iei sau a instrumentului. Construc iile modale cu prepozi ia la sunt totu i destul de pu ine. Unele au fost calchiate dup francez la pas (fr. au pas), la trap, la galop; la discre ie ( discrétion), la perfec ie ( perfection). Cele populare provin din evolu ia semantic a unor circumstan iale de loc sau, în sens larg, de la indica ii spa iale, vizuale, eventual instrumentale: a fi la strâmtoare sau la ananghie; a ajunge la anc; a fi (prieten) la cataram , la toart ; a fi cu cineva la cu ite etc. Lista construc iilor familiar-argotice cu prepozi ia la e destul de bine individualizat i con ine mai multe categorii semantice. Una e mai puternic legat de ideea de scop, prezentând ac iunile ca f cute f r o inten ie precis , f r o planificare: la nimereal , la plesneal /plezneal ( N-a i observat c nu are nimic scris în fa ...? Totul la plezneal , Adev rul 403, 1991, 1); modelul s u sintactico-semantic ar putea fi la întâmplare (probabil calc din fr. au hasard, mai ales c primele sale atest ri alterneaz cu cele ale unei variante i mai apropiate de modelul sintactic francez: la toat întâmplarea, cf. à tout hasard). Alte expresii descriu modul de a ac iona pentru a ob ine mici avantaje (la ciupeal ) sau, în mod arbitrar, pentru a nedumeri, a crea confuzie: la derut ( Cere i apoi la derut o bute , AC 37, 1992; Chestia cu România e pus la derut , TL 585, 1992, 2), la abureal ( un mitan secund jucat la abureal , AC 23, 2000, 15). Modul de a se comporta i de a vorbi tipic argotizant i juvenil este la me (la mecherie) sau la mi to. În aceste exemple nu mai apare nuan a de scop; cum nu apare nici în construc ia la meserie, pur modal . Alte sintagme sunt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristic e cea a vestimenta iei: cineva e la costum ( pân i C.T. Popescu s-a tras la costum , 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la ol festiv; prin analogie, se exprim la fel i absen a hainelor: la bustul gol. Mai normal sintactic, expresia argotic la varice ob ine un efect comic prin saltul semantic i printr-o anume polivalen : la are în acest caz o valoare spa ial (ca în circumstan iale de tipul la cârcium , la bar, la mas , la tejghea etc.), dar i una consecutiv sau final : (acolo unde stai în picioare) a a încât / ca s cape i varice . Cu cât perspectiva e mai pu in atr g toare, cu atât o eventual invita ie ob ine un efect umoristic mai puternic. Construc iile temporale evolueaz spre o semnifica ie modal : la via a ( La via a mea... ). În cazul expresiei la fix cred c pot fi imaginate mai multe evolu ii semantice, dintre care una ar putea porni de la precizarea temporal ; aceasta nu mai e îns prezent în utiliz rile curente ( se vede la fix ). Oricum, specificul familiar-argotic s-a stabilizat în mod neechivoc prin ad ugarea unui atribut: la (marele) fix. Construc ia e comparabil cu o alta, la mica în elegere, în care atributul e obligatoriu pentru a conferi sintagmei autonomie: Ace tia [salaria ii], la mica în elegere , conveneau s beneficieze de respectivul drept prin rota ie (RL 666, 1992, 5); Pre urile se negociaz dup algoritm sau la mica în elegere (EZ 2472, 2000, 8). În absen a adjectivului mica, secven a la în elegere poate ap rea doar în construc ie cu un verb anume (a c dea la în elegere). Una dintre cele mai interesante construc ii familiare cu la la o adic are o oarecare vechime (e înregistrat în DA, care furnizeaz i o explica ie pragmatic a evolu iei sale) i e înc perfect în uz ( doi actori care, la o adic , nu tiu multe , EZ 2297, 2000, 2). La persisten a expresiei a contribuit poate i Caragiale, care a pus-o în replicile lui Jupân Dumitrache iu cînd e vorba la o adic la onoarea mea de familist ; pregnant e mai ales

apari ia ei repetat i l sat în suspensie în finalul primului act al Nop ii furtunoase, unde devine un substitut ironic al întregii teorii a personajului i un exemplu perfect de eufemism comic: m tii c iu când e la o adic ... (Caragiale 1959, I: 20, 47).

Un pronume neutru:

o

O construc ie specific limbii române în variantele ei populare, familiare i argotice este aceea în care forma pronominal o apare, în pozi ie de complement direct, pe lâng un verb, înso indu-l în toat conjugarea sa: a o p i, a o tuli, a o mierli[4]. În asemenea situa ii, o este considerat un pronume cu valoare neutr (generic , nedefinit ), vid de sens i chiar lipsit de func ie sintactic : inclus pur i simplu în structura unei locu iuni. O ar putea s par un accident istoric: rezultatul întâmpl tor al înlocuirii unui substantiv dintr-o locu iune sau dintr-o expresie prin pronumele corespunz tor. În unele cazuri forma ini ial e chiar u or de reconstituit: locu iunea familiar a o da în bar , de exemplu, provine din limbajul sportiv, iar pronumele substituie, cu siguran , substantivul mingea. Locu iunea argotic a o sc pa la g leat ( a fura , g leat fiind o metafor pentru buzunar ) trimite prin o, în mod cât se poate de transparent, la cuvântul mân (sau la un echivalent argotic al s u). Sunt destule cazuri îns în care explica iile etimologice r mân simple ipoteze în a o pune de m m lig , sau a o lua din loc, de exemplu; adesea, a a cum observa Sextil Pu cariu 1976, nimeni n-ar putea spune precis ce reprezint acest o . Cel mai comod e s reduci toate aceste situa ii obscure la cazuri de analogie, de extindere formal a unui model ini ial motivat. Succesul modelului trebuie îns oricum explicat; cu atât mai mult cu cât extinderea încalc uneori restric ii gramaticale, o ata ându-se unor verbe intranzitive: a o tuli, a o u chi etc. Granser 1992 observa c sunt foarte multe construc ii în care substantivul absent are un sens sexual, deci în care omiterea sa poate fi considerat ca pseudo-eufemistic : ascundere, dar i evident trimitere indirect . De fapt, mai interesant decât a încerca reg sirea substantivului absent ar putea fi a surprinde o explica ie mai general pentru folosirea lui o. E totu i evident c , oricât de diferite ar fi punctele de pornire, respectiv numele înlocuite, rezultatele sunt convergente: forma feminin de acuzativ a pronumelui apare ca un stabil purt tor al valorii neutre. Fenomenul e i el specific limbii române, fiind ilustrat de diverse cazuri în care valoarea neutr e exprimat printr-o form feminin : pronume demonstrativ ( ce-i cu asta? ; asta e! ), nehot rât (una, alta: pân una-alta ), relativ ( ceea ce e sigur ), adesea cuprinse în locu iuni adverbiale (de aceea, de-aia,). Cele mai r spândite dintre cuvintele cu sens vag i general care pot substitui al i termeni mai concre i sau enun uri întregi sunt i ele feminine: chestie, treab (în limbajul familiar), situa ie, problem (în cel standard). De altfel, chiar forma neaccentuat o cu valoare neutr func ioneaz în român , în afara locu iunilor, în situa ii în care reia sau anticip un enun : am spus-o , o declar Interpretarea pronumelui depinde aici întru totul de contextul în care e plasat. Construc iile de acest tip sunt tratate de unii lingvi i ca perfect normale, integrate sistemului limbii române. Iordan 1943 considera c respectivele construc ii sunt livre ti, artificiale, deci nerecomandabile: ele ar reprezenta aplicarea unui model str in în cazuri în care româna ar prefera construc ia absolut ( tiu , am aflat nu o tiu , am aflat-o ) sau un demonstrativ ( tiu asta ). De aceea i p rere e i Mioara Avram (în Gramatica pentru to i, 1986). Acceptând totu i un

pronume ca asta, trecerea la o nu are cum fi neobi nuit : fie i doar prin intermediul unor enun uri de tipul asta o tiu deja , asta am spus-o eu etc. Pân la urm , aspectul cel mai interesant al construc iilor cu o mi se pare a fi caracterul lor marcat activ, tranzitiv: mimând ac iunea care afecteaz un obiect, locu iunile de tipul a o terge, a o încurca, a o îmbulina sporesc participarea subiectului la ac iune. În raport cu a muri, al c rui subiect gramatical e, fatalmente, un pacient , sinonimul argotic a o mierli induce, paradoxal, ideea de ac iune, de implicare inten ional . Nu întâmpl tor, semnifica ia verbal de plecare rapid este exprimat printr-o serie foarte bogat de asemenea construc ii: a o terge, a o rade, a o tunde, a o t ia, a o tuli, a o întinde, a o lua din loc, a o lua la picior etc.: prin suprapunerea sensului literal peste cel metaforic, deplasarea e prezentat ca marcat nu numai activ i inten ional, dar i prin afectarea unui obiect nedefinit. Vorbirea popular i argotic transform mi carea într-o ac iune mai puternic orientat , chiar violent . E o tendin pe care o confirm i alte expresii în care ac iunea de a pleca e prezentat ca afectând un substitut metonimic ori metaforic al agentului a- i muta hoitul, a plimba ursul sau al cadrului, al mediului: a cur a locul, a simpifica peisajul. Tranzitivitatea gramatical corespunde astfel unei tr s turi semantice mai adânci (de intensificare a ac iunii); nu credem c ar fi exagerat s vedem în ea i un semn al narativit ii pe care limba vie a comunic rii orale o prefer i o amplific .

A- i da cu p rerea

Una dintre expresiile i locu iunile colocviale care trezesc câteodat reac ii negative, de iritare, din cauza unei anume lipse de motivare literal a construc iei lor e foarte frecventa formul a- i da cu p rerea. Caracterul idiomatic al locu iunii este evident: ceea ce perturb o interpretare logic a secven ei sintactice e mai ales prepozi ia cu . Fa de a- i da p rerea, ca o variant la i mai logicul a- i spune p rerea, locu iunea pare chiar o gre eal . De fapt, ea poate fi considerat o ilustrare a fenomenului evocat în leg tur cu expresii ca a se l sa cu..., a (o) pune de..., a o da pe... etc. În leg tur cu prezen a în limbajul popular, familiar i argotic, a acestui gen de structuri gramaticale, asociate în special cu pronumele o cu valoare neutr , Pan Dindelegan 1994 observ numeroasele structuri echivalente, în varia ie liber , de tipul: a r ri vizitele a o r ri cu vizitele; a termina întâlnirile a o termina cu întâlnirile etc. Existen a acestora constituie, în mod evident, un model, pe care pot s apar noi varia ii, prin simpla substitu ie a verbelor sau a prepozi iilor de baz . În locu iunea a- i da cu p rerea se poate verifica i capacitatea limbajului dominat de oralitate de a exprima cele mai diferite sensuri cu ajutorul câtorva verbe de baz a da, a lua, a face, a pune, a b ga, a l sa combinate cu câteva prepozi ii frecvente (a da de..., a da peste..., a da cu... etc.). E interesant c expresia are o oarecare vechime i o serie de modele care o explic în parte. Era destul de r spândit expresia a- i da p rerea (poate calc dup fr. donner son avis, dar i posibil evolu ie intern ); înregistrat în DLR, tomul VIII, partea 1, 1972, sub cuvântul p rere, ea este ilustrat prin mai multe citate din secolele al XIX-lea i al XX-lea. Tot acolo, apar deja a da cu p rerea (citat din Ispirescu), a se da cu p rerea (citat din Cezar Petrescu) i chiar a- i da cu p rerea: Ce rost are î i d du Felix cu p rerea (G. C linescu); cineva î i d du cu p rerea c trebuie s se dea de tire i z voienilor (Camil Petrescu). Ultima locu iune se g se te (f r limitare de domeniu stilistic) i în DEX. Mai interesant mi se pare faptul c în vechiul DA, în fascicula D, ap rut în 1944, se înregistreaz chiar expresia a- i da cu gândul a gândi, a fi

de p rere, a opina, a presupune . i mai absurd pare expresia a- i da cu presupusul format probabil pe baza modelelor deja evocate, prin simpl substitu ie glumea . i aceast expresie este înregistrat în dic ionarul-tezaur, în DLR, tomul VIII, partea a 5-a, 1984, cu glosarea a presupune , cu indica ie de registru ( familiar ) i cu un citat: Ascult torii î i dau cu presupusul, cine anume din sat ar fi putut fi atât de câinos (T. Popovici). Forma construc iilor, oricât ar fi ele de fixate, de gramaticalizate, contribuie la evolu ia lor stilistic . În momentul de fa , mi se pare destul de evident c expresiile discutate sunt marcate ironic, depreciativ, c fa de neutrele a exprima o p rere, a exprima o opinie (stil înalt, registru cult) sau a- i spune p rerea (registru mediu), a- i da cu p rerea i a- i da cu presupusul denumesc o activitate mai curând neserioas , în care exprimarea de opinii personale nu e foarte necesar , iar opiniile înse i sunt mai curând nefondate. Cred c multe din utiliz rile contemporane ale celor dou locu iuni se bazeaz pe aceast nuan stilistic : Ascult lumea cum î i d cu p rerea i to i ni se par nebuni (22 17, 1999, 4); în titlul Datul cu p rerea (Dilema 325, 1999, 3), ironia e accentuat de procedeul lingvistic al nominaliz rii. Într-un num r al revistei Dilema (273, 1998), a c rui tem era chiar Dreptul anonimilor la opinie , se putea observa foarte bine acest joc stilistic: redactorul formula subiectul în modul cel mai elegant posibil Ei bine, nu este nevoie s cân i, s pictezi sau s ai c r i publicate pentru a putea s - i exprimi o opinie (p. 6); un ofer de taxi folosea formula neutr a limbajului cotidian eu mai fac conversa ie cu clien ii i le spun p rerile mele (p. 10); un autor î i încheia îns eseul în cheie autoironic : m simt bine pentru c am putut i eu s -mi dau cu p rerea (p. 7).

Articolul

lu' / lui : extinderea folosirii

Extinderea folosirii articolului hot rât masculin antepus numelui de la numele proprii masculine la alte substantive nu e un fenomen nou (a fost descris în numeroase gramatici i studii lingvistice române ti de Iordan 1943, Sandfeld i Olsen 1936, Graur 1966, Avram 1997 etc.). Fenomenul cunoa te grade diferite de acceptabilitate: admis la femininele cu termina ie atipic (lui Mimi), e considerat drept marc a vorbirii inculte la numele de rudenie (lui m tu a). E normal utilizarea articolului pentru genitivul substantivelor neîncadrabile în modelele de flexiune, în primul rând pentru numele lunilor, ca i pentru diferite neologisme insuficient adaptate, pentru unele compuse sau sintagme. O întreag propozi ie, interpretat ca un concept unic, poate fi precedat de lui, ca în titlul volumului lui Noica, Schi pentru istoria lui Cum e cu putin ceva nou (1940); construc ia reapare în mai multe puncte ale textului: tema lui cum e cu putin ceva nou ; istoria lui cum e cu putin ceva nou ( Introducere ). S-a ar tat c în folosirea proclitic a articolului se manifest tendin a analitic , de reducere a flexiunii, cunoscut din evolu ia limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asem n tor prepozi iilor (Gu u Romalo 1996: 81). O verificare a stadiului în care se afl acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovede te, cred, c uzul articolului hot rât proclitic e bine instalat, dar nu se afl neap rat într-un proces de extindere. E mai curând dependent de o categorie de fapte de limb : r mâne profund asociat cu imposibilitatea sau limitarea flexiunii, deci cu nominalele invariabile sau cu numele proprii. Deocamdat nu pare a pune cu adev rat în pericol flexiunea; nu e prea

mare riscul de a înlocui obsesiile românului cu obsesiile lui românache (Dilema 230, 1997, 15); în ultimul caz apare o evident glumea utilizare a unui pseudo-nume propriu. Curent pentru numele de luni incandescentele zile ale lui decembrie '89 (Cotidianul 258, 1992, 2) , frecvent pentru nume de echipe cu termina ii neadaptabile flexiunii ( oficialii lui Porto RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic pare mai pu in firesc pentru sintagmele denominative în limbi str ine rectorul s u este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association (RL 2027, 1996, 10). Motivul folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; solu ia apare îns ca prea comod , chiar cam stângace. Ca i în cazul de for are (probabil voit ) al unui nume de emisiune: n-au decât s formateze tirile, Nadine Show i toate celelalte pe calapodul lu Karaoke Show (EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din construc ii r mân marcate, tinzând chiar s indice un fel de personificare a institu iilor: când se va anun a Lista lui NATO (AC 7, 1997, 3). În seria folosirilor marcate stilistic ale articolului ar putea intra i situa iile în care acesta preced un nume comun cu valoare metonimic sau de substitut eufemistic, tratat îns ca nume propriu: sintagmele cu secven a lui manivel care desemneaz oferii (v. infra, p. 260), sau lui Pe te care constituie un determinant depreciativ, minimalizator: N-am avut loc de senatorii lui pe te (EZ 1549, 1997, 11); Adev r a strigat, cine a strigat: Asta-i Parlamentu lu Pe te! (RL 1181, 1994, 1). Paginile ziarelor înregistreaz i uzul familiar curent al articolului cu formulele pentru grade de rudenie îi zice lu maic -sa s vorbeasc cu înv toarea mea ; i-a spus lu frati-su ; am povestit toate astea lu buni i lu bunu (Dilema 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evident . Acolo unde articolul nu e necesar, pentru c forma pronominal este deja în genitiv, prezen a sa exprim mai ales extinderea unei m rci de oralitate necultivat , inten ia de a vorbi altfel decât cer normele: ni se f cuse dor de mi to-urile lu matale (EZ 2326, 2000, 10). Confruntând situa ia actual cu descrierea dat de Iordan 1943, fenomenul pare în esen acela i, dar exemplele sunt cu siguran mai u or de g sit în scris.

Num rul nedefinit

Raportul dintre oralitate i scris în uzul românei actuale poate fi readus în discu ie de cazul a ceea ce Avram 1997: 152 nume te un substitut de numerale ; una din formele acestuia apare în citatul: l-a f cut s rateze pentru a en pea oar gradul de general (AC 1, 2000, 9). Cuvântul (a) en pea (care nu era marcat în text nici prin scriere cu caractere speciale, nici prin punere între ghilimele) e unul dintre cele rar atestate în scris, dar destul de frecvente în oralitate. Cuvântul a c rui forma masculin e (al) en pelea circul în româna familiar modern i provine din folosirea literei n, pronun at en , ca simbol matematic pentru un num r nedeterminat. Prin practica orelor de matematic i prin intermediul manualelor colare, unde se întâlne te curent în formularea problemelor i a exerci iilor, acest uz al simbolului n a devenit cunoscut de toat lumea. De la contextele tipice, folosirea lui n, care are de altfel avantajul evident al scurtimii, a fost extins în limbajul cotidian. Cel mai adesea n apare ca substitut nedeterminat al unui numeral cardinal: un comis-voiajor trebuie s viziteze n ora e . Urmând modelul form rii de numerale ordinale din numerale cardinale (de la trei al treilea a treia), indefinitul n î i produce corespondentul ordinal: al n-lea / a n-a: al n-lea s u abuz împotriva mea ; acest al n-lea mandat ; al n-lea element dintr-un cuplu ; a avut loc cea de-a n -a opera iune botezat de ziari ti igareta (citate din diferite arhive Internet, 1998-

2000). În compara ie cu aceste structuri, formele al en pelea / a en pea sunt i mai populare, urmând modelul de abreviere oral a numeralelor ordinale: al treisprezecelea / a treisprezecea care devin al trei pelea / a trei pea. Colocvialele al n-lea i al en pelea substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu tiu cât ( a nu tiu câta oar ). Era de a teptat ca asemena forme s nu fi fost înc înregistrate în dic ionare; mai curios mi se pare c a fost neglijat chiar valoarea lui n (omisiunea din dic ionarele române ti contrasteaz cu prezen a descrierilor unor utiliz ri similare în dic ionare str ine[5]). Valoarea elementului n este atât de r spândit , încât produce la rândul s u substitu ii inten ionate: în comunicarea oral e înlocuit de unii vorbitori, în glum , cu ( are probleme ): contextul, suficient de clar, a permis deci recursul democratic la alte litere, mai ales la una foarte specific i na ional . Mai mult: i de la se poate forma, prin analogie, un numeral ordinal: ,,are - pe mii de volume (EZ 2320, 2000, 10). Revenind la fapte de uz comun, situa ia lui n ar trebui inclus în seria mai larg a mijloacelor matematice trecute în limbajul familiar: folosirea altei litere, X, pentru a desemna o persoan necunoscut e un fapt lingvistic deja destul de vechi, ca i transformarea în conectori de uz curent a numelor operatorilor matematici plus, minus ( înso it de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C. (Libertatea, 1925, 1996, 17); se a teapt solu ia ... în procesul CB versus BNR plus creditorii (RL 2073, 1997, 8); drama din Kosovo i un conflict care dureaz de zece ani, plus o insul de antidemocra ie (EZ 2055, 1999, 1)[6].

Ditamai omul

Fenomenul stilistic i sociolingvistic de p trundere a registrului familiar în scris, manifestat mai ales în publicistica actual , are, în timp, i efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazat pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficient , neputând totdeauna surprinde varia iile unui uz foarte permisiv fa de formele i construc iile oralit ii. Un exemplu minor, dar care mi se pare semnificativ este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) i cogeamite (co cogea, co cogeamite), care apar in aceluia i registru stilistic familiar, popular i pe care le apropie i sensul comun foarte mare, enorm . Mai ales primele dou forme, ditai i ditamai, sunt des folosite azi, din nevoia de expresivitate i cu inten ia de exagerare ironic [7]. Ele au fost explicate (v. DEX, sau DER) pornind de la o interjec ie de origine ig neasc (dita iat ). Celelalte forme vin din turc (de la o construc ie de superlativ), direct sau prin intermediul unor limbi balcanice (bulgara i sârba); existen a surselor multiple explic varietatea i instabilitatea formelor înregistrate în român . În DA, la cuvântul-titlu co cogea g sim numeroase variante, dintre care unele sunt produse doar de oscila ia între consoanele surde i cele sonore: go gogea, gojgogea, gogeamite etc. Gogeamite, variant foarte r spândit ( doi gogeamite lideroii , în Zig-zag 44, 1992, 16), e pus prin etimologie popular în leg tur cu numele unui personaj real, care devenise celebru prin în l imea sa neobi nuit , Gogea Mitu (Mitu Gogea). E îns vorba de o coinciden , sau, mai probabil, de o rela ie invers , de transformare a adjectivului într-o porecl . În tratatele de gramatic , ditai, ditamai, cogeamite etc. sunt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separ

adjectivele ditamai i cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective const în primul rând în pozi ia pe care o ocup ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat , i în faptul c substantivul respectiv poate avea articol hot rât: Statele Unite ale Americii sunt ditamai ara (AC 20, 1999, 10); El nu e un simplu membru în Guvern, ci ditamai vicepre edintele PD (Ziua, arhiva Internet, editoriale din ianuarie 1998). Cum se tie, norma impune ca adjectivul antepus s preia articolul (marea ar , importantul vicepre edinte), cu excep ii produse de anumite adjective pronominale i de câteva alte cuvinte influen ate de ele: tot omul, întreg satul, însu i b iatul. Particularitatea de a preceda un substantiv înso it de articolul hot rât cogeamite omul, ditamai b iatul e semnalat în Avram 1997. Exemplele actuale par s sugereze chiar o preferin pentru aceast construc ie, în care îns articolul hot rât nu are nici o func ie de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi înregistrate în DA pentru cogeamite (ditai i ditamai se g sesc în partea de dic ionar înc nepublicat ) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehot rât co cogea buchet (V. Alecsandri) o cogemite m m lig (N. Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), co cogea gligan (Al. Vlahu ), gogeamite cas (I.-Al. Br tescuVoine ti) ba chiar i în postpunere fete mari co cogea (Alecsandri); o vulpe co cogea (Contemporanul), ajungem la concluzia c în acest caz s-a accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective atipice. Acestea au suferit poate influen a construc iilor deja citate, cu tot i întreg, al c ror con inut semantic se apropie de ideea unui superlativ i care se folosesc tot în contextele unei aprecieri exagerate în mod retoric. Se petrece îns mai mult decât atât: observ m în folosirile actuale i prezen a articolului nehot rât, plasat în fa a întregii sintagme, deci în acela i grup nominal cu articolul hot rât: a etalat o ditai vân taia pe piciorul drept (EZ 2277, 1999, 2); ridicându- i la fileu o ditai mingea medicinal (EZ 2331, 2000, 8); lui Buffy i s-a luat un ditamai interviul (Libertatea 2831, 1999, 14). E vorba fie de o sporire a expresivit ii prin anomalia gramatical fie, mai curând, de o pierdere în contextul dat a valorilor specifice articolului hot rât. Oricum, înmul irea exemplelor ar putea impune ca, în viitor, în descrierea gramatical a adjectivului românesc s se rezerve ceva mai mult spa iu unor asemenea construc ii.

Stilul direct legat

Variant mixt de redare a vorbirii, stilul direct legat reproduce textual un mesaj, p strându-i persoana gramatical , intona ia, m rcile afective (precum în vorbirea direct ) dar îl introduce printr-o conjunc ie subordonatoare, specific stilului indirect. Considerat ca specific limbajului popular, construc ia zice c vrei s vii? , spune c ce bine c am venit , l-am întrebat c ce cau i aici? etc. este în fond o gre eal fa de normele limbii cultivate. Stilul direct legat e un produs al contamin rii dintre stilul direct i cel indirect; formula sa se apropie de cea a anacolutului tipic defect de construc ie a frazei orale. Fenomenul a fost observat în limba român de Iorgu Iordan i a fost descris într-un articol din 1944 de Henri Jacquier; pu in mai târziu (în 1946) discu iei i se adaug comentariile lui Leo Spitzer: descrierea situa iei din român se integreaz astfel unei mai generale perspective romanice. Stilul direct legat este un fenomen spontan, în care se recunoa te o tendin de dramatizare a mesajului relatat, ca i incoeren a produs din comoditate, din relaxarea aten iei. Cealalt structur mixt existent stilul indirect liber e specific textului literar i presupune elaborare, inten ia de a ambiguiza perspectiva, de a atenua distan a dintre narator i personaj.

La Creang , în Ioan Roat i Vod Cuza, vorbele cuconului Alecu For scu sunt reproduse mai întâi în stil indirect, apoi în forma mixt a stilului direct legat; personajul îi toloc nea pe boierii mai tineri:

mustrându-i: ba c nu vorbesc drept române te, cum vorbeau p rin ii lor, ci au corchezit graiul str mo esc, de nu-i mai în elege nimene; ba c umbla i cu urubele s ne trage i butucul ; (...) ba c de când cu str in tatea, v-a i înstr inat i legea, i limba, i inima, i chiar dragostea s tenilor; i dup nep sarea i risipa ce o facem, zv rlind banul pe lucruri de nimica, pu in mai avem de înstr inat, pe cât v d eu .a.m.d . (Creang 1970, II: 48)

Introducerea prin c a citatelor la persoana I sau a II-a încalc normele literare, dar are avantajul de a rezuma un discurs, sugerându-i repetitivitatea, conservându-i în acela i timp pitorescul de limbaj, autenticitatea. Într-un asemenea caz, op iunea pentru stilul direct legat are ra iuni estetice: stilul direct ar fi redus din sugestia de discurs hiperbolizat prin acumulare i repetare, continuat la infinit prin repetarea formulei ba c i prin deschiderea enumer rii în câte i mai câte... . Trecerea în stil indirect liber, în schimb, ar fi atenuat subiectivitatea personajului, introducând o anumit distan între discurs i relatarea sa; or, e evident c în cazul acestui fragment alunecarea în citat e un semn al aprob rii, al simpatiei pentru cuvintele personajului, c ruia i se ofer ocazia de a fi cât mai persuasiv chiar fa de cititor. Evident, aceast din urm func ie nu e general în stilul direct legat: vorbirea fidel reprodus poate fi în primul rând creatoare de culoare i atmosfer ; poate fi esen ial pentru caracterizarea personajului vorbitor, indiferent de identitatea sau non-identitatea de vederi dintre acesta i narator. Un bine cunoscut pasaj din Caragiale, Kir Ianulea, poate fi interpretat ca exemplu de stil direct legat, de i m rcile persoanelor I i a II-a lipsesc, ca i ghilimelele[8]; i aici, efectul procedeului e unul de acumulare:

a-nceput din chiar senin Ianuloaia s vorbeasc despre o prietin m ritat , care nu se afla de fa : c s-a inut cu beizadea cutare, un copil! i vod , sup rat foc, era s puie s -i taie coadele i s-o trimi surghiun la un schit, tocmai în fundul mun ilor; c a prins-o odat b rbatu-s u, ziua-n amiaza mare, la urloaia, la chiolhan (...); c ntr-un rând, a plecat la C ld ru ani (...). i câte alte groz vii! (Caragiale 1962, III: 162)

Se observ c de i stilul indirect liber ac ioneaz prin absen e (a persoanei I, a conjunc iei introductive) iar cel direct legat prin acumulare, prin supralicitarea prezen elor (întrun mod care a fost calificat drept pleonastic ), efectele lor pot fi similare.

Un fragment mai recent perfect încadrabil în seria exemplelor de mai sus este de g sit în Agopian 1984, în Lista cu cei ce au zis c :

Radu Gaba-a zis c nu e bine. Gheorghe Juruc-a zis c Tr iasc Revolu iunea. Ioni Sufletrece-a zis c cu turcii era mai bine. (...) Vasile Gu oi-a zis c gata. Vasile Pahon u-a zis c firea i ai dracului ... (p. 36-37)

i aceast list e deschis ( mai sunt i altele ); prin m rcile unei oralit i libere i implicate în real, replicile reproduse stabilesc o complicitate (subversiv sau doar estetic , în func ie de momentul istoric) cu cititorul. Autorul listei introduce schema rigid a zis c i transform replicile în simple semnale (de insubordonare); efectul de acumulare pare s se constituie în ciuda lui, prin for a multiplicat a vorbirii libere. Stilul direct legat, utilizat uneori, cu efecte remarcabile ca în exemplele de mai sus de o literatur interesat în a capta oralitatea, r mâne îns în exprimarea spontan o neglijen de limbaj, Se observ de altfel prezen a sa tot mai frecvent în relat rile publicistice actuale, în care nu e decât o inabilitate stilistic . Dorin a de a p stra autenticitatea citatului nu e corelat cu formele de construc ie proprii stilului direct; rezultatul e o incoeren gramatical i textual : Altul le reamintea cet enilor c v-am dat via i acum ave i la cep ambian a necesar (EM 5, 1992, 3); În ce-l prive te, D.C. a afirmat c m voi supune, în orice caz,.. hot rârii parlamentului... (RL 884, 1993, 3). Spre deosebire de utiliz rile populare ale stilului direct legat, cele din presa scris atest con tiin a rupturii între planul autorului i cel al personajului (al c rui enun e pus între ghilimele), dar nu respect conven ia stilului indirect: dup c ar trebui s urmeze o reproducere a con inutului, nu a formei exacte a replicii. C în cazurile din pres e vorba de simple erori de transpunere a vorbirii o dovede te i apari ia unui alt tip de confuzie: enun ul e reprodus inexact (e trecut de la persoana I la a III-a) i e precedat de c având deci toate m rcile formale ale stilului indirect i totu i apare între ghilimele! Cineva a declarat c nu- i face probleme întrucât s-a aranjat i cu liberalii ; apoi, s-a l udat, cu v dit satisfac ie, unui apropiat, c Iliescu i-a propus acest lucru (RL 679, 1992, 1).

[1] Pan Dindelegan 1994. V. i infra, p. 236-237. [2] Graur 1987, 1988. [3] Pârlog 1989: 33 a remarcat, în anun urile de mic publicitate, folosirea prepozi iei pe în locul lui cu ("sob pe motorin ", Aro 244 pe benzin "), în locul lui la, în exprimarea datei ( pe 1 octombrie ) i în construc ii de tipul 4 camere pe hol .

[4] Cf. Pan Dindelegan 1994, Zafiu 1996. [5] De exemplu, serve te la notarea unui num r nedeterminat , în Petit Robert (trad. n.). Prezentarea e i mai am nun it în De Mauro: num r întreg nedefinit; ( i cu valoare de adjectiv invariabil, precedând un substantiv la plural) o expresie cu n necunoscute ; spa iu cu n dimensiuni (trad. n.).
[6] În num rul de revist din care am citat la început (AC 1, 2000, 9) forma en pea mai apare, de altfel, într-o folosire de glumea extensie, un derivat specific limbajului matematicii: urm toarea solu ie matematic rezolvitoare .

[7] S p 2000, 2).

im, dac nu veseli, m car destin i în ditamai noul mileniu

(Dilema, 410,

[8] Manca 1972: 138-139 analizeaz pasajul ca exemplu pentru un subtip al stilului indirect liber.

7. Tendin a hiperbolic

Se tie c exprimarea superlativului, ca act tipic al implic rii afective a vorbitorului, dispune în orice limb de mijloace expresive variate, care dep esc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba român au fost de mult semnalate i descrise mijloace precum lungirile de sunete, repeti ia, folosirea unor construc ii cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens dezagreabil groaznic de frumoas ), cu substantive adverbializate (frumoas foc), cu propozi ii consecutive tipice (frumoas de pic ) etc.; o prezentare sintetic a acestor procedee se poate g si în Avram 1998: 124-127.

Consecutiva cu sens superlativ

Construc ia consecutiv , mai ales introdus prin conjunc ia de , se num r printre cele mai interesante procedee de exprimare, în oralitatea familiar i popular , a intensit ii unei ac iuni sau a unei însu iri. Construc ia a fost descris i ilustrat de Toh neanu 1969: 59-64. Vorbind de un superlativ al ac iunii , autorul grupa extrem de numeroasele exemple din Creang în func ie de tipul de ac iune: fug ( de s reau pietrele ; de-mi sc p rau picioarele ; de- i scoate ochii ; de-i pârâiau c lcâiele ), b taie ( de le mergea colbul , de v-a trece spurcatul ), zgomot ( de vuia satul ) etc. Multe din construc ii sunt îmbin ri libere, care permit nesfâr ite varia ii i exerci ii de ingeniozitate lingvistic ; unele sunt totu i destul de stabile. Fixarea expresiilor e dovedit de reapari ia lor în text, mai ales în contexte diferite. Chiar la Creang , consecutiva de s rea c me a de pe dânsa apare atât pentru zguduirile plânsului (în celebrul episod al pedepsirii Sm r ndi ei) cât i, cu adapt rile contextuale de rigoare, pentru zgâl âiturile provocate de frig ( au început a cl n ni i ceilal i de frig, de s rea c me a de pe dân ii , în Harap Alb)[1]. Ca i în alte cazuri, procedeul ilustrat de Creang e unul viu, productiv, caracteristic nu numai pentru stilul s u, dar i pentru limba român în genere. Unele construc ii consecutive (având chiar opacitatea tipic expresiilor) sunt bine fixate în limbajul popular; adev rata vitalitate actual a procedeului se manifest îns în limbajul familiar i argotic (evident, diferitele registre ale oralit ii interfereaz , nefiind posibil trasarea unei linii ferme de demarca ie între ele). Foarte multe consecutive sunt puse în leg tur cu b taia; în contextul î i dau una... , superlativul loviturii poate fi de- i merg fulgii, de vezi stele verzi, de auzi câinii din Giurgiu, de zici ce-i aia , de- i sun apa în cap, de- i sar capacele etc. Efectul de uluire e caracterizat superlativ prin formula de st mâ a în coad . E interesant c sunt câteva verbe care s-au specializat pentru a exprima, în construc ii consecutive, valoarea de superlativ: dac a se usca e tipic pentru plat ( Cet eanul pl te te de se usuc , EZ 40, 1992, 10), a rupe i a stinge pot exprima intensitatea unor ac iuni foarte diferite: a bea, a mânca, a min i etc. De exemplu, în DLR (tomul X, partea a 5-a, 1994), construc ia cu valoare de superlativ a verbului a stinge e atestat mai întâi la Petru Maior ( i-au b tut de i-au stins ) i e ilustrat de numeroase citate, în care determin verbele a fura ( furau de stingeau I.L. Caragiale; fur de sting p mântul N.D. Cocea), a bate ( b tea de stingea A. Bacalba a), a mânca ( m nânc de sting p mântul B. Delavrancea), a bea ( beau de sting Ionel Teodoreanu), a min i ( min i de stingi Horia Lovinescu) etc. Dou dintre citate con in un complement direct p mântul care s-ar putea explica tocmai prin desemantizarea i echivalarea construc iilor care exprim intensitatea: de la a rupe p mântul, imagine motivat , mai ales pentru fug complementul poate migra spre alte verbe echivalente, de exemplu spre a stinge. Stilul publicistic actual utilizeaz din plin i aceast construc ie a oralit ii, pentru care ofer atest ri noi: Parlamentarii no tri (...) m nânc brânz de sting (Baricada 8, 1991, 5); I-am b tut pe turci de le-a sunat apa în cap (FR 11, 1991, 17); o pr jitur îngra de rupe (Antena 1, 18. 9. 1998). Acela i mod de a exprima intensitatea se folose te i pentru adjective (prost de d în gropi; frumoas de pic ; slab de-i numeri coastele), pentru adverbe sau substantive cu valoare adverbial (frig de crap pietrele). O variant a construc iei folose te conjunc ia s indicând, de pild , în oralitatea colocvial argotic , reac ia negativ la o situa ie nepl cut (în contextul e o vreme... ): s - i dai palme, s - i ba i copiii. Ultima formul are o replic (mai rar ) s - i ba i p rin ii, atestat de Elsa Lüder 1995: 169-174. În studiul s u o analiz foarte complet , sistematic i detaliat a unor fenomene tratate de obicei mai sumar în gramaticile române ti autoarea se ocup i de construc ia consecutiv , oferind i câteva exemple argotice unele, de

circula ie cam restrâns , dar utile pentru a judeca productivitatea tiparului în discu ie: s te sui la tribun , s crapi de râs, s te duci la Bellu, s -i dai palme în strad , s -l visezi pe nenea, s te dai peste cap, s stai în cap. Construc ia consecutiv cu valoare superlativ ocup în român , prin frecven i varietate, o pozi ie specific .

Locu iuni ale intensit ii

O structur a limbii vorbite, folosit pentru a indica un grad mare de intensitate în realizarea unei ac iuni sau, mai rar, în existen a unei însu iri, e alc tuit din prepozi ia în i un substantiv (în genere de genul feminin, folosit la singular i având caracter abstract): în ne tire, în disperare, în demen , în prostie, în tâmpenie. La aceast list se poate ad uga i (ca variant atipic , substantivul fiind masculin plural) locu iunea în draci. Modelul pare s fie transparent i productiv; totu i, din seria citat , DEX 1996 înregistreaz ca atare doar locu iunea adverbial în ne tire. Sensul superlativ comun locu iunilor de mai sus le permite acestora s se substituie reciproc în multe contexte în care conteaz doar valoarea lor expresiv . Selec ia substantivelor în func ie de sensul lor ini ial e totu i semnificativ : incon tien a în stare pur , desemnat de substantivul ne tire, este interpretat ca anormalitate psihic temporar sau stabil disperare, demen sau ca insuficien mental prostie, tâmpenie. O rapid examinare semantic confirm caracterul negativ al tr s turilor prin care e indicat intensitatea; fenomenul este normal în limba vorbit , în care, a a cum a demonstrat Byck 1967: 102-113 dezagreabilul (exprimat de termeni precum amar, foc, groaz , nebunie, pr p d etc.) func ioneaz ca mijloc de înt rire. La nivelul familiar-argotic, aceast afinitate func ional e ilustrat de adjectivele ( i adverbele) mortal, criminal, demen ial etc., sau de locu iunea adjectival de com . Registrul familiar se caracterizeaz prin modul de a folosi locu iunile din seria citat f r a adecva la context sensul lor originar, ba chiar provocând cu inten ie, prin exagerare, un contrast expresiv, adesea umoristic; pân i locu iunea în ne tire, curent , neutr în anumite îmbin ri (de exemplu cu verbele a plânge sau a râde) apare ca marcat stilistic în combina iile mai pu in previzibile: B , era bun -n ne tire (CI 11, 1991, 2); românii vor a tepta iar i, în ne tire, rezultatele pozitive ale reformei (RL 2419, 1998, 1). Caracterul hiperbolic al expresiei contrasteaz adesea cu banalitatea situa iei descrise: O cârc de rufe atârnate în disperare la uscat (GV 36, 1990, 8). Recordul de frecven în oralitate i în textele scrise care au puternice tr s turi colocviale pare a fi de inut de locu iunea în prostie: Alunele alea atât de bune încât la un moment dat le mâncai în prostie (Cu narencu, Iliescu 1991: 83); intru în baie i zac în prostie sub jetul de ap rece (Arion 1991: 36); afacerea merge excelent pentru c amatori sunt în prostie (TL 449, 1991, 5). Prin substitu ie sinonimic agravant a ap rut construc ia în tâmpenie: e criminal melodia asta , ofteaz o fat , a asculta-o în tâmpenie (22 16, 1991, 10). i expresia în draci e foarte des utilizat , poate cu o u oar specializare pentru ac iuni, mai curând decât pentru st ri (combina ia danseaz în draci e mai probabil decât zace în draci ; strategiile expresivit ii pot îns foarte u or dep i aparentele restric ii de uz): o s danseze ca de obicei în draci (Arion 1983: 146); comer ul lucra în draci (Flac ra 39, 1990, 3); afar se tr gea în draci cu tot armamentul din dotare (Ca avencu 47, 1991, 8).

O structur asem n toare este cea în care substantivul e înso it de articolul nehot rât, care impune prezen a prepozi iei într(u): într-o veselie, într-o voio ie, într-o frenezie. Semnifica ia cuvintelor nu e mult modificat de prezen a lor în aceast îmbinare fix ; ideea de baz , de risip incon tient , confer expresiilor sensul global din plin, mult, f r grij , f r probleme : (un film) a rulat într-o veselie pe ecranul românesc de tranzi ie (Ca avencu 32, 1991, 8); turi tii fur într-o veselie t bli ele indicatoare (EZ 1103, 1996, 1); apte ani de zile au inut-o într-o veselie cu epur rile (RL 2082, 1997, 3); alte afaceri dubioase de mare anvergur , mu amalizate într-o frenezie timp de apte ani (RL 2464, 1998, 1). i aici, efectul comic (discret, dar mereu prezent) e asigurat de tensiunea ironic dintre sensul propriu al cuvintelor i context, realitatea c reia i se aplic formula de intensitate neavând de obicei nimic vesel.

La sânge

Multe dintre expresiile populare folosite cu valoare de intensificare circul ca determinan i stabili pentru anumite cuvinte (verbe, substantive, adjective, adverbe). Asocierea constant se explic uneori etimologic, alteori e doar impus de uz. De aceea vorbitorul contemporan poate avea uneori surpriza de a g si, în textele mai vechi, combina ii nea teptate, total diferite de cele actuale. Expresiile la toart sau la cataram sunt un bun exemplu pentru aceast situa ie. Folosirea constant le-a transformat în determinan i tipici pentru no iunea de prietenie; totu i, în textele mai vechi nu lipsesc combina iile cu no iuni i cuvinte diferite: s se apuce de politic la toart (Petrescu 1957). Chiar i în unele exemple contemporane sfera ac iunilor de intensificat e mult extins : Nici un ziarist nu are voie s p trund f r o perchezi ie la cataram (FR 14, 1991, 7). Pentru construc ia la cataram , DA (Tomul I, partea a II-a: C, 1940) oferea defini ia strâns tare, stra nic, extrem de , pe care o ilustra prin citate nu numai despre priete ug, ci i despre b taie sau be ie. Între construc iile mai pu in a teptate azi g sim, de pild : Bea la cataram (T. Pamfile) sau Comb team la cataram (Al. Vlahu ). Recombinarea unor expresii de acest tip, prin plasarea intensificatorilor pe lâng al i determina i decât cei consacra i de uz, poate deveni un mijloc umoristic, de punere în criz a limbajului i mai ales a ideii de sinonimie. De i echivalente ca sens, expresiile recombinate produc aparen a de nonsensuri; o poezie a Ninei Cassian (Expresii improprii, în Cassian 1983) mizeaz tocmai pe asemenea efecte comice. Textul acumuleaz asocieri neobi nuite Stav r, filfizon de marc , / se trezise singur leoarc , se îndr gostise turt , pân nc run ise cri , protesta la toart , se îmbat lela , se îngâmfase bocn pentru a sfâr i cu distihul Geaba, Stav r! Gata, fete! / Azi e ti singur ciuciulete . Una dintre cele mai frecvente expresii de subliniere a intensit ii mi se pare a fi, în limba actual , la sânge; fa de cele citate la început, ea este specializat pentru ac iuni severe, în special de supraveghere i control. Evolu ia semantic e sugerat în DLR (tomul X, partea a 3a, 1990) prin leg tura cu locu iunea pân la sânge pân când â ne te sângele; prin extensie foarte tare, foarte mult ; ac iunile verbelor de baz determinate de aceast locu iune sunt de tip violent: b t i, pi c turi, mu c turi. Explica ia etimologic se reflect deja în DLRM, într-o defini ie cam exagerat negativ drastic, pân la distrugere pus în leg tur cu expresiile a bate (sau a zgâria) pân la sânge pân când curge sânge . Defini ia e reluat

în DEX (1996): extrem de aspru, de drastic; pân la distrugere . În exemplele care apar azi la tot pasul ideea de distrugere nu e îns câtu i de pu in prezent , iar ac iunea determinat nu e cu adev rat sângeroas : cel mai des la sânge apare ca determinant al ac iunii de control: OPC a controlat la sânge unit ile din jude ul Ilfov (Cotidianul 241, 1996, 3); controale la sânge ale poli iei (RL 2788, 1999, 7); Vame ii vor controla la sânge m rfurile (EZ 2318/2000, 1). Combina iile stranii, în care s nu fie posibil substitu ia cu drastic sau sever sunt rare: Rusia i Ucraina ne invidiaz la sânge (TL 738, 1992, 3). Dac în unele cazuri determinantul apare în context s zicem neutru ( dou femei s-au r zboit financiarmente la sânge pentru a-l câ tiga pe împricinat EZ 233, 2000, 10), majoritatea presupun o not de apreciere, o evaluare mai curând pozitiv a severit ii: Colegiul medicilor accept ob inerea dreptului de practic dup examenul de licen , îns organizat la sânge (RL 2784, 1999, 22); Candida ilor la capacitate li se preg te te un examen la sânge (EZ 2313, 2000, 4); ne-a dat pe mâna unor subalterni, pe care, înainte de discu ii, i-a prelucrat la... sânge (RL 1270, 1994, 4); lichid m zece întreprinderi p guboase f r s analiz m, la sânge, situa ia lor real (RL 2151, 1997, 1) etc.[2]

Din to i r runchii ;

din to i bojocii

Termenii perechii sinonimice rinichi r runchi au o îndep rtat origine comun , pentru c provin din latina popular , din dou diminutive (renunculus, reniculus) formate de la acela i cuvânt de baz , ren. Reparti ia dialectal a sinonimelor a fost înregistrat de ALR I (1938): rinichi era termenul curent în Muntenia i în Dobrogea (Pu cariu 1976 presupunea de aceea c ar fi venit din sud), în vreme ce r runchi era folosit în tot restul teritoriului românesc. Oricum, rinichi e forma care s-a impus în limba literar , în vreme ce r runchi a r mas un cuvânt învechit i popular care apare în unele dintre cele mai vechi texte române ti i care a dezvoltat o frazeologie destul de bogat (a fi cu seu la r runchi a fi om înst rit ; a prinde seu la r runchi a se îmbog i ; a i se rupe r runchii de mil a-i fi foarte mil etc.). De fapt, cuvântul are i un în eles mai larg, dar nu foarte dep rtat de cel primar: adâncul trupului omenesc considerat ca centru al for ei, al sensibilit ii etc. (DLR, Tomul IX, Litera R, 1975). Acest sens apare cu claritate în construc iile care exprim intensitatea, for a unei st ri sau a unei ac iuni fiziologice: din r runchi, pân -n r runchi, pân în fundul r runchilor. În citatele din DLR, sintagmele cu sens intensiv determin verbe ca a se bucura, a se opinti, a geme, a suspina, a ofta, a se cutremura ( am suspinat din r runchi G. Galaction; s se cutremure pân -n r runchi E. Camilar) etc. Acestea sunt de fapt contextele în care cuvântul circul i azi (în afara vorbirii regionale) în registrul colocvial i în pres ; discursul public ofer exemple precum strigând din r runchi (textele unui cenaclu, în Internet), ideea salvatoare a lui Ninel este s urle din r runchi (arhiva Internet RLit 1998); o ar care se pretinde tolerant i cre tin ortodox pân în r runchi (arhiv VL); sindicali ti sau peremi ti care cer din r runchi demisia guvernului (arhiv AC 1997) .a. Apare îns i o modificare a construc iei care poate trezi o oarecare perplexitate: formula din to i r runchii Aflat în pragul unei crize de nervi, Viorel Lis a început s ipe din to i r runchii, în prezen a a zeci de persoane (EZ 2.06.2000); atunci caft s fie, a strigat din to i r runchii (AC 23, 2000, 3). Construc ia con ine o improprietate logic care îi confer un aspect

comic: chiar dac cuvântul are, cum am v zut, i un sens mai larg, în elesul lui de baz nu permite multiplicarea: rinichii sunt numai doi, deci a vorbi de to i e destul de anormal. Sintagma actual atest de fapt opacizarea etimologic a cuvântului: probabil c în r runchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; r runchii sunt percepu i mai ales ca zon a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explica ia construc iei cu to i ar putea sta i în contaminare: cum din r runchi înseamn din toate puterile, echivalen a ar fi permis ca determinantul ultimei sintagme s gliseze spre prima, chiar dac , din motive etimologice, nu- i avea locul acolo. Desigur, argumentul etimologic nu opre te aproape niciodat evolu ia limbii, i în m sura în care con tiin a etimologic s-a estompat modificarea sintagmei devine legitim ; cu atât mai mult cu cât sensul global organe interne e destul de vechi i permite determinantul to i. Exist cel pu in înc o evolu ie semantico-lexical foarte asem n toare: cea ilustrat de perechea sinonimic bojoci pl mâni, alc tuit tot dintr-o denumire popular i dintr-una standard a unor organe interne. În acest caz, etimologia e mai pu in clar : pentru pl mân s-au propus surse din latin sau din greac , iar originea lui bojoc (sau bojog) e incert . Bojoc are o r spândire regional complementar cu cea a lui r runchi: e folosit în Muntenia i în sudul Dobrogei, în timp ce pl mân domin în restul rii (cf. Pu cariu 1976). Pl mân a devenit termen neutru în limba standard, iar bojoc a r mas un cuvânt popular, chiar mai puternic marcat decât r runchi, mai ales în expresii ca a- i v rsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. i bojoci e folosit ast zi în expresii care indic intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a ipa. i în acest caz apare contaminarea care atest pierderea con tiin ei etimologice; pl mânii sunt tot doi, deci ar exclude determinantul to i; acesta e îns folosit, ca un banal mijloc de înt rire, în construc ia din to i bojocii: ni te studen i ( ) claxonau din to i bojocii ma inii lor (Dilema 384, 2000, 5).

Un superlativ nou:

b iat de b iat

Spre sfâr itul anilor '90 a devenit tot mai frecvent în limbajul familiar-argotic românesc i chiar în manifest rile sale jurnalistice o structur inovatoare, în care valoarea superlativ este exprimat prin repetarea unui substantiv: acesta apare atât ca determinant cât i ca regent, pozi ii legate între ele prin prepozi ia de. Expresia b iat de b iat este cuprins în noile glosare de argou românesc; Croitoru-Bobârniche 1996 o înregistreaz cu explica ia fraier , în vreme ce, în acela i articol de dic ionar, b iat pur i simplu apare cu sensul ho priceput . La Volceanov, Volceanov 1998, b iat nu apare singur, fiind prezente doar sintagmele b iat cu ochi alba tri, b iat de b iat, b iat de ghind , b iat de tept, b iat de traseu, b iat salon, b iat solvabil. Expresia care ne intereseaz apare cu o defini ie similar celei din dic ionarul anterior, transpus îns în alt registru, al limbajului neutru: om credul, naiv . În situa ia în care lipsesc unele verigi ale evolu iei semantice, e destul de greu de decis care e cu adev rat valoarea construc iei. Folosirea în diferite contexte pare îns a contrazice glos rile de mai sus: repetarea transmite ideea de superlativ, astfel c sintagma are o valoare pozitiv , admirativ (care se percepe chiar când, din afara mediului argotizant, e citat în mod ironic): Eu sînt b iat de b iat (Dilema 376, 2000, 15); b iat bazat, de b iat (EZ 2297, 2000, 2); Dou g ti de b ie i de b ie i din Gala i s-au b tut cu s bii Ninja (EZ 2319, 2000, 4); Cum nu toat

lumea î i permite s bea zilnic cîteva beri pentru a se r cori, b ie ii-de-b ie i au g sit solu ia (EZ 2465, 2000, 2). B iat de b iat e mai curând un sinonim pentru mecher, calificând abilitatea maxim . C tre interpretarea ca superlativ ne conduce i compara ia cu o alt expresie, marf de marf : dou b trânele simpatice din Cartierul de Vest al Ploie tiului m anun entuziasmate c îmi dau un caz marf de marf , nu alta (Na ional 552, 1999, 3); Pu in s-a mai l udat în anumite împrejur ri c , dac va ajunge ef al PDSR, î i va trage o ma in marf de marf . (Libertatea 2841, 1999, 19). Termenul de baz marf , cu semantism argotic relativ recent, dar de mare succes i r spândire rapid , are deja un sens superlativ: se folose te ca determinant cu valoare adjectival , cu sensul foarte bun, excelent : o muzic marf ! (v. supra, p. 218-220). Repeti iile lexicale au fost studiate, în anii 30-40, de J. Byck (într-un articol clasic, în care se stabilea diferen a dintre caracterul subiectiv sau obiectiv al procedeului, v. Byck 1967: 151164:) i mai ales de Iordan 1944, care dedica fenomenului un întreg capitol al stilisticii sale. Examinând listele bogate de exemple furnizate de cei doi lingvi ti, se observ c nu sunt multe forma iile expresive anterioare care s intre în modelul construc iei cu prepozi ia de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan ca fraz eliptic , în care de e conjunc ie ( e bine, dac -i bine ); mii de mii are valoare asem n toare, dar urmeaz modelul special al numeralelor. În rest, întâlnim fie repeti ia imediat (bun, bun) fie legarea prin alte instrumente gramaticale decât de (lume peste lume, frig i frig), fie anumite construc ii cu sens superlativ în care termenii lega i prin de sunt diferi i: pui de somn, mam de b taie. Construc ia de tipul b iat de b iat sau marf de marf mi se pare asem n toare mai curând cu structura genitival prin care se exprim valoarea de superlativ (prostul pro tilor, minunea minunilor). Dac într-adev r acesta este termenul de compara ie cel mai potrivit, ar fi înc o dovad a tendin ei actuale de reducere a flexiunii, în favoarea construc iilor analitice. Interesant e c modelul (care ar fi putut r mâne circumscris expresiilor citate) s-a extins foarte rapid i asupra altor termeni; mai ales limbajul publicitar (cu înclina ia sa spre superlative i din nevoia de a atrage aten ia prin inova ii) l-a adoptat imediat: Cel mai premiu de premiu a fost o pereche de pantofi care i-a apar inut chiar celebratului (EZ 2310, 2000, 2); Ban D Ban (titlul unui lag r); Chef D Chef la Vox (EZ 2316, 2000, 2); Berbec de berbec (EZ 2403, 2000, 16); Cinema de cinema (reclam pe autobuzele din Bucure ti, în iulie 2000); Dac vre i s mînca i mici de mici, atunci noi v vindem pontul (Capitala 91, 2000, 6) etc.

[1] Creang 1970, I: 154, 115. [2] Admira ia pentru severitate e normal în discursul public autohton, adresat cet eanului exasperat de aranjamente, învârteli, balcanisme etc. Nu m pot îns împiedica s observ cum ironie a limbii aceast admira ie ia o form suspect de

apropiat de atitudinea cam ambigu manifestat fa de justi iarul epe : pre uit chiar dac (sau pentru c ?) se identific , un pic, cu vampirul Dracula.

8. Tendin a conciziei

Trunchieri

Trunchierea cuvintelor, în special prin suprimarea p r ii lor finale (cu unul sau mai multe sunete, una sau mai multe silabe) e un fenomen curent în variantele familiare i argotice ale mai multor limbi. Unele din împrumuturile moderne în român sunt, în limba de origine, rezultatul unor astfel de abrevieri: metrou din fran uzescul métro, prescurtare din métropolitain), taxi (fr. taxi, din taximètre), cinema (fr. cinéma, din cinématographe), pneu (fr. pneu, din pneumatique) etc. Apocopa (suprimarea unor foneme finale din cuvânt) e în român un fenomen regional (în graiul maramure an, mai ales) i unul al limbii vorbite, cu debit rapid i o oarecare neglijen în pronun are. Sextil Pu cariu considera ca o tendin fonetic româneasc masarea energiei articulatorii la începutul cuvântului i neglijarea pronun rii p r ii sale finale[1]. În ciuda acestor condi ii favorabile (frecven a fenomenului în alte limbi romanice, prezen a sa regional , tendin ele articulatorii), cazurile de trunchiere lexicalizat forme utilizate în contexte sintactice variabile, diferite deci de accidentele de pronun are, chiar recurente, de tipul tre , poa etc. ( tre s vin , poa s mearg ) sunt pu in numeroase i nu constituie în nici un caz o tr s tur puternic a limbajului familiar sau argotic românesc[2]. Exist , e drept, câteva exemple foarte cunoscute, din limbajul elevilor: prof, dirig, bac, mate i al tinerilor în general (în domeniul aparaturii i instrumentelor muzicale): cas, mag, sax; într-un articol despre argoul studen esc (Petre 1978) se semnaleaz i abrevierea as pentru asistent: e poate accidental , oricum nu prea r spândit . Din formele ob inute prin trunchiere, cele mai multe (cele terminate în consoan , în special) sunt u or articulabile (bacul,

casul) i constituie chiar baz de derivare: de la prof s-au format, de exemplu, femininul prof i diminutivul profic, de la dirig dirig . E atestat i un adjectiv invariabil, simpa ( spiridu ul meu e simpa , RL 198, 1990, 1), dar forma pare mai curând un fran uzism care, cel pu in deocamdat , nu s-a impus. Unele abrevieri reprezint izolarea elementului de compunere: adjectivul retro, adjectivul i substantivul mini ( un film retro , o rochie mini , poart mini ), adjectivul i adverbul stereo, substantivul zoo nu sunt ob inute pe teren românesc, ci împrumutate ca atare; o crea ie autertic ar putea fi, îns , extra ( o mas extra ), din extraordinar (cu toate c i aici exist un corespondent francez al formei scurte); nici o surs exterioar nu se poate îns invoca în cazul lui supra, datorit sensului s u restrâns, particular i perfect explicabil situa ional: prezent în multe cuvinte, el e izolat doar din cel care desemneaz supracontrolul din trenuri ( f cea blatul i l-a prins supra ). i un prefix ca re- poate prelua, ajutat de context, sensul cuvântului din care a fost izolat: în expresia a trece la re (Petre 1978), re- înseamn reexaminare . În unele din cazurile citate, cuvintele de origine sunt neologisme lungi i relativ greoaie, simplificabile într-o pronun are rapid ; e i cazul lui schizo ( tipul e schizo ) din schizofrenic (sau schizoid); prescurtarea confer , cel pu in în acest exemplu ca i pentru c , la care cuvântul de baz e un termen familiar ( c nit), o conota ie ameliorativ , glumea , atenuând din duritatea etichet rii. Comoditatea în pronun are se recunoa te i în forma Inter, abreviere oral curent pentru numele hotelului Intercontinental, des înregistrat în reportajele din pres . O abreviere larg r spândit , secu (din securitate: b ie ii de la secu ) a fost favorizat , probabil, de aluziile pe care le permitea prin omonimie (cu adjectivul sec; dar i în jocul de cuvinte M n stirea Secu ). Nu multe exemple s-ar putea ad uga celor de mai sus; unul e atestat înc din micul glosar de argou Cota 1936: me pentru mecher. Forma pare s fie viabil : o reîntâlnim în Preda 1988: 43: Se crede me de Bucure ti . Tot mai frecvent apare na pa (din na parliu): Vom acorda premiul de cel mai na pa student (OS 24, 1991, 3); cea mai na pa faz a tr it-o o dat cînd ( ) a r mas mut sesizînd c i-a uitat tirile în alt înc pere (EZ 2313, 2000, 2). Scurtarea se produce uneori dup modelul unor diminutive moderne marcate afectiv (hipocoristice), de la numele proprii, deci cu ad ugarea unei termina ii, de obicei -i; argoul militar actual (Moise 1982) ob ine din foarte simpatizatul cuvânt liberare foma libi, la rândul ei cu diminutivul libi or ( Hai libi! , hai libi or! ), iar din plutonier hipocoristicul pluti. Unele cazuri nu sunt simple apocope produse în stilul oral, ci provin din abrevierile folosite în scris: tov (tovar ), probabil i sold (soldat). Tot în argoul militar a fost înregistrat i ta major în care primul element, ta, e o reducere a unul cuvânt argotic i familiar, ironic i depreciativ: tablagiu. Lista de termeni pe care am discutat-o e, desigur, incomplet ; cei care i s-ar ad uga nu cred c pot, totu i, schimba impresia de productivitate relativ redus a acestui mijloc în codul oral. E probabil ca trunchierea lexical s se dezvolte în continuare sub influen a altor limbi, precum franceza i mai ales engleza, în care (tot în registrele stilistice ale oralit ii) e foarte frecvent . Varianta familiar a limbii române nu pare totu i s urmeze un model de concizie extrem ; se pot inventaria, dimpotriv , termeni (e drept, nici ei foarte numero i) la care s-a operat o lungire , o sufixare tautologic respectiv una care nu a schimbat nici sensul, nici încadrarea lor lexical , având o pur valoare expresiv , conotativ : prietenar[3]; str inez nu difer de prieten, str in decât prin efectul glume al încadr rii în câte o serie lexical . Principiul economiei de efort nu e atotputernic.

Trunchierea numelor

Cazul numelor de persoan este unul special: exist în român hipocoristice formate prin trunchierea unor prenume (Nicu, Teo, Alex/Alec, Grig etc.), dar ele par a fi, în cea mai mare parte, împrumutate sau oricum nu foarte vechi. i mai nou este, în român , trunchierea numelor de familie. Explica ia principal e de natur sociolingvistic : trunchierea presupune familiaritate dezinvolt , un tip de rela ie interpersonal care nu corespunde cazurilor oficiale, solemne, de folosire a numelui de familie ca marc a distan ei sociale. E foarte probabil ca acest tip de trunchiere (care reduce, de exemplu, pe tef nescu la tef) s fi ac ionat la început în mediul colar, în care numele de familie e folosit destul de mult, iar situa iile oficiale ( strigarea catalogului ) i cele informale (rela ii de colegialitate, amici ie, solidaritate de vârst ) se amestec i se influen eaz . Oricum, în momentul de fa procedeul e la mod în limbajul jurnalistic, aplicându-se personalit ilor zilei i mai ales, în mod ironic, oamenilor politici. i în acest caz, explica iile implic un tip special de rela ii: cel c ruia i se abreviaz numele e o persoana public , bine cunoscut (om politic, actor, sportiv etc.), tratat cu o anumit familiaritate. Un rol important par s -l joace condi ion rile fonetice: numele trebuie s fie ceva mai lung, s se preteze opririi pe o vocal sau s produc o figur fonetic de repeti ie, de simetrie. Prototipul trunchierii actuale e reprezentat de forma bisilabic , cu final vocalic i con inând aceea i vocal în ambele silabe. Dintre primii mini tri de dup 1989, doi au beneficiat în limbajul presei de desemn ri abreviate, care corespund perfect prototipului, Stolojan Stolo munce te cu spor la Washington (Adev rul 277, 1992, 6); pe sub scaunul lui Stolo (AC 45, 1992, 3) i V c roiu V c . Preferin a pentru acest tipar e confirmat i de forme ca V t (din V t escu) noul loc de munc al lui V t se g se te sub umbrela generoas a lui A.S. (EZ 1736, 1998, 1) ; Hrebe (din Hrebenciuc) N ic , Liviu i Hrebe (RL 1733,1995, 3) ; L c (L c tu ) la mul i ani, L c (Ziua 859, 1997, 9); Pata (Patapievici) Hai s -l facem pe Pata (22 41, 1998, 16) etc. De i nu avem posibilitatea de a verifica numele de la care s-a pornit, nefiind vorba de o personalitate public , e posibil ca i forma M t M t de la Costine ti (EZ 656, 1994, 10) s fi rezultat din trunchierea unui nume de familie (nu e îns total exclus originea în hipocoristicul unui prenume). Apar i trunchieri în care partea r mas din nume nu con ine o vocal repetat , dar respect condi iile caracterului bisilabic i ale finalei vocalice (în -u sau -o): cuplul M gu i Gelu [4] (AC 8, 1992, 2). În unele cazuri mai pu in frecvente, forma abreviat e modificat prin ad ugarea finalei vocalice -i, ca în hipocoristicele prenumelor ( dom' Tru i = Tru ulescu, RL 2462, 1998, 2). Formele trunchiate din numele de familie se folosesc mult mai des în desemnare sau adresare c tre b rba i; persoanelor de sex feminin li se aplic acest tratament mult mai rar, de obicei în mediul colar sau de echip (Milo, pentru Lavinia Milo evici); totu i, codul social care recomand la noi s se evite folosirea exclusiv a numelui de familie pentru o femeie pune în acest caz o stavil tendin ei de expansiune a procedeului.

Sigle

Tendin a de concizie a limbajului familiar, manifestat prin apocopele accidentale sau prin trunchierile lexicalizate, produce i alte tipuri de prescurt ri; una dintre acestea const în reducerca unei formule la ini ialele cuvintelor ei. Compunerea prin abreviere , legarea ini ialelor unei sintagme nominale într-un nou cuvânt e un procedeu modern curent, aplicat în primul rând denumirilor de institu ii. Scrierea introduce o diferen iere stilistic între forma canonic , cu majuscule i puncte (C.F.R.), i cea care transcrie i leag fonetic pronun area literelor (cefere); aceasta din urm intr în sfera familiarului, a unui respect sc zut i a unei obi nuin e crescute cu institu ia al c rui nume e în cauz : Un pecere revigorat , fostul redege (TL 246, 1990, 1), avea aprobarea cepeex (AP 14, 1990, 1), o nou edin a meane (Adev rul 17.07.1990, 1), din fa a sediului ceape (Phoenix 37, 1990, 8). Grafiile acestea par s ateste tendin a de integrare a compuselor prin abreviere în fondul de substantive comune ale limbii; în cazul dat, ele reflect i o mod jurnalistic a primelor luni de dup decembrie 1989: de scriere cu ini iale minuscule a numelor de persoane i de institu ii legate de regimul politic totalitar (cf. Avram 1990). Deprecierea obiectului se manifest prin anularea grafiei institu ionalizate dar i prin tratamentul popular i familiar al siglelor care primesc nu numai (lucru firesc) articol cucerirea ceceului , (Phoenix 27, 1990, 1), oile ceapeului (Cuvântul 26, 1990, 7) dar i, uneori, o termina ie de singular în -u [5]: sereleu (Timpul 3637, 1990, 8). Mai interesant e situa ia în care, în limbajul familiar i cu inten ie ludic , o sintagm (chiar verbal sau adverbial ) este redus la ini ialele cuvintelor ei. Câteva exemple sunt destul de cunoscute: în argoul militar, abrevierea AMR corespunde enun ului au mai r mas , urmat de num rul de zile pe care recrutul le mai are de a teptat pân la liberare ( Ce se poate citi în sala de a teptare din gar : Maka, AMR 20 de zile, Mic i (...) etc. Preda 1988: 257); sigla se adapteaz foarte u or i la statutul de substantiv comun, articulabil i declinabil; i saltul semantic e remarcabil în expresia cu amereul sigilat , caracterizând un militar de carier . De altfel, aceea i no iune e desemnat i prin substantivul apevist, derivat din sigla APV armat pe via . Derivatul pepecist student care se prezint nepreg tit la examen, sperând într-un concurs de împrejur ri favorabile (cf. Petre 1978) are ca punct de pornire ini ialele enun ului poate pic ceva . În toate aceste cazuri ca i, adesea, în cele în care e redus sistematic la ini iale numele unei persoane (mai ales, de remarcat, numele format din trei elemente: CMI Cornel Mihai Ionescu, DRP Dumitru Radu Popescu) efectul de surpriz al decod rii, sporul de rapiditate al exprim rii, impresia de cod secret , cunoscut de cei ini ia i sau descifrat de cei inteligen i sunt argumente în favoarea impunerii formei. Umorul este produs de aceste condi ii, dar în special de actul lingvistic prin care o realitate comun , un enun în vorbire familiar e tratat ca o institu ie, e inclus într-o serie cu care nu are nimic comun. Autoritatea conferit de sigle ( i a c rei existen e probat , chiar din primele situa ii citate, de încerc rile de a o submina) se afl într-un evident contrast cu con inutul expresiei abreviate. O func ie mai nou a unor astfel de abrevieri este aceea de a reduce din efectul de satura ie produs de expresiile la mod , de a dinamita cli eul. Calea cea mai sigur e arja; cli eul este recunoscut ca o institu ie, a c rei autoritate s-ar manifesta prin reducerea numelui la sigl ; dac inten ia ar fi doar de economie a expresiei, nu s-ar recurge la

majuscule. La începutul anilor '90 au fost mult folosite în pres siglele parodice O.D.S.S. (sau, mai greoi, O.D.S.S.S.) odiosul dictator i sinistra sa so ie i O.A.P.P. o anumit parte a presei : cei specializa i în timpul ODSSS în telegrame (Ca avencu 14, 1991, 7); publica ii de OAPP (Zig-zag 70, 1991, 3)[6]. C mecanismul unor astfel de abrevieri ad hoc e un procedeu comic o dovede te i o variant a sa, care î i bazeaz efectul pe omonimie: sigla pentru care se propune i se r spânde te o interpretare exist deja în limb , ca un cuvânt oarecare, termen comun sau nume propriu: ADI, perceput în primul rând ca hipocoristic de la Adrian(a), e tradus ca academician doctor inginer [7]. i mai des, e reinterpretat chiar o sigl preexistent i foarte cunoscut : de la P.C.R. (Partidul Comunist Român), care era, în anii partidului unic, unul din acronimele cele mai utilizate în discursul oficial, se reface formula pile, cuno tin e, rela ii ; O.Z.N. substituie traducerii curente ( obiect zbur tor neidentificat , cf. UFO) interpretarea o zeam neidentificat ; T.B.C., denumirea unei maladii, devine sigla pentru tutun, b utur , cafea (Volceanov, Volceanov 1998). În orice caz, procedeul sintagmelor abreviate prin ini iale este, în toate exemplele discutate, figur de stil i nu mijloc de a asigura rapiditatea comunic rii: leg tura cu o abreviere ca .a.m.d. e numai formal , nu i func ional . Fenomenul pare destul de nou, fiind legat, desigur, de modelul pe care îl ofer multiplicarea siglelor în societatea modern [8]. Majoritatea exemplelor mai vechi sunt accidentale i n-au avut ansa de a se impune. O excep ie pare a fi formula abreviat (folosit ini ial de juc torii de poker, ulterior i de al i vorbitori) pe neve pe nev zute ; circula ia ei e mai mult oral , dar în rarele ocazii în care e notat în scris poate ap rea chiar i ca o sigl care o apropie de exemplele discutate mai sus: P.N.V. ( Ne-a dus mecherul sta P.N.V. Papilian 1988: 42).

[1] Energia i precizia articul rii scade, în limba român , la sfîr itul cuvântului (Pu cariu 1994: 190; cf. p. 185). [2] Cf. Pu cariu 1994: 186. [3] V. supra, p. 225. [4] M gu provine din numele de familie M gureanu; Gelu, în schimb, e un prenume. [5] Aceast termina ie e normal în procesul de adaptare morfologic a substantivelor împrumutate care au final atipic pentru român , în vocala accentuat -e, -o sau -i; cf. separeu (din fr. séparé), cadou (din fr. cadeau), lambriu (din fr. lambris). Apari ia lui -u la articularea cu articolul hot rât stimuleaz extinderea sa i la forma nearticulat .

[6] Prima sintagm reprezint cli eizarea unuia dintre modurile în care au fost desemna i Nicolae i Elena Ceau escu în momentele imediat urm toare c derii lor de la putere. Cea de-a doua, preluat dintr-un discurs preziden ial de dup 1989 devenise un cli eu ironic care func iona ca aluzie la nemul umirile noii puteri fa de criticile din pres . [7] Academician doctor inginer era segmentul onorific care preceda în mod obligatoriu numele Elena Ceau escu în formula oficial din ultima perioad a regimului condus de Nicolae Ceau escu. [8] În Volceanov, Volceanov 1998 sunt cuprinse, al turi de mai r spânditele A.D.I., A.M.R., P.C.R., i inova iile O.Z.N., T.B.C., V.S.D. (în argoul militar: vineri, sâmb t , duminic ), ca i sigle ale unor formule care cuptind termeni vulgari sau obsceni (A.Z.P., B.B.C.). Inventarul pare s sugereze c procedeul e într-o anumit m sur în expansiune.

10. Expresii populare

Expresii

actualizate

Folosirea cu inten ie stilistic umoristic , ironic a expresiilor populare cere un sim special al adecv rii la situa ie, la obiect, la registrul de comunicare. Altminteri, procedeul risc s scape de sub control, alunecând în vulgaritate. Sunt, de pild , destul de riscante expresiile care trezesc asocia ii de imagini prea concrete, cu deosebire cele care implic o metafor animalier de obicei, nu tocmai reveren ioas . Contrastul cu un context inedit poate diminua caracterul cli eizat al figurilor (metafore, metonimii) pe care sunt construite expresiile, deautomatizând sensul i actualizând imaginea.

Sunt multe expresii al c ror element central e coada; caracteristica lor e de a folosi un mecanism metonimic, care evoc indirect, în grade diferite de concrete e, animalitatea (sau reprezentarea demonic ) i unul metaforic, specific expresiilor i proverbelor, care suprapune scenariul animalier situa iei morale din context. Dintre expresiile foarte cunoscute, unele (cel pu in în aparen , în sensul literal) nu implic identificarea animalului cu o persoan : (cineva) trage mâ a de coad ; în altele, o persoan determinat contextual apare în rolul de animal care suport o agresiune: a c lca pe coad (pe cineva), a pune sare pe coad (cuiva), a lega (cuiva) tinicheaua de coad . În câteva expresii subiectul uman al unei ac iuni e identificat cu animalul: a pune coada pe spinare, a pleca cu coada între picioare etc. (E interesant c unele dintre formule au echivalente perfecte în mai multe limbi: ultima, de exemplu, se reg se te în francez , italian , englez etc.) Expresia a- i b ga sau a- i vârî coada (în ceva...) are sensul de a se amesteca, a interveni (inoportun) ; conota iile negative, glume e, provin dintr-o compara ie implicit cu lumea diabolic (subiectul expresiei este adesea, în construc ii populare, dracul cu sensul special legat de apari ia unor intrigi, neîn elegeri, discordii etc.: i-a vârât dracul coada se spune când lucrurile merg prost) sau cel pu in cu cea animalier . A spune despre cineva c î i vâr coada e destul de ireveren ios: magnatul b c uan D.S. este b nuit a- i fi b gat coada în treburile principalului contracandidat la promovare (EZ 725, 1994, 8). Formularea devine i mai ocant când imaginea e concretizat prin precizarea unui spa iu anume al introducerii : Ministrul L.M. î i vâr din nou coada prin universit i (RL 28.10.1995, 16). Un dezavantaj al folosirii expresiilor populare e i posibilitatea ca ele s nu fie în elese de toat lumea: dac nu sunt foarte cunoscute sau m car destul de transparente, ele risc s produc anumite confuzii. Evident, în acest punct aprecierile sunt subiective; mi se pare totu i c expresia a(- i) face coada colac nu e nici suficient de frecvent , nici suficient de transparent pentru a comunica, într-un articol jurnalistic, o informa ie real : primarul (...) a f cut coada colac sfidându-l pe prefect (RL 2174, 1997, 1). E drept c expresia apare în dic ionare, cu explica ia a o tuli frumu el, a o terge pe neobservate, ca s scape de r spundere (DA); a se sustrage de la ceva (DEX); în contextul unei tiri, pitorescul ei substituie totu i informa ia i o obscurizeaz , evocând mai curând un scenariu comic i concret, ca de desene animate. Nu e tocmai fericit nici asocierea cozii colac cu sfidarea; termenii sunt mai curând opu i, ca într-o secven din parodia jurnalistic a lui Caragiale, din Tem i varia iuni, în care o alt expresie de surs animalier e interpretat liber: într-o memorabil edin a parlamentului, care a avut impruden a, sau, mai bine zis, impuden a de a- i pune botul pe labe [1]. Textul lui Caragiale ne reaminte te, de altfel, c excesele actuale ale stilului publicistic autohton nu sunt nout i absolute. Am întâlnit i în stilul publicitar o expresie familiar-popular din aceea i zon lexical , folosit strategic, în efortul de a oca i în acela i timp de a conferi mesajului autenticitate lingvistic i culoare local (autorii au evitat totu i popularul mâ , preferându-i neutrul pisic ): Noua HP LaserJet 6P. 8 pagini pe minut. Atât de rapid c st pisica-n coad ! (publicitate pentru imprimante Hewlett Packard, în RL, decembrie 1996).

Originea metaforic a multor expresii populare sau familiare e nesigur ; sensul lor r mâne totu i destul de stabil. O parte din aceste expresii circul ast zi i în afara contextului popular: uneori citate cu fidelitate, adesea parafrazate ironic, de pild prin simpl substitu ie: a strânge cu u a (= a sili, a constrânge, a presa ) strâns cu u a de ancheta Procuraturii Militare,

acesta se va decide s dema te întreg angranajul corup iei , în EZ 135, 1992, 3 devine, întro formulare ad-hoc, a strânge cu legea : strâns cu legea / pre edintele apeleaz tot la consens (RL 1467, 1995, 3). Uneori modificarea înseamn dezvoltare, ad ugare de determinan i: de 27 de ani face valuri interna ionale (TL 738, 1992, 1), sau recombinare liber în discurs a cuvintelor-cheie ale expresiei: mâ a moart a guvern rii r mâne (deocamdat ) în curtea FDSN (EZ 108, 1992, 1). Parafraza ironic poate ie i din logica imaginii, p strând doar sensul abstract al expresiei (ca în exemplele deja citate), sau poate miza pe recostruirea unei imagini (comice, absurde, contradictorii etc.), ca în butada I. I. a luat taurul de un singur corn (citat în EZ 323, 1993, 4), format de la a lua taurul de coarne a înfrunta cu îndr zneal o dificultate, a lua o decizie ferm . De fapt, aceast libertate de varia ie reprezint modul normal de utilizare a expresiilor în discurs (de aceea lexicografii reu esc cu greu s aleag construc iile cele mai stabile, pentru a le include în dic ionare). Uneori, îns , modificarea expresiilor populare e împins prea departe: fie pentru c acestora li se neglijeaz sensul propriu, fie pentru c varia ia prea mare le obscurizeaz . A trage spuza pe turta sa are sensul a- i îngriji interesul propriu, a- i ap ra cauza sa proprie (uneori, în paguba altora) (DA, s.v. cenu ). Originea expresiei e destul de transparent , datorit echivalentelor sale a trage cenu a (sau jarul) pe (sau la, sub) turta sa; a trage jar la oala sa i a construc iilor care descriu o ac iune din aceea i sfer : a lua cuiva cenu a de pe turt ; a-i lua turta de pe spuz . E foarte probabil ca imaginea-cadru de manifestare a ac iunii egoiste s fi fost cea a coacerii mânc rii la un foc comun, situa ie în care spuza (= cenu a fierbinte) ofer un avantaj considerabil. E posibil i o folosire a expresiei cu omiterea referirilor directe la persoana interesat i deci cu un sens mai general: Armata e cu voi sau cum s tragem spuza pe turt (Cotidianul 5, 1992, 1). Un alt exemplu mi se pare îns mult prea elaborat, atât de modificat pentru a se adaptata la situa ia dat încât devine chiar greu de în eles: I. S. a tras spuza rezolv rii cazului pe cele 83 miliarde pl tite statului (Libertatea 1496, 1994, 8). O gre eal propriu-zis apare în folosirea expresiei a lua cu japca = a lua cu sila, prin violen , pe nedrept (japc , cuvânt venit din bulgar , unde înseamn la , curs , a c p tat sensul de ho ie, în el ciune ). În citatul recomand rile f cute nou de c tre Consiliul Europei nu trebuie luate cu japca, ci adaptate la specificul nostru na ional (text reprodus ironic în RL 993, 1993, 3), expresiei i se atribuie sensul a lua în bloc, a prelua f r discern mânt . A ine cu din ii (de ceva) este o expresie care nu are nevoie de explica ii; ea alunec în comicul involuntar prin simpla schimbare a verbului de fapt, prin concretizarea pe care noua combina ie o creeaz : procurorii Parchetului Militar Bra ov... au p strat cu din ii secretul asupra acestui incident (EZ 1005, 1995, 8).

De-o chioap

Locu iunea adjectival de-o chioap este definit în DEX într-o manier excesiv de sintetic ; formularea atinge astfel umorul involuntar: mult mai mic (sau mult mai mare) decât normal . Defini ia al tur interpret rile contextuale opuse i introduce raportarea riscant la normalitate : potrivit ei, un copil de-o chioap s-ar opune unui copil normal . DLR

separ pur i simplu dou sub-sensuri ale construc iei: a) (mai ales despre copii) (foarte) mic i b) (foarte) mare ilustrându-le pe fiecare cu citate. Dac sensul foarte mic e de obicei aplicat copiilor, sensul foarte mare se leag mai ales de litere: numeroase publica ii nem e ti titreaz în ultimul timp cu litere de-o chioap :... (Libertatea 1738, 1995, 3). Existen a elementelor lingvistice cu sensuri polare e, se tie, un subiect fascinant i controversat. În cazul nostru situa ia nu este totu i prea complicat : un atribut construit prin compara ie, i având ini ial o dimensiune exact , ajunge s semnifice, contextual i relativ, no iunile de mare i mic . Sensurile opuse apar ca surprinz toare doar când expresia î i pierde transparen a i nu mai avem reprezentarea vizual a reperului, a dimensiunilor sale. Întâlnim o evolu ie asem n toare la expresia de o palm , care i-a p strat îns transparen a; aceast locu iune este mai bine explicat în DEX : de dimensiuni neobi nuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am a teptat s fie) . Aici capcana normalului este evitat inteligent i defini ia cuprinde de fapt descrierea valorii pragmatice a expresiei. Ambele expresii sunt bazate pe sistemul tradi ional al unit ilor de m sur ; sensul lor denotativ a fost la început unul foarte precis. Palma era o unitate de m sur pentru lungime... egal cu aproximativ 25-28 cm, corespunzând distan ei dintre extremitatea degetului celui mare i a celui mic, bine întinse în l turi (DLR, Tomul VIII, partea 1, Litera P). chioapa este definit în dic ionare ca m sur popular de lungime, egal cu distan a de la vârful degetului mare pân la vârful degetului ar t tor, când cele dou degete sunt bine îndep rtate unul de altul (DLR, Tomul XI, partea 1, Litera ). Sensul cuvântului e interesant prin metafora vizual , cu inten ie glumea , pe care o presupune: a mâinii chioape , sprijinindu-se în cele dou degete inegale. Metafora a fost dezvoltat , de altfel, de numele altei unit i tradi ionale de m sur : chioapa îngenuncheat . Tot în DLR se poate g si (la echivalentul palm îngenuncheat ) citatul care o explic : palm îngenuncheat , fiindc pentru m sur toarea ei, dup ce se întinde mâna, se îndoaie, se îngenuncheaz degetul cel mare, ad ugându-se astfel jum tatea acestui deget (aproximativ 3 cm) la lungimea palmei (Br escu 1913: 7). Probabil c expresivitatea construc iei a favorizat p strarea ei, chiar dup etimologice n-au mai fost imediat vizibile sau tocmai de aceea. ce leg turile

Ca omu

sau ca oamenii

E normal ca un cuvânt fundamental precum om[2] s intre în numeroase sintagme durabile, mai mult sau mai pu in analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvânt de acest tip, care poate ajunge s exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atest evolu ia istoric care a condus la fr. on). În român , folosirea cu valoare impersonal a substantivului om nu e gramaticalizat , dar apare destul de des în limbajul popular i colocvial. E prezent , de pild , la Caragiale, în celebra replic a lui Iancu Zugravul, din Justi ie: s las pr v lia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca s mai m nânce o buc ic de pâine [3] i se continu pân în paginile ziarelor contemporane, care adopt adesea un stil familiar, ironic-sf tos: Rupe omul de la gur pentru o vacan a progeniturii (EZ 2139, 1999, 1); o dat -n via face omul 30 de ani (EZ 2132, 1999, 2); Vrea omul p mântul pe care tie

c -l mo tene te de la nu ce bunic ori este nemul umit c patronul l-a dat afar din serviciu, vine la poli ie i face o sesizare (EZ 2310, 2000, 5) etc. Dintre multele expresii române ti care con in cuvântul om, cred c merit aten ie dou construc ii comparative pe care le diferen iaz formal doar o tr s tur gramatical ; e un contrast între caracterul aparent neînsemnat al diferen ei i distan a pragmatic , de uz, care se creeaz între cele dou formule învecinate. Acestea sunt ca omu(l) i ca oamenii: compara ii care, examinate în afara contexelor, ar putea p rea echivalente; în fond, singularul articulat are adesea aceea i valoare semantic cu pluralul articulat, desemnând totalitatea indivizilor în cauz . Din fericire, dic ionarele noastre au înregistrat în acest caz diferen a. În Dic ionarul limbii române (DLR), de exemplu (Tomul VII, Litera O, 1969), ca omul prime te explica ia: cum se întâmpl (sau se poate întâmpla) în mod obi nuit oricui ; pentru ca oamenii, în schimb, defini ia este: cu manifest ri omene ti; cum trebuie, cum se cuvine . Analizând citatele în care apar cele dou construc ii se observ i mai bine diferen a fundamental dintre ele: ca omu func ioneaz , în contextul unor premise negative, ca scuz sau ca explica ie, în timp ce formula ca oamenii e folosit în recomand ri, asociindu-se unor norme pozitive. Situa ii prototipice de uz mi se par, a adar, pentru prima formul A gre it i el, ca omu iar pentru cea de-a doua, de exemplu: M nânc i tu ca oamenii!. De aici pot începe, evident, specula ii: la singular, semnifica ia pare mai curând psihologic , antropologic ori chiar religioas (omul e inevitabil p c tos); la plural, în schimb, e o semnifica ie preponderent social , evocând normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul c defini ia care trece de la un dic ionar la altul adopt pentru explicarea formulei ca omul o construc ie impersonal , în care omul are rol pasiv, de simplu receptor al unor întâmpl ri venite din afar ( se întâmpl ). Contextele contemporane par s ateste preferin a pentru o variant a construc iei populare, ca tot omu : De obicei, sunt o persoan pa nic . Îns , ca tot omu , mai am i eu sc p ri (EZ 2297, 2000, 2); R.S. are i el, ca tot omu , un serial preferat (EZ 2315, 2000, 10). Când verbul exprim clar o ac iune a c rei responsabilitate apar ine subiectului, aplicarea construc iei produce un aer de justificare comic : d dea mai bine la popor c Pre edintele rade i el la un pe diminea a, ca tot omu', o votculi (AC 32, 1997, 8); Dar m b team i eu, ca tot omu care mai judec i cu pumnul (EZ 2297, 2000, 2). Un corpus consistent de contexte care s cuprind formula ar putea da o imagine interesant asupra a ceea ce este considerat, la nivelul sim ului public, sl biciune uman , acceptabil i scuzabil sau asupra faptelor pe care vorbitorii doar mimeaz c le accept , producând efecte ironice.

[1] Caragiale 1960, II: 9. [2] R sfoind dic ionarele, merit s observ m i modific rile din defini ia de baz a cuvântului om: e instructiv de pild compara ia dintre defini ia din prima edi ie a DEX (1975) i cea din edi ia post-totalitar (1996). De la defini ia riguros ideologic , invocând dogma muncii (omul se caracterizeaz prin capacitatea de a f uri unelte cu ajutorul c rora transform realitatea înconjur toare ), se trece spre multiplicarea tr s turilor

morfologice, dar mai ales a aptitudinilor intelectuale; în 1996, între tr s turile definitoriu umane sunt acceptate dou nout i: inteligen i creierul deosebit de dezvoltat . [3] Caragiale 1960, II: 34.
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/index.htm

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->