PSIHO

Rel. medic-psiholog-pacient

Intre medic si psiholog exista o rel de colaborare, rel care nu exclude competitia, dar o
competie colegiala.

Psihologul:
1. evalueaza f-ctii psihice ( teste pt atentie, gandire logica, afectivitate, personalitate),
investigheaza dpv clinic fct. Psihice.
- nu are voie sa stabileasca diagnosticul

2. exploreaza personalitatea premorbida a pac. ( personalitate pe care a aparut sau sa

dezvoltat boala psihica= tulburare psihica)
Boala psihica poate aparea la o pers. incadrata in sfera normalului sau poate aparea la o
pers cu tulburari de personalitate.
Diagnosticul unei boli/ tulb psihice se pune numai de medic.

3. stabileste coef de inteligenta, ajuta la stabilirea diagnosticului de oligofrenie sau

retardare mentala, ajuta la stabil indicelui de deteriorare ( in dementa).
Psihodiagnostic= functiile psihologului

4. stab. evolutia pac sub tratament medicam, psihoterapeutie.

5. lucr in cadrul scolilor unde in anumite situatii ajuta la reorientarea pers
Medicul( psihiatrul) stabileste:
a. diagnosticul pac cu tulburari psihice si prescrie tratamente medicam. Urmareste
evolutia in f. de tratament si poate schimba schema de tratament daca remisiunea bolii nu
e cea asteptata.
b. nvelul de functionare al pac inainte de boala si dupa remisiunea obtinuta. Acest demers
se colaboreaza cu ancheta sociala.

Rel. med-psiholog-pac.= complexa care ajuta la tratam pacientului

Trasaturi:
1. inegalitatea partenerilor generata de pozitia pac in ac rel care sufera si solicita ajutor
( poz de inferoritate).
- poz med+ psihologului care se bazeaza pe cunostintele lor si care beneficiaza de toate
mijl necesare vindecarii pac
2. existenta unor stari de anxietate ( teama proiectata in viitor neclar definita indeosebi de
FOBIE ( teama focalizata, axata, biect precis. Teama, anxietatea pac + randamentul+
energia si il face sa solicite ajutorul.
3. exista sperante + asteptari din partea pac generate de dorinta lui de a fi inteles de medic
si psiholog si ajutat.
4. stabilirea unei colaborari sincere si stranse intre psiholog si medic+ stab unei rel de
intelegere a suferintei pac
Pozitia medicului ( psihiatrului) fata de pac tb sa fie echilibrata si sa se bazeze pe un
sprijin real acordat pac.
In cadrul rel terapeutice, med+psihologul au datoria sa descopere evenim stresante care
au declansat sau care au produs tulburarea psihica.
Concl: Rel medic-psiholog e de colaborare si competitie colegiala.
Rel med-psiho se bazeaza pe empatie ( intelege suferinta pac) sinceritate si sprijin
profesional si moral.

NORMALITATE SI SANATATE PSIHICA

Normalit poate fi considerata sinonima cu sanatatea desi sunt 2 concepte dif.

Sanatatea se refera la aspectele somatice ( fizice)
Normalitatea e mai apropiata de aspectele psihice dpdv somatic spunem despre o pers ca
e sanatoasa sau bolnava
Sanatatea psihica sau mentala e o stare de bine in care pers are o capacitate de munca
( profesionala) de comunicare si relationare cu alte pers, satisfacatoare. Exista anumiti
parametrii care sustin ac def ca:
a. ARMONIA INTERNA = armonia ce se stab intre anum fctii psihice
b. posibilit pers de a face fata exigentelor lumii exterioare + modif din ambianta

Sanatatea psihica e def ca o adaptare optima a fiintei umane la cond ambiante, o

comunicare optima si interrelationare eficienta cu alte pers.
Sanat mentala  e considerata o norma ( o medie)
 tb definita ca un proces si dezvoltare continua
Procesul de dezv +pastrare a sanat mentale depinde de etapele dezvoltarii persoanei,
precum si de situatiile cu care se confrunta.
Sanat psihica e influentata de schimbarile mediului social. Ea se bazeaza pe respectarea
normelor de convietuire, respect normelor normale pe care individul tb sa le cunoasca,
respecte + sa le adapteze.

BOALA PSIHICA = un proces care modifica personalitatea in sensul ca produce o

scadere a performantelor, a randamentului personal.

DIMENSIUNEA NORMALA A RESPONSABILITATII

Def: e considerata un fapt de constiinta specific uman, def. ca o autodegajare constienta si

voita intr-o actiune.
Constituie un atribut al vietii sociale si are o determinare social-istorica.
Responsabilitatea- se raporteaza la o activit pe care pers o alege prin propria vointa, o
intreprindere din propria initiativa si in cunostinta de cauza.
E un rezultat al unui ansamblu de valori umane, de norme si reguli, sentimente si judecati
de fravoare si are un caracter specific uman.
De multe ori respingerea excesiva impiedica efectuarea unui act medical in bune conditii
fiind f. anxiogen pt medic.De aceea se pune in discutie castigarea de catre medic a uni soi
de inamovila morala care sa-l absolve pe medic de responsabilitatea cel putin in cadrul
legislativ legal.
Efectul Placebo ( Nocebo- efect contrariu)

- sta la baza practicii psihologiei medicale

- actioneaza la nivelul sugenstiei pacientului
- depinde de urmatorii factori:
 prestigiul medicului
 clinica
 modelul de admin a substantei ( ex. Injecie, perfuzie)
 dureaza f putin

PSIHIATRIA
( Kristian Keil)

= ramura a medicinei care sudiaza:

 tulburarile psihice
 etiologia
 patogeneza lor

- organizeaza asistenta
- stabileste masurile profilactice, terapeutice si de recuperare a pacientilor cu
tulburari psihice
- se afla intr-o relatie f apropiata cu psihologia si in special cu psiho clinica

Datele generate si concluziile investigatorii psihologice sunt obligatorii pt practica

psihiatrica.
Obiectul psiho henerale se refera la procesele sistemului si insusirile psihice care
contureaza personalitatea umana si permite adaptarea adecvata la realitate in
permanenta schimbare.

Obiectul de studiu al psiho medicale consta in:

1. Rolul factorilor psihologici si evenimentelor ulterioare tulburari somato-psihice si

respectiv psih-somatice.
TSP-deriva dintr-o boala somatica care action. prin intermediul unor factori psihlogici
in agravarea bolilor somatice Ex: infarct miocardic
Stresul maxim e moartea partenerului/ propriului copil

2. Relatia stabila dintre medic si pacient implica:

- perfectionarea abilitatilor de comunicare si relationare ( mai ales a medicului)
- cunoasterea personalului pacientului, a mediului socio_familial al acestuia, a
problemelor de viata precum si a expectatiilor si neimplinirile pacientului.

3. Permite abordarea pacientului in contextul sau profesional, familial si social,

evidentierea unor posibili factori de stres care pot contribui la declansarea sau
agravarea tulburarii somatice de baza a pacientului.
4. Investigai psihologice care au ca rezultat determinarea personalitatii si
determinarea unor disfunctionalitati aparute in domeniile de viata si cuantificarea
unor deficite pozitive.
5. Folosirea diferitelor metode si tehnici de psihoterapie care contribuie alaturi de
tratamentele farmacologic la revizuirea simptomelor somatice sau psihice.

Psihopatologia- obiectul de studiu este cunoasterea stiintifica a regulilor si concptelor

generale necesare abordarii cazului particular. Ea nu descrie si nu utilizeaza cazul
individual, ci general care poate fi exprimat in concepte, relatii si reguli.

Aceasta disciplina studiaza tulburarile psihice in general prescrie simptome si

grupurile de simptome caracteristice fiecarei boli psihice precum evolutia si
prognosticul lor exprimate in toate statisticile.

Scopul celor 3 discipline nu se limiteaa la ameliorarea episodului acut, ci la refacerea

functionalitatii profesionale a individului precum si a performantelor sale sociale,
famliale si umane.

Psiho medicala- se ocupa de stabilirea diagnosticului, de evaluarea prognosticului si

de aplicarea tratamentului.

Orice boala fie ca e fizica ( somatica) Ex. Ulcer gastric, diabet zaharat, HTA), boli in
care factorul psihic are un rol secundar, fie boala psihica ( tulburare) nu se poate
vindeca.
Vindecarea se aplica numai in chirurgie.
Gripa- remisiune sau ameliorare, toate bolile care nu se vindeca.

C2

NORMAL SI PATOLOGIC IN VIATA

Termenii de normalitate si sanatate pot fi in mare masura sinonime in multe aspecte.

NORMALITATEA se raporteaza la medie sau la norma si se refera mai mult la

aspectul sanatatii psihice decat la cea somatica. Este intalnita mai mult in domeniul
curativ.
SANATATEA- termen situat deasupra normelor, se adreseaza mai mult aspectelor
somatice si e intalnit mai mult in domeniul preventiv al medicinii.
Exista 4 motive pt definirea normalitatii psihice:

1. Delimitarea cu mai multa acuratete a indicilor calitatii vietii avand in vedere

eforturile sustinute de societatile dezvoltate si de cresterea calitatii sanatatii
oamenilor.
2. Incercarea de clasificare si standardizare a tulburarilor psihice.
Tulburarile psiice se ghideaza dupa 2 sisteme:- in SUA- DSM IV
- in Europa- ICD X
Normalitatea psihica- pornind de la acest punct poate fi descrisa patologia.
3. Incercarea de delimitare a efectului terapeutic al unor substante ( medicamente).
4. Pt. a observa capacitatea de munca care este data de integritatea ( pacientului)
corporata cat si de normalitatea psihica.
SANATATEA= acceptiune negativa= reprezinta lipsa infirmitatii si absenta bolii
= acceptiune pozitiva= stare de bine, capacitate satisfacatoare de munca si
interrelationare, capacitatea de a iubi si pe altcineva decat propria persoana, lipsa
conflictelor intrapsihice, o buna adaptare la conditiile variabile ale vietii.
SANATATEA PSIHICA=
1. sanatate privita ca medic- un demers statistic prin care comportamentele patologice
sunt considerate cele care au frecventa cea mai mica intr-o societate, individul este o
entitate biopsihosociala, iar aplicarea mediei statisticii la nivel de comportament e
forma de diagnosticare cea mai facila.

Conceptul de sanatate, atat la nivel individual cat si la niv colectivitatii include:

- o dimensiune biologica
- -“- psihologica ( reprez capacitatea de a formula judecati corecte)
- -“- sociala ( apacitatea de comunicare si interrelationare armonioasa)

2. sanatatea ca un procent strict individual- nu este un reper static si are o anumita

dinamica si ao anumita etapizare in functie de varsta pac si influentele societatii
asupra pac.

3. sanatatea vazuta ca o valoare personala din aceasta perspectiva putem observa ca

fiecare pacient are o anumita perspectiva pt boala sa de sanatate psihica, iar boala nu
este exclusiv rezultatul unei etiologii obscure, blestem. Ex: comportament autolitic:
consum de alcool, tutun, droguri, condusul cu viteza excesiva…

4. sanatatea pastrarii moralitatiilor si a exigentei de moralitate pe care societatea ni le

impune. Respectarea normelor morale si legale ale societatii reprezinta o conditie
importanta starii de sanatate psihica.

5. capacitatea de integrare sociala.

PSIHOIGIENA

Totalitatea masurilor care sunt luate in mod constient pt mentinerea unui echilibru
practic optim.

PSIHOPROFILAXIA = masurile care sunt luate pt evitarea imbolnavirii psihice.

PSIHOPROFILAXIA PRIMARA = masurile care sunt luate la un pacient care a fost
deja diagnosticat cu o boala psihica t a impiedica recurenta bolii psihice sau agravarea
sau cronicizarea cu defect a acestuia.
PSIHOPROFILAXIA TERTIARA= ansamblul masurilor luate de catre societate pt
reintegrarea societatii si profesionala a pacientilor diagnosticati cu tilburari psihice,
masuri ce constau mai ales in destigmatizarea bolii psihice si a pacientului psihiatric.
 Nivel de periculozitate al pacientului psihiatric este oglindit prin potentialul de
agresivitate al acestuia, atat auoagresiv cat si heteroagresiv. S-a obs ca potentialul de
heteroagresivitate al pacientilor din asa numita “ zona gri” a patologiei psihiatrice
( psihopatilor) nu sunt considerate boli psihice prin sine insusi ( perse).

C3

PARTICULARITATILE PROCESULUI DE DIAGNOSTIC

Modelul traditional medical de stabilire a unui diagnostic presupune mai intai

efectuarea ex clinic, apoi si a examenlui paraclinic si apoi stabilirea unui diagnostic.

Ex clinic consta din inventarierea semnelor si a simptomelor cu care se prezinta

pacientul.
Semnele: acele cauze care pot fi obiectivate de catre medic prin examinarea
pacientului: icter, tumefactie, cresterea temperaturii.
Simptomele: acele cauze subiective pe care le descrie pacientul : durerea, localizarea
si debutul ei.

Exista si pacienti care inventeaza diferite simpotome cu motivatii diferite:

- atragerea atentiei asupra lor, a persoanelor apropiate pacientului, o acuza de
invaliditate pt a se sustrage anumitor datorii profesionale.
- Tulburare factice- pacientul adora statutul de pacient neavand alta motivatie de a
se prezenta la medic.
- Tulburare de somatizare- intalnita in psihiatrii : pacientul isi traieste n mod real
durerea desi acesta nu are un substrat biologic real: in situatii de stres si la
persoanele nevrotice. Pacientii traiesc in mod dramatic rolul de pacient.

Dupa investigarea semnelor si simptomelor se realizeaza integrarea acestora in sindroame

si apoi in boli. Medicina moderna a fost divizata pe diferite aparate si sisteme existand la
ora actuala “ specialitati de organ”. Avand in vedere acest lucru trebuie evidentiat
reflexul de a trata pacientul strict la organul afectat. Exista riscul unei abordari
mecaniciste la pacienti. Trebuie avut in vedere in permanenta o abordare colista ( omul ca
intreg) a pacientului, nesegmentat pe aparate si sisteme=> ABORDARE
PSIHOSOMATA A PACIENTULUI.

INVESTIGARE PARACLINICA- trebuie sa fie tintita, motivata clinc si in niciun caz

redundanta. Tehnologizarea medicinei are ca efect scoaterea pacientlui de sub utela
statutului sau de om suferind.
Inventarierea semnelor si simptomelor se face cu ajutorul anamnezei care poate fi de 2
feluri:
- dirijata- pacientului I se pun intrebari stricte si la care se asteapta de obicei un
raspuns foarte clar: da/nu.
- Narative= nedirijate- pacientul este lasat sa povesteasca istoricul afectiunii sale.
De obicei se prefera o anamneza de tip mixt si mai ales in psihologie cand incercam
sa obs capacitatea de gandire si coerenta discursiva a pacientului.
De obicei conditiile unui examen medical impun un anumit barem temporal. Boala
acuta e standardul la care se raporteaza psihologia medicala in descrierea pacientului
si a trairilor acestuia.
De obicei in faza acuta a bolii exista semne si simptome de amplitudine mai mare,
astfel anxietatea pacientului este mai mare. De asemenea exista o deviatie mult mai
mare fata de normalitatea a parametrilor fiziologici ai pacientului iar boala are o
anumita procesualitate- un debut clar localizat in timp, o evoluie a boliicare consta
dupa terminarea simptomatologiei acute in convalescenta s apoi stabilizarea treptata a
starii de sanatate.
O boala acuta are deobicei o evolutie scurta. Afectiunile cronice succed
simptomatologia acuta a unor boli si constau intr-o anxietate mai scazuta a
pacientului pt ca viata lui nu este pusa sub pericol ca in faza acuta dar exista o
elitabilitate mai mare a pacientului.

Evolutia bolilor cronice este lunga, uneori durand cat viata pacientului ( HTA,
diabet). Aici exista necesitatea cresterii motivatei pacientului de a urma tratament
analog dat fiind faptul ca simptomatologia numai e atat de pregnanta ca in faza acuta
a bolii cand pacientul avea o motivatie intrinseca, aceea de a depasi boala.
MODALITATI DE INTERACTIUNE MEDIC –PACIENT:
- ascultarea- componenta fundamentala a interviului clinic si se spune ca arta
medicului consta in a stii sa scule pacientul.
- Tipuri de relationare a pacientului in functie de implicarea sa in actul terapeutic:
 tipul nonparticipativ- pacientul e in coma sau inconstient
 tipul interogativ- pacientul urmareste modelul de relationare intre parinte
parinte si copil- pacientul pune foarte multe intrebari si ajunge sa nu faca
altceva decat ceea ce-i spune medicul
 tipul participativ- pacientul nu doreste sa mearga l amedic si nici sa
urmeze tratament. In afectiunile somatice acest lucru este lasat la
latitudinea pacientului dar in afectiunile psihice in care exista unpotential
marit de hetero sau autoagresivitate, pacientii sunt internati intr-o maniera
nonvoluntara.
 Tipul cooperant- pacientul doreste sa mearga la medic, sa urmeze
tratament, isi constientizeaza afectiunea si coopereaza cu medicul pt
insanatosirea sa si face ce spune medicul, se implica activ in tratamentul
sau.

Modalitati de relationare fata de pacient:

- relationarea directiva in care medicul “porunceste” ce trebuie sa faca pacientul si

ceea ce nu trebuie sa faca precum si o modalitate nondirectiva a medicului care
convinge pacientul sa urmeze tratament nu dupa o pozitie de superioritate ci dupa
o pozitie de egalitate.
- Alianta terapeutica= relatia care se stabilete intre medic si pacient, amandoi fiind
coechipieri si avand acelasi obiectiv= insanatosirea pacientului.
- Tipul de medic directiv si de pacient interogativ creeaza premizele de realizare a
unei dependente totale ale pacientului de medicul sau.

C4

PRINCIPIILE MEDICINEI PSIHOSOMATICE

Stresul psihic= R. nespecifica de adaptare somatica si psihologica a org. la anumite

situatii sau evenimente aparute.
- conceptualizat pt prima data de psihofiziologul Hans Sellye
- Holmes si Rahe- primii care au facut un inventar al situatiilor psiho-stresante. Au
elaborat scala de stres Holmes si Rahe care e fol si azi in psihiatrie.

Erarhizeaza principiile de viata:

0- sit. Care nu are incarcatura psiho-stresanta

100- cu cea mai > -“- de stres
>80- psihotraume
Stresul cel mai > - moartea partenerului de viata sau a copiilor
75- moartea parintilor
83- divort
63- detentie
50- casatoria
76- femeie-nasterea copilului
55-barbat
2- traersat pe culoarea rosie ca pieton
Mai important decat evenimentul in sine e semnific. O are evenim pt pers respectiva.
Evenim cu incarcatura afeciva respectiva neg cat si evenim cu incarcat afect + produc
o R de stres.

STRESUL- totalitatea R organismului in timpul adaptarii la o situatie noua.

Evenim. Placute produc eustres.
-“- cu incarc afectiv neplacute= distres

Evenim stresant actioneaza la niv organism prin dif. Mecanisme imuno-neuro-

hormonale prin eliberarea unor hormoni, a unor mediatori care intervin in secretiile
hormonale, in functionarea imunologica si in eliberarea de neuro-modulatori.
Stresul psihic poate fi > acut- cand o situatie se prod intr-un interval scurt
> croinic- situatia persista o per mai lunga de timp > 3 luni

SINDROMUL GENERAL DE ADAPTARE

- sindrom Sellye
- parcurgerea a 3 etape pe care le parcurge organismul in intalnirea cu o situatie
noua.
I faza de alarma – in care org. ia contact pt prima data cu situatia stresanta
- etapa preponderent cu modificari fiziologice
II etapa de epuizare:
- mec de aaptare ale org sunt excedate
- poate apare un substrat lezional sau o tulburare psihica ( ulcer duodenal de stres),
infarct miocardic, dermatita= boli psiho-somatice)

Modificari hormonale in stresul psihic:

Stresul actioneaza asupra celor 2 axe h. importante:

1. axa hipofizo-cortico suprarenala
2. axa catecolaminelor

1. axa H-CS
a. in stres psihic se elib canitati mai > de CLH-> descarcari de ACTH din hipofiza 
elib crescuta din CS a cortizolului
Stres crescut de ACTH-> cortizol crescut= marker al stresului, cel mai imp.
b. STH= somatotrop hormon, h de crestere
- elib fiziologic in per de pubertate
STH, cortizonul duc la TA cresc, supresia secr de insulina
- pe termen lung posibilit dezv unui diabet
- niv lipidelor din sange creste
Stresul psihic colesterol ridicat
c. vasopresina ADH h. antidiuretic
- prod TA crescuta
- se intalneste mai ales in stresul acut.
- are parodoxal si reflex de mictiune imperioasa dat constrictiei la niv vez urinare.
d. gonadoliberinele act asupra FSH si LH, care regl ciclul menstrual in sit de stres
deregasri, stres prelungit infertilitate
Barbatii pot rasp diferit la stres elib de testosteron la min, elib mare de testost
agresiv

2. Axa a II-a
- act la stres psihic prin elib de adrenalina + NA catecolamina atat la niv central
( cerebral) cat si la niv perif

A= h cel mai imp secr in stresul acut

- elib sa mobiliz org pt sit de lupta sau fuga
- Descarcarea h are la baza principiul homeostaziei = echilibrul la care org sa apara
in mom succesive
- Sudoratie cresc- in lupta
- Stres acut- opioide endogene- rol analgezic, halucinaor
- Difera de la o pers la alta