Sunteți pe pagina 1din 71
Cadrul Legal si Procedural de Colectare a Impozitelor si Taxelor Locale
Cadrul Legal si
Procedural de
Colectare a
Impozitelor si
Taxelor Locale

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Acest material a fost realizat cu efortul experţilor români, Adriana Tiron-Tudor şi Ioan Gherasim şi expertul american, Alan Ferguson, consultant în Venituri locale, în cadrul programului de Asistenţă în domeniul Administraţiei Publice Locale realizat de Research Triangle Institute (RTI) finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

COLECTAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE

I. CADRUL LEGISLATIV AL AUTONOMIEI APL

O componentă esenţială a reformei administraţiei publice o constituie descentralizarea acesteia, prin întărirea autonomiei autoriţăţilor publice locale.

Autonomia locala presupune 1 :

dreptul colectivităţilor locale de a decide şi conduce în limitele legii, în probleme publice importante pe propria răspundere şi în interesul populaţiei din zonă; dreptul la resurse financiare proprii suficiente, de care colectivităţile locale să poată dispune în mod liber în exercitarea competenţelor lor descentralizarea sistemului veniturilor şi cheltuielilor publice, perceperea directă, de către autorităţile locale nu numai a impozitelor şi taxelor locale, ci şi a unei cote părţi din celelalte impozite şi taxe stabilite la nivel central.

Aceste principii fundamentale ale autonomiei locale au fost statuate prin Constituţie 2 şi prin Legea administraţiei publice locale nr 69/1991 3 , astfel:

Constituţia României art 119 şi 120, alin. 1:

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice", iar " autonomia administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, şi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii"

Principiile constituţionale se regăsesc şi sunt dezvoltate în primul articol al legii organice, Legea APL astfel:

1. Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor APL, legităţii şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

2. Autonomia locală este administrativă şi se exercită numai în cadrul legii.

3. Autonomia locală priveşte organizarea şi funcţionarea APL şi reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor APL de a rezolva şi gestiona, în

1 Art.3 şi 9 din Cartea Europeană -“Exerciţiul autonom al puterii locale”, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985

2 adoptată prin Referendum la8 decembrie 1991

3 publicată în M.Of. 238 din 28 nov.1991, republicată în M.Of. nr.79 din 18 aprilie 1996

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă. 4. Aplicarea principiilor enunţate nu aduce atingere caracterului de stat naţional unitar al României.

Autorităţle APL prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.

Tot în Legea APL nr. 69/1991 republicată, este stipulat în :

Art.9: "În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe şi judeţe, elaborează şi aprobă bugetele de venituri şi cheltuieli şi au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.

Art.91 (1) :"Finanţele comunelor, oraşelor şi judeţelor se administrează în condiţiile prevazute de lege, conform principiului autonomiei locale.

(2) Autorităţile APL au dreptul la resurse proprii suficiente, proporţional cu competenţele ce le revin potrivit legii, de care pot dispune în mod liber"

Art 98: "Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se realizează prin organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor, sau prin organele proprii ale consiliilor locale şi judeţene, în condiţiile legii"

Aşa cum rezultă din textele invocate,

Constituţia României şi legea APL 69/1991 constituie

FUNDAMENTUL JURIDIC AL AUTONOMIEI APL

Cu toate acestea autonomia locală era limitată datorită următorilor factori:

* Cea mai mare parte a veniturilor proprii, respectiv impozitele şi taxele locale erau constatate, urmărite şi încasate de către unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor; * Veniturile proprii, aveau o pondere mică în totalul veniturilor bugetelor locale, cea mai mare parte a acestora fiind asigurată prin transferuri, subvenţii sau alocaţii din bugetul de stat.

În consecinţă APL era lipsită de posibilitatea de a acţiona în mod nemijlocit asupra stabilirii şi colectării operative la bugetele locale a celei mai importante părti din veniturile acestor bugete.

Cu toate că prin Constituţia României şi prin Legea APL se proclamă autonomia APL, această autonomie nu se putea exercita în mod efectiv, fiind îngradită de necorelările

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

dintre actele normative invocate şi legile organice care reglementau regimul juridic al finanţelor publice şi fiscalitatea.

Legea APL a intrat în vigoare de la data constituirii autorităţilor APL rezultate în urma alegerilor locale din februarie 1992.

O etapă importantă în transpunerea în practică a principiilor autonomiei locale o reprezintă "Legea privind impozitele şi taxele locale nr 27/1994 4

Prin acest act normativ se reglementează în principal următoarele:

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, constituind surse de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale acestor unităţi (art 1şi 2)

Modalitatea de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale, respectiv;

* baza de impozitare;

* cotele de impunere;

* termenele de plată;

* stabilirea contribuabililor;

* exigibilitatea şi termenele de plată;

* modul de percepere a impozitelor şi taxelor locale;

Competenţa autorităţilor publice deliberative locale de a stabili:

Cotele de impozite şi taxe precum şi majorarea sau diminuarea acestora în limitele prevăzute de lege;

Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor;

Posibilitatea acordării de eşalonari la plată, amânări precum şi de reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi taxelor neachitate la scadenţă;

Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impoizitelor şi taxelor locale se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale - care au obligaţia organizării de compartimente de specialitate (art.53);

Aplicarea procedurilor de urmărire silită, în cazul neachitării în termen a impozitelor şi taxelor locale.

Legea privind impozitele şi taxele locale republicată a fost modificată utlerior prin: OUG nr. 62/1998, OUG nr.15/1999, OUG nr.16/1999, OUG nr. 27/1999 Legea nr. 22/1999, Legea nr. 149/1999.

4 publicată în M.Of. nr.127 din 24 mai 1994, modificată succesiv de mai multe ori, fiind republicată în M.Of. nr.273 din 22 iulie 1998

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Redăm în anexă Legea nr.27/1994 actualizată la data de 31 decembrie 1999 (fiind eliminate textele abrogate)

Legea privind finanţele publice locale nr. 189/1998 stabileşte cadrul juridic care reglementează modul de formare şi utilizare a resurselor financiare aparţnând unităţilor administrativ-teritoriale.

Principalele reglementări conţinute vizează:

Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unităţilor administrativ- teritoriale constituite din:

impozite, taxe şi alte venituri fiscale; venituri nefiscale; venituri din capital; cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale; transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat; venituri cu destinaţie speciala.

Răspunderea autorităţilor administraţiei publice locale privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii.

Cheltuielile bugetelor locale,

Responsabilitatea ordonatorilor principali de credite (preşedinti ai Consiliilor Judeţene, primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de încasare a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea integrităţii bunurilor, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor şi a conturilor de execuţie.

Efectuarea execuţiei de casă prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului;

Elaborarea metodologiei de întocmire şi execuţie a bugetelor locale de către Minsterul Finanţelor;

Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice;

Contractarea împrumuturilor pentru unităţile APL.

Faţă de prevederile iniţiale ale legii privind finanţele publice locale, s-au adus modificări ulterioare, prin care se instituie obligativitatea infiinţării de către APL de compartimente proprii de specialitate, cu atribuţii privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

În acest sens, prin OG nr. 61/1998 aprobată şi modificată prin Legea nr. 86/1999, Legea nr. 189/1998 5 se completeaza cu trei articole ( art. 66, 67, 68) se stabileşte ca până la data de 31 decembrie 1999, consiliile locale şi judeţene să preia efectiv de la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, prin protocol toate atribuţiile privind stabilirea, urmărirea, controlul şi încâsarea impozitelor şi taxelor locale, inclusiv cele de soluţionare a obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate cu privire la stabilirea controlului şi încasarea acestor venituri.

Aprobarea protocolului-cadru şi a acţiunilor de predare-primire a exercitării de către consiliile judeţene, consiliile locale şi consiliul General al Municipiului Bucureşti a atribuţiilor prevăzute în Legea finanţelor publice locale s-a făcut prin H.G, nr. 333/1999 prin care se stabilesc, în principal următoarele:

Coordonarea şi sprijinirea activităţii de predare-preluare va fi asigurată de Ministerul Finanţelor şi DAPL;

Semnarea protocolului de predare-preluare a exercitării atribuţiilor referitoare la veniturile bugetelor locale să se facă până la data de 10 mai 1999;

Aducerea la cunoştinţa contribuabililor, persoane fizice şi juridice de către APL a datei de preluare a impozitelor şi taxelor locale:

Anexa 1 Protocolul cadru de predare-preluare; Anexa 2 lista cuprinzând impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetelor locale care fac obiectul Anexa 2 lista cuprinzând impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetelor locale care fac obiectul acţiunii de predare-preluare;

Anexa 3 programul de desfăşurare a operaţiunilor pregătitoare în vederea predării- preluării şi a etapizării acţiunilor de predare -preluare. -preluării şi a etapizării acţiunilor de predare-preluare.

HG nr. 333/1999 are trei anexe, respectiv:

CONCLUZII:

Cu toate că reglementările privind stabilirea fundamentului juridic al autonomiei APL a apărut încă din anul 1991 ( Constituţia României şi Legea APL) procesul de transpunere în practică a măsurilor concrete de exercitare a autonomiei s-a desfăşurat lent, gradual, cu numeroase dificultăţi, fiind încheiat abia la finele anului

1999;

Măsurile de sprijinire a APL pe linia preluării atrubuţiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor locale şi a altor venituri ale bugetelor locale au fost sumare şi superficiale;

Cadrul normativ care reglementează modul de stabilire, urmărire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale este foarte fluctuant conţinând neconcordanţe şi ambiguitîţi.

Exerciţiu:

5 în anexă este redată Legea nr.189 privind finanţele publice locale actualizată până la data de 31 decembrie 1999

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Având în vedere cadrul normativ existent, vă rugăm să identificaţi:

neconcordanţele existente în modul de reglementare privind:

-modul de stabilire a impozitelor şi taxelor locale; -execuţia veniturilor bugetelor locale.

care sunt principalele reglementări ce limitează autonomia locală - pe linia stabilirii,

controlului şi încasării veniturilor bugetelor locale?

ROLUL COLECTĂRII IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE ÎN MAXIMIZAREA VENITURILOR

Scop: crearea unui sistem eficient de maximizare a veniturilor pentru APL. Programul cuprinde 9 componente care dacă sunt înţelese şi aplicate vor crea premizele maximizării veniturilor APL-ului.

Definirea: Maximizarea veniturilor presupune că APL-ul este capabil să obţină maximum posibil din sursele sale de venituri legale şi administrativ posibile. Înseamnă capacitatea de a aduce o serie de îmbunătăţiri politicilor, procedurilor personalului şi structurii organizatorice. Intenţia este de a utiliza fiecare din aceşti factori pentru a exploata la maxim potenţialul fiecărei surse de venit, în concordanţă cu scopurile şi priorităţile APL-ului.

Beneficii: Adoptarea unui program global în vederea maximizării veniturilor aduce mai multe beneficii APL-ului:

* reduce nevoia de a limita programele şi serviciile care nu sunt imperios necesare * îmbunătăţeşte potenţialul pentru a oferi noi servicii sau pentru a le îmbunătăţi pe cele existente; * creşte vizibilitatea şi monitorizarea pentru personalul responsabil cu generarea veniturilor şi colectarea lor.;

* dezvoltă oportunităţi de creare a unei structuri globale a veniturilor mai echitabilă şi eficientă şi mai puţin dependentă de sursele de venituri;. * scoate în evidenţă slăbiciunile procedurilor şi organizării managementului financiar al oraşului;.

* relevă ariile care pe viitor trebuie analizate pentru asistarea bugetării şi planificării.

Politici:

Un program de maximizare a veniturilor ar fi necesar să ia în considerare cel puţin următoarele nouă componente:

1. crearea şi utilizarea unei clasificări temeinice a veniturilor şi a unui sistem de raportare;

2. crearea şi utilizarea unui manual intern cu privire la venituri.;

3. crearea şi utilizarea unei auditări externe a veniturilor;

4. stabilirea şi îmbunătăţirea costurilor prin găsirea şi aplicarea politicilor şi practicilor de recuperare a veniturilor;.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

5.

implementarea unui rezonabil management al costurilor şi a unui program al încasărilor;

6.

aprecierea şi îmbunătăţirea structurilor şi procedurilor de colectare;

7.

dezvoltarea unui plan de recuperare a veniturilor de la răuplatnici;

8.

instituirea unui bun control intern şi a procedurilor de auditare;

9.

evaluarea surselor curente şi viitoare de venituri.

Reflexie:

Pe o scală de la 1 la 10, punctaţi importanţa pe care credeţi că o are maximizarea veniturilor în prezent în APL- ul dv. Analizaţi cele nouă componente şi notaţi unu sau două din ele care credeţi că nu sunt în prezent necesare APL-ului dv, argumentând de ce.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

II. ETAPELE PARCURSE ÎN PROSESUL DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Pregătirea listelor contribuabililor confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi

Întocmirea listelor

numele şi prenumele (sau denumirea);

date de identificare;

cuantumul obligaţiilor bugetare.

Facturarea aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor de plăţi faţă de bugetul local şi a scadenţelor de plată; data transmiterii înştiinţărilor de plată.

Încasarea sumelor şi depunerea în conturi prin utilizarea tuturor mijloacelor şi procedurilor prevăzute în manual

Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili

Recuperarea sumelor restante

identificarea restanţierilor şi întocmirea listelor

utilizarea metodelor amiabile de încasare

transmiterea somaţiilor

utilizarea instrumentelor legale de constrângere: executare silită

Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor (sumelor încasate în plus, aplicarea măsurilor legale referitoare la regularizări, compensări, anulări de debite, rambursări şi definitivarea listei de rămăşiţe).

REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND PROCESUL DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Cadrul general: Legea nr.189/1998; Legea nr.27/1994 cu modificările ulterioare, O.G. nr.11/1996 cu modificările ulterioare

1.- Pregătirea listelor contribuabililor

nereglementat: manual proceduri - Registrele de rolulterioare 1.- Pregătirea listelor contribuabililor 2.- Intocmirea listelor nereglementat: manual proceduri -

2.- Intocmirea listelor

nereglementat: manual proceduri - se utilizează formularele tipizate prevăzut e prin O.M.F. nr.805/19a/6283/1999 Extras de rol cod se utilizează formularele tipizate prevăzute prin O.M.F. nr.805/19a/6283/1999 Extras de rol cod

70.13.18.99

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

3.- Facturarea

reglementări parţiale pentru - procesele verbale de impunere - când apar modificări privind materia impozabilă (Legea nr.27/1994) - procesele verbale de impunere -când apar modificări privind materia impozabilă (Legea nr.27/1994)

- înştiinţarea de plată -în cazul restanţierilor (O.G. nr.11/1996)

- nu este reglementată periodicitatea şi termenele de transmitere a facturilor (înştiinţări de plată pentru debite curente); manual de proceduri.

4.- Încasarea sumelor

reglementări parţiale (Legea nr.189/1998) -manual proceduri -manual proceduri

5.-Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili (O.U.G. nr.58/1999)

6. Recuperarea sumelor restante utilizarea metodelor amiabile -nereglementat: manual proceduri; transmiterea somaţiilor (O.G. nr.11/1996); utilizarea metodelor legale de constrângere (O.G. nr.11/1996);

metodelor legale de constrângere (O.G. nr.11/1996); 7. Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor

7. Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor -nereglementat -manual proceduri

Aprecierea modului de realizare a înştiinţării de plată şi a colectării

Această componentă are în vedere două domenii cheie în administrarea veniturilor:

structura organizatorică şi personalul ce supraveghează activitatea de emitere a inştiinţărilor şi cea de colectare;

procedurile utilizate de către acest departament pentru a colecta veniturile;

Este uşor să supraveghezi aceste domenii căutând căi de creştere a veniturilor APL, dar acestea sunt îmbunătăţiri care se află sub controlul APL.

Structura organizatorică, personalul

În APL ar trebuie să existe un singur birou, departament pentru emiterea înştiinţărilor şi colectare, cu un singur conducător care răspunde de pregătirea, emiterea şi distribuirea tuturor înştiinţărilor de plată şi colectarea şi depozitarea veniturilor. Operaţia de colectare a veniturilor trebuie să fie organizată astfel încât fiecare funcţionar să aibă sarcini clare şi răspunderi concrete. Fiecare angajat trebuie să aibă o fişă a postului în care să fie prevăzute sarcinile postului pe care îl ocupă şi un singur şef care îl conduce. Trebuie categoric eliminate situaţiile în care responsabilităţile de colectare sunt împărţite între mai mulţi şefi şi angajatul trebuie să raporteze la mai mult de o persoană. Această structură organizatorică, permite realizarea de economii în privinţa numărului de

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

personal, pregătire a sa şi a echipamentelor de birou, elimină desele probleme de comunicare . Raportarea Conducătorul compartimentului de colectare trebuie să raporteze şefului compartimentului financiar din cadrul APL. Colectarea veniturilor poate fi făcută cu forţe proprii sau contractată cu agenţi privaţi sau o combinaţie a celor două forme. Este mai avantajoasă colectarea prin aparat propriu pentru că se poate asigura un control mai riguros, ceea ce duce la o eficienţă sporită.

Şeful compartimentului de colectare supervizează direct pesonalul şi procedurile, poate institui proceduri de control şi de audit pentru a asigura onestitatea, eficienţa şi acurateţea biroului de colectare. De asemenea, poate supraveghea contactul, relaţia cu plătitorii, în vederea asigurării unui tratament politicos şi cinstit, corect. Primul avantaj al colectării veniturilor cu forţe porprii sunt costurile.

Privatizarea Privatizarea colectării poate fi mai puţin costisitoare dacă contractorul are mulţi clienţi şi repartizarea costurilor cu colectarea se face pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Controlul rezultatelor este mai greu de realizat. O posibilă variantă ar fi ca emiterea înştiinţărilor de plată şi colectarea plăţilor să se realizeze de către angajaţii APL, iar urmărirea rău platnicilor în unele situaţii (ex. cu şanse mici de recuperare) poate fi dată în sarcina unei societăţi private de colectare, urmărire.

Împărţirea responsabilităţilor În cadrul biroului de venituri, atribuţiile trebuiesc clar delimitate între angajaţii cu funcţie de emitere înştiinţări, colectare şi depunere încasări, asigurându-se un control adecvat. Una din persoane totalizează banii încasaţi ( numerar sau plăţi fără numerar) şi pregăteşte depunerea acestora, în timp ce altă persoană totalizează înştiinţările de plată care au fost încasate pregătind introducerea lor în contabilitate la conturile de debitori. Cele două totaluri se compară. Această procedură asigură diminuarea posibilităţilor de sustragere a unor fonduri încasate. Introducerea tuturor încasărilor într-un registru de casă sau un calculator legat la o casă de bani, ce marchează data şi ora plătii poate ajuta la reducerea posibilităţilor de eroare, şi poate îmbunătăţi timpul necesar echilibrării colectării lor zilnice.

Depunerea veniturilor Depozitele trebuie făcute în conturi la trezorerii, zilnic. Depunerea rapidă, promptă, a fondurilor este importantă pentru siguranţa fondurilor şi pentru a asigura necesarul de fonduri conform managementului trezoreriei. Dacă se poate este bine ca persoana care face depunerea la bancă să fie diferită de cea care pregăteşte depunerea. Autorităţile locale trebuie să manifeste o grijă deosebită în selectarea personalului de colectare care trebuie să fie calificat şi onest, deoarece manipulează sume mari de bani, fiind absolut necesar un sistem de siguranţă adecvat şi valabil.

***Lista de verificare a evaluării organizaţiei şi personalului:

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Responsabilitatea pentru partea financiară este concentrată într-o singură persoană, şeful compartimentului financiar contabil? Au calificarea necesară persoanele din subordinea directorului financiar care conduc compartimentele financiare cum ar fi bugetarea, evaluarea, colectarea, contabilitatea, trezoreria, şi aprovizionarea?

Se utilizează un sistem informatic de colectare a datelor, astfel încât să se minimizeze reintroducerea lor pentru alte nevoi informaţionale?

Manualul de proceduri Util ar fi ca procedurile folosite în procesul de colectare a taxelor şi impozitelor să fie redactate sub forma unui manual. Procedurile scrise contribuie la o mai mare eficienţă şi acurateţe şi de asemenea duc la îmbunătăţirea comunicării. Alte avantaje ale procedurilor scrise ar fi că ele:

Pot sta la baza pregătirii personalului şi la baza unor schimburi de experienţă, procedurile asigurând o bază de referinţă şi putând fi luate ca şi standarde pentru manipularea banilor şi împărţirea responsabilităţilor.Alte avantaje ale procedurilor scrise ar fi că ele: Procedurile scrise pot constitui o parte importantă

Procedurile scrise pot constitui o parte importantă în procesul de evaluare a personalului. Este uşor să determini nivelul performanţei dacă ai exprimate clar performanţele dorite, (estimate). dorite, (estimate).

Vă pot ajuta pe dvs. şi personalul în general la refuzarea cererilor de exceptare şi favoruri speciale. Le puteţi arăta clienţilor că cererea lor de diminuare a sumei de plată, a majorării, penalităţii, sunt clar prevăzute şi descrise în manualul de proceduri, prevenind astfel post datarea chitanţei pentru plătile făcute după expirarea e în manualul de proceduri, prevenind astfel post datarea chitanţei pentru plătile făcute după expirarea termenului, şi "alte şmecherii". Aceasta va demonstra în plus implicarea dv într-o abordare profesionistă a muncii pe care o faceţi.

Procedurile scrise pot furniza date auditorului, care în general caută să determine dacă procedurile folosite în birou asigură un control intern suficient şi protejează bunurile administraţiei locale. De asemenea:

* pot sta la baza documentării necesarului de personal, echipamente electronice şi softuri, pregătire şi alte resurse în vederea atingerii scopurilor biroului.

*

pot fi utile în

excepţionale sau care nu sunt familiare angajaţilor.

economisirea timpului şi eliminarea greşelilor pentru sarcini

* pot constitui o bază pentru pregătirea rapoartelor pentru conducere şi public.

În general facturarea se face de către un compartiment distinct din cadrul biroului de colectare, care pregăteşte lista înştiinţărilor de plată şi apoi o înaintează inspectorilor colectori. Procedurile care trebuiesc dezvoltate pentru biroul de facturare includ:

Pregătirea listelor de înştiinţare de plată

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Lista trebuie să includă numele contribuabililor, adresa, suma totală a noilor impozite, suma totală a celor vechi, toate penalităţile şi majorările adăugate înştiinţării, numărul contului ( în care se varsa?) şi baza de impozitare. De exemplu, în stabilirea plăţii pentru consumul de energie electrică, înştiinţarea trebuie să cuprindă citirea veche a contorului, noua citire, iar diferenţa este baza de impunere pentru înştiinţarea curentă.

Alte informaţii relevante privind facturarea cum ar fi sursa citirii (angajaţii APL, furnizată de client, estimată). Aceste şi alte adaugări de plată trebuiesc specificate în listă.

Reprezentanţii autorităţii locale ce au în sarcină pregătirea listei de înştiinţări trebuie să o semneze şi dateze pe ultima pagină, indicând aprobarea sa pentru ca lista să fie trimisă la inspectorii colectori.

Pregătirea înştiinţărilor de plată În momentul de faţă se utilizează “Înştiinţarea de plată” cod 70.13.09.99 numai pentru înştiinţarea contribuabililor privind obligaţiile de plată restante.

Pentru a veni în sprijinul contribuabililor vă supunem atenţiei posibilitatea perfecţionării metodologiei de colectare care poate fi prevăzută şi în manualul veniturilor.

Înştiinţărea trebuie să conţină două părţi (una sus şi alta jos, sau două exemplare) din care una să rămână clientului iar cealaltă inspectorului colector.

Fiecare factură trebuie să conţină toate informaţiile descrise mai sus şi data emiterii, data scadenţei şi suma de plată. Trebuie să conţină şi instrucţiuni clare de plată ( numerar, ordin de plată, card), orarul de plată şi telefonul pentru informaţii. Este foarte important ca contribuabilul să-şi cunoască atât obligaţiile cât şi drepturile. De aceea, este foarte util ca înştiinţarea de plată să conţină informaţii şi despre modalităţile de contestare. Se poate face un duplicat de factură care să se păstreze la biroul de colectare pentru clenţii care pierd originalul, dacă nu există posibilitatea generării rapide la comandă a unui nou set de înştiinţare.

Informatizarea procesului de facturare ajută la emiterea rapidă şi corectă a acestora. Este foarte eficient să se utilizeze acelaşi calculator pentru facturarea curentă, pregătirea listei şi înregistrarea în contabilitate.( un singur soft, o singură bază de date), Un soft bun de facturare trebuie să fie capabil să păstreze înregistrările din timpul facturării şi activităţii de colectare, să pregătească listele cu înştiinţările de plată, să păstreze toate schimbările intervenite în contul clienţi, şi să genereze o nouă înştiinţăre, fără a fi necesară reintroducerea sau găsirea informaţiilor aferente.

Întrebare: Cum protejaţi baza de date privind evidenţa debitelor şi încasărilor pentru asigurarea securităţii datelor? Prin programele utilizate modificările sau corecţia datelor iniţiale se fac prin ştergere sau prin stornare, adăugare?

Rezolvarea cererilor de scutiri sau reduceri

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Este foarte important să fie stabilite clar procedeele standard de operare în rezolvarea cererilor de scutire sau reduceri a impozitelor şi taxelor facturate. Este important să existe garanţia că personalul ce încasează şi acceptă plata facturilor să nu aibă competenţa sau posibilitatea de a diminua sau majora suma din înştiinţările de plată. Ar fi uşor pentru o persoană fără scrupule să accepte foloase pentru a reduce suma facturată sau să accepte plata apoi să diminueze suma cu reduceri şi să păstreze pentru el diferenţa, fără ca nimeni altcineva să sesizeze operaţia făcută.

Este de comptetenţa autorităţii locale care semnează lista înştiinţărilor de plată să acorde scutiri sau reduceri de impozite, să efectueze ajustări la plată datorate unor erori de citire, etc

Dacă persoana a achitat deja suma iniţială, se emite o înştiinţare corectoare.

Programarea scadenţelor şi a activităţii Este important să se stabilească o planificare în timp, un calendar cu indicarea termenelor pentru pregătirea listei înştiinţărilor de plată, întocmirea lor şi scadenţa plătilor. În vederea îmbunătăţirii trebuie avut în vedere reducerea perioadei de timp necesare întocmirii listei înştiinăţrilor de plată, emiterea înştiinţărilor şi transmiterea lor către contribuabili. O facturare promptă pe baze riguroase poate duce la mărirea sumei disponibile pentru plata obligaţiilor autorităţii locale şi de necesităţile procesului investiţional. Ar putea ajuta la diminuarea rău platnicilor stabilirea unor date regulate, fixe de facturare şi de scadenţe astfel încât contribuabilii să-şi poată programa veniturile şi să poată plăti.

Stabilirea datelor de facturare şi ulterior monitorizarea respectării lor poate fi şi un indicator pentru dv. al eventualelor probleme în facturare şi colectare.

Exerciţiu: Fiecare participant va răspunde la următoarele întrebări: (3min.)

1.- Există proceduri scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţare?

Da

scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţare? Da Nu 2.- Înştiinţările de plată sunt transmise

Nu

scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţare? Da Nu 2.- Înştiinţările de plată sunt transmise

2.- Înştiinţările de plată sunt transmise contribuabililor înainte de expirarea termenului de scadenţă ?

Da

Da Nu

Nu

2.- Înştiinţările de plată sunt transmise contribuabililor înainte de expirarea termenului de scadenţă ? Da Nu

Cu cât timp înainte?

zile.

3.- Dispuneţi de capacitatea necesară (logistică, personal) pentru

 

pregătirea, emiterea şi transmiterea înştiinţărilor de plată?

Da

Da Nu

Nu

pregătirea, emiterea şi transmiterea înştiinţărilor de plată? Da Nu

4.- Există un sistem adecvat de verificare care să asigure transmiterea înştiinţărilor de plată către toţi contribuabilii?

Da

Da Nu

Nu

adecvat de verificare care să asigure transmiterea înştiinţărilor de plată către toţi contribuabilii? Da Nu

5.- Care este modalitatea utilizată de Dv. în transmiterea înştiinţărilor de plată?

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

METODE DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

1.- Încasări în numerar CASH

La ghişeu

La contribuabili

Prin salariaţii proprii

Prin comisionari

Prin societăţi private

2.- Încasarea prin virament

Ordine de plată

Stopaj la sursă

Cărţi de credit

Decontări din conturi personale

Popriri

3. - Stingerea obligaţiei prin compensare

Compensarea cu alte obligaţii virate în plus

Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparaţii, etc.

4.- Alte mijloace:

Aplicarea de timbre fiscale, etc.

5.- Încasarea prin execuţie silită:

timbre fiscale, etc. 5.- Încasarea prin execuţie silită: Sechestru, încasare din cont fără acceptul debitorului,

Sechestru, încasare din cont fără acceptul debitorului, etc.

1. Procedura plăţii la ghişeu Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru APL şi preferată de unii contribuabili. Modalităţile concrete de realizare vor fi prevăzute în manualul veniturilor.

2. Procedură a plăţilor prin poştă Se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:

a) trimiterea sumelor cu mandat poştal; în conturile corespunzătoare, ale bugetelor locale deschise la trezorerie;

b) contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile poştale,situaţie în care baza de date cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor de plată va fi transmisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor achita obligaţiile la ghişeele acestora;

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

c) plata prin

CEC,

cu

trimiterea prin

formularului de CEC completat.

poştă a înştiinţărilor

de

plată şi

a

Vom descrie ultima modalitate de plată menţionată deoarece, din practica altor ţări cu experienţă îndelungată în domeniu rezultă că mulţi debitori preferă să plătească impozitele şi taxele prin cec, pe care după completare îl trimit biroului de venituri prin poştă, mai ales dacă înştiinţarea de plată este însoţită de plicuri preadresate biroului de venituri. Pentru a utiliza această procedură în general se folosesc două variante. Se poate utiliza personal propriu pentru procesarea plăţilor poştale sau se poate contracta o bancă care să facă această operaţuine (deschiderea şi prelucrarea plăţilor poştale). În prima variantă a utilizării personalului propriu, trebuiesc întocmite proceduri scrise pentru procesarea plicurilor de către personal. Personalul care procesează trebuie să fie atent să deschidă fiecare plic, să se asigure că verifică întreg conţinutul plicului, ca nu cumva să omită ceva notiţe sau altceva. Multe plicurii pot conţine copii ale înştiinţărilor de plată ce vizează suma plătită, şi un cec pentru plata efectivă a sumei din înştiinţare.

După scoaterea înştiinţărilor şi cecurilor, fiecare din acestea trebuie analizat atent pentru a stabili dacă cecul este corect datat şi semnat, suma trecută pe cec corespunde cu cea din înştiinţarea de plată, şi dacă înştiinţarea nu este modificată sau falsificată. Orice plată pentru care nu se găseşte înştiinţarea trebuie supusă unei analize speciale.

După prelucrare, încasările se introduc în calculator, se totalizează şi se compară cu facturile la care se referă. Dacă suma lor este egală, cecurile se îndosariază, se semnează de autoritatea locală şi se arhivează. Toate cecurile şi toate încasările în numerar intrate în cont se depun la bancă. Depunerile se fac în fiecare zi lucrătoare. Cecurile de numerar şi numerarul nu este recomandat să fie ţinut mai mult de o zi în casieria biroului de colectare, pentru a reduce posibilităţile de furt şi pentru a putea efectua plăţi din aceşti bani prin bancă.

Biroul de colectare poate încheia o înţelegere cu banca care-i gestionează fondurile, şi prin care efectuează plăţile, atfel ca contribuabilii să poată plăti şi direct la bancă, în sensul că plicurile preadresate sunt trimise de debitor băncii, personalul băncii desface plicurile, depoziteaza cecurile, în contul bancar al APL şi pregăteşte o listă a debitorilor de la care s-a încasat pe care o dau inspectorilor colectori pentru a opera în conturile debitorilor. Această procedură este cunoscută sub denumirea de aranjamentul cutiei închise. Dacă înştiinţările de plată au o poziţie ce poate fi scanată ce să cuprindă numărul înştiinţării şi suma plătită, banca poate foarte uşor să pregătească lista pentru colectori, procesând sute de plăţi într-un interval scurt de timp.

In final dacă APL utilizează echipamente electronice pentru a pune plăţile în conturile debitorilor, banca poate pregăti un fişier ce să cuprindă aceste informaţii iar APL să preia informaţiile pe dischetă, CD sau prin modem. Electronic, prin modem banca transmite autorităţii locale plăţile şi orice alte date solicitate în legatură cu acestea.

3. Procedura plăţii prin cont (virament)

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

În fiecare zi personalul înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă se respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în ordinea scadenţei.

Proceduri de verificare zilnică şi lunară a colectării La sfârşitul fiecarei zile trezoreria întocmeşte execuţia încasărilor şi o prezintă unităţii administrativ-teritoriale. Modalităţile de elaborare a execuţiei veniturilor şi confruntarea cu trezoreria vor fi prevăzute în manualul veniturilor. O raportare simplă este dată de toate încasările efectuate.

Lunar se confruntă execuţia de casă a unităţii administrativ-teritoriale cu trezoreria şi evidenţa contabilă.

Riscurile colectării Exerciţiu :

Participanţii se vor împărţi în grupuri de lucru şi vor răspunde la următoarele întrebări:

1.-Cum apreciaţi că pot fi ameliorate performanţele activităţii de colectare respectiv raportul dintre efort (cost) şi efect (rezultate)? 2.- Ce proceduri de colectare ar mai putea fi utilizate înainte de declanşarea procedurii execuţiei silite. Grupul va alege un reprezentant care va prezenta răspunsurile la întrebări.

Dezvoltarea unui program de colectare a sumelor datorate de răuplatnici

Urmărirea răuplatnicilor este o componentă importantă a responsabilităţilor biroului de colectare a veniturilor APL-urilor.

Modul în care se comunică cu debitorii în vederea plăţii prompte a obligaţiilor lor către bugetul local este vital pentru funcţionarea sănătoasă a APL şi pentru a asigura un climat de echitate între contribuabili.

Colectorii trebuie să poată aprecia câte din înştiintările de plată s-ar putea să rămână neonorate după prima expediere a înştiinţărilor şi expirarea termenului scadent de plată, şi să pună la punct planuri de urmărire a răuplatnicilor, care să fie legale şi eficiente.

În continuare vor fi prezentate câteva strategii de urmărire a răuplatnicilor care pot fi aplicate. Inspectorii colectori trebuie să-şi planifice timpul astfel încât să poată decide cu privire la măsurile pe care le aleg, să le implementeze în acelaşi timp la toţi debitorii aflaţi în cauză. De exemplu: colectorul poate proceda la întreruperea serviciilor furnizate debitorilor care au depăşit termenul scadent cu peste 60 zile. Inspectorul colector trebuie să evite aparenţa utilizării impunerii autorităţii sale selectiv sau punitiv.

Strategii impuse în cazul răuplatnicilor

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

1. Transmiterea unei a doua înştiinţare de plată

O a doua notificare este utilă pentru toţi debitorii care au uitat sau care poate că au avut

probleme temporare cu disponibilul, dar care doresc să achite. Aceasta a doua notificare trebuie să fie politicoasă dar formulată ferm, şi să explice clar că plata este în întârziere şi

trebuie făcută imediat.

2. Adăugarea de majorări pentru plata cu întârziere

Majorările pot include un procent din valoarea iniţială a sumei datorate, calculată de la data scadenţei până la data realizării plăţii. De asemenea se poate aplica o penalitate fixă pentru transmiterea celei de a doua notificări.

CALCULUL

majorărilor

de

întârziere

pentru

obligaţii

bugetare

neonorate

la

scadenţă

 

Felul si nr. act normativ

Perioada pentru care se aplică

Procentul

   
 

de

majorare

O.G. nr.18/1994

 

01.01.1995-31.08.1995

0,4%

 

O.G. nr.34/1995

 

01.09.1995-31.01.1997

0,12%

 
 

H.G.

 

nr.8/1997

01.02.1997-31.05.1997

0,16%

 

H.G. nr.251/1997

 

01.06.1997-22.01.1998

0,25%

 
 

H.G.

 

nr.21/1998

23.01.1998-06.05.1999

0,25%

 
 

H.G.

 

nr.354/1999

07.05.1999- prezent

0,30%

 

3. Anunţarea în presa locală a răuplatnicilor

Foarte eficace este publicarea unei liste a debitorilor răuplatnici în ziarul local. Costurile

de publicare a avertismentului pot fi adăugate datoriei răuplatnicilor.

4. Suspendarea serviciilor APL faţă de răuplatnici

Este evident faptul că APL poate refuza să furnizeze serviciile pentru care nu s-a plătit. Dacă serviciul este o utilitate cum ar fi furnizarea apei, canalizare, salubritate, servicii care pot fi întrerupte, dar înainte de a se lua asemenea măsuri trebuie avute în vedere toate implicaţiile. Trebuie luate în considerare consecinţele violente sau neplăcute ale întreruperii serviciilor vitale, mai ales în cazul unei clădiri date cu chirie sau în privinţa copiilor. O altă cale ar fi să se refuze furnizarea altor servicii de către APL. De exemplu,

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

dacă nu s-au plătit cheltuielile cu apa, APL poate să întrerupă serviciul de salubrizare sau să suspende anumite licenţe eliberate răuplatnicului.

5. Transmiterea debitelor răuplatnicilor către agenţii de colectare

Adesea o vizită personală a cuiva care întreabă despre plata obligaţiilor faţă de bugetele locale, poate fi benefică în obţinerea unui acord de plată. APL nu are în general personal alocat pentru astfel de acţiuni, aşa că apelează la societăţi particulare specializate în colectare. Costul serviciilor de colectare poate fi adăugat sub forma de penalităţi la suma iniţială datorată conform înştiinţării de plată.

6. Incetarea plăţilor către prestatorii răuplatnici Dacă restanţierul este o companie privată sau o persoană fizică care prestează activităţi către APL, din drepturile de plată pentru prestările sale se reţine debitul restant.

Scăderea debitelor restante

Un important instrument al managementului colectării în privinţa debitelor restante este utilizarea unei situaţii a debitelor restante pe vechimi de 30, 60, 90 sau peste 120 zile depăşire a scadenţei. Aceste informaţii ajută la stabilirea unui plan managerial în care să fie stabilite intervalele de depăşire, şi pentru fiecare din ele procedurile de colectare ce se vor aplica, pe fiecare perioadă depăşită în timp. Importanţa acestui instrument rezultă din următoarele considerente:

a) Stabileşte clar de dinainte cum va fi debitul restant după ce următorul pas în colectare va începe. Aceasta protejează colectorul de a fi acuzat de favoritisme sau hărţuire, deoarece este clar că debitul trece în faza următoare de urmărire a colectării după vechimea sa, nu după preferinţa personală a colectorului.

b) Asigură managementului informaţii asupra gradului de colectare a veniturilor în corelarea cu planul şi bugetul. O încetineală în colectare poate fi un semn pentru APL că trebuie începută efectuarea cheltuielilor cu expedierile, sau că venitul anticipat va fi mai mic sau se v-a încasa mai târziu. Poate de asemenea semnala problemele care apar în economie, sau probleme operaţionale ivite pe parcursul emiterii înştiinţărilor sau colectării. O accelerare a colectării faţă de cea anticipată, poate fi o informaţie foarte valoroasă pentru cel ce o deţine.

c) Întregul plan al activităţii de colectare a debitelor restante poate fi foarte util în planificarea unui buget adecvat şi a planificării personalului pentru activitatea de colectare.

d) Multe din procedurile sugerate mai sus de colectare a debitelor restante cum ar fi tipărirea şi transmiterea unei a doua înştiinţări de plată sau acţionarea debitorului restant în justiţie sunt costisitoare iar costurile lor trebuiesc anticipate.

e) Ajută la evaluarea eficienţei diferitelor acţiuni de colectare. Unele abordări pot avea mai mult succes ca şi altele în încurajarea colaborării dintre APL şi contribuabili.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

f) Ajută APL în a-şi forma o mai bună abilitate în anticiparea fluxului de trezorerie. Dacă sunt stabilite ratele optime de colectare, colectorul poate anunţa biroul financiar cam ce intrări de lichidităţi vor fi la anumite date.

Un exemplu de situaţie a debitelor restante grupate pe vechime este redată în continuare. Tabelul prezintă o perioadă de 6 luni, dar odată demarată activitatea de evidenţiere a debitorilor pe vechimi ea trebuie păstrată şi actualizată constant. Analiza informaţiilor furnizate de situaţia debitorilor restanţi poate fi utilă la planificarea strategiilor de colectare ce vor fi aplicate, în diferite etape cronologice ale procesului de colectare. De exemplu planul de colectare a contravalorii unui serviciu prestat de APL poate arăta astfel:

1. Toate facturile neîncasate în 30 de zile de la scadenţă vor suporta penalităţi şi se va emite o a doua înştiinţare de plată şi o notă prin care să se solicite achitarea debitului.

2. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 60 de zile de la scadenţă vor fi transmise unei agenţii particulare de colectare care să dea telefoane debitorilor să-l convingă că trebuie să plătească. Sau tot în această fază se poate recurge la compensări sau reţineri din contravaloarea serviciilor prestate de debitori dacă este cazul.

3. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 90 de zile de la scadenţă trebuie anunţate în ziarul local.

4. Toate facturile neîncasate în 120 zile fac subiectul unei întreruperi a furnizării serviciilor, urmată de acţionarea în justiţie de către APL pentru a recupera debitele restante, inclusiv dobânda şi costurile colectării cum ar fi anunţul la ziar şi cheltuielile de judecată.

Diferitele strategii de colectare a debitelor restante trebuie dezvoltate în funcţie de natura venitului pentru care este generat debitul depinzând de posibilităţile legale şi de succesul lor.

În cazul recuperării impozitelor şi taxelor instrumentul cel mai puternic este executarea silită care este descrisă într-un capitol distinct (a se vedea şi O.G. nr.11/1996 redată în anexă, care este actualizată la 31 decembrie 1999).

Debitorii restanţi cu venituri mici

O importantă problemă a APL în recuperarea debitelor restante o constituie modul de abordare al contribuabililor persoane fizice cu venituri mici. În orice comunitate există astfel de persoane care nu au efectiv banii necesari să poată plăti debitele lor faţă de APL. Cauzele acestei situaţii pot fi de scurtă durată: pierderea locului de muncă, îmbolnăvire sau de lungă durată (pensionarea înainte de vreme, incapacitate de muncă).

Pentru cei cu probleme financiare pe termen scurt colectorii ar trebui să fie pregătiţi să ofere un plan de plată care să-i ofere plătitorului posibilitatea de a-şi achita datoriile prin

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

plăţi mici la perioade regulate începând de la data la care ei au un venit regulat stabil, achitând şi penalităţile aferente. În acest caz colectorul ar trebui să stabilească un maxim până la care poate creşte debitul, ce va fi suportat de restanţier, până la terminarea planului. Daca planul stabilit nu se va respecta atunci se vor utiliza strategii mai agresive de colectare.

Pentru cei cu venituri mici pe termen lung APL trebuie să implementeze un program amplu. O variantă ar fi stabilirea categoriilor de servicii pentru care se acordă reduceri celor ce dovedesc că fac parte din familii cu venituri mici. Trebuie stabilit un ghid de certificare a veniturilor care să cuprindă solicitări de genul venitul anual sub o anumită limită, oameni în vârstă sau handicapaţi, proprietăţi deţinute, etc.

O altă variantă ar fi să se permită persoanelor în vârstă şi handicapaţilor să amâne plata

debitelor până la moarte, iar apoi plata să fie făcută debitelor amânate să fie făcută din vânzarea bunului a cărui proprietar era contribuabilul în cauză.

În final, APL poate înfiinţa un fond pentru persoanele cu venituri mici din care să le acorde asistenţă pentru plata obligaţiilor lor faţă de APL.

Scoaterea din evidente a debitelor restante

La un moment dat este posibil să existe debite care pur şi simplu nu pot fi colectate fie datorită incapacităţii contribuabilului, fie datorită incapacităţii colectorului de a localiza plătitorul. Există de asemenea cazuri în care debitul restant, rămas în urma unor plăţi parţiale este aşa de mic încât nu este eficientă angajarea de costuri pentru colectarea sa.

În aceste cazuri trebuie pusă la punct o procedură care să-i permită colectorului să scoată

din evidenţe aceste sume şi nu să tot reporteze sumele respective prin raportările sale.

Astfel de proceduri trebuie să includă un formular tipizat care să-i solicite colectorului toate informaţiile cu privire la debitor, incluzând numele, adresa, suma în cauză, motivul solicitării de scoatere din evidenţe, şi o poziţie pentru colector în care să declare sub jurământ că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte după cele mai bune cunoştinţe ale sale. Acest formular ar trebui transmis biroului financiar şi departamentului care supraveghează contribuţia respectivă, pentru acceptare şi aprobare. Dacă există aprobarea, scoaterea din evidenţe trebuie realizată ca o diminuare a debitului, şi o copie a scoaterii din evidenţă trebuie trimisă contabilităţii pentru a diminua cu aceeaşi sumă conturile aferente.

Exerciţii:

A. Fiecare participant va răspunde la următoarele întrebări:

1.- Aproximaţi care este ponderea debitelor rău-platnici în totalul impozitelor şi taxelor locale în unitatea Dv.?

2.- La ce interval de timp extrageţi lista restanţierilor?

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

3.- Ce proceduri utilizaţi în vederea încasării debitelor restante?

4.- Aveţi planuri de abordarea debitelor cu venituri mici?

5.- Cum procedaţi cu debitele restante vechi? Cum le scădeţi din evidenţă?

B. Exerciţiu de grup Enumeraţi cel puţin 5 paşi pe care consideraţi că ar trebui să-i includă un manualul de proceduri privind recuperarea debitelor restante.

PROCEDURA EXECUTĂRII SILITE

Creanţe bugetare Supuse procedurii

Titlu de creanţă

- impozite

- taxe

- contribuţii

- amenzi

- alte sume ce reprezintă resurse financiare publice.

- actul prin care potrivit legii se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare.

Executarea silită

Condiţie: Existenţa unui TITLU EXECUTORIU. Titlul de creanţă se transformă în titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă:

- prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege;

- stabilit de organul competent;

- în alt mod prevăzut de lege.

Pentru fiecare creanţă se va întocmi act distinct.

- titlu executoriu care va conţine:

- antetul emitentului;

- numele şi prenumele sau denumirea debitorului;

- domiciliul sau sediul debitorului;

- cuantumul şi natura sumelor datorate;

- temeiul legal al puterii executorii a titlului;

- data, semnătura şi ştampila organului de executare.

Etapele executării silite

1. Măsuri pregătitoare.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Transmiterea înştiinţării de plată - notificarea sumei de plată, cu precizarea termenului de 15 zile în care debitorul să achite obligaţiile.

Somaţia - în situaţia în care debitorul nu s-a conformat termenului prevăzut în înştiinţarea de plată. Conţine: - datele de identificare a debitorului;

- data emiterii;

- semnătura şi ştampila organului de executare;

- se anexează o copie certificată după titlul executoriu:

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Mod de comunicare:

- prin poştă cu confirmare de primire;

- prin funcţionarii organelor de executare;

- prin publicarea în cotidiene de largă circulaţie.

Dovada comunicării se păstrează la dosarul de executare. Transmiterea titlurilor executorii la organele abilitate să efectueze procedura de executare silită, care pentru impozitele şi taxele locale sunt serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale Consiliilor judeţene, după caz.

Obligaţiile organelor de executare silită:

- să confirme primirea titlurilor executorii (în 30 de zile) ;

- să identifice sediul (domiciliul) debitorilor (cu sprijinul băncilor şi a organelor de poliţie);

- să înscrie în întregime debitul în evidenţele sale;

- să stabilească măsuri asiguratorii, prin indisponibilizarea bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, atunci când există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la executarea silită.

Competenţele organelor de executare silită:

- să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile cu consimţământul persoanelor, iar în caz de refuz - organul de executare va cere contorizarea instanţei judecătoreşti competente;

- să intre în orice incintă de afaceri a debitorului sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor şi valorilor care pot fi executate silit;

- să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietatea debitorului.

În absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul în spaţiile menţionate, organul de executare nu poate să pătrundă în aceste spaţii decât în prezenţa unui reprezentant al poliţiei şi a doi martori majori.

Cheltuielile necesare efectuării executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel.

Sunt supuse executării silite:

- Toate bunurile şi veniturile debitorului, urmăribile potrivit legii:

- veniturile băneşti ale debitorului, persoană fizică, realizate din activitatea proprie, pensii de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială, numai în limitele prevăzute de Codul de procedură civilă. Nu pot fi urmărite bunurile persoanelor fizice strict necesare vieţii şi muncii debitorului şi a familiei sale.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

2. Executarea silită propriu - zisă.

a) Modalităţi de executare silită.

a1) Executare silită prin poprire - orice sume urmăribile

- organul de executare silită transmite o adresă însoţită de o copie certificată după titlul executoriu;

- despre înfiinţarea popririi va fi înştiinţat şi debitorul;

- în termen de 5 zile, terţul poprit este obligat să înştiinţeze dacă datorează vreo sumă de bani debitorului;

- poprirea este înfiinţată; la primirea confirmării sau la expirarea termenului de confirmare.

a2) Executare silită prin încasarea creanţelor bugetare din conturile bancare - fără acceptul debitorului.

- Comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu debitorului;

- Introducerea în banca la care debitorul are deschis contul a unei copii certificate de pe titlul executoriu. Acest lucru va fi adus la cunoştinţa debitorului.

a3) Executarea silită asupra bunurilor mobile. - sechestrare şi valorificare.

Aplicarea sechestrului: prin proces verbal de sechestru care conţine următoarele elemente:

- denumirea organelor de executare;

- indicarea locului, a zilei şi a orei când s-a făcut sechestru;

- numărul legitimaţiei şi funcţia executorului;

- precizarea titlului executoriu care stă la baza sechestrului;

- actul normativ în baza căruia se face sechestrul;

- sumele datorate, majorările de întârziere şi temeiul legal în baza cărora s-au calculat;

- numele şi prenumele debitorului sau a unei persoane majore ce locuieşte împreună cu debitorul;

- data şi numărul de înregistrare a somaţiei de plată;

- descrierea bunurilor mobile sechestrate pentru individualizarea acestora; cu menţionarea stării de uzură, luarea măsurilor pentru neschimbare (sigilii, custodii etc);

- eventuale obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului;

- valoarea estimativă a fiecărui bun sechestrat şi valoarea totală;

- numele, prenumele şi adresa persoanei la care s-au lăsat bunurile în custodie;

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

- menţiunea debitorului că bunurile sechestrate nu au fost în prealabil sechestrate de un alt organ;

- semnătura organului de executare; a debitorului sau a persoanei majore care a reprezentat şi dacă este cazul a custodelui.

Odată cu sechestrarea se va face şi evaluarea bunurilor sechestrate, care se anexează la procesul verbal de sechestru. Se comunică şi debitorului.

Valorificarea bunurilor sechestrate.

- se face dacă în termen de 30 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru

- obligaţia bugetară nu a fost achitată;

- se alege modalitatea cea mai eficientă prin:

- vânzarea în consignaţie;

- vânzare directă unui cumpărător;

- licitaţie;

- alte modalităţi.

În cazul în care bunurile sechestrate nu au putut fi valorificate acestea se restituie debitorului, aplicându-se alte modalităţi de executare silită.

a4) Executarea silită a bunurilor imobile.

- întocmirea procesului verbal de identificare a bunului supus executării;

- comunicarea somaţiei debitorului cuprinzând datele de identificare a bunului, menţiunea că s-a luat măsura înscrierii somaţiei în evidenţele de publicitate imobiliară şi precizarea termenului de 5 zile până la care acesta poate face plata.

- un exemplar din somaţie va fi trimis şi organului competent în a cărui rază teritorială se află imobilul - pentru înscriere în evidenţele de publicitate.

Valorificare:

- prin licitaţie publică;

- vânzare directă;

- alte modalităţi prevăzute de lege.

Autorităţile care ţin evidenţele de publicitate mobiliară - vor comunica, la cererea organelor de executare, drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit.

Titularii acestora vor fi înştiinţaţi şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului şi distribuirea preţului. Creditorii debitorului vor comunica organului de execuţie în 30 de zile de la înscrierea în registrele de publicitate imobiliară drepturile pe care le au asupra imobilului.

Obligaţiile bugetare se pot stinge total sau parţial prin trecerea imobilului supus executării silite în proprietatea statului, cu acordul Ministerului Finanţelor.

3. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Sumele rezultate prin una din modalităţile de executare menţionate se distribuie astfel:

- se eliberează creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale;

- se acoperă cheltuielile pentru executarea silită;

- eventualele diferenţe rămase, se restituie debitorului;

- se distribuie altor creditori, în măsura în care aceştia au depus titlurile lor.

Creditorii care nu au participat la executarea silită, pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită numai până la data

întocmirii de către organele de executare a procesului verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită - numai după 15 zile de la data depunerii sumei cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.

4. Contestaţia la executarea silită.

- la instanţa judecătorească competentă împotriva:

- executării silite;

- fiecărui act de executare;

- în cazul refuzului de executare în condiţiile legii;

- împotriva titlului executoriu.

Termen: 15 zile de la data când:

- contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă;

- contestatorul a luat cunoştinţă de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

- cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contestă;

- o terţă persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, de la data efectuării executării.

Instanţa care a admis contestaţia, va dispune prin hotărârea de desfiinţare a executării şi restituirea celui îndreptăţit a sumei ce i se cuvine din sumele încasate în urma execuţiei.

5. Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare

execuţiei. 5. Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare Amânări şi eşalonări la plata impozitelor , taxelor şi

Amânări şi eşalonări la plata impozitelor , taxelor şi a altor obligaţii bugetare; Scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii; Amânări, eşalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Pentru creanţele aparţinând bugetelor locale înlesnirile pot fi acordate numai de către autorităţile administrative publice locale.

Înlesnirile de plată pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia.

6. Compensarea, restituirea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi anularea

obligaţiilor bugetare

Compensarea sumelor se face din oficiu sau la cererea plătitorului, în termen de 30 zile pentru:

- sumele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;

- sumele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară;

- sumele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

- sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

- sumele de rambursat de la bugetul de stat. Sumele plătite în plus se rambursează

- cu obligaţiile bugetare restante, începând cu cele mai vechi, din anii precedenţi;

- cu obligaţiile bugetare scadente din anul în curs;

- cu obligaţiile bugetare viitoare, numai la cererea plătitorului;

- înştiinţarea în scris a plătitorului despre măsura compensării în termen de 7 zile de le efectuare.

Scăderea din evidenţă în situaţia în care:

- debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate;

- în cazul calamităţilor naturale cu aprobare Guvernului;

- cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare supuse executării silite.

7. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

Începe de la data când, potrivit legii, se naşte acest drept. Termene:

- 5 ani - pentru creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit legii şi din majorările aferente.

- 3 ani - de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită a creanţelor provenind din amenzi sau alte creanţe bugetare decât cele de mai sus.

Întreruperea termenelor de prescripţie

în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului de acţiune;cele de mai sus. Întreruperea terme nelor de prescripţie pe data îndeplinirii de către debitor, înainte

pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act vol untar de executare a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu ori acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

pe data îndeplinirii în cursul executării silite, a unui act de executare silite:untar de executare a obligaţiei prevăzute în titlu executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod,

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

pe data întocmirii actului de constatare a insolvabilităţii debitorului. ebitorului.

Suspendarea termenelor de prescripţie

în cazul suspendării dreptului la acţiune; când suspendarea este prevăzută de lege sau prin hotărâre judecătorească; pe perioada amânării sau eşalonării plăţii obigaţiunilor bugetare; pe timpul când debitorul s- a obligat să facă plata datoriei; pe timpul când debitorul pe timpul când debitorul s-a obligat să facă plata datoriei; pe timpul când debitorul se sustrage cu rea-credinţă de la executare.

SUGESTII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A EFICIENŢEI ÎN PROCEDURILE DE COLECTARE A TAXELOR ŞI IMPOZITELOR LOCALE

1. Separarea funcţiilor incompatibile: evaluator, contabil, colector. În cazul APL cu puţini angajaţi se poate aplica o rotaţie a personalului la anumite intervale de timp.

2. Stabilirea unei scheme de înregistrare care să permită controlul. Tranzacţiile trebuie înregistrate într-o astfel de manieră încât să reflecte cine a autorizat tranzacţia, cine a aprobat-o, cine a făcut-o, cine a înregistrat-o. Să existe secvenţa numerică care să poată fi verificată periodic, astfel încât să nu existe documente neînregistrate.

3. Existenţa procedurilor scrise pentru pregătirea listelor de înştiinţări, emiterea înştiinţărilor, colectarea plăţilor, reflectarea în contabilitate, reduceri acordate, realizarea de rapoarte privind colectarea, stabilirea persoanelor ce au autoritatea să autorizeze diferite tipuri de operaţii.

4. Punerea la punct a unei politici clare în privinţa personalului: detalierea fişei postului pe sarcini şi responsabilităţi, a personalului angajat în colectarea efectivă şi raportarea stadiului colectării. Personalul angajat în colectare trebuie să fie calificat profesional, fără antecedente penale, şi testat periodic.

5. Structura organizatorică şi delegarea responsabilităţii. Dezvoltarea unei strucuturi organizatorice clare, raţionale, şi bine definită a departamentului. Departamentul de colectare necesită o organizare cu accent pe centralizarea colectărilor cu linii clare de autoritate şi responsabilitate.

6. Punerea la punct a unui bun sistem informatic de evidenţă, raportare şi contabilitate.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

INLESNIRI LA PLATA IMPOZITELOR, TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI LA BUGETELE LOCALE

Temei legal: HG nr.714/2 sept.1999

Priveşte persoanele fizice şi juridice

Competenţe de acordare a înlesnirilor: Consiliile Locale, Consiliile Judeţene

Natura înlesnirilor:

amânări şi eşalonări la plata impozitelor şi taxelor;

scutiri şi reduceri la plata dacă sunt prevăzute în actele ce reglementează venitul respectiv;

amânări, eşalonări, scutiri şi reduceri la plată pentru majorările de întârziere calculate pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor;

alte înlesniri la plata stimulative, stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale (ex. compensări)

prin hotărâri ale consiliilor locale (ex. compensări) Eşalonările pot începe după 6 luni de graţie.

Eşalonările pot începe după 6 luni de graţie. Amânările şi eşalonările se acordă pe maxim 5 ani. Scutirea se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele doveditoare.

Prevederi exprese de scutiri şi reduceri pentru impozitele şi taxele prevăzute în:

Legea nr.27/1994 republicată în 1998;

O.U.G. nr.62/1998;

O.U.G. nr.15/1999.

locale sunt

Legea nr.27/1994 art.50, precizează persoanele care pot beneficia de scutiri sau reduceri:

veteranii de război pentru toate taxele şi impozitele aferente Legii 27;

văduvele de război pentru: impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa de şedere în staţiunile turistice din Legea 27;

văduvele veteranilor de război pentru impozit pe clădiri şi impozit pe teren din Legea

27;

persoanele prevăzute în art.1., DL 118/1990 republicat 6 , pentru toate taxele şi impozitele Legii 27: persoane pedepsite privativ de libertate pentru infracţiuni politice, private de libertate în locuri de detenţie în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări; internări în spitale de psihiatrie; domiciliu obligatoriu; strămutate în altă localitate, deportate în străinătate după 23 august 1944; prizonieri de către partea sovietică după 23 august 1944.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

persoanele prevăzute la art.10 lit.k din Legea 42/1990 republicată 7 privind impozitul pe clădiri, terenuri aferente, autoturisme hycomat, motociclu, facilităţile se acordă 100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune soţilor, stabilite conform legii: urmaşii eroilor-martiri ai revoluţiei, răniţilor, precum sipensionarii de invaliditate care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă în luptă pentru victoria revoluţiei;

fundaţiile testamentare constituite cu scopul de a întemeia, întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultura naţională şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social, cultural pentru toate taxele şi impozitele reglementate de Legea nr.27.

Legea nr.27/1994 republicată şi OUG 62/1998 art.IV prevăd scutiri sau reduceri cu 50% conform:

Art.20 din Legea 78/1995 8 privind protecţia personalului şi a patrimoniului sectorului de producţie de apărare cu modificările ulterioare: agenţii economici, precum şi celelalte persoane juridice care au în administrare sau în folosinţa terenuri proprietate a statului utilizate pentru sectorul producţiei de apărare, inclusiv depozitele destinate producţiei militare şi materialelor cu destinaţie specific militară precum şi zonele de siguranţă ale acestora stabilite potrivit normelor, sunt scutite de plata taxelor pentru folosirea terenurilor respective şi de impozit pe clădirile folosite în acest scop.

Art.10 din Legea 114/1996 9 cu modificările ulterioare-Legea locuinţei, alin.(2) proprietarii locuinţelor noi, persoane fizice sunt scutiţi de plata impozitului pe clădire timp de10 ani de la data dobândirii locuinţei; alin.(3) în cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile prezentei legi, noul proprietar nu mai beneficiază de scutirea de impozit.

Art.37 din OG nr.30/1995 10 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării unor tronsoane de căi de comunicaţie terestră aprobată şi modificată prin Legea nr.136/1996: pentru autostrăzile şi tronsoanele de cale ferată concesionate, concesionarii beneficiază de scutirea de taxa de autorizaţie de construire, conform Legii 27.

Art.7 din OG 25/1996 11 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni sau Delta Dunării: persoanele fizice care au domiciliul şi care locuiesc efectiv în localităţile prevăzute în HG 323/1996 şi 395/1996 beneficiază de reducerea cu 50% a impozitelor şi taxelor locale stabilite potrivit Legii nr.27/1994. Alte înlesniri prevăzute de dispoziţiile legale în legătură cu impozitele şi taxele locale se aplică după operarea reducerilor prevăzute mai sus.

Art.4 din Legea 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Locuinţelor.

6 Decret-Lege nr. 118/1990 republicat în M.Of. nr.118/18 martie 1998 -privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

7 Legea nr.42/1990 republicată în M.Of. nr.198/23 august 1996 -pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţi precum şi luptătorilor pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989;

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

8 publicată în M.Of. nr.146/12 iulie 1995; 9 publicată în M.Of. nr.393/31 decembrie 1997;

10 publicată în M.Of. nr.203/01 sept.1995;

11 republicată în M.Of. nr.194/13 august 1997.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

PROCEDURA DE ACORDARE A ÎNLESNIRILOR LA PLATA IMOZITELOR TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI

CONTRIBUABILUL PLĂTITOR întocmeşte DOSAR ce cuprinde:

1. Cerere de înlesnire la plata impozitelor şi taxelor bugetului local; elemente de identificare a contribuabilului; sumele datorate/neachitate, pentru care se solicită înlesnirea, destinaţia lor bugetră; perioada pentru care sunt datorate/neachitate, data scadenţei lor; natura înlesnirii solicitate, prezentarea posibilităţilor de plată a debitelor pentru care se solicită înlesnirea modul de respectare a eventualelor înlesniri la plată.

modul de respectare a eventualelor înlesniri la pla tă. 2. U ltimul bilanţ contabil şi balanţa
modul de respectare a eventualelor înlesniri la pla tă. 2. U ltimul bilanţ contabil şi balanţa
modul de respectare a eventualelor înlesniri la pla tă. 2. U ltimul bilanţ contabil şi balanţa

2. Ultimul bilanţ contabil şi balanţa de verificare, anterioare depunerii cererii.

3. Situaţia creditelor curente, contractate şi nerambursate până la data cererii.

4. Comunicare FPS privind statutul juridic şi economic financiar dacă este cazul.

5. Alte elemente şi documente considerate utile pentru soluţionarea cererii:

depune DOSARUL la Consiliul local, Consiliul Judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti

primeşte soluţionare DOSAR în 30 zile de la depunere

 Compatimentele de specialitate ale autorităţii APL - analizează dosarul şi fac propunerea de soluţionare

Şef compartiment





Primar, preşedintele consiliului judeţean 

Consiliul Local, Consiliul Judeţean, CGMB adoptă hotărârea de

aprobare

respingere

modificare

completare

clasarea în caz de imposibilitate a completării dosarului

transformare a înlesnirii:

solicitate de reducere, scutire pentru majorări în amânare sau reeşalonare. înştiinţază contribuabilul în scris în 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Cerere aprobată pentru

1. eşalonare la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri, poate începe cu acordarea unei graţieri de 6 luni;

2. amânările, eşalonările la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri se acordă pe maxim 5 ani;

3. scutiri, reduceri la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri prevăzute expres în legislaţie;

4. amânări, eşalonări, scutiri, reduceri la plata majorărilor de întârziere la plata imozitelor, taxelor şi altor venituri.

de la data aprobării se calculează majorările conform prevederilor legale.

depunerea garanţiei bancare (două rate medii din eşalonarea aprobată) în 45 zile de la aprobare, sau scadenţa primei rate, pentru eşalonări la plata itv, majorări itv > 100 milioane fiecare, > 12 luni;

imposibilitatea plăţii unei rate, se poate acoperi din garanţie, cu condiţia reîntregirii ei până la plata ratei următoare;

nerespectarea condiţiilor în care a fost acordată înlesnirea duce la:

pierderea valabilităţii înlesnirii;

calcularea majorărilor de întârziere;

începerea sau continuarea procedurii de executare silită

posibilitatea depunerii unei noi cereri de înlesnire numai peste 6 luni.

SOLUŢIONAREA OBIECŢIUNILOR ŞI CONTESTAŢIILOR

6 luni. SOLUŢIONAREA OBIECŢIUNILOR ŞI CONTESTAŢIILOR constatarea şi stabilirea impozitelor şi ta xelor locale

constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale majorări de întârziere alte sume şi măsuri privind impozitele şi taxele locale

T.L. OUG nr. 58/1999

OBIECŢIUNI

Taxa de timbru 1%

Termen: 15 zile de la data comunicării actului administrativ (declaraşie de impunere, înştiinţare de plată, proces-verbal, etc.)

Destinatar: Serviciile de specialitate ale Consiliilor Locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliile Judeţene.

Răspuns motivat –şeful serviciului de specialitate în 30 de zile

În caz de nemulţumire:

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

CONTESTAŢII

- adresate primarului

15 zile

Organul care a soluţionat obiecţiunile

Termen:

maximum

5

zile

împreună

cu

dosarul obiecţiunilor

 

Primar

 

Soluţionare

în

max.

30

de

zile

de

la

 

înregistrare

Dispoziţie motivată

 

Termen: 5zile

Contestatar

 

Termen: 15 zile Acţiune pentru anulare

Tribunal

 

Termen: 15 zile Recurs

Curtea de apel

Soluţie definitivă

Proceduri de colectare a impozitelor (din practica internaţională)

Premisă: Într-o democraţie, toţi contribuabilii au aceeaşi obligaţie de a-şi plăti impozitele. De aceea procesul de colectare a impozitelor trebuie să garanteze colectarea tuturor impozitelor în mod egal.

1. Costurile colectării şi uşurinţa efectuării plăţilor Când se examinează diferite sisteme de colectare a impozitelor este important să se aibă în vedere faptul că, pe lângă obligaţia de a plăti impozitul, mai există atât costuri administrative, suportate de administraţia publică locală (APL), cât şi costuri aferente efectuării plăţii, suportate de contribuabil. Costurile suportate de administraţie sunt legate de spaţiul fizic unde se colectează impozitele, de personalul aferent, şi de arhivarea şi extragerea de informaţii legate de impozit, pe lângă costurile de eliberare şi trimitere a facturilor la contribuabili.

Facturile de plată a impozitelor trebuie să includă termene fixe de plată, dar să lase contribuabilului un interval rezonabil până la expirarea acestora. Impozitele de mai mică importanţă ar trebui să fie facturate şi colectate în timp de 30 de zile de la expediere, fără a se percepe dobândă. Dacă se adoptă un plan de plată în mai multe rate, este bine ca plăţile să se facă în mod obligatoriu până la datele specificate, şi să se perceapă dobândă sau taxe suplimentare pentru depăşirea termenelor respective.

În cadrul oricărui sistem de impozitare, este necesar să se poată efectua rapid rapoarte asupra stării plăţilor, să se identifice rapid contribuabilii rău-platnici, şi să se pregătească

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

în termen scurt corespondenţa şi informaţiile legate de facturare care vor fi trimise contribuabililor. Informaţiile aferente fiecărui contribuabil trebuie să fie disponibile imediat, indiferent dacă sistemul este computerizat sau nu.

Unele

modalităţi:

municipalităţi

îşi

limitează

costurile

administrative

prin

următoarele

Înscrierea şirurilor scanabile sau a codurilor de bare pe facturile pentru impozite pentru procesarea mai rapidă a acestora Folosirea unor acorduri de tip “cutie închisă”, în cazul cărora plăţile pot fi procesate de agenţi cu care s-au încheiat contracte, iar facturile vor fi trimise la o căsuţă poştală Acceptarea plăţilor prin bănci şi alte instituţii Acceptarea unor plăţi “de grup” din partea băncilor şi companiilor de credite, care colectează impozitele clienţilor lor direct din fondurile acestora Acces direct la informaţiile legate de conturile pentru impozite prin calculator şi modem via Internet

Plătirea facturii unui impozit este un cost nedocumentat dar important pe care APL îl impune contribuabilului. În mod evident, cu cât un impozit este mai uşor de plătit, cu atât este mai probabil că plata se va face la timp. Sumele percepute ca impozite sunt în majoritatea municipalităţilor suficient de mari pentru a se impune trimiterea facturilor prin poştă. Nu trebuie să li se impună contribuabililor să stea la coadă pentru a-şi ridica facturile.

Imediat după trimiterea facturilor municipalităţile pot decide să instituie un orar extins de colectare a plăţilor sau să lucreze şi la sfârşit de săptămână. După cum s-a menţionat mai sus, unele APL-uri încurajează efectuarea plăţilor prin intermediul anumitor bănci sau prin expedieri prin poştă către biroul lor sau la căsuţe poştale. Altele permit prelevarea impozitelor din conturile cărţilor de credit. (Trebuie să se aibă grijă, când se folosesc cărţi de credit, ca APL să nu suporte comisionul perceput de agenţiile de cărţi de credit pentru procesarea tranzacţiei. Aceasta ar fi o subvenţie nejustificată acordată contribuabilului.)

Este bine ca APL-urile să-şi revizuiască procesele şi procedurile de plată din când în când, şi să încerce să le re-direcţioneze sau să le sporească eficienţa. Un singur client destinatar trebuie să fie solicitat să plătească facturile. Casierul care încasează fondurile trebuie să fie capabil să acceseze rapid informaţiile legate de plăţi pentru tipurile de facturi cele mai obişnuite. Dacă un contribuabil trebuie să stea la coadă de mai multe ori pentru a face o plată sau pentru a cere o informaţie, înseamnă că APL descurajează plăţile.

Birourile de colectare a impozitelor ar trebui inspectate din când în când pentru a se analiza dimensiunea lor de locuri în care se vine pentru a face tranzacţii. Ce sugerează starea acestora contribuabililor? Indică aceasta faptul că timpul contribuabililor este valoros, este modul lor de amenajare unul inteligent şi eficient? Este mediul profesional din acele birouri propice tranzacţiilor rapide? Sau este un loc întunecat şi prost întreţinut?

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Plin de cozi dezorganizate, zgomot şi confuzie? Este biroul uşor accesibil, uşor de găsit, sau este inaccesibil, personalul este copleşit de evenimente şi lipsit de amabilitate? Observarea fluxului contribuabililor şi a timpului necesar tranzacţiilor va duce rapid la găsirea de soluţii simple şi logice care vor îndepărta bariere inutile din calea plăţilor şi vor încuraja respectarea termenelor.

Recent un consultant a vizitat o ţară din America Centrală în scopul de a-i inspecta sistemele de colectare a impozitelor pe terenuri şi proprietate. Fiecare birou în care a intrat era la un etaj superior, unde cetăţenii bătrâni nu puteau ajunge. Deşi erau la etaj, în clădiri particulare, aceste birouri nu erau semnalate prin plăci indicatoare. Nu existau mese de recepţie de unde contribuabilii să fie trimişi la birourile respective. În fiecare birou exista un perete care despărţea spaţiul ocupat de funcţionari de cel ocupat de public; deşi personalul beneficia de aer condiţionat, publicul suferea de o caldură insuportabilă, şi de multe ori aştepta ore întregi ca personalul să vină la lucru. Nu se mai trimiseseră facturi de trei ani. Existau puţine posturi telefonice, de la care de multe ori se duceau conversaţii private. Întregul sistem sugera faptul că impozitele nu sunt importante în ochii autorităţilor, şi deci nici în ochii contribuabilului.

Conţinutul şi forma facturii trebuie să clarifice rapid contribuabilului pentru ce anume trebuie să plătească, ce tip de impozit este, unde trebuie plătit şi între ce ore. Pe facturi trebuie să mai figureze şi informaţii legate de drepturile de contestaţie. Unele municipalităţi adaugă şi informaţii despre modul în care vor fi folosite veniturile din impozite, pe factură sau pe un pliant trimis odată cu factura. Aspectul facturilor suferă şi el modificări în timp. Mai demult aspectul era mai simplu, din cauza tehnologiei limitate disponibile la acea oră. Acum imprimarea facturilor cu ajutorul sistemelor cu laser permite realizarea unor facturi mai uşor de înţeles, ceea ce poate duce doar la o mai uşoară acceptare şi la plătire a lor de către contribuabili.

2. Documentele încasatorului După cum s-a menţionat anterior în acest manual şi la alte seminarii, personalul care se ocupă de colectare nu trebuie să mai aibă şi alte responsabilităţi pe lângă colectarea veniturilor. Personalul colector trebuie să primească liste imprimate cu impozitele, sau fişiere ori liste de impozite în format electronic, cu o sumă totală fixă şi precisă care trebuie colectată. De multe ori în SUA aceste liste se numesc “obligaţii”, şi sunt însoţite de o notă, numită de obicei mandat, care se păstrează pentru controalele de audit. La sfârşit de an totalitatea mandatelor serveşte ca bază pentru determinarea performanţelor la colectare.

Biroul de colectare trebuie să îşi bazeze întreaga activitate pe alte departamente, care creează sau anulează obligaţii de impozitare. Multe impozite, inclusiv cele pe terenuri şi clădiri, se bazează pe liste realizate într-o zi anume, o singură dată. Orice schimbare în lista cu impozite adusă în atenţia personalului colector este păstrată pentru controlul de audit. La sfârşitul fiecărui an fiscal, sau până când ultima factură este plătită sau retrasă ca necolectabilă, personalul colector poate răspunde pentru orice încasare sau schimbare şi poate întocmi o listă cu impozitele necolectate care contrabalansează toate mandatele şi înştiinţările de schimbări pe care le-a primit.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

În anexă sunt prezentate exemple de documente ale personalului colector din Massachusetts, SUA. Primele documente sunt listele cu impozite (angajamentele) şi scrisoarea adresată personalului colector, care creează formal obligaţia acestuia de a colecta impozitele (mandatul). Anexa #1, Calcularea procentului de impunere. Anexa #2, Mandat de colectare, Oraşul Revere. Anexa #3, Lista impozitelor pe proprietate (angajamentele), Oraşul Orleans. Anexa #4, Lista tuturor impozitelor, Oraşul Orleans

Următoarele documente sunt exemple de facturi de impozite dintr-o comunitate din Massachusetts. Se observă pe faţă anul impozitării, obiectul impozitării (proprietatea), şi plăţile restante. În exemplu, se trimit facturi de două ori pe an, iar plata pentru primele şase luni nu a fost efectuată. Dobânda aferentă apare în a doua parte a facturii. Observaţi drepturile de contestaţie care sunt tipărite pe verso-ul fiecărei facturi. Seria lungă de cifre din dreapta jos este un şir scanabil care permite calculatorului care citeşte factura să identifice rapid proprietatea şi să pregătească contul pentru o tranzacţie, mărind astfel viteza tranzacţiei şi prevenind eventualele greşeli de bătaie pe tastatură.Anexa #5, Înştiinţarea de plată (faţă), Oraşul Orleans. Anexa #6, Înştiinţarea de plată (verso), Oraşul Orleans.

Am inclus un exemplu de registru de colectare a impozitelor, care conţine date legate de chitanţele de plată şi sumele încasate în fiecare zi. Anexa #7, Chitanţier, Oraşul Dedham

Aceste informaţii pot fi înscrise manual sau strânse de calculator şi obţinute la sfârşitul zilei. Totalul din fiecare registru de colectare trebuie să fie egal cu suma în bani încasată în fiecare zi de fiecare casier. Anexa #8, Orarul plăţilor făcute de colector la trezorerie, Oraşul Revere

Ultimul document este un exemplu de listă de certificate de reducere a impozitelor pe mijloace de transport întocmită de biroul de evaluare a impozitelor. Un exemplar al certificatului este eliberat contribuabilului, unul este reţinut în scop de audit de către biroul de evaluare, iar altul este trimis biroului de colectare. În Massachussets, biroul de evaluare trimite lunar biroului de colectare o listă pe care apar toate reducerile acordate (nu figurează mai jos). Informaţiile aferente fiecărei reduceri sunt păstrate într-un registru al cazurilor speciale. Anexa #9, Certificat de reducere a impozitului, Oraşul Revere

Astfel, în orice moment, personalul colector poate să:

Identifice impozitele totale percepute pentru un anumit tip de impozit din orice an Scadă suma totală plătită dintr -un anumit impozit din orice an Scadă orice scăderi de Scadă suma totală plătită dintr-un anumit impozit din orice an Scadă orice scăderi de impozite din impozitele din orice an Adauge orice evaluări omise anterior care au apărut mai târziu pentru orice impozit din orice an

Facă un bilanţ din care va reieşi un total egal cu suma de pe lista impozitelor neplătite, pentru orice tip de impozit din orice an. Anexa #10 , Diagrama procesului de colectare a impozitelor Anexa #10, Diagrama procesului de colectare a impozitelor

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

3. Colectarea şi impozitele neplătite la timp Este evident că partea cea mai provocatoare din munca unui angajat care se ocupă de colectarea impozitelor este colectarea celor neplătite la timp. Angajaţii care lucrează eficient folosesc diferite metode pentru a-i determina pe contribuabili să plătească. Când termenul de plată a expirat, personalul colector reacţionează rapid, ferm şi politicos. Dacă impozitul este contestat, contribuabilul este trimis la departamentul care a creat obligaţia. Dacă cetăţeanul nu poate să plătească din cauza unor dificultăţi financiare cu care se confruntă, personalul colector îl va trimite la autoritatea care are capacitatea de a determina dacă el se încadrează în categoriile de scutiri. Nu personalul colector este cel care determină dacă cetăţeanul poate fi scutit de la plata impozitului, dar el trebuie să cunoască facilităţile (reduceri şi scutiri de impozite) acordate, pentru a şti la ce birou trebuie să se adreseze cetăţeanul.

Uneori personalul colector dispune de o anumită flexibilitate în a ajusta dobânda sau penalizările percepute. Însă angajaţii eficienţi nu se vor îndepărta de amenzile şi dobânzile standard, ci îi vor trata pe toţi contribuabilii la fel. În momentul în care angajaţii încep să decidă singuri ce penalizări vor percepe, ei pot fi acuzaţi de favoritism

şi de acordare de tratamente preferenţiale. Ca rezultat, personalul colector va fi manipulat

să acorde aceleaşi concesii unor contribuabili care nu le merită.

Multe municipalităţi, în efortul lor de a încuraja efectuarea plăţilor restante ale impozitelor, acordă vacanţe fiscale contribuabililor restanţieri. În cadrul acestora ele se oferă să renunţe la perceperea dobânzilor sau penalizărilor sau chiar să acorde reduceri pentru unele impozite foarte mari dacă cetăţenii vin să plătească. Aceste practici pot aduce beneficii pe termen scurt, dar creează costuri pe termen lung. Vacanţele fiscale nu bonifică decât răuplatnicii, încurajează evitarea plăţii impozitelor pe viitor, şi-i penalizează pe contribuabilii cinstiţi, care şi-au plătit impozitele la timp sau au plătit penalizări. Singurul mod corect de a oferi o vacanţă fiscală este de a se acorda un avantaj similar contribuabililor care au platit la timp. Dar în momentul în care rezultatul acestor avantaje acordate contribuabililor cinstiţi se reflectă în calcule, decidenţii vor renunţa probabil la acordarea vacanţelor. Singurele modalităţi eficiente de a asigura plata impozitelor sunt reducerile acordate în cazul plăţilor timpurii.

O altă problemă de procedură este folosirea stimulentelor sau a comisioanelor pentru

colectarea retroactivă a impozitelor. Se acordă deseori comisioane de până la 30% sau chiar mai mult celor care percep o plată retroactiv, pentru mai mult de un an în urmă. Folosirea sistemului de comisioane creează riscul ca personalul colector să nu-şi orienteze interesul decât spre perceperea impozitelor cu sume mari, neglijându-le astfel pe cele cu sume neplătite mai mici, care nu le aduc profit. Pe de altă parte, dacă personalul colector este remunerat cu un salariu fix, comunităţile reafirmă conceptul filosofic conform căruia toţi contribuabilii sunt la fel de importanţi în folosul comunităţii şi toţi au aceeaşi obligaţie de a-şi plăti impozitele.

În SUA fiecare dintre cele 50 de state îşi instituie propriul cadru legal pentru crearea şi

colectarea veniturilor autorităţilor locale. Deşi procesele sunt similare, există două

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

modalităţi distincte de colectare a impozitelor neplătite la timp. Urmează două exemple, din Massachusetts şi din Florida.

În statul Massachusetts, contribuabilii au la dispoziţie 30 de zile pentru a-şi plăti impozitele pentru care au primit facturi prin poştă. Dacă după 30 de zile impozitul rămâne neplătit, se trimite o factură “categorică”, în care se include penalizarea aferentă (5$) şi o dobândă de 14%. Anexa #11, Somaţie, Oraşul Orleans. Dacă după alte 14 zile factura rămâne în continuare neplătită, se trimite o “factură tip mandat” de către personalul colector sau de persoanele care, prin contract, ajută personalul colector. În factura de tip mandat penalizarea contribuabilului este majorată cu încă 14$. Această sumă cuprinde taxa de 5$ de eliberare a mandatului şi suma de 9$ pe care o primeşte ajutorul colector pentru expedierea mandatului (prin poştă). Dacă după încă 30 de zile factura tip mandat nu este plătită, ajutorul colector “prezintă mandatul” contribuabilului. Aceasta înseamnă că îi aduce factura personal contribuabilului la domiciliul acestuia, şi o lasă în uşă dacă nu este nimeni acasă. Ajutorul primeşte 14$ pentru livrarea fiecărui mandat.

Dacă nici acum factura nu este plătită, şi e vorba de un impozit pe mijloace de transport, contribuabilului i se va interzice eliberarea unei noi autorizaţii sau înmatricularea autovehiculului atâta timp cât refuză să plătească impozitul. Se percepe o penalizare suplimentară de 20$ pentru îngheţarea contului său la departamentul de autorizaţii.

Dacă factura este pentru un impozit pe proprietate, municipalitatea aplică un drept de sechestru fiscal. Acesta este o datorie a contribuabilului faţă de municipalitate şi este păstrat împreună cu actul de proprietate al contribuabilului. Datoria respectivă trebuie plătită înainte de a se putea realiza un transfer de proprietate. Datoriile faţă de autorităţile federale sau locale trebuie plătite înaintea oricăror alte datorii, inclusiv a creditelor de la bănci, şi de obicei nu pot fi anulate declaraţiile de faliment ale contribuabililor. Din acest motiv, în multe cazuri, băncile colectează plăţile aferente impozitelor de la contribuabili şi fac plăţile direct municipalităţilor, pentru a asigura realizarea plăţii.

Dacă o factură de impozitare a proprietăţii rămâne neplătită după 14 zile de la notificarea “categorică”, se publică un anunţ în ziar, prin care se semnalează faptul că va avea loc o “preluare” şi pentru a specifica data şi locul facerii publice a preluării. În oraşul Orleans contribuabilului i se trimite o scrisoare înainte de publicarea anunţului în ziar. Anexa #12, Notificarea contribuabilului cu privire la executarea silită, Oraşul Orleans. Anunţul trebuie să fie afişat şi în două locuri publice. Costul publicării anunţului şi orice alte costuri legale adiacente sunt adăugate la factura de impozit. Aproximativ 50% dintre facturile răuplatnicilor sunt plătite în Massachusetts după apariţia anunţului. După citirea publică a actului de preluare personalul colector are la dispoziţie 60 de zile pentru a înregistra preluarea. În acest moment se consideră că obligaţiile legate de impozit sunt satisfăcute şi conturile de impozit sunt transferate la Trezorerie. Dacă factura rămâne neplătită timp de încă şase luni, municipalitatea poate începe procesul de preluare. Anexa #13, Anunţ public al executării silite, Oraşul Orleans Anexa #14, Anunţ în presă despre executarea silită, Oraşul Orleans.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

La executarea silită se întocmeşte un proces verbal de preluare. Anexa #15, Procesul verbal de executare silită, Oraşul Orleans. În SUA contribuabilul, adică posesorul proprietăţii, are dreptul timp de un an să-şi recupereze proprietatea prin justiţie, dar numai după ce şi-a achitat toate obligaţiile fiscale. Anexa #16, Certificarea restituirii bunului contribuabilului

4. Neplata şi soluţii la aceasta (Florida)

Procesul, aşa cum se desfăşoară el în Florida, Illinois şi alte state, diferă din punctul de vedere al unui aspect important. Aceste state nu permit ca fondurile să rămână necolectate, ci vând sumele mari constând în impozite neplătite unor investitori (deseori băncilor). În schimbul plăţii acestor impozite şi a penalizărilor aferente, investitorilor li se permite să încaseze dobânzile aferente impozitelor neplătite şi o dobândă suplimentară pentru care licitează. Impozitele pe proprietate sunt vândute la licitaţie; în cadrul acsteia investitorii oferă o rată cât mai mică a dobânzii pe care ar dori să o perceapă. Licitaţia începe de la 24% şi merge în scădere. De obicei băncile licitează o dobândă de 0% pentru că penalizările aferente primului an sunt de aproximativ 10% din impozite. De obicei aceste impozite sunt plătite în cel mult un an de către contribuabili municipalităţii, penalizările sunt recuperate, iar băncilor li se plăteşte taxa lor de penalizare şi eventuala dobândă. Dacă impozitele nu sunt plătite timp de mai mulţi ani, instituţia câştigătoare a licitaţiei pentru impozitele pentru primul an are dreptul să liciteze prima pentru anii următori. După trei ani licitantul care controlează impozitul neplătit poate să preia proprietatea. Această procedură este interesantă datorită faptului că oferă comunităţilor un flux constant şi sigur de venituri, deşi este mai complicată decât procesul explicat anterior.

5. Plăţi negociate

Dacă personalul colector nu este încurajat să negocieze dobânzile şi penalizările pentru a-i ajuta pe oameni să plătească impozitele restante, ce anume poate acesta totuşi să le ofere? Răspunsul este un plan negociat de plată. Împreună cu contribuabilul, angajatul biroului de colectare stabileşte un acord scris şi mai multe termene de plată. Scopul realizării acesti plan de efectuare a plăţii este de a limita problema neplăţii doar la anul în cauză, în timp ce contribuabilului i se cere să fie la zi cu plata impozitelor din anii următori. Astfel problema nu se agravează odată cu trecerea anilor.

Cheia succesului acestui tip de plan este ca cetăţeanul să-şi poată permite să efectueze plăţile din el (să fie uşor acoperite de posibilităţile financiare ale contribuabilului)ş acesta trebuie să se bazeze pe plăţi regulate şi frecvente.

Dacă atunci când se încearcă negocierea planului de plată contribuabilul declară că nu-şi poate permite să plătească impozitele şi el nu satisface condiţiile aferente nici unui tip de ajutor financiar, nu există nici o soluţie viabilă de plată.

IMPLICAREA CETĂŢENILOR ÎN STABILIREA ŞI ÎNCASAREA

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Prin legislaţia, la care au făcut referire în prima parte, sunt reglementate obligaţiile contribuabililor de a plăti la buget impozite şi taxe, pe de o parte şi obligaţiile autorităţilor publice de a urmări şi încasa impozitele şi taxele cuvenite bugetului, pe de altă parte, până la aplicarea mijloacelor de constrângere.

Din experienţa şi practica de până în prezent s-a putut constata faptul că de cele mai multe ori raporturile care se nasc între cetăţeni, în calitate de contribuabili şi beneficiari ai serviciilor publice şi autorităţilor publice locale se limitează la relaţii pur administrative generatoare de conflicte potenţiale de interese. Contribuabilii nu sunt consultaţi şi nu înţeleg cum au fost stabilite impozitele taxele, care sunt criteriile pe baza cărora se acordă scutiri, reeşalonări sau alte facilităţi sau înlesniri fiscale, care sunt procedurile de colectare şi termenele de plată şi mai ales cum sunt cheltuiţi banii publici.

Autorităţile publice locale nu au capacitatea şi disponibilitatea de a promova un dialog permanent cu cetăţenii de consultare şi să ofere explicaţiile necesare, manifestând de mai multe ori un stil arogant, autoritar şi chiar agresiv.

Consecinţa acestei stări de fapt are un impact negativ, în sensul că contribuabilii manifestă reticenţă în achitarea impozitelor şi taxelor locale îngreunând activitatea de colectare a veniturilor.

Această tendinţă care este sesizată la toate nivelele administraţiei publice trebuie anihilată prin introducerea unor programe de atragere a cetăţenilor la luarea deciziilor, la o informare promptă şi corectă asupra bunului mers al lucrurilor în cadrul administraţiei publice locale.

De altfel, asemenea măsuri ar fi în deplină concordanţă cu Constituţia României, care la art. 31 alin (2) prevede: “Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes general”.

Procesul de reformă al administraţiei publice nu trebuie să se oprească numai la descentralizarea acesteia ci ar trebui să se continue cu adâncirea democraţiei în cadrul administraţiei publice locale printr-o implicare mai puternică a cetăţenilor la soluţionarea problemelor specifice.

Exerciţiu:

Participanţii vor face propuneri pentru dezvoltarea unor programe cu publicul - care să aibă ca efect, îmbunătăţirea procesului de colectare a impozitelor şi taxelor locale.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

CONFRUNTĂRI, DISPUTE ŞI REZOLVAREA CONFLICTELOR

Indiferent cum definim termenii de “confruntare”, “dispută” şi “conflict”, este evident pentru noi toţi că pot avea atât consecinţe pozitive cât şi negative. Când rezolvarea unui conflict se face cu succes, prin ea se poate pune capăt unor probleme sau unor situaţii echivoce din unele relaţii – în munca sau în viaţa noastră profesională. Când nu reuşim să rezolvăm disputele în mod eficient, problema continuă să existe iar relaţia devine din ce în ce mai tensionată. Rezultatele lipsite de eficienţă sau eşecurile pot apărea din cauza unor metode nepotrivite de negociere sau din faptul că s-a încercat să se ignore problema. Cea de-a doua situaţie garantează faptul că problema se va repeta şi ne va găsi în continuare lipsiţi de posibilităţi de a-i controla consecinţele.

Mai jos enumerăm efectele pozitive şi cele negative ale confruntărilor, după Bob Wyant. 6 Care sunt rezultatele benefice ale unei confruntări eficiente? Dacă ne confruntăm eficient:

Deţinem controlul asupra vieţii noastre Evităm să ne aflăm în poziţie de victimă Ne îmbunătăţim nivelul de stres şi sănătatea mentală prin evitarea agravării problemei Nu lăsăm să crească încărcătura emoţională care ne va trăda când confruntarea va izbucni problemei de stres şi sănătatea mentală prin evitarea agravării Nu lăsăm să crească încărcătura emoţională care ne Nu lăsăm să crească încărcătura emoţională care ne va trăda când confruntarea va izbucni până la urmă şi sănătatea mentală prin evitarea agravării problemei Investim într- o relaţie în mod pozitiv Putem să Investim într-o relaţie în mod pozitiv Putem să-i fim de ajutor unei alte persoane

Dacă nu acceptăm confruntarea şi/sau nu vrem să “ne eliberăm” Nu deţinem controlul asupra vieţii noastre Ne cresc nivelul de stres şi problemele de sănătate mentală Încărcătura emoţională se acumulează şi ne poate trăda oricând Aducem deservicii relaţiei cu cealaltă persoană prin detaşare, judecată pripită sau resentimente

Permitem celeilalte persone să continue să aibă un comportament nedorit, care poate avea consecinţe negative asupra sa sau asupra altoraprin detaşare, judecată pripită sau resentimente Evident, cu toţii dorim să fim persoane eficiente şi să

Evident, cu toţii dorim să fim persoane eficiente şi să ne încadrăm în primul grup. Pentru a crea organizaţii cu angajaţi eficienţi şi productivi, multe firme şi instituţii includ la ora actuală programe de rezolvare a conflictelor printre sarcinile departamentelor lor de resurse umane, care organizează în mod regulat seminarii pentru întregul personal şi acordă o atenţie specială celor care le sunt trimişi în acest scop. Ca exemplu, puteţi vedea mai jos traducerea unui text care a circulat la Universitatea de Ştiinţe ale Sănătăţii din Oregon în cadrul unei recente campanii care a cuprins întregul campus.

6 Extras din "Confruntare fără vinovăţie sau conflict", Bob Weyant (Belvue, Washington: Brassy Publishing, 1994), pagina 7

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Conflictul constructiv 7

Conflictele sunt normale şi necesare în majoritatea relaţiilor. Scopul discuţiilor în contradictoriu şi al conflictelor este de a trece peste unele dificultăţi sau de a rezolva unele probleme.

Reguli de comportament pentru un conflict constructiv:

Nu aplicăm lovituri sub centură nu se aduc intenţionat în discuţie slăbiciunile sau subiectele delicate. Nu încheiem acorduri false – nu se pretinde a fi de acord atunci când de fapt nu este aşa. Nu recurgem la analiza de caracter sau la psihoanaliză nu se spune persoanei ce gândeşte, ce simte sau de ce s-a purtat în felul respectiv. Nu folosim stereotipuri – nu se califică persoana şi nu se dau porecle. Nu adăugăm pe listă – nu se păstrează micile situaţii neplăcute în minte, pentru a izbucni apoi şi a le aminti pe toate deodată, în loc să fie rezolvate una câte una atunci când apar. Nu ne jucăm de-a arheologii – nu se readuc în discuţie situaţii din trecut. Nu generalizăm – a nu se folosi afirmaţii de genul “Tu întotdeauna…” sau “Tu niciodată…” pentru a descrie comportamentul cuiva. Nu ne îndepărtăm de la subiect – nu se abordează mai multe probleme deodată. Nu aruncăm “bombe” – ne se reacţionează în mod exagerat şi nu se fac ameninţări nefondate; nu se dau ultimatumuri. Evităm să “ne învârtim în jurul cozii” – a nu se continua cu aceleaşi argumente răsuflate fără a se face progrese spre rezolvarea conflictului. Pe posterul despre conflictul constructiv avem o listă de etape care pot fi urmate pentru a evita dezvoltarea sau exagerarea unui conflict negativ. Dar aceasta nu ne ajută în situaţia în care apare un contribuabil supărat. În toate birourile de impozite s-au întâlnit situaţii în care au apărut indivizi nervoşi, gălăgioşi, care căutau un ţap ispăşitor pentru o problemă cu care se confruntau. Într-un seminar recent contribuabilii supăraţi au fost calificaţi drept “posibiliţi” de a schimba părerea oamenilor şi de a le îmbunătăţi impresia despre autorităţile locale. Poate vi se pare o afirmaţie superficială, dar starea de spirit în care dăm ochii cu contribuabilul (dacă suntem optimist sau pesimist, avem încredere în noi înşine sau nu, suntem interesat sau nu) i se transmite imediat acestuia. Deşi cu toţii ne dorim să avem de-a face doar cu contribuabili mulţumiţi, pe termen lung lucrul cu contribuabili nemulţumiţi şi rezolvarea problemelor acestora ne oferă totuşi posibilitatea de a mări numărul cetăţenilor care au o imagine corectă şi completă despre activităţile APL.

Procesul de rezolvare a disputelor Mai jos am reprodus un tabel de rezolvare a disputelor prezentat în cadrul unui program recent de instruire a evaluatorilor din SUA. Procesul de rezolvare a disputelor este împărţit în trei faze distincte: înţelegerea disputei, recunoaşterea problemei şi scuzele, şi dezvoltarea unui program specific pentru rezolvarea problemei.

7 Din postere despre Conflictul constructiv (Constuctive Conflict) afişate pe panourile de la Universitatea de Ştiinţe ale Sănătăţii din Oregon, iarna 2000.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Rezolvarea disputelor, modelul “ISR” 8

Înţelegere

Scuze

Rezolvare

Ascultaţi

Nu daţi vina pe alţii

 

Specificaţi acţiunile

 

Permiteţi persoanei să se exprime liber

Folosiţi empatia (Îmi pare rău că vă confruntaţi cu această problemă)

Spuneţi cum veţi rezolva problema

Concentraţi-

atenţia

Nu admiteţi greşeala

 

Daţi informaţii specifice:

asupra persoanei

 

cum şi când

 

Lăsaţi persoana respectivă să fie cea care vorbeşte mai mult

Arătaţi

înţelegere

pentru

Precizaţi

clar

care

sunt

problemă

responsabilităţile persoanei

Puneţi întrebări din când în când

 

Stabiliţi când veţi verifica rezolvarea situaţiei

Rezumaţi

   

Înţelegerea problemei. Prima reacţie a multora dintre noi la primul contact cu un client care prezintă un comportament nedorit este de a-i cere să înceteze. Abordarea preferabilă, pe cât este posibil, este să lăsăm persoana respectivă să se exprime cum doreşte, să-şi exprime mânia. De multe ori, dacă încercăm să-l facem pe client să nu mai ţipe, aceasta îl va enerva şi mai mult. Este important să încercăm să delimităm comportamentul de problema în sine. Procesul de ascultare trebuie să fie unul activ, cu contact vizual frecvent şi cu comentarii afirmative. Întrebările puse din când în când sau luarea de notiţe indică deasemenea contribuabilului că este luat în serios. După ce acesta îşi termină prezentarea, faceţi rezumatul probemelor lui în propriile dumneavoastră cuvinte, pentru a confirma că aţi înţeles despre ce este vorba.

Cereţi-vă scuze pentru problema survenită. Aceasta poate fi faza cea mai dificilă pentru o autoritate publică, dar este esenţial să stabilim o legătură cu contribuabilul şi să îl determinăm să nu se mai concentreze asupra trecutului, ci spre o rezolvare din viitor. Nu trebuie să vă cereţi scuze pentru ceva ce poate nu dumneavoastră aţi făcut, ci pentru situaţia la care s-a ajuns. “Îmi pare rău că vă confruntaţi cu această problemă” este de obicei de ajuns.

Nu daţi vina pe alţii pentru problema respectivă, nici oameni nici instituţii. Această atitudine va re-introduce judecăţile pripite în discuţie. Este un semn de slăbiciune care va reduce încrederea contribuabilului că puteţi rezolva problema. Dacă arătaţi înţelegere pentru problema lui, veţi putea construi o relaţie mai puternică între dumneavoastră şi client. “Înţeleg cum aţi putut ajunge la această concluzie” este un mod de a arăta că recunoaşteţi legitimitatea problemei, chiar dacă nu sunteţi de acord cu ea.

Rezolvarea problemei. Pentru a cădea de acord pentru a rezolva problema este nevoie să ne exprimăm în termeni cât mai specifici pentru a nu fi înţeleşi greşit. Contribuabilul nu trebuie doar să asculte ce urmează dumneavoastră să faceţi, cum şi când, ci să şi înţeleagă

8 Procesul ISR (UAR Process) , oferit de Biroul de Evaluare din Bedford, Massachusetts, ianuarie 2000

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

care sunt obligaţiile care îi revin. Contribuabilul nu trebuie lăsat în dubiu, ci trebuie să ştie când vă veţi ocupa din nou de problemă pentru a vă asigura că ea s-a rezolvat.

Negocierea pe bază de principii Deseori negocierile încep cu prezentarea poziţiilor celor două părţi, după care acestea încearcă fiecare să se menţină cât mai tare pe poziţie. Negocierea se concentrează pe o axă unidimensională, definită de două extreme, respectiv a câştiga şi a pierde. În loc să se caute a se identifica interese comune şi să se găsească modalităţi de a maximiza aceste interese, deseori negocierile se transformă în dispute asupra modului de a împărţi o turtă din ce în ce mai mică. Succesul este definit de cât de aproape ajunge fiecare de

a pierde

este definit de cât de aproape ajunge fiecare de a pierde a câştiga poziţia iniţială. De

a câştiga

poziţia iniţială. De multe ori negocierile reuşite după acest model duc la ameninţări, conflicte de putere sau concesii. Pe de o parte, în negocierea pe bază de principii se caută interesele comune ale celor două părţi şi modalităţi prin care ambele părţi să şi le satisfacă. Se caută soluţii de tip “câştig – câştig” în plan bidimensional.

Rezultate posibile ale negocierii între două părţi

Nr 1 câştigă Nr 2 pierde

Nr 1 pierde Nr 2 câştigă

Nr 1 pierde Nr 2 pierde

Nr 1 câştigă Nr 2 câştigă

Conceptul de “Negociere pe bază de principii” a fost dezvoltat la Harvard şi popularizat prin cărţile binecunoscute ale lui Roger Fisher şi William Ury, dintre care mentionăm “A ajunge la DA”, “A trece de NU” şi manualul “Pregătirea pentru negocieri”. Autorii sunt de părere că succesul negocierilor se bazează pe cât de bine sunt acestea pregătite. Este nevoie de cel puţin o oră de pregătire pentru fiecare oră de negociere. Procesul de pregătire şi de negociere include şapte faze. Interese – Înainte de a începe, negociatorii trebuie să-şi identifice propriile interese, precum şi interesele celeilalte părţi, interesele aparţinătorilor, prietenilor, şefilor sau ale oricărei alte persoane care va fi afectată de rezultate. Pentru a înţelege mai bine interesele, acestea pot fi împărţite în interese personale şi cele profesionale. Dacă timpul o permite, interesele pot fi analizate în profunzime pentru a descoperi cauzele care le stau la bază. Opţiuni – După ce a făcut o listă cu interesele ambelor părţi, fiecare negociator va identifica opţiunile viabile pentru realizarea intereselor comune. Într-o a doua fază se va concentra pe modalităţile de a maximiza câştigurile prin realizarea intereselor ambelor părţi. Alternative – Nu ne putem baza pe faptul că negocierile se vor termina cu succes. Înaintea negocierilor fiecare parte trebuie să ştie care este pentru ea cea mai bună

se vor termina cu succes. Înaintea negocierilor fiecare parte trebuie să ştie care este pentru ea
se vor termina cu succes. Înaintea negocierilor fiecare parte trebuie să ştie care este pentru ea
se vor termina cu succes. Înaintea negocierilor fiecare parte trebuie să ştie care este pentru ea

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

alternativă de acord negociat (numită “BANTA” 9 de către autori). Trebuie deasemenea să se estimeze care este BANTA celeilalte părţi, şi cum poate fi făcută aceasta să pară mai puţin interesantă sau mai greu de obţinut. Această soluţie de rezervă este poziţia de rezervă într-o negociere.

Legitimitate – Se stabilesc criterii obiective pentru a se asigura corectitudinea. Ce argumente poate folosi partea Se stabilesc criterii obiective pentru a se asigura corectitudinea. Ce argumente poate folosi partea opusă pentru a explica acordul? Cum va descrie procesul prin care s-a trecut pentru a ajunge la acesta? Ce standarde, criterii sau practici anterioare pot fi folosite pentru a convinge mai uşor cealaltă parte că acordul este echitabil?

Comunicare – Concentraţi - vă pe a asculta şi a înţelege, nu pe a ne pregăti – Concentraţi-vă pe a asculta şi a înţelege, nu pe a ne pregăti propriile argumente. Identificaţi care vă sunt presupunerile legate de cealaltă parte şi ce ar putea spune aceasta pentru a vi le anula. Pentru a vă ajuta în clarificarea propriilor argumente, faceţi o listă cu punctele-cheie pe care doriţi să le atingeţi şi modul în care le va primi partea opusă “Da, dar…(urmează contra-reacţia acesteia).” Redefiniţi-argumentele într-un context pe care l-ar accepta mai uşor.

Relaţie – Relaţia cu partea opusă nu se realizează de la sine ci se construieşte cu – Relaţia cu partea opusă nu se realizează de la sine ci se construieşte cu ajutorul unor măsuri de întărire a încrederii. Procesul de negociere trebuie să fie o căutare în comun. Totuşi negociatorii trebuie să stabilească clar diferenţa dintre problemele legate de relaţie şi cele de fond şi să le abordeze separat. Concesiile nu pot înlocui sau compensa dezavantajele unei relaţii defectuoase. Paşi “constructivi fără condiţii”, cum ar fi scuzele sau recunoaşterea legitimităţii poziţiei celeilalte părţi, sunt elemente care ajută la construirea unei relaţii. Concentrarea asupra viitorului şi nu asupra trecutului, repetarea argumentelor celeilalte părţi cu propriile cuvinte, sunt deasemenea etape din construirea relaţiei. Dar negociatorul trebuie să fie în primul rând sincer şi lipsit de gânduri ascunse.

Angajare – Orice întâlnire trebuie să înceapă cu menţionarea scopului şi a rezultatelor ei. Toţi negociatorii – Orice întâlnire trebuie să înceapă cu menţionarea scopului şi a rezultatelor ei. Toţi negociatorii trebuie să cadă de acord în legătură cu ce anume trebuie rezolvat, şi, odată ce s-a ajuns la o înţelegere, trebuie să fie de acord să lase suficient loc de manevră pentru eventualele probleme care pot apărea în implementare. În acord trebuie să se includă termene şi responsabilităţi clare.

Persoanele dificile sau negocierile blocate la “nu” 10 Persoanele agresive, care ne atacă sau ne insultă, pot să ne determine trei tipuri de reacţii:

dorinţa de a răspunde în acelaşi fel, de a ceda sau de a rupe relaţia. Însă un negociator abil poate să se detaşeze în mod critic de agresor şi să-i domine pornirile. Acesta reuşeşte să se abţină de la a reacţiona emoţional şi să găsească modalităţi de a-l face pe agresor să revină la o discuţie mai puţin înfierbântată.

După cum s-a menţionat anterior, este mai bine să i se permită clientului să-şi exprime teama, furia sau frustrarea. Cel mai bun aliat este tăcerea, dar nu indiferenţa. Dacă este necesar, scuzaţi-vă pentru câteva minute, necesare pentru a vă calma, în loc să ridicaţi

9 Acronim din expresia englezească “Best Alternative to a Negotiated Agreement”. Acest termen este originar din cartea "A ajunge la DA" şi este extras din "Pregătire pentru negocieri" de Roger Fisher şi Danny Ertel. (New York: Penguin Books, 1995), pagina 45. 10 Această parte are la bază cartea lui William Ury, “Getting past No” (“A trece de NU”). (New York:

Bantum, 1991)

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

tonul. O altă posibilitate este de a repeta rar şi pe ton scăzut ceea ce s-a spus pentru a permite pornirilor şi conversaţiei să se calmeze. Există şi posibilitatea ca negocierea să nu fie cea mai bună soluţie şi să nu aibă rost să se continue negocierile, pe baza celor mai bine alternative determinate de dumneavoastră anterior.

Cel mai greu lucru este să găsim modalităţi de a recunoaşte legitimitatea unui lucru pe care îl spune clientul. Surprindeţi-vă adversarul trecând de partea lui. După cum s-a menţionat mai sus, ascultaţi în mod activ, nu-l întrerupeţi, aprobaţi-l cu “Înţeleg”, “Ar mai fi şi altceva?”.

Faceţi să se afirme omul. Recunoaşteţi legitimitatea sentimentelor lui. Separaţi persoana de comportamentul său. Găsiţi o competenţă şi afirmaţi-o. Staţi faţă în faţă cu contribuabilul, ca o oglindă a poziţiei lui.

Exprimaţi-vă punctul de vedere fără a-l provoca pe contribuabil. Evitaţi să spuneţi

“Dumneavoastră”, folosiţi mai degrabă “noi”, “eu”. Daţi exemple din experienţa proprie

pentru a stabili o legătură cu contribuabilii. Nu folosiţi “da, dar

legitimitatea punctului de vedere al contribuabilului şi exprimaţi-vă propria opinie. Exprimaţi-vă optimismul că se va ajunge până la urmă la un acord, în ciuda diferenţelor de opinie.

ci recunoaşteţi

”,

Nu respingeţi argumentele de poziţie ale contribuabililor , ci transformaţi-le în afirmaţii care le exprimă interesele. Recapitulaţi argumentele într-un context propice rezolvării problemelor. Clarificaţi interesele părţii opuse punând întrebări deschise, cum ar fi “de ce nu…?”, “Ce ar fi dacă…?”. Dacă tot nu puteţi să-l mişcaţi pe adversar de pe poziţie, cereţi-i lui sfatul.

Folosiţi tot timpul standardele şi corectitudinea. Întrebaţi-vă adversarul, “Ce anume face ca acest lucru să fie corect?”. Începeţi întrebările cu “De ce?”, “Cum?”, “De ce nu?”. Întrebările cu “Nu este”, “Nu se poate” vor provoca reacţii imediate de respingere.

Reformularea sau recapitularea afirmaţiilor celeilalte părţi pot să facă să avanseze negocierile. S-ar putea să apară argumentul de tip zid de piatră sau “ultima ofertă”. Mai multe reacţii v-ar putea fi de ajutor. În primul rând, puteţi să-l ignoraţi. Argumentul poate fi exprimat şi ca o aspiraţie. Aceasta ar putea permite adversarului să renunţe la el. Puteţi pune întrebări în legătură cu aspecte paralele pentru a vedea dacă alţi termeni mai sunt încă negociabili. Puteţi testa indirect zidul de piatră. Sau puteţi să acceptaţi zidul de piatră şi să îl întrebaţi pe adversar cum să vă supuneţi limitării, de exemplu unui termen- limită.

Redirecţionarea atacurilor la persoană pot deasemenea să facă negocierile să avanseze. Ca şi în cazul zidului de piatră, puteţi să ignoraţi atacul. Sau puteţi să fiţi de acord cu un anumit aspect al atacului care este real şi să cereţi sfatul asupra acelei probleme. Atacul poate fi deasemenea reinterpretat sub forma unei afirmaţii prietenoase. Dacă atacul se bazează pe un eveniment anterior, recentraţi discuţia asupra rezolvării de probleme orientate spre viitor.

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Când se negociază cu un adversar dificil, este mai bine ca acesta să fie lăsat să-şi tragă singur concluziile, şi nu să-i fie prezentate ca o opţiune. Permiteţi adversarului să-şi urmărească logica propriilor idei sau argumente prin intermediul întrebărilor deschise care îl pot conduce la a da răspunsul pe care îl aşteptaţi.

Nu grăbiţi ritmul negocierilor. Dacă o faceţi, adversarul va adopta o poziţie mai defensivă şi riscă să uite unele interese care s-ar putea să fie importante pentru el. Dacă tot nu puteţi cădea de acord, luaţi în considerare posibilitatea de a rezolva conflictul prin intermediul unei terţe părţi, respectate atât de dumneavoastră cât şi de el. Când se ajunge la o înţelegere daţi celeilalte părţi posibilitatea de a se arăta victorioasă, dacă aceasta este ceea ce doreşte.

Este foarte posibil să nu se poată ajunge la un acord. Atunci este bine să se aibă în vedere opţiunile sau consecinţele eşecului. Întrebaţi partea opusă ce crede că se va întâmpla dacă problema nu este rezolvată? Ce crede că va trebui să faceţi? Ce va trebui ea să facă?

Rezumat Cel mai interesant aspect al negocierii şi al rezolvării disputelor este logica de bun simţ care stă la baza tehnicilor folosite. Intuitiv putem înţelege cu toţii că este important să nu emitem judecăţi pripite în cadrul unei discuţii şi că trebuie să arătăm respect pentru dorinţele celeilalte părţi. Ştim cu toţii că trebuie să ne pregătim înainte de a negocia. Dar în realitate doar rareori ne punem în practică toate capacităţile de negociatori iar încercarea noastră de a rezolva disputele este de multe ori ineficientă. Negocierile eficiente se bazează pe puţine mutări magice, dar pe multe capacităţi obţinute şi menţinute prin pregătire atentă şi prin practică.

Conceptele introduse în această prezentare sumară au rolul de a vă provoca şi de a vă intriga, de a vă determina să vă dezvoltaţi propriile capacităţi prin studiu individual. Se speră că tehnicile şi sursele prezentate mai sus vor fi un bun punct de plecare pe drumul dumneavoastră spre a deveni un angajat din administraţia publică mai eficient, cu ajutorul procesului de negociere pe bază de principii.

Exerciţiu: Negocierile

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

ANEXE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 55

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 56

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 57

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 58

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 59

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 60

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 61

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 62

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 63

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 64

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 65

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 66

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 67

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 68

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 69

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 70

Seminar: COLECTAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Seminar: COLECTAREA IMPOZITEL OR ŞI TAXELOR LOCALE 71