Statul si functiile sale

Activitatile fundamentale ale statului sunt desemnate precum functiile statului.

1. Functia legislativa
2. Functia executiva activitati fundamentale ale statului sau functiile
3. Functia judecatoreasca statului

Statul este singura institutie care poate sa isi determinensingur propria competenta ceea
ce inseamna ca beneficiaza de suveranitate.

Statul este o institutie, in care o grupare de indivizi asezata pe un teritoriu

anume, are capacitatea de a-si determina propria competenta si organizata in
vederea desfasurarii unor activitati cuprinse in functiile legislative, executive si
jurisdictionale.

Personalitatea juridica a statului

Statul este o persoana juridica cu drepturi si obligatii, inzestrat cu un drept de

comanda, de suveranitate si cu mijloace de organizare si aplicare a dreptului.

Î In momentul in care statul apare ca proprietar al teritoriului inseamna ca el este

inzestrat cu anumite drepturi dar si obligatii in relatiile juridice.

O data cu recunoasterea dreptului de proprietate al statului asupra teritoriului i s-a

recunoscut acestuia si capacitatea juridical de a-si asuma obligatii si drepturi.

1. Teoria fictiunii (1850- scoala exegetica)

Aceasta teorie sustine ca in realitate statul nu are vointa proprie, avand ca

argument ca in realitate numai persoanele fizice au vointa proprie si ca de fapt
conceptul de personalitate juridica nu este altceva decat o creatie a legii.
Faptul ca persoanele fizice in vederea infaptuirii unor scopuri commune se
organizeaza in diferite asociatii are drept urmare considerarea lor drept persoane
juridice dar aceasta numai ca urmare a unei fictiuni, deoarece in realitate
personalitatea juridica le este atribuita de lege.

2. Teoria negatiei personalitatii juridice

Nu exista si nu poate exista o alta realitate juridica decat persoana fizica,

deoarece totul se rezuma, in ultima instanta la drepturile si obligatiile acesteia.

3. Teoria personalitatii morale realitate naturala

Vointele indivizilor care alcatuiesc o asociere se intrepatrund, iar prin

pierderea individualitatii se naste o vointa noua, unica cu trasaturi comune.
Astfel asociatiile devin persoane reale ce dobandesc o vointa proprie.
 4. Teoria personalitatii morale realitate juridica

Statul nu are o vointa proprie ci numai persoanele fizice chemate sa reprezinte

statul au vointa si in consecinta statul nu exista ca persoana reala, iar personalitatea
sa este o creatie a ordinii juridice care a dus la formarea statului.
Astfel personalitatea juridica a statului nu este altceva decat un procedeu
tehnico juridic construit pe ideea ca personalitatea morala este o realitate juridica ce
are la baza o grupare umana.

Mircea Djuvara ajunge la concluzia ca personalitatea juridica nu se poate constitui decat pe

baza unei realitati morale, care este personalitatea morala.

Leon Duguit spune ca nu exista personalitate juridica a statului, tot asa cum acesta nu poate
avea drepturi subiective.

Jean Rivero si Jean Waline spun ca persoanele morale se caracterizeaza prin 2 elemente:

1. Exista o realitate de baza care presupune existenta unor interese apartinand unui
grup uman cu o oarecare omogenitate
2. Presupune procedeele juridice utilizate pentru protejarea acestor interese.

De asemenea persoana morala nu poate fi confundata cu persoana juridica.

Principalele tipuri de persoane de drept privat:

1. Persoanele morale cu scop lucrativ

- Societatile civile
- Societatile comerciale
2. Persoanele morale cu scop nelucrativ
- Sindicatele profesionale
- Asociatiile si fundatiile

Persoanele morale de drept public sunt opusul celor de drept privat si au urmatoarele
caracteristici generale:

1. La origine au numai intiativa autoritatilor publice.

2. Particularul nu are libertatea de adeziune la aceste persoane publice.
3. Scopurile asumate de persoanele publice trebuie sa satisfaca anumite interese
generale pentru care au fost si create.
4. Persoanele de drept public au la indemana posibilitatea de a apela la perogativele
puterii publice.

Dreprul francez a impartit persoanele de drept public in 2 mari categorii:

1. Colectivitatile teritoriale ce reprezinta grupuri de oameni ce au legaturi prin viata in

comun pe acelasi teritoriu.

Aceste persoane juridice de drept public se caracterizeaza prin faptul ca actiunea lor
tinde sa armonizeze interesele generale ale colectivitatii, iar principiul specialitatii se
aplica potrivit competentei teritoriale.
 2. Stabilimente publice de interes public, initial acestea asigurau gestiunea servicilor
publice de ordin social (spitalele) sau intelectual (universitati) dupa care procedeul a
fost extins si utilizat pentru serviciile publice industriale si comerciale (Electricite de
France) si serviciile de organizare si reprezentare profesionala (Camera Comertului).

Î Stabilimentele publice de persoane morale regrupate sunt create in vederea

solutionarii unor probleme commune ale colectivitatii teritoriale.
Î Grupari de interes public au fost create in vederea realizarii unor scopuri commune
(cercetare,sport, cultura) care reunesc persoanele publice si persoanele private ce au
fost recunoscute drept stabilimente publice

Comunele, orasele si judetele in Romania sunt persoane juridice de drept public la fel ca
statul cu patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina.

Elementele statului

1. Teritoriul sunt elemente externe care conditioneaza existenta statului

2. Populatia
3. Puterea de stat

Elementul estential care da nastere statului este aparitia unui sistem de organe in sanul
comunitatii asezate pe un teritoriu determinat, carora li se atribuie capacitatea de a lua pe
cale de comanda si in afara oricarei subordonari, masuri obligatorii susceptibile de a fi
impuse respectului general cu ajutorul fortei de constrangere a statului.

Puterea de stat = desemneaza atributiile unor organe, care pe un anumit

teritoriu,exercita functia legislative, executive si judecatoreasca, in conditiile in care este
exclusa existenta vreunei puteri superioare.

Aceste organe actioneaza in limitele domeniul de activitate, iar la nevoie au dreptul si

obligatia de a recurge la forta de constrangere a statului.

Cand aceste organe dobandesc capacitatea juridica de a reprezenta statul si intra in

raporturi juridice interne sau international statul devine subiect de drept national sau
international.

Puterea de stat nu poate fi echivalata cu suveranitatea deoarece suveranitatea

reprezinta un caracter al puterii de stat.

Art 20 alin 2 Constitutia Romaniei

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului la care Romania ia parte si legile interne – au prioritate reglementarile
internationale cu exceptia in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.
 Functiile statului

Statul se deosebeste de alte institutii prin natura specifica activitatilor fundamentale pe

care este chemat sa le indeplineasca.

1.Teoria bipartita a functiilor statului

Sustine ca in stat nu exista decat 2 functii:

1. Cea legiuitoare – care creeaza legea

2. Cea executiva – care executa legea

Teoria considera ca suveranitatea nu poate fi impartita decat in 2 elemente:

1. Deliberarea deciziei – functia legiuitoare delibereaza si decide pe cale generala si

impersonala
2. Executarea – functia executiva executa

Teoria mai sustine ca functia executiva se subimparte in functia administrativa si functia

judecatoreasca care au o caracteristica comuna – executarea legii

2.Teoria tripartita a functiilor statului

Duguit si Bonnard fac o impartire a functiilor statului dupa natura intriseca a actelor pe
care le executa autoritatile publice.

1. Functia legislativa are ca obiect stabilirea de reguli de conduita sociala,

generale si impersonale, cu caracter obligatoriu si susceptibile de a fi
sanctionate, daca ar fi incalcate prin forta de constrangere a statului.

Sunt reguli generale si impersonale deoarece ele sunt formulate in abstract, au in

vedere toti indivizii colectivitatii, fie o categorie sau mai multe de persoane cu anumite
trasaturi comune.

Functia legislativa are un caracter originar.

Regulile cu caracter general au forta juridica superioara tuturor celorlalte norme

juridice deoarece functia legislativa exercitata de organul reprezentativ este o manifestare
directa a suveranitatii poporului.

2. Functia executiva are ca obiect organizarea aplicarii si aplicarea in concret a

legilor, asigurarea bunei functionari a servicilor publice instituite in acest scop
precum si emiterea de acte normative si individuale sau efectuarea de operatii
materiale prin care pe baza legii se intervine in viata particularilor pentru a le
dirija activitatea sau a le face anumite prestatii.

Obiectul functiei executive este sa intervina in viata particularilor, furnizandu-le anumite

prestatiuni, supravegheand si dirijand viata sociala si de a executa legea.
Functia executiva se realizeaza prin acte generale impersonale si prin acte individuale, fapte
materiale juridice si operatii material tehnice individuale si concrete.

3. Functia jurisdictionala are ca obiect solutionarea unui litigiu juridic sau

contestarea cu autoritate de lucru judecat a unui raport contestat sau
contestabil.

Separatia puterilor in stat

Teoria s-a revigorat in secol 17 prin Jhon Locke si Montesquieu, fiind preluaata si
consacrata in Constitutia SUA.

Recunoasterea principiului separatiei puterilor in stat si distribuirii puterii intre

legislativ, executiv si puterea judecatoreasca nu inlatura, ci mai mult impune, ca o conditie a
existentei democratiei, respectarea principiului general a suprematiei legii, ingloband si
obligatia respecatrii tuturor actelor normative emise in ceea ce priveste organizarea si
executarea legii.

Constitutia Romaniei din 1991 nu continea o mentiune expresa privind principiul

separatiei puterilor in stat dar il recunostea implicit. Prin Legea de revizuire s-a introdus in Art
1 al Constitutiei, alin 4 care preede ca ”statul se organizeaza potrivit principiul separatiei
puterilor in stat” in cadrul democratiei constitutionale.

Actele prin care se infaptuiesc functiile statului

Tudor Draganu desprinde ideea existentei a doua categorii de fapte:

1. Categoria de fapte care produc efecte juridice denumite fapte juridice

- Care cuprind actele juridice si faptele material juridice

2. Categoria de fapte juridice care nu produc efecte juridice denumite operatiuni

material - tehnice
- Care reprezinta simple mijloace sau cai de fapt

Faptul juridic este un fenomen juridic fara de care nu se poate naste, modifica sau stinge un
raport juridic.

Actele juridice

Actele juridice sunt manifestari de vointa declarata a persoanei fizice sau juridice, facute
individual sau colectiv, cu respectarea ordinii publice si a bunelori moravuri, pentru a produce
in viitor anumite efecte juridice ( crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui raport
juridic), iar realizarea lor este asigurata prin forta de constrangere a statului.

Termenul de act juridic desemneaza insasi manifestarea de vointa. Insa nu orice manifestare
de vointa reprezinta un act juridic, ci numai aceea care este special facuta pentru a produce
efecte juridice.

Elementele actului juridic sunt:

a) Sa existe o manifestare de vointa

b) Aceasta sa fie declarata
 c) Manifestarea de vointa sa fie facuta cu scopul de a produce efecte juridice
d) Legea sa recunoasca efectele urmarite de autor si sa le garanteze prin forta de
constrangere a statului

Faptele materiale juridice

Faptele materiale juridice sunt actiuni sau inactiuni ce au loc independent de

existenta unei manifestari de vointa, avand drept urmare anumite modificari,
transformari, pierderi in lumea materiala.

Simplul fapt material nu poate sa stinga sau sa nasca drepturi si obligatii deoarece
legea trebuie sa le confere o semnificatie juridica.

Faptele materiale pot fi licite sau ilicite, iar clasificarea faptelor juridice in eveneimente si
actiuni, in afara dreptului civil este mai putin intalnita.

Operatiunile material- tehnice

Operatiunile material – tehnice sunt savarsite de organele administratiei publice in

ideplinirea atributilor date prin lege si se caracterizeaza prin faptul ca ele nu
produc efecte juridice, deci nu dau nastere la drepturi si obligatii desi unele dintre
ele reprezinta un act de vointa si un suport intelectual sau chiar determina
transformari in lumea materiala inconjuratoare.

Operatiunile material tehnice se impart in 2 categorii:

a) Acte preparatorii premergatoare sau pregatitoare

- Sunt neproducatoare de efecte juridice dar fara de care nu s-ar putea
adopta sau emite un act administrativ

b) Operatiuni material-tehnice propriu-zise

- Care nu presupun un act de vointa si pentru adoptarea carora nu este
necesara forma scrisa

Actele juridice specifice functiilor statului

1. Actele legislative urmaresc stabilirea pe cale generala si impersonala de drepturi si

obligatii, prin reglementarea primara a diferitelor raporturi sociale, pentru armonizarea
vietii economice, sociale si politice pe teritoriul pe care isi exercita suveranitatea.

Ori de cate ori organul reprezentativ va elabora legi constitutionale, organice si

ordinare inseamna ca acesta isi exercita functia legislativa prin acte legislative.

Prin delegare legislativa constitutionala, Guvernul poate emite ordonante, ce

presupune tot regelementare primara a unor raporturi sociale economice, si ne face sa
apreciem ca statul prin alte organe poate emite acte juridice, care dupa natura si obiectul
lor apartin tot functiei legislative dupa aprobarea data de Parlament, au caracterul de
acte legislative.
 2. Actele adiminstrative. Functia executiv-administrativa se realizeaza de administratia
publica centrala si locala, in forme concrete de manifestare de vointa ce se exprima
prin acte juridice si acte materiale.

Obiectul functiei executiv-administrativa este de a organiza executarea legii prin

reglementari secundum legem si de a actiona normativ primar asupra unor raporturi
sociale, dirijand astfel viata social-economica in general si a particularilor in special.

Organele executive pot emite ordonante, hotarari ale Guvernului, ordine normative,
instructiuni, norme metodologice, regulamente, hotarari, dispozitii.

Ce caracterizeaza acesta functie este faptul ca statul prin organele sale face si
nenumarate acte materiale, ceea ce o deosebeste de functia legislativa.

3. Actele jurisdictionale au drept obiect rezolvarea litigilor dintre particulari si

autoritatile publice pe baza normelor juridice.

Actele jurisdictionale contin 2 elemente:

a) Constatarea obiectului litigiului

- Presupune existenta unei incalcari a normei juridice printr-o actiune
sau abtinere
b) Decizia, respectiv hotararea
- Prin care se solutioneaza litigiul si acre trebuie sa reflecte constatarea
obiectului litigiului pe baza unui act volitional, independent al
judecatorului.

Actele juridice poarta denumirea de hotarari judecatoresti, sentinte sau decizii.Actul

jurisdictional se bucura de autoritatea puterii de lucru judecat refelecatnd independenta ce
trebuie sa caracterizeze organizarea judecatoreasca.

Administratia publica

Forma superioara de organizare a societatii este statul. Guvernantii organizeaza, conduc si

satisfac cererile guvernatilor.

Functia executiva are sarcina concreta de a pune in valoare vointa generala,

exprimata in legi si de a angaja organele executive, in limitele atributiilor incredintate in
infaptuirea acestei opere.

Erast Tarangul arata ca functia executiva are ca obiect organizarea aplicarii si

aplicarea in concret a legilor, asigurarea bunei functionari a servicilor publice, precum si
emiterea de acte normative si individuale sau efectuarea de operatii materiale prin care pe
baza legii se intervine in viata particularilor pentru a le dirija activitatea sau a le face anumite
prestatii.

Notiunea de administratie – presupune o activitate de conducere, organizare

Provienenta poate fi data si de la cuvantul latin ”administer” care inseamna agent, servitor,
instrument.
Administratia desemneaza atat:

1. Forma de activitate pentru realizarea functiei executive

2. Totalitatea organelor statului prin care se desfasoara acesta activitate

Astfe deducem ca administratia poate desemna atat o activitate cat si un organ sau
siteme de organe care infaptuiesc aceasta activitate.

Activitatea guvernantilor se desfasoara in vederea satisfacerii nevoilor de interes general,

deci este o administratie publica. Sintagma de administratie publica desemneaza un
ansamblu de organe prin care sunt conduse si executate sarcinile publice..

Administratia publica este compusa dintr-o :

- Administratie activa
- Administratie consultativa
- Administratia jurisdictionala

Administratia publica are un dublu sens

1. Unul de organe sau totalitate de organe – intelegem ansamblul organelor, institutiilor,

autoritatilor publice care realizeaza activitatea executiva pe baza si organizarea in
concret a legilor
2. Altul de activitate – administratia publica este privita ca o activitate ce infaptuieste
functia executiva de interes general, prin adoptarea unor acte normative si prin
organizarea executarii legilor.

Scopul administratiei publice

Scopul administratiei publice este realizarea interesului public general.

Sfera interesului public formeaza un domeniu propriu administratiei.Motorul actiunilor

administratiei este esentialul dezinteresat in realizarea interesului general.

Mijlocul de actiune al administratiei este puterea publica.

Puterea publica reprezinta ansamblul perogativelor acordate administratiei

pentru a-i permite sa prevaleze interesul general, fata de interesele particularilor.

Administratia apare in acest context descris mai sus ca o activitate a autoritatilor

publice, care la nevoie poate utiliza perogativele puterii publice pentru satisfacerea
interesului general.

Serviciul public

La ”serviciul public” s-a recurs pentru prima data in Franta.

Literatura franceza a definit serviciul public ca fiind totalitatea activitatilor unei colectivitati
publice vizand satisfacerea unor nevoi de interes general ( aparare, transport pe cat
ferate,etc).
 Nu toate activitatile asumate de administratie sunt serviciu publice. Doctrina franceza,
respinge astazi teoria serviciului public si incearca sa puna in locul acesteia notiunea de
”utilitate publica”, fie notiunea de ”interes general”.

In Romania definirea notiunii de servicu public s-a facut prin prisma a 2 criterii,
functional respectiv organic.

Dupa criteriul functional – serviciul public este orice activitate a autoritatilor ale
adimistratiei publice indeplinita pentru satisfacerea unor nevoi de interes general, cu
caracter regulat si continuu (ex: politia, invatamantul)

Dupa criteriul organic – servicul public este definit ca o structura organizatorica menita
sa indeplineasca activitati specifice. Paul Negrescu sutine ca serviciul public este o
”creatiune a statului pusa la dispozitia particularului in scopul de a satisface, in mod
regulat si continuu, nevoi cu caracter general, carora initiativa privata nu ar putea sa le
dea decat o satisfactie incompleta si intermitenta”

Serviciul public este acea activitate organizata sau autorizata de o autoritate a

administratiei publice pentru a satisface nevoi sociale de interes public.

Statul poate sa organizeze serviciu publice:

- cu titlu de monopol, adica nu va admite particularilor sa se ocupe cu

acea activitate si ii obliga sa se foloseasca numai de serviciul public
organizat de stat (ex: serviciul public al politiei)

- fara titlu de monopol, situatie in care va admite si initiativa particularilor

(ex: universitatile particulare)

In unitatile administrativ - teritoriale pot functiona servicii publice:

1. De specialitate aflate in subordinea ministerelor sau a altor organe centrale

2. Servicii publice de interes judetean
3. Servicii publice ale consililului judetean
4. Servicii publice organizate de catre consilile locale

Satisfacerea intereselor generale ale societatii se poate face si de particulari- persoane

fizice cat si juridice private, inclusiv creearea unor institutii ce ofera serviciu publice,
denumite ”stabilimente de utilitate publica” urmand regimul aplicabil Ordonanteti Guvernului
nr. 26/2001.

Dupa intinderea teritoriului serviciul public poate avea un caracter national sau local.

Serviciile publice ale comunei, oraselor se infiinteaza de consiliile leocale in principalale

domenii de activitate, potrivit specificului nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale si
in limita mijloacelor financiare de care dispun.
Concesionarea servicilor publice

Servicile publice pot fi concesionate.

In baza unui contract, o persoana numita concedent, transmite pentru o perioada

determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane numite concesionar, care actioneaza
pe riscul si pe raspunderea sa, dreprul si obligatia de a exploata o activitatea sau un serviciu
public, de interes national sau local, in schimbul unei redevențe.

Concesionarea se realizeaza prin licitatie publica ( deschisa sau deschisa cu

preselectie) sau prin negociere directa conform prevederilor legii.

Pot face obiectul unei concesiuni: transporturile publice, autostrazile, podurile si tunelurile
rutiere cu taxa de trecere, serviciile postale, bazele sportive, institutiile profesioniste de
spectacole, unitatile medico – sanitare.

Nu pot face obiectul concesiunii activitati sau servicii publice in privinta carora nu exista
autoritati de reglementare si a le caror avize sunt obligatorii in ceea ce priveste preturile sau
tarifele practicate de concesionari.

Guvernul, consilile judetene sau locale pot aproba prin hotarare concesionarea si a altor
activitati sau servicii apartinand proprietatii private a statului, care nu sunt prevazute de lege.

Redevența este datoria, obligatia, renta care se plateste periodic la date fixe si sub forma de
cota fixa. Redeventa obtinuta prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la
bugetele locale dupa caz..

Au calitate de concedent pentru servicile publice:

a) de interes national – ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei

publice centrale
b) de interes local – consilile judetene, consilile locale sau institutiile publice de interes
local

Orice persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, romana ori straina poate
avea calitatea de concesionar.

Concesionarea unor activitati sau a unor servicii publice se face pe baza caietului de
sarcini al concesiunii prin hotararea Guvernului, a consililului judetean, orasesnesc sau
comunal.

Caietul de sarcini in cazul contractului de concesionare de servicii publice are o

natura juridica mixta: contractuala si regelementara.