Ultimul sunet de clopoţel…….

Iar la final, răvăşiţi de gânduri,

În suflet, cu iubire
Vă dăruim aceste rânduri,
În semn de mulţumire.

Ii văd parcă şi-acum făptura blândă

Când noi, şcolari, plini de avânt,
Cu mâinile mici şi tremurânde
Scriam încrezători, primul cuvânt.

Din cartea vieţii plină

De fapte şi cuvinte
Ne-a împărţit lumina
Şi mari învăţăminte...

Păşim acum pe-o nouă treaptă de viaţă!

Cu mari emoţii stăm la porţi de viitor!
Avem în suflete lumină şi speranţă,
Şi-n mâini buchet de mulţumire şi de dor.

Profesori dragi, voi veţi rămâne pentru veci

In ţesătura tainicelor amintiri
Ce ne-or însenina pe asprele poteci
Ca nişte minunaţi şi gingaşi trandafiri...

Nu vom uita nicicând a voastră dăruire

De-a ne deschide larg fereastra cunoştinţei!
Primiţi acum cea mai aleasă mulţumire
Pe care v-o aduc elevii şi părinţii !

In devenirea voastră voi aţi fost zidarii

Ce-au pus cu grijă fiecare cărămidă,
Şi iată cât de repede trecut-au anii
Şi-o nouă cale-i gata azi să se deschidă.

Păşim pe ea cu dragoste şi cu credinţă,

Grăbiţi, tot universul să-l descoperim...
Vă vom purta în suflet cu recunoştinţă,
Profesori dragi, din inimă vă mulţumim!