CUPRINS

CAPITOLUL I: Consideratii introductive

1.1. Contextul economic mondial - premisa a aparitiei tehnicilor moderne de

contractare
1.2. Notiunea de leasing
1.3.Istoricul leasingului

CAPITOLUL II: Contractul de leasing

2.1.Definitii si trasaturi
2.2.Diferente fata de alte contracte
2.3.Componentele si continutul contractului de leasing
2.4. Efectele conditiilor rezolutorii si suspensive in cazul contractului de leasing
2.5. Litigii ce pot aparea in legatura cu contractul de leasing
2.6. Contraventii si sanctiuni

CAPITOLUL III: Aspecte generale ale operatiunilor de leasing

3. 1. Varietati ale operatiunilor de leasing si fazele tranzactiei de leasing

3.2. Avantajele si dezavantajele contractului de leasing
3.3. Efecte juridice ale aplicarii Ordonantei Guvernului nr.51/1997 modificata prin
Legea nr. 90/ 1998
3.4. Conventia Unidroit asupra leasing-ului

CAPITOLUL IV: Aspecte particularizante ale operatiunilor de

Leasing

4.1. Finantarea internationala pentru leasing

4.2. Societatile comerciale de leasing
4.3. Clauzele si forta majora in cadrul operatiunii de leasing
4.4. Cesiunea de leasing si publicitatea operatiunilor de leasing

CAPITOLUL V: Varietati de leasing

5.1. Leasingul imobiliar

5.2. Leasingul mobiliar
5.3 Leasingul financiar
5.4 Leasingul operational

CONCLUZII

1
 CAPITOLUL I
CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1.1 CONTEXTUL ECONOMIC MONDIAL- PREMISA A

APARITIEI TEHNICILOR DE CONTRACTARE

Perioadele de criza determina o maniera noua de abordare a rolului comertului

mondial: este ceea ce s-a intamplat dupa 1929-neacceptarea schimburilor, departe de a redresa
productia, a contribuit, dimpotriva, la accentuarea depresiunii.
Comertul international a devenit o variabila importanta in lumea economica
contemporana, intrucat exprima stransa legatura a producatorilor si consumatorilor din diferite
tari si aduce atingere autonomiei politicilor economice. Conternporaneitatea economica
demonstreaza ca politicile de relansare construite exclusiv pe baze nationale due la esec din
cauza restrictiilor extreme. Nu trebuie insa trasa concluzia ca, comertul international ar avea
efecte negative, dimpotriva, el a jucat un rol important in nasterea si dezvoltarea
capitalismului.
Confruntarea teoriilor comertului international cu faptele este adesea superflua; in
aceasta zonă (a comertului international), mai accentuat decat in altele, analiza economica ,,nu
functioneaza ca o stiinta experimentala, care ar respinge o explicalie dupa un text empiric ce
contrazice modelul"1.
Pentru a nu ramane doar la nivelul unor simple expuneri teoretice in ceea ce priveste
comertul internalional si evolutia sa, vom recurge la citeva date istorice, care vor evidentia
configuratia economica din lume , configuratie ce a dus, direct sau indirect, la aparitia noilor
tehnici de contractare, din care face parte si leasingul.
Istoria economiei mondiale arata ca in secolul al XDC-lea - care in acceptiunea
istoricilor se incheie In anul 1914 - comertul international pe cap de locuitor a crescut de 25
de ori, in timp ce in aceeasi perioada productia mondiala pe cap de locuitor nu a crescut decat
de 2,2 ori2. De aici se poate observa deja intensificarea si prezenta tot mai evidenta a
comertului international in intreaga lume. Ceea ce trebuie subliniat este ca daca la inceput
Regatul Unit a avut un rol deosebit in cadrul comertului internalional, treptat, acest loc va fi
luat de S.U.A. si Japonia, pilonii de baza ai comeriului internalional. S.U.A. este cea care va
juca in continuare un rol important in implementarea in Europa a unor noi tehnici de
contractare. Astfel, in S.U.A. s-a facut simtita nevoia aparitiei unor operatiuni, care sa permita

1
Cf. Rainelli Michel-,,Comertul international", Editura Humanitas,1992,pag 23
2
P. Bairoch-,,Commerce exterieur", Ed. Monton,1976, pag. 79

2
proprietarilor de bunuri, sa le valorifice si in alte moduri decat cele cunoscute pana la acel
moment. Asa se explica tendinla fennierilor de a-si inchiria terenurile, atunci cand sursele
proprii nu permiteau valorificarea lor la maxim. Aceste operatiuni au fost treptat extinse si in
alte domenii, ajungandu-se la leasing-ul echipamentelor sau la situatii in care bancile erau
autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in statele americane3.
Japonia, un alt pilon important al comertului international, a preluat aceste operaiiuni
de leasing si, folosindu-se si de alte politici concurentiale, a ajuns la un moment dat, in jurul
anilor 1980, sa surclaseze S.U.A.
Din scurta expunere a contextului economic mondial, ce a constituit o premisa
evidenta a aparitiei leasing-ului in comertul international, se poate desprinde concluzia ca si in
cazul tehnicilor moderne de contractare ca: factoring, leasing, know-how etc., factorii externi,
presiunea economica si internationala, au determinat crearea, aparitia unor operatiuni
complexe, mai rentabile si care presupun in unele cazuri, imbinarea unor elemente
caracteristice unui numar mai mare de contracte traditionale si permit utilizarea si
valorificarea la maxim a factorilor economici si implicit a bunurilor economice.
Structurile de baza ale dreptului contractual s-au dovedit a fi stabile, mentinandu-si
intacta functionalitatea. Au evoluat insa formele in care se stabilesc raporturi juridice,
indeosebi in domeniul economic international, cel mai mobil, cel mai influentat de practica.
Pe langa proliferarea tipurilor inedite de operatiuni comerciale (cum am aratat mai sus),se
constata in lumea contemporana schimbari semniflcative, importante in conceptia juridica
generala4, care tind sa dea la o parte solutiile rigide, traditionale, pentru a se putea asigura o
maleabilitate si implicit adaptabilitate a contractelor la realitatile mereu schimbatoare ale
pietelor externe. Fara aceasta renuntare la traditionalismul rigid al solutiilor date, nu s-ar putea
raspunde la problemele pe care le ridica in principal diferentele dintre legislative existente. O
marfa ce s-ar deplasa de la un capat la altul al continentului ar putea fi supusa la tot atatea
regimuri juridice cate tari ar strabate. Desi, sistemele de drept din diferite tari nu sunt
intotdeauna fundamental diferite, pentru ca in cadrul aceleiasi oranduiri sociale ele se
intemeiaza in general pe aceleasi principii, totusi conflictele sunt prezente. Aici intervine rolul
comertului international de a solutiona si de a reglementa aceste situatii de asa natura incat
viata economica internationala sa capete un flux continuu si benefic pentru intreaga economie
a lumii.
Un alt aspect, pe care il vom aminti in aceasta introducere a contextului economic
mondial in care leasing-ul si-a facut aparitia , este cel al politicilor comerciale din perioada
postbelica, politici care au fost influentate de o multitudine de factori, unii cu actiune4
indelungata, altii conjuncturali, de o durata mai scurta.
Factorul hotarator care a marcat profund evolutia politicii comerciale a constat in
urmarile economice si politice ale celui de-al doilea razboi mondial (impartirea sferelor de
influenta intre tarile invingatoare, aparitia blocului statelor socialiste, distrugerile materiale
uriase). Daca ne referim doar la tarile capitaliste dezvoltate, razboiul a schimbat radical
raportul de forte dintre ele in favoarea S.U.A., singurul stat care a iesit din acest razboi intarit
economic, politic si militar. S.U.A. detinea la sfarsitul razboiului un fel de monopol al puterii,
fapt care i-a permis sa influenteze in propriul sau interes, atat direct cat si indirect, evolutia
politicii comerciale din perioada imediat postbelica. Direct, prin intermediul diverselor
planuri, programe si doctrine de ajutorare financiara, economica etc. (plan Clayton, Doctrina
Truman etc.)5. Indirect, S.U.A. a putut sa influenteze prin intermediul diverselor acorduri si

3
Dorin Clocotici,Gh. Gheorghiu -,,Operatiuni de leasing", Lumina Lex 1998, pag.21

4
O. Capatina,- "Aspecte noi in cercetarea contractelor internationale ", Revista de drept comercial nr. 3
/1991,pag. 65

3
organizatii economice si financiare create in aceasta perioada (F.M.I., B.I.R.D., G.A.T.T., etc.)
si a caror activitate a fost multa vreme orientata si controlata de S.U.A.
Drept consecinta, caracterizat prin trei trasaturi:
1) concesii fata de S.U.A. mai ales in domeniul vamal;
2) blocada economica si discriminari comerciale fata de tarile socialiste,
3) accentul in ceea ce priveste instrumentele de politica comerciala a fost pus pe
politica vamala si netarifara si aproape deloc pe politica de stimulare a exporturilor.
Pornind de la nivelul economic al tarilor din lume in secolul XX, trecand prin noua
tendinta de maleabilitate a conceptiilor juridice cu privire la comertul international si
ajungand la politicile contemporane comerciale, am zugravit peisajul economic ce a dus la
nasterea operatiunilor moderne cum este leasing-ul.

1.2. NOTIUNEA DE LEASING

In demersul nostru pentru intelegerea leasing-ului, am considerat ca aceasta notiune,
pentru a fi cat mai clar inleleasa, trebuie privita prin prisma defmitiilor si intelesurilor pe care
aceasta operatiune a primit-o in diferitele dictionare intalnite.
Vocabularul economic si financiar defineste leasing-ul ca fund o tehnica de credit
profesional ce comporta un contract de inchiriere a echipamentelor mobiliare si imobiliare,
insotit de o promisiune de vanzare in favoarea locatarului. Referindu-se la leasing, se face
precizarea in continuare ca aceasta tehnica, la inceput rezervata echipamentelor industriale si
cunoscuta in tarile anglo-saxone sub denumirea de "leasing", a fost introdusa in S.U.A. in
anul 1950. Extinderea sa si in Europa este de data mai recenta. In Franta, primele societati
specializate in leasing au aparut in anul 1962. Reglementarea lor a fost precizata prin Legea
din 2 iulie 1966, dandu-se o definitie a notiunii de leasing asupra bunurilor imobiliare si
acordandu-se un regim dc transparenta totala societatilor imobiliare pentru comert si industrie
care au ca obiect exclusiv locatia de imobile de uz profesional6.
Dictionarul economic englez-roman defineste operatiunea de leasing, insa mu!t mai
restrans7. Astfel, se arata ca denumirea de leasing vine din engleza, precizandu-se mai apoi
sensurile in care este folosit acest termen:
1-inchiriere, arendare;
2-contract de inchiriere, arendare;
3-concesiune;
4-concesiune pe durata, concesiune pe varsta, intrebuintare a unui echipament.
Leasing-ul este definit in dictionarul Business Terms-Chambers Commercial
Reference ca fund un contract in care detinatorul unui lucru da voie altcuiva sa-1 foloseasca
pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unei sume de bani - plati. Cel care este
imprumutat are uneori oportunitatea sa cumpere lucrul in timpul sau dupa expirarea perioadei
de folosire. Un avantaj al leasing-ului este acela ca nu se cere locatarului sa cheltuie o suma
mare de bani inainte de a primi orice beneficiu de pe urma folosirii bunului8.
In Dictionary of Economics9 se spune ca "lease" este o intelegere intre proprietarul
unui lucru (lessor) care garanteaza folosinta acestui lucru pentru o perioada determinata, cu o
chirie determinata platibila anual, trimestrial sau lunar. Inchirierea poate fi obiectul unei
5
Nicolae Suta, Sultana Suta-Selejan-"Istoria comertului mondial si a politicii comerciale", Editura All, 1997,
pag. 216

6
Yves Bernard, Jean-Claude Colli-"Vocabular economic si financiar cu indice de termeni in 4", Editura
Humanitas, 1994.
7
A.Bantas, V. Nastasescu-"Dictionar economic englez-rornan" Editura Minulescu, Bucuresti, 1997.
8
John Simpson-"Business Terms-Chambers Commercial reference"
9
Graham Bannok, R.E. Daxter and E. van Davis-" Dictionary of Economics"

4
reinchirieri, sa spunem, la fiecare 5 ani. Este posibil sa inchiriezi masini, echipament de birou,
utilaje etc., ca si cladiri si pamant. O recenta dezvoltare s-a inregistrat pentru operatiunile de
leasing in cadrul cercurilor de afaceri. In majoritatea cazurilor acestea includ "servicing" si
intretinere. In unele cazuri, titlul de proprietate trece de la chirias la sfarsitul inchirierii pentru
un pret nominal.
Notiunea leasing-ului este definita si de dictionarul Commerce and Business10, care
arata ca aceasta operatiune apare ca o alternativa a cumparatorului. Adica, leasing-ul este
vazut ca o posibilitate de a "avea" bunuri, in afara aceleia de a cumpara bunuri. Aceasta
inseamna a inchiria in schimbul unei chirii anuale, pe perioada stabilita in contract. Leasing-ul
este atractiv pentru afaceri pentru ca permite folosinta pamantului, a cladirilor sau a
echipamentcloc (utilajelor, instalatiilor), fSra a cheltui mari sume de bani pentru cumpararea
lor. In plus, ofera posibilitatea ca cele mai mari echipamente, care nu se doresc a fi cumparate,
sa poata fi folosite si sa ofere "randament".
Avand o imagine de ansamblu asupra felului in care este inteleasa notiunea de leasing
de catre autorii straini, ni se pare interesant sa amintim aici modalitatea in care a fost deflnit
leasing-ul intr-o rubrica a unui ziar11, rubrica intitulata: "Mic dictionar de comert exterior".
Astfel, leasing-ul este o forma de finantare pentru utilajele industriale, aparuta si dezvoltata in
S.U.A. In locul contractului de cumparare apare contractul de inchiriere. Cel ce inchiriaza este
ori producatorul mijlocului de investitie, ori o societate de finantare care reprezinta
producatorul. Financial Lease - reprezinta contractul de leasing ferm pentru un termen
convenit; se prevede acoperirea amortizarii instalatei inchiriate, inclusiv costurile de finantare
si de administratie.
Service Lease - contractul de inchiriere prevede si ingrijirea utilajului inchiriat, de
catre eel ce inchiriaza. Aceasta forma de leasing se foloseste si pentru acoperirea necesarului
de bunuri si investitii trecatoare.
Spre deosebire de alti autori straini (englezi in special), in lucrarea "Business" 12,
autorii definesc leasing numind partile acestei operatiuni, nu leasor si leasse, ci landlord si
tenant (locatarul).
Astfel se arata ca "leassse-ul" este o intelegere (de data aceasta) prin care dreptul de
proprietate este temporar transferat de al adevaratul proprietar (landlord) la o alta persoana
(tenant). In schimbul "folosirii proprietatii", locatarul in general plateste o chirie lunar sau
anual. Leasing-ul se incheie pentru o perioada determinate de timp, iar la sfarsitul acestei
perioade, "dreptul de a folosi proprietatea" se intoarce la landlord.
Dictionarul de drept international al afacerilor13 ne ofera cea mai clara si cuprinzatoare
explicate asupra leasing-ului. Leasing-ul este o operatie constand in darea in folosinta a unor
bunuri mobile (ex.:utilaje) sau imobile (apartamente de hotel, spatii pentru sedii de firme)
contra unei sume de bani cu plata dintr-o data sau esalonata in rate lunare, unor persoane
fizice sau juridice care nu poseda resursele financiare necesare pentru cumpararea lor .
Aparitia sa a avut loc in perioada postbelica, fiind derterminat de amplificarea cererii de
masini si utilaje, de cresterea ritmului de uzura morala a acestora si sporirea dificultatilor de
procurare a resurselor financiare necesare pentru achizitionarea lor. Leasing-ul este o forma
moderna de comert international ce propune numai transferul dreptului de folosinta contra
cost in cadrul unui sistem original de finantare. Formele de practicare a leasing-ului sunt
multiple. Ele se diferentiaza unele de altele in functie de mai multe criterii.

10
Derek Thomas-"Commerce and Business", Chambers Commerce Series, 1989
11
Informatii de comert exterior nr. 49/1971
12
Pride William, Hughes Robert, Kapoor Jack-Business, Ed. Houghton Mittlin Co., 1991

13
M. Costin- Dictionar de drept international al afacerilor" Vol. I-I I, 1996, pag.205

5
 1.3. ISTORICUL LEASINGULUI
Marea majoritate a autorilor, cand se refera la aparitia leasing-ului, identifica acest
moment cu anii 1900-1950 in S.U.A. Consideram ca, pentru o cat mai justa incadrare a
aparitiei leasing-ului, trebuie sa ne referim la dreptul roman, care si de data aceasta si-a
demonstrat suprematia si originalitatea.
Astfel se poate observa o mare asemanare a modalitatii de leasing "sale and lease-
back" cu forma arhaica a gajului din dreptul roman "fiducia cum creditare" 14. In acest din
urma caz, imprumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil in
patrimoniul imprumutatorului (fiduciar), cu titlu de garantie a imprumutului primit. La randul
sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei. In practica, datorita
necesitatilor economice, imprumutatul pastra folosinta bunului.
Desi este evident ca nu exista o continuitate evolutiva de la fudie la "leasing",
consideram ca aceasta precizare si intoarcere la dreptul roman arhaic este binevenita pentru
demersul nostru stiintific.
In perioada moderna, aparitia leasing-ului se prefigureaza mai ales in S.U.A. Astfel,
aparatele de telefon au fost inchiriate abonatilor prin anii 1877, iar acest contract avea sa
poarte denumirea de "lease".
In anul 1936, "Safe Stores Inc." a cumparat un teren pe care ulterior a ridicat
supermagazinul "Safeway Stores"; avand nevoie de capital mobil, acesta 1-a vandut imediat
unui grup de investitori care 1-au lasat spre exploatare fostului proprietar in regim "lease" pe
o perioada indelungata.
In aceeasi ordine de idei, la inceputul anilor 1900, detinatorii de terenuri din S.U.A.,
terenuri pe care nu le puteau folosi din lipsa de bani (de exemplu, fermierii), au recurs la
operatiunea de leasing land15.
În Ohio, prin anii 1940, se vindeau catre banci imobile cu titlu de garantie (traster),
imobil ce urma sa fie exploatat de vanzator in regim de "lease" timp de 99 de ani, dupa care
utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului.
D.P. Bootle, avand nevoie de utilaje pentru a realiza o conditionare de alimente si
neavand bani, s-a gandit sa le procure prin inchiriere. Nu a banuit ca procedeul va sta la baza
unei veritabile industrii, de proportii internationale. Dupa doi ani, el avea propria lui firma. de
leasing, "U.S. Leasing Corporation", cu un capital initial de 2000 de dolari16, care ulterior, in
cativa ani, finanta operatiuni de leasing in valoare de 3 milioane de dolari.
Principalele sustinatoare ale leasing-ului echipamentelor industriale au fost bancilc, fie
indirect prin intermediul unor societaii specializate de leasing, fie direct, dupa ce acestea au
priimit autorizalia sa desfasoare asemenea operatiuni.
National Banks, in anul 1963, a primit aceasta autorizatie, urmata de Bank Holding
Companies, in 1970. Pana in 1975, deci in mai putin de 15 ani, bancile fusesera autorizate sa
desfasoare operatiuni de leasing in mod direct in 41 de state americane.
in Marea Britanie, cele mai multe dintre societatile de leasing - "leasing companies" -
sunt finantate si sustinute de banci. Ele beneficiaza de un regim fiscal extrem de favorabil.
Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusa pana la 100% din profitul impozabil.
Acest fapt ca si Marea Britanie sa cunoasca o dezvoltare exploziva a acestor societati.
Leasing-ul s-a extins rapid in intreaga Europa, ca in 1972 sa se infiinteze Federatia
Europeana a societatilor de leasing, care controleaza circa 80% din industria financiara de

14
Dan Clocotici, Gh, Gheorghiu-"Operatiuni de leasing" Editura Lumina Lex, 1998, pag. 18

15
Stuart Bruchey-,,Enterprise", Ed.Harvard Universiti, pag. 22-23
16
D. Voiculescu, M. Cosas-"Leasing", Ed, St. si Enciclopedica 1985, pag. 7

6
leasing a continentului. Cea mai mare cota parte nationala apartine Marii Britanii, de circa 9
miliarde de dolari.
Un consortiu similar s-a infiintat si in Japonia, ,,Japanese Leasing Association", cu un
activ total concesionat de aproximativ 7,5 miliarde de dolari. O chestiune aparte ar fi aceea a
companiilor franceze de "credit-bail", care sunt incluse in regimul institutiilor bancare sau de
credit, cu reglementari stricte, fiind controlate de Consiliul National de Credite, de Banca
Frantei si de alte autoritati financiare. Spre deosebire de S.U.A. si Marea Britanie, in Franta,
firmele furnizoare de leasing nu se bucura de avantaje de impozite, dar totusi leasingul,
datorita flexibilitatii operatiunilor, continua sa se extinda in Franta. Spre exemplu, in cazul
Concord17 pretul urias, de circa 50 milioane de dolari si alte aspecte, au pus autoritatile
franceze intr-o situatie extrem de dificila, necesitand comenzi ferme suficiente. S-a recurs
atunci la leasing: companiile beneficiare au posibilitatea fie de a prelungi perioada de
inchiriere, fie de a cumpara, dupa un timp, aparatele, convinse, in sfarsit, de calitatile lor de
zbor.
Un alt aspect important pentru istoricul si evolutia leasing-ului este raspandirea sa in
tarile in curs de dezvoltare. Cele mai multe companii independente de leasing, in anul 1982,
se aflau in America Latina si Asia. Astfel, au luat fiinta "Leasing Association of Singapore",
"Manila Asian Leasing Association" etc.
Din cele expuse mai sus se poate observa ca leasingul, datorita avantajelor sale, este
prezent in intreaga lume, ca operatiune de comert.

17
D. Voiculescu, M. Cosas-"Leasing", Ed, St. si Enciclopedica 1985, pag. 27

7
 CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE LEASING

2.1. DEFINITII SI TRASATURI

Vom incerca, in acest capitol, sa analizam aspectele tehnice si juridice pe care le

imbraca un contract de leasing, elemental cheie al operatiunii de leasing.
In ceea ce pfiveste definirea contractului de leasing, exista numeroase incercari,
fiecare autor pornind de la elemental care crede el ca este esential acestai contract.
Astfel, se considera ca contractal de leasing este un act juridic prin carelina dintre parti
numita inchiriator si apartinand unui anumit stat se obliga sa stramute dreptal de folosinta
asupra unui bun al sau catre cealalta parte, numita chirias sau beneficiar, apartinand aceluiasi
stat sau altei lari si care se obliga sa plateasca, in schimb, o chirie18.
În alta lucrare - "Law of Commercial Transactions"19, defineste contractal de leasing ca
fiind un contract prin care proprietarul lasa in mana "locatarului dreptal exclusiv de a poseda
proprietatea pentru o anumita perioada de timp".
In literatura noastra de specialitate, T.R. Popescu defineste leasing-ul ca fiind acel
contract prin care o persoana (de obicei o societate specializata in acest scop) cumpara un bun
spre a-1 inchiria unei alte persoane numita utilizator (care in mod obisnuit este tot o
intreprindere), care la sfarsitul contractului de locatie are un drept de optiune intre trei
posibilitati: de a contiunua contractal de locatie, de a-1 rezilia ori de a cumpara bunul
respectiv contra unui pret convenit in asa fel incat sa se tina seama, eel putin in parte, de
varsamintele efectaate cu titlu de chirie.
Dupa cum s-a putat observa, am incercat in expunerea de mai sus sa oferim o imagine
de ansamblu cu privire la definirea contractalui de leasing de catre doctrina. Consideram ca
demersul nostru nu ar fi complet, fara referiri si la definitiile date acestai contract de catre
legislaţiile din Europa. În Franta au existat o succesiune de legi care reglementeaza "credit
bail". Astfel, Legea 64-455 din 2 iulie 1766 a fost revizuita ulterior prin Ordonanta 67- 837
din 28 septembrie 1967, relativa la operatiunile de credit bail si la societatile imobiliare de
comert si Industrie, iar urmatoarea modificare a intervenit in anul 1986. Insa cea din urma si
cea mai importanta Lege care o completeaza pe cea din 1966, este Legea nr. 89-1008 din
31.12.1989 referitoare la dezvoltarea intreprinderilor comerciale si artizanale. Aceasta Lege
adauga operatiunilor de credit bail asupra fondului de comert si a intreprinderilor artizanale o
operatiune de finantare a unora dintre "elementele lor componente", cum ar fi un brevet de
investitii, care poate avea o valoare semnificativa, astfel ca poate reprezenta principalul activ
al fondului de comert.

18
D. Voiculescu, M. Cosas-"Leasing", Ed, St. si Enciclopedica 1985
19
Brewers, Mallor, Barnes etc.-"Law of Commercial Transactions"

8
 S-a putut observa20 ca definitiile enuntate in aceste legi cuprind trei lacune
importante: nu se refera la o durata fixa a contractului, nu se arata ca utilizatorul beneficiar
suporta toate riscurile si nu se face diferenta intre bunul cumparat si eel construit de
finantator, potrivit optiunilor exprimate de viitorul utilizator.
O definitie sumara a contractului de leasing a fost data in Germania prin Circularele
fiscale din anul 1971 si 1972, stabilind drept criteriu unic in caracterizarea contractului durata
sa fixa si perioada in care este esalonata restituirea capitalului investit de finantator.
In Italia, leasing-ul (locazione finanziaro) este prevazut in mod expres prin Legea nr.
183 din 2 aprilie 1986. In acest text de Lege, leasing-ul este definit prin aratarea faptului ca
utilizatorul suporta toate riscurile aferente bunului primit in leasing. Nu se face referire la
durata contractului, acest aspect fiind lamurit mai tarziu prin Legea din 25 iulie 1989.
Legislatia din Belgia reglementeaza clar problema contractului de leasing. Astfel, prin
Decretul regal nr. 55 din 10 noiembrie 1967 se reglementeaza contractul de leasing avand ca
obiect bunuri mobile (durata, clauze, echipamente folosite in scopuri profesionale etc.).
In ceea ce priveste imobilele, prin Decretul regal nr. 30 din 28 decembrie 1970, este
reglementat explicit contractul de leasing, cu referiri la folosirea edificiului , obiectul
contractului, posibilitatea utilizatorului de a dobandi insasi proprietatea bunului respectiv.
Nu in cele din urma, la noi in tara contractul de leasing este reglementat si definit in
baza Ordonantei nr. 51/1997, intitulata "Ordonanta privind operatiunile de leasing si
societatile de leasing". Aceasta ordonanta a fost modiflcata de Legea nr. 90/1998, care
pastreaza unele reguli, dar da o alta formulare textului Ordonantei nr. 51/1997. Ordonanta
reglementeaza "incheierea contractului de leasing" (art. 4 lit. c), "valoarea contractului de
leasing" (art.5 lit, e), "expirarea contractului de leasing" (art. 4 lit. e si art. 6). Plecand de la
definitiile doctrinare, trecand prin definitiile ce au fost date acestui contract in legislative
tarilor din Europa (inclusiv Romania), nu putem decat sa concluzionam prin definitia ce a fost
data contractului de leasing in Dictionarul de drept international al afacerilor21 de catre d-nul
M. Costin, definitie care ca acopera eel mai bine aceasta realitate economica cum este leasing-
ul.
Astfel, in opinia d-lui profesor, contractul de leasing este "o operatie complexa
practicata in comertul international care, prin specificul ei, se infatiseaza ca tehnica moderna
de creditare pe termen lung, de tip particular. Operatie juridica triunghiulara prin care o
persoana (de regula societate specializata pe acest profil) cumpara un bun spre a-1 inchiria
ulterior altei persoane numita utilizator, care la finele contractului de locatie are facultatea sa
exercite o optiune intre trei posibilitati si anume: de a continua raportul juridic de locatie, de a
rezilia contractul respectiv ori de a cumpara bunul ce-i fusese inchiriat, platind un pret
convenit astfel incat, eel putin in parte, sa se tina seama de varsamintele efectuate cu titlu de
chirie, adica de amortizarea bunului pe o atare cale."
O alta problema pe care dorim sa o dezbatem in cadrul acestui titlu este aceea a
trasaturilor contractului de leasing. Contractul de leasing este un act juridic bilateral, nenumit,
cu titlu oneros, avand continut patrimonial cu executare succesiva, intuitu-personae si
consensual.
Contractul de leasing, conform Ordonantei nr. 51 din 1997, modificata prin Legea nr.
90/1988 a devenit un contract tipic, adica numit22.
Act juridic bilateral, contractul de leasing se incheie intre societatea de leasing, in
calitate de locator, si utilizator. Alaturi de conditiile generale referitoare la incheierea actelor
20
Revista de drept comercial nr. 5/1997, pag.5

21
M. Costin-"Dictionar de drept international al afacerilor" Vol. I-II, Ed. Lumina-Lex
22
Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu-"Operatiuni de leasing", Ed. Lumina Lex, 1998, pag. 57

9
juridice, locatorul trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de Lege.
Utilizatorul trebuie sa indeplineasca conditii speciale referitoare la destinatia bunului
contractat si plata redeventelor.
Este un contract sinalagmatic, ambele parti obligandu-se reciproc. Contractul de
leasing da nastere la obligatii corelative si interdependente, fapt ce permite aplicarea
principiilor generale relative la executarea ori neexecutarea contractelor sinalagmatice
(ex.:exceptia dc neexecutare si rezilierea).
Este un contract cu titlu oneros si continut patrimonial, ambele parti urmarind sa
realizeze un profit, care sa fie evaluabil in bani. Locatorul primeste platile periodice de la
utilizator din care isi pastreaza "o marja de profit", iar utilizatorul beneficiaza de folosinta
bunului pe perioada derularii contractului, iar la finele acestuia poate achizitiona bunul la
valoarea reziduala a acestuia.
Este un contract intuitu-personae, in ceea ce-1 priveste pe utilizator, societatea de
leasing incheind contractul in considerarea calitatilor utilizatorului, care este obligat sa
prezinte odata cu cererea de a contracta si date cu privire la exploatarea ulterioara a bunului,
in cazul unei destinatii comerciale sau industriale. Este un contract cu executare succesiva,
deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derularii contractului. Datorita caracterului
intuitu-personae, utilizatorul nu poate instraina drepturile sale ori cesiona contractul, fara
acordul locatorului. Cu toate acestea, in cazul succesiunii universale ori cu titlu universal,
drepturile si obligatiile prevazute in contract nu se sting, indiferent daca transmisiunea se
refera la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. In cazul bunurilor cu destinatie
comerciala sau industrials, succesorul trebuie sa respecte conditiile de exploatare a acestora.
Forma autentica sau actul scris sunt necesare doar "ad probationem" si de
opozabilitate.leasing este consensual, este suficienta deci simpla.
Leasing-ul reprezintă un contract complex, ale cărui elemente formează un cadru
distinct şi unitar. Leasing-ul este un contrtact propriu de finanţare, fiind o fuziune de tehnici
juridice23.

2.2. DIFERENTIERI FATA DE ALTE CONTRACTE

Datorita finalitatii sale economice, contractul de leasing nu poate fi asimilat cu
contractul de vanzare in rate, intrucat utilizatorul poate deveni proprietar doar la sfarsitul mai
multor ani, fara efect retroactiv, pana atunci fiind simplu utilizator. Nu i se pot aplica nici
reglementarile privind vanzacile pe credit, care vizeaza imperativ limitele creditului acordat,
prevazand un acont minim ce trebuie platit cu ocazia incheierii contractului.
Contractul de leasing se deosebeste si de contractul de locatiune-vanzare din sistemele
juridice care recunosc aceasta forma contractuala, intrucat transferal proprietaţii nu opereaza
automat la sfarsitul locatiunii-vanzarii, ci este o simpla facultate lasata locatorului.
In practica s-a considerat adesea ca un atare contract (locatie-vanzare) ascunde o
vanzare in rate si de aceea in cazul unui faliment ori unei reglementari judiciare, sau lichidare
a bunurilor locatarului, s-a respins actiunea in revendicare a vanzatorului. Prin incheierea unui
contract de leasing s-ar realiza o adevarata locatie (si nu o vanzare cu rezerva proprietatii) si
drept urmare locatorul (finantator), ramas proprietar al bunului, nu se mai afia in pericolul de
a i se urmari acest bun in cazul unui faliment sau al unei reglementari judiciare a locatarului
(utilizator).
S-ar putea spune ca prin intermediul leasing-ului se realizeaza un imprumut acordat
locatarului, care are nevoie de un bun dar nu are posibilitatea financiara de a-1 cumpara. Dar
dupa cum am vazut, la leasing nu este vorba de o vanzare pe credit, finantatorul ramanand
proprietalr al bunului, pana la momentul cand si daca se realizeaza vanzarea in privinta careia
23
I. Macovei, „Dreptul comerţului internaţional”, Editura Junimea, Iaşi, 1980, p. 308.

10
utilizatorul are un drept de optiune24. Contractul de leasing nu poate fi confundat cu un
contract de simpla locatie clasica deoarece , pe de-o parte, prin esenta sa, contractul de locatie
nu poate duce la dobandirea dreptului de proprietate , iar pe de alta parte, contractul de locatie
este reziliabil de catre locatar pe baza unui preaviz, in timp ce leasing-ul este irevocabil si
ritmul platii ratelor nu poate fi intrerupt.
In sistemul de drept de Common Law, leasing-ul este socotit, mai cu seama pentru
considerente de ordin fiscal si deci sub aspectul dreptului fiscal, ori ca o adevarata locatie
("true lease") sau ca o masura de garantie (security interest), aceasta din urma fiind
reglementata in Uniform Commercial Code S.U.A., sect. 1 201 pct.37.
In dreptul englez, in masura in care i se va recunoaste o semnificatie juridica, leasing-
ul este un contract de locatie, iar introducerea unei optiuni pentru cumpararea bunului la
expirarea contractului se considera ca-1 transforms, intr-un contract de locatie-vanzare.
Fata de contractul de imprumut bancar, leasing-ul se deosebeste in principal prin faptul
ca in contractul de imprumut are loc transferarea unei sume sau a unui bun din patrimoniul
celui ce imprumuta, in patrimoniul celui imprumutat, cu obligatia pentru acesta din urma ca la
termenul fixat sa restituie suma imprumutata sau bunuri fungibile de acelasi gen. Se considera
ca dreptul de proprietate al celui ce imprumuta sufera o modificare calitativa, transformandu-
se din drept real in drept personal25.
S-a afirmat in doctrina de specialitate ca acest contract s-ar asemana cu contractul de
mandat, prin faptul ca clientul da dispozitia intreprinderii "leasing" sa cumpere, dar
intreprinderea cumpara pentru sine, nu pentru client. Pe de alta parte insa, clientul obtine o
actiune directa impotriva intreprinderii furnizoare sau producatoare, referitor la cantitatea sau
calitatea bunurilor inchiriate si nu impotriva intreprinderii "leasing".
In doctrina franceza s-a exprimat de catre profesorul Rene Rodiere o parere aparte, in
care el "distinge clar" intre leasing si renting26. Astfel, in opinia dansului, renting-ul este o
locatiune a unor "mobile specializate", ca si camioanele sau vagoanele persoanelor
particulare.
Spre deoscbire de leasing, in cazul rentingului clientul nu-si alege nici materialul, nici
pe eel care il va produce. Bunurile date in locatiune apartin unor intreprinderi de locatiune,
care le detin inainte de a le fi cerute. Renting-ul apare deci ca o simpla "locatiune de mobile".

2.3. COMPONENTELE SI CONTINUTUL CONTRACTULUI DE

LEASING

Dupa cum se poate observa inca din titlu, la acest subtitlu al capitolului vom dezbate
doua aspecte legate de contractul de leasing: componente si continut.
Sub aspectul componentelor contractului de leasing se poate abserva ca exista mai
multe faze. Astfel, la inceput se incheie un contract de vanzare-cumparare intre creditor cu
furnizorul in prealabil ales de utilizator in vederea inchirierii ulterioare a bunului. Astfel,
operatiunile din faza prealabila se desfasoara in utilizatorul alege mai intai bunul si
furnizorul, dupa care adreseaza o cerere finantatorului in care descrie materialul pe care vrea

24
T.R. Popescu-"Dreptul comertului international",Ed. Didactica,1980, pag. 372
25
25
Roxana Muntean-"Institutii de drept comercial", Bucuresti, 1982 Elemente de tehnica juridica privind
adaptarea contractelor de comert exterior-1990,pag .43
26
Renee Rodiere- ,JDroit commercial", Ed. Dalloz, 1975, pag. 217

11
sa-1 utilizeze, caracteristicile tehnice ale acestuia, precum si datele referitoare la solvabilitatea
sa.
În faza preliminară, finantatorul, inainte de a-si da acordul, studiaza aspectele
economico-financiare ale operatiunii din punct dc vedere al rcntabilitatii, cat si capacitatile
tehnice ale utilizatorului.
Finantatorul nu este insa definitiv angajat fata de furnizor decat dupa semnarea
bonului de comanda prin care se ratifica alegerea tacuta de utilizator si conditiile de vanzare.
Daca finantatorul nu si-a dat acordul definitiv, utilizatorul nu este abilitat sa incheie un
contract. Daca o face totusi, el se va obliga personal, in nume propriu, la executarea
contractului.
Daca finantatorul si-a dat acordul, contractul de vanzare-cumparare intre furnizor si
finantator este incheiat, iar ultimul devine proprietar al bunului ales de utilizator.
Aceasta operatie nu se manifests evident prin nici o mentiune in registrele contabile
ale utilizatorului, care este un tert in raport de acest contract.
S-a ridicat astfel problema calificarii titlului cu care utilizatorul, desi tert in raport de
contractul de vanzare-cumparare dintre finantator si furnizor, este indreptatit sa aleaga
obiectul contractului si sa duca tratative cu furnizorul. S-au enuntat mai multe teorii27.
Intr-o prima opinie se considera ca utilizatorul alege obiectul si duce tratative cu
vanzatorul in numele creditorului, in baza unui mandat acordat de finantator utilizatorului,
pentru a intra in legatura cu furnizorul ales de el, in vederea fixarii conditiilor de cumparare a
materialului si in special al pretului si a datei livrarii28.
Aceasta teorie a fost criticata ca incerta si s-a aratat ca aceasta opinie nu tine seama de
consecintele neexecutarii mandatului, caci nerespectarea de catre finantator a continutului
indicatiilor date de utilizatorul potential are ca efect fie neincheierea contractului de leasing
fie, daca acesta s-a incheiat, posibilitatea pentru utilizator sa introduca o actiune derivand din
contractul de mandat29.
Chiar in cazul in care se admite teoria mandatului, nu toti autorii sunt de acord cu
sensul relatiilor care se inscriu in acest cadru contractual, unii vazand multe mandate care se
suprapun partial si care se crearea si executarea a mai completeaza reciproc.
Intr-o alta opinie, institutia stipulatiei pentru promitent, iar utilizatorul-beneficiar. Nu
consideram aceasta opinie fundamentala si ne oprim in acest sens la un singur aspect: efectele
stipulatiei pentru altul, adica a raporturilor triunghiulare la care da nastere: creditor si debitor,
tert beneficiar si debitor si intre stipulant si tert beneficiar. In cadrul raporturilor dintre tertul
beneficiar si debitor, tertul beneficiar dobandeste un drept direct, constand tocmai in faptul ca
el trece direct din patrimoniul debitorului in eel al beneficiarului. Ori, in cazul contractului
de leasing, dreptul de proprietate asupra bunului trece din patrimonial furnizorului in eel al
finantatorului, care-1 va inchiria, intr-o etapa imediat urmatoare, utilizatorului.
In ceea ce ne priveste, consideram ca utilizatorul ,,lucreaza" in baza unui contract de
mandat30, fapt sustinut si argumentat pertinent in literatura de specialitate31.
O a doua faza sau un al doilea element component al contractului de leasing ar fi:
contractul de locatie ce intervine intre finantator si utilizator. Acest contract este in general
precedat de o promisiune de locatie sinalagmatica32, in sensul ca finantatorul promite ca bunul

27
Roxana Muntean-"Institutii de drept comercial international",pag.59
28
O.Capatina, B.Stefanescu-"Tratat de dr.comert international",pag.248
29
Rene Rodiere-"Droit commercial", Ed. Dalloz,1975,pag.219

30
M. Costin-, Dictionar de drept international"
31
T.R. Popescu-"Dreptul comertului international", EDP, 1980, pag. 368
32
Idem

12
pe care il cumpara il va da in locatie, in masura in eare sunt determinate elementele esentiale
ale contractului.
Datorita unor considerente de ordin economic si financiar, contractul de localiune
dobandeste unele trasaturi specifice: caracterul sau irevocabil si intuitupersonae.
Caracterul irevocabil al contractului de leasing decurge din faptul ca in aceasta faza el
comporta in mod obligatoriu o perioada irevocabila, care corespunde cu durata amortizarii
fiscale si in cursul careia nici finantatorul, nici utilizatorul nu pot, in principal, rezilia
contractul.
Caracterul intuitu-personae nu priveste si pe finantator, al carui rol este numai de a
finanta afacerea, fara nici o influenta asupra mersului acesteia sub aspect tehnic, economic;
drept urmare, acesta ar putea chiar sa cedeze contractul sau.
Sub un alt aspect, trebuie sa precizam, legat de problema expusa mai sus, ca leasing-ul
reprezinta caracteristicile unui contract de adeziune, utilizatorul fund aderentul care la
semnarea contractului nu poate sa modiflce clauzele acestuia.
Cea de-a treia faza care intervine la expirarea duratei fixate este faza optiunii.
Utilizatorul are de ales intre trei posibilitati: sa ceara reinnoirea locatiunii pentru o noua
perioada si cu o chine mai mica; sa restituie bunul si contractul ia sfarsit; sa opteze pentru
cumpararea bunului pe un pret care a fost fixat inca de la incheierea contractului de locatie.
Trebuie facuta precizarea ca intre finantator si utilizator se incheie de la inceputul
operatiei un contract prealabil ce cuprinde o promisiune unilaterala de vanzare, prin care
finantatorul se obliga sa vanda bunul respectiv utilizatorului, la sfarsitul contractului de
locatie, daca utilizatorul isi va manifesta vointa in acest sens.
Alaturi de aceste contracte - mai sus prezentate - ca elemente componente ale
contractului de leasing, operatia de leasing mai implica un numar de acte complemente sau
accesorii, precum: promisiunea bilaterala de locatie din partea finantatorului si a utilizatorului,
preexistenta contractului de locatie; contractul de asigurare pe care il incheie utilizatorul in
privinta bunului; promisiunea de cumparare din partea finantatorului etc.
Epuizand elementele componente ale contractului de leasing, ne vom referi mai
departe la conlinutul acestui contract, ce deriva din componentele sale.
Sub aspectul conlinutului, trebuie subliniat faptul ca aceasta operatie de . leasing
implica trei persoane:
a) vanzatorul lucrului, care poate fi si un furnizor, un constructor sau fabricant al
lucrului;
b) cumparatorul bunului care este de fapt finantatorul afacerii, deoarece el furnizeaza
banii pentru cumpararea acestui bun pe care 1-a cumparat numai spre a-1 inchiria deindata
altei persoane;
c) utilizatorul bunului, adica eel care il obtine in calitate de locatar si care il va utiliza
intr-un anumit scop.
În scopul intelegerii cat mai complete a acestei operatii juridice care implica mai multe
contracte si mai multe persoane, vom relata mai departe o speta in care s-a ilustrat leasing-ul.
Astfel, un director al unei intreprinderi din California, pentru conditionarea produselor
alimentare, avea de executat o mare comanda catre armata, dar nu avea fondurile necesare
pentru a achizitiona bunurile de echipament industrial de care avea nevoie. S-a adresat unei
institutii financiare careia i-a sugerat sa-si modifice dpmeniul sau de activitate fmanciara, spre
a cumpacta echipamentul de care intreprinderea avea nevoie si a-i inchiria imediat acest
echipament spre a-si executa comanda catre armata. Totodata, directorul intreprinderii isi lua
sarcina sa determine el insusi natura si caracterul echipamentului de care avea nevoie.
Operatia a fost realizata si rezultatele ei au fost incurajatoare33.
33
El Moktar Bey-"De la symbiotique dans le leasing et credit bail de financement", Ed. Dalloz, Paris, 1922, pag.
368

13
 Odata enunlata participarea a trei persoane la acest contract, este interesant de vazut
care sunt interesele ce se contureaza intre aceste parti referitor la contractul de leasing.
Utilizatorul este eel care trateaza afacerea inca de la inceput. El este interesat sa obtina
la cumparare un pret cat mai bun, fiindca el va fi eel care va plati acest pret sub forma de rate
ale chiriei. Tot el decide la ce data va intra bunul respectiv in folosinta, in functie de propriile
lui nevoi. Asadar, utilizatorul este "personajul central", eel care pe vanzator in cadrul garantiei
pentru defectele bunului vandut, fara nici o interventie din actioneaza prin el insusi si pentru
el insusi, fara nici o interventie din partea-celui care finanteaza. Oricum, institutia fmanciara
plateste pretul in baza unui document-proces verbal de livrare se stabileste in contradictoriu
de catre furnizor si utilizator; acesta din urma actioneaza direct partea celui care finanteaza
afacerea, desi indirect il intereseaza.
Furnizorul bunului are interes sa-si vanda produsul. El poate fi o persoana fizica sau
juridica, o societate anonima, o societate cu raspundere limitata etc. Materialul vandut poate fi
extrem de variat. Vanzatozul ofera si garantia pentru buna desfasurare a activitatii principale.
Finantatorul intervine in aceasta operatie financiare, pentru a-si plasa capitalul in
conditii optime de rentabilitate. De altfel, prin intermediul unor asemenea operatii de leasing,
capitalul american a patruns in tarile vest-europene, unde s-au dezvoltat mari societati de
leasing: "Shell Oil Company", "Standard Oil Company", "General Motors" etc.din motive
esentialmente.

2.4. EFECTELE CONDITIILOR REZOLUTORII SI SUSPRNSIVE

IN CAZUL CONTRACTULUI DE LEASING

In situatia contractului de leasing imobiliar, contractul este adesea insotit de conditia

rezolutorie, pentru cazul neobtinerii autorizatiei de constructie ori de neachizitionare a
terenurilor avute in vedere pentru edificarea constructiilor, ori de nerealizare a constructiilor
convenite In alte situatii, in cadrul contractului este inserata clauza conform careia leasing-ul
nu va produce efecte decat in cazul realizarii conditiei (care este suspensiva) de procurare a
imobilelor la care se refera contractul avand ca obiect dotarea cu mobile prin leasing.
Chiar in situalia in care contractul de vanzare sau eel de leasing nu cuprind condilii
formulate in termeni juridici, ele se inteleg una prin cealalta, intrucat un contract este incheiat
in considerarea unui alt contract.
De aceea, ne intrebam ca, din moment ce nu ar fi posibila finalizarea unuia dintre cele
doua contracte, poate fi invocata aceasta imprejurare ca eroare esentiala, in ideea anularii
celuilalt contract?
Vom raspunde, aratand ca in ceea ce priveste executarea materials a vanzarii, in
conditiile in care beneficiarul s-ar afla in imposibilitate de a actiona, finantatorul va trata in
mod direct cu furnizorul, in ciuda faptului ca nu se afla in contractual cu acest furnizor. Acest
aspect este o motivatie in plus sublinia inca o data dificultatea calificarii in drept a unor
asemenea raporturi juridice.
Din punct de vedere juridic, cei trei parteneri, al caror interes economic este
asemanator, sunt in mod legal legati doi cate doi, prin contracte bilaterale, similar raporturilor
juridice de leasing, doar ca in locul unui contract de vanzare cumparare urmat de leasing, este
vorba de un imprumut, urmat de cumpararea bunurilor.
In mod cert, interdependent imprumutului cu vanzarea este mai putin evidenta decat in
contractul de leasing, beneficiarul neurmarind altceva decat sa dobandeasca investitia astfel

14
finantata. In practica, se impune neaparat ca si intre aceste doua contracte sa existe o legatura
la nivelul schimbului de prestatii, ca in materia leasing-ului.
In aceasta ordine de idei, se vorbeste despre un imprumut cu ipoteca destinat finantarii
necesare achizitionarii unui imobil. Daca dobanditorul imprumutat dobandeste posesia unui
imobil deja grevat cu o ipoteca, el se afla in dificultate cu privire la plata sumei pe care o
imprumuta si pentru care datoreaza la randul sau sa procedeze la constituirea unei garantii
reale.
Putem concluziona aratand ca este exagerat sa se indice ca o trasatura specifica a
leasing-ului, structura trilaterala a operatiunii, avand in vedere ca ceea ce este intr-adevar
consecinla concepliei originate asupra leasing-ului o reprezinta pastrarea proprietatii bunurilor
finantate, proprietate ce reprezinta garantia celui ce finanteaza.

2.5. LITIGII CE POT APAREA IN LEGATURA CU CONTRACTUL

DE LEASING.

Din cele prezentate pana acum, se poate observa ca, controlul de leasing este o
operaliune complexa, ce da nastere unor relalii juridice si economice "largi" si care tocmai
datorita vastitatii sale ar putea duce la nasterea unor litigii, atat cu privire la natura
operatiunilor, cat si cu privire la natura obligatiilor asumate de parti.
In Romania, pana la ora actuala, nu cunoastem sa existe solutionari ale unor litigii
nascute din operatiunile de leasing.
Totusi, pentru a preintampina litigiile care s-ar putea naste pe taramul complex al
contractului de leasing, este imperios necesar a ne raporta jurisprudent din alte tari.
Principalele litigii pot fi grupate in patru categorii:
a) refuzuri de finantare;
b) neconformitatea obiectului si intdrzierea in predarea acestuia;
c) neplata redeventelor;
d) refuzul de finantare;

Societatea de leasing este cea care are puterea financiara de a realiza contractul de
leasing, ea isi asuma obligatia de plata a bunului fata de utilizator, obligatie care daca nu este
indeplinita, bunul nu poate fi livrat de catre furnizor. Tocmai de aceea litigiile pe aceasta
problema sunt rare, avand in vedere ca societatea de leasing accepta incheierea contractelor
numai dupa ce isi evalueaza posibilitatile financiare. In caz contrar, raspunderea este de natura
contractuala.
Este posibil ca finantarea sa fie refuzata anterior contractului de leasing, respectiv a
negocierilor dintre utilizator si furnizor. In aceasta situatie, raspunderea societatii de leasing
este dificil de determinat, pentru ca simpla cerere de finantare pe care i-o adreseaza
utilizatorul nu creeaza nici o obligatie in sarcina sa. Ar fi posibila o raspundere delictuala
bazata pe refuzul de a contracta atunci cand refuzul nu este fundamentat pe un motiv
rezonabil.
Refuzul de finantare poate sa atraga insa raspunderea utilizatorului atunci cand acesta
a trecut la comandarea bunului de la furnizor, fara a astepta semnarea contractului de leasing.
Intr-un asemenea caz, in functie de solutionarea litigiului declansat de furnizor pentru daunele
suportate, este posibil
a) Raspunderea societalii de leasing
b)Llivrarea neconforma a bunului

15
 In materie de vanzare, livrarea neconforma a bunului atrage raspunderea vanzatorului.
In cazul contractului de leasing, atunci cand sunt livrate obiecte cu fi atrasa si defectiuni ori cu
intarziere, pot aparea asemenea litigii care se complica in plus prin faptul ca exista o disociere
intre calitatea de utilizator si cea de proprietar. S-ar putea formula si o actiune in justitie
impotriva societatii de leasing, daca partile ar conveni astfel, pentru situatia livrarii
neconforme, avand in vedere faptul ca societatea de leasing trebuie sa-1 garanteze pe
utilizator pentru viciile ascunse ale bunului.
Pornind de la prevederile art. 4 lit. c din Ordonanla nr. 51 din anul 1997 potrivit carora
societatea de leasing confera toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare,
cu exceptia dreptului de dispozitie, partile ar avea posibilitatea de a conveni la o delegare34.
Dispozitiile art. 4 lit. c trebuie interpretate totusi restrictiv, pentru ca potrivit art. 4 lit. f,
societatea de leasing ramane obligata. fala de utilizator de a-1 garanta contra evictiunii din
partea oricarei persoane care ar pretinde vreun drept real (art. 4 lit. e din ordonanta nu a fost
modifica prin Legea nr. 90/1998).
Societatea de leasing are, furnizorului, intemeiata pe contractul de vanzare-cumparare,
privitor la evictiune. Conform art. 5 lit. f, utilizatorul are un mandat din partea societatii de
leasing, "sa apere in raporturile cu terte persoane dreptul de proprietate al societatii de
leasing". Rezulta ca societatea de leasing nu este exonerate de garantia contra ericliunii fala
de utilizator.
c) Neplata redeventelor
Utilizatorul obtine o viziune optimista, cu ajutorul operatiunilor de leasing, asupra
posibilitatilor de realizare a obiectivelor concrete prin folosirea bunurilor aflate in proprietatea
altora. Aceasta poate conduce la perfectarea de contracte de leasing de bunuri ce depasesc
puterea de plata a utilizatorului. Concret, utilizatorul nu va putea face fala obligatiei de plata a
redevenlelor.
In acest caz, societatea de leasing are doua posibilitati:
fie actiunea in justitie pentru executarea silita a obligatiilor, fiecare rezilierea
contractului cu daune-interese.
Contractul de leasing este un contract cu execuiie succesiva si ca atare rezilierea ca
sanctiune specifica sacestui tip de contracte nu poate reactiva. Ca urmare, rezilierea
contractului are ca efect obligarea utilizatorului la restituirea lucrului catre societatea de
leasing si plata de daune-interese.
Societatea de leasing are la indemana insa si calea unei actiuni in revendicare pentru
recuperarea bunului, atunci cand utilizatorul 1-a subinchiriat ori vandut, deoarece este
proprietara acestui bun.
Dreptul de proprietate al societatii de leasing constituie un pericol pentru tertii care au
crezut ca utilizatorul era proprietarul bunului. Acest pericol poate fi inlaturat msa prin
publicitatea leasing-ului; daca publicitatea s-a realizat, tertii nu vor putea invoca beneficiul
dispozitiilor art. c, conform carora posesia de buna credinta a bunurilor mobile a tertilor
dobanditori echivaleaza cu dreptul de proprietate.
Daunele interese datorate de utilizator in cazul rezilierii contractului pe motivul
neplalii redevenlelor vor fi stabilite pe baze contractuale sub forma unei clauze penale. In
lipsa unei clauze penale, daunele-interese vor fi calculate conform art. 10 din Ordonanta nr.
51/1997, cuprinzand cuantumul valoric al redeventei care a ramas de platit pana la expirarea
contractului de leasing. Daunele-interese, asa cum sunt stabilite de ordonanta, sunt mari,
punand utilizatorul intr-o situalie inechitabila.

34
Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu-"Operatiuni de leasing", Ed. Lumina Lex, 1998, pag. 115-116
2.6 Contraventii si sanctiuni

16
 Tinand cont ca prin redeventele platite utilizatorul a rambursat deja o parte din
valoarea bunului si ca de obicei valoarea de piata a bunului in momenrul restituireii este mai
mare decat valoarea reziduala a acestuia, prin aceste dauneinterese, societatea de leasing
beneficiaza de o imbogatire nemeritata.
Din aceasta cauza, legiuitorul francez, de exemplu, a linut sa limiteze 28 cuantumul
daunelor-interese, instituind si o formula rezonabila de calcul a acestora. Astfel conform art.
21 din Legea din 10 ianuarie 1978, paguba este data de suma redeventelor neplatite inca, plus
valoarea reziduala a acestora, din care se scade valoarea de piata a bunului.
Raspunderea societatilor de leasing nu opereaza doar in aratate mai sus. Astfel, in art.
18 al. 1 se prevede ca fund contraventie faptul ca societatea de leasing nu a obtinut avizul
Ministerului Finantelor (asa cum este prevazut in art. 14 din Ordonanta Guvernamentala nr.
51/1997). Lipsa autorizatiei poate fi urmarea faptului ca, ori nu a fost eliberata, ori ca a fost
retrasa.
Ca urmare, ipoteza acestei masuri de sanctionare ar fi trebuit formulata in sensul ca "se
continua activitatea societatii de leasing dupa ce Ministerul Finantelor i-a retras autorizarea".
In acest mod ar fi respectata regula de principiu stabilita prin Legea nr. 32/1968
privind contraventiile, in sensul ca exista o asemenea fapta, anume societatea de leasing
incalca o dispozitie cu caracter administrativ (retragerea autorizatiei), data in temeiul Legii
(respectiv a Ordonantei Guv. nr. 51/1997).
In ceea ce priveste consecinta prevazuta in art. 18 al. 1 din ordonanta, este de observat
ca a fost stabilita doar limita minima a amenzii, respectiv "cel putin 10% din valoarea
contractuala perfectata"
Ori, o sanctiune, pentru a fi corect individualizata si a fi evitate abuzurile
functionarilor care le-ar aplica, trebuie sa aiba o limita.
Ne intrebam, in consecinta: dupa care criterii se vor conduce functionarii organelor
teritoriale ale Ministerului Finantelor daca vor constata existenta contraventiei? Care vor fi
criteriile pe care instanta sesizata cu plangere le poate avea in consideratie, daca va constata
ca exista cu adevarat fapta contraventionala pentru a stabili legalitatea individualizarii
raspunderii, in vederea inlaturarii unui eventual abuz al functionarului public?
Asa cum este formulat art. 18 al. 1 din Ordonanta Guvemamentala nr. 29 si O.G.
51/1997, ar rezulta ca limita maxima se afla la libera alegere a functionarului public pentru ca
Legea a omis sa o precizeze, ceea ce este inadmisibil.
In acelasi timp, este de observat ca, prin art. 18 al. 3 al Ordonantei nr. 5l/1997, se
prevede ca impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a
sanctiunii, se poate formula plangere "la instanta in raza careia s-a savarsit contraventia,
conform Legii".
Sigur ca datirita semnificaliei deosebite pe care o are practicarea activitatii de leasing,
dupa ce Ministerul Finanlelor a retras autorizatia, in mod firesc ar fi ca tribunalul sa aiba
competenla de solutionare in prima instanla.
Adaugam si faptul ca in cazul retragerii autorizatiei, daca se continua activitatea
societatii de leasing, nu este exclusa angajarea raspunderii penale ori civile.

CAPITOLUL III

17
 ASPECTE GENERALE ALE OPERATIUNILOR DE LEASING

3.1. VARIETATI ALE OPERATIUNILOR DE LEASING SI

FAZELE TRANZACTIEI DE LEASING
Leasing-ul ca instrument al marketing-ului reprezinta o metoda speciala de desfacere
si export a bunurilor de investitie si a celor tehnice de consum care au ca scop asigurarea
realizarii de profituri maxime, atat de catre furnizor, prin inchirierea temporara, dar ferma a
acestor bunuri in vederea largirii pietei de export, a promovarii exportului, cat si pentru client
prin facilitarea finantarii si fmantarea investitiei acestuia.
Prin continutul sau economic, leasing-ul ar putea sa para un credit, credit de forma
speciala35
a) in cadrul operatiunii de leasing, avem de-a face cu un credit real;
b) acest credit real apare juridic sub forma contractului de leasing;
c) restituirea contractului se face sub forma ratelor de leasing.
De asemenea leasing-ul constituie o ingenioasa operatie care se bazeaza pe
disjungerea, pe plan juridic, intre dreptul de proprietate si eel de folosinta, o disjungere pe
plan fiscal intre amortismentele si ratele chiriei, iar pe plan economic, intre capital si produsul
sau36.
Leasing-ul, aceasta operatiune complexa, prezinta mai multe variante rezultate in urma
cerinlelor ridicate de piata si pentru a raspunde unor aplicatii diverse.
In functie de ceea ce se considera mai important din cadrul acestei operatiuni, s-a ajuns
la clasificarea leasing-ului, dupa mai multe criterii. Astfel, o prima clasificare a leasing-ului ar
fi cea in functie de urmatoarele elemente37
a) dupa numarul persoanelor si modalitatea in care se realizeaza, operatiunea de
leasing poate fi:
• triunghiulara sau indirecta, in care la finalizarea operatiunii participa trei
persoane, ce perfecteaza doua sau trei contracte (un contract de mandat, de furnizare a
unui bun si de leasing, eventual si un contract de credit bancar)
• directd, ceea ce implica incheierea nemijlocita a contractului intre un proprietar
de bunuri si utilizator;
b) din punct de vedere al naturii bunului poate fi:
• leasing imobiliar;
• leasing mobiliar.
c) in functie de valoarea ratelor platite cu titlu de chirie sau exercitarea dreptului de
optiune, avem:
• leasing-ul financiar, prin care in perioada de baza a utilizarii bunului, ce
corespunde amortizarii sale totale sau partiale, se ramburseaza pretul si se realizeaza
un profit;
• leasing-ul operational, prin intermediul caruia in perioada de baza a utilizarii
35
Mircea Cosas ,Inventii si inovatii’’,nr.2/1974

36
Patrulea Truianu- "Curs resoimat de drept al afacerilor ", pag. 113

37
Valentin Ionescu- expert parlamentar "Revista de drept comercial" nr. 9/1996- ,,Aspecte
generale privind leasing-ul’’

18
 bunului, se obline numai o parte din pret si se acopera partial costurile amortizarii
d) dupa sursa definantare:
• leasing la producator, in care apare o cooperare intre un producator de echipament
si o societate de leasing;
ce face obiectul contractului, leasing-ul
• leasing leverage, prin care societatea de leasing apeleaza la creditul bancar pentru
a obtine finantarea necesara procurarii bunului;
e) tinand cont de durata contractului, operatiunea se clasifica in:
• leasing pe termen scurt, corespunzator leasing-ului operational;
• leasing pe termen lung, care se asimileaza, in principiu, leasing-ului financiar. fl in
functie de subiectele de drept care participd la realizarea operatiunii:
• leasing public, in cazul in care utilizatorul este o institutie publica, in speta o
autoritate publica locala;.
• leasing privat, in care beneficiarul contractului de leasing este o persoana fizica
sau o societate comerciala.
Trebuie retinut faptul ca sistemul fiscal si de amortizare influenteaza tipul contractului.
De pilda, daca sistemul legal de amortizare nu se refera decat la maortizarea liniara,
comerciantii nu vor putea utiliza decat leasing-ul operational si doar pentru a exploata bunuri
de mica valoare, pentru a evita riscul uzurii morale. In situatia in care impozitul pe profit va fi
ridicat, indiferent de sistemul de amortizare, partile vor alege tot leasing-ul operational, din
cauza costului ridicat al tranzactiei . Daca taxele vamale vor fi ridicate sau garantate, asa cum
prevede de exemplu legislaiia noastra, partile vor apela fie la leasing-ul financiar pentru
bunuri de valoare mica, fie la leasing-ul operational pentru bunuri mobile de valoare mare etc.
In conceptia unui alt autor din literatura de specialitate, la varietatile de leasing
enuntate mai sus, s-ar mai adauga o categorie, care se clasifica in functie de continutul ratelor
de leasing38. Astfel, ar mai exista si:
• leasing-ul brut;
• leasing-ul net.
Intr-o alta conceptie39, tipurile operatiunilor de leasing sunt clasificate tinand cont de
urmatoarele elemente:
a) ponderea din prelul net de export care revine inchiriatorului in perioada inchiriere
de baza:
*financial leasing
• operating leasing.
b) costurile care stau la baza calcularii ratelor de leasing: • leasing brut (full service
leasing);
• leasing net.
c) partile contractante:
• leasing incheiat direct de intreprindereaproducatoare-exportatoare;
• leasing incfieiat de societati specializate.
d) forme speciale:
e) lease back;
f) timesharing.

38
loan Popa- "Tranzactii comerciale internationale ", Ed. Economica, 1998

39
Inventii si inovatii, m.21191A - articol semnat de Mircea Cosas

19
 Trecand in revista operatiunile de leasing, presupune fiecare dintre aceste tipuri ale
operatiunilor de leasing. In acest sens, ne-am oprit la explicatiile, detinitiile care sunt date
acestor tipuri intr-un dictionar de specialitate40.
Doar cateva din posibilele clasificari ale tipurilor vom arata in continuare ceea ce
inseamna si/sau.
Astfel, se arata ca leasing-ul brut este o forma de leasing specific careia estc faptul ca
ratelc cuprind: parli din prelul bunului-obiect al contractului; cheltuieli de intretinere, de
service si de reparatii etc. Sinonim cu leasing-ul brut, ar fi leasing-ul propriu-zis.
Leasing-ul net este acea forma de leasing care este caracterizata prin aceea ca ratele
cuprind doar parti din pretul bunului-obiect al contractului.
Leasing-ul direct reprezinta o forma de leasing care se realizeaza nemijlocit intre
producatorul furnizor si beneficiarul utilizator, in timp ce , leasing-ul indirect este o
modalitate a leasing-ului la care partidpa alaturi de producatorul furnizor si de beneficiarul
utilizator si o sodetate specializata ce preia creditarea, prestarea de servicii, contractarea,
refinanlarea si controlul plalii ratelor, asumandu-si si riscurile acestor operatiuni.
Leasing-ul experimental reprezinta o tehnica de realizare a unei operatii de leasing
care se utilizeaza in scopul promovarii exporturilor de masini si utilaje industriale si care
consta in inchirierea acestora pe termen scurt cu condiţia sa fie achizitionate de beneficiarii
localiunii, daca sunt corespunzatoare cerinlelor formulate de ei41.
In ceea ce priveste leasing-ul financiar. acesta este o forma de leasing caracterizata
prin aceea ca perioada de inchiriere este termenul in care trebuie sa fie recuperat pretul de
export al bunului-obiect al contractului, prin incasarea taxei de leasing. Trebuie recuperate
inclusiv costurile auxiliare indeplinirii operaliunii si bencrciul. Operaliunea de leasing
financiar sc caracterizeaza prin urmatoarele:
a) se incheie pe o durata de timp, mai scurta decat durata de folosinta a inchirierii
marfii.
b)riscurile sunt transferate asupra beneficiarului;
c) in cazul in care beneficiarul intarzie nejustificat plata ratelor, de leasing poate
dispune de bun. Leasing-ul financiar se poate prezenta sub doua forme:
- leasing-ul financiar cu plata integrala, si
- leasing-ul financiar cu plata partiala.
Leasing-ul financiar cu plata integrala se caracterizeaza prin aceea ca ratele sunt
astfel calculate meat la sfarsitul perioadei de mchiriere, societatea de leasing isi acopera toate
cheltuielile, realizand si un beneficiu.
Leasing-ul financiar cu plata patiala se deosebeste de prima modalitate prin aceea ca
la sfarsitul nu poate fi realizat unilateral;
Perioadei de mchiriere se stabileste valoarea reziduala a bunului-obiect al inchirierii,
chiria platita de beneficiar in perioada respectiva fiind considerata parte integranta din pretul
acelui bun. Aceasta chine se va scadea din pretul de vanzare a acelui bun, iar diferen~a
oblinuta va reprezenta valoarea reziduala, care include dobanzile si profitul aferente.
Leasing-ul functional se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca o astfel de forma
de leasing este compatibila cu convenirea de catre pari a unor modificari ale contractului, ca si
cu prelungirea duratei de inchiriere la expirarea perioadei de baza. De asemenea, societatea de
leasing isi asuma riscurile privind uzura morala a bunului inchiriat, efectueaza repara-iile,
plateste taxele si impozitele la stat etc. Leasing-ul operational este un contract de loca~ie pur
40
M. Costin-"Dictionar de drept international al afacerilor" Vol. I-II, Ed. Lumina-Lex, pag.
207

41
I. Macovei, op. cit., p. 306.

20
si simplu. Credem ca cea mai buna intelegere a acestuia se poate realiza aratarea elementelor
ce-1 deosebesc de leasing-ul financiar. Astfel, se deosebeste de leasing-ul financiar prin
urmatoarele: locatorul, numit lessor, este un fabricant; inchirierea bunului se face pe o
perioada mai scurta decat durata vietii economice a acestuia, perioada de inchiriere fund deci
mai scurta decat aceea de amortizare (motiv pentru care bunul poate fi dat in loca~ie succesiv
mai multor utilizatori); nu comporta posibilitatea transmiterii catre locatar a proprieta~ii
bvmului si din aceasta cauza ea se analizeaza ca o veritabila loca~ie (in S.U.A. poarta
denumirea de true-lease), fiind reziliabil.
Leasing-ul pe termen lung este acel contract cu o durata de 8 ani (aproximativ), pe
perioada caruia beneficiarul poate cumpara bunul-obiect al contractului de leasing.
Leasing-ul pe termen mediu reprezinta o modalitate a leasing-ului presupunand
incheierea unei pluralitati de contracte consecutive pe durata de pana la 2-3 ani.
Leasing-ul pe termen scurt este o forma de leasing care presupune perfectarca
contractului pe o durata de la o zi pana la un an.
Leasing, in cadrul caruia creditorul cumpara bunul de la furnizor spre a-1 da cu chirie
utilizatorului, exista o situatie in care institutia financiara cumpara bunul de la insusi utilizator
pentru a i-1 da imediat acestuia, in locatie, eu o promisiune de revanzare in favoarea
vanzatorului. In cadrul acestei operatiuni nu mai sunt trei persoane, ci doar doua: institutia de
credit si utilizatorul, acesta din urma jucand, in cadrul operatiei, dublul rol de vanzator si
locatar42.
Interesul economic al unei asemenea operaiuni este creditul: prin vanzarea bunului
sau, utilizatorul obline fondurile necesare, pe care le va restitui; esalonat, sub forma de rate
ale chiriei, iar la sfarsitul contractului de inchiriere, va plati.
restul de pret si isi va redobandi bunul. De data aceasta, intreprinderea utilizatoare nu
are nevoie in primul rand de bun, ci de fonduri banesti. Rolul bunului este de a servi drept
garanlie, in sensul ca institulia creditoare ramane proprietara acestui bun atata timp cat nu si-a
recuperat banii pe care i-a dat utilizatorului.
Lease-back-ul se utilizeaza mai ales in ceea ce priveste imobilele43, deoarece in aceasta
materie se pot obtine pe aceasta cale credite pe termen lung, lease-back-ul indeplinind in
aceasta situatie functia de imprumut ipotecar.
In general, lease-back-ul se bucura de mari facilitati fiscale, ca de pilda, exonerarea de
orice taxa asupra vanzarii, daca institu~ia financiara creditoare da bunul imediat cu chirie
fostului proprietar44 . Dar lease-back-ul se utilizeaza si cu privire la bunurile mobile, mai cu
seama in domeniile in care bunurile sunt de foarte rrfare valoare ca, de pilda, in informatica,
electronica etc.
Practicat mai ales in domeniul inchirierii containerelor, master-leasing-ul se prezinta
ca o alta forma speciala a operatiunii de leasing45.
Apare sub doua forme :
- term leasing, ceea ce inseamna o inchiriere pe termen dat;
42
T.R. Popescu-"Dreptul comertului international", EDP, 1980

43
Mircea Cosas ,,Inventii si inovatii ’’, nr.2/1974

44
Inchirierea pe termen scurt a unor utilaje si aparate in privinta carora exista cereri frecvente,
la care se presteaza si service-ul se numeste HIRE

45
Dan Voiculescu, M. Cosas- ,,Leasing", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985

21
 - trip leasing sau inchiriere cu voiajul, situatie in care intra in calcul pozitia
containerelor pe trasee si regimul exploatarii lor.
Mari firme, cum ar fi "Container Transport International", "Transamerica LC.S.", "Sea
Container", sunt angajate intr-o foarte mare proportie in operatii de tip master-leasing.
Nu putem considera incheiata prezentarea modalitatilor operatiunilor de leasing, daca
nu ne vom referi, pentru o cat mai clara prezentare si pentru a inlatura confuzia existenta, la
operatiuni, considerate in mod impropriu, operatiuni. de leasing, in Europa continentala.
Astfel, in S.U.A., cuvantul "lease" si derivatul sau "leasing" priveste un larg cadru de
tranzactii, in special in materie financiara, dar si cu privire la inchirierea bunurilor mobiliare,
in timp ce cuvantul "financial lease" sau "lease financing" este singurul care corespunde
opera~iunii specifice de leasing din Europa continentala.
In cadrul acestei confuzii, in Europa se foloseste adesea notiunea de "leasing
operational", dar in special in Franta, sub denumirea de "renting"46.
Prin renting se inlelege exploatarea unui bun inchiriat, pentru perioade care au durate
diferite, a unor bunuri care se afla intr-un depozit preexistent de valori standard. In cazul
renting-ului,dupa trecerea unei perioade ini~iale, care de regula este seurta, contractul poate fi
reziliat de catre utilizator, daca doreste aceasta, iar amortizarile pentru bunul inchiriat sunt
repartizate si suportate de catre toti utilizatorii, succesiv. De asemenea, in cazul contractului
de renting, riscurile economice ale bunului raman in sarcina proprietarului, acesta din urma
dispunand de un stoc de materiale si fiind specializat pentru operatiunile de service (contractul
referindu-se de regula la automobile, calculatoare, birotica etc.). In aceste conditii,
finantatorul are obligatia47 si competenta tehnica de a presta ceea ce este necesar pentru
intretinerea bunului.
Ca urmare, o operatiune de "renting" trebuie considerata ca fiind un "leasing
operational" numai in cazurile in care are loc o operatiune propriu-zisa de leasing, asa cum a
fost definita si de noi in aceasta lucrare.
O alta problema ar fi ridicata de asa num itul contract"Konsenrguterleasing", adica
inchirierea unor bunuri destinate consumatiei, contract intalnit mai ales in Germania si
Suedia.
In fapt, se poate discuta ca in aceste situatii se realizeaza numai asa-numitul "leasing
operajional", ceea ce inseamna o inchiriere in temeiul unui contract care poate fi oricand
reziliat, avand ca obiect bunuri standardizate, cum ar fi televizoarele, automobile pentru
folosinta particularilor, telefoane mobile etc.
Nu poate fi admisa ideea ca in aceste situatii ar fi vorba de o adevarata opera~iune de
leasing, intrucat principiul de baza al autofinantarii din profitul obtinut, din bunul inchiriat,
poate fi realizat numai cand obiectul contractului este constituit din valori, care, fiind folosite
in productie, aduc profit.in sfarsit, nu poate fi considerata ca un adevarat contract de leasing
tranzactia cunoscuta in dupa actele legale de constituire a firmei;
c) bilantul contabil vizat de Ministerul Firiantelor, inclusiv raportul de gestiune pe
ultimii 2-3 ani; Germania sub numele de "Hersteller-Leasing" sau "Produzenten-Leasing", iar
in Franta "leasing fournisseur" ori "leasing direct" sau "leasing imediat", unde rolul
fabricantului ori a constructorului este doar acela de a pune bunul la dispozitie, fara a realiza
insa in acest mod si o activitate de finanlare.
O alta problema ce dorim sa o analizam la acest punet ar fi aceea a fazelor tranzactiei
de leasing.Fazele tranzactiei de leasing intre beneficiar si societatea de leasing:
46
Rene Rodiere-"Droit commercial", Ed. Dalloz,1975

47
D. Clocotici si Ghe. Gheorghiu in"Revista de drept comercial" nr. 5/1997

22
 - contract;
- alegerea echipamentului ce va fi cumparat. Intre societatea de leasing si producator:
- cumpararea echipamentului;
• producatorul remite factura, garantia si contractul de service.
Intre societatea de leasing si compania de asigurari:
• asigurarea echipamentului;
• compania de asigurari emite polita de asigurare.
intre producator si beneficiar:
• (producatorul) livreaza, instaleaza si intretine echipamentul.
Intre beneficiar si societatea de leasing:
• beneficiarul va efectua plata ratelor.
La celalalt pol, asa cum am aratat mai sus, se afla viziunea asupra etapelor pe care le
presupune tranzactia de leasing, data de practicieni. Astfel, analistul financiar, dl. Alex
Ciobanu, arata48 ca societatea comerciala care doreste sa ia echipamente in leasing trebuie sa
urmeze o procedura relativ standard, care ar putea fi descompusa in urmatoarele etape:
1. Alegerea fiirnizorului: beneficiarul isi alege furnizorul de utilaje si negociaza cu
acesta toate detaliile. Firma de leasing nu intervine in alegerea facuta de client decat in
eventualitatea in care poate propune o variants mai convenabila de echipament.
2. Inaintarea dosarului: dosarul trebuie sa cuprinda o serie de documente, pentru a fi
cat mai fundamental:
a) scurt istoric de activitate al firmei;
b) copii dupa actele legale de constituire a firmei;
d) balanta de verificare la zi;
e) plan de afaceri aferent proiectului in discutie;
f) situatia creditelor si angajamentelor de plata.
g) fluxul de numerar previzionat pe o perioada de minim 2 ani.
cu toate anexele,
Unul din punctele cheie din cadrul dosarului este fluxul de numerar previzionat, pentru
proiectul in cauza. Fluxul de numerar, de regula, se realizeaza penrtu un proiect specific.
Analizarea acestui cash-flow se face in mod amanuntit de catre mai multe departamente ale
firmei de leasing, pentru obtinerea unei imagini cat mai exacte a profitului brut rezultat din
proiectul in discutie.
3. Semnarea contractului de leasing: in cazul in care proiectul si firma solicitanta de
utilaje de productie indeplinesc toate conditiile solicitate, societatea de leasing va aproba
tranzactia. Pentru un utilaj se finanteaza 100% din prelul lui, plus toate costurile aferente
importului, instalarii si punerii in funcliune a acestuia. T.V.A.-ul este finantat de firma de
leasing, valoarea acesteia fiind recuperata de la client prin facturile lunare aferente chiriei.
Prin cele aratate la acest punct, nu dorim sa absolutizam conceptia practieii sau cea a
doctrinei, ci consideram ca pentru incheierea unei tranzaclii de leasing cu succes, trebuie sa se
porneasca de la premisele prezentate in teoria dreptului comercial international, ajungandu-se
la rezultatul dorit prin respectarea regulilor incetatenite in practica in acest sens.

3.2.AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE OPERATIUNILOR DE

LEASING

48
„Idei de afaceri” nr. 2/februarie 1996.

23
 Avantajele leasing-ului pentru client49 constau in urmatoarele: plata de leasing:
• constituie un avantaj prin economisirea, in faza initiala, a capitalului
propriu, plata unui avans nefiind obligatorie; bilantul firmei nu se modifica,
pentru ca atat masinile inchiriate cat si obligatiile cen decurg din plata
chiriei nu apar in bilant, chiria fiind considerata o cheltuiala a intreprinderii
si nu o investitie; marimea constants a chiriei faciliteaza programarea mai
riguroasa a cheltuielilor;
• perioada de inchiriere poate fi astfel stability incat intreprinderea sa fie
dotata permanent cu masinile cele mai moderate şi cu eel mai bun
randament;
• se poate conveni cu furnizorul sa inlocuiasca utilajul inchiriat cu altul mai
modern, importatorul fiind astfel ferit de efectele uzurii morale, foarte
intensa in condiliile revoluliei tehnice actuale;
• furnizorii de leasing pot permite folosirea si in continuare si dupa
incheierea perioadei contrcactiuale, abuzurilor, cu perceperea unor preturi
reduse.
Pentru furnizor, leasing-ul prezinta o serie de avantaje:
- permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plati intregul pret, in cazul
vanzarilor cash sau avansul, in cazul vanzarilor pe credit;
- contribuie la promovarea si dezvoltarea exporturilor, furnizorul avand posibilitatea
sa realizeze, pe langa exportul traditional si pe cel in leasing; castigarea de noi clienti si ca
atare rolul promotional al leasing-ului se realizeaza, de asemenea, prin faptul ca un ahumit
echipament este mai intai inchiriat, pentru a-1 convinge pe client de randamentul sau, iar in
cazul unui rezultat pozitiv, acesta poate achizitiona echipamentul (leasing experimental);
asigura obtinerea unor castiguri suplimentare din revanzarea sau reincbirierea masinilor si
utilajelor care au fost returnate dupa expirarea perioadei de inchiriere de baza;
bilanlul nu este afectat de datorii, in ciuda refmantarii, pentru ca vanzarea creantelor
nu presupune o cerere de credit si permite realizarea unor castiguri de inchiriere, castiguri care
n-au ajuns la scadenta.
Ca forma de privatizare50, leasing-ul prezinta avantaje atat pentru stat, deoarece
conserva proprietatea asupra unitatilor economice respective, ele putand fi defmitiv
privatizate numai dupa ce clientul si-a dovedit calitatile manageriale, cat si pentru clienti, in
aceasta actiune de mare complexitate social-economica putand fi atrasi manageri acpabili
care, neavand capital, nu ar fi putut realiza asemenea afaceri economice pe cont propriu.
Leasing-ul prezinta si anumite limite, atat pentru client, cat si pentru furnizor. Dintre
dezavantajele pe care leasing-ul le prezinta, mentionam:
- este eficient, numai in condiatiile in care se poate exploata obiectul contractului de
leasing in toata perioada de inchiriere;
- adeseori este mai costisitor decat cumpararile pe credit, iar obtiunea pentru o astfel
de
operatiune se justifica numai daca sumele eliberate pot fi investite in alte domenii
foarte rentabile;

49
Ghe.Ciobanu-,, Tranzactii economice intemationale",1996,Cluj, pag. 147

50
Ghe.Ciobanu -'Tranzactii economice internationale",1996,Cluj,pag.151

24
 - operatiunea devine realmente rentabila in situatii numericeste limitate (avem in
vedere in
special leasing-ul financiar); cu alte cuvinte,leasing-ul are limite in ceea ce priveste
posibilitatile de a oferi importatorului avantaje economice. Pentru furnizor, leasing-ul
comporta anumite riscuri:
- instraineaza numai folosinta, conservand proprietatea, uneori bunurile pot fi
deteriorate prin utilizarea necorespunzatoare, iar cauzele sunt greu de stabilit;
- dupa prima inchiriere, este posibil sa nu se mai gaseasca alti utilizatori.
Pe langa avantajele si dezavantajele prezentate mai sus, am putea sa mai adaugam o
serie de chestiuni care nu se leaga de persoana uneia sau alteia dintre parti. Astfel, conditiile
contractuale sunt standardizate, ceea ce permite operativitate si mobilitate la tratativele care se
poarta pentru incheierea operatiunii; aceasta nu inseamna ca partile nu pot include in contract
clauze speciale, de regula acestea au in vedere alegerea sistemului de penalitati, in functie de
natura si valoarea contractului. Redeventele locative sunt incluse in costuri si, ca atare, se scad
din profitul impozabil; in Romania, acest subiect ar constitui o reala problema, daca avem in
vedere ca sistemul nostru contabil nu face referire la tranzactiile de leasing. De asemenea,
leasing-ul faciliteaza privatizarea activelor reale-bunuri mobile-detinute de societati
comerciale la care statul este actionar mic sau majoritar, daca eel pulin o parte din costurile cu
amortizarea au fost acoperite. In cazul reorganizarii judiciare51, sau declararii utilizatorului in
stare de faliment, proprietarul nu pierde bunurile52, dar risca sa nu mai incaseze ratele
nerambursate; oricum, locatorul isi rezerva dreptul de actiune pentru despagubiri.
Printre dezavantajele sublimate in practica53 referitor la leasing ar fi acela ca, in
situalia in care societatea beneficiara poate obtine credite preferential e in conditii avantajoase
(de exemplu B.E.R.D., Banca Mondiala, Medio Credit, USEXIM), ea nu va mai recurge la
leasing si acesta ii va aparea ca nesatisfacator.
Dar trebuie luate in considerare o serie de "costuri ascunse" care apar in cazul acestor
tipuri de finantare prin credite, de exemplu: plata unui avans, solicitarea de garantii, asigurari
etc.
O alia subliniere ce trebuie facuta in legatura cu cazul compararii leasingului cu
creditul bancar, este aceea ca leasing-ul da firmei posibilitatea sa apeleze si la un eventual
credit de la banca.
Consideram ca problema pe care am incercat sa o expumem la acest punct in linii man
(care nu este nici pe departe epuizata) nu ar fi conturata clar, daca nu am expune-o si in raport
cu doua domenii importante: contabilitatea si fiscalitatea54. Astfel, in legatura cu aspectul
contabil, finantarea prin leasing, contrar situaliei unui imprumut, nu se poate realiza prin
inscnerea in pasivul bilantului a tuturor obligatiilor financiare asumate de intreprinderea, in
echivalent banesc. De fapt, nu este vorba aici decat de o aparenta, de suprafata ameliorare a

51
Codul falimentului, SUA, cap.3; Case Administration, subcap. 9; Administrative Power, sec.
365; Executory Contracts Leases

52
Ion Turcu-"Reorganizarea si lichidarea judiciara" Editura Lumina Lex, 1996, Bucuresti

53
"Idei de afaceri" nr.1/1996, pag.13

54
D. Clocotici si Gh. Gheorghiu"Revista de drept comercial" nr. 3/1997, pag.29-"Leasing-ul.
Utilitatea lui’’

25
bilantului. Aceasta deoarece la pasiv nu este trecuta datoria, dar in acelasi timp nu se
inregistreaza nici o crestere a activului, din moment ce bunurile finantate continua sa ramana
proprietatea furnizorului.
Din punctul de vedere al fiscalitatii, recurgerea la leasing nu poate sa atraga un interes
deosebit, cu exceptia statelor unde administratia fiscala este foarte restrictiva in materia
deducerii amortismentelor. In sfarsit, ratele platite furnizorului de leasing pot, in general, sa
fie deduse integral din beneficiul impozabil al interprinderii, cu titlu de cheltuieli de
exploatare.
Dezavantajele sau avantajele operatiunilor de leasing exista dar ele nu trebuie
absolutizate nici intr-un sens, nici in altul, ci trebuie privite ca niste operatiuni complexe,
extrem de utile, in opinia noastra.

3.3. EFECTELE JURIDICE ALE APLICARII ORDONANTEI

GUVERNULUI NR. 51/1997 MODIFICATA PRIN LEGEA NR. 90/1998

Operatiunile de leasing si societatile de leasing sunt reglementate de Ordonanta

Guvernului nr. 51/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 224/09.1997,
modificata prin Legea nr. 90/1998, publicata Monitorul Oficial nr. 170/30.04.1998.
Legea aparuta in 1998, care modifica Ordonanta din anul 1997 arata espres
operatiunile de leasing pe care le reglementeaza. Astfel, in primele doua alineate, se defineste
lesing-ul si se enumera obiectul leasing-ului. A fost abrogat, de asemenea, aliniatul al treilea
din Ordonanta nr. 51/1997, care se referea la bunurile care nu pot fi utilizate in sistem de
leasing (bunurile care fac obiectul unei concesiuni cat si inregistrarile pe banda audio si video,
piesele de teatru, manuscrisele, brevetele).
Asa cum am aratat mai sus, Legea in primele alineate defineste leasing-ul, definitie din
care se pot deduce si caracteristicile leasing-ului. Nu ne vom opri asupra acestui aspect,
deoarece ceea ce este important pentru noi este faptul de a incerca sa descriem cadrul legal in
care se pot desfasura operatiunile de leasing in Romania.
Astfel, potrivit alin. 2 al art. 1 din Lege, pot forma obiect al leasing-ului numai
anumite categorii de bunuri strict determinate si care trebuie sa intruneasca anumite
caracteristici.
Textul invocatmai sus arata ca urmatoarele categorii de bunuri:
a) echipamentele industriale
Legiuitorul nu a definit notiunea de echipament industrial in mod explicit, dar pornind
de la celelalte categorii de bunri care pot forma obiectul leasing-ului, ajungem la concluzia ca
acestea sunt bunuri mobile de orice natura, cum ar fi: - utilaje, masini, instalatii etc. O
restrictie, o conditie s-ar impune totusi cu referife la aceste bunuri, adica aceea ca ele sa nu fie
consumabile, adica sa nu-si consume substanta pe perioada utilizarii lor; aceasta cerinta este
justificata, intr-o masura, de faptul ca la sfarsitul operatiunii de leasing, ele trebuie sa poata fi
cumparate sau utilizate.
b) bunuri imobile cu destinatie comerciala, achizitionate sau cumparate de la o
societate de leasing
Acest text de Lege trebuie clarificat sub aspectul notiunilor utilizate. Bunurile imobile,
in sens juridic, cuprind terenurile si constructiile. Dar in interpretarea literala a textului,
trebuie inteles ca obiect al leasing-ului il pot forma doar constructiile. In acest sens,
legiuitorul face referire la bunurile imobile "achizitionate sau construite". Concluzia este
sustinuta de destinatia bunurilorcomerciala sau industrials-, cu omiterea destinatiei agricole.
c) fondul de comert sau elementele sale corporale

26
 Fondul de comert a fost definit de catre doctrina55, ca un ansamblu de bunuri afectate
de un comerciant, in cadrul intreprinderii proprii, in scopul desfasurarii activitatii sale
specifice, in conditii de competitivitate si rentabilitate.
Astfel fondul de comert se diferentiaza fata de patrimoniul comerciantului, inseamna
totalitatea bunurilor, drepturilor si. obligatiilor de natura patrimonial!
Fondul de comert include bunuri corporale (masini, utilaje) si necorporale (clientela,
vadul comercial, firma, emblema, proprietatea industrials, precum si proprietatea
intelectuala).
Fiind o universalitate de fapt, fondul de comert se prezinta sub aspectul naturii juridice
sub forma unor bunuri incorporate, ceea ce semnifica o masa omogena a elementelor
componente-bunuri si drepturi private care, desi distincte unele de altele in materialitatea lor,
prin vointa comerciantului se contopesc intr-o imitate distincta, cu consecinle importante. Pe
de o parte, fondul de comert - ca universalitate - subzista, chiar daca elementele sale se
modifica, in volum sau valoare, prin subrogatie reala, iar pe de alta parte, fondul de comert -
ca bun mobil - poate sa fie obiectul unor acte juridice distincte de cele asupra elementelor
sale.

Prin ordonanla se reglementeaza utilizarea fondului de comert in cadrul operatiunilor

de leasing, ceea ce permite unui comerciant sa dea altui comerdant, spre folosire, un ansamblu
de bunuri corporale si necorporale, cu dreptul de optiune al utilizatorului de a-1 cumpara ori
folosi in continuare.
Unele probleme le ridica interpretarea intentiei legiuitorului cu privire la leasing-ul
elementelor componente ale fondului de comert: in art. 1, al. 2, lit. b, se indica utilizarea in
sistem de leasing a "unuia din elementele sale necorporale", pe cand in art. 14, alin. 2, lit. a, se
reglementeaza autorizarea societatilor comerciale care practica leasing-ul "fondului de comert
sau a unuia din elementele sale corporale".
Se creeaza o contraictie din interpretarea separata a celor doua dispozilii legale, in
sensul ca s-ar admite leasing-ul elementelor necorporale, dar ca societatile de leasing sunt
autorizate a efectua operatiuni asupra elementelor corporale ale fondului de comerl.
Luand in considerare scopul leasing-ului si natura sa juridica, credem ca este posibil
leasing-ul elementelor corporale ale fondului de comert, interpretare ce pleaca de la ideea ca
atributele exercitate de utilizator - jus atendi si jus fruendi - presupun un contact material cu
bunurile folosite in sistem de leasing.
d) bunurile de folosinta indelungata si imobilele, cu destinatie de locuinta, pentru
persoanele fizice.
Nu se definesc de catre legiuitor bunurile de folosinta indelungata, dar Ordonanta nr.
21/1992 privind protectia consumatorilor foloseste aceasta expresie in art. 20 alin. 3, obligand
comerciantii sa insoteasca asemenea produse de o "declaratie de conformitate" sau un
"certificat de garantie" ori "cartea tehnica", redactate in limba romana, care sa cuprinda
principalele caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare, data fabricatiei,
termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot apare in urma nerespectarii instructiunilor.
Rezulta ca bunurile de folosinla indelungata sunt bunuri mobile corporale care
presupun o durata mare de exploatare de catre consumatori, cum ar fi: mobilier, aparate
electrocasnice etc.
Operaliunile de leasing avand ca obiect bunuri de folosinta indelungata sau imobile cu
destinatie de locuinle, pentru persoanele fizice, sunt fapte de comert mixte, cf. art. 56 din

55
O. Capatina-"Societatile comerciale", Ed. Lumina Lex,Bucuresti,1996 pag. 282 si urm..

27
Codul Comercial. Consumatorii nu dwin comercianti, dar operatiunile sunt tratate dupa Legea
comerciala.
Legea nr. 90/1998 a pastrat prevederile art. 1 alin. 3 al Ordonantei nr. 51/1997, care
excludea de la utilizarea in sistem de leasing a urmatoarelor categorii de bunuri:
a) bunurile carefac obiectul unei concesiuni
tionala a initiat. un proiect de conventie internationala in aceasta materie.
Astfel, in februarie 1974, la cea de-a 53-a sesiune a sa, Consiliul de Conducere a
incredinlat Secretariatului sarcina de a pregati un studiu preliminar privind un proiect de
reguli uniforme Notiunea de concesiune este folosita cu privire la proprietatea publica.
Conform art. 135 pet. 5, "bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile Legii, ele
pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate
ori inchiriate".
Astfel proprietatea publicaapartine statului si institutiilor administrativ teritoriale si
este inalienabila. In conditiile Legii, ea poate fi concesionata sau inchiriata.
Fata de trasaturile caracteristice proprietatii publice, Ordonanta nr. 51/1997 . considera
ca este incompatibila cu institutia juridica a leasing-ului care da dreptul utilizatorului sa
dobandeasca in proprietate privata bunurile folosite.
Trebuie facuta precizarea ca bunurile din domeniul privat al statului, aflate in
proprietatea acestuia pot forma obiectul unei operaliuni de leasing iara nici o restrictie. b)
inregistrdrile audio ti video, piesele de teatru, manuscrisele si brevetele nu pot forma
obiectul leasing-ului.
Aceasta prevedere este justificata de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si de
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie si de reglementarile Legii nr. 129/1993
privind protectia desenelor si modelelor industriale. Pentru ca prin egea nr. 90/1998 au fost
pastrate prevederile art. 1 alin. 3 al Ordonantei nr. 51/1997, vom retine ca toate interdictiile
prevazute in cele trei acte normative enunlate mai sus opereaza doar in situatia in care se
convine de catre locator si utilizator leasing-ul bunurilor prevazute in art. 1 alin. 3 al
Ordonantei nr. 51/1997. Trebuie sa precizam ca partile vor putea incheia conventii cuprinzand
clauze conforme cu voinla lor, dar cu respectarea Legii si a ordinii publice. In principiu,
operatiunile asemanatoare leasing-ului sunt valabile, idee bazata pe regula cuprinsa in art. 969
din C.C. , dar si pe imprejurarea ca in cadrul Legii nr. 90/1998 nu se indica in mod explicit ca
asemenea conventii ar fi nule.

3.4. CONVENTIA UNIDROIT ASUPRA LEASING-ULUI

Principiile Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma

(UNIDROIT) au fost elaborate intre anii 1971-1994 de catre un grup de experti, care a inclus
reprezentanli ai principalelor sisteme juridice din tari cu formatiuni economico-sociale
diferite. Testul principiilor UNIDROIT a fost defmitivat de catre Consiliul Director al
UNIDROIT in mai 1994.
Aceste principii constituie, intr-o anumita masura, o codificare a regulilor fundamental
in materia contractelor de comert international56.
Datorita multitudinilor operatiunilor de leasing derualte la scara mondiala,
comunitatea internaupra leasing-ului.

56
Sergiu Deleanu -"Revista de drept comercial" nr.7-8/1998, pag.79-"Unele consideratii cu
privire la aplicarea principiilor Unidroit. Contracte comerciale internationale de leasing"

28
 Secretariatul UNIDROIT si-a prezentat raportul, dar datorita complexitatii acestei
probleme, s-a ajuns la concluzia de a se intocmi un chestionar, care sa fie trimis bancilor
specializate in asemenea operatii, pentru a cunoaste opiniile acestora. Raspunsurile sosite din
toate colturile lumii au confirmat inca o data complexitatea acestei operatiuni, mai ales sub
aspectul garantiilor pentru partile contractante ale acestei tranzactii.
In mai 1997, la cea de-a 56-a sesiune, Consiliul de conducere a constituit un grup de
studiu alcatuit din experti din Belgia, Brazilia, Franta, Ungaria, Italia, Olanda, Elvetia,
Nigeria, Marea Britanie, S.U.A. si Iugoslavia sub conducerea prof. Laszlo Reczei de la
Universitatea din Budapesta si a prof. Royston M. Goode, de la Universitatea din Londra.
Grupul de studiu a tinut patru sesiuni. La cea de-a 60-a sesiune a sa, Consiliul de conducere a
resimtit nevoia pentru clarificarea temei, sa organizeze simpozioane stiintifice - la New York,
Zurich etc. Abia dupa toate acestea, la cea de-a 63-a sesiune a sa, Consiliul de conducere
UNIDROIT a autorizat convocarea unui comitet de experti guvernamentali, care sa analizeze
rezultatele obtinute. Prima sesiune a expertilor a avut loc la 15-19 aprilie 1985, la Roma, cea
de-a doua la 14-18 aprilie 1986, tot la Roma, iar cea de-a treia si ultima la 27-30 aprilie 1987,
in aceeasi localitate. Cu aceeasi ocazie, comitetul a procedat la cea de-a treia citire a textului
adaptat de grupul de studiu UNIDROIT, astfel cum a fost revizuit la cele doua sesiuni
anterioare. Propunerile de amendamente au fost remise unui comitet. Textul revizuit propus de
comitetul de redactare a fost supus comitetului de experti guvemamentali in ultima zi a
sesiunii care 1-a adoptat, urmand ca acesta sa fie supus aprobarii unei conferinle
internalionale diplomatice.
In sfarsit, Conventia LJNIDROIT asupra leasing-ului financiar international a fost
semnata la Ottawa, la 28 mai 1988.
Scopul conventiei, asa cum rezulta din preambul, este de a elimina anumite obstacole
juridice existente in calea operaliunilor de leasing si de a echilibra interesele diferitelor parli
la asemenea operatiuni, adaptand regulile traditionalului contract de inchiriere la relatiile
triunghiulare create de operatiunile financiare de leasing si stabilind anumite reguli uniforme
de drept eivil si comercial in acest scop.
Conventia are 25 de articole, incluse in trei capitole, intitulate dupa cum urmeaza:
I: Sfera de aplicare si dispozitii generale;
II: Drepturile si obligatiile partilor;
III: Dispozitii finale.
Nu vom trece la acest punct al lucrarii noastre la enumerarea articolelor si continutului
Conventiei UNIDROIT in intregime pentru ca nu consideram necesar acest lucru. Totusi vom
aminti cateva idei care consideram ca au importania pentru demersul nostru stiintific.
Astfel, din cadrul Convenliei LJNIDROIT asupra leasing-ului financiar international
se dsprind urmatoarele caracteristici ale operatiunii de leasingf
a) utilizatorul alege singur materialul si furnizorul, fara contributia finantatorului;
b) finantatorul dobandeste materialul in virtutea unui contract de leasing, despre care
furnizorul are cunostiinla si care este incheiat sau urmeaza a se incheia intre fmantator si
utilizator;
c) chiria platita conform contractului de leasing este calculata tinand seama in primul
rand de amortizarea intregului cost al materialului sau eel outin al unei parti substantial a
acestuia.
O alta chestiune ce trebuie subliniata, din punctul nostru de vedere cu privire la
aplicarea acestei convenlii, ar fi aceea legata de faptul ca daca raportului juridic concret ii este
aplicabil testul Conventiei UNIDROIT asupra leasing-ului international, de exemplu in cazul

29
prevederilor art. 3.1 din conventie57, reglementarile din Convenlie (care se refera doar la
bunuri imobile!) sunt aplicabile inclusiv in situalia in care materialul, bun mobil, ar urma sa se
incorporeze unui bun imobil. In acest caz, problemele referitoare la incorporarea sau fixarea
materialului la un imobil, ca si drepturile respective ale finantatorului si ale titularilor asupra
imobilului care rezulta din incorporare sau fixare sunt reglementate de Legea Statului in care
este situat imobilul.
Este foarte important sa subliniem de asemenea faptul ca partile contractante
apartinand unor state parti la Conventia UNIDROIT asupra leasingului international pot
deroga de la prevederile acesteia, cu exceptia prevederilor paragraf 3 alin. b.
La obligatia de garantie din partea finantatorului pentru orice erictiune sau tulburare
adusa de o persoana care are sau pretinde ca are un titlu sau drept superior, in cadrul unei
proceduri judiciare, daca nu, art. 13 paragraf 3 lit. b face trimitere la art. 13 paragraf 2 lit. b si
paragraf 3 lit. a din acelasi articol 13. Pentru o mai exacta intelegere vom reproduce primele
paragrafe din art. 13:
1) In caz de culpa a utilizatorului, finanlatorul poate sa recupereze chiria scadenta
neplatita, precum si daune moratorii si daune interese;
2) In cazul in care culpa utilizatorului este substantială, atunci sub rezerva
paragrafului 5, finantatorul poate de asemenea sa ceara plata anticipate a chiriei viitoare, daca
asa prevede contractul de leasing sau sa-1 rezilieze si dupa reziliere:
a) sa ia inapoi materialul;
b) sa recupereze astfel de daune-interese care sa-l repuna in situalia in care el s-ar ti
aflat daca utilizatorul ar fi executat corect contracfal de leasing;
3) a) Contractul de leasing poate sa defmeasca modul de calcul al daunelorinterese
care pot fi recuperate in temeiul paragrafului 2 (b);
b) Aceasta stipulata este valabila intre parti numai daca nu ar conduce la o
indemnizatie excesiva in raport cu daunele-interse care pot fi recuperate in temeiul
paragrafului 2(b). Partile nu pot deroga de la acest alineat, nici sa-i modifice efectele. Aratam
ca paragraful 5 art. 13 interzice finantatorului sa pretinda plata chiriei anticipate sau sa
rezilieze contractul de leasing conform paragrafului 2, fara a permite utilizatorului sa
remedieze greseala, daca este posibil.
La fel de important este sa subliniem si faptul ca partenerii care nu apartin statelor
semnatare sau aderente la Conventia UNIDROIT asupra leasing-ului international pot, in
masura in care nu le este interzis de legislatia intema, sa aplice in totalitate sau doar in parte,
prevederile acestei conventii.
Daca textul Conventiei este aplicabil in mod expres, interpretarea contractului ar urma
sa se faca tinand seama de obiectul si scopul acesteia, de caracterul ei international si de
necesitatea promovarii uniformitatii de aplicare, ca si de asigurarea respectului bunei credinte
in comertul international. De asemenea, problemele nereglementate nici in contract si nici de
catre Conventia UNIDROIT ar urma sa fie solutionate conform principiilor generale din care
se inspira conventia sau - daca acestea lipsesc - conform prevederilor Legii, aplicabile in
virtutea regulilor de drept international privat.

57
Conventia UNIDROIT: art 3.1: "Prezenta conventie se aplica atunci cand locatorul si
locatarul au sediul in state diferite si:
a) aceste state la fel ca si statul in care furnizorul isi are sediul sunt state contractante; sau
b) contractul de leasing sunt guvernate de atat contractul de furnizare Legea statului
contractant"

30
 Drepturile si obligatiile partilor contractante sunt cele stabilite de parti prin . contracte
si de catre textul Convenliei UNIDROIT care prevede necesitatea respectarii unui numar de
principii cu privire la drepturile si obligatiile finantatorului, pe de-o parte si ale utilizatorului,
pe de alta parte.

CAPITOLUL IV

ASPECTE PARTICULARIZANTE ALE OPERATIUNILOR DE

LEASING

4.1. FINANTAREA INTERNATIONALA PRIN LEASING

Leasing-ul este o tehnica financiara moderna care, mai ales in perioada de tanzitie spre
economia de piala, poate aduce foloase imense procesului de dotare si retehnologizare a
industriei noastre in curs de privatizare.
Astfel leasing-ul financiar prezinta un anumit specific izvorat din necesitatea de
adaptare a principiilor care guverneaza contractul clasic de localiune la relatia trilaterala
(furnizor-locator, finantator-locatar) care exista in acest caz.
Data fund importanta crescanda pe care o primeste leasing-ul financiar in cadrul
relatiilor comerciale intemationale, ne vom opri asupra principalelor sale particularitali:
• pentru realizarea unei operatiuni de leasing financiar intervin doua contracte
principale: 1) contractul de vdinzare-cumpdrare sau de furnizare incheiat, la indicatia unei
terte persoane (locator) de locatorul-finantator, ca un furnizor, prin care locatorul dobandeste
un echipament in conditiile si termenii stabiliti de locatar; 2) contractul de leasing propriu-zis
prin care locatarul dobandeste dreptul de a utiliza echipamentul cu obligatia de a plati
locatorului o taxa. de inchiriere. Leasing-ul presupune si incheierea unor contracte subsidiare,
cum ar fi eel privind executarea intretinerii si reparatiei echipamentului, contractul de
asigurare, precum si contracte de contrapartida (in caxul in care taxele de inchiriere sunt
acoperite prin produse, fie de locatar, fie de o terta persoana care actioneaza in numele
acestuia. De regula se emit garantii bancare pentru eventuala restiruire a avansului sau pentru
plata la scadenta a taxei de inchiriere.
• practica comerciala internationala, consacrata si prin Conventia din 1988 privind
leasin-ul financiar international, a consacrat principiul neutralitalii tehnice a locatorului si a
rolului central al locatarului in alegerea atat a echipamentului cat si a fumizorului. Astfel,
locatarul este eel care elaboreaza specificalia echipamentului si negociaza cu furnizorul; de
aceea obligatiile fumizorului asumate prin contractul de vanzare-cumparare, desi incheiat cu
locatorul, se extind fata de locatar ca si cum acesta ar fi luat parte la contract; in caz de
nelivrare sau livrare necorespunzatoare locatarul se va adresa fumizorului, iar nu locatorului,
iar in acest caz locatarul nu poate rezilia contractul fara acordul locatorului. De asemenea,
locatarul poate rezilia contractul de leasing in cazul in care este in drept a i se restitui sumele
platite ca avans si/sau taxa de inchiriere, mai putin suma echivalenta cu profitul ce 1-ar fi
putut avea prin folosirea echipamentului pana in momentul rezilierii;
• echipamentul care face obiectul contractului de vanzare-cumparare este dobandit
de locator numai in legatura cu contractul de leasing;
• ratele de inchiriere sunt calculate in asa fel incat sa duca la amortizarea partiala sau
totala a costului echipamentului
• drepturile reale ale locatorului asupra echipamentului sunt opozabile sindicului
(lichidator, administrator etc.} si creditorilor locatarului, inclusiv creditorilor care delin cu
titlu executiv definitiv sau provizoriu. In cazul in care conform legii aplicabile, aceasta

31
opozabilitate este supusa regulilor de publicitate, este necesara indeplinirea conditiilor fixate
prin regulile respective.;
• leasing-ul financiar presupune si promisiunea unilaterala de vanzare facuta de
locatorul-finantator;
Desi am prezentat particularitalile operatiunii de fmantare prin leasing, consideram ca
o expunere clara si satisfacatoare trebuie sa arate ,,mersul schematic" al acestei operatiuni. In
acest sens, obiectul acestei inchiriere. Subiectii sunt:
a) furnizor de bunuri;
b) societate de leasing, in calitate de locator sau locator si furnizor;
c) utilizator, in calitate de tert beneficiar, conform clauzelor stipulate in contractul de
vanzare-cumparare, precum si de locatar si mandatar, in temeiul contractului de leasing.
In ceea ce priveste transferul dreptului de proprietate, asa cum am mai aratat,
utilizatorul poate dobandi dreptul de proprietate asupra bunului la expirarea contractului de
leasing.
In cadrul acestei operatiuni, pe langa contractele ce se intalnesc si pe care le-am
amintit deja mai sus, pot exista si clauze speciale ca si dreptul utilizatorului de a rezilia
unilateral contractul de leasing, in cazul in care cumpara anticipat bunul la un pret
corespunzator sumei nerambursate si costului de inlocuire.
Leasing-ul, ca operaliune de finanlare, poate prezenta la randul sau variante:
a) socictatea de leasins poate apela la o banca pentru a obtine resursele financiare
necesare achizitionarii bunului (,,leasing leverage");
b) un comerciant isi vinde achipamentul sau alt bun unei societati de leasing, pentru a-
1 utiliza cu titlu de chirie, dar cu obligatia de rascumparare la exprimarea termenului
contractual (,,lease back");
Un alt aspect considerat important pentru a inlelege mersul operatiunii de leasing, ca
operatiune de finantare, este acela al efectelor pe care le produce in practica leasing-ul
financiar. Astfel, locatorul acorda folosinta bunului pentru un termen determinat; se
ramburseaza ratele cu titlu de chirie, care acopera integral sau partial valoarea bunului cu o
marja de profit; la expirarea termenului contractual, utilizatorul beneficiaza de optiunea de
cumparare sau de reinchiriere a bunului; in sistem time sharing sau multipurpose bunul poate
fi utilizat in timpi partajati , simultan sau succesiv de mai mulli utilizatori, rata cu titlu de
chirie fund calculate proportional cu gradul de utilizare.
Totusi, leasing-ul financiar nu trebuie privit doar din prisma unei modalitati de leasing,
o operatiune fmanciara. Leasing-ul financiar prezinta o serie de avantaje, raportat la exportul
si importul de marfuri pe care il realizeaza unele firme.
In unele conditii, trebuie subliniat faptul ca firmele producatoare apeleaza la finantarea
exportului prin leasing din mai multe considerente: isi pastreaza liniile de credit oferite de
band, neafectate de exportul acestor produse; pot exporta suplimentar chiar daca nu mai pot
beneficia de noi credite pentru export; eludeaza interdictiile legislatiei nationale care, uneori,
interzice unele exporturi in anumite tari, precum si restrictive de brevet; evita controlul
importurilor din tarile beneficiare, isi recupereaza integral fondurile in momentul vanzarii lor
firmei de leasing.
Pentru importatori, operatiunea de leasing este avantajoasa din eel putin doua
considerente. In primul rand, autoritatile nationale acorda firmelor de leasing posibilitati de
refinantare avantajoase, asemanatoare creditelor de export (dobanzi reduse, scutire de taxe,
impozite reduse etc.), ceea ce face ca finantarea prin leasing sa fie mai rentabila. In al doilea
rand, contractul de leasing ofera clientului, la terminarea perioadei, trei posibilitati de actiune:
restituirea bunului, cumpararea lui la un pret foarte avantajos sau prelungirea contractului.

32
 Mai aratam ca, din totalul operatiunilor realizate la nivel mondial si care sunt finaniate
cu ajutorul tehnicilor moderne, se apreciaza ca trei patrimi sunt realizate prin forfetare, 20%
prinleasing si 5% prin factoring.
Un alt aspect pe care am dori sa-1 dezbatem aici, ar fi acela legat de principalele litigii
ce pot rezulta din leasing-ul financiar international. Litigiile pot interveni intre parti fie din
refozul de finantare (care antreneaza raspunderea finantatorului), fie din nelivrarea
echipamentului sau intarzierea in livrarea acestuia sau livrarea necorespunzatoare (care
antreneaza raspunderea furnizorului si a finantatorului), fie din neplata pretului de catre
finantator, ori neplata chiriei de catre utilizator (ceea ce antreneaza raspunderea
corespunzatoarea a acestora).
In legatura cu revenditrarea materialului de catre finantator si actiunea in plata chiriei,
in fata instantelor judecatoresti din Franta s-a pus problema daca utilizatorul poate fi obligat la
plata anticipata a chiriei totale, pentru a acoperi intreaga pierdere a finantatorului, raportata la
valoarea totala stabilita prin contractul de leasing. O parte din jurisprudents a raspuns ca
obligatia utilizatorului de a plati valoarea totala este nula pentru lipsa de cauza. S-a spus ca
aici nu este vorba despre o obligalie principals contractuala, ci despre o indemnizatie de
reziliere, stabilita printr-o clauza penala.~O alta parte a jurisprudent^ s-a pronuntat in sensul
ca fiind vorba despre o clauza penala, instanta judecatoreasca poate modifica cuantumul
penalitatii, in temeiul prevederilor art. 1231 C.C. francez. Pe de alta parte; s-a sustinut ca nu
se poate eluda aplicarea clauzei care face imediat exigibila, in caz de reziliere, chiria scadenta.
Leasing-ul financiar poate fi o forma de comercializare mai eficienta decat vanzarea
clasica, cu plata cash sau chiar cu plata pe credit, in special datorita faptului ca se pastreaza
dreptul de proprietate asupra echipamentului, cu consecintele care decurg de aici.

4.2. SOCIETATILE COMERCIALE DE LEASING

Asa cum aratat la un alt punct al lucrarii de fata, leasing-ul in Romania este
reglementat de Ordonanta nr. 51/1997, modificata de Legea nr. 90/1998. Aceasta din urma
Lege cuprinde un capitol - IV- intitulat "Societatile de leasing". La acest aspect vom adauga si
faptul ca se poate observa ca art. 14 al Legii nr. 90/1998 nu mai mentine prevederea din art.
14 al Ordonanlei nr. 51/1997, care instituia obligatia ca activitatea de leasing sa fie autorizata
de catre Ministerul Finanlelor pentru societatile comerciale infiintate conform Legii nr.
31/1990.
Societatile comerciale care pot fi autorizate sa realizeze operatiuni deleasing sunt
prevazute in alin. 2 al art. 14 din Ordonanta nr. 51/1997:
a) societalile comerciale care au ca obiect de actvitate si leasing-ul echipamentului
industrial, al bunurilor de folosinla indelungata si al imobilelor cu destinatie de locuinta, ori
leasing-ul fondului de comert sau al unuia dintre elementele sale
corporale.
b) societatile comerciale care au obiect unic de activitate operatiunile de leasing,
conform prevederilor Ordonantei nr. 51/1997, modificata si completata prin Legea nr. 90/
1998.
Consideram ca contabilitatea operatiunilor de leasing asa cum este prevazuta de art. 15
al Legii nr. 90/1998, pentru societatile comerciale de leasing, este foarte importanta. Astfel,
evidentele contabile trebuie sa cuprinda urmatoarele date:
• valoarea bunului la momentul semnarii contractului;
• suma totala a ratelor aferente contractului intr-un an fiscal, inclusiv cuantumul lor
indexat, daca partile au prevazut in contract reevaluarea periodica a ratelor;
• plata amortismentelor;
• evaluarea la data inchiderii bilanlului contabil a ratelor de rambursat.

33
 Desi in art. 15 al Legii nr. 90/1998 s-a specificat ca plata amortismentelor se inscrie la
utilizator doar, specificarea este eronara, ea nefiind in concordanta cu art. 19 din Legea nr.
15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, conform carara amortizarea se tine de
proprietarul bunului. Astfel, prin aceasta norma specials, nu se poate inlatura un principiu in
materia amortizarilor.
Pe langa exigentele si cerintele aratate mai sus, Legea nr. 90/1998 contine o serie de
obligatii in sarcina societatilor de leasing in calitate de locator, raspunderea in conditii
specifice si publicitatea operatiunilor de leasing. Sursele de finanlare ale societalilor de
leasing sunt:
a) fonduri proprii, insemnand aporturi la capitalul social al actionarilor fondatori
(band, societati comerciale etc.) si beneficiile cuprinse in fondurile de rezerva;
b) emisiunea de actiuni si obligatiuni in conditiile Legii nr. 31/1990 si a Legii nr. 52/
1994;
c) imprumuturi de la banci si alte institutii financiare .
Legea romana nu a acordat privilegii pentru societatile de leasirng, viziunea sa fiind
contrara altor state care stimuleaza operatiunile de leasing, astfel, in Franta de exemplu,
societatile de leasing - SICI - conform Ordonantei din 28 septembrie 1967, au beneficiat de
importante facilitati fiscale: exonerarea de impozit pe profit, cu condilia de a distribui 85%
din benefciul net realizat; posibilitatea de amortizare contabila a imobilelor intr-o perioada
mai scurta si cu alegerea modalitatii de amortizare (lineara, progresiva sau degresiva);
constituirea de provizioane deductibile pentru a compensa diferenta dintre valoarea reziduala
contabila si valoarea reziduala financiara; exonerarea de taxa de transmitere a proprietatii (de
15.40%), cu exceptia taxei de publicitate de 0.60%; posibilitatea de a avea participatii in
societatile imobiliare.
Conform art. 25 din Ordonanta nr. 51/1997 - asa cum a fost modificata de Legea nr.
90/1998 pentru bunurile mobile importate spre a fi utilizate in sistem de leasing, a fost stabilit
un regim vamal favorabil.
a) bunurile mobile utilizate in sistem de leasing sunt incadrate in regimul bunurilor
admise temporar la import, pe toata perioada contractului de leasing, cu exonerarea totala de
obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale;
b) in cazul optiunii utilizatorului de a cumpara bunurile importate si folosite in sistem
de leasing, el va achita o taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul
vanzarii, in baza declaratiei vamale de import definitiv.
Daca la expirarea contractului de leasing utilizatorul nu si-a exercitat dreptul de
optiune pentru achizitia bunului sau prelungirea contractului, iar bunul nu a fost restituit, din
vina societatii de leasing sau a rurnizorului, utilizatorul este obligat sa plateasca taxele vamale
la valoarea reziduala a bunului, daca foloseste in contiunare bunul respectiv.
Din cele aratate mai sus, putem sa observam cadrul legal in care societatile de leasing
pot sa-si desfasoarea activitatea in Romania la acest moment. Consideram ca nu trebuie sa ne
oprim doar la aspectul reglementat al acestei probleme, ci trebuie sa cercetam si opinia
doctrinei in legatura cu societatile de leasing, fnainte de a trece la acest aspect, credem ca
expunerea echivalentei economice dintre leasing si alte operatiuni de creditare, la acest punct,
nu este lipsita de interes si ne introduce in conceptia comerciala internationals care s-a
conturat cu privire la aceasta problema.
Astfel, bancile de credit din numeroase state au incercat sa rezolve problema
echivalentei economice dintre leasing si alte operatiuni de creditare. In S.U.A. au fost
constitute: National Banks, autorizata in 1963 pentru a interveni in majoritatea operatiunilor
de finantare a echipamentului ce face obiectul leasingului; State-chastered banks si Banks
holding companies pentru operatiuni de leasing a bunurilo mobile.

34
 In Franta, in anul 1966, au fost realizate unitati economice al caror principal obiect de
activitate il reprezenta practicarea leasing-ului cu valori mobiliare ori imobiliare. ,
In Belgia, comerciantii care si-au stabilit obiectul de activitate in operatiunea de
leasing a bunurilor mobile, au obligatia, incepand cu anul 1967, de a solicita o autorizare
prealabila de la Ministerul Afacerilor Economice. De asemenea, Legea italiana din 25 iulie
1979 a prevazut subordonarea activitatii de leasing unor conditii, printre care se afia in primul
rand prealabila inregistrare intr-un registru linut de Banca d'ltalia.
Rolul doctrinei a fost important si de aceasta data, deoarece legiuitorul nu a aratat
decat generic care sunt societatile de leasing, nefacandu-se o clasificare, ierarhizare a
acestora. Astfel, societatile de leasing pot fi:
a) Societdti generate de leasing, care opereaza o gama larga de produse, achizitionand
echipamente de la numerosi producatori pe baza cerintelor si doleantelor beneficiarilor. De
asemenea, societatile generale de leasing pot aparea fie ca firme independente, fie ca
sucursale ale unor societati financiare.
b) Societdti de leasing de intermediere, care desfasoara o activitate de mijlocire.
Proprietatea asupra echipamentelor, materialelor inchiriate apartin celor care au furnizat
fondurile de investitii (societati si banci cu un capital foarte mare care de fapt, urmaresc, pe
aceasta cale, evaziunea fiscala (se realizeaza relatia triunghiulara cu ajutorul unor societati
OFF SHORE).
c) Societdti de leasing integrate, constituite, create de cStre mari unitati producatoare
care au infiintat societati de leasing propriu pentru a beneficia de avantajele financiare ce
rezulta din aceste tranzactii. Printre aceste unitati economice se inscriu marii producatori de
calculatoare electronice si din industria aeronautics, companiile telefonice, producatori de
echipamente pentru birotica.
d) Bancile si societatile financiare sunt angrenate in operatiuni de leasing prin
furnizarea de fonduri societatilor de leasing, incheierea de angajamente cu marii producatori
care infiinteaza societati integrate de leasing, participarea la imprumuturile facute de terte
persoane pentru finantarea operatiunilor de leasing.
e) Societatile de asigurare procedeazS in mod similar, sub rezerva unor restrictii ce le
sunt impuse de legislative diverselor tari cu privire la efectuarea de investitii.
Alaturi de posibilitatile incheierii unor operatiuni de leasing prin intermediul
societatilor (tipurilor de societati indicate mai sus), in practica mai sunt cunoscute urmatoarele
modalitati de utilizare a leasing-ului: incheierea de contracte de leasing direct de catre
intreprinderile producatoare exportatoare - Navrom, prin departamentul de pescuit oceanic, a
primit o oferta de leasing din partea firmei LOTUS Co. din Las Palmas Calle Perez Munoz
19/22 P.O.B. 2083 Las Palmas Islas Canarias, in urmatoarele conditii: firma LOTUS Co
solicita inchirierea de vase de pescuit oceanic pentru o perioada de 90 de zile, firma ofera o
chirie de 2500 dolar/zi plus cheltuielile de aprovizionare si salariile personalului; incheierea
de contracte prin societati mixte - persoane juridice de sine statatoare, cu sediul in tara sau
strainatate, a caror fonduri provin partial din Romania (51 %), incheierea de operatiuni de
leasing de reprezentantele unitatilor economice (firma Aufina Ag. Bangg pentru strunguri
romanesti de tip SMA).
Nu putem incheia aceasta prezentare fara a arata ca astazi, in Romania, societatea cea
mai cunoscuta de leasing Romlease, poate angaja operatiuni de leasing de minimum 100.000
$ si pana la o limita maxima pe client de 75.000 $, reprezentand costul echipamentului instalat
si pus in functiune in Romania.

4.3. CLAUZELE SI FORTA MAJORA IN CADRUL OPERATIUNII

DE LEASING
.

35
 Problema clauzelor in cadrul contractului de leasing este interesanta, consideram noi,
tocmai datorita figurii juridice aparte a acestei operatiuni triunghiulare, in care drepturile si
obligatiile partilor in raporturile dintre ele, vor reflecta preluarea si adaptarea unora dintre
obligatiile ce ar fi incumbat doar creditorului finantator in cadrul unui contract simplu de
vanzare sau locatiune, dar care, datorita specificului economic al contractului de leasing, sunt
transferate fie vanzatorului, fie utilizatorului.
Inainte insa de a trece la studierea efectiva a unor clauze care ar interesa in cazul
acestei operatiuni, consideram necesara o scurta trecere in revista a clauzelor asiguratorii in
contractele de comert intertional. Astfel, clauzele asiguratorii ar fi: clauzele de mentinere a
valorii contractelor, clauza ofertei concurente, clauza primului refuz, clauza de impreviziune
si clauza clientului celui mai favorizat. Nu ne vom opri decat asupra unora dintre aceste
clauze care, consideram noi, la ora catuala sunt aplicabile si operatiunilor de leasing.
Clauzele de mentinere a valorii contractelor sunt acelea care permit o repartizare a
riscurilor monetare intre partile participante la o tranzactie intemationala, indiferent daca o
asemenea repartizare este implicita sau explicita. Una dintre tehnicile cele mai frecvent
utilizate pe piata intemationala pentru mentinerea valorii contractelor consta in raportarea
monedei de piata la o moneda puternica (ex.: dolarul american). Aceasta tehnica nu este deloc
straina operatiunii de leasing si asa cum vom vedea mai tarziu, ea este folosita si azi de catre
International Finance Corporation ca un pnncipiu, ca un etalon pe care il urmeaza in
incheierea operaliunilor de leasing pe plan international.
Clauza ofertei concurente permite uneia dintre partile contractante, de obicei
cumparatorul, sa se prevaleze fata de cealalta parte contractanta de oferta mai favorabila
avansata de un tert, pentru o operatiune similara. Aceasta clauza nu opereaza automat si atrage
riscul unor dificultati majore in procesul negocierii cu tertul care isi vede oferta divulgata.
Includerea unei clauze de impreviziune in contractul de comert intemalional da posibilitatea
oricarei parti sa ceara revizuirea si readaptarea actului, daca modificarea circumstantelor
avute in vedere la momenrul incheierii actului au perturbat grav echilibrul dintre prestatiile la
care sau angajat partile.
Plecand de la clauzele asiiguratorii, ne vom opri de aceasta data la o clauza care
exonereaza pe creditori de orice alegere sau de consecintele alegerii iacute in mod liber de
viitorul utilizator, respectiv de toate garantiile pentru lipsurile, serviciile bunului, clauza care a
ridicat numeroase probleme in practica. Problema din punct de vedere juridic consta in
opozabilitatea fata de furnizor a acelor clauze contractuale prin care i se transfera obligatia de
garantie ce cade in mod moral in sarcina proprietarului si prin care i se recunoaste
utilizatorului dreptul de a exercita actiune in garantie impotriva acestuia.
Problema este dificila, mai ales datorita faptului ca, in special sub acest aspect, apar
deosebirile existente intre sistemul juridic european si eel de common law. Din punct de
vedere al acestuia din urma, nu se recunoaste un raport direct de obligatie intre utilizator si
furnizor. De altfel, conform practicii unor societati americane specializate in leasing-ul unui
anumit produs, utilizatorul materialului nu are nici o legatura cu fabricantul pe care nici nu il
cunoaste, creditorii cumparand direct de la furnizori, dupa care incheie contracte de leasing cu
diferiti clienti.,
In sistemul de drept european se recunosc legaturi contractuale directe dintre fumizor
si utilizator. Pentru a explica actiunea utilizatorului impotriva fumizorului, in faza contractului
de locatiune , in literatura juridica au fost avansate in acest scop mai multe solutii ca, de
exemplu, institutia subregatiei conventionale, a clauzelor de exonerare de garantie, a
delegatiei, a stipulatiei pentru altul, a mandatului de a sta in justitie.
in literatura juridica spaniola este intalnit punctul de vedere: conform caruia clauzele
de exonerare de raspundere a creditorilor pentru alegerea bunurilor de echipament, prevazute
in contractele de leasing, reprezinta o derogare de la normele generale cuprinse in art. 1553 si

36
1457 C.C. pe aceasta baza, utilizatorul este autorizat sa se adreseze in mod direct fumizorului,
ceea ce echivaleaza cu o subregatie conventionala a utilizatorului in exercitarea actiunii
creditorului. Ar fi dificil sa se explice aceasta institutie in cazul contractului de leasing, pentru
ca ar insemna ca utilizatorul ar trebui sa plateasca finantatorului intreaga valoare a bunului,
acoperita prin totalitatea chiriilor prevazute si cuantumul valorii reziduale. Este insa evident
ca utilizatorul nu ar putea consimti sa efectueze o astfel de plata, pentru ca prin incheierea
contractului de leasing a urmarit sa realizeze o investitie ce depaseste capacitatea sa actuala de
finantare.
Unii autori considera ca aceste dificultati sunt rezolvate prin clauzele de exonerare pe
care finantatorii le insereaza in contractele lor cu utilizatorii, clauze prin care transmit
utilizatorilor toate drepturile si actiunile ce pot izvori din garantiile ce le-ar reveni lor
impotriva fumizorului.
Teoria delegatiei a retinut atentia doctrinei si a practicii judiciare arbitrale. Delegatia,
ca operatie juridica prin care o persoana invita o alta persoana sa execute o prestatie sau sa-si
asume angajamentul de a executa in profitul unui tert, daca ar fi aplicata in cazul contractului
de leasing ar insemna ca finantatorul ar avea calitatea de delegant, furnizorul pe cea a
delegatului, iar utilizatorul pe cea a delegatarului.
Asa cum s-a subliniat de jurisprudenta straina, nu pot fi indeplinite conditiile unei
delegatii perfecte, caci utilizatorul nu poate fi lipsit de toate actiunile impotriva finantatorului
pe tot timpul duratei locatiunii. Intr-o astfel de situatie, delegatia nu ar putea fi decat
imperfecta. Dar chiar daca ar fi indeplinite conditiile unei delegaiii imperfecte, exceptiile
opozabile finantatorului de catre vanzator nu ar fi opozabile si utilizatorului, ceea ce ar ridica
numeroase dificultati.
In baza stipulatiei pentru altul, creditorul ar avea calitatea de stipulant, vanzatorul pe
cea a promitentului, utilizatorul fiind beneficiar.
Actiunea directa de care beneficiaza utilizatorul se limiteaza insa doar la apararea si
protectia intereselor sale personale, adica actiune pentru executarea obligatiei de garantie a
vanzatorului si dauna pentru neexecutarea obligatiilor.
Fata de restrictiile practice nascute din teoria stipulatiei pentru altul, utilizatorii au
incercat sa foloseasca o tehnica complementara, facand apel la mandatul de a sta in justitie.
Teoria mandatului a primit o larga adeziune, considerandu-se ca aceasta tehnica
corespunde finalitatii economice a operatiei. In calitatea sa de mandatar, utilizatorul va putea
exercita drepturile si actiunile mandatatului sau - finantatorul- si, in lipsa vreunei limitari
conventionale, el le poate exercita in plenitudinea lor, inclusiv actiunea in rezilierea vanzarii.
In contractele de leasing sunt inserate clauze in favoarea creditorului, clauze ce decurg
din rezerva dreptului de proprietate al acestuia asupra echipamentului, si care sunt deosebit de
grele pentru utilizator. Conform lor, neplata unei singure rate din china convenita atrage
rezilierea din plin drept a contractului, urmata de restituirea imediata a bunului. Clauzele
privind rezilierea de plin drept, care constituie prin ele insele o sanetiune pentru utilizator,
sunt insotite de obicei si de clauze penale, care prevad plata ca sanetiune pentru utilizator, fie
a unei sume care acopera prejudiciul efectiv suferit si beneficiul nerealizat, fie o suma
echivalenta cu ratele viitoare de chiriedatorate pana la sfarsitul perioadei irevocabile si care au
devenit prin aceasta exigibile, fie ambele modalitati.
Neexecutarea obligatiei principale de catre utilizator este astfel sanctionata, atat prin
punerea in aplicare a clauzei contractuale referitoare la rezilierea de plin drept, cat si a clauzei
penale.
Clauza penala se justifies in cadrul contractului de leasing tocmai prin consecintele
grave pentru creditor, pe care le-ar antrena rezilierea contractului in timpul perioadei
irevocabile, pentru ca partile, convenind sa realizeze in cursul acesteia amortizarea completa a
materialului, creditorul ar suferi un prejudiciu financiar considerabil, prin desfacerea

37
anticipate a contractului din culpa utilizatorului, pentru ca dupa recuperarea materialului ar
trebui sa suporte amortizarea si intretinerea acestuia. Clauza penala este utila si pentru faptu)
ca reprezinta o sanetiune civila destinata sa asigure executarea contractului, putand fi
considerata din acest punct de vedere si ca accesoriu al obligatiei pe care o garanteaza.
Severitatea clauzelor penale a ridicat in practica judecatoreasca si arbitrala problema
validitatii lor. S-a considerat ca ele incalca ordinea publica, argument inlaturat de teorie si
practica. S-a aratat ca clauza penala nu imbraca un caracter beonin : este vorba de o clauza
clasica, adaptandu-se perfect contractului de leasing, gasindu-si justificarea in avantajele
particulare de care beneficiaza utilizatorul in acest fel de contract. De asemenea, in practica
judecatoreasca, franceza si belgiana s-a aratat ca C. Civ. permite instantelor judecatoresti sa
reduca sumele lixate cu titlu de clauxca penala, cand obligatia principala a fost executata in
parte.
In sistemul de common law pozitia jurisprudentei fata de aceste clauze este diferita. In
Marea Britanie, principiul de baza consta in faptul ca instantele urmeaza sa aprecieze in
fiecare caz in parte daca suma fixata pentru astfel de clauze intr-o astfel de clauza se limiteaza
la pierderea real suferita de creditor. In SUA, judecatorul poate aprecia in functie de
imprejurarile speciale ale fiecarui caz in parte, daca clauzele penale reprezinta o evaluare
echitabila a prejudiciului pe care-1 sufera creditorul in caz de neexecutare de catre utilizatori.
Contractul de leasing poate sa mai cuprinda o clauza in care sa se precizeze ca
defectele de intretinere de care creditorul se exonereaza pe seama utilizatorului, nu vor putea
nici intr-un caz sa antreneze suspendarea platii chiriilor sau diminuarea acestora.
Clauzele ce figureaza in contractul de leasing prevad in general ca in caz de pierdere
partiala , utilizatorul este tinut sa repare pe cheltuiala sa obiectul inchiriat, iara ca aceste
reparatii, oricare ar fi tipul lor, sa poata antrena suspendarea platii chiriei sau diminuarea
acestea; iar in ipopteza pierderii totale, este obligat sa achite in intregime ratele de chirie
ramanand datorate cu titlu de despagubire creditorul impune de asemenea utilizatorului
obligatia asigurarii impotriva tuturor riscurilor la care echipamentul ar putea fi expus.
Asigurarea include astfel forta majora, cazul fortuit, interventia tertului sau defectele
echipamentului, dar nu si evenimentele cum ar fi razboiul. Pe langa aceasta, utilizatorul se
poate asigura de pierderea folosintei.
Contractul de leasing mai prevede o serie de clauze accesorii din care decurg o serie de
obligatii ce revin utilizatorului: de exemplu, obligatia de a aplica pe bunul inchiriat o placa
cuprinzand numele proprietarului, cautiunea personala a producatorului materialului, etc.
Din practica comerciala internationala am putut sa tragem concluzia ca in contractele
leasing partile prevad clauze de reziliere de plin drept, fie in interesul creditorului, fie al
utilizatorului pentru a se evita desfacerea pe cale judiciara a contractului. Principala
consecinta a rezilierii unilaterale a contractului consta in incetarea raporturilor juridice care
leaga creditorul de utilizator, acesta fiind obligat sa restituie bunul inchiriat. In cazul in care
refuza, creditorul poate obtine restituireea pe cale judiciara, instanta judecatoreasca sesizata
neavand a se pronunta asupra rezilierii de plin drept, ci numai de a se constata indeplinirea ei
si in consecinta de a obliga restituirea catre proprietar a materialului inchiriat.
Prin includerea clauzelor de forta majora in contractele de comert international partile
isi propun sa preantampine dificultatile ce decurg din conceptiile legislative diferite in materie
consacrate in sistemele lor juridice rationale. Astfel, conceptul de forta majora, aceasta
notiune este diferit inteleasa de la un sistem legislativ la altul, de la o tara la alta, Astfel, in
dreptul francez, conform prevederilor art. 1148 C. Civ., nu se datoreaza daune interese, daca
debitorui a fost impiedicat de o imprejurare de forta majora sau ca urmare a interventiei unui
caz fortuit, sa dea sau sa faca ceea ce s-a obligat ori sa se abtina de la ecea ce ii era interzis. In
cadrul sistemelor de common law, conform doctrinei frustration din dreptul englez, contractul
va fi desfiintat, daca evenimentul perturbator, survenit dupa momentul incheierii actului, a

38
modificat radical obligatia contractuala. In acest caz, debitorui are temeiuri sa afirme: non
haec in foldera veni. Frustration este un concept ce acopera atat imprejurarile de hardship, cat
si forta majora.
Camera de Comert Internationala de la Paris a definit forta majora astfel: ,,O parte nu
este considerate responsabila pentru neexecutarea oricarei obligatii ale sale, in masura in care
dovedeste ca aceasta neexecutare s-a datorat unei piedici independente de vointa sa, pe care ,
la momentul incheierii contractului, nu a putut, in mod rezonabil, s-o prevada si nici sa-i
prevada efectele asupra aptitudinii sale de a executa contractul, piedica pe care nu ar fi putut,
in mod rezonabil, s-o depaseasca sau, eel putin, sa-i depaseasca efectele".
Practica arbitrala romana de comert exterior, in litigii in care s-a invocat forta majora a
adus unele precizari de o deosebita importanla privind notele definitorii ale fortei majore,
evenimentele constitutive ale fortei majore, precum si referitor la imrejurarile incompatibile
cu exonerarea de raspundere intemeiata pe forta majora ori la evenimentele care nu constituie
forta majora. S-a aratat ca prin , caz de forta majora exonerator de raspundere contractuala, se
inteleg evenimehte extraordinare, neprevazute si inevitabile pentru una din parti numai daca
au intervenit dupa incheierea contractului.S-a considerat in acest sens ca distrugerile
provocate unitatii economice furnizoare de seismul catastrofal dim 4 martie 1977, avand ca
rezultat intreruperea activitatii acesteia, constituie un eveniment de forta
majora. S-a decis de asemenea si cu privire la acele irnprejurari care sunt considerate
incompatibile cu exonerarea de raspundere intemeiata pe forta majora. S-a aratat astfel ca
imprejurarile de neinvins, care au avut loc inainte de incheierea contractului executat cu
intarziere de debitor, nu pot sa-1 apere de raspundere pentru depasirea termenului contractului
de livrare. Asa, de exemplu, seismul catastrofal din 4 martie 1977 nu a fost considerat a fi
exonerator de raspundere in situatia in care contractul a fost incheiat dupa aceasta data, chiar
daca semnarea lui a avut loc in tara partenerului strain, pentru ca delegatii vanzatorului nu
trebuiau sa ignore la acea data existenta evenimentului de forta majora. In acelasi sens,
consideram ca un contract de leasing care cuprinde si furnizarea si livrarea marfurilor,
incheiate in cursul unor calamitati ca inundatiile (1998, noiembrie, Sighet), nu justifica
exonerarea vanzatorului de raspundere decurgand din acele evenimente de forta majora,
pentru ca debitorui (furnizorul) avea posibilitatea sa cunoasca in ce masura putea sa-si
execute obligatia asumata. In ceea ce priveste contractul de leasing, forta majora (adica
aparitia ei in, cadrul relatiilor dintre partile contractului) produce anumite efecte. Astfel un
prim efect ar fi acela suspensiv, efectul extinctiv ramanand in planul doi. Adica relatiile
contractuale se mentin, desi se iveste un eveniment de forta majora. Un al doilea efect ar fi
crearea de noi obligatii in sarcina partilor sau a uneia dintre ele (ex.: ambele parii trebuie sa
faca tot ceea ce este necesar pentru a inlatura obstacolul fortei majore). Un ultim efect, dar nu
si eel mai nesemnificativ, este acela ca, dupa un anumit termen (de exemplu 60 de zile) de la
data producerii evenimentului, se poate trece la rezilierea contractului.

4.4. CESIUNEA LEASINGULUI SI PUBLICITATEA

OPERATIUNILOR DE LEASING

Leasing-ul se prezinta din eeea ce am aratat pana aici, ca o operatiune cu un caracter

,,intuitu personae", ceea ce inseamna ca fmtatorul operatiunii de leasing acorda utilizatorului
creditul avand in vedere calitatile personale ale acestuia si posibilitatea de rambursare a
creditului. Avand in vedere cele aratate mai sus, mentionam ca utilizatorul trebuie sa-si
pastreze aceasta calitate pe toata durata de derulare a operatiunii de leasing. Exista totusi
situatii in care imperativele indicate mai sus nu pot fi realizate, din mai multe motive si cand
partile prefera sa cedeze contractul.

39
 Astfel, in doctrina franceza au fost stabilite mai multe tipuri de cauze de concesiune, in
functie de natura lor:
a) Cauze de ordin tehnic, cum ar fi situatia in care bunul care formeaza obiectul
leasing-ului nu mai este necesar datorita regruparii unitatilor de productie;
b) Cauze de ordin speculativ, cum ar fi cazul unui imobil comercial bine plasat si care
astfel poate asigura un pret foarte ridicat al cesiunii creditului;
c) Cauze financiare, cand exploatarea bunului genereaza utilizatorului pagube si
pericolul starii de faliment.
Se poate observa ca toate cauzele privese circumstante ale activitatii utilizatorului,
interesand mai putin situalia finantatorului care isi poate rezerva dreptul de cesiune, fara ca
utilizatorul sa se poata opune, pentru ca leasing-ul nu are caracter ,,intuitu personae" decat in
ceea ce-1 priveste pe utilizator.
Cesiunea leasing-ului se prezinta ca o solutie convenabila partilor si in special
utilizatorului care poate obline un pret compensator, dar si cesionarului, care va avea un bun
deja existent, depasind fazele preliminare de realizare a leasing-ului.
Elementul esential il constituie pretul cesiunii care, de principiu, exprima stadiul
derularii leasing-ului. Transferul bunului la cesionar poate avea loc inclusiv cu o parte din
activul cedentului.
Cesiunea se realizeaza printr-un contract care trebuie sa cuprinda clauze privind
identificarea partilor , motivatia cesiunii si acordul finantatorului , pretul cesiunii si obligatiile
care revin cesionarului.
Trebuie subliniat ca obligatiile cedentului fata de finantator trebuie preluate de
cesionar in integralitate, fara a le putea modiflca decat cu acordul in prealabil al
finantatorului, in caz contrar cesiunea fund lovita de nulitate. Esoinarul va lua bunurile ce
formeaza obiectul leasing-ului in starea in care se aflau la data intrarii in vigoare a conventiei
si va trebui sa trateze direct cu cedentul. De asemenea, el va plati finantatorului redeventele si
va indeplini celelalte obligatii asumate de cedent, fara sa poata a pune in discutie continutul
acestor obligatii. Cesionaral va plati toate cheltuielile, drepturile si onorariile cesiunii, inclusiv
costul prilejuit de perfectarea actului. El va plati amortismentele deja platite de cedent, in
schimbul transferului dreptului la opliune de a achiziliona bunurile la sfarsitul contractului.
Cu toate acestea, cesionarul nu va putea fi obligat si la plata fractiunilor din redevente care
reprezinta chiria platita de utilizator pentru folosinta bunurilor si nici la plata catre cedent a
marjelor de profit deja primite de finantator.
In dreptul francez, problema criteriilor de evaluare a pretului cesiunii contractului de
leasing a fost analizata in mod deosebit pentru imobile. S-au evidentiat doua posibilitati:
• cazul contractului cedat dupa o scurta perioada si in care dreptul de optiune de
cumparare a bunului imobil nu poate fi exercitat (in legislatia franceza acest drept se exercita,
in materie imobiliara, dupa 12 ani); cesionarul va avea in vedere valoarea redevenlelor pana la
expirarea contractului pe care le va indexa cu 15%, in functie de o inflatie anuala estimata la
3%;
• cazul contractului cedat dupa 12 ani, cand dreptul de optiune se poate exercita,
ceea ce presupune elemente patrimoniale suplimentare.
Finantatorul va trebui sa-si manifeste vointa in mod expres cu privire la cesiune, in
sensul de a accepta noul utilizator si a se dispensa de cedent, cu o singura rezerva: de a-si
putea pastra dreptul de garantie asupra acestuia, ceea ce are semnificatia unei solidaritati
pasive intre cedent si cesionar. In fine, este necesara a fi inclusa si o clauza
rezolutorierespectiv un pact comisoriu de gradul IV - rezilierea de plin drept - in cazul
nerespectarii, de catre cesionar, a obligatiilor asumate. _
Urmeaza a se insera de asemenea in contractele de cesiune a leasing-ului si o clauza
conform careia cedentul garanteaza pe cesionarpentru plata redeventelor, creandu-se astfel o

40
solidaritate care isi are punctul de plecare in cesiunea fondului de comert. S-a aratat totusi,
intr-o decizie a Curtii de Casatie, ca garantia solidaritatii din partea cedentului ramane
valabila chiar in situalia in care cedentul se afla in faliment. O astfel de decizie este deosebit
de importanta pentru finantator
in jurisprudenta franceza s-a considerat ca exista solidaritate, chiar in absenta unei
clauze conventionale care isi vede astfel realizate interesele si il determina pe cedent sa aiba
un comporatment diligent in alegerea si stabilirea solvabilitatii cesionarului. Regula
solidaritalii functioneaza chiar si in cazurile cesiunilor succesive, cedentii raspunzand solidar
fata de finantator.
Legislatia noastra nu face nici un fel de referire asupra cesiunii leasing-ului si nici
asupra solidaritatii cedentilor fata de finantator. In caest caz, problema urmeaza a fi rezolvata
prin conventia partilor, sau in lipsa se va face aplicarea dispozitiilor art. 42 din C. Comercial
privitoare la solidaritatea pasiva.
Datorita caracterului "intuitu personae", leasing-ul permite, finantatorului sa aiba
puteri depline de apreciere si de dispozitie asupra realizarii operatiunii. Drepturile
finantatorului trebuie circumscrise art. 1418 alin. 1 C. Civil, care stabileste dreptul locatarului
de a subinchiria si de a ceda contractul sau catre altul, daca o asemenea facultate nu i-a fost
interzisa, iar in alin. 2 se precizeaza ca facullalea respecliva poate ti inlerzisa in totalitate sau
in partesi ca interzicerea nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte dintr-o stipulatie expresa
speciala. S-a aratat in doctrina ca interdictia transmiterii locatiunii, stipulata in contract,
transforma localiunea intr-un contract intuitu personae si ca o asemenea clauza comporta o
interpretare restrictiva (de exemplu, daca este interzisa sublocatiunea totala, este permisa cea
partiala). In cadrul leasing-ului, aceasta operatiune are chiar ab initio un caracter intuitu
personae, ceea ce este un element de diferentiere fata de localiune si ca atare este necesara
conven~ia expresa a partilor relativa la posibilitatea de a transmite drepturile si obliga~iile
contractuale.
In mod obligatoriu, cesiunea trebuie sa respecte conditiile convenite in contractul
principal, dar cu posibilitatea de a conveni si in mod diferit cu acordul locatorului. In caz
contrar, vor fi aplicate sabnc-iunile din materia civila, adica locatorul poate cere prin justitie
executarea obligatiilor sau rezilierea contractului principal pentru neexecutare cu daune
interese (1429-1430 si 1439 alin. 2 C. Civ.)- Mai trebuie sa aratam ca cesiunea o vanzare a
dreptului de folosinta care impune notificarea sa catre locator sau acceptarea prin act autentic
in scopul opozabilitatii fata dc terti, printre care se afla si loactorul. (art. 1393 C. Civ.).
Datorita faptului ca Codul Civil nu reglementeaza cesiunea obligatiilor, urmeaza sa
consideram, cu unele rezerve, ca obiect al cesiunii sunt doar drepturile locatarului, care
ramane in continuare obligat fata de locator daca acesta nu-1 elibereaza in mod expres, si nu
contractul de localiune in intregul sau.
Luand in considerare executarea uno ictu a contractului de cesiune, cedentul
garanteaza in baza art. 1392 C. Civ. doar existenta dreptului de folosinta la data incheierii
conventiei, insa nu si indeplinirea obligatiilor de catre finantator. De aceea, cesionarul poate
sa pretinda finantatorului, printr-o actiune directa, executarea contractului sau rezilierea cu
daune interese. Dovada cesiunii se va face dupa regulile aplicabile contractului de vanzare-
cumpararea a creantei.
Un alt aspect legat de operatiunile de leasing pe care dorim sa-1 explicitam la acest
punct, este cel legat de publicitatea operatiunilor de leasing. Operatiunile de leasing sunt
supuse publicitatii in scopul ca tertele persoane sa cunoasca, sa poata lua la cunostiinta de
reala situatie a bunurilor care fac obiectul leasing-ului. Acest aspect, aceasta idee.o regasim si
in art. 20 din Ordonanta nr. 51/1997.

41
 In cadrul ordonantei se arata ca. la judecatoria in raza careia isi are sediul principal
societatea de leasing, se va deschide un registru special pentru inscrierea contractului de
leasing avand ca obiect bunuri mobile.
In cea de-a treia fraza a art. 20 din ordonanta este reglementata a doua masura de
publicitate care se realizeaza prin inscriptionarea bunului de catre utilizator, operatie ce consta
in a marca in inscrisul respectiv datele de identificare a societatii de leasing, inclusiv dreptul
de proprietate al acesteia asupra bunului leasing-ul trebuie mentionat si evidentiat in mod
distinct in actele contabile si in bilantul firmei. Aceste acte vor fi transmise catre Registrul
Oficiului Comertului, continuandu-se intr-o alta modalitate de publicitate (pe cale contabila).
Aceasta modalitate de publicitate contabila este preluata din legislatia franceza, unde
art. 52 din Legea nr. 83-1020 din 29 octombrie 1983 obliga societatile de leasing sa
mentioneze operatiunile de leasing pentru promovarea de echipament, materiale sau imobile
in scop profesional, de a mentiona in evidentele contabile, cu urmatoarele date: marimea
redeventelor aferente exercutiului contabil respectiv, precum si suma totala a redeventelor
rezultate din exercitiile precedente, dotarile pentru amortismentele care puteau fi inregistrate
pentru aceste bunuri in contul exercitiului deja incheiat, daca au fost obtinute de catre
intreprindere, cat si suma totala a amortismentelor care a fost efectuata in cadrul exercitiului
anterior-evaluarea redeventelor care raman de platit, precum si a pretului de achizitie
reziduala, stipulat in contract.
Nu putem considera complet tratata publicitatea mobilelor, fara a face comparatie cu
dreptul francez, unde registrul special de evidenta a bunurilor mobile este tinut de grefa
Tribunalului de Comert teritorial. Ordonanta care reglementeaza leasing-ul la noi a dat aceasta
competenta judecatoriei, având in vedere ca aceasta tine si registrul privind gajurile. In dreptul
francez, in ceea ce priveste competenta teritoriala a instantei, s-a prevazut competenta
tribunalului comercial in raza caruia se afla inmatriculat utilizatorul, pe cand la noi este
judecatoria in raza careia isi are sediul societatea de leasing.
Art. 19 al Ordonantei nr. 51/1997 reglementeaza publicitatea operatiunilor de leasing
in materie imobiliara. El prevede ca orice contract de leasing care are ca obiect bunuri
imobile, trebuie inscris in Cartea funciara, partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate
imobiliara de la biroul judecatoriei in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul
respectiv.
Publicitatea operaliunilor de leasing este o conditie ad probationem si de opozabilitate
a drepturilor.
Alin. 3 al art. 19 arata ca sanctiunea ce intervine datorita neefectuarii formalitatilor de
publicitate prevazute de alin. 1 si 2, este inopozabilitatea contractului incheiat cu utilizatorul
fata de creditorii societatii de leasing. Cei care pot invoca lipsa opozabilitatii drepturilor
contractuale sunt restransi la creditorii societatii de leasing. Astfel ca drepturile reale ale
locatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile
judecatorului sindic, in faza in care utilizatorul se afla in faliment sau reorganizare judiciara,
precum si cumparatorului unui bun ce face obiectul contractului de leasing, chiar daca nu s-au
efectuat operatiunile de publicitate imobiliara. Cu privire la terenul pe care este inaltata
constructia, la transferal dreptului de proprietate se va tine cont de conditia ad validitatem a
formei autentice.
La finele derularii contractului, dupa exercitarea dreptului de optiune al utilizatoralui,
in conditiile in care el a devenit proprietarul bunului, se vor efectua formele de publicitate
imobiliara, referitoare la transferul dreptului de proprietate.

42
 CAPITOLUL V.

APLICATII PRACTICE

5.1. LEASING-UL IMOBILIAR

Operatiunile de leasing imobiliar au fost reglementate de Ordonanta

nr. 51/1997. Conform art. 1 alin. 1 din aceasta ordonanta, leasing-ul imobiliar este de dorit ca
fiind o operatiune "in care o parte, denumita locator, se angajeaza la indicatia unei alte parti ,
denumita utilizator, sa cumpere da la un tert si sa confere folosinta si posesia unui bun imobil,
in scopul exploatarii sale comerciale sau pentru consumul final", iar conform art. 4 lit. e, "sa
respecte la expirarea contractului de leasing, dreptul de optiune al utilizatorului, ce consta in
posibilitatea de a solicita achizitionarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea
contractului de leasing".
Fata de aceasta definitie a leasing-ului data de legiuitorul nostru, vom prezenta prin
raportare la ea modalitatea de definire a leasing-ului de catre Legea franceza. Astfel, art. 1 al
Legii franceze nr. 66-455 din 2 iulie 1996, defineste leasing-ul imobiliar ca fiind o operatiune
prin care o societate financiara da in locatie bunuri imobile pentru folosinta profesionala, cu
posibilitatea utilizatorului de a deveni proprietar prin manifestarea optiunii de cumparare pana
la expirarea perioadei de inchiriere. Putem afirma, fara a fi neintemeiati, ca Legea romana are
unele omisiuni care pot crea confuzie pentru cei ce o aplica si o interpreteaza.
Din definitiile prezentate mai sus se pot desprinde unele caracteristici ale operatiunilor
de leasing:
a) operatiunile se realizeaza de catre societatile de leasing, ceea ce le confera
un caracter profesional. Aceasta caracteristica rezulta din interpretarea art.
4 din 82 ordonanta, unde sunt specificate obligatiile locatorului, numit
societate de leasing. Per a contrario, ceilalti comercianti nu pot fi subiecti
in calitate de locatori ai operatiunilor legate de leasing reglementate de
ordonanta, insa nu se poate sustine ca ei nu pot realiza operatiuni de
leasing. Ceea ce am afirmat mai sus are ca argument de drept ar. 19 alin. 3
din materia publicitatii financiare, conform caruia "societatea de leasing nu
poate opune creditorilor sai contractul incheiat cu utilizatorul" si art. 21
privitor la inscrierea leasing-ului in evidentele contabile;
b) aceasta operatiune are ca obiect bunuri imobile "cu destinatie comerciala
sau industriala" (art. 1 alin. 2 lit b) precum si cele cu destinatie de locuinta
pentru persoanele fizice" (art. 1 alin. 2 lit d). Se poate observa ca aceste
bunuri sunt folosite pentru uzul profesional al comerciantilor ori locuinta
pentru persoanele fizice. Trebuie sa subliniem ca ceea ce a avut in vedere
legiuitorul cu privire la aceste bunuri, a fost scopul folosirii de catre
utilizator, si nu natura bunurilor ca criteriu al reglementarii. Pornind de la
faptul ca bunurile proprietate publica nu sunt susceptibile de dezmembrare
si sunt scoase din circuitul civil, legiuitorul a aratat ca ele nu pot forma
obiectul leasing-ului imobiliar,
c) Pentru ca operatiunea sa fie considerata una de leasing, trebuie
respectata existenta scopului special, in acest caz acordarea imobilelor in locatiune. Astfel,
bunurile in cauza trebuie sa fie "achizitionate si construite de o societate de leasing", daca ele
au destinatie industriala sau comerciala, ori ca locuinte pentru persoanele fizice, in scopul
darii lor in locatie;

43
 d) utilizatorul bunurilor se afla in situatia unui simplu detentor precar
pentru ca bunurile sunt date in locatiune de societatea de leasing, care ramane proprietara
bunurilor in cauza;
e) locatorul are posibilitatea ca la expirarea perioadei de locatiune sa
devina proprietar al bunurilor mobile inchiriate.
Operatiunile in care locatarul are un drept de optiune de a cumpara sau
nu bunurile imobile, fiind inaplicabila operatiunilor de locatiune contracte de vanzare, in care
locatarul devine automat proprietarul bunurilor la expirarea perioadei de locatiune pentru a
deveni proprietar al bunului, locatorul va plati un pret rezidual, tinandu-se cont de redeventele
achitate societatii de leasing.
Desi s-ar putea obiecta ca nu era necesara prezentarea caracteristicilor
leasing-ului imobiliar, acestea fiind in parte aceleasi pentru toate operatiunile de leasing,
consideram ca trasaturile acestei operatiuni, mai ales cele referitoare la obiectul operatiunii,
sunt importante pentru intelegerea leasing-ului imobiliar si pentru o cat mai reala aplicare a
acestuia.
Legea romana stabileste doua categorii de leasing imobiliar:
1) Leasing-ul bunurilor imobile cu destinatie comerciala sau industriala, fara a se
preciza continutul notiunilor.
2) Leasing-ul locuintelor.
Conform ordonantei ce reglementeaza operatiunile de leasing imobiliar, trebuie
infiintate societati specializate. Acelasi act normativ imparte societatile de leasing in doua
categorii distincte:
a) societatile comerciale care au ca obiect de activitate achizitia sau constructia de
imobile cu destinatie comerciala sau industriala, cu scopul utilizarii sau vanzarii lor, denumite
societati itnobiliare pentru comert si industrie-SICOMI (art. 14 alin. 1 lit. c).
Fata de celelalte societati comerciale autorizate sa efectueze operatiuni de leasing,
societatile de leasing au obligatia sa aiba trecut in obiectul de activitate, in mod explicit,
operatiunile de leasing, fiind suficient obiectul precizat de art. 14, alin. 1, lit. c. S-a aratat in
literatura de specialitate ca. fara de prevederile legale, societatile de constructii nu au
obligatia de a-si completa obiectul de activitate cu operatiuni de leasing, aceasta facandu-se in
temeiul Legii, ceea ce reprezinta o noutate din punct de vedere al modalitatilor de modificare
a obiectului de activitate a socictatilor comerciale, pana in prezent modificarea fiind la
latitudinea axclusiva a asociatilor, cu aprobarea organelor competente.
b) societatile comerciale care au ca obiect de activitate leasing-ul imobilelor cu
destinatie de locuinta.
Legea a impus tuturor celor care realizeaza operatiuni de leasing sa se, constituie ca
societati comerciale. Daca in ceea ce priveste bunurile mobile o asemenea precizare ar putea
sa fie de prisos, asemenea operatiuni fiind in mod obligatoriu supuse dreptului comercial, in
privinta imobilelor reglementarea este in contrast cu conceptia traditionala, conform careia
tranzactiile imobiliare sunt de natura civila. In acest mod societatile civile nu pot sa realizeze
operatiuni de leasing imobiliar. In acelasi sens, doar societatile comerciale pot realiza
operatiuni de leasing, persoanele fizice fiind excluse.
Fata de legislatia din Romania, cea franceza este mai restrictive, limitand sfera
societatilor comerciale ce pot efectua operatiuni de leasing imobiliar doar la societatile de
capitaluri, adica societaiile anonime si cele cu raspundere limitata.
SICOMI pot avea ca obiect doar locatiunea imobilelor cu destinatie comerciala sau
industriala, astfel ca nu sunt cuprinse in obiectul lor imobilele destinate desfasurarii
activitatilor liber profesionistilor, agricultorilor si asocialtiilor civile.

44
 Nu vom trata la acest punct publicitatea leasingului imobiliar deoarece am tratat la un
punct anterior al lucrarii de fata publicitatea operatiunilor de leasing care include si
publicitatea imobiliara a leasing-ului.
De asemenea, vom arata in final ca actuala reglementare din Romania in ceea ce
priveste leasingul este incompleta, lasand loc unor confuzii si interpretari nu tocmai favorabile
bunei desfasurari a acestor operatiuni. Desi, punctul de plecare sau modelul pentru legislatia
privind leasingul de la noi este legislatia franceza, legiuitorul nu a fost fidel acestui demers si
nu a procedat la crearea intregului cadru legislativ necesar pentru o derulare normala a acestor
operatiuni. Astfel, expresia "destinatie comerciala sau industriala" este deficitara si restrictiva
in opinia noastra.
Ne vom opri aici, cu observatiile noastre, desi lipsuri in actuala reglementare
de la noi exista chiar si in ceea ce priveste materia fiscului sau protectia consumatorilor in
domeniul tranzactiilor imobiliare.

5.2 LEASINGUL MOBILIAR

Daca contractul de leasing imobiliar ,care vizeaza cu preponderenta relatiile

economice la nivelul societatilor economice , poate fi incheiat in conditiile generale ale
legislatiei ce guverneaza leasingul, dar si in cele impuse de normale privatizarii, leasingul
mobiliar impune, desigur,respectarea principiilor generale din O.G.nr.51/1997,in functie de
interesele si optiunile partilor contractante putand contura forme diversificate.
Diversificarea bunurilor ce pot face obiectul contractului de leasing mobiliar face
necesara o caracterizare in amanunt a obiectului contractului, incheindu-se un inscris
constatator care va cuprinde elementele de identificare,conform cererii de finantare adresata
de utilizator, cu posibilitatea ferma de a fi regasite in cuprinsul procesului-verbal de receptie.
Contractul de leasing va contine clause cu referire la prêt,privind :valoarea totala a
contractului (cu si fara T.V.A.),valoarea ratelor de leasing (cu si fara T.V.A.),valoarea
avansului ,dobanda, valoarea reziduala, comisionul de management, valuta in care sunt
calculate ratele si cursul acesteia la momentul semnarii.
Contractul de leasing poate contine si referiri la contractul de asigurare a bunului-cum
e cazul autovehiculelor-situatie in care ratele stabilite prin grafic contin si ratele lunare ale
asigurarii. In situatia in care contractul de asigurare este incheiat separate, ratele sunt achitate
de utilizator pe numele societatii de leasing, iar fiecare despagubire , in urma oroducerii
avanimantului asigurat, va avea avizul finantatorului.
Referindu-ne in continuare la contractele de leasing avand ca obiect autovehicule,
apreciem ca un asemenea contractpoate contine si obligatia utilizatorului de a nu depasi un
numar de kilometri pe an cu autovehicolul, de a nu folosi autovehicolul in diverse
activitati(taximetrie, scoala soferi, concursuri sportive, )de a nu-si monta sisteme de navigatie
prin satelit, precum si mentiunea ca la folosirea autovehiculului inafara granitelor tarii sa fie
necesar avizul finantatoruluisi incheierea asigurarii tip ,,Carte verde”.
In functie de optiunea partilor , exista posibilitatea inmatricularii provizorii sau
definitive a autovehiculului ,certificatul de inmatriculare si un set de chei fiind lasate
utilizatorului iar cartea de identitate si al doile rand de cheiramanand la societatea de leasing,
folosirea celei de-a doua chei facandu-se numai in cazuri motivate, cu obligatia restituirii la
incetarea cauzei ce a determinat imprejurarea.
In cazul in care numerele de inmatriculare sunt provizorii ele vor purta mentionarea
lunii si a anului incheierii leasingului, iar cand numerele sunt cele normale, utilizatorul are
obligatia de a aplica un autocolant pe autovehicul, care sa dovedeasca ca bunul este finantat in
leasing, respective ca este proprietatea finantatorului.

45
 Societatea de leasing - in baza unor contracte de colaborare-desemneaza unitatea
service care sa asigure asistenta tehnica, garantia si postgarantia, in baza avizului dat de
finantator, cu respectarea clauzelor contractuale, cheltuielile fiind suportate de utilizator.
In functie de evolutia operatiunilor de leasing, contractile de leasing contin , de cele
mai multe ori –ca masuri de prudenta ale finantatorului- clauze privind posibilitatea de a se
modifica cuantumul ratelor de leasing, proportional cu modificarea conditiilor de finantare,
cu obligatia de a I se face cunoscuta finantatorului aceasta imprejurare, sau chiar oferirea unor
garantii care sa inlature suspiciunea nepletii ratelor la termanul scadent.
Leasingul mobiliar se dovedeste a fi un instrument ce isi exprima eficienta pe
segmente din ce in ce mai variate ale activitatii utilizatorilor ce doresc sa foloseasca
echipamente de ultima generatie, capabile sa asigure rezultate economice superioare cu
investitii minime, cel outin din perspective efortului financiar distribuit in timp si in volum
echilibrat.

5.3 Leasingul financiar

Definitia leasingului financiar a fost data, in legislatia noastra,de dispozitiile art.2 lit.
e)din O.G.nr.51/1997, intr-un mod inedit, respective prin enumerarea conditiilor -una sau mai
multe- pe care trebuie sa le indeplineasca operatiunea, pentru a avea aceasta natura juridica.
Legiuitorul a considerat ca intrunirea uneia din cele patru conditii este suficienta
pentru a califica un contract de leasing in categoria celor financiare, fara a reglementa explicit
notiunea de trecere a riscurilor si a beneficiilor afernte dreptului de proprietate asupra
locatarului/utilizatorului, cunoscuta fiind regula potrivit careia riscul este suportat, in
asemenea contracte , de debitorul obligatiei imposibil de executat, iar in cazul in care
locatarul/utilizatorul cumpara bunul luat in leasing, se aplica principiul de drept comun res
perit domino58
Explicatia demna de a justifica o asemenea omisiune se poate identifica in practica
comerciala, unde riscul de exploatare sau riscul financiar este primordial riscului de pieire
fortuita a lucrului, legea prezumand (in lipsa unei stipulatii contrarii) ca acesta din urma este
suportat de locatar / utilizator.
Caracterizate printr-o exprimare pur tehnica, cu trimitere chiar si la cote procentuale,
conditiile impuse de textul de lege au facut uneori dificila clasificarea operatiunilor de leasing
ca fiind financiare sau operationale, avand ca efect definirea leasinguluifinanciar ca un
leasing propriu-zis, iar cel operational ca prezentand elementele unei locatiuni.
In urma abrogarii dispozitiilor art.2 lit. e) din O.G. nr.51/1997, Codul fiscal, in
capitolul,, Definitii”, cuprinde, in art.7pct.7,caracterizarea contractului de leasing financiar ca
orice contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatoruluila momentul la care contractul de leasing produce
efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferal dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
c) utilizatorul are optiunea de a cumpara bunul la momentul expirarii contractului, iar
valoarea reziduala exprimata in procente este mai mica sau egala cu diferenta dintre durata
normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la durata normala
de functionare maxima, exprimata in procente;

58
C.Stanescu , C.Barsan , Drept civil .Teoria generala a obligatiilor,Ed.All Educational , Bucuresti,1998,pag.91

46
 d) perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare maxima a
bunului care face obiectul leasingului; in intelesul acestei definitii, perioada de leasing include
orice perioada pentru care contrctul de leasing poate fi prelungit;
e) valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare
sau egala cu valoarea de intrare a bunului/”;
Dispozitiile art. 6 pct. 2 lit. b) din O.G. nr. 51/1997, care, anterior aparitiei Legii
nr. 287/2006, prevedeau expres obligativitatea clauzei privind dreptul de optiune al
utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care acesta poate fi exercitat,
au fost inlocuite cu clauza potrivit careia partile au obligatia de a defini contractul de leasing
ca leasing financiar sau operational, prevazuta de art.6 alin.(1) lit.b).
In noua definitie a leasingului financiar,o conditie ce poate fi continuta de un
asemenea contract este sic ea prevazuta de lit.d) a aceluiasi art.7 pct.7 C. fiscal, care a preluat
o parte din dispozitiile art.2 lit. e) pct.4 din O.G. nr. 51/1997, cu mentiunea ca de acum se
prevede ca perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de utilizare a bunului ce
face obiectul leasingului, dar precizeaza ca ,,perioada de leasing include orice perioada
pentru care contractul de leasing poate fi prelungit.”
Departe de a considera ca dispozitiile art.2 lit.e)din O.G. nr. 51/1997 erau insuficiente,
ca si dispozitiile art.7 pct.7 din Codul fiscal, pentru a oferi criteriile de diferentiere ale celor
doua contracte , consideram ca esentiala pentru definirea caracterului financiar al contrctului
de leasing este analiza obiectivului urmarit la incheierea unui asemenea act, respectiv cauza
contractului-mijloc de exprimare juridica a unui interes al partii sau partilor actului juridic
civil.
Prin cauza, partile unui act juridic atribuie valoare de motiv determinant unei anumite
imprejurari, principiu care,raportat la clasificarea in discutie, demonstreaza ca atunci cand
locatarul/utilizatorul are in vedere achizitionarea bunului, contractul este de leasing financiar.
Caracterul economic al contractului de leasing adduce in discutie-din aceasta
perspectiva- scopul de a cumpara bunul ce constituie obiect al contractului, determinat de
natura clauzelor contractuale, intre care un rol decisiv il are amortizarea bunului , respeciv
care dintre parti are sansa de a reflecta in contabilitatea proprie valoarea bunului.
In cazul operatiunilor de leasing financiar, societatea de leasing isi recupereaza
investitia prin calcularea unei dobanzi aplicate asupra cuantumului ratei de leasing, care este
inregistrata in articolul contabil-imprumuturi acordate pe termen lung-ce dovedeste, fara
dubii, caracterul de operatiune de credit ce defineste leasingul financiar.
Dispozitiile legale in materie prevad ca, in cadrul leasingului operational, cheltuielile
ocazionate de achizitionarea bunului de catre finantator se recupereaza pe calea
amortizariiacestora, potrivit duratei de functionare legale, conditie in care acest gen de leasing
poate fi mai degraba asemanat cu o locatiune, decat cu o operatiune de finantare.
Operatiune complexa, ce cuprinde o suma de acte juridice interdependente intre ele, ce
exista ca un tot unitar (vanzare, mandate, locatie, promisiune unilaterala de vanzare),
leasingul financiar asigura locatarului/utilizatorului, la expirarea perioadei contractuale, o
optiune de cumparare a bunului inchiriat de la finantator, care totdeauna este un organism de
tip bancar.

47
5.4 LEASINGUL OPERATIONAL

Raportat strict la reglementarea legala , leasingul operational presupune recuperarea,

in perioada de leasing, doar a unei partidin valoarea bunului dat in leasing, durata contractului
fiind mai redusa decat cea de functionare a bunului.
In reglementarea O.G. nr. 51/1997, art. 2 lit. f) preciza ca leasingul operational este
opertiunea care nu indeplineste niciuna din conditiile prevazute la lit. e), iar prin noua
definitie functionare a bunului.
In reglementarea O.G. nr. 51/1997, art. 2 lit. f) preciza ca leasingul operational este
opertiunea care nu indeplineste niciuna din conditiile prevazute la lit. e), iar prin noua
definitie data de dispozitiile art. 7 pct.8 Codul fiscal se statueaza aceleasi principii, formularea
fiind insa mai riguroasa, folosindu-se termeni ce trimit si la partile contractului.,,contract de
leasing operational-orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care transfera
locatarului riscurile si beneficiile dreptului de proprietate, mai putin riscul de valorificare a
bunului la valoarea reziduala, si care nu indeplineste niciuna dintre conditiile prevazute la
pct.7 lit b)-e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala exista atunci cand optiunea
de cumparare nu este exercitata la inceputul contractului sau cand contractul de leasing
prevede expres restituirea bunului la momentul expirarii contractului.”
Specific acestui contract , influentat si de natura bunurilor ce –I constituie obiectul,
este faptul ca finantatorul este si producatorul bunului.
Posibilitatea identitatii mai sus amintite a generat si evidentiat valente specifice acestui
gen de leasing, dintre care amintim:
-darea in leasing pe o perioada mai mica decat durata vietii economice a bunului ce
constituie obiect al contractului faceposibila darea in leasing succesiv la mai multi utilizatori
sau numai la acelasi utilizator, insa valoarea reziduala ramane la un nivel ridicat la implinirea
fiecarei operatiuni;
-riscul uzurii morale a bunului ce face obiectul contractului este asumat de proprietar,
alaturat obligatiei de a raspunde de furnizarea pieselor de schimb, plata unor taxe si impozite
si chiar efectuarea reparatiilor;
-leasingul operational este reziliabil, la cererea utilizatorului,care isi poate declina
aceasta manifestare de vointa inainte de implinirea termenului contractual, partile putand opta
pentru prelungirea contractului de leasing.
Elementele mai sus precizate caracterizeaza contractul de leasing operational, dar
consideram ca definitorie se dovedestea fi posibila transmitere a dreptului de proprietate,
practica contractului international, fiind constanta in idea ca , in cazul acestui gen de leasing,
operatiunea se rezuma la o simpla locatiune fiind exclusa modalitatea schimbari titularuli
dreptului de proprietate.
Definirea in functie de implinirea anumitor conditii a leasingului financiar, fara vreo
referire la cel operational, ar insemna -printr-o interpretare formala- ca in cazul celui din urma
dreptul de optiune nu poate fi stipulate, iar existenta unei asemenea clauze in contract ar fi
lipsita de eficienta juridica.
Raspunsul transant la intrebarea privind posibilitatea stipularii dreptului de optiune
intr-un contract de leasing operational isi gaseste inceputul demersului prin necesitatea
examinarii dispozitiilor din legile altor state, iar in continuare prin raportarea directa la norma
speciala a legii romane.
Dispozitiile art. 7 lit. b) din Codul fiscalsunt,ferme si limiteaza theoretic dreptul de
optiune, pe care il considera chiar conditie , numai la leasingil financiar.

48
 Specifica cadrului legislative al ultimilor ani este aparitia normelor metodologice ce
clarifica aspecte susceptibile de interpretari lapidare sau echivoce ale legii - atunci cand
domeniul sau relatiile reglementate o impun.In acest context , apreciem ca, de lege ferenda,
dispozitia – cadru ce reglementeaza leasingul operational trebuie sa prevada expres dreptul de
optiune al utilizatorului.

CONCLUZII

In fiecare din capitolele lucrarii am supus analizei aspecte perfectibile si probleme ce

pot fi inlaturate din legislatia ce reglementeaza operatiunile de leasing, iar actele normative
invocate au fost interpretate prin raportarea la legea cadru, dar si pri intrepatrunderea lor
fireasca si utila.
Economia de piata ca fenomen global, a impus statelor doritoare de aliniere,
modernizarea structurii vietii economice, adaptarea mecanismelor susceptibile de progress
structural si financiar, dar mai ales perfectionarea lor permanenta.
Incheierea unui contract de leasing presupune cunoastera normei juridice aplicabile si
implica negocierea, ca forma de amortizare a pozitiilor partilor contractante, drepturile si
obligatiile corelative fiind cuprinse in clauze a caror interpretare sa nu lase loc unor viitoare
litigii in derularea operatiunilor specifice.
Expresie a atentiei ce se acorda operatiunilor de leasing ,adoptarea Legii nr.287/2006
raspunde unora dintre legitimele semen de intrebare privind inadvertentele de text,
inconsecvente ale legiuitorului , ori omisiuni sau stipulatii contradictorii , inechitabile ,
interpretabile.
Dispozitiile O.G. nr. 51/1997, modificate si completate prin legea nr. 287/2006,
raportate la concluziile formulate in finalul lucrarii, sunt demne de a pune in evidenta
obiectivitatea acestora din urma, dar si raspunsul prompt al legiuitorului la inlaturarea
impreciziunilor in abordarea unitara a operatiunilor de leasing.
Oscilatia reglementarii intre norme imperative si norme supletive nu apare suficient de
articulata si de eficienta. Dispozitiile art.5 din O.G. nr. 51/1997, in forma anterioara aparitiei
legii nr.287/2006, au fost apreciate ca lacunare si, raportate la art. 9 lit.a), am considerat ca
atata timp cat este necesar acordul finantatorului in alegerea de catre utilizator a furnizorului,
logic, alegerea furnizorului are o valoare conventionala –finantatorul avea dreptul sa se opuna
optiunii utilizatorului si deci, finalitatea urmarita prin acordarea dreptului la alegere, practice
nu mai subzista.
Legea 287/2006, fara a mai pastra continutul vechii reglementari, prin art. 5 inlatura
din text prevederea referitoare la dreptul de a alege furnizorul, care trebuia a fi raportata si la
norma prevazuta in art.9 lit.a), norma ce inlocuieste sintagma ,,potrivit necesitatii”cu
constructia ,,potrivit intereselor sale”, consacrand astfel dreptul utilizatorului de a alege
furnizorul fara nici o alta conditie sau acord.
Prin noua reglementare, art.5 da un nou continut obligatiei de asigurare a bunului -
obiect al contractului de leasing.
Consecventi aprecierii exprimate in lucrare, consideram ca solutia prin care legea
romana fixeaza obligatia asiguarii in sarcina finantatorului este contrara reguluilor admise in

49
practica internationala si reglementarilor nationale din mai multe state, practica ce instituie
cerinta asigurarii bunului luat in leasing de catre utilizator.
Norma cadru O.G. nr. 51/1997 contine prevederi clare, din care rezulta obligativitatea
contractului de asigurare a bunului, obiect al contractului de leasing, concretizarea acestei
dispozitii legale fiind dovedita prin clauza privind obligatia asigurarii bunului –art. 6 lit. f).
Obligarea utilizatorului sa suporte costul contractului de asigurare creaza un
dezechilibru financiar, stiut fiind faptul ca nivelul ratelor de asigurare cunoaste valori ridicate
fata de valoarea bunului.
Luand in considerare acest fapt, Legea nr. 287/2006 stabileste costurile asigurarii in
sarcina locatarului / utilizatorului, daca prin contract partile nu convin altfel. Astfel , legea
lasa partlor libertatea de a stabili costurile asigurarii prin contractul incheiat.
Definit ca modalitate specifica de finantare ,leasingul are ca principal ,,actor,,
societatile de leasing ,care pot imbraca forma oricarei societati comerciale , legiuitorul lasand
, din aceasta perspectiva , o libertate prea larga de acces la asemenea obiect de activitate.
Rigoarea si acuratetea etapelor ce se succed in incheierea ,derularea ,si incetarea
contractului de leasing indeamna la mun plus de prudenta si apreciem ca legea ar trebui sa
prevada expres formele acceptate ale societatilor comerciale ce pot accede la asemenea relatii
economice si comerciale.
In cazul contractului de vanzare –cumparare incheiat in cadrul operatiunii de leasing ,
plata pretului – obligatie esentiala a cumparatorului in orice contract de vanzare-cumparare –
se executa prin derogare de la dreptul comun ,in ceea ce priveste data platii , chiar fara sa
existe o reglementare expresa in legislatia noastra.
Lipsa unei asemenea reglementari a condus – asa cum practica a demonstrat – la
aparitia unor litigii in legatura cu livrarea bunului , imprejurare ce face necesara dispozitia
legala privind obligativitatea inserarii in contractul de vanzare-cumparare a unei clauze
potrivit careia cumparatorul nu plateste pretul bunului decat in momentul in care intra in
posesia procesului-verbal de predare-primire , incheiat intre furnizor si utilizator.
Consideram ca o clarificare si definire a unor termeni uzitati in operatiunile de
leasing , o determinarea mai riguroasa a conditiilor impuse unei societati de leasing sau
inalturarea inadvertentelor ce afecteaza echilibrul drepturilor si obligatiilor finantatorului si
utilizatorului sunt principalele deziderate ale evolutiei leasingului ,iar supletea normelor
aplicabile nu poate fi asigurata fara aportul decisive al celor ce se apleaca asupra acestei
institutii ,fie ca obiect de studiu ,fie ca ,,instrument,, de lucru.
Apreciem ca , in ansamblu , dispozitiile noilor reglementari imbunatatesc norma
juridica aplicabila in material leasingului ,aliniind-o la cerintele legislatiei europene
,caracterizata prin suplete si raportare la dinamica practicii judiciare.
Concluzionam ca instrumentul juridic , reprezentat de contractul de leasing este
astazi indispensabil pietei distributiei ( majoritatea achizitiilor de bunuri de folosinta
indelungata , personala sau industriala , fiind astazi facuta in leasing ) si ca utilizarea acestuia
a dat un nou curs – necesar si essential – economiei de piata avansate.

50
 BIBLIOGRAFIE
1.A. Banta, V. Nastasescu- "Dictionar economic englez-roman ", 1997
2 A. Szabo-"Dreptul comertului international", 1980
3.Brouners, Mallon, Barnes- "Law of Commercial Transactions ", 1995
4.D. Clocotici, Gh. Gheorghiu- "Operatiuni de leasing ", 1998
5. D. Voiculescu, M. Cosas-"Leasing ", 1985
6. El. Moktar Bey- "De la symbiotique dans le leasing et credit-bail, 1970
7. Graham Bamock, R. E. Darter and E van Davis- "Dictionary of economics
8. Gheorghe Ciobunce-'Tranzactii economice internationale
9. loan Macovei- "Dreptul comertului international", Editura Junimea, 1980
10. loan Popa- "Tranzactii comerciale Internationale ", 1997
11. John Simpson- "Business Terms-Chamber Commercial Reference "
12. M. Costin- "Dictionar de drept international al afacerilor "
13. N Suta, Sultana Suta Selegean- "Istoria comertului mondial, si a politicii
comerciale ", 1997
14. O. Capatina- "Aspecte noi in Revista de drept comercial"
15. O. Capatina, B. Stefanescu- "Dreptul comertului international"
16. P. Bairoch-"Commerce cxterieur ", 1976
17. Pride William, Hughes Robert- "Kapoor Jack-Business "
18. Patulea Turianu- "Curs rezumat de drept al afacerilor "
19. Rainelli Michel- "Comertul international", Editura Humanitas
20. Roxana Munteanu- "Institutiile de drept comercial", 1982
21. Rcece Roellene- "Droit conteucier ", 1975
22. Stuart Bruchey- "Enterprise "
23. T.R.Popescu-"Dreptul comertului international"
24. Yves Bernard, JeaTQ-Claude Colli - "Vocabular econominc si financiar cu indice
de termeni in 4 limbi, 1994

51