Sunteți pe pagina 1din 62

CREŞTEREA MELCILOR

COMESTIBILI
www.documentatii.go.ro

1
RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA MELCILOR

Melcul este protejat prin lege

Melcul a fost apreciat încă din antichitate pentru


gustul cărnii sale, iar în prezent este tot mai greu de găsit în
Franţa, principala tară consumatoare de specialităţi din
carne de melc. Motivele pentru care melcii sunt tot mai rari
sunt campania intensă de culegere a acestora, pe fondul
dezvoltării industriei agroalimentare, precum şi aplicarea
tehnicilor agricole moderne care distrug habitatul melcilor.
Proaspeţi sau congelaţi, sub formă de conservă sau
semipreparate, nimeni nu poate contesta gustul deosebit al
melcilor, un produs gastronomic prin excelenţă francez. Cu
o piaţă estimată între 30.000 şi 40.000 de tone de melci vii,
Franta rămâne cel mai important consumator din lume.
Pentru că producţia proprie nu poate acoperi cererea,
francezii importă în jur de 20.000 de tone de melci anual.
Creşterea consumului, care a dus la diminuarea populaţiei
de melci din habitatul lor natural, precum şi dependenţa de
importuri au determinat apariţia culturii melcilor de pădure,
sub denumirea de helicultură.
Cu toate că recoltarea melcilor este reglementată şi
raţionalizată, în scopul protejării speciei, cei care se ocupă
cu această afacere cred că există, totuşi, pericolul ca melcii
să ajungă pe cale de dispariţie. „În Germania şi Franţa s-a
încheiat recoltatul melciilor încă de acum 20 de ani, ca
urmare a exploatării lor necontrolate. Cehii au limitat
recoltarea melcilor după 1989 şi se pare că urmează şi
2
Ungaria, iar România nu e departe”, consideră directorul
Comprodcoop, Stelian Păduraru. Pentru a preveni
exploatarea abuzivă a melcilor, în urmă cu câţiva ani a fost
interzis exportul de melci vii, neprelucraţi. Măsura a fost
luată după ce exporturile de melci vii au luat un avânt
foarte mare în primii ani de după 1990, punând în pericol
atât populaţia de melci, cât şi existenţa firmelor care se
ocupă de prelucrarea acestora în ţara noastră. Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului susţine că, în
ultimii ani, presiunea asupra resurselor naturale ale ţării,
printre care se află şi melcii, a crescut considerabil, acestea
fiind foarte solicitate, în special pe piaţa externă. Pentru
evitarea supraexploatării acestor resurse, începând din anul
1997, a fost reglementat regimul de desfăşurare a
activităţilor de recoltare ,capturare şi achiziţie a plantelor şi
animalelor din flora şi fauna sălbatică şi a altor bunuri ale
patrimoniului natural, în scopul comercializării pe piaţa
internă şi la export.
Specii de melci
Pe teritoriul României se găsesc două specii principale
de melci folosiţi pentru consum,care aparţin genului Helix:
Helix Pomatia (melcul de livadă) şi Helix Lucorum (melcul
de pădure). Melcul de livadă este cel mai răspândit,
reprezentând aproximativ 70% din populaţia de melci
recoltaţi pentru valorificare, acest melc având şi o carne de
o calitate ridicată, foarte apreciată de consumatori. Melcul
de livadă se găseşte în special în zona intracarpatică din
Transilvania, în preajma pârâurilor şi râurilor, a păşunilor
şi livezilor. Cele mai mari bazine cu o populaţie bogată în
această specie sunt în judeţele Mureş, Sibiu, Alba, Argeş şi
Călăraşi. In Franţa, Helix Pomatia se comercializează sub
3
denumirea de melc de Bourgogne. Acesta este un melc
mare care se consumă în principal în estul ţării, putând
atinge 45 mm în diametru şi o greutate de 40 de grame.
Cochilia are formă de glob, de culoare deschisă, motiv
pentru care el mai este cunoscut şi sub denumirea de
„marele alb”. Melcul de pădure are o carne de calitate mai
slabă. Această specie se întâlneşte mai mult în Dobrogea,
Constanţa şi în zona Moldovei, în judeţele Bacău şi Iaşi.
Această specie mai este cunoscută şi sub denumirea de
melcul turcesc, întrucât trăieşte în principal în Turcia şi în
alte ţări balcanice (Bulgaria, Iugoslavia), dar şi în Italia şi
alte ţări mediteraneene. Cochi1ia sa este asemănătoare cu
cea a melcului de livadă, însă are o culoare mai închisă, cu
spirale maronii, şi un diametru care poate atinge 50 mm.
Francezii consumă în mod tradiţional speciile Helix
Pomatia şi Helix Aspersa, care se comercializează sub
denumirea de melcul mic cenuşiu. Este vorba de un melc
de dimensiuni reduse, care nu se găseşte în România,
consumat în întregime, mai ales în regiunile mediteraneene
şi ale Atlanticului. Pentru că piaţa nu a mai putut fi
acoperită cu recolta din mediul natural al celor două specii
de melci, industria agroalimentară franceză a fost nevoită
să recurgă la o a treia specie pentru consum —Helix
Lucorum, comercializat sub denumirea simplă de melc.

Reglementările privind culegerea melcilor


Cantitatea de melci care poate fi recoltată este
stabilită în fiecare an de Academia Română, care realizează
un studiu de impact, pentru a preveni recoltările abuzive
care ar putea duce la dispariţia speciei de melci, aşa cum s-
a întâmplat deja în alte ţări. Studiul de impact este plătit de
4
către toate societăţile care recoltează şi prelucrează melcii
şi în cadrul lui se stabileşte cantitatea maximă de melci
care se poate recolta din fiecare localitate din toate judeţele
ţării. Plata acestui studiu se face în funcţie de cantitatea de
melci recoltată. De exemplu, pentru o cantitate de 200 de
tone de melci recoltaţi, Academia percepe o taxă de 18
milioane de lei pentru studiul de impact. Cantitatea este
mai mare sau mai mică, în funcţie de numărul populaţiei de
melci care este descoperită în regiune de către cercetători.
După ce a reglementat cantitatea de melci care se poate
culege într-un an, Academia transmite aceste date
Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi
inspectoratelor regionale de protecţie a mediului care
acordă societăţilor o autorizaţie de funcţionare pentru
recoltarea melcilor, în limita cantităţilor stabilite pentru
anu1 respectiv. Pe parcursul anului 2000, spre exemplu,
Inspectoratul pentru protecţia mediului — Sibiu, unul
dintre cele mai mari bazine de melci din ţară, a autorizat
pentru recoltare o cotă de 250.000 kg de melci Helix
Pomatia.
Pentru primirea autorizaţiei de mediu care permite
recoltarea şi prelucrarea melcilor se plăteşte o taxă la
Ministerul Mediu1ui, în valoare de 1 .000 de lei pe
kilogramul de melci valorificaţi, iar pentru obţinerea
licenţei de export, de la aceeaşi instituţie, taxa este de 250
lei pe kilogramul de melci.
Autorizaţia se va elibera de către Inspectoratul
pentru Protecţia Mediului, în acest scop urmând a fi depusă
o documentaţie conţinând cerere-tip, copie de pe
documentul de plată a tarifului stabilit — între 250.000 şi
500.000 de lei pentru persoane fizice şi între 1 milion şi 2,5
5
milioane de lei pentru persoane juridice — şi un studiu de
evaluare a stării resurselor biologice din flora şi fauna
sălbatică, elaborat de unităţi de cercetare ştiinţifică şi
avizate de comisia de specialitate a Academiei Române.
Taxa pentru acordarea avizului sanitar-veterinar de
import-export, pentru cochilii de melci, este în valoare de
5.000 de lei pe tonă, iar pentru produsele din melci, de
20.000 de lei pe tonă.
Autorizaţiile sanitar-veterinare de funcţionare se
vizează anual sau la 2 ani, în funcţie de obiectul de
activitate, percepându-se jumătate din taxa prevăzută
pentru eliberarea acestora.
Pentru desfăşurarea activităţii de prelucrare a
melcilor nu este nevoie de alte aprobări speciale, fiind
suficiente autorizaţiile şi actele obişnuite pentru o societate
de prelucrare a produselor alimentare.

Recolta de melci este meteo-dependentă

Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar două


luni din an, aprilie şi mai, iar uneori, când condiţiile meteo
sunt favorabile, perioada se poate prelungi şi în primele
săptămâni ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a
lungul întregului an, cu excepţia iernii, însă cantităţi
importante se găsesc doar în cele două luni de primăvară,
favorabile condiţiilor de dezvoltare a melci-lor. In această
perioadă se recoltează peste 90% din cantitatea de melci
prelucrată pentru export.
Cantitatea de melci recoltată depinde şi de conditiile
meteorologice existente în cele două luni favorabile pentru
această activitate. Melcii ies din cochilii pentru a-şi căuta
6
hrana atunci când afară este cald, afară este cald, când
vremea este însorită şi există umiditate (după ploaie şi
dimineaţa, pe rouă). Factorii climaterici sunt foarte
importanţi pentru identificarea perioadei ideale de
colectare. Temperatura optimă când melcii ies la suprafaţă
este în jur de 20 de grade, atunci când alternează perioada
de ploaie cu căldură. Când e prea frig sau prea cald, melcii
stau ascunşi, chiar dacă ne aflăm în plin sezon de recoltare.
Perioada zilei în care se recoltează cantităţi mari de melci
este dimineaţa şi seara, atunci când soarele nu este
puternic, sau în timpul zilei, când cerul este acoperit de
nori.
Tot datorită umidităţii din sol, melcii se recoltează
cel mai bine între orele 5 şi 8 dimineaţa, adică după ce se
luminează de ziuă şi până când apare soarele. Când cele
două luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci
recoltată scade foarte mult, pierderile putând ajunge şi la
50% din cantitatea medie recoltată. Melcii se găsesc în
cantităţi mari la liziera pădurilor, în livezile cu pomi
fructiferi, în luncile şi în zonele de deal umbrite de copaci
sau de alţi arbuşti. Umezeala este indiciul principal pentru
prezenţa melcilor, iar locul trebuie să fie luminat şi apărat
de razele prea puternice ale soarelui.

Afaceri doar din recoltare

Dacă pentru prelucrarea melcilor sunt necesare


investiţii destul de mari, care constau în principal în
procurarea utilajelor necesare şi a unui spaţiu de lucru şi
depozitare destul de mare, o afacere foarte rentabilă, cu
investiţie minimă, este colectarea melcilor. O cantitate de
7
15-20 de kilograme de melci vii se pot culege într-un
interval de 2-3 ore, iar pe parcursul unei zile se poate
ajunge şi la o cantitate de 50 de kilograme. Preţul unui
kilogram de melci vii achiziţionaţi de centrele de recoltare
de la culegători variază între 7.000 şi 15.000 de lei, fiind
influenţat de cantitatea, calitatea şi specia de melci. Cel
mai bine plătiţi sunt melcii recoltaţi în cantităţi mari, de
mărime mare, proaspeţi, cu cochilia intactă.
Specia Helix Pomatia (melcul de livadă) se plăteşte
cu 20-25% mai mult. Datorită concurenţei tot mai acerbe
din ultimul timp între firmele ţare procesează melci, preţul
de achiziţie al acestora a sărit de 15.000 de lei kilogramul,
putând ajunge chiar şi la 20.000 un kilo-gram, atunci când
oferta este cu mult sub nivelul cererii. Câşti-gurile
substanţiale care se obţin din recoltarea melcilor au permis
în ultimii ani înfiinţarea unor asociaţii familiale care s-au
specializat în această activitate.
După investiţiile realizate în ultimii doi-trei ani de
două importante firme franceze, concurenţa pe piaţa
prelucrării melcilor la noi în ţară s-a intensificat. Întrucât
prelucrarea cărnii şi a cochiliei sunt operaţii simple şi uşor
de realizat, bătălia se dă pe achiziţionarea de la culegători a
unor cantităţi cât mai importante şi de bună calitate. Astfel
că, în vecinătatea vechilor centre de recoltare aparţinând
cooperaţiei, existente în majoritatea judeţelor ţării, au
apărut în ultimii ani centrele de colectare ale companiilor
private care au intrat în această afacere. Acestea oferă
preţuri mai mari cu câteva mii de lei pentru un kilogram de
melci vii, pentru a-i atrage pe culegătorii care furnizau
materie primă centrelor de stat.

8
Pentru că activitatea de colectare a melcilor se
desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot
desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor
de pădure sau a plantelor medicinale.

Recepţia melcilor
Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit,
igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de
cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport.
Aceste spaţii se pot amenaja în cadrul unei hale sau a unei
curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi
împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni
mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei
aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu
destul de mare de depozitare, spaţiile în care se păstrează
acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică
de cel puţin 50 mp.
Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau
metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca,
pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci
presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când
ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a
cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a
melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în
cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de
selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund
dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este
transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în
cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza
cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.

9
Sortarea melcilor vii
Procesatorii de melci sunt obligaţi să accepte la
prelucrare doar melcii care se înscriu între anumite
dimensiuni: un melc în cochilie, bun pentru prelucrare,
trebuie să aibă un diametru de minimum 28 mm şi
maximum 36 mm. Melcii mai mici de 28 mm sunt
consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru perpetuarea
populaţiei de melci, iar cei cu mărime mai mare de 36 mm
sunt consideraţi adulţi şi trebuie păstraţi pentru
reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm
conţine o cantitate de carne de aproxirnativ 2 grame, în
timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm conţine 9
grame de carne. Dacă există furnizori care aduc la centrele
de recoltare melci în afara acestor dimensiuni, aceştia sunt
obligaţi să ducă melcii înapoi în biotopul de unde au fost
recoltaţi. „Este, intr-adevăr, o mare problemă cu recoltarea
melci1or care nu se încadrează în dimensiunile stabilite,
pentru că există multe persoane fizice, culegători de melci,
care nu cunosc sau nu respectă aceste standarde”, spune
Stelian Păduraru, directorul Comprodcoop. Astfel,
societatea pe care o conduce este nevoită să refuze 10-12%
din cantitatea de melci recepţionată care nu respectă
normele de recoltare. Sortarea melcilor care nu corespund
dimensiunilor se face cu o sită metalică prevăzută cu găuri
la diametrul minim prevăzut, de 28 mm, astfel că melcii
care au un diametru mai mic cad de pe sită şi sunt respinşi.
Melcii mai mari sunt sortaţi cu ajutorul cântaru-lui, însă
melci cu diametrul mai mare decât cel acceptat se găsesc
foarte rar la noi în ţară, în jur de 1 % din totalul melcilor
recoltaţi. În schimb, există mulţi sub dimensiunea
acceptată, acest fapt constituind o reală problemă pentru
10
procesatorii de melci, nu doar pentru că este interzisă
recoltarea lor, ci şi pentru condiţiile impuse în ultimii ani
de exportatori. Aceştia nu mai acceptă melci de dimensiuni
mici, aşa cum se întâmpla până în urmă cu câţiva ani, când
cererea era foarte mare. Dimensiunea melcilor este
determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele
intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de
mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din
sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe
dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt
depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi
aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp,
conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în
lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in
proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.

Prelucrarea cărnii de melc

Întrucât este vorba despre un aliment de lux,


consumat în ţări cu mari pretenţii gastronomice, precum
Franţa, Italia, Germania sau Statele Unite, procesul teh-
nologic de prelucrare a cărnii de melc trebuie să se facă cu
multă atenţie şi să respecte cu stricteţe condiţiile igienice şi
sanitare. Toate utilajele cu care se prelucrează carnea de
melc trebuie să fie inoxidabile, iar spaţiile de lucru trebuie
să aibă pereţi impermeabili, pentru a nu fi afectaţi de
aburul care se emană în cantităţi foarte mari în timpul
operaţiunilor de prelucrare, în care se foloseşte foarte multă
apă. Toate utilajele care se folosesc pentru prelucrarea
11
cărnii de melc se pot obţine, la comandă, la o întreprindere
specializată din ţară, sau se pot importa, noi sau la mâna a
doua, din străinătate. Este vorba, în principal, de o bandă
de sortare, cazane de fierbere şi clătire a cărnii de melc şi
selector pentru calibrarea cărnii pe dimensiuni. De
asemenea, pentru că este o carne foarte perisabilă, spaţiile
de prelucrare nu trebuie să aibă instalaţii de încălzire.

1. Prima operaţiune în prelucrarea melci1or


constă în depunerea acestora pe mese de inox, unde sunt
daţi cu sare, astfel încât melcul să-şi introducă întreg corpul
în cochilie, operaţiune care se numeşte încochiliere. Acest
procedeu este finalizat în momentul în care talpa melcului
este perfect retrasă în cochilie, acoperită de o peliculă albă
de spumă. Acest lucru este necesar pentru protejarea cărnii
în timpul următoarei operaţiuni, opărirea.

2. După ce s-au sărat şi s-a realizat încochilierea,


melcii sunt luaţi de pe mesele de inox şi sunt aşezaţi pe o
bandă transportoare, tot din inox, care are o mişcare de
dute-vino. Deasupra benzii se află dispozitivul de opărire,
un tub prevăzut cu găuri, prin care se eliberează aburul
fierbinte sau apa fiartă, care opăreşte melcii. Un melc se
opăreşte timp de aproximativ un minut, cât durează
trecerea pe sub opăritor.

3. După ce au trecut de opăritor, melcii cad pe


banda de selecţie, împărţită în două sectoare, loc în care are
loc decochilarea: carnea de melc este scoasă din cochilie,
cu ajutorul unei furculiţe speciale. Carnea se aşează în
sectorul extern al benzii, iar în următorul sector, spre
12
interior,se af1ă două ieşiri, una pentru carne, iar cealaltă
pentru cochilii, care cad în lăzile colectoare, plasate sub
gurile de ieşire.

4. Carnea de melc este transportată apoi pe alte


mese de prelucrare, se îndepărtează aparatul digestiv şi
organele interne ale melcului, cu ajutorul unui foarfece
special. In acest moment, putem spune că am obţinut
carnea de melc curată, gata pentru a fi pregătită în vederea
consumului.
5. Pregătirea cărnii începe cu fierberea ei timp de
aproximativ 20-25 de minute, într-un cazan obişnuit, în
care se pot pune cantităţi mari de carne de melc: 25, 50 sau
chiar 100 de kilograme. După ce a fost fiartă, carnea trece
prin două operaţiuni de clătire succesive, în apă rece,
operaţiuni care se efectuează într-o maşină de spălat
circulară (ea dispune de un tambur care se învârte circular).

6. In acest moment, prelucrarea cărnii a luat


sfârşit, ea urmând să fie sortată într-un aparat de calibrare
(selector), sub forma unui cilindru, care îndeplineşte în
acelaşi timp şi rolul de zvântare şi uscare a cărnii. Cilindrul
este dotat în interior cu mai multe spirale care împrăştie
carnea uniform pe întreaga sa suprafaţă exterioară, pe care
se af1ă orificii rotunde, de diferite dimensiuni, prin care se
sortează carnea. Există mai multe calibre standard de
sortare, de 3-5 grame, 5-7 grame, 7-9 grame pentru fiecare
bucată de carne de melc sau alte dimensiuni, în funcţie de
cerinţele clienţilor. Fiecărei categorii îi corespunde o gură
de ieşire, direct în lăzile de colectare.

13
7. După fina1izarea procesării cărnii de melc,
aceasta se păs-trează, în lăzile speciale, timp de 8 ore, în
camera frigorifică, la o temperatură de 1-2 grade Celsius,
pentru e1iminarea conţinutului de apă. Ulterior, carnea se
pune în saci de plastic a câte cinci kilograme şi se
congelează la -30 de grade Celsius, timp de opt ore, sau la
-18, -20 de grade Celsius, timp de aproximativ 24 de ore.
Congelarea se face într-un timp mai lung sau mai scurt, în
funcţie de performanţele tunelu-lui de congelare. După
congelare, carnea se pune la păstrat în camera frigorifică la
o tempera-tură de -1 8 grade Celsius, până în momentul
când se strânge o cantitate de carne suficient de mare
pentru un transport. Carnea de melc se ambalează în saci
de plastic de câte cinci kilograme, iar apoi în cutii din
carton în care încap patru pungi a câte cinci kilograme.
Transportul se face cu camioane frigorifice, în care se
păstrează o temperatură de -18 grade Celsius, un camion
având o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul
către beneficiari se plăteşte de către producătorul de carne
de melci şi reprezintă un cost de aproximativ 0,16 euro pe
kilogramul de melci.

14
15
Tratarea cochiliilor

După ce carnea a fost scoasă din cochilii pe banda de


sortare, acestea sunt puse în lăzi şi sunt depozitate într-un
loc uscat, bine aerisit, în aşteptarea momentului în care vor
fi procesate. Cochiliile vor fi tratate şi spălate abia după ce
s-a finalizat procesarea cărnii de melc, care este un aliment
perisabil şi deosebit de sensibil, ce trebuie procesat şi
congelat într-un timp cât mai scurt, pentru a-şi păstra
proprietăţile. Cochiliile se spală mai întâi într-un utilaj
special, prevăzut în interior cu o perie cilindrică cu fire din
plastic, care intră în interiorul cochiliei şi o curăţă de
16
resturile rămase. Întrucât interiorul cochiliilor este greu de
curăţat, iar exteriorul este foarte murdar, acestea se trec
ulterior printr-o baie de apă cu sodă. Utilajul de spălare a
cochiliilor de melci cu sodă şi apă trebuie să dispună, în
mod obligatoriu, şi de bazine de decantare a sodei.
Spălătorul cu sodă este un tub circular, prevăzut cu un
tambur care are o mişcare de rotaţie, pentru a aduce
cochiliile de la intrarea în tub, spre ieşire, în partea opusă a
cestuia. După ieşirea din baia cu sodă, cochilii1e trec într-
un bazin te clătire, iar apoi într-unul de uscare. Cochiliile
sunt ambalate apoi în saci de plastic de 50 de kilograme.
Procesarea cărnii şi a cochiliilor de melc se face în
proporţie zle 80% manual, fapt care implică sume destul de
mari pentru forţa de muncă. Totuşi, cheltuielile nu sunt
exagerate, dacă ţinem cont că se poate lucra cu forţă de
muncă ne-calificată, pe o perioadă determinată, între trei şi
cel mult cinci luni de zile.
Pentru procesarea unei cantităţi de aproximativ 600
kg de carne de melc în fiecare zi, este nevoie de peste 50 de
angajaţi. Pentru că melcii sunt foarte sensibili atunci când
sunt ţinuţi în afara condiţiilor naturale, mortalitatea fiind
destul de mare, iar carnea destul de perisabilă, este
recomandabil lucrul în mai multe schimburi, atunci când
există cantităţi importante de melci vii depozitate, în
aşteptarea procesării.
Franţa importă anual peste 20.000 de tone de carne
de melc. Faţă de anii ‘80, preţul melcilor s-a dublat în anii
‘90, ajungând la aproximativ 6 euro kilogramul. Preţul
mediu al unui kilogram de melci vii importaţi este de 3
euro. Preţul mediu al melcilor conservaţi de import se
situează între 3 şi 7 euro. Grecia este principalul furnizor
17
de melci pentru Franţa, livrând aproximativ 50% din
valoarea importurilor făcute de această ţară. În privinţa
categoriei de mărfuri, melcii din Grecia reprezintă 20% din
im-porturile de melci proaspeti sau congelaţi, 85% din
importurile de melci preparaţi şi 80% din importurile de
melci conservaţi.
Producătorii francezi de melci au avut în ‘94 o
producţie de 500 de tone. Helicultorii francezi cresc în
special specia Helix Aspersa de doua tipuri, Petit-gris şi
Gros-gris, a cărui talie este asemănătoare cu specia de
Bourgogne.
Statele Unite, un alt important consumator de melci,
importă anual cam 500 de tone de carne de melc
conservată, în valoare de 300 de mi1ioane de dolari, ma-
joritatea importurilor făcându-se din Europa. Din acest
motiv, americanii şi-au dezvoltat propria producţie de
melci, în cadrul unor ferme indigene. Cu toate acestea, în
nu mai puţin de 12 state americane, creşterea melcilor
pentru consum este interzisă, în urma protestelor
asociaţiilor pentru protecţia animalelor.

Piaţa producătorilor de carne de melc din România

Dacă înainte de 1990 existau doar două centre de


prelucrare a cărnii de melc, unul la Timişoara, iar celălalt la
Sibiu, acum există mai multe astfel de întreprinderi
particulare, dintre care trei sunt mai importante, în cadrul
lor prelucrându-se cam 80-90% din producţia totală din
România. Cele două fabrici de prelucrare realizate de firme
franceze procesează peste 1 .000 de tone de melci anual,
adică mai mult de jumătate din producţia totală a
18
României. Succesul celor două întreprinderi franceze a fost
asigurat de faptul că acestea au investit sume importante în
tehnologie şi au resurse proprii pentru finanţarea procesului
de recoltare şi prelucrare a melcilor, în timp ce producătorii
locali sunt nevoiţi să apeleze la credite bancare pentru a
putea să cumpere cantităţi importante de melci vii în
vederea prelucrării. În România se produc anual în jur de
2.000 de tone de melci, peste 95 % din aceştia fiind
exportaţi, marea majoritate în Franţa. În prezent, sunt
acceptaţi la export doar melci de dimensiuni mari, între 3,5
şi 5,5 grame.

Preţul melcilor
Preţul melcilor a scăzut constant în ultimii cinci ani,
ca urmare a două fenomene. Puterea de cumpărare a
francezilor şi a altor consumatori din ţările vest-europene a
scăzut, fapt care nu a dus la o scădere importantă a
cantităţii de carne de melc consumată, ci la orientarea con-
sumatori1or către produsele mai ieftine. Scăderea preţului
melcilor a fost influentată puternic şi de apariţia a tot mai
multe oferte din ţările din sud-estul Europei şi fostele state
ale Uniunii Sovietice. Dacă înainte de 1989, Franţa importa
melci mai ales din Grecia, Iugoslavia, Cehia, Ungaria,
Bulgaria şi România, acum există oferte şi din Republica
Moldova, Belarus sau Ucraina, fapt care a dus la creşterea
ofertei şi scăderea preţului mel-cilor. Pentru a reduce şi mai
mult costurile de producţie, principalii producători de carne
de melc din Franţa şi-au deschis în ultimii ani centre de
colectare şi procesare a melci1or chiar în ţările
exportatoare, reuşind astfel să devină, prin oferirea unui
19
pret mai mare pentru kilogramul de melci recoltaţi,
principalii procesatori de carne de melc din aceste ţări. În
România, de exemplu, două mari companii franceze şi-au
deschis centre de colectare şi procesare a melcilor, reuşind
ca în doar câţiva ani să acopere peste jumătate din
producţia de melci din ţara noastră. Pomarom din Alba
Iulia a ajuns să recolteze anual între 600 şi 1 .000 de tone
de melci, adică aproape jumătate din producţia totală a
tării.
Preţul de achiziţie pentru un kilogram de melci vii
este între 0,45 şi 0,55 euro, adică 10.000-15.000 de lei
kilogramul, în timp ce un kilogram de carne de melc
prelucrată (congelată) se vinde la export cu aproximativ
cinci euro, iar cochiliile cu aproximativ patru euro.
Profitul foarte mare rezultat în urma prelucrării
melcilor este datorat, în mare parte, preţurilor foarte mici
de achiziţie a melcilor vii şi vinderii cărnii de melc şi a
preparatelor finale din această carne la preţuri foarte mari,
aceste produse constituind o delicatesă în ţările
consumatoare.
Dacă între anii 1995-1997, preţul unui kilogram de
melci prelucraţi (produse din melc) se vindea în străinătate
cu aproximativ 8 euro, după 1997 a început declinul pieţei,
un kilogram ajungând acum la un preţ mediu de 5 euro. In
Franţa, Italia, Germania sau Stelele Unite, preţul cărnii de
melc variază foarte mult, în funcţie de specia melcilor,
mărimea lor şi calitatea produselor. Astfel, preţul unui
kilogram de melci conservaţi, din import, în Franţa este
între 3 şi 7 euro. Preţul unei porţii de melci, care conţine
cinci-şase bucăţi, la un restaurant din America variază între
şapte şi 18 dolari. Un pound de melci, care conţine 50-60
20
de bucăţi se vinde cu 90 de dolari.
Adrian Georgescu, directorul Agenţiei de Protecţie a
Mediului Sibiu, spune că se nasc adevărate scandaluri din
cauza afacerilor cu melci, pentru că „se câştigă bani grei de
pe urma lor”. Problemele apar ca urmare a intrării pe piaţa
sibiană a unor firme din afara judeţului, care încearcă să
cumpere melci vii de la ţărani.
Pentru a stopa traficul cu melci, el vrea să ceară
ajutorul Poliţiei pe perioada culegerii melcilor (aprilie-
iunie). Cele mai populate zone cu melci din Sibiu sunt
Miercurea Sibiului, Mediaşul şi Podişul Târnavelor.

Cât de profitabilă este afacerea


O investiţie minimă pentru achiziţionarea melcilor
recoltaţi este indispensabilă pentru asigurarea unui câştig
foarte bun în urma prelucrării melcilor. Pentru un kilogram
de melci vii recoltaţi se plăteşte între 7.000 şi 15.000 de lei,
în funcţie de calitatea şi mări-mea exemplarelor. De obicei,
melcii sunt aduşi la centrul sau punctul de recoltare
înfiinţat de întreprinzător, însă pentru colectarea unor
cantităţi mari ar fi util un camion închiriat, care să aducă
melcii din regiunile mai îndepărtate. Cele mai importante
cheltuieli constau însă în plata forţei de muncă care
prelucrează carnea de melc şi în costurile legate de
cantităţile destul de mari de apă şi energie necesare pentru
prelucrarea şi refrigerarea cărnii. După scăderea acestor
cheltuieli, întreprinzătorul rămâne însă cu un profit
substanţial în urma valorificării produselor la export, după
cum rezultă şi din calculul profitabilităţii pe care vi-1
prezentăm. In acest calcul nu am inclus costul total al
utilajelor necesare procesării melcilor, (pe care le-am
21
considerat o investiţie pe termen lung, care se amortizează
în 2 până la 5 ani sau chiar mai mult, în funcţie de valoarea
acestora), ci o primă rată (avans) în urma achiziţionării în
leasing. De asemenea, am inclus varianta închirierii unui
spaţiu (hală) în care se desfăşoară activitatea (al cărei cost
poate fi echivalat, ca în cazul utilajelor, cu plata unei prime
tranşe în cazul achiziţionării terenului şi a spaţiilor
aferente).

Costuri
Achiziţia de melci (100.000 kg rnelci vii x 10.000 lei/kg )
…………..1.000.000.000 lei
Transport (5 transporturi x 3.000.000 lei)
…………..15.000.000 lei
Salarii (10 muncitori x 3.000.000 lei!4 luni)
…………120.000.000 lei
Apă, curent electric, telefon, alte cheltuie1i
………….80.000.000 lei

Plata chiriei pentru hala de producţie (20.000.000/5 luni)


…………..100.000.000 lei
Amortizarea uti1ajelor (plata ratelor de leasing) . .
…………. 100.000.000 lei
Total costuri………………………….1.415.000.000 lei

Venituri

Vânzarea cărnii de rnelc (60.000 kg x 120.000 lei)


………………7.200.000.000 lei
Vânzarea cochiliilor (25.000 kg x 92.000 lei)

22
………………2.300.000.000 lei
Total venitun………………………….9.500.000.000 lei

Profit brut: 9.500.000.000 lei — 1.415.000.000 lei . .


……………………8.085.000.000 lei

FERMA DE MELCI , O AFACERE DE VIITOR

În Franţa sau Italia, cei care se ocupau odată cu


recoltatul melcilor din pădure au fost nevoiţi să înfiinţeze
fermele de melci, ca urmare a disparitiei acestora din
mediul lor natural. Deocamdată, în România există o
populaţie sălbatică de melci, destul de numeroasă, care
poate fi valorifi-cată la export, fapt care face din ferma de
melci o afacere de vii-tor. Melcul fiind un animal foarte
sensibil, cu o sexualitate herma-frodită, reproducerea şi
creşterea acestuia în condiţii artificiale sau în locuri
naturale amenajate este o activitate destul de preten-ţioasă,
care presupune riscuri şi investiţii mari. Cea mai mare
problemă este reprezentată de degenerarea speciei în cadrul
procesului de reproducere şi procentul mare de mortalitate
în timpul creşterii. De asemenea, amenajarea unui spatiu
propice presupune existenţa unor sis-teme costisitoare de
realizare a umidităţii şi căldurii necesare creşterii melcilor.
Totuşi, fermele de melci există şi funcţionează cu succes în
câteva ţări precum Franţa, Italia sau S.U.A. Iată o
prezentare sumară a unei ferme de melci.
Helicicultura este procesul de crestere a melcilor.
Cresterea melcilor pe o scara larga necesita o investitie
considerabila de timp, echipament si resurse. In
23
perspectiva, crescatorii de melci ar trebui sa ia in
considerare acesti factori, in special daca scopul este sa
furnizeze cantitati mari pentru afacerile comerciale.
Oricine vrea sa creasca melci trebuie sa experimenteze mai
multe metode pana va gasi ce functioneza mai bine in
situatia sa.
Cochiliile de melci au fost gasite in excavatiunile
arheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi fost consumati
inca din timpurile preistorice. In Roma antica melcii erau
ingrasati in gradini formate din cochilii inainte de a fi
mancati. Cartea "Virginia Farmer" descrie tinerea melcilor
intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua daca este
necesar, fiind tinuti intr-o insula inconjurata de apa
prevenind scaparea lor, suplimentand vegetatia si
ingrasandu-i cu faina de grau. Pliny a descris gradina de
melci a lui Fluvius Hirpinius de acum 2000 de ani ca avand
sectii separate pentru diferite specii. Hirpinius isi hranea
melcii cu vin si mancare (teorie nefondata), dar trebuie
notat faptul ca ei puteau fi omorati daca o farfurie adanca
era umpluta cu bere statuta. Romanii au selectat cele mai
bune specii pentru crestere. Pestele de zid nu era la fel de
consumat ca melcii, avand in vedere ca se consumau melci
chiar in timpul postului de Paste. Citind unele surse Franta
importa melci maro de
gradina in California in anii 1850, fiind considerati drept
escargot, adica o delicatesa. Alte surse afirma ca imigrantii
italieni au fost primii ce au adus melcii in SUA. Importul
SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in
1995 si a provenit din 24 de tari. Acest import include
melci vii, proaspeti, inghetati sau deja preparati.
Exportatorii majori sunt Franta, Indonezia, Grecia si China.
24
Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare
de 55000 USD catre 13 tari, in special Japonia, Olanda si
UK. Aceasta publicatie furnizeaza imaginea generala
asupra cresterii melcilor comestibili terestri.

SPECII COMESTIBILE

Melcul comestibil are lungimea de la 1 mm pana la


312 mm, asa cum este gigantul melc african. Escargot se
refera de obicei la specia Helix pomatia sau la Helix
aspersa, chiar daca se mananca si alte specii. Achatina
fulica, gigantul melc african, este taiat, conservat si servit
catre consumatori drept escargot. Termeni precum "melci
de gradina" sau "melci maro" nu au semnificatie mare
avand in vedere ca se refera la multe tipuri de melci, uneori
insemnand Helix aspersa.

Helix aspersa-Muller este deasemenea cunoscut sub


numele de "petit gris" in Franta ("micul melc gri") sau
"escargot chagrine" sau ''La Zigrinata''. Cochilia unui melc
adult are 4 sau 5 spirale si masoara 30-45 mm. Se poate
gasi de pe tarmurile Mediteranei pana pe coasta Spaniei si
a Frantei. Gasit si in multe insule britanice unde romanii l-
au adus in primul secol AD (Unele referinte sustin ca
provine din Epoca Bronzului). In anii 1800 francezii l-au
adus in California unde a devenit un adevarat daunator. A
fost introdus chiar inante de 1850 in alte tari ca Africa de
Sud, Noua Zeelanda, Mexic si Argentina. Helix aspersa are
o durata de exploatare intre 2 si 5 ani. Aceasta specie se
adapteaza foarte repede la diferite climate si conditii. Helix
25
Pomatia este cunoscut sub numele de "melcul roman",
"melcul mar", "melcul selenar" sau in Franta "esgargot de
Bourgogne". Intalnit in mare parte in Europa, se gaseste in
munti impaduriti si vai pana la 2000 m altitudine si in
gradini sau podgorii. E posibil ca romanii sa il fi adus in
Marea Britanie pe cand imigrantii italieni l-au adus in USA
in Michigan si in Wisconsin. Multi prefera Helix Pomatia
in locul melcului Helix aspersa datorita gustului si marimii
sale, cunoscut drept "escargot par excellence".

Otala lactea sau Helix Lactea este uneori numit


"melcul podgoriilor" sau "melcul de lapte" sau chiar
"melcul spaniol". Cochilia este alba cu benzi spiralate
rosii-maronii si masoara aproape 26-35 mm in diametru.
Multi cred ca e mai gustos ca Helix aspersa.
Iberus alonensis - melcul spaniol "Cabretes" sau
"xona-fina" masoara 30mm.
Cepae nemoralis - Helix nemoralis - melcul de
padure masoara 25 mm. Gasit in Europa Centrala si in
multe state din SUA de la Massachusetts pana in California
si din Tennessee pana in Canada. Habitatul trece de la
padure la dune. Mananca tesuturi de plante moarte, dar ii
plac si urzicile si pintenii cocosului, dar si viermi sau chiar
melci morti.
Cepae hortensis sau Helix hortensis - melcul de
gradina masoara 20 mm si are dungi inchise. Nativ din
centrul si Nordul Europei. Introdus in Maine,
Massachusetts si New Hampshire, in timpurile coloniale
neputandu-se adapta. Habitatul lui variaza la fel ca si
Cepae nemoralis, dar Cepae hortensis este gasit in locuri
mai reci si mai umede ca nemoralisul. Marimea lor mica si
26
opinia unora cum ca melcii cu cochilii dungate nu sunt atat
de buni ii fac sa nu fie foarte populari.
Otala punctata numit si "vaqueta" in unele parti ale
Spaniei, masoara aproape 35mm.
Otala vermiculata sau Eubania masoara 25 mm. Se
gaseste in tarile mediteraneene, fiind introdus in Louisiana
si Texas.
Helix uncomm numit "escargot turc" masora 45mm,
fiind intalnit in Italia, Iugoslavia si Crimeea, Turcia si in
jurul Marii Negre.
Helix aperta masoara 25 mm, carnea sa gasindu-se
la un pret foarte ridicat. Se gaseste in Franta, Italia si tarile
mediteraneene, stabilindu-se chiar in California si
Louisiana. Cunoscut sub denumirea de "melcul vizuina", e
gasit la suprafata doar in timpul ploilor. In vreme calda el
intra 7-15 cm sub pamant si devine inactiv pana la o noua
ploaie.
Theba pisana sau "cargol avellanene" masora 20
mm si traieste in zone uscate, in locuri insorite, mai ales in
apropierea marii. Gasit in Sicilia, s-a raspandit in mai
multe tari europene, inclusiv Anglia. Acest melc este un
daunator de gradina , "melcul alb" pe care California l-a
starpit cu aruncatoare de flacari arzand suprafete intregi. In
numar mare (3000 de melci) pot distruge o gradina in 24
ore si o recolta in cateva nopti.
Sphincterochila candidisima masoara 20 mm.
Achatina fulica - unul din melcii giganti din Africa,
creste pana la 326 mm. Este originar din Sudul Saharei din
Africa de Est. A fost in mod constient introdus in India in
1847. A fost un esec stabilirea lui in Japonia in 1925. A
fost transportat din intamplare catre alte locatii fiind
27
eliberat din neatentie in California dupa al doilea razboi
mondial in Hawaii si mai apoi in Florida si in Miami, in
anii 1970. In multe locuri este un serios daunator cauzand
pagube recoltei. Deasemenea, datorita marimii materiile
sale fecale creaza mari neplaceri. In majoritatea tarilor
importul si cresterea acestui melc sunt strict interzise prin
lege si in functie de legislatia tarii se pedepseste cu
inchisoarea. Nu exista ceva comparabil cu gigantul melc
african. De exmplu, "melc gigant" in Ghana insemna Linne
pe cand in Nigeria se poate referi la Arachachatina
Marginata (Swainson)si in Africa de Est se refera la
Achatina fulica Bodich. Cu alte cuvinte sunt multe specii
de melci uriasi de pamant nu doar una.

Imperecherea si depunerea de oua

Desi au atat organe de reproducere masculine cat si


feminine, trebuie sa se imperecheze cu melci din aceeasi
specie inainte de depunerea oualelor. Unii melci se pot
comporta deopotriva ca masculi intr-un sezon si ca femele
in altul. Altii joaca rolul deopotriva fiind fertili in mod
simultan. Cand melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate
dura ani de zile, imperecherea are loc primavara tarziu sau
la inceputul verii. Uneori are loc si o a doua imperechere.
In climatul tropical imperecherea poate avea loc de mai
multe ori pe an. In alte climate melcii se pot imperechea in
jurul lunii Octombrie si a doua oara la diferenta de 2
saptamani. Dupa imperechere melcii pot retine sperma
pentru o perioada de pana la 1 an, dar in mod normal depun
28
oua in cateva saptamani. Unii melci nu sunt interesati in
imperecherea cu aceeasi specie chiar daca sunt din zone
diferite. De exemplu, Helix aspersa din Sudul Frantei poate
respinge un melc tot Helix aspersa dar din Nordul Frantei.
Melcii au nevoie de cel putin 5 cm adancime pentru
a-si depune ouale. Pentru Helix pomatia solul ar trebui sa
fie cel putin 7,5 cm adancime, tinand daunatorii precum
furnicile si urechelnitele la distanta. Solul uscat nu este bun
pentru a-si crea un cuib la fel cum nu este bun nici solul
prea greu. In solul de lut, care va deveni greu cu timpul,
rata reproducerii poate scadea datorita faptului ca melcii nu
au posibilitatea de a-si ingropa ouale, clocirea lor fiind
aproape imposibila. Clocirea oualor depinde de
temperatura solului, de umiditatea si compozitia lui, un sol
bun fiind acela care contine 20-40 % materie organica.
Temperatura trebuie mentinuta la 18-26 °C, cea mai
potrivita fiind la 21 oC. Umiditatea solului trebuie sa fie de
80 %. Cercetatorul muta ouale imediat dupa ce au fost
depuse, le numara, apoi le pune intr-o tesatura din bumbac
umed pana cand acestea se crapa si ies puii. Melcii pierd in
greutate substantial dupa depunerea oualor, unii dintre ei
nemairevenindu-si. Aproape o treime din melci mor dupa
sezonul de imperechere.
Ouale melcului Helix pomatia masoara 3 mm in
diametru si au o cochilie calcaroasa si un continut bogat de
galbenus. Helix pomatia depune ouale in iulie sau august la
2-8 saptamani de la imperechere, in orificii facute in
pamant. Melcul isi baga capul in gaura sau se poate tari in
ea ramanand afara doar cochilia, apoi prin orificiul genital
din partea posterioara a capului depune ouale. Are nevoie
de 1-2 zile pentru a depune 30-50 de oua. Ocazional melcul
29
poate depune inca o serie de oua la cateva saptamani
diferenta. Dupa depunerea oualor, melcul va acoperi gaura
cu un amestec de secretie si noroi.
Puii vor aparea la 3-4 saptamani dupa depunerea
oualor. Acest interval difera in functie de temperatura si
umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele si alti
pradatori reprezinta un pericol pentru melcii tineri. Puii
mananca si cresc pana la racirea vremii. Apoi sapa o gaura
adanca, se baga in ea si se inchid in cochilii, hibernand pe
timpul iernii. Primavara cand pamantul se incalzeste, apar
si melcii dornici sa manance hrana proaspata.
Helix Aspersa are ouale albe, sferice si cu un
diametru de 3mm. Acest melc isi depune ouale la un
interval de la 5 zile la 3 saptamani de la imperechere, acest
interval variaza in functie de diferentele climaterice si de
habitat. Helix aspersa depune in medie 85 de oua in cuibul
adanc de 1-1,5 inch. Numarul oualor variaza de la 30 la
120 fiind influentat de faptul ca mai multi melci isi pot
depune ouale in acelasi cuib. In zonele cu o clima calda si
umeda Helix aspersa poate depune oua incepand din
februarie si pana in octombrie, o data pe luna, in functie de
vreme si regiune. Imperecherea si depunerea oualor incepe
din momentul in care ziua are cel putin 8 ore de lumina.
Daca este caldura suficienta, ouale pot cloci in 2
saptamani, iar daca este inca frig in 4. Puiului ii va lua
cateva zile ca sa paraseasca cuibul si sa ajunga la suprafata.
In Europa, Helix aspersa cloceste si iese la suprafata de
regula toamna. Daca sunt bine hraniti si nu sunt
ingramaditi acesti melci care au iesit la inceputul sezonului
vor ajunge la maturitate si vor forma buza de la marginea
cochiliei pana in luna iunie. Daca poti manipula mediul de
30
clocire mai devreme, marimea si numarul melcilor care se
vor maturiza anul viitor va creste.
Activitatea de reproducere a melcilor Helix aspersa
incepe in al doilea an de viata. In comparatie, un melc
gigant african, depune intre 100 si 400 de oua care masoara
fiecare 5mm lungime. Fiecare melc poate depune cateva
serii de oua in fiecare an, in special in sezonul umed.
Acestia pot depune ouale la fel ca Helix pomatia in cuiburi,
sau la suprafata pe un sol stancos, intr-o materie organica,
ori la radacina plantelor. In 10-30 de zile ouale clocesc
dand nastere unor melci de 4 mm lungime. Acestia pot
creste pana la 10 mm pe luna, dupa 6 luni avand
aproximativ 35 mm, fiind maturi din punct de vedere
sexual. Maturitatea sexuala poate dura intre 6 si 16 luni in
functie de vreme si de cantitatea de calciu asimilata. Acesti
melci traiesc 5-6 ani, unii putand ajunge chiar la 9 ani.

Cresterea

In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii,


unii melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le
va trebui de 2 ori timpul pana sa ajunga la maturitate. Acest
fapt ajuta speciile sa supravietuiasca conditiilor vitrege din
salbaticie. Un fermier va trebui sa selecteze si sa opreasca
doar melcii mari si cu o crestere rapida. Melcii mici vor
trebui vanduti. Selectand doar melcii mari, marimea
melcilor din colonia sa va creste semnificativ in cateva
generatii. Majoritatea diferentelor de crestere se datoreaza
factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor. Oricum, chiar
daca aceste diferente pot fi genetice poti creste la fel de
31
bine melci mari si cu o crestere rapida decat unii mici. Mai
multi factori pot influenta cresterea melcilor si anume:
densitatea populatiei de melci, stresul (melcii sun foarte
sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii mizere,
hranire neregulata, atingerea lor), mancare, temperatura si
umezeala precum si tehnologia de crestere.
Helix aspersa are nevoie de cel putin 3-4 % calciu in
sol sau alte surse de calciu pentru o crestere buna, insa
majoritatea melcilor au nevoie de mai mult calciu decat
Helix aspersa. Scaderea de calciu va micsora rata cresterii
si va cauza subtierea cochiliei. Calciul poate fi pus intr-un
vas pentru mancare sau poate fi imprastiat pe jos astfel
incat melcii sa poata manca cand vor. Hrana este singura
lor sursa de calciu. In lipsa ei melcii pot ataca zidurile, pot
manca zugraveala sau noroi in cautarea calciului. La melcii
tineri marimea cochiliei nou formata depinde de marimea
oului avand in vedere ca ea se dezvolta din membrana de la
suprafata. Odata cu cresterea melcului se dezvolta si
cochilia. Cochilia va dezvolta o buza de intarire la
deschiderea ei, aparitia acesteia aratand ca melcul este
matur, iar cochilia nu va mai creste. Cresterea este limitata
de marimea cochiliei, atata timp cat greutatea corpului unui
melc variaza chiar si in conditii de umiditate 100%.
Rata cresterii variaza considerabil la fiecare
populatie in parte. Marimea adultului care e legata de rata
cresterii, de asemenea variaza si ea, desi cei care cresc
repede sunt si cei mai mari. Ouale de la melcii mari sunt
mai sanatoase si tind sa creasca mai mult. Mediul uscat
duce la inhibarea sau chiar la oprirea cresterii. Cand
atmosfera devine prea calda si uscata melcii devin inactivi,
se inchid in cochilii si dormiteaza pana cand vremea devine
32
din nou umeda si mai racoroasa. Unii melci dormiteaza in
grup in copaci, pe pereti etc., se "sigileaza" la suprafata
inchizandu-si si dezchizatura.

CRESTEREA MELCILOR ÎN FERME


O crestere productiva de melci necesita un
echipament adecvat cum ar fi: spatii imprejmuite, aparate
pentru masurarea umiditatii, temperaturii, luminii,
umiditatii solului, cantar si dispozitiv pentru masurarea
melcilor, lupa pentru a vedea ouale. De asemenea este
nevoie de echipament pentru asigurarea si controlul
climatului (temperatura si umiditate), pentru a asigura apa
(un sistem de stropitori care sa mentina melcii umezi si un
sistem de drenaj), un sistem de iluminare care sa asigure
lumina si umbra si sa nu permita daunatorilor si
pradatorilor sa patrunda inauntru. De exemplu serele
horticole pot fi adaptate special. Rezultatele vor fi mult mai
bune daca se folosesc melci de acelasi fel si din aceeasi
generatie. Unii crescatori recomanda ca clocirea sa se faca
in alt tarc.
Sisteme:
Fermele de melci pot fi in aer liber afara, in cladiri
cu climat supravegheat, sau in tuneluri de plastic sau sere.
In plus melcii pot creste si se pot dezvolta intr-un mediu
controlat si dupa 6-8 saptamani pot fi pusi in tarcuri afara
pentru a se maturiza.
Climatul:
Un climat bland (15-23 °C) cu umiditate ridicata
(75-95 %) este potrivit pentru cresterea melcilor, desi

33
majoritatea suporta variatii de temperatura. Temperatura
optima este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand
temperatura scade sub 7 °C melcii hiberneaza. Sub 12 °C
melcii sunt inactivi si sub 10 °C cresterea inceteaza. Cand
temperatura creste mult peste 27 °C sau conditiile devin
prea uscate, de asemenea melcii hiberneaza. Vantul este
foarte daunator pentru melci deoarece viteza sa duce la
scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala.
Umezeala:
Melcii au nevoie de umezeala multa dar nu de locuri
ude. Solul pe care traiesc trebuie sa fie pravazut cu un
drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu
permite apei de ploaie sa formeze balti, existand pericolul
ca melcii sa se innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa
aiba 80 % umiditate. Noaptea, umiditatea aerului de 80 %
va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din activitatea
melcilor, inclusiv hranirea, are loc in timpul noptii,
maximul activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea
intunericului. Temperaturile mai scazute stimuleaza
activitatea, si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa se
miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite in
timpul zilei. La nevoie, pentru a mentine umiditatea
adecvata se folosesc pulverizatoare.

Solul:
Se foloseste un sol de o calitate medie care sa nu fie
nici prea nisipos dar nici sa aiba un continut ridicat de
argila. Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare. Solul
cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel
care contine 20-40 % materie organica. Solul trebuie sa fie
asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia
34
sunt abundente. Daca in ferma ta de melci cresc plante ai
mare grija de ele si mentine-le umede. Pliveste-le regulat.
Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu calciu si adu-l la o
valoare apropiata de pH 7. Pe langa valoarea pH-ului
solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat in sol cat si in
alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca
cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de calciu.
Daca nu exista alta sursa poti folosi piatra de var. Tratarea
solului se poate face cu poliacrilamide cu o compozitie de
12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura preparare in 250 ml
apa/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare confera
solului o rezistenta la spalare. Aceasta tratare permite
curatirea regulata fara a distruge structura faramitata a
solului care ajuta la depunerea oualelor. Melcii sapa in sol
si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea
furnizand unele substante nutritive. Lipsa unui sol bun
duce la dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar
daca au o hranire regulata cresterea poate ramane in urma.
Melcii mananca mai des mancare decat noroi. Uneori
mananca doar una dintre ele. Acesta este unul din motivele
pentru care melcii nu pot fi ingramaditi intr-un tarc stramt.
Solul, cu exceptia cand este schimbat des, se va umple de
mucozitati si grasime. Schimbari chimice pot aparea chiar
si in structura sa.
O amestecatura de turba, argila, balegar, CaCO3 cu
pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegaite sunt de
asemenea foarte bune. Materia organica din sol este la fel
de buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si
magneziu stimuleaza cresterea. Calciul poate fi adaugat in
sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul

35
poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat de
melci cand au nevoie.

Tarcuri si imprejmuiri
Imprejmuirile pentru melci se prefera a fi lungi,
spatioase, in loc sa fie patrate. Acest lucru iti permite sa te
plimbi (fara a face rau melcilor) printre melci si sa ajungi
in mijlocul tarcului. Tarcul poate fi un jgheab cu parti din
lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subtire de otel.
Trebuie acoperit cu o un paravan sau cu plasa. Acoperirea
va tine melcii departe de pasari sau alti pradatori. Gardurile
sunt de obicei inalte de 2 m plus 5 cm in pamant.
Ingradirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la fel la
mentinerea afara a altor pradatori. Acoperirea ii va proteja
impotriva ploilor torentiale. De asemenea, in timpul iernii
ajuta la hibernarea melcilor. Folositi plasa cu ochiuri de 5
mm pentru garduri. Tarcurile ce contin melci tineri (nou-
nascuti) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le
place sa se ascunda in special in timpul vremii calde. De
exemplu, faceti rost de un drenaj plastic pentru argila,
taiati-le in doua parti pe lungime, pozitionati unul intr-o
pozitie iar pe celalalt la un unghi drept. Acest lucru va
furniza adapost si va creste cu pana la 50% numarul de
melci pe care puteti sa-i puneti in tarc.
Un sistem de stropitori va asigura umezeala atunci
cand e nevoie. Opriti sistemul la apusul soarelui. Daca este
pornit inca din zori, umezeala poate duce melcii in soare.
Monitorizati temperatura si umiditatea folosind un
termometru si un higrometru. Desi puteti ingradi partile

36
tarcului, interiorul trebuie sa fie o suprafata mult mai
solida.

Prevenirea iesirii melcilor din tarc


Intr-un tarc neacoperit indoiti capetele gardului
inauntru sub forma de semicerc pentru a margini spatiul
melcilor. Helix aspersa va iesi din acest tarc deschis asa ca
puteti folosi un gard electric. Gardul electric are la capete
cate 2-4 fire despartite intre ele. Fiecare fir are sarcina
opusa firului urmator. Folositi o baterie sau un
transformator pentru a furniza firelor cate 4-12 V. Un melc
va avea parte de un soc bland si se va retrage cand se
taraste pe un fir si il va atinge si pe al doi-lea.
O alta tehnica pentru a proteja melcii este sa indoiti
gardul spre inauntru intr-un V ascutit cu un unghi de 20
grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul
inainte de a ajunge si a incepe sa se tarasca, aceasta
blocand-ul.
O alta alternativa la indemana imprejmuirilor din
pereti solizi este atasarea langa perete a unui paravan in
pozitie orizontala care va inainta cu cativa cm in interiorul
tarcului. Paravanul trebuie sa fie din material precum
nailonul care este elastic si modelat cu usurinta. In partea
din interior, pe marginea paravanului, montati nailonul in
cruce pana ati creat o margine mai larga cu cativa
centimetri. Cum melcul va incerca sa scape se va tari sub
paravan si se va baga sub marginea paravanului, greutatea
sa aruncand-ul in spate. Eventual melcul va atarna putin,
apoi va cadea.

37
Avand in vedere ca melcii nu vor traversa o legatura
de cupru, o alta solutie ar fi sa imprejmuiti partea de sus a
gardului cu o banda de cupru de 7-8 cm latime. Ati putea
monta banda astfel incat o parte din ea sa fie inauntru, fiind
paralela cu podeaua. Daca banda e prea aproape de pamant,
ploaia poate uda banda de cupru si va lasa anumite
substante peste care melcii nu pot trece. De asemenea fiti
atent sa ingropati adanc capatul gardului pentru ca melcii
sa nu sape sub el.

Tarcuri cu gradini
O metoda alternativa este sa construiti un tarc cu o
suprafata de 10 m2 in mijlocul tarcului. Plantati urzici si
anghinare in mijlocul tarcului. Melcii vor alege ce sa
manance. Daca nu a plouat, dati drumul la stropitori timp
de 15 minute la lasarea serii inainte ca melcii sa adoarma.
Dezavantajul acestei metode este ca daca melcii nu sunt
maturi pana la sfarsitul anului este dificil sa obtineti o noua
recolta.
Tuneluri din plastic
Sunt ieftine si sunt imprejmuiri foarte usor de
construit, insa e dificil sa reglati caldura si umiditatea. In
tunelu va fi cu 10-20 °C mai cald fata de afara si melcii vor
hiberna de indata ce temperatura se va ridica la 27 °C.

Tarcuri imprejmuite (inchise)

38
Cu melci crescuti in tarcuri inchise, in conditii
supravegheate, reproducerea variaza in functie de specia
crescuta. De exemplu, un crescator a descoperit ca melcul
Helix aspersa din Marea Britanie se descurca mai bine
inauntru decat melcii din alte regiuni. Pentru cresterea
melcilor inauntru trebuie pastrata o temperatura de 21 °C si
o umiditate relativa de 80 % - 90 %, dupa unele surse chiar
95 %, altele recomanda 75 % umiditate pe timpul zilei si
95 % in timpul noptii. Centrul de helicicultura a
recomandat 65 % - 75 % umiditate ziua si 85 % - 95 %
umiditate noaptea la 20 °C. In orice caz evitati umiditatea
mai mare de 95 % (chiar 90 %) pe o perioada mai lunga de
timp. Umiditatea in exces poate ucide melcii. Temperatura
optima si temperatura relativa depind de mai multe lucruri,
incluzand varietatea melcilor, chiar daca cresterea se face
impreuna. Pentru Helix aspersa, temperatura optima pentru
clocirea oualor se pare ca este de 20 °C, cu o umiditate
relativa de 100 %. A nu se tine solul prea umed atunci cand
umiditatea ajunge la 100 % pentru ca ouale vor absorbi
apa, ducand la craparea lor.

39
Trebuie folosita o lumina fosforescenta pentru a da o
lumina artificiala. Melcii raspund in mod diferit la durata
orelor de lumina. Raportul lumina-intuneric influenteaza
activitatea, hranirea, imperecherea si depunerea oualor. 18
sau chiar mai multe ore de lumina stimuleaza activitatea de
crestere a Helix aspersa.
Unele specii de melci asociaza numarul mare al
orelor de lumina cu inceputul verii cand se atinge maximul
procesului de crestere. 18 ore de lumina ar trebui sa fie
optime pentru inmultirea lor (imperecherea si depunerea
oualor) insa melcii tot in intuneric se vor inmulti mai bine.

Crestera melcilor in cutii


Melcii pot fi crescuti si in cutii si custi dar
ingramaditi. Trebuie folosit un sistem de stropitori pentru a
pastra umiditatea. Custile ar trebui sa aiba un jgheab pentru
mancare si unul pentru apa. Custile ar trebui sa fie din
plastic, fiind cele mai adecvate. Jgheaburile pentru apa prea
adanci ar putea creste posibilitatea de inecare a melcilor.
Aceste casete ar putea fi ingropate in pietris. Trebuie
umplute cateva ghivece de flori din plastic, ingropate 7-8
cm, cu noroi sterilizat sau cu pH neutru si fixati-le in
pietris pentru ca melcii sa aiba unde sa-si depuna ouale.
Aceste ghivece trebuie luate si schimbate dupa fiecare
depunere de oua. Puneti un ghiveci in interiorul celuilalt
pentru a putea fi luat mai usor fara sa se modifice
aranjamentul pietrisului.

40
Prezentarea de crestere a Helix pomatia in cutii
Construiti cutii din lemn cu marimea de 25/35 cm si
cu o inaltime de 25 cm. Taiati o gaura cu diametrul de 6
mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si
acoperiti-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat.
Acoperiti marginea cu acelasi paravan astfel incat sa
formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa se deschida sau
sa poata fi mutat. Tineti cutiile pe rafturi pentru a putea fi
usor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de
gradina, sol sterilizat care nu contine insecte, bacterii
(folositi sol fertil si netratat chimic). Partial acoperiti solul
cu muschi de padure dar lasati spatiu suficient pentru melci
pentru a se putea tari pe noroi. Muschiul de padure trebuie
si el umezit. Mutati in cutii (3 melci la o cutie) din tarcurile
neacoperite acei melci care au inceput sa faca gauri pentru
a-si depune ouale. Dupa ce au depus oua, duceti-i inapoi in
tarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie
intotdeauna tinut usor umed. Prea multa umezeala e
periculoasa pentru melci avand in vedere ca o pot absorbi
si pot crapa. Ouale clocesc in 25 zile dar melcii tineri vor
ramane in coaja oualor. Vor iesi dupa 10 zile din cuib
ivindu-se pe muschiul de pamant sau pe peretii cutiei.
Melcii care stau pe peretii de lemn sunt in pericol de uscare
si trebuie mutati cu grija si pusi pe muschiul de pamant.
Cochiliile sunt foarte fragile in aces timp. Melcii tineri
trebuie luati cu frunze de salata verde. Aceasta prezentare
de crestere in cutii nu include si un jgheab de apa, dar
melcii trebuie sa aiba acces la apa. La 3 saptamani dupa ce
au iesit pe muschi, melcii tineri trebuie pusi impreuna intr-
un container. Trebuie luat muschiul si noroiul cu grija
pentru a nu fi omorati melcii. Solul trebuie schimbat cu
41
muschi si noroi proaspat. Numarati melcii dupa care
puneti-i inapoi in cutie. Melcii pot fi tinuti si iarna in aceste
cutii dar acestea trebuie tinute intr-o camera rece protejata
de inghet. Camera nu trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau
mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni activi din nou in
primavara. Cand temperatura va ajunge la 5 °C. Hraniti-i 4
saptamani. Acum ar trebui sa aiba 8 mm. Mutati-i in tarc
sau in cutii curate si pregatiti cutiile pentru un nou sezon.
Helix pomatia se maturizeaza intre 18 luni si 4 ani.

Sisteme mixte
O varianta a modului prezentat mai sus (cresterea in
cutii) ar fi sa lasati melcii sa-si depuna ouale in tarcuri
neacoperite, apoi transportati cu grija ouale in cutii. In tarc
trebuie cautati melcii care au sapat gropi si care au inceput
sa-si depuna ouale. Puneti un semn chiar langa gaura. Cand
melcul a terminat de depus oua si pleaca folositi o mistrie,
sapati dupa oua si mutati-le, insa cu grija pentru ca pot fi
lovite sau acoperite cu noroi.

42
Exemplu: 5 pasi in cresterea melcilor
Cei care cresc Helix aspersa au realizat ca sunt 5 pasi
si anume: reproducerea, clocirea, dezvoltarea, ingrasarea si
in final maturizarea. Cutiile au peretii din lemn cu margini
bine definite, sol cu rame (pentru a purifica solul) pe
fundul lor vegetatie, tigle curbate care sa asigure un
acoperis, alimentatoare si jgheaburi de apa. Aceste cutii pot
fi afara sau pentru a avea rezultate mai bune se pot pune in
sere atata timp cat serele nu depasesc temperatura normala
si nu sunt prea uscate. Un cercetator a afirmat ca in cutiile
aflate afara la fiecare melc s-au mai produs inca 7 tineri, pe
cand in sere cate 9-12. Cercetatorul a constatat ca in
conditii mai bune fata de acelea pe care le-a avut fiecare
melc crescator ar fi produs cate 15 melci tineri.
Tarcul unde melcii trebuie ingrasati poate fi afara sau
in sere. Temperaturile ridicate din timpul verii si umezeala
insuficienta pot duce la stoparea cresterii melcilor sau la
aparitia unor malformatii, aceasta fiind o problema mai
mare pentru sere, cand soarele poate supraincalzi cladirea.
Un sistem de stropitori (unul obisnuit sau unul horticol)
poate furniza umiditatea. Fiti siguri insa ca apa in exces
poate fi drenata. Tarcurile pentru ingrasare pot contine
bucati de plastic greu, atarnate de margine, sprijinite de un
raft lasand doar varful sa atinga solul. Fiecare bucata de
43
plastic are 10 cm. Aceste bucati de plastic ofera
posibilitatea melcului de a se odihni si de a se ascunde.
Alimentatoarele pot fi puse pe un raft care suporta si
bucatile din plastic. Pune un strat de nisip si un strat de
humus cu rame pe fundul tarcului. Ramele vor ajuta la
curatarea picaturilor de grasime ale melcilor. Poti pune
melcii care vor cloci vara viitoare intr-o camera racoroasa
pentru hibernare pe timpul iernii. Apoi pe la 1 aprilie muta-
i in tarcul pentru maturizarea lor. Daca ai mai multe tarcuri
pentru ingrasarea lor pune-i pe fiecare separat: mici, medii
si mari. Nu pune mai mult de o treime pe m2 din tarc. Cum
melcii pierd din greutate in timpul verii, unii crescatori nu
tin stocul dupa greutate ci dupa numarul lor. Pentru Helix
aspersa 10-12 melci pe m2 este maximul.
Tarcurile pentru crestere pot fi construite la fel ca si
cele pentru ingrasare sau cele pentru ingrasare pot fi
folosite pentru crestere dupa ce au fost colectati melcii
maturi. Colecteaza cativa si pe restul lasa-i sa creasca.

Canibalism
Primul melc care cloceste isi mananca coaja
propriilor oua, acestea dandu-i calciu. Apoi poate incepe sa
manance oua inca neclocite. Daca ouale de melc sunt
pastrate la temperatura optima de 20 °C (pentru unele
specii) si daca unul din oua nu are suficienta umezeala
multe dintre ele vor cloci la o diferenta de o zi sau trei.
Canibalismul atunci poate scadea, insa daca timpul
clocirii se va mari si canibalismul va creste. Unele dintre
oua sunt oua nefertile sau care nu s-au dezvoltat normal,
dar uneori chiar si embrioni dezvoltati sunt mancati. Melcii
tind sa-si manance ouale din propriile specii.
44
Adunarea melcilor
Pe langa cresterea melcilor, ei pot fi luati din
anghinare, din livezile de portocali, kiwi sau avocado.
Ingrijitorii acestor livezi ii pot culege in schimbul unei
anumite taxe. In livezile de portocali s-au pus benzi de
cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se
va tari pe el in cautarea hranei se impiedica de aceasta
banda unde vor ramane cateva zile fiind foarte usor de
cules. Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o
ferma au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca
trebuie sa se acomodeze cu conditiile. Acestia pot sa fi
consumat substante otravitoare, chimicale sau plante
otravitoare de aceea nu trebuie imediat folositi. Puneti-i
intr-un tarc si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca ei sa fie
purificati de orice toxina. Daca sunt bine dupa 3-4 zile ar
trebui sa fie niste melci sanatosi. Luati-le mancarea pentru
cel putin 1-2 zile. Lasa-le doar apa

Hranirea
Perioada de hranire este din aprilie pana in octombrie
sau poate varia in functie de climat. Nu puneti mancarea in
palcuri mici pentru a nu risca insuficienta spatiului de
hranire. Melcii mananca si mancare solida prin razuirea cu
limba. Hranirea depinde de vreme, insa melcii nu simt
nevoia de a se hrani in fiecare zi. Irigarea in timpul noptii
poate stimula melcii sa manance avand in vedere ca
umezeala ii ajuta sa se miste mai bine.
Puneti melcii crescatori in tarcurile pentru crestere
din luna aprilie pana la inceputul lui mai. Hraniti-i pana la
jumatatea lui iunie cand incepe imperecherea si melcii nu
45
mai mananca. Melcii vor incepe sa manance imediat dupa
ce au depus ouale. Dupa ce au depus ouale puteti muta
melcii adulti, lasand mai mult spatiu pentru miscare si
pentru clocire.
Melcii, desi din aceeasi specie dar din regim diferit
pot avea preferinta la felul de mancare. Cateva feluri de
mancare ce prefera melcii: fructe si frunze de mar, caise,
anghinare (un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de
varza, musetel, garoafe, morcov, conopida, radacina de
telina, cirese coapte, arpagic, citrice, trifoi, castravete,
papadie, maselarita, salba de gradina, praz, salata verde,
crin, magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovaz, ceapa
verde, panseluta, patrunjel, piersici, pere coapte, petunii,
prune, cartofi, dovleac, ridichi, trandafirasi, spanac, ciulini,
rosii, napi, grau, coada soricelului, carciumarease, etc.. Vor
respinge plante ce contin alcaloizi si care contin chimicale
defensive. Ei prefera frunzele suculente in locul celor seci.
Daca-i hraniti cu fructe stricate, cartofi copti, imediat
trebuie luate resturile. Puteti arunca niste tarate ude peste
frunze. Dieta trebuie sa contina 20 % tarate de grau si 80 %
fructe sau vegetale. Unii crescatori folosesc ovaz, faina de
porumb, faina de soia sau gainatul de pui, de unde ei isi iau
calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu pentru
a se hrani ci pentru a-si face gauri pe unde pot iesi. Uneori
melcii pot manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a
10-20 % din greutatea lor.

46
Melcii activi lipsiti de mancare pierd o treime din
greutatea lor inainte de a muri, un proces care tine de la 8
la 12 saptamani. Furnizati-le calciu cel putin o data pe
saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina
saruri daunatoare. Amestecati calciul si tarata de grau,
cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie, aceasta impiedicand
rostogolirea resturilor pe pamant.
Unii cercetatori folosesc gainatul de pui. Poti sa tai o
tava din plastic pe lungimea lor, creand doua jgheburi.
Gainatul contine 16-17 % proteine luate din hrana animala
fiind bune pentru crestera melcilor. Suplimentarea hranei
cu gainat poate duce la scaderea mancarii propriilor oua.
Doua feluri de mancare ce ajuta la cresterea melcilor sunt:
A - 58 % porumb, 16 % soia, 18 % sorg, 7 % piatra
de var pisata (40 % Ca)
B - pilule cu concentratia 10% porumb, 15 % soia,
20 % sorg, 44 % orz si 6 % piatra de var pisata (40 %
Calciu)
Pilulele sunt bune pentru melcii mari dar la melcii
tineri trebuie pisate. Ei arata o preferinte pentru mancarea
47
umeda, de aceea trebuie lasat liber accesul catre zona unde
este apa. Trebuie curatate tot timpul recipientele de
mancare si apa. Cantitatea de mancare depinde foarte de
mult de umiditatea aerului si de accesul catre zona de apa.
Pentru a evita inecarea melcilor poti servi apa in recipiente
adancite. Alti factori care pot influenta hranirea sunt
temperatura, lumina, densitatea. O alternativa pana veti
gasi hrana cea mai buna este sa-i hraniti cu hrana compusa
jumatate din vegetale si jumatate din graunte sau gainat.
Melcii tineri Helix aspersa mananca si lapte praf.
Rapiditatea cu care asimileaza ridica rata cresterii.

Boli si daunatori
Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta
si la buna lor crestere. De exemplu mancarea trebuie
inlocuita zilnic pentru a impiedica alterarea. Ramele ajuta
la pastrarea curateniei solului. Parazitii, ciupercile si
artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas
aeruginosa cauzeaza infectii intestinale. Aveti grija la
pradatori cum ar fi: sobolani, soareci, cartite, sconcsi,
pasari, nevastuici, broaste, soparle, unele specii de flururi,
gandaci si greieri, miriapode, unele specii de melci
carnivori (Strangesta capillacea).
48
Densitatea populatiei
Densitatea populatiei poate afecta productia de
melci. Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2
sau 4 melci mari la Helix pomatias, sau 1 kg pe 1 m2, care
va compensa cu marimea melcului. Cel mai bun rezultat
pentru o crestere buna este de 8 melci pe 1 m2. Pentru
Helix pomatia, pentru o crestere buna se recomanda 2-4
melci pe m2.
Melcii isi opresc procesul de crestere cand sunt prea
ingramaditi sau cand grasimea este intr-o cantitate ridicata.
Aceasta grasime poate de asemenea opri si reproducerea.
Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au
o crestere mai rapida fata de un grup mic. Probabil ca isi
gasesc mai repede perechea. Melcii intr-o aglomerare cresc
mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si un
nivel ridicat de mortalitate. Melcii care ajung la maturitate
sunt inca mici, depun putine oua, iar rata de clocire este
mica. Acesti adulti slab dezvoltati se vand mai ieftin.
Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un factor comun in
ferme. Pentru Helix aspersa se recomanda o treime pe 1m2
de sol de melci ce cantaresc 1g.

Transportul melcilor
Selectati doar melcii activi pentru transport pentru ca
unul inactiv poate fi bolnav sau poate muri. Cel mai bine
este sa transportati melci vii (legea pemite acest lucru) in
locul celor care hiberneaza, incepand cu lunile reci pana in
martie. Verificati fiecare melc pentru a fi sigur ca sunt
sanatosi. Puneti-i intr-un container iprejmuit cu gheata
pentru a tine temperatura scazuta si pentru a mentine melcii
49
in hibernare. Cand caldura e prea mare, nu se pot aseza
chiar asa de bine in cutii. Fiind animale vii, trebuie sa va
purtati bine cu ele, cu delicatete. Unele surse afirma ca nu
ar fi bine transportarea lor vii mai ales dupa luna iunie,
pentru ca incep sa-si schimbe gustul.
Helix aspersa are cochilia fragila pana la maturitate
cand isi formeaza buza, deci melcii nedezvoltati nu se pot
comercializa. Melcii tind sa nu se hraneasca in timpul
transportului. A nu li se da hrana pentru ca aceasta se poate
altera ducand la imbolnavirea sau chiar moartea lor.
Curatati-le tuburile digestive pentru a fi sigur ca nu mai au
resturi de mancare sau nisip. Cu 3 sau 4 zile inainte de
transport puneti melcii in containere fara noroi sau alte
feluri de mancare. Hraniti-i cu faina de porumb sau tarate
timp de cateva zile. Cum va trece prin tubul digestiv il va
curata de resturile de mancare. Incheiati procesul de
hranire dar lasati-le apa. Curatati tarcurile si melcii de
cateva ori pe zi de mucus si materii fecale. Daca se face
transportul in cutii, acestea trebuie sa aiba gauri, de obicei
acoperite pentru a preveni iesirea sau ranirea melcilor. Dar
nu uitati ca melcii pot sa impinga un obstacol cu o forta
mai mare de cateva ori decat greutatea lor.

CALCULUL ECONOMIC AL UNEI INVESTIŢII


PRIVATE ÎN CREŞTEREA MELCILOR
Cheltuielile aferente pentru înfiinţarea unei ferme de
melci cu suprafaţa de 2000 m2. Cum în România suntem la
început în acest domeniu, vom prezenta calculul economic
al acestei activităţi în Jugoslavia

Amenajarea unei ferme de creştere dirijată a melcilor


50
începe cu analiza compoziţiei chimice a solului, în scopul
stabilirii conţinutului în calciu al acestuia şi a corectării
spre limite propice procesului de dezvoltare a melcilor.
Probele de sol se recoltează de la adâncimi de 10-15 cm.
Fiecare probă de sol cântăreşte 500 g. Pentru analiza
chimică a solului, efectuată la Institutul Internaţional de
Creştere a Melcilor de la Keraska (Kunea) Italia, se plăteşte
98 euro.
După rezolvarea acestei etape se trece la elaborarea
Proiectului fermei de melci. În acest scop, proiectantul
solicită copie de la cadastru pentru terenul pe care se
intenţionează să se amplaseze ferma. Fermele de melci este
recomandat să se amplaseze pe terenuri însorite, deoarece
diferenţa mare de temperatură dintre zi şi noapte creează
mai multă rouă şi un mediu mai umed propice atât melcilor
cât şi plantelor.
Pe baza proiectului întocmit se recurge la pregătirea
terenului în vederea cultivării. Se începe prin trasarea
parcelei (straturilor) cu plante furajere pentru melci, care
au lătimi de 3-4 m şi lungimi de 30-40 m. Între straturi se
lasă alei (care în permanenţă sunt lipsite de plante) late de
1 m. În cadrul fermei se vor stabili straturile pentru
reproducţie şi pentru creşterea melcilor. În vederea
cultivării plantelor furajere pe straturi se administrează
gunoi de grajd, se ară, se grapă sau se prelucrează terenul
cu freza, se execută canalele pentru scurgerea apei şi se
montează instalaţia pentru irigare. În mod obligatoriu se
prevede instalaţie de irigare cu dispersia apei de tip ceaţă şi
nu prin picurătură sau prin canale de scurgere. Peste
terenul astfel pregătit se pot distribui circa 50 kg de
îngrăşaminte cu azot.
51
În vederea combaterii insectelor nezburătoare
(carabidae) ce pot provoca mari pierderi în populaţia de
melci se recurge la distribuirea a 50 kg produs pentru
dezinsecţie în granule pe bază de malathion — 5%, care
costă 100 euro. Tot cu această ocazie se iau măsuri de
înlăturare a şoarecilor, şobolanilor, şerpilor şi a şopârlelor,
prădători importanţi ai melcilor.
Se instaleză apoi gardul exterior din tablă zincată,
care înconjoară cei 2000 mp ai fermei de melci. Cele 90
table zincate (2 x 1 m/bucată; 6 euro/bucată) costă 540
euro. Pentru a opri accesul dăunătorilor şi evadarea
melcilor, gardul din tablă zincată se introduce 30 cm în
pământ şi 70 cm rămăne deasupra acestuia.
După împrejmuirea exterioară a fermei se trece la
fixarea gardului interior pentru separarea straturilor. Atât
straturile de reproducţie cât şi cele pentru creşterea
melcilor se înconjoară cu plasă Helitex, care are o acţiune
dăunătoare asupra speciilor de animale cu sânge roşu. Un
metru de plasă Helitex costă 2,45 euro, iar cei 800 m plasă
(400 m pentru straturile de reproducţie şi 400 m pentru cele
de creştere costă 1960 euro.
În primul an de producţie se cultivă plante furajere în
4 straturi. Pentru cultivarea acestora avem nevoie de 3 kg
sămânţă de varză — rapiţă de ulei, 2 kg sămânţă de sfeclă
de zahăr, 2 kg sămânţă amestecată de salată şi 1 kg de
sământă de floarea soarelui. Cultura de floarea soarelui se
realizează în afara fermei pe o suprafaţă de 20-50% din
suprafaţa fermei de melci. De 2-3 ori/săptămână se
administrează melcilor plante de floarea soarelui proaspete.
Costul seminţelor necesare se ridică la 240 euro.
Când plantele furajere ating înălţimea de 15-20 cm
52
se recurge la popularea cu 20-25 melci/m2 în vârstă de 18-
24 luni (în medie cu 22 melci/m2). Pe cele 630 m2 a
straturilor de reproducţie se vor pune în total 13860 melci
(630 m2 x 22 melci/m2). Preţul unui melc din efectivul
matcă (numit şi stol matricol) este de 0,1 euro, iar a
populaţiei totale la populare de 1386 euro.
Cheltuielile totale în primul an de activitate se
cifrează la 4491 euro.
În primul an de activitate ferma nu realizează
venituri deoarece melcii tineri, abia eclozionaţi, nu ating
masa corporală necesară comercializării.
În decursul celui de al doilea an de producţie începe
recoltarea melcilor eclozionaţi în anul precedent. În
calculul veniturilor trebuie să ştim că de la fiecare individ
din efectivul matcă se pot valorifica circa 20-22 indivizi şi
că 10-15% din tineret nu corespunde încă pentru
comercializare. În momentul vânzării melcii trebuie să
cântărească circa 14 g/bucată. Preţul cu ridicata a melcilor
este de 3,5-4 euro/kg. Un calcul economic sumar ar dovedi
următoarele:
• 1 3860 reproducători x 20 melci pentru vânzare =
277200 melci — 10% = 249480 melci apţi pentru
comercializare
• 249480 melci x 14 g/bucată = 3492 kg melci x 4
euro/kg = 13968 euro
În al treilea an de producţie ferma realizează un
circuit productiv complet. Până în acest moment melcii s-
au adaptat la mediul ambiant, nu mai apare mortalitatea
tipică primului an, primii melci eclozionaţi au devenit
maturi şi corespund ca masă corporală atât pentru
comercializare cât şi reproducere. În acest an veniturile se
53
pot cifra la nivelul a 15 520 euro.
Din veniturile obtinute în anul al doilea şi al treilea
de producţie se scad cheltuielile cu forţa de muncă, apa,
sămânţa, îngrăşămintele, curentul electric etc.
Luând în considerare faptul că preţurile de vânzare a
melcilor sunt deosebit de avantajoase pe o piaţă aflată într-
o permanentă expansiune, că se prestează un număr mic de
ore de muncă şi că investiţiile sunt reduse şi se recuperează
într-un interval de timp redus, considerăm că creşterea
melcilor poate fi o activitate benefică pentru micul
investitor privat.

Productia
Singura specie de melci care se poate produce în
condiţii bune în crescătorii este Helix Aspersa (Petit-Gris),
cu toate că în ultimul timp, cercetătorii au început să obtină
rezultate bune şi cu specia Helix Pomatia (Gros-Gris).
Melcul este un gasteropod (pulmone) hermafrodit, care se
înmulţeşte prin metoda fecundării. Numărul ouălor depuse
diferă foarte mult (între 50 şi 200), dar în medie se obţin
100 de pui. Semnul care arată că melcul a ajuns la
maturitate este dunga neagră de pe spate şi cochilie,
moment în care acesta cântăreşte între 8 si 15 grame în
cazul speciei Petit-Gris şi 15-25 grame pentru Gros-Gris.
In mediul natural, din cauza lungi1or perioada de
inactivitate din timpul perioadelor cu climă defavora-bi1ă,
un melc ajunge la maturitate între 12 şi 18 luni. În
crescătorii însă, un melc poate ajunge la maturitate între 4
şi 6 luni.
Exisă, fireşte, mai multe metode de creştere a
melcilor, care sunt determinate în principal de tipul de
54
crescătorie ales, intensiv sau într-un ciclu de creştere pe o
perioadă normală, la fel ca în mediul natural. Cea mai
utilizată metodă este una de mijloc, denu-mită metoda
mixtă, folosită în Franţa. Aceasta constă în realiza-rea
reproducerii, clocitului ouălor şi a îngrijirii puilor (creşa),
în spaţiu acoperit. In acest caz este necesar un control al
temperaturii, umidităţii şi luminozitătii. Îngrăşarea melcilor
se face în spaţii exterioare cu suprafeţe variabile.
Experienţa a demonstrat că această tehnică dă
rezultatele ce-le mai bune şi mai rapide, motiv
pentru care o prezentăm şi noi.
Producţia poate fi proiectată fie în varianta intensivă,
cu un ciclu de 1 an, fie pentru un ciclu de 2 ani. Creşterea
intensivă se rea1izează în parcuri exterioare, în anotimpul
cald (aprilie-septembrie). Melcii sunt recoltaţi la sfârşitul
lunii mai şi puşi pentru 7 luni la hibernare. In ianuarie
urmează o perioadă de refacere,
iar din februarie până în apri1ie, celelalte trei faze:
reproducerea, ecloziunea, creşa. Puii ieşiţi din creşă sunt
instalaţi în parcuri (crescătorii în aer liber) la sfârşi-tul lui
martie, începutul lui apri-lie. Astfel, în prima jumătatate a
lunii aprilie, se obţin melci cu 2-6 săptămâni de creşă.
Primii melci bordaţi (maturi) apar la începu-tul lui iulie,
ponderea lor atin-gând 70-80%. La sfârşitul lui sep-
tembrie, crescătoria se goleşte.

ALTE SFATURI DE CREŞTERE A MELCILOR


ÎN FERME

Reproducătorii
55
Este recomandabil să se folosească pentru reproducere
melci bordaţi (ajunşi la maturitate), provenind din mediul
natural. După un prim ciclu de producţie, crescătorul va
avea suficientă experienţă pentru a-şi se1ecţiona propriii
reproducători, alegând exemplarele cu creşterea cea mai
rapidă şi punându-le în hibernare pentru şase luni, începând
din iulie. Randamentul reproducerii variază între 25 şi
65%, dai mortalitatea în hibernare poate atinge 20%.
Aşadar, pentru a asigura un puiet de 25.000 de exemplare,
trebuie selecţionate circa 1250 de exemplare bordate.

Hibernarea
Hibernarea durează între 3 şi 8 luni, începând de la data
achiziţionării exemplarelor destinate reproducerii. Melcii
se stochează în cutii cu capacitatea de 200 de exemplare,
fără hrană sau apă. Cutii1e sunt ţinute o perioadă de
tranziţie la temperatura de 15 grade Celsius şi o alternanţă
zi-noapte de 16 ore lumină şi 16 ore întuneric, până ce
melcii se lipesc pe pereţii laterali. În acest moment, cutiile
pot fi introduse într-o cameră rece, la temperatura de 5
grade Celsius, umiditatea de 85% şi cu aceeaşi alternanţă
de lumină. La ieşirea din hibernare, fiecare cutie este
aşezată într-o celulă de reproducere, la 20 de grade Celsius.
Umezirea fundului cutiei stimulează trezirea melcilor.
Exemplarele care supravieţuiesc sunt recuperate şi puse în
cutii curate, destinate reproducerii.

Reproducerea
Acuplările încep chiar din primele zi1e. Este bine să se
aştepte a cincea săptămână pentru a se colecta un lot
important de ponte şi a le instala, grupate câte patru, în
56
vase de sticlă în care s-a pus nisip de râu umed. Perioada
de pontă durează 10-15 săptămâni. După ce cantitatea de
ouă preconizată a fost depusă, se recomandă vânzarea
melcilor rămaşi pentru consum, întrucât mortalitatea lor în
această perioadă tinde către 50%.

Incubaţia şi creşa
Perioada de ecloziune este de 1-14 zile. Din acest motiv,
ouăle vor fi incubate la o temperatură de 20 de grade
celsius, potrivit metodei care presupune folosi-rea unui
strat de incubare, sau 25 de grade, în cazul metodei
incubării fără strat protector. Durata de menţinere în creşă
depinde de data de naştere a exemplarelor. Cele născute la
mijlocul lunii februarie vor rămâne 6-7 săptămâni, iar
ultimele, născute la sfârşitul lui martie, vor rămâne 1-2
săptămâni în creşă. Hrănirea se face săptămânal, la
discreţie. În acest interval, greutatea melcilor se dublează la
fiecare două săptămâni, iar mortalitatea variază între 10 şi
50%.

Îngrăşarea în crescătorii în aer liber


Exemplarele sunt scoase din creşă şi instalate în
crescătorii plasate în exterior, de dimensiuni mici (3.000 de
bucăţi) sau mai mari (30.000 de bucăţi), înşirând circa 300
de bucăţi pe metru liniar de adăpost. Hrănirea se face
săptămânal, după un tabel de consum destul de strict. Din 6
în 6 ore, melcii sunt stropiţi cu apă 5-10 minute pentru a nu
se deshidrata. Se consumă 1 metru cub de apă la fiecare
metru pătrat de crescătorie. Data primelor recoltări poate fi
în luna aprilie, însă primii melci bordaţi vor putea fi
colectaţi abia în iulie. Recoltările se fac la 2 săptămâni o
57
dată, reducerea densităţii favorizând creşterea exemplarelor
rămase. Melcii recoltaţi trebuie vânduţi imediat, altfel ei
tind să se acupleze, ceea ce antrenează o mortalitate foarte
ridicată. Un stocaj de maximum două săptămâni se
tolerează totuşi, într-un loc uscat şi bine ventilat, de dorit în
condiţii de hibernare. Dar şi în acest caz, pierderile în
greutate pot ajunge la 30%. În parcurile mici se pot obţine
producţii de 3 - 4,4 kg/mp (morta1itatea medie este de
20%). În parcuri1e mari se obţin peste 2 kg/mp.
Melcii se hrănesc cu vegetale, de obicei lăptuci, sau cu
hrană uscată, realizată prin combinarea mai multor
alimente.
Specialiştii francezi recomandă ca hrănirea melcilor să
se facă mai degrabă cu hrană uscată decât cu nutreţuri
verzi, această metodă fiind mai eficace şi mai igienică. O
variantă de hrană uscată se poate realiza din următoarea
combinaţie: carbonat de calciu — 30%, fosfat de calciu —
4%, soia — 20%, seminţe de f1oarea soarelui — 5%, făină
de grâu — 40%, amestec de vitamine— 1 %. Două
kilograme din această mâncare reprezintă cantitatea
necesară pentru creşterea unui kilogram de melci, faţă de
şapte kilograme de lăptuci necesare pentru creşterea
aceleiaşi cantităţi de melci.
Sistemul de creştere a melcilor într-un ciclu biologic
complet (între 18 şi 24 de luni) este folosit în special în
Italia, dar şi în multe alte ţări din lume. Acest sistem se
bazează pe reproducerea şi creşterea melcilor exclusiv în
aer liber, în cadrul spatiilor împrejmuite. Aceste spaţii în
aer liber trebuie foarte bine amenajate, pentru ca melcii să
nu le părăsească. Astfel, gardurile din sârmă cu ochiuri
foarte dese trebuie ridicate la o înălţime de 60—70 de
58
centimetri deasupra pământului, în timp ce fundaţia trebuie
să atingă o adâncime de 40 de centimetri.

FIRME DE CONTACT

--Producători
S.C. Escargo Mureş Prod S.R.L. 3273 Fântânele, str.
Prefabricatelor nr. 99, Mureş
Telefon: 065-163 033 Fax: 065-163 579 Contact: Egon
Klein email: klein@netsoft.ro http:/
/www.escargomures.com/

Rom-Funghi S.R.L.
B-dul Dragalina nr. 18
Arad
Tel.: 285709; Fax: 285709

COMPRODCOOP S.A..
Bdul Timişoara nr. 52, Bucureşti
Tel.: 01-4300157, 4300049
Fax: 01-4000130

Universalcoop S.A.
str. Nuţu Ion nr. 8-12, Bucureşti
Tel.: 01-4102980, 4110610
Fax: 01-4111327, 4102980

S.C. IOMCOOP S.A. SIBIU str. Şoseaua Alba Iulia nr.


110, Sibiu Tel.: 069.229.215, 069.229.215

59
--Ferme de creştere a melcilor

ISTITUTO INTERNAZIONALE di ELICICOLTURA


Via Vittorio Emanuele, 55 - 12062 CHERASCO (CN)
ITALIA Tel.: ++ 39 0172 48.93.82/48.84.78 Fax: ++ 39
0172 48.92.18 E-mail: ist.elicicoltura@tin.it http / /www
lumache-ehci com/en/iridex.html

--Exportatori
Aliment Rom S.R.L
str. Virtutii nr. 8, bloc R13, sc. 1, etaj 8, ap. 93, Bucureşti
Tel.: 01-3129025; Fax: ()1-3129025

Bivuac Impex S.R.L.


str. Sebastian nr. 112, bloc V85. eta~
2, ap. 7, Bucureşti
TeL: 01-2523889; Fax: 01-2526453
E-mail: bivuac@bx.logicnet.ro
Pescarom S.R.L
P-ţa George Coşbuc, Bucureşti Tel.; 01-3362555
Fax: 01-3372197

Standard Nutricia S.R.L.


str. Mihai Eminescu nr. 124, bloc
B1, ap.1, I3ucureşti
Tel.: 01-211~3420/2l23O46
Fax: 01-2113690
E-mail: nutricia@fx.ro

60
Trans Star M V Impex S.R.L.
B-du1 Magheru nr. 41, etaj 2, ap. 1
Bucureşti
Ţel.; 01-6595233 6506813
Fax: 01-6595233

--Restaurante care servesc melci

LA BASTILLE
str. Căderea Bastiliei nr. 72B Tel.: 212 4914; Fax: 212
4919
Orar: 12.00-02.00

--Porteneri externi Franţa

Romanzini 26, Faubourg d’Arlin


25560 La Rsiviere Drugeon
France
Te1.: +33 (0)3 81 38 88 20
Fax: +33 (0)3 81 49 87 20
E-mail: Romanzini@wanadoo.fr

La Fontaine De Bernn Sarl 2, rue de Ia Fontaine


10130 BERNON - FRANCE Tel.: 33 (0) 3.25.70.08.34
Fax: 33 (0) 3.25.70.50.90 E-mail; infos@fontaine-
escargots.com
http:/ /www.escargot.fr

61
Bibliografie:
----revista „Ferma”
----revista „Idei de afaceri”
----„Flora si fauna R. S. S. România”—1973 vol. VI-VII
---- Internet

62