COMESTIBILI
www.documentatii.go.ro
1
RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA MELCILOR
8
Pentru că activitatea de colectare a melcilor se
desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot
desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor
de pădure sau a plantelor medicinale.
Recepţia melcilor
Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit,
igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de
cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport.
Aceste spaţii se pot amenaja în cadrul unei hale sau a unei
curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi
împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni
mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei
aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu
destul de mare de depozitare, spaţiile în care se păstrează
acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică
de cel puţin 50 mp.
Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau
metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca,
pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci
presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când
ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a
cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a
melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în
cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de
selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund
dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este
transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în
cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza
cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.
9
Sortarea melcilor vii
Procesatorii de melci sunt obligaţi să accepte la
prelucrare doar melcii care se înscriu între anumite
dimensiuni: un melc în cochilie, bun pentru prelucrare,
trebuie să aibă un diametru de minimum 28 mm şi
maximum 36 mm. Melcii mai mici de 28 mm sunt
consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru perpetuarea
populaţiei de melci, iar cei cu mărime mai mare de 36 mm
sunt consideraţi adulţi şi trebuie păstraţi pentru
reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm
conţine o cantitate de carne de aproxirnativ 2 grame, în
timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm conţine 9
grame de carne. Dacă există furnizori care aduc la centrele
de recoltare melci în afara acestor dimensiuni, aceştia sunt
obligaţi să ducă melcii înapoi în biotopul de unde au fost
recoltaţi. „Este, intr-adevăr, o mare problemă cu recoltarea
melci1or care nu se încadrează în dimensiunile stabilite,
pentru că există multe persoane fizice, culegători de melci,
care nu cunosc sau nu respectă aceste standarde”, spune
Stelian Păduraru, directorul Comprodcoop. Astfel,
societatea pe care o conduce este nevoită să refuze 10-12%
din cantitatea de melci recepţionată care nu respectă
normele de recoltare. Sortarea melcilor care nu corespund
dimensiunilor se face cu o sită metalică prevăzută cu găuri
la diametrul minim prevăzut, de 28 mm, astfel că melcii
care au un diametru mai mic cad de pe sită şi sunt respinşi.
Melcii mai mari sunt sortaţi cu ajutorul cântaru-lui, însă
melci cu diametrul mai mare decât cel acceptat se găsesc
foarte rar la noi în ţară, în jur de 1 % din totalul melcilor
recoltaţi. În schimb, există mulţi sub dimensiunea
acceptată, acest fapt constituind o reală problemă pentru
10
procesatorii de melci, nu doar pentru că este interzisă
recoltarea lor, ci şi pentru condiţiile impuse în ultimii ani
de exportatori. Aceştia nu mai acceptă melci de dimensiuni
mici, aşa cum se întâmpla până în urmă cu câţiva ani, când
cererea era foarte mare. Dimensiunea melcilor este
determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele
intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de
mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din
sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe
dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt
depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi
aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp,
conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în
lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in
proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.
13
7. După fina1izarea procesării cărnii de melc,
aceasta se păs-trează, în lăzile speciale, timp de 8 ore, în
camera frigorifică, la o temperatură de 1-2 grade Celsius,
pentru e1iminarea conţinutului de apă. Ulterior, carnea se
pune în saci de plastic a câte cinci kilograme şi se
congelează la -30 de grade Celsius, timp de opt ore, sau la
-18, -20 de grade Celsius, timp de aproximativ 24 de ore.
Congelarea se face într-un timp mai lung sau mai scurt, în
funcţie de performanţele tunelu-lui de congelare. După
congelare, carnea se pune la păstrat în camera frigorifică la
o tempera-tură de -1 8 grade Celsius, până în momentul
când se strânge o cantitate de carne suficient de mare
pentru un transport. Carnea de melc se ambalează în saci
de plastic de câte cinci kilograme, iar apoi în cutii din
carton în care încap patru pungi a câte cinci kilograme.
Transportul se face cu camioane frigorifice, în care se
păstrează o temperatură de -18 grade Celsius, un camion
având o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul
către beneficiari se plăteşte de către producătorul de carne
de melci şi reprezintă un cost de aproximativ 0,16 euro pe
kilogramul de melci.
14
15
Tratarea cochiliilor
Preţul melcilor
Preţul melcilor a scăzut constant în ultimii cinci ani,
ca urmare a două fenomene. Puterea de cumpărare a
francezilor şi a altor consumatori din ţările vest-europene a
scăzut, fapt care nu a dus la o scădere importantă a
cantităţii de carne de melc consumată, ci la orientarea con-
sumatori1or către produsele mai ieftine. Scăderea preţului
melcilor a fost influentată puternic şi de apariţia a tot mai
multe oferte din ţările din sud-estul Europei şi fostele state
ale Uniunii Sovietice. Dacă înainte de 1989, Franţa importa
melci mai ales din Grecia, Iugoslavia, Cehia, Ungaria,
Bulgaria şi România, acum există oferte şi din Republica
Moldova, Belarus sau Ucraina, fapt care a dus la creşterea
ofertei şi scăderea preţului mel-cilor. Pentru a reduce şi mai
mult costurile de producţie, principalii producători de carne
de melc din Franţa şi-au deschis în ultimii ani centre de
colectare şi procesare a melci1or chiar în ţările
exportatoare, reuşind astfel să devină, prin oferirea unui
19
pret mai mare pentru kilogramul de melci recoltaţi,
principalii procesatori de carne de melc din aceste ţări. În
România, de exemplu, două mari companii franceze şi-au
deschis centre de colectare şi procesare a melcilor, reuşind
ca în doar câţiva ani să acopere peste jumătate din
producţia de melci din ţara noastră. Pomarom din Alba
Iulia a ajuns să recolteze anual între 600 şi 1 .000 de tone
de melci, adică aproape jumătate din producţia totală a
tării.
Preţul de achiziţie pentru un kilogram de melci vii
este între 0,45 şi 0,55 euro, adică 10.000-15.000 de lei
kilogramul, în timp ce un kilogram de carne de melc
prelucrată (congelată) se vinde la export cu aproximativ
cinci euro, iar cochiliile cu aproximativ patru euro.
Profitul foarte mare rezultat în urma prelucrării
melcilor este datorat, în mare parte, preţurilor foarte mici
de achiziţie a melcilor vii şi vinderii cărnii de melc şi a
preparatelor finale din această carne la preţuri foarte mari,
aceste produse constituind o delicatesă în ţările
consumatoare.
Dacă între anii 1995-1997, preţul unui kilogram de
melci prelucraţi (produse din melc) se vindea în străinătate
cu aproximativ 8 euro, după 1997 a început declinul pieţei,
un kilogram ajungând acum la un preţ mediu de 5 euro. In
Franţa, Italia, Germania sau Stelele Unite, preţul cărnii de
melc variază foarte mult, în funcţie de specia melcilor,
mărimea lor şi calitatea produselor. Astfel, preţul unui
kilogram de melci conservaţi, din import, în Franţa este
între 3 şi 7 euro. Preţul unei porţii de melci, care conţine
cinci-şase bucăţi, la un restaurant din America variază între
şapte şi 18 dolari. Un pound de melci, care conţine 50-60
20
de bucăţi se vinde cu 90 de dolari.
Adrian Georgescu, directorul Agenţiei de Protecţie a
Mediului Sibiu, spune că se nasc adevărate scandaluri din
cauza afacerilor cu melci, pentru că „se câştigă bani grei de
pe urma lor”. Problemele apar ca urmare a intrării pe piaţa
sibiană a unor firme din afara judeţului, care încearcă să
cumpere melci vii de la ţărani.
Pentru a stopa traficul cu melci, el vrea să ceară
ajutorul Poliţiei pe perioada culegerii melcilor (aprilie-
iunie). Cele mai populate zone cu melci din Sibiu sunt
Miercurea Sibiului, Mediaşul şi Podişul Târnavelor.
Costuri
Achiziţia de melci (100.000 kg rnelci vii x 10.000 lei/kg )
…………..1.000.000.000 lei
Transport (5 transporturi x 3.000.000 lei)
…………..15.000.000 lei
Salarii (10 muncitori x 3.000.000 lei!4 luni)
…………120.000.000 lei
Apă, curent electric, telefon, alte cheltuie1i
………….80.000.000 lei
Venituri
22
………………2.300.000.000 lei
Total venitun………………………….9.500.000.000 lei
SPECII COMESTIBILE
Cresterea
33
majoritatea suporta variatii de temperatura. Temperatura
optima este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand
temperatura scade sub 7 °C melcii hiberneaza. Sub 12 °C
melcii sunt inactivi si sub 10 °C cresterea inceteaza. Cand
temperatura creste mult peste 27 °C sau conditiile devin
prea uscate, de asemenea melcii hiberneaza. Vantul este
foarte daunator pentru melci deoarece viteza sa duce la
scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala.
Umezeala:
Melcii au nevoie de umezeala multa dar nu de locuri
ude. Solul pe care traiesc trebuie sa fie pravazut cu un
drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu
permite apei de ploaie sa formeze balti, existand pericolul
ca melcii sa se innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa
aiba 80 % umiditate. Noaptea, umiditatea aerului de 80 %
va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din activitatea
melcilor, inclusiv hranirea, are loc in timpul noptii,
maximul activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea
intunericului. Temperaturile mai scazute stimuleaza
activitatea, si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa se
miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite in
timpul zilei. La nevoie, pentru a mentine umiditatea
adecvata se folosesc pulverizatoare.
Solul:
Se foloseste un sol de o calitate medie care sa nu fie
nici prea nisipos dar nici sa aiba un continut ridicat de
argila. Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare. Solul
cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel
care contine 20-40 % materie organica. Solul trebuie sa fie
asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia
34
sunt abundente. Daca in ferma ta de melci cresc plante ai
mare grija de ele si mentine-le umede. Pliveste-le regulat.
Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu calciu si adu-l la o
valoare apropiata de pH 7. Pe langa valoarea pH-ului
solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat in sol cat si in
alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca
cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de calciu.
Daca nu exista alta sursa poti folosi piatra de var. Tratarea
solului se poate face cu poliacrilamide cu o compozitie de
12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura preparare in 250 ml
apa/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare confera
solului o rezistenta la spalare. Aceasta tratare permite
curatirea regulata fara a distruge structura faramitata a
solului care ajuta la depunerea oualelor. Melcii sapa in sol
si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea
furnizand unele substante nutritive. Lipsa unui sol bun
duce la dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar
daca au o hranire regulata cresterea poate ramane in urma.
Melcii mananca mai des mancare decat noroi. Uneori
mananca doar una dintre ele. Acesta este unul din motivele
pentru care melcii nu pot fi ingramaditi intr-un tarc stramt.
Solul, cu exceptia cand este schimbat des, se va umple de
mucozitati si grasime. Schimbari chimice pot aparea chiar
si in structura sa.
O amestecatura de turba, argila, balegar, CaCO3 cu
pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegaite sunt de
asemenea foarte bune. Materia organica din sol este la fel
de buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si
magneziu stimuleaza cresterea. Calciul poate fi adaugat in
sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul
35
poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat de
melci cand au nevoie.
Tarcuri si imprejmuiri
Imprejmuirile pentru melci se prefera a fi lungi,
spatioase, in loc sa fie patrate. Acest lucru iti permite sa te
plimbi (fara a face rau melcilor) printre melci si sa ajungi
in mijlocul tarcului. Tarcul poate fi un jgheab cu parti din
lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subtire de otel.
Trebuie acoperit cu o un paravan sau cu plasa. Acoperirea
va tine melcii departe de pasari sau alti pradatori. Gardurile
sunt de obicei inalte de 2 m plus 5 cm in pamant.
Ingradirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la fel la
mentinerea afara a altor pradatori. Acoperirea ii va proteja
impotriva ploilor torentiale. De asemenea, in timpul iernii
ajuta la hibernarea melcilor. Folositi plasa cu ochiuri de 5
mm pentru garduri. Tarcurile ce contin melci tineri (nou-
nascuti) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le
place sa se ascunda in special in timpul vremii calde. De
exemplu, faceti rost de un drenaj plastic pentru argila,
taiati-le in doua parti pe lungime, pozitionati unul intr-o
pozitie iar pe celalalt la un unghi drept. Acest lucru va
furniza adapost si va creste cu pana la 50% numarul de
melci pe care puteti sa-i puneti in tarc.
Un sistem de stropitori va asigura umezeala atunci
cand e nevoie. Opriti sistemul la apusul soarelui. Daca este
pornit inca din zori, umezeala poate duce melcii in soare.
Monitorizati temperatura si umiditatea folosind un
termometru si un higrometru. Desi puteti ingradi partile
36
tarcului, interiorul trebuie sa fie o suprafata mult mai
solida.
37
Avand in vedere ca melcii nu vor traversa o legatura
de cupru, o alta solutie ar fi sa imprejmuiti partea de sus a
gardului cu o banda de cupru de 7-8 cm latime. Ati putea
monta banda astfel incat o parte din ea sa fie inauntru, fiind
paralela cu podeaua. Daca banda e prea aproape de pamant,
ploaia poate uda banda de cupru si va lasa anumite
substante peste care melcii nu pot trece. De asemenea fiti
atent sa ingropati adanc capatul gardului pentru ca melcii
sa nu sape sub el.
Tarcuri cu gradini
O metoda alternativa este sa construiti un tarc cu o
suprafata de 10 m2 in mijlocul tarcului. Plantati urzici si
anghinare in mijlocul tarcului. Melcii vor alege ce sa
manance. Daca nu a plouat, dati drumul la stropitori timp
de 15 minute la lasarea serii inainte ca melcii sa adoarma.
Dezavantajul acestei metode este ca daca melcii nu sunt
maturi pana la sfarsitul anului este dificil sa obtineti o noua
recolta.
Tuneluri din plastic
Sunt ieftine si sunt imprejmuiri foarte usor de
construit, insa e dificil sa reglati caldura si umiditatea. In
tunelu va fi cu 10-20 °C mai cald fata de afara si melcii vor
hiberna de indata ce temperatura se va ridica la 27 °C.
38
Cu melci crescuti in tarcuri inchise, in conditii
supravegheate, reproducerea variaza in functie de specia
crescuta. De exemplu, un crescator a descoperit ca melcul
Helix aspersa din Marea Britanie se descurca mai bine
inauntru decat melcii din alte regiuni. Pentru cresterea
melcilor inauntru trebuie pastrata o temperatura de 21 °C si
o umiditate relativa de 80 % - 90 %, dupa unele surse chiar
95 %, altele recomanda 75 % umiditate pe timpul zilei si
95 % in timpul noptii. Centrul de helicicultura a
recomandat 65 % - 75 % umiditate ziua si 85 % - 95 %
umiditate noaptea la 20 °C. In orice caz evitati umiditatea
mai mare de 95 % (chiar 90 %) pe o perioada mai lunga de
timp. Umiditatea in exces poate ucide melcii. Temperatura
optima si temperatura relativa depind de mai multe lucruri,
incluzand varietatea melcilor, chiar daca cresterea se face
impreuna. Pentru Helix aspersa, temperatura optima pentru
clocirea oualor se pare ca este de 20 °C, cu o umiditate
relativa de 100 %. A nu se tine solul prea umed atunci cand
umiditatea ajunge la 100 % pentru ca ouale vor absorbi
apa, ducand la craparea lor.
39
Trebuie folosita o lumina fosforescenta pentru a da o
lumina artificiala. Melcii raspund in mod diferit la durata
orelor de lumina. Raportul lumina-intuneric influenteaza
activitatea, hranirea, imperecherea si depunerea oualor. 18
sau chiar mai multe ore de lumina stimuleaza activitatea de
crestere a Helix aspersa.
Unele specii de melci asociaza numarul mare al
orelor de lumina cu inceputul verii cand se atinge maximul
procesului de crestere. 18 ore de lumina ar trebui sa fie
optime pentru inmultirea lor (imperecherea si depunerea
oualor) insa melcii tot in intuneric se vor inmulti mai bine.
40
Prezentarea de crestere a Helix pomatia in cutii
Construiti cutii din lemn cu marimea de 25/35 cm si
cu o inaltime de 25 cm. Taiati o gaura cu diametrul de 6
mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si
acoperiti-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat.
Acoperiti marginea cu acelasi paravan astfel incat sa
formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa se deschida sau
sa poata fi mutat. Tineti cutiile pe rafturi pentru a putea fi
usor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de
gradina, sol sterilizat care nu contine insecte, bacterii
(folositi sol fertil si netratat chimic). Partial acoperiti solul
cu muschi de padure dar lasati spatiu suficient pentru melci
pentru a se putea tari pe noroi. Muschiul de padure trebuie
si el umezit. Mutati in cutii (3 melci la o cutie) din tarcurile
neacoperite acei melci care au inceput sa faca gauri pentru
a-si depune ouale. Dupa ce au depus oua, duceti-i inapoi in
tarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie
intotdeauna tinut usor umed. Prea multa umezeala e
periculoasa pentru melci avand in vedere ca o pot absorbi
si pot crapa. Ouale clocesc in 25 zile dar melcii tineri vor
ramane in coaja oualor. Vor iesi dupa 10 zile din cuib
ivindu-se pe muschiul de pamant sau pe peretii cutiei.
Melcii care stau pe peretii de lemn sunt in pericol de uscare
si trebuie mutati cu grija si pusi pe muschiul de pamant.
Cochiliile sunt foarte fragile in aces timp. Melcii tineri
trebuie luati cu frunze de salata verde. Aceasta prezentare
de crestere in cutii nu include si un jgheab de apa, dar
melcii trebuie sa aiba acces la apa. La 3 saptamani dupa ce
au iesit pe muschi, melcii tineri trebuie pusi impreuna intr-
un container. Trebuie luat muschiul si noroiul cu grija
pentru a nu fi omorati melcii. Solul trebuie schimbat cu
41
muschi si noroi proaspat. Numarati melcii dupa care
puneti-i inapoi in cutie. Melcii pot fi tinuti si iarna in aceste
cutii dar acestea trebuie tinute intr-o camera rece protejata
de inghet. Camera nu trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau
mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni activi din nou in
primavara. Cand temperatura va ajunge la 5 °C. Hraniti-i 4
saptamani. Acum ar trebui sa aiba 8 mm. Mutati-i in tarc
sau in cutii curate si pregatiti cutiile pentru un nou sezon.
Helix pomatia se maturizeaza intre 18 luni si 4 ani.
Sisteme mixte
O varianta a modului prezentat mai sus (cresterea in
cutii) ar fi sa lasati melcii sa-si depuna ouale in tarcuri
neacoperite, apoi transportati cu grija ouale in cutii. In tarc
trebuie cautati melcii care au sapat gropi si care au inceput
sa-si depuna ouale. Puneti un semn chiar langa gaura. Cand
melcul a terminat de depus oua si pleaca folositi o mistrie,
sapati dupa oua si mutati-le, insa cu grija pentru ca pot fi
lovite sau acoperite cu noroi.
42
Exemplu: 5 pasi in cresterea melcilor
Cei care cresc Helix aspersa au realizat ca sunt 5 pasi
si anume: reproducerea, clocirea, dezvoltarea, ingrasarea si
in final maturizarea. Cutiile au peretii din lemn cu margini
bine definite, sol cu rame (pentru a purifica solul) pe
fundul lor vegetatie, tigle curbate care sa asigure un
acoperis, alimentatoare si jgheaburi de apa. Aceste cutii pot
fi afara sau pentru a avea rezultate mai bune se pot pune in
sere atata timp cat serele nu depasesc temperatura normala
si nu sunt prea uscate. Un cercetator a afirmat ca in cutiile
aflate afara la fiecare melc s-au mai produs inca 7 tineri, pe
cand in sere cate 9-12. Cercetatorul a constatat ca in
conditii mai bune fata de acelea pe care le-a avut fiecare
melc crescator ar fi produs cate 15 melci tineri.
Tarcul unde melcii trebuie ingrasati poate fi afara sau
in sere. Temperaturile ridicate din timpul verii si umezeala
insuficienta pot duce la stoparea cresterii melcilor sau la
aparitia unor malformatii, aceasta fiind o problema mai
mare pentru sere, cand soarele poate supraincalzi cladirea.
Un sistem de stropitori (unul obisnuit sau unul horticol)
poate furniza umiditatea. Fiti siguri insa ca apa in exces
poate fi drenata. Tarcurile pentru ingrasare pot contine
bucati de plastic greu, atarnate de margine, sprijinite de un
raft lasand doar varful sa atinga solul. Fiecare bucata de
43
plastic are 10 cm. Aceste bucati de plastic ofera
posibilitatea melcului de a se odihni si de a se ascunde.
Alimentatoarele pot fi puse pe un raft care suporta si
bucatile din plastic. Pune un strat de nisip si un strat de
humus cu rame pe fundul tarcului. Ramele vor ajuta la
curatarea picaturilor de grasime ale melcilor. Poti pune
melcii care vor cloci vara viitoare intr-o camera racoroasa
pentru hibernare pe timpul iernii. Apoi pe la 1 aprilie muta-
i in tarcul pentru maturizarea lor. Daca ai mai multe tarcuri
pentru ingrasarea lor pune-i pe fiecare separat: mici, medii
si mari. Nu pune mai mult de o treime pe m2 din tarc. Cum
melcii pierd din greutate in timpul verii, unii crescatori nu
tin stocul dupa greutate ci dupa numarul lor. Pentru Helix
aspersa 10-12 melci pe m2 este maximul.
Tarcurile pentru crestere pot fi construite la fel ca si
cele pentru ingrasare sau cele pentru ingrasare pot fi
folosite pentru crestere dupa ce au fost colectati melcii
maturi. Colecteaza cativa si pe restul lasa-i sa creasca.
Canibalism
Primul melc care cloceste isi mananca coaja
propriilor oua, acestea dandu-i calciu. Apoi poate incepe sa
manance oua inca neclocite. Daca ouale de melc sunt
pastrate la temperatura optima de 20 °C (pentru unele
specii) si daca unul din oua nu are suficienta umezeala
multe dintre ele vor cloci la o diferenta de o zi sau trei.
Canibalismul atunci poate scadea, insa daca timpul
clocirii se va mari si canibalismul va creste. Unele dintre
oua sunt oua nefertile sau care nu s-au dezvoltat normal,
dar uneori chiar si embrioni dezvoltati sunt mancati. Melcii
tind sa-si manance ouale din propriile specii.
44
Adunarea melcilor
Pe langa cresterea melcilor, ei pot fi luati din
anghinare, din livezile de portocali, kiwi sau avocado.
Ingrijitorii acestor livezi ii pot culege in schimbul unei
anumite taxe. In livezile de portocali s-au pus benzi de
cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se
va tari pe el in cautarea hranei se impiedica de aceasta
banda unde vor ramane cateva zile fiind foarte usor de
cules. Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o
ferma au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca
trebuie sa se acomodeze cu conditiile. Acestia pot sa fi
consumat substante otravitoare, chimicale sau plante
otravitoare de aceea nu trebuie imediat folositi. Puneti-i
intr-un tarc si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca ei sa fie
purificati de orice toxina. Daca sunt bine dupa 3-4 zile ar
trebui sa fie niste melci sanatosi. Luati-le mancarea pentru
cel putin 1-2 zile. Lasa-le doar apa
Hranirea
Perioada de hranire este din aprilie pana in octombrie
sau poate varia in functie de climat. Nu puneti mancarea in
palcuri mici pentru a nu risca insuficienta spatiului de
hranire. Melcii mananca si mancare solida prin razuirea cu
limba. Hranirea depinde de vreme, insa melcii nu simt
nevoia de a se hrani in fiecare zi. Irigarea in timpul noptii
poate stimula melcii sa manance avand in vedere ca
umezeala ii ajuta sa se miste mai bine.
Puneti melcii crescatori in tarcurile pentru crestere
din luna aprilie pana la inceputul lui mai. Hraniti-i pana la
jumatatea lui iunie cand incepe imperecherea si melcii nu
45
mai mananca. Melcii vor incepe sa manance imediat dupa
ce au depus ouale. Dupa ce au depus ouale puteti muta
melcii adulti, lasand mai mult spatiu pentru miscare si
pentru clocire.
Melcii, desi din aceeasi specie dar din regim diferit
pot avea preferinta la felul de mancare. Cateva feluri de
mancare ce prefera melcii: fructe si frunze de mar, caise,
anghinare (un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de
varza, musetel, garoafe, morcov, conopida, radacina de
telina, cirese coapte, arpagic, citrice, trifoi, castravete,
papadie, maselarita, salba de gradina, praz, salata verde,
crin, magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovaz, ceapa
verde, panseluta, patrunjel, piersici, pere coapte, petunii,
prune, cartofi, dovleac, ridichi, trandafirasi, spanac, ciulini,
rosii, napi, grau, coada soricelului, carciumarease, etc.. Vor
respinge plante ce contin alcaloizi si care contin chimicale
defensive. Ei prefera frunzele suculente in locul celor seci.
Daca-i hraniti cu fructe stricate, cartofi copti, imediat
trebuie luate resturile. Puteti arunca niste tarate ude peste
frunze. Dieta trebuie sa contina 20 % tarate de grau si 80 %
fructe sau vegetale. Unii crescatori folosesc ovaz, faina de
porumb, faina de soia sau gainatul de pui, de unde ei isi iau
calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu pentru
a se hrani ci pentru a-si face gauri pe unde pot iesi. Uneori
melcii pot manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a
10-20 % din greutatea lor.
46
Melcii activi lipsiti de mancare pierd o treime din
greutatea lor inainte de a muri, un proces care tine de la 8
la 12 saptamani. Furnizati-le calciu cel putin o data pe
saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina
saruri daunatoare. Amestecati calciul si tarata de grau,
cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie, aceasta impiedicand
rostogolirea resturilor pe pamant.
Unii cercetatori folosesc gainatul de pui. Poti sa tai o
tava din plastic pe lungimea lor, creand doua jgheburi.
Gainatul contine 16-17 % proteine luate din hrana animala
fiind bune pentru crestera melcilor. Suplimentarea hranei
cu gainat poate duce la scaderea mancarii propriilor oua.
Doua feluri de mancare ce ajuta la cresterea melcilor sunt:
A - 58 % porumb, 16 % soia, 18 % sorg, 7 % piatra
de var pisata (40 % Ca)
B - pilule cu concentratia 10% porumb, 15 % soia,
20 % sorg, 44 % orz si 6 % piatra de var pisata (40 %
Calciu)
Pilulele sunt bune pentru melcii mari dar la melcii
tineri trebuie pisate. Ei arata o preferinte pentru mancarea
47
umeda, de aceea trebuie lasat liber accesul catre zona unde
este apa. Trebuie curatate tot timpul recipientele de
mancare si apa. Cantitatea de mancare depinde foarte de
mult de umiditatea aerului si de accesul catre zona de apa.
Pentru a evita inecarea melcilor poti servi apa in recipiente
adancite. Alti factori care pot influenta hranirea sunt
temperatura, lumina, densitatea. O alternativa pana veti
gasi hrana cea mai buna este sa-i hraniti cu hrana compusa
jumatate din vegetale si jumatate din graunte sau gainat.
Melcii tineri Helix aspersa mananca si lapte praf.
Rapiditatea cu care asimileaza ridica rata cresterii.
Boli si daunatori
Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta
si la buna lor crestere. De exemplu mancarea trebuie
inlocuita zilnic pentru a impiedica alterarea. Ramele ajuta
la pastrarea curateniei solului. Parazitii, ciupercile si
artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas
aeruginosa cauzeaza infectii intestinale. Aveti grija la
pradatori cum ar fi: sobolani, soareci, cartite, sconcsi,
pasari, nevastuici, broaste, soparle, unele specii de flururi,
gandaci si greieri, miriapode, unele specii de melci
carnivori (Strangesta capillacea).
48
Densitatea populatiei
Densitatea populatiei poate afecta productia de
melci. Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2
sau 4 melci mari la Helix pomatias, sau 1 kg pe 1 m2, care
va compensa cu marimea melcului. Cel mai bun rezultat
pentru o crestere buna este de 8 melci pe 1 m2. Pentru
Helix pomatia, pentru o crestere buna se recomanda 2-4
melci pe m2.
Melcii isi opresc procesul de crestere cand sunt prea
ingramaditi sau cand grasimea este intr-o cantitate ridicata.
Aceasta grasime poate de asemenea opri si reproducerea.
Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au
o crestere mai rapida fata de un grup mic. Probabil ca isi
gasesc mai repede perechea. Melcii intr-o aglomerare cresc
mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si un
nivel ridicat de mortalitate. Melcii care ajung la maturitate
sunt inca mici, depun putine oua, iar rata de clocire este
mica. Acesti adulti slab dezvoltati se vand mai ieftin.
Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un factor comun in
ferme. Pentru Helix aspersa se recomanda o treime pe 1m2
de sol de melci ce cantaresc 1g.
Transportul melcilor
Selectati doar melcii activi pentru transport pentru ca
unul inactiv poate fi bolnav sau poate muri. Cel mai bine
este sa transportati melci vii (legea pemite acest lucru) in
locul celor care hiberneaza, incepand cu lunile reci pana in
martie. Verificati fiecare melc pentru a fi sigur ca sunt
sanatosi. Puneti-i intr-un container iprejmuit cu gheata
pentru a tine temperatura scazuta si pentru a mentine melcii
49
in hibernare. Cand caldura e prea mare, nu se pot aseza
chiar asa de bine in cutii. Fiind animale vii, trebuie sa va
purtati bine cu ele, cu delicatete. Unele surse afirma ca nu
ar fi bine transportarea lor vii mai ales dupa luna iunie,
pentru ca incep sa-si schimbe gustul.
Helix aspersa are cochilia fragila pana la maturitate
cand isi formeaza buza, deci melcii nedezvoltati nu se pot
comercializa. Melcii tind sa nu se hraneasca in timpul
transportului. A nu li se da hrana pentru ca aceasta se poate
altera ducand la imbolnavirea sau chiar moartea lor.
Curatati-le tuburile digestive pentru a fi sigur ca nu mai au
resturi de mancare sau nisip. Cu 3 sau 4 zile inainte de
transport puneti melcii in containere fara noroi sau alte
feluri de mancare. Hraniti-i cu faina de porumb sau tarate
timp de cateva zile. Cum va trece prin tubul digestiv il va
curata de resturile de mancare. Incheiati procesul de
hranire dar lasati-le apa. Curatati tarcurile si melcii de
cateva ori pe zi de mucus si materii fecale. Daca se face
transportul in cutii, acestea trebuie sa aiba gauri, de obicei
acoperite pentru a preveni iesirea sau ranirea melcilor. Dar
nu uitati ca melcii pot sa impinga un obstacol cu o forta
mai mare de cateva ori decat greutatea lor.
Productia
Singura specie de melci care se poate produce în
condiţii bune în crescătorii este Helix Aspersa (Petit-Gris),
cu toate că în ultimul timp, cercetătorii au început să obtină
rezultate bune şi cu specia Helix Pomatia (Gros-Gris).
Melcul este un gasteropod (pulmone) hermafrodit, care se
înmulţeşte prin metoda fecundării. Numărul ouălor depuse
diferă foarte mult (între 50 şi 200), dar în medie se obţin
100 de pui. Semnul care arată că melcul a ajuns la
maturitate este dunga neagră de pe spate şi cochilie,
moment în care acesta cântăreşte între 8 si 15 grame în
cazul speciei Petit-Gris şi 15-25 grame pentru Gros-Gris.
In mediul natural, din cauza lungi1or perioada de
inactivitate din timpul perioadelor cu climă defavora-bi1ă,
un melc ajunge la maturitate între 12 şi 18 luni. În
crescătorii însă, un melc poate ajunge la maturitate între 4
şi 6 luni.
Exisă, fireşte, mai multe metode de creştere a
melcilor, care sunt determinate în principal de tipul de
54
crescătorie ales, intensiv sau într-un ciclu de creştere pe o
perioadă normală, la fel ca în mediul natural. Cea mai
utilizată metodă este una de mijloc, denu-mită metoda
mixtă, folosită în Franţa. Aceasta constă în realiza-rea
reproducerii, clocitului ouălor şi a îngrijirii puilor (creşa),
în spaţiu acoperit. In acest caz este necesar un control al
temperaturii, umidităţii şi luminozitătii. Îngrăşarea melcilor
se face în spaţii exterioare cu suprafeţe variabile.
Experienţa a demonstrat că această tehnică dă
rezultatele ce-le mai bune şi mai rapide, motiv
pentru care o prezentăm şi noi.
Producţia poate fi proiectată fie în varianta intensivă,
cu un ciclu de 1 an, fie pentru un ciclu de 2 ani. Creşterea
intensivă se rea1izează în parcuri exterioare, în anotimpul
cald (aprilie-septembrie). Melcii sunt recoltaţi la sfârşitul
lunii mai şi puşi pentru 7 luni la hibernare. In ianuarie
urmează o perioadă de refacere,
iar din februarie până în apri1ie, celelalte trei faze:
reproducerea, ecloziunea, creşa. Puii ieşiţi din creşă sunt
instalaţi în parcuri (crescătorii în aer liber) la sfârşi-tul lui
martie, începutul lui apri-lie. Astfel, în prima jumătatate a
lunii aprilie, se obţin melci cu 2-6 săptămâni de creşă.
Primii melci bordaţi (maturi) apar la începu-tul lui iulie,
ponderea lor atin-gând 70-80%. La sfârşitul lui sep-
tembrie, crescătoria se goleşte.
Reproducătorii
55
Este recomandabil să se folosească pentru reproducere
melci bordaţi (ajunşi la maturitate), provenind din mediul
natural. După un prim ciclu de producţie, crescătorul va
avea suficientă experienţă pentru a-şi se1ecţiona propriii
reproducători, alegând exemplarele cu creşterea cea mai
rapidă şi punându-le în hibernare pentru şase luni, începând
din iulie. Randamentul reproducerii variază între 25 şi
65%, dai mortalitatea în hibernare poate atinge 20%.
Aşadar, pentru a asigura un puiet de 25.000 de exemplare,
trebuie selecţionate circa 1250 de exemplare bordate.
Hibernarea
Hibernarea durează între 3 şi 8 luni, începând de la data
achiziţionării exemplarelor destinate reproducerii. Melcii
se stochează în cutii cu capacitatea de 200 de exemplare,
fără hrană sau apă. Cutii1e sunt ţinute o perioadă de
tranziţie la temperatura de 15 grade Celsius şi o alternanţă
zi-noapte de 16 ore lumină şi 16 ore întuneric, până ce
melcii se lipesc pe pereţii laterali. În acest moment, cutiile
pot fi introduse într-o cameră rece, la temperatura de 5
grade Celsius, umiditatea de 85% şi cu aceeaşi alternanţă
de lumină. La ieşirea din hibernare, fiecare cutie este
aşezată într-o celulă de reproducere, la 20 de grade Celsius.
Umezirea fundului cutiei stimulează trezirea melcilor.
Exemplarele care supravieţuiesc sunt recuperate şi puse în
cutii curate, destinate reproducerii.
Reproducerea
Acuplările încep chiar din primele zi1e. Este bine să se
aştepte a cincea săptămână pentru a se colecta un lot
important de ponte şi a le instala, grupate câte patru, în
56
vase de sticlă în care s-a pus nisip de râu umed. Perioada
de pontă durează 10-15 săptămâni. După ce cantitatea de
ouă preconizată a fost depusă, se recomandă vânzarea
melcilor rămaşi pentru consum, întrucât mortalitatea lor în
această perioadă tinde către 50%.
Incubaţia şi creşa
Perioada de ecloziune este de 1-14 zile. Din acest motiv,
ouăle vor fi incubate la o temperatură de 20 de grade
celsius, potrivit metodei care presupune folosi-rea unui
strat de incubare, sau 25 de grade, în cazul metodei
incubării fără strat protector. Durata de menţinere în creşă
depinde de data de naştere a exemplarelor. Cele născute la
mijlocul lunii februarie vor rămâne 6-7 săptămâni, iar
ultimele, născute la sfârşitul lui martie, vor rămâne 1-2
săptămâni în creşă. Hrănirea se face săptămânal, la
discreţie. În acest interval, greutatea melcilor se dublează la
fiecare două săptămâni, iar mortalitatea variază între 10 şi
50%.
FIRME DE CONTACT
--Producători
S.C. Escargo Mureş Prod S.R.L. 3273 Fântânele, str.
Prefabricatelor nr. 99, Mureş
Telefon: 065-163 033 Fax: 065-163 579 Contact: Egon
Klein email: klein@netsoft.ro http:/
/www.escargomures.com/
Rom-Funghi S.R.L.
B-dul Dragalina nr. 18
Arad
Tel.: 285709; Fax: 285709
COMPRODCOOP S.A..
Bdul Timişoara nr. 52, Bucureşti
Tel.: 01-4300157, 4300049
Fax: 01-4000130
Universalcoop S.A.
str. Nuţu Ion nr. 8-12, Bucureşti
Tel.: 01-4102980, 4110610
Fax: 01-4111327, 4102980
59
--Ferme de creştere a melcilor
--Exportatori
Aliment Rom S.R.L
str. Virtutii nr. 8, bloc R13, sc. 1, etaj 8, ap. 93, Bucureşti
Tel.: 01-3129025; Fax: ()1-3129025
60
Trans Star M V Impex S.R.L.
B-du1 Magheru nr. 41, etaj 2, ap. 1
Bucureşti
Ţel.; 01-6595233 6506813
Fax: 01-6595233
LA BASTILLE
str. Căderea Bastiliei nr. 72B Tel.: 212 4914; Fax: 212
4919
Orar: 12.00-02.00
61
Bibliografie:
----revista „Ferma”
----revista „Idei de afaceri”
----„Flora si fauna R. S. S. România”—1973 vol. VI-VII
---- Internet
62