P. 1
Cresterea melcilor

Cresterea melcilor

5.0

|Views: 1,413|Likes:
Published by srg18grs

More info:

Published by: srg18grs on Jul 04, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

CREŞTEREA MELCILOR COMESTIBILI

www.documentatii.go.ro

1

RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA MELCILOR Melcul este protejat prin lege Melcul a fost apreciat încă din antichitate pentru gustul cărnii sale, iar în prezent este tot mai greu de găsit în Franţa, principala tară consumatoare de specialităţi din carne de melc. Motivele pentru care melcii sunt tot mai rari sunt campania intensă de culegere a acestora, pe fondul dezvoltării industriei agroalimentare, precum şi aplicarea tehnicilor agricole moderne care distrug habitatul melcilor. Proaspeţi sau congelaţi, sub formă de conservă sau semipreparate, nimeni nu poate contesta gustul deosebit al melcilor, un produs gastronomic prin excelenţă francez. Cu o piaţă estimată între 30.000 şi 40.000 de tone de melci vii, Franta rămâne cel mai important consumator din lume. Pentru că producţia proprie nu poate acoperi cererea, francezii importă în jur de 20.000 de tone de melci anual. Creşterea consumului, care a dus la diminuarea populaţiei de melci din habitatul lor natural, precum şi dependenţa de importuri au determinat apariţia culturii melcilor de pădure, sub denumirea de helicultură. Cu toate că recoltarea melcilor este reglementată şi raţionalizată, în scopul protejării speciei, cei care se ocupă cu această afacere cred că există, totuşi, pericolul ca melcii să ajungă pe cale de dispariţie. „În Germania şi Franţa s-a încheiat recoltatul melciilor încă de acum 20 de ani, ca urmare a exploatării lor necontrolate. Cehii au limitat recoltarea melcilor după 1989 şi se pare că urmează şi
2

Ungaria, iar România nu e departe”, consideră directorul Comprodcoop, Stelian Păduraru. Pentru a preveni exploatarea abuzivă a melcilor, în urmă cu câţiva ani a fost interzis exportul de melci vii, neprelucraţi. Măsura a fost luată după ce exporturile de melci vii au luat un avânt foarte mare în primii ani de după 1990, punând în pericol atât populaţia de melci, cât şi existenţa firmelor care se ocupă de prelucrarea acestora în ţara noastră. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului susţine că, în ultimii ani, presiunea asupra resurselor naturale ale ţării, printre care se află şi melcii, a crescut considerabil, acestea fiind foarte solicitate, în special pe piaţa externă. Pentru evitarea supraexploatării acestor resurse, începând din anul 1997, a fost reglementat regimul de desfăşurare a activităţilor de recoltare ,capturare şi achiziţie a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică şi a altor bunuri ale patrimoniului natural, în scopul comercializării pe piaţa internă şi la export. Specii de melci Pe teritoriul României se găsesc două specii principale de melci folosiţi pentru consum,care aparţin genului Helix: Helix Pomatia (melcul de livadă) şi Helix Lucorum (melcul de pădure). Melcul de livadă este cel mai răspândit, reprezentând aproximativ 70% din populaţia de melci recoltaţi pentru valorificare, acest melc având şi o carne de o calitate ridicată, foarte apreciată de consumatori. Melcul de livadă se găseşte în special în zona intracarpatică din Transilvania, în preajma pârâurilor şi râurilor, a păşunilor şi livezilor. Cele mai mari bazine cu o populaţie bogată în această specie sunt în judeţele Mureş, Sibiu, Alba, Argeş şi Călăraşi. In Franţa, Helix Pomatia se comercializează sub
3

denumirea de melc de Bourgogne. Acesta este un melc mare care se consumă în principal în estul ţării, putând atinge 45 mm în diametru şi o greutate de 40 de grame. Cochilia are formă de glob, de culoare deschisă, motiv pentru care el mai este cunoscut şi sub denumirea de „marele alb”. Melcul de pădure are o carne de calitate mai slabă. Această specie se întâlneşte mai mult în Dobrogea, Constanţa şi în zona Moldovei, în judeţele Bacău şi Iaşi. Această specie mai este cunoscută şi sub denumirea de melcul turcesc, întrucât trăieşte în principal în Turcia şi în alte ţări balcanice (Bulgaria, Iugoslavia), dar şi în Italia şi alte ţări mediteraneene. Cochi1ia sa este asemănătoare cu cea a melcului de livadă, însă are o culoare mai închisă, cu spirale maronii, şi un diametru care poate atinge 50 mm. Francezii consumă în mod tradiţional speciile Helix Pomatia şi Helix Aspersa, care se comercializează sub denumirea de melcul mic cenuşiu. Este vorba de un melc de dimensiuni reduse, care nu se găseşte în România, consumat în întregime, mai ales în regiunile mediteraneene şi ale Atlanticului. Pentru că piaţa nu a mai putut fi acoperită cu recolta din mediul natural al celor două specii de melci, industria agroalimentară franceză a fost nevoită să recurgă la o a treia specie pentru consum —Helix Lucorum, comercializat sub denumirea simplă de melc. Reglementările privind culegerea melcilor Cantitatea de melci care poate fi recoltată este stabilită în fiecare an de Academia Română, care realizează un studiu de impact, pentru a preveni recoltările abuzive care ar putea duce la dispariţia speciei de melci, aşa cum sa întâmplat deja în alte ţări. Studiul de impact este plătit de
4

către toate societăţile care recoltează şi prelucrează melcii şi în cadrul lui se stabileşte cantitatea maximă de melci care se poate recolta din fiecare localitate din toate judeţele ţării. Plata acestui studiu se face în funcţie de cantitatea de melci recoltată. De exemplu, pentru o cantitate de 200 de tone de melci recoltaţi, Academia percepe o taxă de 18 milioane de lei pentru studiul de impact. Cantitatea este mai mare sau mai mică, în funcţie de numărul populaţiei de melci care este descoperită în regiune de către cercetători. După ce a reglementat cantitatea de melci care se poate culege într-un an, Academia transmite aceste date Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi inspectoratelor regionale de protecţie a mediului care acordă societăţilor o autorizaţie de funcţionare pentru recoltarea melcilor, în limita cantităţilor stabilite pentru anu1 respectiv. Pe parcursul anului 2000, spre exemplu, Inspectoratul pentru protecţia mediului — Sibiu, unul dintre cele mai mari bazine de melci din ţară, a autorizat pentru recoltare o cotă de 250.000 kg de melci Helix Pomatia. Pentru primirea autorizaţiei de mediu care permite recoltarea şi prelucrarea melcilor se plăteşte o taxă la Ministerul Mediu1ui, în valoare de 1 .000 de lei pe kilogramul de melci valorificaţi, iar pentru obţinerea licenţei de export, de la aceeaşi instituţie, taxa este de 250 lei pe kilogramul de melci. Autorizaţia se va elibera de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în acest scop urmând a fi depusă o documentaţie conţinând cerere-tip, copie de pe documentul de plată a tarifului stabilit — între 250.000 şi 500.000 de lei pentru persoane fizice şi între 1 milion şi 2,5
5

milioane de lei pentru persoane juridice — şi un studiu de evaluare a stării resurselor biologice din flora şi fauna sălbatică, elaborat de unităţi de cercetare ştiinţifică şi avizate de comisia de specialitate a Academiei Române. Taxa pentru acordarea avizului sanitar-veterinar de import-export, pentru cochilii de melci, este în valoare de 5.000 de lei pe tonă, iar pentru produsele din melci, de 20.000 de lei pe tonă. Autorizaţiile sanitar-veterinare de funcţionare se vizează anual sau la 2 ani, în funcţie de obiectul de activitate, percepându-se jumătate din taxa prevăzută pentru eliberarea acestora. Pentru desfăşurarea activităţii de prelucrare a melcilor nu este nevoie de alte aprobări speciale, fiind suficiente autorizaţiile şi actele obişnuite pentru o societate de prelucrare a produselor alimentare. Recolta de melci este meteo-dependentă Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar două luni din an, aprilie şi mai, iar uneori, când condiţiile meteo sunt favorabile, perioada se poate prelungi şi în primele săptămâni ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a lungul întregului an, cu excepţia iernii, însă cantităţi importante se găsesc doar în cele două luni de primăvară, favorabile condiţiilor de dezvoltare a melci-lor. In această perioadă se recoltează peste 90% din cantitatea de melci prelucrată pentru export. Cantitatea de melci recoltată depinde şi de conditiile meteorologice existente în cele două luni favorabile pentru această activitate. Melcii ies din cochilii pentru a-şi căuta
6

hrana atunci când afară este cald, afară este cald, când vremea este însorită şi există umiditate (după ploaie şi dimineaţa, pe rouă). Factorii climaterici sunt foarte importanţi pentru identificarea perioadei ideale de colectare. Temperatura optimă când melcii ies la suprafaţă este în jur de 20 de grade, atunci când alternează perioada de ploaie cu căldură. Când e prea frig sau prea cald, melcii stau ascunşi, chiar dacă ne aflăm în plin sezon de recoltare. Perioada zilei în care se recoltează cantităţi mari de melci este dimineaţa şi seara, atunci când soarele nu este puternic, sau în timpul zilei, când cerul este acoperit de nori. Tot datorită umidităţii din sol, melcii se recoltează cel mai bine între orele 5 şi 8 dimineaţa, adică după ce se luminează de ziuă şi până când apare soarele. Când cele două luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci recoltată scade foarte mult, pierderile putând ajunge şi la 50% din cantitatea medie recoltată. Melcii se găsesc în cantităţi mari la liziera pădurilor, în livezile cu pomi fructiferi, în luncile şi în zonele de deal umbrite de copaci sau de alţi arbuşti. Umezeala este indiciul principal pentru prezenţa melcilor, iar locul trebuie să fie luminat şi apărat de razele prea puternice ale soarelui. Afaceri doar din recoltare Dacă pentru prelucrarea melcilor sunt necesare investiţii destul de mari, care constau în principal în procurarea utilajelor necesare şi a unui spaţiu de lucru şi depozitare destul de mare, o afacere foarte rentabilă, cu investiţie minimă, este colectarea melcilor. O cantitate de
7

15-20 de kilograme de melci vii se pot culege într-un interval de 2-3 ore, iar pe parcursul unei zile se poate ajunge şi la o cantitate de 50 de kilograme. Preţul unui kilogram de melci vii achiziţionaţi de centrele de recoltare de la culegători variază între 7.000 şi 15.000 de lei, fiind influenţat de cantitatea, calitatea şi specia de melci. Cel mai bine plătiţi sunt melcii recoltaţi în cantităţi mari, de mărime mare, proaspeţi, cu cochilia intactă. Specia Helix Pomatia (melcul de livadă) se plăteşte cu 20-25% mai mult. Datorită concurenţei tot mai acerbe din ultimul timp între firmele ţare procesează melci, preţul de achiziţie al acestora a sărit de 15.000 de lei kilogramul, putând ajunge chiar şi la 20.000 un kilo-gram, atunci când oferta este cu mult sub nivelul cererii. Câşti-gurile substanţiale care se obţin din recoltarea melcilor au permis în ultimii ani înfiinţarea unor asociaţii familiale care s-au specializat în această activitate. După investiţiile realizate în ultimii doi-trei ani de două importante firme franceze, concurenţa pe piaţa prelucrării melcilor la noi în ţară s-a intensificat. Întrucât prelucrarea cărnii şi a cochiliei sunt operaţii simple şi uşor de realizat, bătălia se dă pe achiziţionarea de la culegători a unor cantităţi cât mai importante şi de bună calitate. Astfel că, în vecinătatea vechilor centre de recoltare aparţinând cooperaţiei, existente în majoritatea judeţelor ţării, au apărut în ultimii ani centrele de colectare ale companiilor private care au intrat în această afacere. Acestea oferă preţuri mai mari cu câteva mii de lei pentru un kilogram de melci vii, pentru a-i atrage pe culegătorii care furnizau materie primă centrelor de stat.
8

Pentru că activitatea de colectare a melcilor se desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor de pădure sau a plantelor medicinale. Recepţia melcilor Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit, igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport. Aceste spaţii se pot amenaja în cadrul unei hale sau a unei curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu destul de mare de depozitare, spaţiile în care se păstrează acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică de cel puţin 50 mp. Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca, pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.
9

Sortarea melcilor vii Procesatorii de melci sunt obligaţi să accepte la prelucrare doar melcii care se înscriu între anumite dimensiuni: un melc în cochilie, bun pentru prelucrare, trebuie să aibă un diametru de minimum 28 mm şi maximum 36 mm. Melcii mai mici de 28 mm sunt consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru perpetuarea populaţiei de melci, iar cei cu mărime mai mare de 36 mm sunt consideraţi adulţi şi trebuie păstraţi pentru reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm conţine o cantitate de carne de aproxirnativ 2 grame, în timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm conţine 9 grame de carne. Dacă există furnizori care aduc la centrele de recoltare melci în afara acestor dimensiuni, aceştia sunt obligaţi să ducă melcii înapoi în biotopul de unde au fost recoltaţi. „Este, intr-adevăr, o mare problemă cu recoltarea melci1or care nu se încadrează în dimensiunile stabilite, pentru că există multe persoane fizice, culegători de melci, care nu cunosc sau nu respectă aceste standarde”, spune Stelian Păduraru, directorul Comprodcoop. Astfel, societatea pe care o conduce este nevoită să refuze 10-12% din cantitatea de melci recepţionată care nu respectă normele de recoltare. Sortarea melcilor care nu corespund dimensiunilor se face cu o sită metalică prevăzută cu găuri la diametrul minim prevăzut, de 28 mm, astfel că melcii care au un diametru mai mic cad de pe sită şi sunt respinşi. Melcii mai mari sunt sortaţi cu ajutorul cântaru-lui, însă melci cu diametrul mai mare decât cel acceptat se găsesc foarte rar la noi în ţară, în jur de 1 % din totalul melcilor recoltaţi. În schimb, există mulţi sub dimensiunea acceptată, acest fapt constituind o reală problemă pentru
10

procesatorii de melci, nu doar pentru că este interzisă recoltarea lor, ci şi pentru condiţiile impuse în ultimii ani de exportatori. Aceştia nu mai acceptă melci de dimensiuni mici, aşa cum se întâmpla până în urmă cu câţiva ani, când cererea era foarte mare. Dimensiunea melcilor este determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp, conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.

Prelucrarea cărnii de melc Întrucât este vorba despre un aliment de lux, consumat în ţări cu mari pretenţii gastronomice, precum Franţa, Italia, Germania sau Statele Unite, procesul tehnologic de prelucrare a cărnii de melc trebuie să se facă cu multă atenţie şi să respecte cu stricteţe condiţiile igienice şi sanitare. Toate utilajele cu care se prelucrează carnea de melc trebuie să fie inoxidabile, iar spaţiile de lucru trebuie să aibă pereţi impermeabili, pentru a nu fi afectaţi de aburul care se emană în cantităţi foarte mari în timpul operaţiunilor de prelucrare, în care se foloseşte foarte multă apă. Toate utilajele care se folosesc pentru prelucrarea
11

cărnii de melc se pot obţine, la comandă, la o întreprindere specializată din ţară, sau se pot importa, noi sau la mâna a doua, din străinătate. Este vorba, în principal, de o bandă de sortare, cazane de fierbere şi clătire a cărnii de melc şi selector pentru calibrarea cărnii pe dimensiuni. De asemenea, pentru că este o carne foarte perisabilă, spaţiile de prelucrare nu trebuie să aibă instalaţii de încălzire. 1. Prima operaţiune în prelucrarea melci1or constă în depunerea acestora pe mese de inox, unde sunt daţi cu sare, astfel încât melcul să-şi introducă întreg corpul în cochilie, operaţiune care se numeşte încochiliere. Acest procedeu este finalizat în momentul în care talpa melcului este perfect retrasă în cochilie, acoperită de o peliculă albă de spumă. Acest lucru este necesar pentru protejarea cărnii în timpul următoarei operaţiuni, opărirea. 2. După ce s-au sărat şi s-a realizat încochilierea, melcii sunt luaţi de pe mesele de inox şi sunt aşezaţi pe o bandă transportoare, tot din inox, care are o mişcare de dute-vino. Deasupra benzii se află dispozitivul de opărire, un tub prevăzut cu găuri, prin care se eliberează aburul fierbinte sau apa fiartă, care opăreşte melcii. Un melc se opăreşte timp de aproximativ un minut, cât durează trecerea pe sub opăritor. 3. După ce au trecut de opăritor, melcii cad pe banda de selecţie, împărţită în două sectoare, loc în care are loc decochilarea: carnea de melc este scoasă din cochilie, cu ajutorul unei furculiţe speciale. Carnea se aşează în sectorul extern al benzii, iar în următorul sector, spre
12

interior,se af1ă două ieşiri, una pentru carne, iar cealaltă pentru cochilii, care cad în lăzile colectoare, plasate sub gurile de ieşire. 4. Carnea de melc este transportată apoi pe alte mese de prelucrare, se îndepărtează aparatul digestiv şi organele interne ale melcului, cu ajutorul unui foarfece special. In acest moment, putem spune că am obţinut carnea de melc curată, gata pentru a fi pregătită în vederea consumului. 5. Pregătirea cărnii începe cu fierberea ei timp de aproximativ 20-25 de minute, într-un cazan obişnuit, în care se pot pune cantităţi mari de carne de melc: 25, 50 sau chiar 100 de kilograme. După ce a fost fiartă, carnea trece prin două operaţiuni de clătire succesive, în apă rece, operaţiuni care se efectuează într-o maşină de spălat circulară (ea dispune de un tambur care se învârte circular). 6. In acest moment, prelucrarea cărnii a luat sfârşit, ea urmând să fie sortată într-un aparat de calibrare (selector), sub forma unui cilindru, care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de zvântare şi uscare a cărnii. Cilindrul este dotat în interior cu mai multe spirale care împrăştie carnea uniform pe întreaga sa suprafaţă exterioară, pe care se af1ă orificii rotunde, de diferite dimensiuni, prin care se sortează carnea. Există mai multe calibre standard de sortare, de 3-5 grame, 5-7 grame, 7-9 grame pentru fiecare bucată de carne de melc sau alte dimensiuni, în funcţie de cerinţele clienţilor. Fiecărei categorii îi corespunde o gură de ieşire, direct în lăzile de colectare.
13

7. După fina1izarea procesării cărnii de melc, aceasta se păs-trează, în lăzile speciale, timp de 8 ore, în camera frigorifică, la o temperatură de 1-2 grade Celsius, pentru e1iminarea conţinutului de apă. Ulterior, carnea se pune în saci de plastic a câte cinci kilograme şi se congelează la -30 de grade Celsius, timp de opt ore, sau la -18, -20 de grade Celsius, timp de aproximativ 24 de ore. Congelarea se face într-un timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de performanţele tunelu-lui de congelare. După congelare, carnea se pune la păstrat în camera frigorifică la o tempera-tură de -1 8 grade Celsius, până în momentul când se strânge o cantitate de carne suficient de mare pentru un transport. Carnea de melc se ambalează în saci de plastic de câte cinci kilograme, iar apoi în cutii din carton în care încap patru pungi a câte cinci kilograme. Transportul se face cu camioane frigorifice, în care se păstrează o temperatură de -18 grade Celsius, un camion având o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul către beneficiari se plăteşte de către producătorul de carne de melci şi reprezintă un cost de aproximativ 0,16 euro pe kilogramul de melci.

14

15

Tratarea cochiliilor După ce carnea a fost scoasă din cochilii pe banda de sortare, acestea sunt puse în lăzi şi sunt depozitate într-un loc uscat, bine aerisit, în aşteptarea momentului în care vor fi procesate. Cochiliile vor fi tratate şi spălate abia după ce s-a finalizat procesarea cărnii de melc, care este un aliment perisabil şi deosebit de sensibil, ce trebuie procesat şi congelat într-un timp cât mai scurt, pentru a-şi păstra proprietăţile. Cochiliile se spală mai întâi într-un utilaj special, prevăzut în interior cu o perie cilindrică cu fire din plastic, care intră în interiorul cochiliei şi o curăţă de
16

resturile rămase. Întrucât interiorul cochiliilor este greu de curăţat, iar exteriorul este foarte murdar, acestea se trec ulterior printr-o baie de apă cu sodă. Utilajul de spălare a cochiliilor de melci cu sodă şi apă trebuie să dispună, în mod obligatoriu, şi de bazine de decantare a sodei. Spălătorul cu sodă este un tub circular, prevăzut cu un tambur care are o mişcare de rotaţie, pentru a aduce cochiliile de la intrarea în tub, spre ieşire, în partea opusă a cestuia. După ieşirea din baia cu sodă, cochilii1e trec întrun bazin te clătire, iar apoi într-unul de uscare. Cochiliile sunt ambalate apoi în saci de plastic de 50 de kilograme. Procesarea cărnii şi a cochiliilor de melc se face în proporţie zle 80% manual, fapt care implică sume destul de mari pentru forţa de muncă. Totuşi, cheltuielile nu sunt exagerate, dacă ţinem cont că se poate lucra cu forţă de muncă ne-calificată, pe o perioadă determinată, între trei şi cel mult cinci luni de zile. Pentru procesarea unei cantităţi de aproximativ 600 kg de carne de melc în fiecare zi, este nevoie de peste 50 de angajaţi. Pentru că melcii sunt foarte sensibili atunci când sunt ţinuţi în afara condiţiilor naturale, mortalitatea fiind destul de mare, iar carnea destul de perisabilă, este recomandabil lucrul în mai multe schimburi, atunci când există cantităţi importante de melci vii depozitate, în aşteptarea procesării. Franţa importă anual peste 20.000 de tone de carne de melc. Faţă de anii ‘80, preţul melcilor s-a dublat în anii ‘90, ajungând la aproximativ 6 euro kilogramul. Preţul mediu al unui kilogram de melci vii importaţi este de 3 euro. Preţul mediu al melcilor conservaţi de import se situează între 3 şi 7 euro. Grecia este principalul furnizor
17

de melci pentru Franţa, livrând aproximativ 50% din valoarea importurilor făcute de această ţară. În privinţa categoriei de mărfuri, melcii din Grecia reprezintă 20% din im-porturile de melci proaspeti sau congelaţi, 85% din importurile de melci preparaţi şi 80% din importurile de melci conservaţi. Producătorii francezi de melci au avut în ‘94 o producţie de 500 de tone. Helicultorii francezi cresc în special specia Helix Aspersa de doua tipuri, Petit-gris şi Gros-gris, a cărui talie este asemănătoare cu specia de Bourgogne. Statele Unite, un alt important consumator de melci, importă anual cam 500 de tone de carne de melc conservată, în valoare de 300 de mi1ioane de dolari, majoritatea importurilor făcându-se din Europa. Din acest motiv, americanii şi-au dezvoltat propria producţie de melci, în cadrul unor ferme indigene. Cu toate acestea, în nu mai puţin de 12 state americane, creşterea melcilor pentru consum este interzisă, în urma protestelor asociaţiilor pentru protecţia animalelor. Piaţa producătorilor de carne de melc din România Dacă înainte de 1990 existau doar două centre de prelucrare a cărnii de melc, unul la Timişoara, iar celălalt la Sibiu, acum există mai multe astfel de întreprinderi particulare, dintre care trei sunt mai importante, în cadrul lor prelucrându-se cam 80-90% din producţia totală din România. Cele două fabrici de prelucrare realizate de firme franceze procesează peste 1 .000 de tone de melci anual, adică mai mult de jumătate din producţia totală a
18

României. Succesul celor două întreprinderi franceze a fost asigurat de faptul că acestea au investit sume importante în tehnologie şi au resurse proprii pentru finanţarea procesului de recoltare şi prelucrare a melcilor, în timp ce producătorii locali sunt nevoiţi să apeleze la credite bancare pentru a putea să cumpere cantităţi importante de melci vii în vederea prelucrării. În România se produc anual în jur de 2.000 de tone de melci, peste 95 % din aceştia fiind exportaţi, marea majoritate în Franţa. În prezent, sunt acceptaţi la export doar melci de dimensiuni mari, între 3,5 şi 5,5 grame. Preţul melcilor Preţul melcilor a scăzut constant în ultimii cinci ani, ca urmare a două fenomene. Puterea de cumpărare a francezilor şi a altor consumatori din ţările vest-europene a scăzut, fapt care nu a dus la o scădere importantă a cantităţii de carne de melc consumată, ci la orientarea consumatori1or către produsele mai ieftine. Scăderea preţului melcilor a fost influentată puternic şi de apariţia a tot mai multe oferte din ţările din sud-estul Europei şi fostele state ale Uniunii Sovietice. Dacă înainte de 1989, Franţa importa melci mai ales din Grecia, Iugoslavia, Cehia, Ungaria, Bulgaria şi România, acum există oferte şi din Republica Moldova, Belarus sau Ucraina, fapt care a dus la creşterea ofertei şi scăderea preţului mel-cilor. Pentru a reduce şi mai mult costurile de producţie, principalii producători de carne de melc din Franţa şi-au deschis în ultimii ani centre de colectare şi procesare a melci1or chiar în ţările exportatoare, reuşind astfel să devină, prin oferirea unui
19

pret mai mare pentru kilogramul de melci recoltaţi, principalii procesatori de carne de melc din aceste ţări. În România, de exemplu, două mari companii franceze şi-au deschis centre de colectare şi procesare a melcilor, reuşind ca în doar câţiva ani să acopere peste jumătate din producţia de melci din ţara noastră. Pomarom din Alba Iulia a ajuns să recolteze anual între 600 şi 1 .000 de tone de melci, adică aproape jumătate din producţia totală a tării. Preţul de achiziţie pentru un kilogram de melci vii este între 0,45 şi 0,55 euro, adică 10.000-15.000 de lei kilogramul, în timp ce un kilogram de carne de melc prelucrată (congelată) se vinde la export cu aproximativ cinci euro, iar cochiliile cu aproximativ patru euro. Profitul foarte mare rezultat în urma prelucrării melcilor este datorat, în mare parte, preţurilor foarte mici de achiziţie a melcilor vii şi vinderii cărnii de melc şi a preparatelor finale din această carne la preţuri foarte mari, aceste produse constituind o delicatesă în ţările consumatoare. Dacă între anii 1995-1997, preţul unui kilogram de melci prelucraţi (produse din melc) se vindea în străinătate cu aproximativ 8 euro, după 1997 a început declinul pieţei, un kilogram ajungând acum la un preţ mediu de 5 euro. In Franţa, Italia, Germania sau Stelele Unite, preţul cărnii de melc variază foarte mult, în funcţie de specia melcilor, mărimea lor şi calitatea produselor. Astfel, preţul unui kilogram de melci conservaţi, din import, în Franţa este între 3 şi 7 euro. Preţul unei porţii de melci, care conţine cinci-şase bucăţi, la un restaurant din America variază între şapte şi 18 dolari. Un pound de melci, care conţine 50-60
20

de bucăţi se vinde cu 90 de dolari. Adrian Georgescu, directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului Sibiu, spune că se nasc adevărate scandaluri din cauza afacerilor cu melci, pentru că „se câştigă bani grei de pe urma lor”. Problemele apar ca urmare a intrării pe piaţa sibiană a unor firme din afara judeţului, care încearcă să cumpere melci vii de la ţărani. Pentru a stopa traficul cu melci, el vrea să ceară ajutorul Poliţiei pe perioada culegerii melcilor (aprilieiunie). Cele mai populate zone cu melci din Sibiu sunt Miercurea Sibiului, Mediaşul şi Podişul Târnavelor. Cât de profitabilă este afacerea O investiţie minimă pentru achiziţionarea melcilor recoltaţi este indispensabilă pentru asigurarea unui câştig foarte bun în urma prelucrării melcilor. Pentru un kilogram de melci vii recoltaţi se plăteşte între 7.000 şi 15.000 de lei, în funcţie de calitatea şi mări-mea exemplarelor. De obicei, melcii sunt aduşi la centrul sau punctul de recoltare înfiinţat de întreprinzător, însă pentru colectarea unor cantităţi mari ar fi util un camion închiriat, care să aducă melcii din regiunile mai îndepărtate. Cele mai importante cheltuieli constau însă în plata forţei de muncă care prelucrează carnea de melc şi în costurile legate de cantităţile destul de mari de apă şi energie necesare pentru prelucrarea şi refrigerarea cărnii. După scăderea acestor cheltuieli, întreprinzătorul rămâne însă cu un profit substanţial în urma valorificării produselor la export, după cum rezultă şi din calculul profitabilităţii pe care vi-1 prezentăm. In acest calcul nu am inclus costul total al utilajelor necesare procesării melcilor, (pe care le-am
21

considerat o investiţie pe termen lung, care se amortizează în 2 până la 5 ani sau chiar mai mult, în funcţie de valoarea acestora), ci o primă rată (avans) în urma achiziţionării în leasing. De asemenea, am inclus varianta închirierii unui spaţiu (hală) în care se desfăşoară activitatea (al cărei cost poate fi echivalat, ca în cazul utilajelor, cu plata unei prime tranşe în cazul achiziţionării terenului şi a spaţiilor aferente). Costuri Achiziţia de melci (100.000 kg rnelci vii x 10.000 lei/kg ) …………..1.000.000.000 lei Transport (5 transporturi x 3.000.000 lei) …………..15.000.000 lei Salarii (10 muncitori x 3.000.000 lei!4 luni) …………120.000.000 lei Apă, curent electric, telefon, alte cheltuie1i ………….80.000.000 lei Plata chiriei pentru hala de producţie (20.000.000/5 luni) …………..100.000.000 lei Amortizarea uti1ajelor (plata ratelor de leasing) . . …………. 100.000.000 lei Total costuri………………………….1.415.000.000 lei Venituri Vânzarea cărnii de rnelc (60.000 kg x 120.000 lei) ………………7.200.000.000 lei Vânzarea cochiliilor (25.000 kg x 92.000 lei)
22

………………2.300.000.000 lei Total venitun………………………….9.500.000.000 lei Profit brut: 9.500.000.000 lei — 1.415.000.000 lei . . ……………………8.085.000.000 lei FERMA DE MELCI , O AFACERE DE VIITOR În Franţa sau Italia, cei care se ocupau odată cu recoltatul melcilor din pădure au fost nevoiţi să înfiinţeze fermele de melci, ca urmare a disparitiei acestora din mediul lor natural. Deocamdată, în România există o populaţie sălbatică de melci, destul de numeroasă, care poate fi valorifi-cată la export, fapt care face din ferma de melci o afacere de vii-tor. Melcul fiind un animal foarte sensibil, cu o sexualitate herma-frodită, reproducerea şi creşterea acestuia în condiţii artificiale sau în locuri naturale amenajate este o activitate destul de preten-ţioasă, care presupune riscuri şi investiţii mari. Cea mai mare problemă este reprezentată de degenerarea speciei în cadrul procesului de reproducere şi procentul mare de mortalitate în timpul creşterii. De asemenea, amenajarea unui spatiu propice presupune existenţa unor sis-teme costisitoare de realizare a umidităţii şi căldurii necesare creşterii melcilor. Totuşi, fermele de melci există şi funcţionează cu succes în câteva ţări precum Franţa, Italia sau S.U.A. Iată o prezentare sumară a unei ferme de melci. Helicicultura este procesul de crestere a melcilor. Cresterea melcilor pe o scara larga necesita o investitie considerabila de timp, echipament si resurse. In
23

perspectiva, crescatorii de melci ar trebui sa ia in considerare acesti factori, in special daca scopul este sa furnizeze cantitati mari pentru afacerile comerciale. Oricine vrea sa creasca melci trebuie sa experimenteze mai multe metode pana va gasi ce functioneza mai bine in situatia sa. Cochiliile de melci au fost gasite in excavatiunile arheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi fost consumati inca din timpurile preistorice. In Roma antica melcii erau ingrasati in gradini formate din cochilii inainte de a fi mancati. Cartea "Virginia Farmer" descrie tinerea melcilor intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua daca este necesar, fiind tinuti intr-o insula inconjurata de apa prevenind scaparea lor, suplimentand vegetatia si ingrasandu-i cu faina de grau. Pliny a descris gradina de melci a lui Fluvius Hirpinius de acum 2000 de ani ca avand sectii separate pentru diferite specii. Hirpinius isi hranea melcii cu vin si mancare (teorie nefondata), dar trebuie notat faptul ca ei puteau fi omorati daca o farfurie adanca era umpluta cu bere statuta. Romanii au selectat cele mai bune specii pentru crestere. Pestele de zid nu era la fel de consumat ca melcii, avand in vedere ca se consumau melci chiar in timpul postului de Paste. Citind unele surse Franta importa melci maro de gradina in California in anii 1850, fiind considerati drept escargot, adica o delicatesa. Alte surse afirma ca imigrantii italieni au fost primii ce au adus melcii in SUA. Importul SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in 1995 si a provenit din 24 de tari. Acest import include melci vii, proaspeti, inghetati sau deja preparati. Exportatorii majori sunt Franta, Indonezia, Grecia si China.
24

Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare de 55000 USD catre 13 tari, in special Japonia, Olanda si UK. Aceasta publicatie furnizeaza imaginea generala asupra cresterii melcilor comestibili terestri.
SPECII COMESTIBILE

Melcul comestibil are lungimea de la 1 mm pana la 312 mm, asa cum este gigantul melc african. Escargot se refera de obicei la specia Helix pomatia sau la Helix aspersa, chiar daca se mananca si alte specii. Achatina fulica, gigantul melc african, este taiat, conservat si servit catre consumatori drept escargot. Termeni precum "melci de gradina" sau "melci maro" nu au semnificatie mare avand in vedere ca se refera la multe tipuri de melci, uneori insemnand Helix aspersa. Helix aspersa-Muller este deasemenea cunoscut sub numele de "petit gris" in Franta ("micul melc gri") sau "escargot chagrine" sau ''La Zigrinata''. Cochilia unui melc adult are 4 sau 5 spirale si masoara 30-45 mm. Se poate gasi de pe tarmurile Mediteranei pana pe coasta Spaniei si a Frantei. Gasit si in multe insule britanice unde romanii lau adus in primul secol AD (Unele referinte sustin ca provine din Epoca Bronzului). In anii 1800 francezii l-au adus in California unde a devenit un adevarat daunator. A fost introdus chiar inante de 1850 in alte tari ca Africa de Sud, Noua Zeelanda, Mexic si Argentina. Helix aspersa are o durata de exploatare intre 2 si 5 ani. Aceasta specie se adapteaza foarte repede la diferite climate si conditii. Helix
25

Pomatia este cunoscut sub numele de "melcul roman", "melcul mar", "melcul selenar" sau in Franta "esgargot de Bourgogne". Intalnit in mare parte in Europa, se gaseste in munti impaduriti si vai pana la 2000 m altitudine si in gradini sau podgorii. E posibil ca romanii sa il fi adus in Marea Britanie pe cand imigrantii italieni l-au adus in USA in Michigan si in Wisconsin. Multi prefera Helix Pomatia in locul melcului Helix aspersa datorita gustului si marimii sale, cunoscut drept "escargot par excellence". Otala lactea sau Helix Lactea este uneori numit "melcul podgoriilor" sau "melcul de lapte" sau chiar "melcul spaniol". Cochilia este alba cu benzi spiralate rosii-maronii si masoara aproape 26-35 mm in diametru. Multi cred ca e mai gustos ca Helix aspersa. Iberus alonensis - melcul spaniol "Cabretes" sau "xona-fina" masoara 30mm. Cepae nemoralis - Helix nemoralis - melcul de padure masoara 25 mm. Gasit in Europa Centrala si in multe state din SUA de la Massachusetts pana in California si din Tennessee pana in Canada. Habitatul trece de la padure la dune. Mananca tesuturi de plante moarte, dar ii plac si urzicile si pintenii cocosului, dar si viermi sau chiar melci morti. Cepae hortensis sau Helix hortensis - melcul de gradina masoara 20 mm si are dungi inchise. Nativ din centrul si Nordul Europei. Introdus in Maine, Massachusetts si New Hampshire, in timpurile coloniale neputandu-se adapta. Habitatul lui variaza la fel ca si Cepae nemoralis, dar Cepae hortensis este gasit in locuri mai reci si mai umede ca nemoralisul. Marimea lor mica si
26

opinia unora cum ca melcii cu cochilii dungate nu sunt atat de buni ii fac sa nu fie foarte populari. Otala punctata numit si "vaqueta" in unele parti ale Spaniei, masoara aproape 35mm. Otala vermiculata sau Eubania masoara 25 mm. Se gaseste in tarile mediteraneene, fiind introdus in Louisiana si Texas. Helix uncomm numit "escargot turc" masora 45mm, fiind intalnit in Italia, Iugoslavia si Crimeea, Turcia si in jurul Marii Negre. Helix aperta masoara 25 mm, carnea sa gasindu-se la un pret foarte ridicat. Se gaseste in Franta, Italia si tarile mediteraneene, stabilindu-se chiar in California si Louisiana. Cunoscut sub denumirea de "melcul vizuina", e gasit la suprafata doar in timpul ploilor. In vreme calda el intra 7-15 cm sub pamant si devine inactiv pana la o noua ploaie. Theba pisana sau "cargol avellanene" masora 20 mm si traieste in zone uscate, in locuri insorite, mai ales in apropierea marii. Gasit in Sicilia, s-a raspandit in mai multe tari europene, inclusiv Anglia. Acest melc este un daunator de gradina , "melcul alb" pe care California l-a starpit cu aruncatoare de flacari arzand suprafete intregi. In numar mare (3000 de melci) pot distruge o gradina in 24 ore si o recolta in cateva nopti. Sphincterochila candidisima masoara 20 mm. Achatina fulica - unul din melcii giganti din Africa, creste pana la 326 mm. Este originar din Sudul Saharei din Africa de Est. A fost in mod constient introdus in India in 1847. A fost un esec stabilirea lui in Japonia in 1925. A fost transportat din intamplare catre alte locatii fiind
27

eliberat din neatentie in California dupa al doilea razboi mondial in Hawaii si mai apoi in Florida si in Miami, in anii 1970. In multe locuri este un serios daunator cauzand pagube recoltei. Deasemenea, datorita marimii materiile sale fecale creaza mari neplaceri. In majoritatea tarilor importul si cresterea acestui melc sunt strict interzise prin lege si in functie de legislatia tarii se pedepseste cu inchisoarea. Nu exista ceva comparabil cu gigantul melc african. De exmplu, "melc gigant" in Ghana insemna Linne pe cand in Nigeria se poate referi la Arachachatina Marginata (Swainson)si in Africa de Est se refera la Achatina fulica Bodich. Cu alte cuvinte sunt multe specii de melci uriasi de pamant nu doar una.

Imperecherea si depunerea de oua Desi au atat organe de reproducere masculine cat si feminine, trebuie sa se imperecheze cu melci din aceeasi specie inainte de depunerea oualelor. Unii melci se pot comporta deopotriva ca masculi intr-un sezon si ca femele in altul. Altii joaca rolul deopotriva fiind fertili in mod simultan. Cand melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate dura ani de zile, imperecherea are loc primavara tarziu sau la inceputul verii. Uneori are loc si o a doua imperechere. In climatul tropical imperecherea poate avea loc de mai multe ori pe an. In alte climate melcii se pot imperechea in jurul lunii Octombrie si a doua oara la diferenta de 2 saptamani. Dupa imperechere melcii pot retine sperma pentru o perioada de pana la 1 an, dar in mod normal depun
28

oua in cateva saptamani. Unii melci nu sunt interesati in imperecherea cu aceeasi specie chiar daca sunt din zone diferite. De exemplu, Helix aspersa din Sudul Frantei poate respinge un melc tot Helix aspersa dar din Nordul Frantei. Melcii au nevoie de cel putin 5 cm adancime pentru a-si depune ouale. Pentru Helix pomatia solul ar trebui sa fie cel putin 7,5 cm adancime, tinand daunatorii precum furnicile si urechelnitele la distanta. Solul uscat nu este bun pentru a-si crea un cuib la fel cum nu este bun nici solul prea greu. In solul de lut, care va deveni greu cu timpul, rata reproducerii poate scadea datorita faptului ca melcii nu au posibilitatea de a-si ingropa ouale, clocirea lor fiind aproape imposibila. Clocirea oualor depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia lui, un sol bun fiind acela care contine 20-40 % materie organica. Temperatura trebuie mentinuta la 18-26 °C, cea mai potrivita fiind la 21 oC. Umiditatea solului trebuie sa fie de 80 %. Cercetatorul muta ouale imediat dupa ce au fost depuse, le numara, apoi le pune intr-o tesatura din bumbac umed pana cand acestea se crapa si ies puii. Melcii pierd in greutate substantial dupa depunerea oualor, unii dintre ei nemairevenindu-si. Aproape o treime din melci mor dupa sezonul de imperechere. Ouale melcului Helix pomatia masoara 3 mm in diametru si au o cochilie calcaroasa si un continut bogat de galbenus. Helix pomatia depune ouale in iulie sau august la 2-8 saptamani de la imperechere, in orificii facute in pamant. Melcul isi baga capul in gaura sau se poate tari in ea ramanand afara doar cochilia, apoi prin orificiul genital din partea posterioara a capului depune ouale. Are nevoie de 1-2 zile pentru a depune 30-50 de oua. Ocazional melcul
29

poate depune inca o serie de oua la cateva saptamani diferenta. Dupa depunerea oualor, melcul va acoperi gaura cu un amestec de secretie si noroi. Puii vor aparea la 3-4 saptamani dupa depunerea oualor. Acest interval difera in functie de temperatura si umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele si alti pradatori reprezinta un pericol pentru melcii tineri. Puii mananca si cresc pana la racirea vremii. Apoi sapa o gaura adanca, se baga in ea si se inchid in cochilii, hibernand pe timpul iernii. Primavara cand pamantul se incalzeste, apar si melcii dornici sa manance hrana proaspata. Helix Aspersa are ouale albe, sferice si cu un diametru de 3mm. Acest melc isi depune ouale la un interval de la 5 zile la 3 saptamani de la imperechere, acest interval variaza in functie de diferentele climaterice si de habitat. Helix aspersa depune in medie 85 de oua in cuibul adanc de 1-1,5 inch. Numarul oualor variaza de la 30 la 120 fiind influentat de faptul ca mai multi melci isi pot depune ouale in acelasi cuib. In zonele cu o clima calda si umeda Helix aspersa poate depune oua incepand din februarie si pana in octombrie, o data pe luna, in functie de vreme si regiune. Imperecherea si depunerea oualor incepe din momentul in care ziua are cel putin 8 ore de lumina. Daca este caldura suficienta, ouale pot cloci in 2 saptamani, iar daca este inca frig in 4. Puiului ii va lua cateva zile ca sa paraseasca cuibul si sa ajunga la suprafata. In Europa, Helix aspersa cloceste si iese la suprafata de regula toamna. Daca sunt bine hraniti si nu sunt ingramaditi acesti melci care au iesit la inceputul sezonului vor ajunge la maturitate si vor forma buza de la marginea cochiliei pana in luna iunie. Daca poti manipula mediul de
30

clocire mai devreme, marimea si numarul melcilor care se vor maturiza anul viitor va creste. Activitatea de reproducere a melcilor Helix aspersa incepe in al doilea an de viata. In comparatie, un melc gigant african, depune intre 100 si 400 de oua care masoara fiecare 5mm lungime. Fiecare melc poate depune cateva serii de oua in fiecare an, in special in sezonul umed. Acestia pot depune ouale la fel ca Helix pomatia in cuiburi, sau la suprafata pe un sol stancos, intr-o materie organica, ori la radacina plantelor. In 10-30 de zile ouale clocesc dand nastere unor melci de 4 mm lungime. Acestia pot creste pana la 10 mm pe luna, dupa 6 luni avand aproximativ 35 mm, fiind maturi din punct de vedere sexual. Maturitatea sexuala poate dura intre 6 si 16 luni in functie de vreme si de cantitatea de calciu asimilata. Acesti melci traiesc 5-6 ani, unii putand ajunge chiar la 9 ani. Cresterea In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii, unii melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le va trebui de 2 ori timpul pana sa ajunga la maturitate. Acest fapt ajuta speciile sa supravietuiasca conditiilor vitrege din salbaticie. Un fermier va trebui sa selecteze si sa opreasca doar melcii mari si cu o crestere rapida. Melcii mici vor trebui vanduti. Selectand doar melcii mari, marimea melcilor din colonia sa va creste semnificativ in cateva generatii. Majoritatea diferentelor de crestere se datoreaza factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor. Oricum, chiar daca aceste diferente pot fi genetice poti creste la fel de
31

bine melci mari si cu o crestere rapida decat unii mici. Mai multi factori pot influenta cresterea melcilor si anume: densitatea populatiei de melci, stresul (melcii sun foarte sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii mizere, hranire neregulata, atingerea lor), mancare, temperatura si umezeala precum si tehnologia de crestere. Helix aspersa are nevoie de cel putin 3-4 % calciu in sol sau alte surse de calciu pentru o crestere buna, insa majoritatea melcilor au nevoie de mai mult calciu decat Helix aspersa. Scaderea de calciu va micsora rata cresterii si va cauza subtierea cochiliei. Calciul poate fi pus intr-un vas pentru mancare sau poate fi imprastiat pe jos astfel incat melcii sa poata manca cand vor. Hrana este singura lor sursa de calciu. In lipsa ei melcii pot ataca zidurile, pot manca zugraveala sau noroi in cautarea calciului. La melcii tineri marimea cochiliei nou formata depinde de marimea oului avand in vedere ca ea se dezvolta din membrana de la suprafata. Odata cu cresterea melcului se dezvolta si cochilia. Cochilia va dezvolta o buza de intarire la deschiderea ei, aparitia acesteia aratand ca melcul este matur, iar cochilia nu va mai creste. Cresterea este limitata de marimea cochiliei, atata timp cat greutatea corpului unui melc variaza chiar si in conditii de umiditate 100%. Rata cresterii variaza considerabil la fiecare populatie in parte. Marimea adultului care e legata de rata cresterii, de asemenea variaza si ea, desi cei care cresc repede sunt si cei mai mari. Ouale de la melcii mari sunt mai sanatoase si tind sa creasca mai mult. Mediul uscat duce la inhibarea sau chiar la oprirea cresterii. Cand atmosfera devine prea calda si uscata melcii devin inactivi, se inchid in cochilii si dormiteaza pana cand vremea devine
32

din nou umeda si mai racoroasa. Unii melci dormiteaza in grup in copaci, pe pereti etc., se "sigileaza" la suprafata inchizandu-si si dezchizatura.

CRESTEREA MELCILOR ÎN FERME

O crestere productiva de melci necesita un echipament adecvat cum ar fi: spatii imprejmuite, aparate pentru masurarea umiditatii, temperaturii, luminii, umiditatii solului, cantar si dispozitiv pentru masurarea melcilor, lupa pentru a vedea ouale. De asemenea este nevoie de echipament pentru asigurarea si controlul climatului (temperatura si umiditate), pentru a asigura apa (un sistem de stropitori care sa mentina melcii umezi si un sistem de drenaj), un sistem de iluminare care sa asigure lumina si umbra si sa nu permita daunatorilor si pradatorilor sa patrunda inauntru. De exemplu serele horticole pot fi adaptate special. Rezultatele vor fi mult mai bune daca se folosesc melci de acelasi fel si din aceeasi generatie. Unii crescatori recomanda ca clocirea sa se faca in alt tarc. Sisteme: Fermele de melci pot fi in aer liber afara, in cladiri cu climat supravegheat, sau in tuneluri de plastic sau sere. In plus melcii pot creste si se pot dezvolta intr-un mediu controlat si dupa 6-8 saptamani pot fi pusi in tarcuri afara pentru a se maturiza. Climatul: Un climat bland (15-23 °C) cu umiditate ridicata (75-95 %) este potrivit pentru cresterea melcilor, desi
33

majoritatea suporta variatii de temperatura. Temperatura optima este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand temperatura scade sub 7 °C melcii hiberneaza. Sub 12 °C melcii sunt inactivi si sub 10 °C cresterea inceteaza. Cand temperatura creste mult peste 27 °C sau conditiile devin prea uscate, de asemenea melcii hiberneaza. Vantul este foarte daunator pentru melci deoarece viteza sa duce la scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala. Umezeala: Melcii au nevoie de umezeala multa dar nu de locuri ude. Solul pe care traiesc trebuie sa fie pravazut cu un drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu permite apei de ploaie sa formeze balti, existand pericolul ca melcii sa se innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa aiba 80 % umiditate. Noaptea, umiditatea aerului de 80 % va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din activitatea melcilor, inclusiv hranirea, are loc in timpul noptii, maximul activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea intunericului. Temperaturile mai scazute stimuleaza activitatea, si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa se miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite in timpul zilei. La nevoie, pentru a mentine umiditatea adecvata se folosesc pulverizatoare. Solul: Se foloseste un sol de o calitate medie care sa nu fie nici prea nisipos dar nici sa aiba un continut ridicat de argila. Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare. Solul cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel care contine 20-40 % materie organica. Solul trebuie sa fie asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia
34

sunt abundente. Daca in ferma ta de melci cresc plante ai mare grija de ele si mentine-le umede. Pliveste-le regulat. Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu calciu si adu-l la o valoare apropiata de pH 7. Pe langa valoarea pH-ului solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat in sol cat si in alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de calciu. Daca nu exista alta sursa poti folosi piatra de var. Tratarea solului se poate face cu poliacrilamide cu o compozitie de 12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura preparare in 250 ml apa/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare confera solului o rezistenta la spalare. Aceasta tratare permite curatirea regulata fara a distruge structura faramitata a solului care ajuta la depunerea oualelor. Melcii sapa in sol si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea furnizand unele substante nutritive. Lipsa unui sol bun duce la dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar daca au o hranire regulata cresterea poate ramane in urma. Melcii mananca mai des mancare decat noroi. Uneori mananca doar una dintre ele. Acesta este unul din motivele pentru care melcii nu pot fi ingramaditi intr-un tarc stramt. Solul, cu exceptia cand este schimbat des, se va umple de mucozitati si grasime. Schimbari chimice pot aparea chiar si in structura sa. O amestecatura de turba, argila, balegar, CaCO3 cu pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegaite sunt de asemenea foarte bune. Materia organica din sol este la fel de buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si magneziu stimuleaza cresterea. Calciul poate fi adaugat in sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul
35

poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat de melci cand au nevoie.
Tarcuri si imprejmuiri

Imprejmuirile pentru melci se prefera a fi lungi, spatioase, in loc sa fie patrate. Acest lucru iti permite sa te plimbi (fara a face rau melcilor) printre melci si sa ajungi in mijlocul tarcului. Tarcul poate fi un jgheab cu parti din lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subtire de otel. Trebuie acoperit cu o un paravan sau cu plasa. Acoperirea va tine melcii departe de pasari sau alti pradatori. Gardurile sunt de obicei inalte de 2 m plus 5 cm in pamant. Ingradirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la fel la mentinerea afara a altor pradatori. Acoperirea ii va proteja impotriva ploilor torentiale. De asemenea, in timpul iernii ajuta la hibernarea melcilor. Folositi plasa cu ochiuri de 5 mm pentru garduri. Tarcurile ce contin melci tineri (nounascuti) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le place sa se ascunda in special in timpul vremii calde. De exemplu, faceti rost de un drenaj plastic pentru argila, taiati-le in doua parti pe lungime, pozitionati unul intr-o pozitie iar pe celalalt la un unghi drept. Acest lucru va furniza adapost si va creste cu pana la 50% numarul de melci pe care puteti sa-i puneti in tarc. Un sistem de stropitori va asigura umezeala atunci cand e nevoie. Opriti sistemul la apusul soarelui. Daca este pornit inca din zori, umezeala poate duce melcii in soare. Monitorizati temperatura si umiditatea folosind un termometru si un higrometru. Desi puteti ingradi partile
36

tarcului, interiorul trebuie sa fie o suprafata mult mai solida. Prevenirea iesirii melcilor din tarc Intr-un tarc neacoperit indoiti capetele gardului inauntru sub forma de semicerc pentru a margini spatiul melcilor. Helix aspersa va iesi din acest tarc deschis asa ca puteti folosi un gard electric. Gardul electric are la capete cate 2-4 fire despartite intre ele. Fiecare fir are sarcina opusa firului urmator. Folositi o baterie sau un transformator pentru a furniza firelor cate 4-12 V. Un melc va avea parte de un soc bland si se va retrage cand se taraste pe un fir si il va atinge si pe al doi-lea. O alta tehnica pentru a proteja melcii este sa indoiti gardul spre inauntru intr-un V ascutit cu un unghi de 20 grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul inainte de a ajunge si a incepe sa se tarasca, aceasta blocand-ul. O alta alternativa la indemana imprejmuirilor din pereti solizi este atasarea langa perete a unui paravan in pozitie orizontala care va inainta cu cativa cm in interiorul tarcului. Paravanul trebuie sa fie din material precum nailonul care este elastic si modelat cu usurinta. In partea din interior, pe marginea paravanului, montati nailonul in cruce pana ati creat o margine mai larga cu cativa centimetri. Cum melcul va incerca sa scape se va tari sub paravan si se va baga sub marginea paravanului, greutatea sa aruncand-ul in spate. Eventual melcul va atarna putin, apoi va cadea.
37

Avand in vedere ca melcii nu vor traversa o legatura de cupru, o alta solutie ar fi sa imprejmuiti partea de sus a gardului cu o banda de cupru de 7-8 cm latime. Ati putea monta banda astfel incat o parte din ea sa fie inauntru, fiind paralela cu podeaua. Daca banda e prea aproape de pamant, ploaia poate uda banda de cupru si va lasa anumite substante peste care melcii nu pot trece. De asemenea fiti atent sa ingropati adanc capatul gardului pentru ca melcii sa nu sape sub el. Tarcuri cu gradini O metoda alternativa este sa construiti un tarc cu o suprafata de 10 m2 in mijlocul tarcului. Plantati urzici si anghinare in mijlocul tarcului. Melcii vor alege ce sa manance. Daca nu a plouat, dati drumul la stropitori timp de 15 minute la lasarea serii inainte ca melcii sa adoarma. Dezavantajul acestei metode este ca daca melcii nu sunt maturi pana la sfarsitul anului este dificil sa obtineti o noua recolta.
Tuneluri din plastic

Sunt ieftine si sunt imprejmuiri foarte usor de construit, insa e dificil sa reglati caldura si umiditatea. In tunelu va fi cu 10-20 °C mai cald fata de afara si melcii vor hiberna de indata ce temperatura se va ridica la 27 °C.

Tarcuri imprejmuite (inchise)
38

Cu melci crescuti in tarcuri inchise, in conditii supravegheate, reproducerea variaza in functie de specia crescuta. De exemplu, un crescator a descoperit ca melcul Helix aspersa din Marea Britanie se descurca mai bine inauntru decat melcii din alte regiuni. Pentru cresterea melcilor inauntru trebuie pastrata o temperatura de 21 °C si o umiditate relativa de 80 % - 90 %, dupa unele surse chiar 95 %, altele recomanda 75 % umiditate pe timpul zilei si 95 % in timpul noptii. Centrul de helicicultura a recomandat 65 % - 75 % umiditate ziua si 85 % - 95 % umiditate noaptea la 20 °C. In orice caz evitati umiditatea mai mare de 95 % (chiar 90 %) pe o perioada mai lunga de timp. Umiditatea in exces poate ucide melcii. Temperatura optima si temperatura relativa depind de mai multe lucruri, incluzand varietatea melcilor, chiar daca cresterea se face impreuna. Pentru Helix aspersa, temperatura optima pentru clocirea oualor se pare ca este de 20 °C, cu o umiditate relativa de 100 %. A nu se tine solul prea umed atunci cand umiditatea ajunge la 100 % pentru ca ouale vor absorbi apa, ducand la craparea lor.
39

Trebuie folosita o lumina fosforescenta pentru a da o lumina artificiala. Melcii raspund in mod diferit la durata orelor de lumina. Raportul lumina-intuneric influenteaza activitatea, hranirea, imperecherea si depunerea oualor. 18 sau chiar mai multe ore de lumina stimuleaza activitatea de crestere a Helix aspersa. Unele specii de melci asociaza numarul mare al orelor de lumina cu inceputul verii cand se atinge maximul procesului de crestere. 18 ore de lumina ar trebui sa fie optime pentru inmultirea lor (imperecherea si depunerea oualor) insa melcii tot in intuneric se vor inmulti mai bine.
Crestera melcilor in cutii

Melcii pot fi crescuti si in cutii si custi dar ingramaditi. Trebuie folosit un sistem de stropitori pentru a pastra umiditatea. Custile ar trebui sa aiba un jgheab pentru mancare si unul pentru apa. Custile ar trebui sa fie din plastic, fiind cele mai adecvate. Jgheaburile pentru apa prea adanci ar putea creste posibilitatea de inecare a melcilor. Aceste casete ar putea fi ingropate in pietris. Trebuie umplute cateva ghivece de flori din plastic, ingropate 7-8 cm, cu noroi sterilizat sau cu pH neutru si fixati-le in pietris pentru ca melcii sa aiba unde sa-si depuna ouale. Aceste ghivece trebuie luate si schimbate dupa fiecare depunere de oua. Puneti un ghiveci in interiorul celuilalt pentru a putea fi luat mai usor fara sa se modifice aranjamentul pietrisului.

40

Prezentarea de crestere a Helix pomatia in cutii Construiti cutii din lemn cu marimea de 25/35 cm si cu o inaltime de 25 cm. Taiati o gaura cu diametrul de 6 mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si acoperiti-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat. Acoperiti marginea cu acelasi paravan astfel incat sa formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa se deschida sau sa poata fi mutat. Tineti cutiile pe rafturi pentru a putea fi usor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de gradina, sol sterilizat care nu contine insecte, bacterii (folositi sol fertil si netratat chimic). Partial acoperiti solul cu muschi de padure dar lasati spatiu suficient pentru melci pentru a se putea tari pe noroi. Muschiul de padure trebuie si el umezit. Mutati in cutii (3 melci la o cutie) din tarcurile neacoperite acei melci care au inceput sa faca gauri pentru a-si depune ouale. Dupa ce au depus oua, duceti-i inapoi in tarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie intotdeauna tinut usor umed. Prea multa umezeala e periculoasa pentru melci avand in vedere ca o pot absorbi si pot crapa. Ouale clocesc in 25 zile dar melcii tineri vor ramane in coaja oualor. Vor iesi dupa 10 zile din cuib ivindu-se pe muschiul de pamant sau pe peretii cutiei. Melcii care stau pe peretii de lemn sunt in pericol de uscare si trebuie mutati cu grija si pusi pe muschiul de pamant. Cochiliile sunt foarte fragile in aces timp. Melcii tineri trebuie luati cu frunze de salata verde. Aceasta prezentare de crestere in cutii nu include si un jgheab de apa, dar melcii trebuie sa aiba acces la apa. La 3 saptamani dupa ce au iesit pe muschi, melcii tineri trebuie pusi impreuna intrun container. Trebuie luat muschiul si noroiul cu grija pentru a nu fi omorati melcii. Solul trebuie schimbat cu
41

muschi si noroi proaspat. Numarati melcii dupa care puneti-i inapoi in cutie. Melcii pot fi tinuti si iarna in aceste cutii dar acestea trebuie tinute intr-o camera rece protejata de inghet. Camera nu trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni activi din nou in primavara. Cand temperatura va ajunge la 5 °C. Hraniti-i 4 saptamani. Acum ar trebui sa aiba 8 mm. Mutati-i in tarc sau in cutii curate si pregatiti cutiile pentru un nou sezon. Helix pomatia se maturizeaza intre 18 luni si 4 ani.
Sisteme mixte

O varianta a modului prezentat mai sus (cresterea in cutii) ar fi sa lasati melcii sa-si depuna ouale in tarcuri neacoperite, apoi transportati cu grija ouale in cutii. In tarc trebuie cautati melcii care au sapat gropi si care au inceput sa-si depuna ouale. Puneti un semn chiar langa gaura. Cand melcul a terminat de depus oua si pleaca folositi o mistrie, sapati dupa oua si mutati-le, insa cu grija pentru ca pot fi lovite sau acoperite cu noroi.

42

Exemplu: 5 pasi in cresterea melcilor Cei care cresc Helix aspersa au realizat ca sunt 5 pasi si anume: reproducerea, clocirea, dezvoltarea, ingrasarea si in final maturizarea. Cutiile au peretii din lemn cu margini bine definite, sol cu rame (pentru a purifica solul) pe fundul lor vegetatie, tigle curbate care sa asigure un acoperis, alimentatoare si jgheaburi de apa. Aceste cutii pot fi afara sau pentru a avea rezultate mai bune se pot pune in sere atata timp cat serele nu depasesc temperatura normala si nu sunt prea uscate. Un cercetator a afirmat ca in cutiile aflate afara la fiecare melc s-au mai produs inca 7 tineri, pe cand in sere cate 9-12. Cercetatorul a constatat ca in conditii mai bune fata de acelea pe care le-a avut fiecare melc crescator ar fi produs cate 15 melci tineri. Tarcul unde melcii trebuie ingrasati poate fi afara sau in sere. Temperaturile ridicate din timpul verii si umezeala insuficienta pot duce la stoparea cresterii melcilor sau la aparitia unor malformatii, aceasta fiind o problema mai mare pentru sere, cand soarele poate supraincalzi cladirea. Un sistem de stropitori (unul obisnuit sau unul horticol) poate furniza umiditatea. Fiti siguri insa ca apa in exces poate fi drenata. Tarcurile pentru ingrasare pot contine bucati de plastic greu, atarnate de margine, sprijinite de un raft lasand doar varful sa atinga solul. Fiecare bucata de
43

plastic are 10 cm. Aceste bucati de plastic ofera posibilitatea melcului de a se odihni si de a se ascunde. Alimentatoarele pot fi puse pe un raft care suporta si bucatile din plastic. Pune un strat de nisip si un strat de humus cu rame pe fundul tarcului. Ramele vor ajuta la curatarea picaturilor de grasime ale melcilor. Poti pune melcii care vor cloci vara viitoare intr-o camera racoroasa pentru hibernare pe timpul iernii. Apoi pe la 1 aprilie mutai in tarcul pentru maturizarea lor. Daca ai mai multe tarcuri pentru ingrasarea lor pune-i pe fiecare separat: mici, medii si mari. Nu pune mai mult de o treime pe m2 din tarc. Cum melcii pierd din greutate in timpul verii, unii crescatori nu tin stocul dupa greutate ci dupa numarul lor. Pentru Helix aspersa 10-12 melci pe m2 este maximul. Tarcurile pentru crestere pot fi construite la fel ca si cele pentru ingrasare sau cele pentru ingrasare pot fi folosite pentru crestere dupa ce au fost colectati melcii maturi. Colecteaza cativa si pe restul lasa-i sa creasca. Canibalism Primul melc care cloceste isi mananca coaja propriilor oua, acestea dandu-i calciu. Apoi poate incepe sa manance oua inca neclocite. Daca ouale de melc sunt pastrate la temperatura optima de 20 °C (pentru unele specii) si daca unul din oua nu are suficienta umezeala multe dintre ele vor cloci la o diferenta de o zi sau trei. Canibalismul atunci poate scadea, insa daca timpul clocirii se va mari si canibalismul va creste. Unele dintre oua sunt oua nefertile sau care nu s-au dezvoltat normal, dar uneori chiar si embrioni dezvoltati sunt mancati. Melcii tind sa-si manance ouale din propriile specii.
44

Adunarea melcilor Pe langa cresterea melcilor, ei pot fi luati din anghinare, din livezile de portocali, kiwi sau avocado. Ingrijitorii acestor livezi ii pot culege in schimbul unei anumite taxe. In livezile de portocali s-au pus benzi de cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se va tari pe el in cautarea hranei se impiedica de aceasta banda unde vor ramane cateva zile fiind foarte usor de cules. Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o ferma au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca trebuie sa se acomodeze cu conditiile. Acestia pot sa fi consumat substante otravitoare, chimicale sau plante otravitoare de aceea nu trebuie imediat folositi. Puneti-i intr-un tarc si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca ei sa fie purificati de orice toxina. Daca sunt bine dupa 3-4 zile ar trebui sa fie niste melci sanatosi. Luati-le mancarea pentru cel putin 1-2 zile. Lasa-le doar apa Hranirea Perioada de hranire este din aprilie pana in octombrie sau poate varia in functie de climat. Nu puneti mancarea in palcuri mici pentru a nu risca insuficienta spatiului de hranire. Melcii mananca si mancare solida prin razuirea cu limba. Hranirea depinde de vreme, insa melcii nu simt nevoia de a se hrani in fiecare zi. Irigarea in timpul noptii poate stimula melcii sa manance avand in vedere ca umezeala ii ajuta sa se miste mai bine. Puneti melcii crescatori in tarcurile pentru crestere din luna aprilie pana la inceputul lui mai. Hraniti-i pana la jumatatea lui iunie cand incepe imperecherea si melcii nu
45

mai mananca. Melcii vor incepe sa manance imediat dupa ce au depus ouale. Dupa ce au depus ouale puteti muta melcii adulti, lasand mai mult spatiu pentru miscare si pentru clocire. Melcii, desi din aceeasi specie dar din regim diferit pot avea preferinta la felul de mancare. Cateva feluri de mancare ce prefera melcii: fructe si frunze de mar, caise, anghinare (un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de varza, musetel, garoafe, morcov, conopida, radacina de telina, cirese coapte, arpagic, citrice, trifoi, castravete, papadie, maselarita, salba de gradina, praz, salata verde, crin, magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovaz, ceapa verde, panseluta, patrunjel, piersici, pere coapte, petunii, prune, cartofi, dovleac, ridichi, trandafirasi, spanac, ciulini, rosii, napi, grau, coada soricelului, carciumarease, etc.. Vor respinge plante ce contin alcaloizi si care contin chimicale defensive. Ei prefera frunzele suculente in locul celor seci. Daca-i hraniti cu fructe stricate, cartofi copti, imediat trebuie luate resturile. Puteti arunca niste tarate ude peste frunze. Dieta trebuie sa contina 20 % tarate de grau si 80 % fructe sau vegetale. Unii crescatori folosesc ovaz, faina de porumb, faina de soia sau gainatul de pui, de unde ei isi iau calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu pentru a se hrani ci pentru a-si face gauri pe unde pot iesi. Uneori melcii pot manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a 10-20 % din greutatea lor.

46

Melcii activi lipsiti de mancare pierd o treime din greutatea lor inainte de a muri, un proces care tine de la 8 la 12 saptamani. Furnizati-le calciu cel putin o data pe saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina saruri daunatoare. Amestecati calciul si tarata de grau, cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie, aceasta impiedicand rostogolirea resturilor pe pamant. Unii cercetatori folosesc gainatul de pui. Poti sa tai o tava din plastic pe lungimea lor, creand doua jgheburi. Gainatul contine 16-17 % proteine luate din hrana animala fiind bune pentru crestera melcilor. Suplimentarea hranei cu gainat poate duce la scaderea mancarii propriilor oua. Doua feluri de mancare ce ajuta la cresterea melcilor sunt: A - 58 % porumb, 16 % soia, 18 % sorg, 7 % piatra de var pisata (40 % Ca) B - pilule cu concentratia 10% porumb, 15 % soia, 20 % sorg, 44 % orz si 6 % piatra de var pisata (40 % Calciu) Pilulele sunt bune pentru melcii mari dar la melcii tineri trebuie pisate. Ei arata o preferinte pentru mancarea
47

umeda, de aceea trebuie lasat liber accesul catre zona unde este apa. Trebuie curatate tot timpul recipientele de mancare si apa. Cantitatea de mancare depinde foarte de mult de umiditatea aerului si de accesul catre zona de apa. Pentru a evita inecarea melcilor poti servi apa in recipiente adancite. Alti factori care pot influenta hranirea sunt temperatura, lumina, densitatea. O alternativa pana veti gasi hrana cea mai buna este sa-i hraniti cu hrana compusa jumatate din vegetale si jumatate din graunte sau gainat. Melcii tineri Helix aspersa mananca si lapte praf. Rapiditatea cu care asimileaza ridica rata cresterii.

Boli si daunatori Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta si la buna lor crestere. De exemplu mancarea trebuie inlocuita zilnic pentru a impiedica alterarea. Ramele ajuta la pastrarea curateniei solului. Parazitii, ciupercile si artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas aeruginosa cauzeaza infectii intestinale. Aveti grija la pradatori cum ar fi: sobolani, soareci, cartite, sconcsi, pasari, nevastuici, broaste, soparle, unele specii de flururi, gandaci si greieri, miriapode, unele specii de melci carnivori (Strangesta capillacea).
48

Densitatea populatiei Densitatea populatiei poate afecta productia de melci. Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2 sau 4 melci mari la Helix pomatias, sau 1 kg pe 1 m2, care va compensa cu marimea melcului. Cel mai bun rezultat pentru o crestere buna este de 8 melci pe 1 m2. Pentru Helix pomatia, pentru o crestere buna se recomanda 2-4 melci pe m2. Melcii isi opresc procesul de crestere cand sunt prea ingramaditi sau cand grasimea este intr-o cantitate ridicata. Aceasta grasime poate de asemenea opri si reproducerea. Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au o crestere mai rapida fata de un grup mic. Probabil ca isi gasesc mai repede perechea. Melcii intr-o aglomerare cresc mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si un nivel ridicat de mortalitate. Melcii care ajung la maturitate sunt inca mici, depun putine oua, iar rata de clocire este mica. Acesti adulti slab dezvoltati se vand mai ieftin. Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un factor comun in ferme. Pentru Helix aspersa se recomanda o treime pe 1m2 de sol de melci ce cantaresc 1g. Transportul melcilor Selectati doar melcii activi pentru transport pentru ca unul inactiv poate fi bolnav sau poate muri. Cel mai bine este sa transportati melci vii (legea pemite acest lucru) in locul celor care hiberneaza, incepand cu lunile reci pana in martie. Verificati fiecare melc pentru a fi sigur ca sunt sanatosi. Puneti-i intr-un container iprejmuit cu gheata pentru a tine temperatura scazuta si pentru a mentine melcii
49

in hibernare. Cand caldura e prea mare, nu se pot aseza chiar asa de bine in cutii. Fiind animale vii, trebuie sa va purtati bine cu ele, cu delicatete. Unele surse afirma ca nu ar fi bine transportarea lor vii mai ales dupa luna iunie, pentru ca incep sa-si schimbe gustul. Helix aspersa are cochilia fragila pana la maturitate cand isi formeaza buza, deci melcii nedezvoltati nu se pot comercializa. Melcii tind sa nu se hraneasca in timpul transportului. A nu li se da hrana pentru ca aceasta se poate altera ducand la imbolnavirea sau chiar moartea lor. Curatati-le tuburile digestive pentru a fi sigur ca nu mai au resturi de mancare sau nisip. Cu 3 sau 4 zile inainte de transport puneti melcii in containere fara noroi sau alte feluri de mancare. Hraniti-i cu faina de porumb sau tarate timp de cateva zile. Cum va trece prin tubul digestiv il va curata de resturile de mancare. Incheiati procesul de hranire dar lasati-le apa. Curatati tarcurile si melcii de cateva ori pe zi de mucus si materii fecale. Daca se face transportul in cutii, acestea trebuie sa aiba gauri, de obicei acoperite pentru a preveni iesirea sau ranirea melcilor. Dar nu uitati ca melcii pot sa impinga un obstacol cu o forta mai mare de cateva ori decat greutatea lor. CALCULUL ECONOMIC AL UNEI INVESTIŢII PRIVATE ÎN CREŞTEREA MELCILOR Cheltuielile aferente pentru înfiinţarea unei ferme de melci cu suprafaţa de 2000 m2. Cum în România suntem la început în acest domeniu, vom prezenta calculul economic al acestei activităţi în Jugoslavia Amenajarea unei ferme de creştere dirijată a melcilor
50

începe cu analiza compoziţiei chimice a solului, în scopul stabilirii conţinutului în calciu al acestuia şi a corectării spre limite propice procesului de dezvoltare a melcilor. Probele de sol se recoltează de la adâncimi de 10-15 cm. Fiecare probă de sol cântăreşte 500 g. Pentru analiza chimică a solului, efectuată la Institutul Internaţional de Creştere a Melcilor de la Keraska (Kunea) Italia, se plăteşte 98 euro. După rezolvarea acestei etape se trece la elaborarea Proiectului fermei de melci. În acest scop, proiectantul solicită copie de la cadastru pentru terenul pe care se intenţionează să se amplaseze ferma. Fermele de melci este recomandat să se amplaseze pe terenuri însorite, deoarece diferenţa mare de temperatură dintre zi şi noapte creează mai multă rouă şi un mediu mai umed propice atât melcilor cât şi plantelor. Pe baza proiectului întocmit se recurge la pregătirea terenului în vederea cultivării. Se începe prin trasarea parcelei (straturilor) cu plante furajere pentru melci, care au lătimi de 3-4 m şi lungimi de 30-40 m. Între straturi se lasă alei (care în permanenţă sunt lipsite de plante) late de 1 m. În cadrul fermei se vor stabili straturile pentru reproducţie şi pentru creşterea melcilor. În vederea cultivării plantelor furajere pe straturi se administrează gunoi de grajd, se ară, se grapă sau se prelucrează terenul cu freza, se execută canalele pentru scurgerea apei şi se montează instalaţia pentru irigare. În mod obligatoriu se prevede instalaţie de irigare cu dispersia apei de tip ceaţă şi nu prin picurătură sau prin canale de scurgere. Peste terenul astfel pregătit se pot distribui circa 50 kg de îngrăşaminte cu azot.
51

În vederea combaterii insectelor nezburătoare (carabidae) ce pot provoca mari pierderi în populaţia de melci se recurge la distribuirea a 50 kg produs pentru dezinsecţie în granule pe bază de malathion — 5%, care costă 100 euro. Tot cu această ocazie se iau măsuri de înlăturare a şoarecilor, şobolanilor, şerpilor şi a şopârlelor, prădători importanţi ai melcilor. Se instaleză apoi gardul exterior din tablă zincată, care înconjoară cei 2000 mp ai fermei de melci. Cele 90 table zincate (2 x 1 m/bucată; 6 euro/bucată) costă 540 euro. Pentru a opri accesul dăunătorilor şi evadarea melcilor, gardul din tablă zincată se introduce 30 cm în pământ şi 70 cm rămăne deasupra acestuia. După împrejmuirea exterioară a fermei se trece la fixarea gardului interior pentru separarea straturilor. Atât straturile de reproducţie cât şi cele pentru creşterea melcilor se înconjoară cu plasă Helitex, care are o acţiune dăunătoare asupra speciilor de animale cu sânge roşu. Un metru de plasă Helitex costă 2,45 euro, iar cei 800 m plasă (400 m pentru straturile de reproducţie şi 400 m pentru cele de creştere costă 1960 euro. În primul an de producţie se cultivă plante furajere în 4 straturi. Pentru cultivarea acestora avem nevoie de 3 kg sămânţă de varză — rapiţă de ulei, 2 kg sămânţă de sfeclă de zahăr, 2 kg sămânţă amestecată de salată şi 1 kg de sământă de floarea soarelui. Cultura de floarea soarelui se realizează în afara fermei pe o suprafaţă de 20-50% din suprafaţa fermei de melci. De 2-3 ori/săptămână se administrează melcilor plante de floarea soarelui proaspete. Costul seminţelor necesare se ridică la 240 euro. Când plantele furajere ating înălţimea de 15-20 cm
52

se recurge la popularea cu 20-25 melci/m2 în vârstă de 1824 luni (în medie cu 22 melci/m2). Pe cele 630 m2 a straturilor de reproducţie se vor pune în total 13860 melci (630 m2 x 22 melci/m2). Preţul unui melc din efectivul matcă (numit şi stol matricol) este de 0,1 euro, iar a populaţiei totale la populare de 1386 euro. Cheltuielile totale în primul an de activitate se cifrează la 4491 euro. În primul an de activitate ferma nu realizează venituri deoarece melcii tineri, abia eclozionaţi, nu ating masa corporală necesară comercializării. În decursul celui de al doilea an de producţie începe recoltarea melcilor eclozionaţi în anul precedent. În calculul veniturilor trebuie să ştim că de la fiecare individ din efectivul matcă se pot valorifica circa 20-22 indivizi şi că 10-15% din tineret nu corespunde încă pentru comercializare. În momentul vânzării melcii trebuie să cântărească circa 14 g/bucată. Preţul cu ridicata a melcilor este de 3,5-4 euro/kg. Un calcul economic sumar ar dovedi următoarele: • 1 3860 reproducători x 20 melci pentru vânzare = 277200 melci — 10% = 249480 melci apţi pentru comercializare • 249480 melci x 14 g/bucată = 3492 kg melci x 4 euro/kg = 13968 euro În al treilea an de producţie ferma realizează un circuit productiv complet. Până în acest moment melcii sau adaptat la mediul ambiant, nu mai apare mortalitatea tipică primului an, primii melci eclozionaţi au devenit maturi şi corespund ca masă corporală atât pentru comercializare cât şi reproducere. În acest an veniturile se
53

pot cifra la nivelul a 15 520 euro. Din veniturile obtinute în anul al doilea şi al treilea de producţie se scad cheltuielile cu forţa de muncă, apa, sămânţa, îngrăşămintele, curentul electric etc. Luând în considerare faptul că preţurile de vânzare a melcilor sunt deosebit de avantajoase pe o piaţă aflată întro permanentă expansiune, că se prestează un număr mic de ore de muncă şi că investiţiile sunt reduse şi se recuperează într-un interval de timp redus, considerăm că creşterea melcilor poate fi o activitate benefică pentru micul investitor privat. Productia Singura specie de melci care se poate produce în condiţii bune în crescătorii este Helix Aspersa (Petit-Gris), cu toate că în ultimul timp, cercetătorii au început să obtină rezultate bune şi cu specia Helix Pomatia (Gros-Gris). Melcul este un gasteropod (pulmone) hermafrodit, care se înmulţeşte prin metoda fecundării. Numărul ouălor depuse diferă foarte mult (între 50 şi 200), dar în medie se obţin 100 de pui. Semnul care arată că melcul a ajuns la maturitate este dunga neagră de pe spate şi cochilie, moment în care acesta cântăreşte între 8 si 15 grame în cazul speciei Petit-Gris şi 15-25 grame pentru Gros-Gris. In mediul natural, din cauza lungi1or perioada de inactivitate din timpul perioadelor cu climă defavora-bi1ă, un melc ajunge la maturitate între 12 şi 18 luni. În crescătorii însă, un melc poate ajunge la maturitate între 4 şi 6 luni. Exisă, fireşte, mai multe metode de creştere a melcilor, care sunt determinate în principal de tipul de
54

crescătorie ales, intensiv sau într-un ciclu de creştere pe o perioadă normală, la fel ca în mediul natural. Cea mai utilizată metodă este una de mijloc, denu-mită metoda mixtă, folosită în Franţa. Aceasta constă în realiza-rea reproducerii, clocitului ouălor şi a îngrijirii puilor (creşa), în spaţiu acoperit. In acest caz este necesar un control al temperaturii, umidităţii şi luminozitătii. Îngrăşarea melcilor se face în spaţii exterioare cu suprafeţe variabile. Experienţa a demonstrat că această tehnică dă rezultatele ce-le mai bune şi mai rapide, motiv pentru care o prezentăm şi noi. Producţia poate fi proiectată fie în varianta intensivă, cu un ciclu de 1 an, fie pentru un ciclu de 2 ani. Creşterea intensivă se rea1izează în parcuri exterioare, în anotimpul cald (aprilie-septembrie). Melcii sunt recoltaţi la sfârşitul lunii mai şi puşi pentru 7 luni la hibernare. In ianuarie urmează o perioadă de refacere, iar din februarie până în apri1ie, celelalte trei faze: reproducerea, ecloziunea, creşa. Puii ieşiţi din creşă sunt instalaţi în parcuri (crescătorii în aer liber) la sfârşi-tul lui martie, începutul lui apri-lie. Astfel, în prima jumătatate a lunii aprilie, se obţin melci cu 2-6 săptămâni de creşă. Primii melci bordaţi (maturi) apar la începu-tul lui iulie, ponderea lor atin-gând 70-80%. La sfârşitul lui septembrie, crescătoria se goleşte. ALTE SFATURI DE CREŞTERE A MELCILOR ÎN FERME Reproducătorii
55

Este recomandabil să se folosească pentru reproducere melci bordaţi (ajunşi la maturitate), provenind din mediul natural. După un prim ciclu de producţie, crescătorul va avea suficientă experienţă pentru a-şi se1ecţiona propriii reproducători, alegând exemplarele cu creşterea cea mai rapidă şi punându-le în hibernare pentru şase luni, începând din iulie. Randamentul reproducerii variază între 25 şi 65%, dai mortalitatea în hibernare poate atinge 20%. Aşadar, pentru a asigura un puiet de 25.000 de exemplare, trebuie selecţionate circa 1250 de exemplare bordate. Hibernarea Hibernarea durează între 3 şi 8 luni, începând de la data achiziţionării exemplarelor destinate reproducerii. Melcii se stochează în cutii cu capacitatea de 200 de exemplare, fără hrană sau apă. Cutii1e sunt ţinute o perioadă de tranziţie la temperatura de 15 grade Celsius şi o alternanţă zi-noapte de 16 ore lumină şi 16 ore întuneric, până ce melcii se lipesc pe pereţii laterali. În acest moment, cutiile pot fi introduse într-o cameră rece, la temperatura de 5 grade Celsius, umiditatea de 85% şi cu aceeaşi alternanţă de lumină. La ieşirea din hibernare, fiecare cutie este aşezată într-o celulă de reproducere, la 20 de grade Celsius. Umezirea fundului cutiei stimulează trezirea melcilor. Exemplarele care supravieţuiesc sunt recuperate şi puse în cutii curate, destinate reproducerii. Reproducerea Acuplările încep chiar din primele zi1e. Este bine să se aştepte a cincea săptămână pentru a se colecta un lot important de ponte şi a le instala, grupate câte patru, în
56

vase de sticlă în care s-a pus nisip de râu umed. Perioada de pontă durează 10-15 săptămâni. După ce cantitatea de ouă preconizată a fost depusă, se recomandă vânzarea melcilor rămaşi pentru consum, întrucât mortalitatea lor în această perioadă tinde către 50%. Incubaţia şi creşa Perioada de ecloziune este de 1-14 zile. Din acest motiv, ouăle vor fi incubate la o temperatură de 20 de grade celsius, potrivit metodei care presupune folosi-rea unui strat de incubare, sau 25 de grade, în cazul metodei incubării fără strat protector. Durata de menţinere în creşă depinde de data de naştere a exemplarelor. Cele născute la mijlocul lunii februarie vor rămâne 6-7 săptămâni, iar ultimele, născute la sfârşitul lui martie, vor rămâne 1-2 săptămâni în creşă. Hrănirea se face săptămânal, la discreţie. În acest interval, greutatea melcilor se dublează la fiecare două săptămâni, iar mortalitatea variază între 10 şi 50%. Îngrăşarea în crescătorii în aer liber Exemplarele sunt scoase din creşă şi instalate în crescătorii plasate în exterior, de dimensiuni mici (3.000 de bucăţi) sau mai mari (30.000 de bucăţi), înşirând circa 300 de bucăţi pe metru liniar de adăpost. Hrănirea se face săptămânal, după un tabel de consum destul de strict. Din 6 în 6 ore, melcii sunt stropiţi cu apă 5-10 minute pentru a nu se deshidrata. Se consumă 1 metru cub de apă la fiecare metru pătrat de crescătorie. Data primelor recoltări poate fi în luna aprilie, însă primii melci bordaţi vor putea fi colectaţi abia în iulie. Recoltările se fac la 2 săptămâni o
57

dată, reducerea densităţii favorizând creşterea exemplarelor rămase. Melcii recoltaţi trebuie vânduţi imediat, altfel ei tind să se acupleze, ceea ce antrenează o mortalitate foarte ridicată. Un stocaj de maximum două săptămâni se tolerează totuşi, într-un loc uscat şi bine ventilat, de dorit în condiţii de hibernare. Dar şi în acest caz, pierderile în greutate pot ajunge la 30%. În parcurile mici se pot obţine producţii de 3 - 4,4 kg/mp (morta1itatea medie este de 20%). În parcuri1e mari se obţin peste 2 kg/mp. Melcii se hrănesc cu vegetale, de obicei lăptuci, sau cu hrană uscată, realizată prin combinarea mai multor alimente. Specialiştii francezi recomandă ca hrănirea melcilor să se facă mai degrabă cu hrană uscată decât cu nutreţuri verzi, această metodă fiind mai eficace şi mai igienică. O variantă de hrană uscată se poate realiza din următoarea combinaţie: carbonat de calciu — 30%, fosfat de calciu — 4%, soia — 20%, seminţe de f1oarea soarelui — 5%, făină de grâu — 40%, amestec de vitamine— 1 %. Două kilograme din această mâncare reprezintă cantitatea necesară pentru creşterea unui kilogram de melci, faţă de şapte kilograme de lăptuci necesare pentru creşterea aceleiaşi cantităţi de melci. Sistemul de creştere a melcilor într-un ciclu biologic complet (între 18 şi 24 de luni) este folosit în special în Italia, dar şi în multe alte ţări din lume. Acest sistem se bazează pe reproducerea şi creşterea melcilor exclusiv în aer liber, în cadrul spatiilor împrejmuite. Aceste spaţii în aer liber trebuie foarte bine amenajate, pentru ca melcii să nu le părăsească. Astfel, gardurile din sârmă cu ochiuri foarte dese trebuie ridicate la o înălţime de 60—70 de
58

centimetri deasupra pământului, în timp ce fundaţia trebuie să atingă o adâncime de 40 de centimetri.

FIRME DE CONTACT

--Producători S.C. Escargo Mureş Prod S.R.L. 3273 Fântânele, str. Prefabricatelor nr. 99, Mureş Telefon: 065-163 033 Fax: 065-163 579 Contact: Egon Klein email: klein@netsoft.ro http:/ /www.escargomures.com/ Rom-Funghi S.R.L. B-dul Dragalina nr. 18 Arad Tel.: 285709; Fax: 285709 COMPRODCOOP S.A.. Bdul Timişoara nr. 52, Bucureşti Tel.: 01-4300157, 4300049 Fax: 01-4000130 Universalcoop S.A. str. Nuţu Ion nr. 8-12, Bucureşti Tel.: 01-4102980, 4110610 Fax: 01-4111327, 4102980 S.C. IOMCOOP S.A. SIBIU str. Şoseaua Alba Iulia nr. 110, Sibiu Tel.: 069.229.215, 069.229.215
59

--Ferme de creştere a melcilor ISTITUTO INTERNAZIONALE di ELICICOLTURA Via Vittorio Emanuele, 55 - 12062 CHERASCO (CN) ITALIA Tel.: ++ 39 0172 48.93.82/48.84.78 Fax: ++ 39 0172 48.92.18 E-mail: ist.elicicoltura@tin.it http / /www lumache-ehci com/en/iridex.html --Exportatori Aliment Rom S.R.L str. Virtutii nr. 8, bloc R13, sc. 1, etaj 8, ap. 93, Bucureşti Tel.: 01-3129025; Fax: ()1-3129025 Bivuac Impex S.R.L. str. Sebastian nr. 112, bloc V85. eta~ 2, ap. 7, Bucureşti TeL: 01-2523889; Fax: 01-2526453 E-mail: bivuac@bx.logicnet.ro Pescarom S.R.L P-ţa George Coşbuc, Bucureşti Tel.; 01-3362555 Fax: 01-3372197 Standard Nutricia S.R.L. str. Mihai Eminescu nr. 124, bloc B1, ap.1, I3ucureşti Tel.: 01-211~3420/2l23O46 Fax: 01-2113690 E-mail: nutricia@fx.ro
60

Trans Star M V Impex S.R.L. B-du1 Magheru nr. 41, etaj 2, ap. 1 Bucureşti Ţel.; 01-6595233 6506813 Fax: 01-6595233 --Restaurante care servesc melci LA BASTILLE str. Căderea Bastiliei nr. 72B Tel.: 212 4914; Fax: 212 4919 Orar: 12.00-02.00 --Porteneri externi Franţa Romanzini 26, Faubourg d’Arlin 25560 La Rsiviere Drugeon France Te1.: +33 (0)3 81 38 88 20 Fax: +33 (0)3 81 49 87 20 E-mail: Romanzini@wanadoo.fr La Fontaine De Bernn Sarl 2, rue de Ia Fontaine 10130 BERNON - FRANCE Tel.: 33 (0) 3.25.70.08.34 Fax: 33 (0) 3.25.70.50.90 E-mail; infos@fontaineescargots.com http:/ /www.escargot.fr

61

Bibliografie: ----revista „Ferma” ----revista „Idei de afaceri” ----„Flora si fauna R. S. S. România”—1973 vol. VI-VII ---- Internet

62

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->