DRUMUL VIEŢII

În drumul vieţii m-afundam şi timpul meu trecea,

Şi o nelinişte mă apăsa pân’ la durere.
Dar nu ştiam să o descriu sau ce-i cu ea,
Şi sufletul mi-e pustiit de gânduri rele.

O, Doamne cum să fac să ştiu mai mult?

Sau cum să ştiu răspunsul de la Tine?
Căci viaţa mea parcă s-a terminat de mult,
Şi eu nu am ajuns pe înălţime.

Din vreme-n vreme răspunsuri Tu mi-ai dat,

Şi le-am primit cu inima deschisă.
Dar ,dup-un timp pe toate le-am uitat
Şi mintea mea rămâne tot închisă.

Continui drumul vieţii pe aceeaşi cale

Şi iar mă-ntreb: oare greşesc cumva?
Iar Domnul c-un răspuns îmi iese-n cale
Şi El revine iar în viaţa mea.

Iar mă gândesc un timp la Domnul nostru,

Câtă durere adîncă-a suferit......
Iubirea-I strălucea pe faţă ca un astru,
Şi totuşi pentru noi El a murit!

În mintea mea se nasc iar lucruri noi

Şi întrebări vin rând pe rând, întruna.
Aievea un răspuns aud, dar nu mă -nmoi,
Iar inima, mai împietrită mi-e de-acuma.

Nu trece mult şi Domnul Se îndură

De sufletul meu gol şi pustiit,
Şi-l umple c-o dorinţă ce-l afundă
În studiu de cuvânt ,să iasă instruit.

Accept cu mare dragoste şi pocăinţă,

Şi viaţa mi-e schimbată intr-o zi.
De Domnul nostru aveam eu trebuinţă,
Şi El de mine într-o clipă se lipi.
Nici nu ştiam, nici nu gândeam,
Ce fericire mă cuprinde
Atunci când lângă Domnul mă rugam
Si El era mereu prezent cu mine.

De azi tu vei fi doar cu mine

Şi Eu nimic nu las să stea-ntre noi
De glasul Meu vei asculta şi mâine
Şi astfel toată viaţa ţi-o ‘nvioi.

La fel El e cu toţi cei ce-L iubesc

Şi-L cheamă des în rugăciuni de mulţumiri,
De Îi asculţi cuvântul, nu greşesti
Poţi locui cu El pe culmi de înălţimi.
AMIN!