Tu baţi, străin şi iubitor, ……La uşile-ncuiate. Nimic Tu nu ceri nimănui: ……Când baţi, şi-aştepţi să vină... Ci vrei să laşi, în casa lui, …..Din pacea Ta divină. Ai vrea din viata Ta să-i dai,….. Căci viaţa lui e moartă…. Dar el nu vrea.... Tu plângi şi stai …..Afară, lângă poartă.
2. Eram copil, când Te-am văzut, …. La uşa, mea Străine...
Şi să-Ţi deschid, ai tot bătut, …..Să intri şi la mine. Dar lumea-mi spune să Te las…Căci viaţa Ta-I amară…. Am vreme-acolo , mai târziu….Şi Te-am lăsat afară.
3. Târziu, Ţi-am auzit din nou … Chemarea Ta duioasă...
În ceaţa stinsă, un ecou: …. „O, lasă-Mă în casă! O, lasă-n suflet să-ţi străbat, …Cu pacea Mea cerească…. Cât ceru-n larg şi lumea-n lat ….Nu pot să-ţi dăruiască." Dar lumea-mi spune să Te las ….Afară şi-astă dată… Tu iar la uşă ai rămas …. Şi uşa încuiată.
4. Te-am auzit, ani mulţi pe rând, ….Chemându-mă pe mine…
Dar n-am deschis... iar Tu, plângând…Te-ai dus, străin, în lume. Dar astăzi singur mă-nfior ….De-a-mele fapte rele…. Isuse, şi Te chem cu dor, … În noaptea vieţii mele! Mai vino iar, Isuse blând! …Mai bate iar o dată…. Te-aştept cu sufletul plângând... Şi uşa DESCUIATĂ!
