ISUSE, VEŞNIC CĂLĂTOR,

1. Isuse, veşnic călător …… Prin lumea de păcate…

Tu baţi, străin şi iubitor, ……La uşile-ncuiate.
Nimic Tu nu ceri nimănui: ……Când baţi, şi-aştepţi să vină...
Ci vrei să laşi, în casa lui, …..Din pacea Ta divină.
Ai vrea din viata Ta să-i dai,….. Căci viaţa lui e moartă….
Dar el nu vrea.... Tu plângi şi stai …..Afară, lângă poartă.

2. Eram copil, când Te-am văzut, …. La uşa, mea Străine...

Şi să-Ţi deschid, ai tot bătut, …..Să intri şi la mine.
Dar lumea-mi spune să Te las…Căci viaţa Ta-I amară….
Am vreme-acolo , mai târziu….Şi Te-am lăsat afară.

3. Târziu, Ţi-am auzit din nou … Chemarea Ta duioasă...

În ceaţa stinsă, un ecou: …. „O, lasă-Mă în casă!
O, lasă-n suflet să-ţi străbat, …Cu pacea Mea cerească….
Cât ceru-n larg şi lumea-n lat ….Nu pot să-ţi dăruiască."
Dar lumea-mi spune să Te las ….Afară şi-astă dată…
Tu iar la uşă ai rămas …. Şi uşa încuiată.

4. Te-am auzit, ani mulţi pe rând, ….Chemându-mă pe mine…

Dar n-am deschis... iar Tu, plângând…Te-ai dus, străin, în lume.
Dar astăzi singur mă-nfior ….De-a-mele fapte rele….
Isuse, şi Te chem cu dor, … În noaptea vieţii mele!
Mai vino iar, Isuse blând! …Mai bate iar o dată….
Te-aştept cu sufletul plângând... Şi uşa DESCUIATĂ!

Amin!