Sunteți pe pagina 1din 2

SLUJIRE II

În slavă noi ne ridicăm spre Domnul


Dar în această lume nu suntem primiţi
Mereu suntem vorbiţi de rău în totul
Căci voi de bine nu ştiţi să vorbiţi!

Suntem priviţi ca nişte mincinoşi


Deşi noi spunem numai adevărul
Dar noi nu ne lăsăm, şi nu suntem fricoşi
Până la moarte noi ne apărăm onorul!

De nimeni noi nu suntem cunoscuţi


Deşi ne ştiu acum destul de bine
Dar ce să faci?căci ei sunt orbi şi surzi
Când le spunem că Domnul nostru vine!

Suntem priviţi ca unii care mor


Şi iată că trăim cu ei în lume.
În noi arde-o dorinţă şi un dor:
Să vină Domnul, să-L chemăm pe nume!

Voi credeţi că suntem mai pedepsiţi,


Şi pentru cei din lume asta suntem.
Dar de pedeapsă voi să vă feriţi,
Căci nu vreţi ca să credeţi ce vă spunem!

Mereu voi ziceţi ca viaţa ne-am închis


Şi ne priviţi ca fiind întristaţi întruna.
Dar noi, vă spunem că trăim un vis,
În care Domnul nostru ne va da cununa!

Mai spuneţi şi că noi suntem săraci


Şi multe alte vorbe le –aruncaţi în glumă,
În slujba voastră noi am fost chemaţi,
Ca să vă-nbogăţim cu acea veste bună!

Voi ziceţi că noi nu avem nimic


Dar noi, vom fi stăpâni pe tot ce este.
De la cel mare până la cel mic,
Noi vom purta cununa ce nu se veştejeşte!

AMIN!