Sunteți pe pagina 1din 4

BISERICA SFÂNTUL GHEORGHE

Proiect realizat de :
Iancu George Ionuț
Biserica Sfântul Gheorghe

Se spune că orașul Huși este orașul bisericilor și al școlilor. Cel


puțin așa spunea scriitorul Virgil Caraivan, fapt care poate fi
demonstrat destul de ușor prin simpla comparație cu alte orașe din
zonă, de aceea ne putem mândri prin faptul că avem un tezaur cultural
destul de bogat, mai ales că există mai multe culturi, nu doar cel
ortodox. Biserica Sfântul Gheorghe aparține cultului ortodox, cultul
religios predominant din Huși. Această biserică se află pe strada
Sfântul Gheorghe nr. 1, în cartierul Plopeni1.
Străbătut de pârâul Drăslăvăț, cartierul Plopeni, la origine sat pe
moșia Episcopiei Hușilor, este situat în partea de Sud-Est a orașului
Huși. Toponimul Plopeni este legat, probabil, de numărul mare de
plopi ce se găseau pe malurile pârâului Drăslăvăț. Potrivit mărturiilor
preotului I. Thoderașcu, la începutul secolului al XIX-lea biserica Sf.
Gheorghe era situată într-o pădure de plopi. Tradiția bătrânilor
referitoare la mulțimea de plopi din această zonă este consemnată și de
preotul Iordache Mâșcă, parohul bisericii Sf. Ioan din Huși, într-un
memoriu elaborat în 19302.
Lucrările dedicate istoriei Hușilor așează cronologic începuturile
bisericii în anii 1858-1868. Preotul I. Thoderașcu hirotonit pe seama
bisericii, diacon în 1870, a găsit la sosirea sa biserica neterminată. În
1905 realizează un scurt istoric al bisericii în care relatează
preocupările sale în acest sens, încă de la sosirea în parohie, purtând
discuții cu cei mai bătrâni enoriași și înregistrând amintirile acestora.
Biserica, întemeiată la începutul secolului al XVIII-lea, a fost
ridicată din lemn. La începutul secolului al XIX-lea, biserica era
situată într-o pădure de plopi, i s-a adăugat la corpul bisericii din lemn
o tindă care era mai cât cealaltă parte a bisericii în mărime și nu mult
după aceea s-a atașat clopotnița .
Catagrafia din 1820 înregistrează printre cei 135 de birnici ,,ci
pănă acu plăte stăpâni pentru dânșii” și 12 birnici ,,a Mănăstirii

1
Theodor Codeanu: ,,Istoria Hușilor” Editura Porto-Franco, 1995, p.171
2
Costin Clit: ,,Biserica Sf. Gheorghe din Huși” Editura Sfera, Bârlad, 2006, p.5
Sfântului Georgii din cari 7 sânt cu bir în tabla visterii” : Neculai
Tăbăcar, Toader Olar, Georgi Croitor, Vasăli săn Ștefan Ciobotar,
Sandu Crăsne, Andrei Sârbui, Mihălachi Alițăi, Georgi Bulgar, Georgi
săn Vasâli Cănte, Gavril Bădărău, Panaiti zăt vătav Ion și Constantin
Mederegiu. Între 1856-1868 este construită o nouă biserică de zid prin
îngrijirea epitropului Dimitrie Postu, zis Holban. Pentru construirea
bisericii, episcopului Meletie Istrati (1851-iulie 1857), eliberează o
condică de milă în 1857, cu scopul de a putea fi adunate ajutoare.
Preotul I. Thoderașcu nu cunoaște numele fondatorilor, însă condica
amintită ne duce cu gândul la ,,contribuția întregii populații din
parohie, dar și din altă parte”. Sunt voci care susțin zidirea bisericii
prin osteneala breslei blănarilor din Huși, care își avea patronul pe 10
februarie (Sf. Haralambie).
Ridicarea clopotniței de zid a bisericii Sf. Gheorghe a fost
realizată în 1820. Sinodicul bisericii a fost întocmit la 1 august 1938,
de către preotul P. Alexandrescu. Biserica din lemn, putrezită,
devenise improprie practicării slujbelor bisericești. În 1856 s-a
constituit un comitet, din sânul enoriașilor format din Dimitrie Postu,
zis Holban, I. Hotnog și Paraschiv Buzdugan, care aveau o parte din
materialele de construcție pregătite (piatră, cărămidă, var și nisip).
Construcția bisericii începe în 1856 pe locul donat de către Scarlat
Rosetti și Catinca, soția sa, nepoata episcopului Meletie Lefter
Brandaburul. Fondurile au fost obținute de la enoriași, eliberându-se
condica de pantahuză din 15 martie 1857, dar și prin scoaterea la
vânzare de către epitropie a unei case, două prăvălii, unei vii, sau
donațiile primite de la comuna Huși și județul Fălciu. Unii au remarcat
donarea locului nou pentru biserică de blănarul Dumitrache Manole,
socrul protoierului de Bârlad, Hristodor Buzescu. 3
Tot el s-a ocupat cu strângerea fondurilor necesare construcției
celei noi, fiind ajutat de preotul Neculai Puiu. Sfântul lăcaș a fost
sfințit chiar în ziua hramului Sf. Gheorghe, 23 aprilie 1868, de către
episcopul Iosif Gheorghian. În dimineața aceea, observatorului din
turnul pompieriei i s-a părut că vede flacără ieșind din acoperișul
bisericii și a dat alarma. Îndată, butoaiele cu apă ale corpului de
pompieri au sosit la fața locului și s-a cerut credincioșilor, care
umpluseră marea biserică, să o evacueze, pentru că arde biserica. Cum
era firesc, s-a produs panică. Episcopul a liniștit credincioșii că nu se
3
Costin Clit: ,,Biserica Sf. Gheorghe din Huși” Editura Sfera, Bârlad, 2006, p.21-23
întâmplase ceea ce spusese pompierul (care probabil văzuse reflexia
razelor de soare de pe acoperiș). Slujba a continuat în pace
netulburată.4
La 27 octombrie 1842 Meletie Lefter, episcop de Roman,
întărește agăi Scarlat Rosetti stăpânirea pe niște case din târgul Huși,
cu viile și locul de lângă biserica Sf. Gheorghe. Probabil a donat acest
loc bisericii Sf. Gheorghe. Biserica Sf. Gheorghe deținea la 27 august
1856 o dugheană situată pe Ulița Mare, o altă dugheană în Târgul
Făinii, și 18000 lei pentru achiziționarea materialului necesar
construirii bisericii.
La 9 august 1860 primăria orașului Huși, prin primarul V.
Mircea, cere epitropiei să efectueze îngrădirea în jurul bisericii,
conform hotărârii arhitectului orașului și să rămână ,,hudiță” în fața
bisericii și ieșirea lui Dimitrie Holban.

Planul bisericii Sf. Gheorghe

4
Theodor Codeanu: ,,Istoria Hușilor” Editura Porto-Franco, 1995, p.171