Sunteți pe pagina 1din 2

Jocul terţ: destinul unui transacademician

Cristian Bădiliţă
Duminică, 04 Iulie 2010 00:00

La sfârşitul anului 2009, Basarab Nicolescu a publicat o splendoare de volum intitulat În oglinda
destinului .
Ca anvergură şi viziune se apropie de
Tradiţie şi liberate, Jocurile divinităţii
(Nemoianu), sau de
Cerul văzut prin lentilă
(singura carte valabilă a lui Patapievici). O foşgăială de idei, teorii şi nume de cinci stele, toate
prinse într-o ţesătură stilistică de o simplitate iradiantă. Acest volum trebuie citit de orice om
interesat realmente de sensul şi graţia Culturii.

Discreţia face parte din recuzita adevăraţilor regizori ai culturii române de azi. Nu mi-l închipui,
decât destul de greu, pe Basarab Nicolescu în postură de histrion Realitatea TV et comp.
cerşind celebritate cu orice preţ. El îşi urmează destinul singular şi proteic, „transdisciplinar”,
departe de reflectoarele semiculturii cu pretenţii. Cine să te „omologheze” în România? Ajunge
să privim la „elita” autoimpusă, cea şcolită printre curentele marxist-structuraliste din anii 1960,
şi ne-am lămurit. Un ins îmbibat cu o cultură ştiinţifică şi umanistă precum Basarab Nicolescu
apare, în contextul local, ca o panteră printre maidanezi. Volumul poartă subtitlul „Eseuri
autobiografice”, dar nu suferă (prea tare) de omphaloscopie. Conţine texte capitale (uneori
reluate din alte volume) despre subiecte şi personaje mai puţin obişnuite. Merită amintite în
primul rând portretele lui Ion Barbu, Stéphane Lupasco, Daumal, Heisenberg, Eugène Ionesco,
Vintilă Horia, Peter Brook, Eliade, Mircea Ciobanu, Al. Rosetti sau Benjamin Fondane, ca să ne
oprim doar asupra numelor interesante pentru cititorul român binevoitor (CMB). Pretutindeni
Basarab Nicolescu propune un punct de vedere inedit migrând dezinvolt dinspre ştiinţă spre

1/2
Jocul terţ: destinul unui transacademician

Cristian Bădiliţă
Duminică, 04 Iulie 2010 00:00

literatură ori filozofie. Cu multe din personajele sale a fost în contact nemijlocit. Fizician de
anvergură internaţională, autorul a evoluat în Occident pe orbita metafizicii transdisciplinare,
despre care merită vorbit, adânc şi cu textele pe masă, în altă parte. Dar „oamenii” lui de suflet
rămân „mistico-umaniştii” de o natură aparte, Böhme, Ioan al Crucii sau Guénon. Nu judecăm
aici opţiunea sau tezele savantului. Ajunge să spunem că În oglinda destinului reprezintă
portalul întregii opere nicolesciene, portal deopotrivă somptuos şi ademenitor, enigmatic şi
revelatoriu (regret doar aspectul uşor prăfuit al volumului şi paginarea înghesuită). Cititorul va
afla despre poeţi majori, dar necunoscuţi, din varii motive, precum Roberto Juarroz sau Antonio
Porchia, sau despre cărţi importante, precum aceea despre
Ionesco, mystique ou malcroyant
? (câţi dintre noi ştim oare că Ionescu a realizat şi libretul unei opere despre martiriul lui Emilian
Kolbe?). În bijuteria dedicată lui Ion Barbu autorul se opreşte asupra a două cuvinte: „Isarlâk”
(sau „Hisarlâk”) şi „El Gahel”, primul trimiţând la cetatea Troiei redescoperită de Schliemann în
secolul al XIX-lea, al doilea fiind semnătura plină de umor, dar şi de smerenie cutremurată, a
autorului
Jocului secund
(în arabă înseamnă „Ignorantul”).
La nivelul „structurii” volumul suferă puţin. Pe cât de incitante sunt părţile 1,2 şi 4 pe atât de
redundantă mi s-a părut partea a 3-a, alcătuită în principal din interviuri. Poate că la o viitoare
ediţie autorul va reconfigura întregul. Cartea lui Basarab Nicolescu mi-a readus în memorie
zecile de întâlniri şi convorbiri cu Paul Barbăneagră sau Theodor Cazaban pe teme învecinate.
Acesta
este anturajul românesc al autorului şi nu cred să greşesc afirmând că volumul de faţă este,
indirect, un omagiu adus şi celor doi
compagnons de route
în căutarea unei utopice (şi tocmai de aceea esenţiale) Tradiţii primordiale. Precizie, informaţie
de primă mână,
savoir faire
şi puţin delir (un savant sănătos la cap ar fi tot atât de ireal ca un poet sănătos la cap): iată din
ce se compune umbra „destinului Basarab Nicolescu” oglindită în 370 de pagini.

Basarab Nicolescu, În oglinda destinului. Eseuri autobiografice, Editura Ideea


europeană, Bucureşti, 2009.

2/2