Prietenul inaripat

Draga copile , am sa iti spun astazi pocestea unei ciori. . Stiii,

cioara e pasarea aia marea cu pene negre, caruia unii ii spun si
garoi si o alunga ca le maninca recolta sau ca le strica rasadurile .
Nici eu nu i-am dat importanta, poate am strigat sau am fugarit
citeva , dar o intimpare mi-a aratat o alta fata a ciorilor.
Eram copil, poate un pic mai mare ca tine, Era prin aprilie cind ne-
am mutat intr-un nou apartament la etajul patru.
Eram bucuros ca aveam camera mea, o camera mica, dar ce mare
si spatioasa mi se parea atunci. Aveam fereastra spre un parc mic
dar cu arbori batrini si inalti , mai inalti chiar decit blocul.
In fata geamului meu au inceput doua pasari sa isi faca cuibul.
mi-am dat seama ca sunt ciori. Fiind atit de aproape de ele am
vazut cum arata exact. Pina atunci nu vazusem o cioara asa de
aproape.Am vazut ca are penele negre lucioase, un cioc negru,
puternic, si piciaoare cu gheare puternice. In coada avea pene
mari , late asezate una linga alta ca un evantai.
Imi placea agitatia lor si ma atragea seriozitatea cu care
construiau . I-am urmarit cum rupeau mici crengute din copac si
cum le impleteau cu ciocul si cu ghearele de la picioare. Si-au
construit un cuib mare si parca, asa mi se parea mie, cel mai
frumos din parc. Atunci am zis ca ele sunt animalutele mele si le-
am pus nume. Pe ea am numit-o Cri si pe el Cro.
Apoi Cri a a ramas sa cloceasca. Cro statea linga cuib si o apara .
Din cind in cind isi lua zborul si nu il mai vedeam citeva minute
bune. Dar cind se intorcea , ii aducea mincare in cioc. Cu cita
bucurie il intimpina ea atunci . M-am intrebat ce maninca ciorile?
Asa ca am citit intr-o carte ca mananca aproape orice, in special
insecte si larvele acestora, viermi, fructe, seminte si nuci. De
asemenea, vaneaza animale mici, ca broaste, soareci .
Intr-o zi , cind Cro era plecat , alte doua pasari au inceput sa ii fure
crengi din cuib.Ca niste hoate , luau crenguta de la baza cuibului,
sa nu le vada Cri. Am incercat sa strig la ele dar nu ma luau in
seama. Cri m-a auzit si a iesit din cuib si a incercat sa le alunge,
dar ele erau doua si mai mari.. Cind s-a intors Cro a aruncat din
inalt mincarea si s-a napustit asupra celor doua pasari. Era mai mic
ca ele , dar asa de curajos si de viteaz incit pina la urma a reusit sa
le alunge. Dar cuibul a inceput sa se destrame. Daca ai fi vazut cit
de triste erau pasarile. Nu le intelegeam graiul , dar sunetele scoase
de ele semana cu un plins.
Asa mila mi s-a facut de ele incit am hotarit sa le ajut.
Am coborit si am cules crengute mici si subtiri, asa cum am vazut
ca au cules ele, si le-am pus pe fereastra mea.M-am asezat la
masa , care era departe de fereastra, dar inasa fel, incit cu coada
ochiului sa le vad ce fac. Cro le-a observat primul. S-a uitat la ele ,
s-a iutat la mine, a mai rupt o crenguta, iar s-a uitat la gramajoara
mea.
A zburat pe creanaga cea mai aproape de geam si m-a studiat
citeva clipe. Apoi ca si cum a inteles ca eram de partea lui, a zburat
pe fereastra.
S-a uitat la mine si a aplecat usor capul ca si cum mi-ar fi dat
aprobarea de a fi prietenul lui. A inceput sa care crengutele si sa isi
construiasca un alt cuib. Cri nu avea curajul sa zboare pe geamul
meu, ea doar aranja si impletea crengile aduse de Cro.
Nu mai eram singur. Aveam un prieten.
Bucuros, a doua zi am fost si am cumparat mincare pentru pasari
de la magazin si le-am pus-o ntr-o o cutiuta pe geam. Cro a venit ,
a mirosit , a luat o boaba si avazut ca e buna , a mincat citeva apoi
si-a umplut ciocul si i-a dus si lui Cri. Asa ca ,in fiecare dimineata
umpleam cutia si cind veneam de la scoala o gaseam goala.
Dupa aproape 3 saptamini am vazu-o pe Cri afara din cuib, mai
des. Apoi a inceput si ea sa zboare si sa aduca mincare in cuib.
Inca nu vedeam puii dar le auzeam zgometele scoase, mai alles
cind le era foame sau cind unul din parinti le aducea mincare. Ce
zarva si ce galagie era atunci. Parca isi chema copiii la masa.
Uneori ii urmaream pe amindoi cum se roteau in jurul parcului si
cum se asezau pe alti copaci unde erau mai multe ciori de parca
tineau consiliul de familie. Chiar daca eu eram dincoace de geam
aveam sentimentul ca m-au aceptat si pe mine.
Intr-o seara tirziu am auzit un zgomot mai mare decit de obicei .
Numeroase ciori erau in aer si croncaneau puternic. Apoi am vazut
pe o creanga o bufnita . Ciorile atit au zburat spre ea si au concanit
pina au alungat-o. Ce m-am bucurat de reusit lor , de parca eu as fi
dat un gol.
Imi placea compania lor, nu ma mai deranja zgomotul. Uneori cind
imi faceam temele il vedeam pe Cro cum vine la fereasrtra mea si
ma priveste curios. Odata s-a asezat chiar pe monitor. Am stat
nemiscat , de frica sa nu il sperii. A privit cit a privit si apoi a
zburat inapoi la Cri a lui si la odraslele sale.
Chiar daca nu s-ar fi intimplat ce s-a intimplat , tot l-as fi
considerat o pasare frumoasa si desteapta.
Dar sa iti povestesc ce s-a intimplat, pentru ca e atit de neobisnuit
incit , daca nu as fi trait-o, poate as fi considerat-o o poveste.
Intr-o zi,eram singur acasa si imi faceam lectiile., Cro vine si bate
puternic cu ciocul in geam . Atita galagie ce facea ca m-am sculat
de la masa si am deschis geamul. Cro zbura agitat in dreptul
geamului incercind parca sa imi zica ceva. Dupa citeva minute am
inteles ca vroia sa cobor in parc. Am coborit, si l-am vazut in
mijlocul parcului pe o creanga.M-am asezat pe o banca din
apropiere incercind sa inteleg ce vrea. Cum ma uitam la el asa , am
simtit ca mi se clatina pamintul sub picioare, iar din pamint se
auzea un hurit.. Cro a zburat la cuibul lui , eu am incercat sa ma
ridic in picioare, dar totul in jurul meu se clatina. Mai tirziu am
auzit ca a fost cutremur.
Cro, ca orice pasare sau animal, a simtit cutremurul si m-a
avertizat.
De atunci multi ani el a ramas prietenul meu. Se spune ca o cioara
nu uita nici o data. Nici eu nu am uitat.