Manual Formarere Servicii Sociale Integrate

Social Services Institution Building in Romania
An EU-funded project implemented by BBI – STAKES – ADECRI and PwC Romania
VOLUMUL II
Pentru Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a

Copilului
07- 11 MARTIE 2005, SINAIA
04- 08 APRILIE 2005, SINAIA
Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 1

Cosmin BRICIU Strategia de incluziune socială şi măsurarea incluziunii sociale
Strategia de incluziune socială şi măsurarea incluziunii sociale
1. Incluziunea socială este în ultimii ani cadrul de acţiune pentru promovarea politicii sociale a Uniunii
Europene. Semnificaţia conceptului de incluziune socială şi modul în care orientează acţiunea la nivel
european sunt analizate pe scurt, cu scopul de a pune în evidenţă perspectivele pentru construirea
unui sistem de incluziune socială la nivel naţional.
Conceptul de incluziune socială
2. Prioritatea acordată incluziunii sociale este rezultatul unei deplasări a accentului pe linia: combaterea
sărăciei – combaterea excluziunii sociale – promovarea incluziunii sociale.
Această schimbare de perspectivă trebuie integrată într-o tradiţie de contestare a înţelegerii rigide a
sărăciei ca insuficienţă a resurselor financiare. Unele dintre teoriile alternative asupra sărăciei, care au
încercat să dea un înţeles mai amplu asupra acestei probleme şi care au fost interesate şi de alte
dimensiuni decât cea economică au fost sau sunt influente – teoria deprivării, teoria condiţiilor de viaţă,
teoria sub-clasei, teoria calităţii vieţii ş.a. Totuşi faptul că resursele economice – veniturile sau cheltuielile
de consum ale populaţiei – şi deficitul de resurse economice sunt mai uşor de măsurat decât în cazul altor
tipuri de resurse – locuinţă, nivel de educaţie, stare de sănătate – a fost în mod constant un argument
solid în favoarea abordării welfariste (concentrată pe sărăcia financiară).
3. Înţelegerea sărăciei ca fiind uni-dimensională (exclusiv financiară) este din nou pusă sub semnul
întrebării din perspectiva excluziunii sociale. Susţinătorii acestei abordări susţin în mod convingător
că problemele economice ale indivizilor sunt adesea chiar rezultatul deficitelor pe alte dimensiuni –
ocupare, educaţie, sănătate. În plus, lipsa resurselor financiare nu este îngrijorătoare atunci când
survine pentru scurt timp, ci atunci când se cronicizează şi duce la acumularea unor deficite în alte arii
ale vieţii: deteriorarea condiţiilor de locuit sau pierderea casei, neînscrierea sau abandonul şcolar,
destrămarea familiei şi ruperea legăturilor comunitare ş.a.m.d.
Inter-dependenţa dimensiunilor vieţii este caracterizată astfel: excluziunea socială trebuie analizată multi-
dimensional.
Această inter-condiţionare explică faptul că apariţia unei probleme conduce, în traiectoriile concrete ale
indivizilor, la proliferarea altor probleme, de alt tip. Acest lanţ de reacţii şi faptul că problema apărută iniţial

– să zicem sărăcia – se adânceşte odată cu contaminarea celorlalte laturi ale vieţii este caracterizată prin
afirmaţia că excluziunea socială trebuie analizată dinamic.
Incluziunea socială la nivelul Uniunii Europene
4. Această perspectivă multi-dimensională şi dinamică a fost asumată ca un cadru de referinţă la nivelul

Uniunii Europene însă accentul este pus pe promovarea incluziunii sociale. Conotaţiile pozitive ale
reformulării pe care a suferit-o conceptul indică:
- Accentul pus pe intervenţie, nu pe descrierea problemelor
- Schimbarea direcţiei de intervenţie, obiectivele sociale ale unei societăţi europene sunt formulate
în termeni de dezvoltare socială (promovarea incluziunii), nu de acţiune corectivă pentru anumite
probleme speciale (combaterea excluziunii).
5. Momentele strategice de referinţă pentru istoria politicii de incluziune socială sunt:

- Summit-ul de la Lisabona, Martie 2000, obiectivul fixat cu acest prilej, de creştere economică
susţinută, a fost completat de obiectivul creşterii coeziunii sociale
- Summit-ul de la Nisa, Decembrie 2000, alături de creşterea ocupării şi refomarea sistemului de
pensii, printre obiectivele formulate a figurat combaterea sărăciei şi a tuturor formelor de excluziune şi
discriminare pentru a promova integrarea socială
Cele 15 state membre ale Uniunii în acel moment au convenit să elaboreze Planuri naţionale de acţiune
pentru combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii (NAPs/incl).
- Stockholm şi Gothenburg, Iunie 2001 şi Martie 2001 – au fost fixate obiective comune în domeniul
reformării pensiilor şi respectiv, în domeniul sanitar şi al protecţiei sociale a vârstnicilor
- Barcelona, Martie 2002, problemele abordate, dintr-o perspectivă mai accentuat macro-
economică, sunt: flexibilizarea pieţei muncii şi reducerea poverii fiscale. Totuşi, sunt menţionate
obiectivele asigurării unui nivel ridicat de educaţie şi protecţie socială şi promovării dialogului social.
6. Incluziunea socială este formulată ca un cadru comprehensiv pentru politica de dezvoltare socială la
nivel european, însă progresul insuficient în implementarea strategiei de la Lisabona conduce în ultimul
timp la tendinţa de restrângere a obiectivelor şi de reformulare a ţintelor prea ambiţioase. Problemele care
sunt abordate în evaluarea de parcurs a strategiei de la Lisabona (strategie pentru perioada 2000-2006)
sunt provocările economice, demografice, de ocupare, probleme de dezvoltare a sectorului IMM şi a
infrastructurii. Este încurajată investiţia în educaţie, inovaţie şi cercetare, ca mijloace, pe de o parte, de
îmbunătăţire a potenţialului forţei de muncă şi, pe de alta, de progres tehnologic.

Alte probleme care ţin strâns de tematica incluziunii sociale vor fi abordate într-o evaluare specială, care
pentru moment nu se află în pregătire.
7. Intrumentul de coordonare strategică a politicii la nivel european este metoda deschisă de coordonare.
Metoda deschisă de coordonare funcţionează diferit atunci când este utilizată pentru procesele de luare a
deciziei în sfera economică şi privind ocuparea, pe de o parte, şi sfera socială, pe de altă parte.
- Politicile de ocupare şi macro-economice sunt definite legal, existând o presiune importantă în sensul
acţiunilor convergente în direcţia atingerii obiectivelor europene; Comisia Europeană şi Consiliul
European pot formula recomandări corective cu privire la politicile naţionale; se stabilesc ţinte iar
procesul este monitorizat
- Protecţia socială – sărăcia şi excluziunea socială (Lisabona), pensiile (Stockholm), îngrijirea medicală
şi protecţia socială a vârstnicilor (Gothenburg) – este coordonată printr-un proces diferit, rolul Comisiei
Europene fiind mult mai puţin precizat.
Modul specific în care funcţionează instrumentul strategic de coordonare în domeniul protecţiei sociale a
condus la nuanţarea denumirii lui pentru această arie de intervenţie: metoda deschisă flexibilă de
coordonare.
8. Abordarea politicii sociale din perspectiva dezvoltării este o opţiune strategică la nivel naţional.
Strategia naţională de promovare a incluziunii sociale trebuie să îşi fixeze ca obiectiv global consolidarea
unui stat al bunăstării în acelaşi timp cu rezolvarea unor probleme specifice, ca urmare a
disfuncţionalităţilor politicii din regimul comunist şi din perioada tranziţiei. Metoda deschisă de coordonare
oferă un cadru flexibil pentru definirea acestei politici de dezvoltare însă într-o primă perioadă susţinerea
ar putea fi insuficientă. În România a fost lansat încă din 2002 un Plan Naţional de Combatere a Sărăciei
şi Promovare a Incluziunii Sociale, care a fost elaborat în jurul ideii de dezvoltare socială.
Strategia de incluziune socială la nivel naţional
PNAinc şi PJAinc
9. În România s-a acumulat o expertiză considerabilă în cercetarea fenomenului sărăciei, însă în prima
fază a tranziţiei nu a fost elaborată o strategie integrată de reducere a sărăciei. În 1997, o primă Strategie
pentru combaterea sărăciei a fost elaborată sub coordonarea preşedinţiei României, fără a fi însă
implementată. În 2002, pe baza expertizei ştiinţifice acumulate şi urmărind modelul Planurilor naţionale
(NAPs/incl) ale ţărilor membre UE, a fost elaborat Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii
Sociale (PNAinc). PNAinc a fost aprobat prin Hotărâre de Guvern şi a fost implementat la nivel naţional
prin preluarea obiectivelor propuse în planurile sectoriale ale ministerelor. Planurile elaborate la nivel

judeţean (PJAinc) au preluat obiectivele prioritare la nivel naţional ajustându-le în conformitate cu

priorităţile locale şi completându-le cu obiective specifice. La sfârşitul anului 2004 au fost elaborate
rapoarte de monitorizare la nivel naţional şi judeţean – urmărind implementarea obiectivelor PNAinc şi
PJAinc.
Dezvoltare instituţională
10. Structura organizaţională de combatere a sărăciei s-a dezvoltat, aflându-se în proces de consolidare.
La nivel naţional s-a constituit Comisia Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS), reunind
reprezentanţi ai tuturor structurilor administrative centrale, ai asociaţiilor organizaţiilor locale, patronate,
sindicate şi organizţii internaţionale. Ministerele şi agenţiile guvernamentale au desemnat persoane de
contact permanent cu CASPIS. Un Secretariat Tehnic restrâns asigură desfăşurarea permanentă a
activităţilor CASPIS. CASPIS a avut ca prin obiectiv elaborarea PNAinc. La nivel judeţean, structuri
similare (CJASPIS) s-au constituit sub coordonarea preşedinţilor de Consilii Judeţene şi a prefecţilor.
CJASPIS au elaborat PJAinc.
JIM
11. Constituirea structurilor publice de combatere a sărăciei a fost rezultatul unui proiect naţional cu suport
extern (Banca Mondială şi DFID), în anticiparea participării României la metoda deschisă de coordonare a
UE. Procesul de planificare strategică în domeniul combaterii sărăciei, deja iniţiat în România, a intrat în
prima fază de parcurs comun cu politica de incluziune socială la nivel european, odată cu elaborarea de
către Guvernul României alături de Comisia Europeană a Memorandumului Comun de Incluziune Socială
(JIM). Experţii CASPIS alături de cei ai MMSSF au coordonat procesul de elaborare a JIM cu contribuţia
reprezentanţilor ministerelor şi agenţiilor guvernamentale şi prin consultarea actorilor sociali importanţi
non-guvernamentali. Documentul se află în faza finală a procesului de elaborare, urmând să fie asumat
oficial de către Guvernul României.
12. JIM este un document pregătitor pentru strategia naţională de promovare a incluziunii sociale,
obiectivele şi activităţile specifice urmând să fie detaliate în PNAinc-ul României din 2007. JIM curpinde:
- Diagnoza societăţii româneşti, cu descrierea celor mai importante probleme şi evoluţii în plan
economic şi identificarea problemelor critice în plan social
- Provocări-cheie, scopuri specifice centrale pentru acţiunea colectivă care pot fi urmărite cel mai
adesea prin strategii inter-sectoriale şi a căror îndeplinire depinde de surmontarea unor obstacole
structurale
- Descrierea profilului şi a stadiului de implementare a politicilor alături de o scurtă evaluare a
acestora şi de specificarea direcţiilor de acţiune

- Cadul general al sistemului naţional de statistică socială

- Descrierea structurilor instituţionale care vor adminstra Fondurile Structurale şi Fondul Social
European. In timp ce JIM este un document de planificare a direcţiilor de acţiune, Planul Naţional
de Dezvoltare este un document mai strâns corelat cu modul în care vor fi aministrate Fondurile
Structurale
- Identificarea inegalităţilor de gen şi politicilor dedicate acestei probleme sunt subiectul unui capitol
distinct; situaţia populaţiei roma este analizată distinct pentru fiecare capitol major de politică
socială şi integrat în cadrul unei secţiuni dedicate condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor de etnie romă.
Problemele şi direcţiile de acţiune majoră se reflectă în capitolul concluziv.
Analiza şi conţinutul programatic al JIM creează un fundament şi un termen iniţial de comparaţie pentru
politica naţională de protecţie şi incluziune socială. Acest exerciţiu a fost declanşat în România odată cu
elaborarea PNAinc în 2002. Elaborarea PNAinc pentru perioada 2005-2007 va implica expertiza şi
planificarea mobilizate în elaborarea JIM şi va valorifica experienţa implementării PNAinc 2002.
Sistemul de monitorizare a incluziunii sociale
13. La nivelul Uniunii Europene procesele de incluziune socială sunt monitorizate prin:
 Monitorizarea de program: monitorizarea PNAinc are ca rezultat Rapoarte Comune privind
Incluziunea Socială elaborate de către Comisia Europeană; rapoartele nu realizează o evaluare a
eficienţei, ci examinează diferitele abordări adoptate de către statele membre pentru combaterea
excluziunii sociale
 Monitorizarea de stare: indicatori sociali – sistemul de indicatori structurali şi setul de indicatori de
incluziune socială
Rolul strategic al sistemului de monitorizare în cadrul obiectivelor de funcţionare CASPIS

14. Activităţile de monitorizare la nivel naţional sunt organizate pe două paliere, în mod corespondent cu
structura sistemului de monitorizare la nivel UE. Monitorizarea de program şi de stare alături de expertiza
creată ca urmare a desfăşurării unor cercetări speciale fundamentează rolul strategic al CASPIS de
coordonator al strategiei de promovare a incluziunii sociale la nivel naţional.
◊ Coordonarea strategică a procesului de elaborare a politicilor şi programelor

- Dezvoltarea unei structuri instituţionale de promovare a incluziunii sociale (în jurul CASPIS şi
CJASPIS)
- Parteneriat în coordonarea procesului de elaborare colectivă a documentelor programatice în
sfera incluziunii sociale (RODM, PNAinc, JIM, PND – capitolul privind protecţia socială)
◊ Suport expert pentru informarea proceselor de luare a deciziei
♦ Monitorizarea:
o De stare – a sărăciei şi excluziunii sociale – sistem naţional de indicatori de
monitorizare
o De program – a implementării PNAinc and PJAinc – rapoarte de monitorizare a
implementării la nivel naţional şi judeţean
♦ Studii specifice
o Evaluări
o Studii asupra unor probleme critice → rapoarte de crectare → pe baza concluziior se
elaborează rapoarte de recomandare către guvern
Monitorizarea de program
15. Monitorizarea de program a fost iniţiată pentru a urmări implementarea PNAinc şi a PJAinc.
Monitorizarea la nivel judeţean a analizat atât obiectivele comune preluate din setul de obiective prioritare
la nivel naţional formulate în PNAinc, cât şi obiectivele specifice fixate pentru fiecare dintre judeţe.
Cele două rapoarte – naţional şi judeţean – redactate la sfârşitul anului 2004 sunt rezultatul unei
monitorizări de program sau de proces, cu alte cuvinte descriu procesul de planificare şi de implementare
a politicii de incluziune socială, nu consecinţele asupra stării sociale a populaţiei.
Motive pentru limitarea obiectivelor monitorizării de program: diversitatea organizaţională, de obiective şi
programe şi stadiul incipient de construcţie a sistemului de incluziune socială (analog cu monitorizarea de
program la nivelul UE).
La nivel naţional
16. Raportul de monitorizare de program la nivel naţional urmăreşte diferitele nivele ale planificării
strategice la nivelul administraţiei centrale prin care obiectivele incluziunii sociale specificate în PNAinc
sunt asumate şi urmărite în activitatea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale. Monitorizarea surprinde,
prin interviuri semi-structurate cu persoane delegate ca reprezentanţi ai structurilor administrative cu
responsabilităţi în domeniul social lanţul diagnoză → strategie → plan de acţiune /de implementare →
programe şi proiecte cu măsuri specifice, încercând să determine în ce măsură şi cum au fost parcurse
aceste etape pentru fiecare dintre obiectivele PNAinc. Responsabilitatea implementării este specificată în
dreptul unora dintre obiectivele PNAinc; celelalte obiective au fost analizate în corespondenţă cu
activitatea ministerelor şi agenţiilor cu reponsabilităţi clare în domeniul respectiv.

17. Câteva concluzii ale monitorizării de program la nivel naţional :

- Pentru 5 dintre sub-obiectivele PNAinc procesul de planificare strategică este clar insuficient sau
lipseşte complet, respectiv sub-obiectivele: suport social pentru copii care trăiesc în familii sărace,
reducerea polarizării salariale, reducerea sărăciei pensionarilor, construirea unor adăposturi de
urgenţă pentru persoane aflate în stradă, scăderea numărului de locuinţe cu condiţii improprii de
locuit. Nu există o strategie în cazul nici unuia dintre cele 5 obiective menţionate iar ultimele 4 nu
sunt acoperite nici de un plan de implementare.
- Cele mai multe dintre sub-obiectivele PNAinc (63%) sunt abordate prin programe pe termen
limitat. Programele de acest tip sunt în mod mai frecvent lipsite de un sistem de monitorizare iar
termenele sunt depăşite mai des decât în cazul programelor permanente (aceste deficienţe de
coordonare sunt raportate totuşi pentru mai puţin de jumătate dintre programele temporare).
- 2/3 dintre programe sunt co-finanţate din surse interne, bugetare şi ne-bugetare şi surse externe
- 1 din 5 programe nu este monitorizat printr-un sistem standardizat
- Cvasi-totalitatea strategiilor identificate sunt elaborate în interiorul unui ciclu de guvernare
- Abordarea participativă este generalizată în procesul de proiectare strategică, însă sunt implicaţi
doar parteneri activi şi stabili ai instituţiilor care coordonează acest proces – declanşarea unei
dezbateri publice nu este practicată frecvent.
- Există o serie de probleme de comunicare şi colaborare raportate şi constatate în interiorul
ministerelor şi agenţiilor implicate şi între acestea
- Principala problemă declarată în administrarea programelor este insuficienţa resurselor financiare
La nivel judeţean
1. Monitorizarea la nivel judeţean a rezultat în rapoarte de monitorizare în 2 ani: 2003 şi 2004. Cel
de-al doilea val de monitorizare, în 2004, a avut 2 componente: monitorizarea activităţii CJASPIS
şi a implementării planurilor judeţene. Datele au fost colectate prin intermediul unor fişe specifice
pentru fiecare dintre componente. Informaţia colectată privind activitatea comisiilor judeţene s-a
referit la structura acestora şi la componenţa secretariatelor tehnice, pentru a surpinde diferitele
aranjamente instituţionale făcute la nivel judeţean în această privinţă. Monitorizarea de activitate a
acoperit şi dotarea comisiilor cu echipamente ITC şi alte facilităţi de lucru, metoda de lucru,
frecvenţa întâlnirilor şi calendarul elaborării planurilor judeţene. Datele cu privire la implementarea
planurilor judeţene au fost colectate prin intermediul unei fişe structurate pentru a surpinde atât

obiectivele prioritare comune recomandate la nivel naţional, cât şi obiectivele specifice la nivel
judeţean. Unele dintre obiectivele recomandate la nivel
2. naţional nu este fezabil să fie adoptate la nivelul unor judeţe, cum este cazul „eliminării
fenomenului lipsei unui adăpost”.
Monitorizarea a relevat informaţii privind modul în care se distribuie obiectivele şi programele la nivelul
judeţelor, instituţiile reponsabile pentru implementare, grupurile de beneficiari şi sistemul de finanţare.
19. Câteva concluzii ale monitorizării de program la nivel judeţean:

- Dintre obiectivele naţionale prioritare, obiectivul adoptat pentru cele mai multe dintre judeţe a fost
“suportul pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie instituţionalizată”, urmat de obiectivul
“dezvoltării serviciilor de asistenţă socială pentru persoanle vârstnice”
- Printre obiectivele specifice la nivel judeţean, cel mai frecvent adoptat a fost cel privind suportul
pentru persoanele cu dizabilităţi
- Din punct de vedere regional, pot fi izolate paternuri de intervenţie diferite. De exemplu, cea mai
săracă regiune, cea de Nord-Est, îşi concentrează eforturile asupra copiilor străzii, tinerilor post-
instituţionalizaţi şi persoanelor cu dizabilităţi, în timp ce regiunile Sud-Est şi Centru sunt implicate
preponderent în programe pentru ameliorarea situaţiei populaţiei de romi.
- Rolul predominant în implementarea programelor de incluziune socială aparţine primăriilor şi
consiilor locale, urmate de ONG-uri. Raportul de monitorizare la nivel judeţean din 2004 indică o
creştere a efortului la nivel judeţean şi local pentru promovarea incluziunii sociale.
Sistemul de monitorizare a sărăciei şi incluziunii sociale (SMSIS)
20. Nivelul la care sunt colectate datele: naţional şi judeţean; regional - prin dezagregarea datelor
naţionale şi local – prin harta sărăciei comunitare în 2004.
Dimensiuni:
A. măsurarea sărăciei
B. măsurarea incluziunii sociale
C. analiza în profunzime a unor probleme sociale critice – cercetări speciale
D. evaluarea unor programe
21. Măsurarea sărăciei acoperă:

 Elaborarea unor rapoarte asupra profilului şi dinamicii sărăciei, utilizând metodologia Băncii
Mondiale/Institutului Naţional de Statistică (INS) / CASPIS şi datele INS. Datele disponibile

acoperă perioada 1995-2003; au fost elaborate rapoarte în 2002, 2003 şi 2004. Sărăcia şi sărăcia
severă sunt măsurate în funcţie de situarea chletuielilor de consum ale gospodăriilor pentru
alimente, bunuri nealimentare şi servicii sub un prag de sărăcie absoută. Deasemenea, în ultimii
ani, INS oferă estimări privind sărăcia ca parte a construcţiei unui set naţional de indicatori de
incluziune socială.
 Sărăcia la nivel comunitar – harta sărăciei elaborată în 2004 pe baza datelor de Recensământ şi
din Ancheta asupra Bugetelor de Familie (ABF), utilizând aceeeaşi metodologie de calcul ca şi
pentru datele privind sărăcia la nivel naţional.
22. Sistemul de monitorizare a incluziunii sociale este elaborat pentru a acoperi nivelul naţional şi cel
judeţean
La nivel naţional
– Sistemul este construit pe baza setului de indicatori de incluziune socială (indicatorii Laeken)
propus de UE, cu o dezvoltare extensivă a setului de indicatori de nivel trei specifici pentru
România
– Prima fază din programul de cercetare pentru elaborarea sistemului de indicatori de incluziune
socială a constituit-o proiectul coordonat de INS, partener SAS, beneficiari CASPIS / MMSSF
– Acest proiect a determinat metodologia de calcul a indicatorilor de nivel primar şi secundar,
comuni pentru ţările UE, astfel încât estimările să fie comparabile cu cele oferite de celelalte ţări
UE; a fost oferit un set restrâns (12) de indicatori de nivel 3, specifici pentru România. Nivelul 3
înglobează indicatorii de sărăcie absolută CASPIS / INS / BM.
CASPIS / SAS a desfăşurat ulterior un proiect destinat suplimentării pe termen lung a setului de
indicatori terţiari. Excluziunea specifică pentru România a fost analizată pe dimensiuni (acces la
resurse, ocupare, educaţie, sănătate etc.) -» probleme de sustenabilitate a sistemului
(Monitorizarea incluziunii sociale – nivel naţional – proiect dezvoltare a sistemului de indicatori)
23. Lista criteriilor de selecţie utilizată pentru identificarea indicatorilor comuni de incluziune socială UE a
fost completată de un set de criterii suplimentare pentru selecţia indicatorilor de nivel 3 specifici
pentru fenomenul de excluziune socială în România. Problemele de excluziune socială au fost
examinate pe dimenisuni şi sub-dimensiuni. Ca surse de date au fost propuse 3 anchete desfăşuarte
de INS dar cu titlu excepţional au fost propuşi şi câţiva indicatori din surse administrative (pentru

dimensiunile educaţie, sănătate şi sub-dimensiunea transferuri financiare). Indicatorii propuşi au fost

clasificaţi în funcţie de status-ul lor: validitatea, disponibilitatea datelor etc.
Dimensiuni şi sub-dimensiuni acoperite:

– Excluziune economică – sărăcie şi inegalitate (inclusiv indicatori privind transferurile sociale),
– Excluziunea de la piaţa muncii – excluziunea persoanelor ocupate, excluziunea de la ocupare,
indicatori subiectivi
– Excluziunea de la locuire şi condiţii de locuit – utilităţi, supraaglomerare, siguranţa locuinţei,
accesul la locuinţă şi costul locuirii, dotare cu bunuri de lungă durată
– Excluziunea de la educaţie – participarea la educaţie şi nivelul de educaţie, persisistenţa inter-
generaţională a modelului educaţional, distanţa faţă de şcoală
– Excluziunea de la sănătate – accesul la servicii de sănătate, mortalitate and morbiditate, stil de
viaţă sănătos
– Siguranţă personală şi publică – incidenţa criminalităţii (surse administrative şi de anchetă),
percepţia asupra securităţii în comunitate
– Segregare socială – lipsa participării sau slaba participare la reţele sociale)
Acest proiect are probleme de sustenabilitate – lipsa capacităţii organizaţionale pentru a măsura anual
aceşti indicatori
24. La nivel judeţean

Un proiect-pilot pentru determinarea unui sistem de indicatori judeţean a fost desfăşurat de către experţi
independenţi din SAS / ICCV în 5 judeţe. A fost selectată o listă finală de 27 indicatori din setul de 100 de
indicatori propus iniţial pentru a fi testat. La nivel judeţean este dificil de operaţionalizat conceptul de
incluziune socială: datele adminsitrative nu surprind raportul dintre necesităţi sociale şi servicii oferite. Un
număr redus de indicatori sunt comuni pentru nivelul naţional şi judeţean, aşa cum sunt propuşi prin cele
două proiecte de care a beneficiat CASPIS.
Setul de indicatori măsoară incidenţa problemelor sociale şi distribuţia anumitor resurse de bază.
Accentul în acest proiect a fost pus pe:

― Dezvoltarea capacităţii de diagnoză a autorităţilor publice judeţene şi în special a CJASPIS
― Dezvoltarea sistemului statistic; pentru anumiţi indicatori care nu sunt disponibili în prezent dar
care este fezabil să fie calculaţi, este propusă o metodologie de estimare
Dimensiuni acoperite: ocupare, educaţie, locuire, sănătate, servicii de asistenţă socială
Grupuri vulnerabile luate în considerare: copii, tineri şi persoane cu dizabilităţi

25. Studiile şi cercetările în profunzime de care a beneficiat CASPIS s-au concentrat asupra unor
probleme sociale critice: excluziunea socială de la locuire, sărăcia la nivel comunitar, sărăcia urbană şi
rurală, condiţiile sociale ale exlcuizunii copilului, mortalitatea infantilă etc.
Beneficii:
 Expertiză disponbilă pentru a fundamenta decizia publică
 Expertiză privind posibilitatea măsurării unor probleme sociale: de ex. lipsa unui adăpost
26. Activităţi de evaluare – o componentă-cheie şi drastic sub-dezvoltată
• Evaluarea sistemului venitului minim garantat (beneficiari MMSSF şi CASPIS)

• Harta problemelor sociale - instrument de evaluare a focalizării programelor sociale
• Programul Guvernului României de regenerare socio-economică a zonelor miniere

Vlad GRIGORAŞ Statistica socială în asistenţa socială
Statistica socială în asistenţa socială
Există câteva obiective ce conturează structura cursului privind statistica socială în asistenţa
socială. În primul rând ne întrebăm în ce măsură este nevoie de un sistem de date statistice sociale 1 şi
care pot fi principalele probleme în funcţionarea unui astfel de sistem. În al doilea rând, dacă în cadrul
prezentărilor anterioare au fost definiţi indicatorii sociali şi s-a stabilit scopul utilizării lor (diferenţiind între
indicatori de nivel intermediar sau final, de progres sau de stare, etc.), ne propunem acum să stabilim
modalitatea de construcţie a acestora. Primul pas este să definim sursele de date cele mai uzuale şi
avantajele/dezavantajele fiecăreia dintre ele. Apoi vom încerca să înţelegem care sunt caracteristicile unui
indicator de încredere, cum se poate acesta calcula şi care sunt greşelile cele mai frecvente în
prezentarea datelor statistice.
De ce este nevoie de „statistici sociale”?
Statisticile sociale au o foarte largă acoperire incluzând date privind nutriţia, locuirea,
aprovizionarea cu apă, îngrijirea medicală, educaţia, bunăstarea socială, elemente de statistică
demografică, etc. dar şi elemente ce sunt considerate în mod normal ca fiind indicatori economici (cum ar
fi distribuţia venitului, locuirea, costul serviciilor sociale, etc.).
De ce este nevoie de astfel de date:

- pentru a susţine dezbaterea publică şi ţintele propuse privind grupurile considerate defavorizate;
- pentru analize necesare alocării resurselor şi pentru designul programelor şi proiectelor sociale;
- pentru a monitoriza progresul programelor în derulare şi pentru analize de impact;
- pentru o mai bună transparenţă a guvernului.
Există câteva mari probleme ce pot apărea în modul de funcţionare a unui sistem naţional de
statistică socială:
- lipsa datelor la timp, adecvate şi de bună calitate;
- existenţa unor discrepanţe dintre indicatorii calculaţi de către agenţiile naţionale şi statisticile
internaţionale;
- incapacitatea actorilor de a se coordona pentru ca datele să fie vizibile şi concordante.
1
Trebuie să precizăm că ne vom referi în general la indicatori sociali deoarece indicatorii ce sunt utilizaţi în asistenţa socială nu
sunt specifici doar acesteia – în funcţie de scopul programului, a evaluării, a monitorizării selectăm unii indicatori sau alţii.
Astfel de probleme apar întrucât multe dintre datele statistice din domeniul social au servit în mod
tradiţional doar scopurilor administrative. Erau dezvoltate independent de către fiecare instituţie, iar funcţia
lor majoră era să înregistreze execuţia şi performanţa unei activităţi administrative. Acest fapt a dus la o
anumită eterogenitate a datelor. Una dintre cauzele profunde ale acestei situaţii o reprezintă faptul că
statistica socială nu a fost atât de influentă precum statistica economică în definirea politicii statului.
Procesele sociale sunt de obicei lente, şi chiar dacă pot apărea disfuncţii majore ce duc la dezastre,
deteriorările apar în ani. Ca un rezultat, guvernele şi cei ce planifică se pot simţi mai puţin obligaţi să ia
decizii imediate şi să obţină informaţii privind condiţiile ce pot cauza astfel de probleme sociale. „Serviciile
statistice ale agenţiilor sociale au tins mai degrabă să se concentreze în întâmpinarea nevoilor
administrative detaliate decât către cerinţele globale pentru planificarea politicilor şi rezolvarea
problemelor.” „În aceste condiţii, datele produse de statisticieni vor fi adesea de slabă calitate deoarece
ele nu sunt niciodată îndeaproape analizate…Mai mult, lipsa comparabilităţii interne din cauza numărului
mare de agenţii şi a definiţiilor diferite deprivează statisticienii şi cei ce planifică de oportunitatea de a
suporta colegii din alte sectoare.”2
Evident, în acest context este esenţial să se încerce armonizarea conceptelor şi a clasificărilor, să
se ia în considerare definiţii standard astfel încât statisticile sociale provenite din surse diferite să fie
compatibile. Fiecare program ar trebuie să fie privit ca o parte integrată a unui cadru pentru statisticile
sociale.
Surse de date pentru construirea indicatorilor sociali
Există trei surse mari de date ce sunt de obicei luate în considerare de către statistica oficială:
- recensăminte
- anchete
- date din surse administrative
Recensăminte
- presupun anchetarea tuturor unităţilor dintr-o populaţie (de exemplu: recensământul locuinţelor şi a
populaţiei, etc.)
Au ca funcţii principale:
- furnizarea informaţiilor despre structura populaţiei studiate;
- furnizarea datelor la cele mai mici nivele de agregare (astfel putem avea informaţii la nivel de sate,
comune, pe grupuri f. mici – minorităţi etnice, persoane ce locuiesc în chirie, etc.);
2
Improving social statistics in developing countries. (1979). Department of International Economic and Social Affairs. United
Nations, Pg. 6.
- oferirea unui cadru pentru eşantioanele ce urmează a fi realizate.
Dezavantajele principale consta în faptul că au costuri foarte mari, că este dificil să manipulezi un
asemenea volum de date (uneori există o întârziere de câţiva ani între culegerea datelor şi apariţia
rezultatelor detaliate); de aceea astfel de date se colectează la perioade foarte mari de timp – de obicei 10
ani. Unele dintre dificultăţile ce apar în lucrul cu date de recensământ pot fi rezolvate prin folosirea unor
eşantioane din recensământ pentru a colecta mai detaliat anumite date.
Anchete statistice
- de obicei colectează informaţia printr-un chestionar standard aplicat unui eşantion de
gospodării/indivizi din populaţia de interes. Eşantioanele ne oferă avantajele obţinerii de informaţii de
încredere necesare politicii sociale cu costuri relativ reduse şi într-un timp incomparabil mai scurt faţă
de situaţia anchetării complete a populaţiei.
În România se realizează astfel de anchete în mod regulat. Una dintre cele mai utilizate anchete în
construirea indicatorilor sociale o reprezintă Ancheta Bugetelor de Familie, a Institutului Naţional de
Statistică ce este realizată după tipicul unei anchete clasice stabilite de către Banca Mondială la mijlocul
anilor 1980 (a Living Standards Measurement Survey). Ancheta conţine informaţii privind consumul,
veniturile, starea de sănătate, educaţia, date demografice privind persoanele din gospodărie, dotarea
locuinţei, etc. şi este realizată pe 36000 de gospodării, permiţându-ne astfel să analizăm indicatorii pe
grupuri mici de indivizi3.
Nu întotdeauna datele de anchetă existente ne sunt suficiente. Există

situaţii în care trebuie să aplicăm noi înşine un chestionar.
În acest caz trebuie să vedem în primul rând dacă persoanele anchetate sunt
reprezentative pentru grupul pe care dorim să îl studiem şi dacă numărul de
chestionare aplicate este suficient pentru a generaliza informaţia de la nivel de
eşantion la nivelul populaţiei.
Sfaturi de redactare a unui chestionar

1. Folosiţi un chestionar existent ca ghid. Este mai simplu să modificăm
un chestionar existent pe o temă apropiată (sau chiar pe aceeaşi temă)
decât să o luăm de la 0.
2. Folosiţi un limbaj simplu şi clar, potrivit respondenţilor. Un chestionar
3
aplicat populaţiei rurale de vârstă a treia trebuie să fie diferit de unul aplicat
Interesant este afirmaţia dintr-un raport al Băncii Mondiale, adevărată uneori şi în cazul ţării noastre: „este adesea mai uşor
membrilor
pentru un cercetător din Academiei Române.
Washington, D.C. să aibă acces la date de anchetă detaliate din ţările în curs de dezvoltare decât este
pentru un 3. Nu întrebaţi
decident politic sau două lucruridindistincte
un cercetător într-o(Building
ţara respectivă.” singurăStatistical
întrebare deoarece
Capacity to Monitor Development
respondentul
Progress. (2002). Informationpoate avea câte
paper prepared o opinie
for World pentru
Bank Board fiecare dintre
of Executive ele.
Directors. October 23, pg. 15).
4. Orice răspuns Social trebuie să pară
Services acceptabil
Institution şi să
Building (SSIB) nu
– RO creeze disconfortul
0108.02 74
respondentului. Folosiţi preambuluri. Exemplu: Mulţi indivizi se confruntă
cu probleme financiare grave. D-voastră aţi trăit situaţii când: a. nu aţi avut
ce pune pe masă, etc.
Date administrative
Un număr semnificativ de indicatori sociali este colectat de către administraţiile locală şi centrală 4
ca parte normală de monitorizare şi evaluare a activităţilor lor obişnuite.
- înregistrări la nivelul inspectoratelor şcolare – informaţii privind sistemul educaţional precum înrolarea,
rezultatele şcolare, promovabilitatea, abandonul, etc.
- înregistrări privind sănătatea – informaţii despre servicii medicale, morbiditate şi mortalitate, etc.
- date privind bugetele centrale şi locale
- date privind fiscalitatea – nr. firme înregistrate, etc.
Avantaje:
- sunt colectate în mod regulat, spre deosebire de cele mai multe anchete care sunt realizate în mod
neregulat şi cer o perioadă lungă de timp pentru a fi procesate şi analizate;
- costul obţinerii unor astfel de date este mult mai redus decât pentru datele de anchetă;
- rata de răspuns este de obicei ridicată.
4
Există şi date administrative ale organizaţiilor non-guvernamentale ce pot compensa lipsa de informaţie existentă: de exemplu
Organizaţia pentru Migraţie Internaţională are, ca urmare a activităţii întreprinse, o serie de evaluări privind mărimea
fenomenului traficului de fiinţe umane.
Posibile dezavantaje:
- Cea mai importantă problemă este că informaţia administrativă nu este întotdeauna potrivită pentru
scopurile noastre. Un exemplu clasic este cel al ANOFM ce colectează date privind şomajul
înregistrat, ce este altceva decât şomajul înregistrat conform Biroului Internaţional al Muncii de care
este nevoie atunci când vrem să construim strategii anti-sărăcie;
- Lipsa controlului privind calitatea datelor: datele se pot modifica ca urmare a schimbărilor în
procedurile administrative de colectare fără ca realitatea să se schimbe;
- Acoperirea limitată a datelor administrative – acestea acoperă doar populaţia la care se poate ajunge
prin mijloace administrative;
- Probleme tehnice de accesare a datelor şi de utilizare a lor;
- Bariere legale de accesare a anumitor date;
- Probleme de comparabilitate între baze de date, neexistând aceeaşi metodologie, etc..
Este de preferat ca aceste surse să fie încrucişate astfel încât să putem compara rezultatele. În
plus, chiar dacă datele administrative ne oferă rezultatele de care avem nevoie pentru a putea analiza
cauzele fenomenelor respective avem nevoie şi de date de eşantion. De exemplu, chiar dacă există
informaţii privind nr. de copii care nu merg la şcoală este nevoie şi de informaţii la nivel de gospodărie
pentru a vedea venitul acestora, nivelul de educaţie al părinţilor, motive pentru care indivizii părăsesc
sistemul şcolar, etc.
Construirea şi interpretarea indicatorilor sociali
Indicatorii adecvaţi:
- furnizează o măsură directă şi neambiguă a progresului
- variază pe zone geografice şi/sau pe grupuri
- este sensibil la schimbări ale politicilor, programelor, instituţiilor
- nu poate fi uşor manipulat pentru a arăta realizări inexistente
- nu este foarte costisitor
Tipuri de indicatori:
- frecvenţe absolute, distribuţii de procente, rate în populaţie, rate ale schimbărilor anuale pe total sau
pe anumite categorii
- medii, mediane, cuartile
- indicatori ai omogenităţii/eterogenităţii, etc.

Greşeli frecvente în prezentarea rezultatelor statistice:
- Raportarea de fapte când întrebarea se referă la percepţii. De exemplu: programul este folositor în
loc de „participanţii consideră că programul este folositor”.
- Folosirea altor cuvinte decât a celor utilizate în întrebări. Schimbarea întrebării poate avea efecte
puternice asupra modului în care subiecţii răspund.
- Suprageneralizarea rezultatelor. Trebuie să vedem pentru ce grupuri de indivizi sunt reprezentative
datele prezentate. Nu putem afirma că „românii consideră că… în condiţiile în care studiul a fost
realizat doar pe populaţia urbană sau rurală, etc.”.
- Neancorarea afirmaţiilor în date. De exemplu: să spui “mai mult de jumătate dintre respondenţi au
afirmat” când in fapt a fost “51% dintre respondenţi…”.
- Nefurnizarea contextului. De exemplu: “toţi instructorii intervievaţi au afirmat…când de fapt trebuia
spus “cinci instructori ce au fost intervievaţi au raportat”.
- Folosirea de procente când numerele sunt mici. Să scrii că 80% dintre participanţi au spus. Când
de fapt 4 din 5 au spus.
- Atribuirea cauzalităţii când aceasta nu a fost demonstrată.

Robert KOVACS Prezentarea softului CIARIS şi a proiectului STEP CEE
Prezentarea softului CIARIS şi a proiectului STEP CEE
• OIM a acordat o atenţie deosebită încă de la început luptei împotriva excluziunii sociale. …
Sărăcia din orice loc constituie un pericol la adresa prosperităţii de pretutindeni… (Declaraţia de
la Philadelphia, 1944).
• Lupta împotriva excluziunii sociale este în conformitate cu Agenda Muncii Decente a OIM în
vederea obţinerii unei munci decente şi productive pentru femei şi bărbaţi, în condiţii de libertate,
echitate, securitate şi demnitate umană. Ea contribuie şi la Campania Globală a OIM pentru
Asigurări şi Acoperire Socială pentru toată lumea
• Din 1998 programul STEP (Strategy and Tools against Exclusion and Poverty -Strategia şi
Instrumentele împotriva Excluziunii Sociale) a devenit principalul instrument al OIM în acest
domeniu. STEP a elaborat softul CIARIS (Centre for Informatics Apprenticeship and Resources
in Social Inclusion - Centrul pentru Ucenicie şi Informatică în Incluziunea Socială), ca instrument
informatic pentru delegarea actorilor locali.
• În 2004 în cadrul STEP guvernul francez a început finanţarea de proiecte pentru lupta împotriva
excluziunii sociale în ţările din Europa Centrală şi de Est (proiectul STEP CEE).
-*-
Documentul de faţă reprezintă o versiune preliminară a strategiei CIARIS în cadrul proiectului STEP
CEE. Echipa de proiect a elaborat acest document pentru a completa şi elabora planul de muncă
concret al proiectului şi pentru a determina modul în care va fi implementat în regiunea noastră softul
CIARIS, elaborat în cadrul STEP.
1. Obiectivul general al proiectului STEP – CEE este să lupte împotriva excluziunii sociale.
Obiectivele directe ale proiectului STEP – CEE sunt să facă mai bine cunoscută excluziunea
socială şi să consolideze calităţile actorilor implicaţi în incluziunea socială.

2. Principala metodă STEP-CEE este sprijinirea actorilor angajaţi în programele de incluziune socială.
Aceşti actori sunt, în esenţă, guvernul central şi autorităţile locale, partenerii sociali şi ONG-urile.
Strategia CIARIS se va concentra în special pe activităţile acestora din urmă, dar va ajuta şi la
sprijinirea activităţilor de incluziune ale altor actori locali.
3. CIARIS este în primul rând un site de internet, dar cuprinde şi activităţi legate direct sau indirect de
site. CIARIS global şi CIARIS CEE sunt două site-uri diferite, între ele există o delimitare fizică,
dar există şi o legătură puternică între obiectivele, conţinuturile şi metodele lor.
Pentru a nu-i deruta pe cititori, în acest document vom folosi denumirea CIARIS pentru regiunea
central şi sud-est europeană şi denumirea CIARIS global pentru celălalt.
4. CIARIS va fi creat şi adus la zi de echipa STEP CEE şi de multiplicatorii locali.
Durabilitatea efectului proiectului depinde de supravieţuirea reţelei de multiplicatori şi a site-ului
internet după încheierea proiectului.
5. Site-ul CIARIS va fi în şapte limbi: bulgară, maghiară, poloneză, română şi slovenă ca variante locale
la care se adaugă versiunile în engleză şi franceză, ca instrumente de comunicare regională şi
internaţională.
Variantele în limbile naţionale pot diferi în unele detalii cum ar fi conţinutul şi forumurile.
Variantele în engleză şi franceză vor putea răspândi inovaţiile din variantele naţionale.
6. Site-ul CIARIS se compune din 3 elemente:
i. Inventarul: o bază de date cuprinzând persoane, proiectul organizaţiilor şi cunoştinţe
despre lupta împotriva excluziunii sociale
ii. Ghidul sau ajutorul direct pentru activităţile şi acţiunile actorilor angajaţi în programele de
incluziune socială
Această parte va include actualităţile, analizele situaţiei şi forumurile de schimburi de
idei între actori. Ghidul va trebui să-i ajute în principala lor grijă: căutarea de noi
fonduri.
iii. Secţiunea cercetare şi dezvoltare pentru aprofundarea şi realizarea unor activităţi mai
eficace cu actorii care luptă pentru incluziunea socială.
Secţiunea Cercetare şi Dezvoltare îi va ajuta pe actori prin descrierea şi detalierea
utilizărilor şi prin evaluarea de noi instrumente, bune practici şi activităţi pilot.
7. Multiplicatorii vor trebui să contribuie la:
i. localizarea CIARIS pe site-ul global
ii. crearea şi animarea reţelei locale
iii. dezvoltarea inventarului şi a altor elemente ale site-ului: „ghidul” şi „cercetarea şi
dezvoltarea”

iv. circulaţia informaţiei între reţea, echipa STEP CEE şi reţeaua de experţi
v. organizarea de evenimente pentru reţea
În fiecare ţară va exista unul sau mai mulţi multiplicatori. Unul dintre multiplicatorii din ţară va fi ales
ca punct focal al proiectului. Punctul focal va coordona sarcina legată de site în limba naţională şi
activităţile pentru dezvoltarea inventarului.
8. Multiplicatorii vor trebui să ştie în detaliu:
i. să pregătească un plan de lucru
ii. să comunice în limba engleză şi să traducă documentele din engleză în limba lor
naţională
iii. să folosească CIARIS CEE şi CIARIS global
iv. să actualizeze site-ul în general
v. să strângă informaţii pentru inventar
vi. să creeze şi să actualizeze inventarul
vii. să organizeze reţeaua
viii. să organizeze evenimente speciale, de pildă cluburi etc.
ix. să modereze forumuri pe internet şi la cluburile locale
x. să menţină un contact permanent cu membrii reţelei
xi. să rezolve (direct sau cu ajutorul experţilor) problemele care apar în reţea
xii. să traducă cererile care vin din reţea pentru experţi
xiii. să-i orienteze pe membrii reţelei în direcţia instruirilor şi a tehnicilor noi folositoare
pentru diverse persoane concrete
xiv să găsească noi fonduri pentru a-şi extinde activităţile reţelei
9. Pentru a fi multiplicator, persoana selectată trebuie să fie:
i. membru al unei reţele naţionale mai ample sau ONG, de preferinţă de tip umbrelă,
consacrat luptei împotriva excluziunii şi implementării programelor de incluziune
socială, sau
ii. expert independent care lucrează în domeniul excluziunii sociale, având un contract cu
un ONG şi să fie în stare să organizeze o reţea
Nivelul de calificare al multiplicatorilor: este de dorit să aibă studii superioare, dar o cerinţă minimă
este bacalaureatul (absolvirea liceului).

10. Diviziunea muncii între proiectul STEP CEE şi multiplicatori
Domeniul de Activităţi Proiectul STEP CEE Multiplicatori

activităţi
Site CIARIS Localizarea Testare Organizare, supervizare Pot participa la organizare
site-ului Participă la testare
CIARIS
Traducere Selectarea traducători, organizare şi NU
global
finanţare traduceri
Realizarea informaticii Selectare furnizor şi autor de site, NU
finanţarea site-ului
Elaborarea Inventariere Deciderea formei şi a conţinutului Strângerea informaţiilor
unui nou Dezvoltarea conţinutului
conţinut
Modulul Ghid Decizie asupra formei şi conţinutului în Moderarea forumului
- diagnostic funcţie de testare şi priorităţile Strângerea datelor locale
- forum proiectului Schimbul de informaţii între
- actualităţi Selectarea experţilor pentru pregătirea versiunile sub-regionale şi
diagnosticului cea naţională Actualizarea
conţinutului
Modulul Cercetare / Selectarea experţilor pentru pregătirea Organizarea testelor şi a
Dezvoltare noilor instrumente de evaluare discuţiilor despre noile
- învăţare la distanţă instrumente şi metode
- bune practici Moderarea utilizărilor
- asistenţă tehnică
Reţeaua Creare şi moderare NU DA
CIARIS
Organizarea evenimentelor Evenimente majore: conferinţele Organizarea de evenimente
- cursuri de instruire naţionale şi sub-regionale minore şi contribuţie la
- conferinţe organizarea evenimentelor
majore

11. Multiplicatorii trebuie să aibă următoarele capacităţi pentru a fi recrutaţi:

i. Capacitatea de comunicare în limba engleză şi în limba naţională
ii. Capacitatea de a scrie texte în engleză şi în limba naţională
iii. Sensibilitate pentru problemele sociale
iv. Cel puţin câteva cunoştinţe despre situaţia excluziunii în ţara sa
v. Facilităţi în informatică: capacitatea de a utiliza softul pentru a folosi baza de date şi
pentru a o actualiza
vi. Să fie capabil să gestioneze logistica evenimentelor etc.
vii. Capacitatea de a identifica şi de a rezolva problemele reţelei în general şi ale
membrilor ei în mod concret
viii. Capacitatea de a identifica informaţiile relevante
ix. Să fie sistematic, strict şi punctual în muncă
12. Se va organiza o instruire pentru a-i pregăti pe multiplicatori pentru a dobândi cunoştinţele de care au
nevoie pentru a-şi îndeplini sarcinile descrise mai sus
Conţinutul instruirii va fi elaborat în luna următoare pe baza prezentului document.
Pe baza analizei sarcinilor şi a capacităţilor prevăzute pentru multiplicatori, instruirea se va organiza
pe trei subiecte:
i. Pregătirea şi implementarea planului de muncă
ii. Metode de dezvoltare şi moderare a reţelei
iii. Tehnici de luptă împotriva excluziunii sociale şi pentru implementarea metodelor noi

Jacek KROLIKOWSKI Introducere în politica fondurilor structurale UE
Introducere în politica fondurilor structurale UE – accent pe Fondul

Social European
Informaţii de bază despre politica structurală UE
Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al UE pentru coeziunea socială şi economică.

Disparităţile economice şi sociale dintre statele membre ale UE şi dintre regiunile ei slăbesc
dinamismul UE şi potenţialul său pentru dezvoltare. Aceste disparităţi sunt de două ori mai mari în
Europa celor 25, cu cele 254 de regiuni ale ei, decât erau în Europa celor 15. Obiectivul 1 al
Fondurilor Structurale (dezvoltarea economică a celor mai defavorizate regiuni) cuprinde tot
teritoriul noilor state membre şi aproape 98% din populaţia lor, din care două treimi trăiesc în regiuni
cu un PIB pe cap de locuitor mai mic de jumătate din media PIB a celor 25. În ceea ce priveşte
ocuparea, ratele şomajului (date pentru 2002) diferă foarte mult în cele 25: de la 2% în Tirol
(Austria) şi 3,3% în Cipru la 29% în Insula Reunion (Franţa) şi 26,3% în regiunea Lubuskie din
Polonia.
Pe lângă cele mai defavorizate regiuni, multe regiuni şi oraşe se află într-o situaţie intermediară, în
zone în care se acumulează serioase dificultăţi economice şi sociale. Diferenţele generale dintre
statele membre în această privinţă sunt ilustrate de graficul de mai jos:
Solidaritatea europeană este de fapt menţionată deja în preambulul Tratatului Uniunii Europene.
Tratatul precizează că Uniunea Europeană acţionează pentru consolidarea coeziunii sale
economice şi sociale şi în special pentru a reduce discrepanţele dintre nivelele de dezvoltare din
diferite regiuni. Acesta este motivul pentru care statele membre participă la politica regională
europeană cofinanţată din fondurile europene, Fondurile Structurale şi Fondurile de Coeziune, care
întruchipează solidaritatea Comunitară.
Social Services Institution Building– RO 0108.02 83

Peste o treime din bugetul Uniunii este dedicat dezvoltării regionale şi coeziunii economice şi
sociale printr-o serie de fonduri europene. Pentru perioada 2000-2006, au fost repartizate 213
miliarde euro pentru instrumentele structurale ale celor 15 state membre. În plus, aproximativ 22
miliarde de euro în ajutor de pre-aderare şi alţi 22 miliarde euro în intervenţii structurale pentru noile
state membre în perioada 2004-2006, vor fi cheltuiţi în Uniune în cadrul perspectivelor financiare
adaptate. Totalul de aproximativ 257 miliarde euro reprezintă aproximativ 37% din bugetul UE pe
perioada până în 2006. Cea mai mare parte a finanţării se cheltuieşte în programe multianuale de
dezvoltare, conduse în comun de serviciile Comisiei, statele membre şi autorităţile regionale.
Subvenţiile europene nu înlocuiesc, ci completează ajutorul naţional.
În momentul de faţă politica regională UE este implementată în cadrul următoarelor fonduri
structurale:
• Fondul Social European
• Fondul European de Dezvoltare Regională
• Fondul European pentru Garantare şi Îndrumare în Agricultură
• Instrumentul financiar pentru îndrumare în pescuit
• Fondul de coeziune
Fiecare dintre cele patru fonduri structurale existente îşi are propria arie tematică specifică. Fondul
European de Dezvoltare Regională finanţează infrastructura, investiţiile pentru crearea de locuri de
muncă, proiectele de dezvoltare locală şi ajutorul pentru firmele mici. Fondul Social European
promovează întoarcerea şomerilor şi a grupurilor defavorizate în cadrul forţei de muncă, mai ales
prin finanţarea unor măsuri şi sisteme de formare profesională şi asistenţă pentru recrutare.
Instrumentul financiar pentru îndrumare în pescuit ajută la adaptarea şi modernizarea industriei
pescuitului. Secţiunea de îndrumare a Fondului european pentru garantare şi îndrumare în
agricultură finanţează măsurile de dezvoltare rurală şi furnizează ajutor pentru fermieri, mai ales în
regiunile rămase în urmă în dezvoltare. Există şi alte instrumente financiare pe lângă aceste fonduri
structurale, în special Fondul de Coeziune.
Pentru a se întări impactul şi a se asigura cele mai bune rezultate, 94% din finanţarea pe perioada
2000-2006 este concentrată pe trei obiective:

• Obiectivul 1: Ajutorarea regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă.
• Obiectivul 2: Sprijinirea conversiei economice şi sociale în zonele industriale, rural sau urbane
sau în zonele dependente de pescuit pentru a face faţă dificultăţilor structurale.
• Obiectivul 3:. Modernizarea sistemelor de formare şi promovarea ocupării. Măsurile finanţate
de Obiectivul 3 acoperă întreaga Uniune cu excepţia regiunilor din Obiectivul 1, unde măsurile
de formare şi ocupare sunt incluse în programele de recuperare.
Stadiile de programare ale fondurilor structurale
Comisia în cooperare cu SM elaborează lista regiunilor eligibile pentru Obiectivele 1 şi 2.
În 4 luni
după consultarea autorităţilor locale şi regionale, a partenerilor sociali şi economici, statele membre
prezintă la Comisie:
Planul/planurile de dezvoltare
& Obiectivul 3 – cadrul politic de referinţă
Comisia examinează planul/planurile de dezvoltare pentru a se asigura conformitatea cu:

(i) scopurile Fondurilor Structurale şi regulamentele FSE
(ii) Planul Naţional de Acţiune pentru Ocupare
(iii). Obiectivul 3 al cadrului politic de referinţă
Statul membru prezintă la Comisie:
Proiect Proiect
Cadru de Sprijin Comunitar Document(e) unic(e) de programare

SM negociază Cadrul cu Comisia SM negociază documentul cu Comisia
În paralel cu sau după adoptarea Cadrului, sunt

prezentate la Comisie, negociate şi aprobate
mai multe Programe operaţionale, în acelaşi fel.
Decizia Comisiei cu privire la Cadru, Documente sau Programe
Comitetul pentru Fondurile Structurale (pentru FSE: Comitetul FSE) îşi dă avizul
În 5 luni de la prezentarea Planului de dezvoltarea, Comisia dă decizia finală
În 3 luni de la aprobarea Comisiei SM prezintă un Program complementar pentru fiecare Program

operaţional / Document unic pentru informarea comisiei (nu este nevoie de aprobarea acesteia)
Autorităţile de management informează potenţialii promotori de proiect şi lansează apelul de ofertă

pentru propuneri
Proiectele sunt selectate, aprobate şi monitorizare de autoritatea de management şi banii ajung la

oamenii din teren

Principalele domenii acoperite de Strategia Europeană de Ocupare. Scopurile SEO
Strategia Europeană de Ocupare este principalul instrument de îndrumare şi de asigurare a

coordonării priorităţilor politicii de ocupare la care trebuie să subscrie statele membre la nivel
european. Pe baza noilor prevederi ale Tratatului de la Amsterdam, Consiliul European de la
Luxemburg, din noiembrie 1997 a iniţiat Strategia Europeană a Ocupării (SEO), cunoscută şi sub
numele de „Procesul Luxemburg”.
Strategia Europeană pentru Ocupare pune accentul în mod deosebit pe patru domenii cheie:
ocupabilitate, spirit antreprenorial, adaptabilitate şi oportunităţi egale. SEO sprijină în cadrul
Obiectivelor 1 şi 3 şi promovează aceste domenii în felul următor5:
• Ocupabilitatea: Aproximativ 60% (34mld €) din bugetul Fondului Social European va fi alocat
îmbunătăţirii ocupabilităţii în Uniunea Europeană. 9 mld € sunt destinaţi luptei împotriva
excluziunii sociale.
• Spiritul antreprenorial: Promovarea spiritului antreprenorial va primi 8 mld € din FSE pentru a
se asigura pârghiile esenţiale pentru înfiinţarea de noi întreprinderi şi crearea de locuri de
muncă în sfera serviciilor.
• Adaptabilitatea: Aproximativ 11 mld € vor fi alocaţi investiţiilor în adaptabilitatea forţei de
muncă europene, principalele priorităţi fiind dezvoltarea învăţării continue, folosirea ICT,
activităţi în domeniu IMM-urilor.
• Oportunităţi egale: prezenţa ideii oportunităţilor egale în întreaga strategie nu ne permite să
dăm o cifră precisă a totalului dedicat oportunităţilor egale. Bugetul pentru acţiuni speciale
reprezintă aproximativ 4 mld €.
„Unul dintre principiile directoare ale Strategiei Europene de Ocupare este transformarea măsurilor
pasive în politici active ale pieţei muncii. Fondul Social European oferă o pârghie importantă pentru
încurajarea şi sprijinirea Statelor Membre pentru a-şi face politicile mai active. În toată UE, FSE
reprezintă aprox. 85% din cheltuielile pentru politicile active ale forţei de muncă. Efortul naţional şi
comunitar combinat reprezintă o investiţie importantă în viitorul Europei.”
Comunicare cu privire la sprijinul Fondului Social European pentru Strategia Europeană de
Ocupare, Comisia Comunităţilor Europene, Bruxelles, 2001, p. 5
5
Comunicare cu privire la sprijinul Fondului Social European pentru Strategia Europeană de Ocupare, Comisia
Comunităţilor Europene, Bruxelles, 2001, p. 2
FSE ca instrument pentru implementarea SEO. Scopurile FSE
Fondul Social European (FSE) este principalul instrument financiar prin

care Uniunea Europeană îşi transpune scopurile politicii sale strategice
de ocupare în acţiune. Stabilit încă prin Tratatul de la Roma, este cel mai
vechi fond structural care, de peste 40 de ani, a investit în parteneriat cu
statele membre, în programe pentru dezvoltarea calificărilor oamenilor şi
a potenţialului lor pentru muncă.
Ca urmare a evaluării Strategiei de Ocupare după primii cinci ani, în iunie 2003, Consiliul European
a aprobat linii directoare foarte cuprinzătoare pentru reformă pe anii 2003-2006; aceste linii
directoare cuprind zece priorităţi specifice de acţiune şi subliniază buna guvernare şi parteneriatul
pentru a asigura o implementare eficace. Există trei obiective fundamentale care au fost stabilite
pentru revizuirea SEO:
• ocuparea completă;
• calitatea şi productivitatea muncii;
• coeziunea socială aşi piaţa inclusivă a muncii.
Unul dintre principiile conducătoare ale Strategiei Europene de Ocupare este transformarea
măsurilor pasive în măsuri active ale politicilor pieţei muncii. Fondul Social European asigură o
pârghie importantă pentru încurajarea şi sprijinirea statelor membre în promovarea unor politici mai
active. În toată UE, FSE reprezintă aproximativ 8% din cheltuielile pentru politicile active ale pieţei
muncii. Efortul naţional şi comunitar combinat reprezintă o investiţie importantă în viitorul Europei.
În general, există trei forme de asistenţă eligibile pentru finanţarea prin FSE:
• asistenţă pentru persoane individuale, care ar trebui să reprezinte principala formă de ajutor şi
să acopere domenii cum ar fi formarea profesională sau învăţământul şi îndrumarea carierei
etc.;
• asistenţă pentru structuri şi sisteme pentru ca activităţile de sprijin pentru persoane individuale
să fie mai active (de ex., îmbunătăţirea eficacităţii personale);
• măsuri de acompaniere (furnizarea de servicii şi echipament pentru îngrijirea persoanelor
dependente, promovarea de formare pentru calificări sociale, conştientizarea publicului,
campanii de informare).

Rolul şi scopurile specifice ale iniţiativei EQUAL
Finanţat de Fondul Social European EQUAL face parte din strategia

Uniunii Europene pentru locuri de muncă mai multe şi mai bune şi
pentru a ne asigura că nimănui nu-i este refuzat accesul la ele. EQUAL
va testa noi modalităţi de a combate discriminarea şi inegalitatea
resimţite de cei care lucrează şi cei care caută un loc de muncă.
Contribuţia Uniunii Europene de 3.026 milioane euro în perioada 2000-2006 va fi completată cu
finanţare naţională.
EQUAL va opera prin aducerea laolaltă a actorilor cheie dintr-o zonă geografică sau dintr-un sector
cu legături cu cel puţin un parteneriat în altă ţară. Diferitele lumi ale administraţiei publice,
organizaţiilor neguvernamentale, partenerilor sociali şi a sectorului afacerilor vor lucra împreună,
punându-şi la un loc diferitele tipuri de expertiză şi experienţă pentru a încerca să găsească noi
modalităţi de rezolvare a problemelor discriminării şi inegalităţii, pe care le-au identificat deja. Noile
idei vor fi testate în vederea utilizării rezultatelor pentru a influenţa elaborarea viitoarelor politici şi
practici. Principiile generale ale implementării EQUAL includ:
• Abordarea tematică
• Dezvoltarea parteneriatelor
• Delegarea
• Cooperarea transnaţională
• Inovarea
• Orientarea fundamentală
Programarea fondurilor structurale (FSE): de la Planul Naţional de Dezvoltare la

Programele Operaţionale – cazul Poloniei
Cadrul de sprijin comunitar pentru Polonia pe anii 2004-2006 va fi implementat prin cinci programe
operaţionale sectoriale (POS) cu finanţare unică legate de îmbunătăţirea competitivităţii economiei,
dezvoltarea resurselor umane, restructurarea şi modernizarea sectorului alimentar şi dezvoltarea zonelor
rurale, pescuitul şi prelucrarea peştelui, infrastructura transporturilor şi economia maritimă. Alături de
programele sectoriale, va fi realizat Programul Operaţional Regional Integrat (PORI) cu finanţare multiplă. El
va fi administrat la nivel naţional, dar implementat în sistem descentralizat, la nivelul voievodatelor. În plus, a

fost pregătit un program operaţional de asistenţă tehnică –care va fi utilizat pentru a sprijini implementarea
fondurilor structurale.

Programarea fondurilor structurale şi a Fondului de Coeziune în Polonia 2004-2006

Projects Projects
s Strategia naţională pentru dezvoltare Strategia Naţională pentru creşterea ocupării şi
regională dezvoltarea resurselor umane
STRATEGIA DE STRATEGIA DE STRATEGIA DE
DEZVOLTARE Politica structurală coerentă a dezvoltării zonelor
DEZVOLTARE DEZVOLTARE
rurale şi agriculturii
REGINALĂ PENTRU REGINALĂ REGINALĂ
PENTRU
Alte documente naţionale de planificare, cum
Strategia naţională pentru dezvoltarea
ar fi:
Conceptul de politică de management naţional al spaţiului
transporturilor
Politica structurală în sectorul pescuitului Strategia naţională pentru protecţia mediului
“Spirit antreprenorial – dezvoltare – muncă” Strategia dezvoltării

economice în Polonia
P l a n u l N a ţ i o n a l d e D e z v o l t a r e (MELSD)
Iniţiativele Cadrul de sprijin comunitar (MELSD) Fondul de coeziune

comunitare
(MELSD)
Programe
Restructurarea şi
peştelui (MARAD)
Programe Strategia Fondului de
SOP Transport şi
Competitivitatea
regional integrat
tehnică((MELSD)
SOP Pescuitul şi
rurale(MARAD)
maritimă (MI)
modernizarea
operaţionale operaţional
PO Asistenţă
SOP Resurse
dezvoltarea
alimentar şi
prelucrarea
operaţional
Dezvoltare
sectorului
economie
economiei
INTERREG
((MELSD)
e
Creştere
Program
coeziune
zonelor
(MELSD)
(MELSD)
umane
(MELSD) EQUAL
SOP
SOP
(MELSD)
Protecţia Transport
mediului
Programe suplimentare (pentru fiecare program operaţional)
Proiecte Proiecte Proiecte Proiect Proiecte Proiecte Proiect Proiecte Proiec Proiecte Proiecte
e e t
Lista programelor operaţionale şi a instituţiilor responsabile de pregătirea lor

INSTITUŢIA CARE PREGĂTEŞTE
PROGRAMUL
PROGRAMUL
SOP ÎMBUNĂTĂŢIREA COMPETITIVITĂŢII MINISTERUL ECONOMIEI, MUNCII ŞI
ECONOMIEI POLITICII SOCIALE
MINISTERUL ECONOMIEI, MUNCII ŞI
SOP DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE
POLITICII SOCIALE
SOP RESTRUCTURAREA ŞI MODERNIZAREA
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI
SECTORULUI ALIMENTAR ŞI DEZVOLTAREA
DEZVOLTĂRII RURALE
RURALĂ
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI
SOP PESCUITUL ŞI PRELUCRAREA PEŞTELUI
DEZVOLTĂRII RURALE
SOP TRANSPORT – ECONOMIE MARITIMĂ MINISTERUL INFRASTRUCTURII
SOP PROGRAMUL REGIONAL OPERAŢIONAL POLITICII SOCIALE (ÎN COOPERARE
INTEGRAT CU AUTORITĂŢILE REGIONALE DIN
VOIVODATE)
PROGRAM OPERAŢIONAL ASISTENŢĂ TEHNICĂ
POLITICII SOCIALE
Rolul partenerilor sociali şi al judeţelor în consultările sociale pentru Planul Naţional de

Dezvoltare şi Programele Operaţionale – exemplul polonez
Consultările sociale pentru Planul Naţional de Dezvoltare 6
Planul Naţional de Dezvoltare a fost supus consultărilor sociale. Setul de obiective şi priorităţi al
PND, structura resurselor alocate diverselor programe operaţionale şi priorităţi, criteriile de
alocare a activităţilor între sectoare şi regiuni, sistemul de implementare a fondurilor structurale şi
a Fondului de Coeziune în Polonia, alocarea orientativă de resurse din fondurile structurale pentru
diverse programe din voievodate (regiuni – în Polonia avem 16 regiuni) în cadrul programului
operaţional integrat de dezvoltare regională, metodele şi nivelurile orientative de co-finanţare din
resurse europene au fost discutate cu partenerii în cadrul consultărilor. Obiectivul general al
6
Raportul detaliat asupra procesului de consultare este disponibil pe site-ul Ministerului Economiei, Muncii şi Politicii
Sociale: http://www.funduszestrukturalne.gov.pl/

consultărilor a fost să se obţină opinii şi comentarii ale diverselor cercuri şi parteneri care să
permită definirea unei viziuni corecte de dezvoltare, luarea deciziilor strategice şi, în consecinţă,
implementarea amendamentelor pentru îmbunătăţirea documentului.
În conformitate cu art. 8 al Regulamentului Consiliului din 21 iunie 1999, pentru implementarea

regulamentelor generale referitoare la fondurile structurale (CE) nr. 1260/99, partenerii de la nivel
regional şi local (guvernarea autonomă), organizaţiile neguvernamentale, asociaţiile şi
organizaţiile de întreprinzători, instituţiile legate de afaceri şi cercurile profesionale şi academice
etc. au fost implicate în consultările sociale. Membrii Parlamentului, membrii organizaţiilor de
experţi şi de avizare ale guvernului, cum ar fi Consiliul de Stat pentru Politica Regională, Consiliul
pentru Strategia Socio-economică şi Comitetul pentru Economia Spaţiului şi Planificare Regională
al Academiei de Ştiinţe a Poloniei, centrele academice, instituţiile de cercetare şi dezvoltare şi
media au fost şi ele implicate în consultări. Consultările s-au ţinut sub formă de conferinţe,
seminare, întâlniri şi interviuri. În timpul şedinţelor, au fost distribuite materiale informative şi
dosare. Mai mult, un proiect al documentului a fost disponibil pe internet împreună cu un
chestionar special care a facilitat ancheta prin internet.
Conferinţele şi şedinţele s-au desfăşurat în paralel în două module:

• conferinţe şi şedinţe organizate de Ministerul Economiei cu privire la proiectul Planului
Naţional de Dezvoltare şi la proiectul Programului Operaţional Regional Integrat
• conferinţe şi şedinţe organizate de birourile ministeriale pentru programe operaţionale
sectoriale şi oficiile Mareşalului cu privire la componentele regionale
Consultările pe marginea proiectului SOP Dezvoltarea Resurselor Umane (versiunea iunie 2002)
cu partenerii sociali au fost organizate de Ministerul Muncii şi Politicii Sociale, Ministerul Educaţiei
Naţionale şi Sportului, Secretarul Plenipotenţiar al Guvernului pentru Statutul Egal al bărbaţilor şi
femeilor din cadrul Cancelariei Primului Ministru şi Agenţia Poloneză pentru Dezvoltarea
Întreprinderilor de la nivel naţional şi regional în perioada cuprinsă între iulie şi octombrie 2002.
Aceste consultări au permis o dezbatere între parteneri în timpul căreia a fost discutat programul
operaţional pentru implementarea acţiunilor finanţate prin FSE în Polonia.
Printre participanţi s-au numărat reprezentanţi ai administraţiei publice, inclusiv ai conducerii

locale, ai agenţiilor de dezvoltare regională, ai comunităţii ştiinţifice, parteneri sociali, ONG-uri,

centre de formare continuă, centre de politică socială. Procesul a cuprins şedinţe şi conferinţe
consultative.
În plus, un proiect SOP a fost disponibil pe internet, împreună cu un chestionar pe site-ul

MoELSP. În total, aproximativ 1000 de persoane au participat la procesul de consultări. Toţi
partenerii au exprimat opinii pozitive despre program.
Structura generală a managementului fondurilor structurale: cazul Poloniei
Ministerul Economiei, Muncii şi Politicii Sociale din Polonia (secţiune creată pe baza actualului
Departament pentru Programarea Dezvoltării Regionale) îndeplineşte sarcina de Autoritate de
conducere şi coordonare a implementării Cadrului de Sprijin Comunitar (CSC) în sensul art. 9 (n)
din Regulamentul Comisiei nr. 1260/99. Ministerul Economiei, Muncii şi Politicii Sociale din
Polonia este principalul partener al Comisiei Europene în negocierile Cadrului de Sprijin
Comunitar şi a celor 7 programe executate în cadrul acestuia.
Autorităţile de Management al programelor operaţionale
Următoarele autorităţi sunt responsabile pentru managementul programelor operaţionale care servesc
la implementarea Planului Naţional de Dezvoltare / Cadrului de Sprijin Comunitar:
Alocarea responsabilităţii în ceea ce priveşte managementul programelor operaţionale
Autoritatea de Organisme intermediare de

Program operaţional
management management
Comitetul de Stat pentru Cercetare
Îmbunătăţirea competitivităţii Ministerul Economiei,
Ştiinţifică
economiei Muncii şi Politicii Sociale
Ministerul Mediului
Ministerul Educaţiei Naţionale şi
Ministerul Economiei,
Dezvoltarea resurselor umane Sportului
Muncii şi Politicii Sociale
Restructurarea şi modernizarea
Ministerul Agriculturii şi
sectorului alimentar şi
Dezvoltării Rurale
dezvoltarea rurală
Pescuitul şi prelucrarea peştelui Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale
Transport – economie maritimă Ministerul infrastructurii
Programul Operaţional Regional Muncii şi Politicii Sociale (în Oficiile voievodale
Integrat cooperare cu conducerea
autonomă a 16 voievodate)
Asistenţă tehnică
Muncii şi Politicii Sociale
În conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 1260/1999 Autoritatea de management este

responsabilă pentru eficienţa şi corectitudinea managementului şi pentru implementarea programului
operaţional. Fiecare autoritate de management, în conformitate cu art. 35.1,acţioneaztă sub
supervizarea directă a Comitetelor de Monitorizare a programelor operaţionale.
În cazul unor programe operaţionale, implementate prin Cadrul de Sprijin Comunitar, Autoritatea
de management a programului deleagă funcţiile de prioritate individuală şi acţiunile de
management altor unităţi ale Administraţiei de stat, în esenţă departamentelor de specialitate din
cadrul ministerelor şi al instituţiilor de stat, numite ulterior Organisme intermediare, în
conformitate cu art. 2 al Regulamentului Comisiei nr. 438/2001 (vezi tabelul 28). Aceste
organisme răspund de implementarea acţiunilor corespunzătoare şi de supervizarea realizării lor.
Comitetele îndrumă alegerea proiectelor care vor fi selectate pentru programele operaţionale.
Autoritatea de management a programului operaţional deţine preşedinţia Comitetului de
Coordonare şi asigură funcţionarea acestuia. În cazul Programului Operaţional Regional Integrat
vor fi constituite 16 comitete de coordonare pentru a îndruma componentele regionale ale
Programului. Mareşalul voievodal va asigura preşedinţia comitetelor.
Comitetele de Coordonare vor fi create în conformitate cu principiul parteneriatului. Comitetul de
Coordonare este format din reprezentanţi ai Autorităţii de Management a programului operaţional
(inclusiv reprezentanţi ai organismelor intermediare) şi reprezentanţi ai ministerelor relevante în
funcţie de activităţile implementate în cadrul programului operaţional, reprezentanţi ai unităţilor de
monitorizare şi control ale fondurilor care iau parte la implementarea programului (ESF, ERDF,
EAGGF, FIFG), reprezentanţi ai instituţiilor de implementare şi partenerii sociali şi economici.
Intervenţiile de tip FSE: de la SEO la măsurile specifice din Programul Operaţional –

exemplu din Polonia

Priorităţi din Programul operaţional polonez „Dezvoltarea resurselor umane”
Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” este unul dintre cele şase
programe operaţionale sectoriale care implementează Planul Naţional de Dezvoltare. Obiectivele
definite în Planul Naţional de Dezvoltare pentru SOP DRU sunt în conformitate cu obiectivele
Strategiei Europene pentru Ocupare: crearea de capacităţi pentru obţinerea şi menţinerea unui
loc de muncă, sprijinirea spiritului antreprenorial, perfecţionarea personalului de management din
sectorul afacerilor, consolidarea activă a oportunităţilor egale pe piaţa muncii care conduc la o
adaptabilitate crescută a firmelor şi angajaţilor lor şi la mobilitate profesională.
Grupul de lucru a decis că în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane vor
fi implementate următoarele priorităţi şi măsuri:
Prioritatea 1: Politica unei pieţe active a muncii şi incluziunii
Măsura1.1 Dezvoltarea şi modernizarea măsurilor de pe piaţa muncii şi a instituţiilor
Măsura 1.2 Perspective pentru tineret
Măsura 1.3 Contracararea şi combaterea şomajului de lungă durată
Măsura 1.4 Integrarea profesională şi socială a persoanelor cu dizabilităţi
Măsura 1.5 Promovarea unei politici sociale active în sprijinul grupurilor de mare risc
Măsura 1.6 Integrarea şi reintegrarea profesională a femeilor
Prioritatea 2: Dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere
Măsura 2.1 Creşterea accesului la educaţie – promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii

Măsura 2.2 Îmbunătăţirea calităţii învăţământului şi a relevanţei pentru nevoile pieţei muncii
Măsura 2.3 Dezvoltarea personalului pentru economia modernă

Măsura 2.4 Consolidarea capacităţii administrative
Prioritatea 3: Asistenţa tehnică
Măsura 3.1 Sprijin pentru managementul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane
Măsura 3.2 Informare şi promovarea măsurilor din cadrul Programului Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane
Măsura 3.3 Achiziţionarea de echipament de computer
Dezbaterea cu privire la viitoarea Politică de coeziune (2007-2013) – Perspectiva poloneză
Dezbaterea cu privire la viitoarea Politică de coeziune a UE a fost lansată în 2001 împreună cu

prezentarea de către Comisia Europeană a celui de-al doilea raport al său cu privire la coeziunea
economică şi socială. Politica trebuie să fie supusă unor schimbări importante pentru a răspunde
mai bine provocărilor extinderii UE, precum şi obiectivelor de consolidare a concurenţei generale
a UE în legătură cu agendele Lisabona şi Gotenburg.
Dezbaterea a inclus un mare număr de actori de la nivel regional, naţional şi european care au
avut ocazia să facă un schimb de păreri la forumurile pentru coeziune economică şi socială
lansate de Comisie, precum şi în timpul şedinţelor ministeriale informale de la Chalkidiki, Roma şi
Laoise. Discuţiile au demonstrat un consens larg pentru o politică de coeziune credibilă şi
ambiţioasă.
La 18 februarie 2004 Comisia a adoptat al treilea raport asupra coeziunii economice şi sociale,
intitulat Parteneriatul pentru coeziune: convergenţă, competitivitate şi cooperare, în care se
prezintă liniile directoare pentru reforma politicii de coeziune a UE în următoarea perspectivă
financiară 2007-2013.

Raportul Comisiei împreună cu Comunicarea noii perspective financiare constituie un pas

important în dezbatere. Următoarele consultări referitoare la propunerile Comisiei (adică al Treilea
forum al coeziunii din mai 2004) vor conduce la elaborarea în iunie / iulie 2004 a primului proiect
de legislaţie UE pe principiile fondurilor structurale de după 2006. Procesul negocierilor va fi
finalizat prin adoptarea de către Consiliul UE a cadrului politic şi a actelor juridice
corespunzătoare la sfârşitul anului 2005.
Polonia a devenit de curând un beneficiar important al fondurilor EU şi participă activ la
dezbatere. Poziţia cu privire la viitoarea politică de coeziune a fost adoptată în octombrie 2003.
Polonia sprijină menţinerea unui profil înalt al politicii de coeziune care este fundamentală pentru
Comunitatea Europeană. Politica de coeziune a fost incorporată în Tratatul de la Roma şi în alte
tratate şi de aceea măsurile legate de coeziunea economică şi socială sunt percepute în mod
corect ca unul din domeniile fundamentale de intervenţie la nivel comunitar.
Acesta este un joc de sumă pozitivă care aduce beneficii tuturor ţărilor din Uniunea Europeană
sub forma unei creşteri economice mai rapide şi a unei competitivităţi crescute. Faptul că un
număr important de fonduri structurale şi Fondul de Coeziune sunt transferate înapoi către cele
mai bogate ţări în cadrul furnizării de bunuri şi servicii contribuie la acest proces. De aceea, este
în interesul întregii Europe să sprijine dezvoltarea regiunilor şi a ţărilor, căci aceasta contribuie la
implementarea obiectivelor strategice ale Strategiei Lisabona.
Polonia va răspunde curând la ultimele propuneri ale celui de-al Treilea Raport de Coeziune al
Comisiei şi la noua perspectivă financiară.

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Str.Dem I. Dobrescu 2B, Sector 1
Bucureşti, România
Social Services Institution Building Project – RO 0108.02 – Europeaid/114101/D/SV/RO



Manual Formarere Servicii Sociale Integrate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Formarere Servicii Sociale Integrate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Social Services Institution Building in Romania

An EU-funded project implemented by BBI – STAKES – ADECRI and PwC Romania

Pentru Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 1

Strategia de incluziune socială şi măsurarea incluziunii sociale

Conceptul de incluziune socială

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 61

Incluziunea socială la nivelul Uniunii Europene

4. Această perspectivă multi-dimensională şi dinamică a fost asumată ca un cadru de referinţă la nivelul

5. Momentele strategice de referinţă pentru istoria politicii de incluziune socială sunt:

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 62

Strategia de incluziune socială la nivel naţional

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 63

judeţean (PJAinc) au preluat obiectivele prioritare la nivel naţional ajustându-le în conformitate cu

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 64

- Cadul general al sistemului naţional de statistică socială

Sistemul de monitorizare a incluziunii sociale

Rolul strategic al sistemului de monitorizare în cadrul obiectivelor de funcţionare CASPIS

◊ Coordonarea strategică a procesului de elaborare a politicilor şi programelor

◊ Suport expert pentru informarea proceselor de luare a deciziei

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 66

17. Câteva concluzii ale monitorizării de program la nivel naţional :

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 67

19. Câteva concluzii ale monitorizării de program la nivel judeţean:

Sistemul de monitorizare a sărăciei şi incluziunii sociale (SMSIS)

21. Măsurarea sărăciei acoperă:

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 68

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 69

dimensiunile educaţie, sănătate şi sub-dimensiunea transferuri financiare). Indicatorii propuşi au fost

Dimensiuni şi sub-dimensiuni acoperite:

24. La nivel judeţean

Accentul în acest proiect a fost pus pe:

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 70

26. Activităţi de evaluare – o componentă-cheie şi drastic sub-dezvoltată

• Evaluarea sistemului venitului minim garantat (beneficiari MMSSF şi CASPIS)

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 71

Statistica socială în asistenţa socială

De ce este nevoie de „statistici sociale”?

De ce este nevoie de astfel de date:

Surse de date pentru construirea indicatorilor sociali

- oferirea unui cadru pentru eşantioanele ce urmează a fi realizate.

Nu întotdeauna datele de anchetă existente ne sunt suficiente. Există

Sfaturi de redactare a unui chestionar

Construirea şi interpretarea indicatorilor sociali

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 76

Greşeli frecvente în prezentarea rezultatelor statistice:

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 77

Prezentarea softului CIARIS şi a proiectului STEP CEE

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 78

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 79

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 80

10. Diviziunea muncii între proiectul STEP CEE şi multiplicatori

Domeniul de Activităţi Proiectul STEP CEE Multiplicatori

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 81

11. Multiplicatorii trebuie să aibă următoarele capacităţi pentru a fi recrutaţi:

Social Services Institution Building (SSIB) – RO 0108.02 82

Introducere în politica fondurilor structurale UE – accent pe Fondul

Informaţii de bază despre politica structurală UE

Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al UE pentru coeziunea socială şi economică.

Social Services Institution Building– RO 0108.02 83

Social Services Institution Building– RO 0108.02 84

• Obiectivul 1: Ajutorarea regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă.

Stadiile de programare ale fondurilor structurale

Comisia în cooperare cu SM elaborează lista regiunilor eligibile pentru Obiectivele 1 şi 2.