Sunteți pe pagina 1din 8

Institutul de Studii Populare

ANUL XVII • NR. 300 • 6 iulie 2010

Repere intelectuale
ale dreptei româneşti

VLADIMIR
TISMĂNEANU
Memorie şi luciditate
VALERIU STOICA

Numai cine a trăit în regimul comunist pe care încă le mai stârneşte în diferite în istoria gândirii utopice, asociată cu o mentarea istorică a acestor idei, pe de
poate înţelege cu adevărat absurditatea medii intelectuale utopia marxistă. Luci- investigaţie sistematică a crimelor să- altă parte. Dacă o asemenea comparaţie
acestui tip de totalitarism. Dar cum poa- ditatea este singurul instrument eficient vârşite şi a suferinţelor provocate de sis- utilizează instrumentele memoriei şi lu-
te fi convertită această experienţă per- pentru a trece dincolo de experienţa is- temele politice construite pe acest te- cidităţii, rezultatul nu poate să fie decât
sonală într-un avertisment credibil pen- torică şi pentru a pune în lumină meca- mei teoretic, este posibilă o pedagogie un ataşament solid faţă de valorile libe-
tru cei care au avut şansa istorică să nu nismele ascunse ale sistemului comu- eficientă care să se împotrivească ispi- rale şi o demontare minuţioasă a iluzii-
o cunoască pe propria piele? Deşi au tre- nist ca întruchipare a răului. telor comunismului. Altfel spus, memo- lor comunismului. Vladimir Tismănea-
cut numai două decenii de la demante- Imperfecţiunea originară a naturii uma- ria şi luciditatea condiţionează succesul nu şi-a câştigat un binemeritat presti-
larea sistemelor comuniste din Europa ne este, în egală măsură, o sursă a bine- acestei pedagogii. giu internaţional tocmai pentru că,
de Răsărit, au început deja să capete cu- lui şi a răului în istorie. Sistemele politi- Nu cunosc în România decât un singur prin ceea ce a scris, prin activitatea sa
raj cei care reiau sloganul bine cunoscut ce totalitare, mai ales cele de stânga, au intelectual care să descrie şi să explice universitară, prin intervenţiile sale pu-
al intelectualităţii de stânga, conform dovedit însă că încercarea de a institui atât de convingător originile intelectua- blice, a probat atât fidelitatea critică
căruia nu marxismul este vinovat de o natură umană perfectă şi o organizare le ale comunismului şi consecinţele con- faţă de valorile şi instituţiile democra-
cea mai mare tragedie a secolului XX, socială ca expresie a acestei perfecţiuni, crete ale experimentării acestei utopii. ţiei liberale, cât şi curajul de a face o
ci modul în care acesta ar fi fost defor- în loc să înlăture răul din istorie, cum Este Vladimir Tismăneanu. Nu ştiu dacă autopsie nemiloasă a ideilor şi experi-
mat de cei care l-au pus în practică. au dorit gânditorii din care s-au inspi- el este un apostat. Adică nu ştiu dacă a mentelor marxiste. Iar Comisia pe care
Iată de ce forţa mesajului anticomunist rat artizanii unui asemenea demers poli- crezut cu adevărat, în tinereţe, în uto- el a prezidat-o şi care a întocmit Rapor-
nu se poate întemeia doar pe descrierea tic, a avut ca rezultat eliminarea aproa- pia comunistă. În orice caz, este unul tul care a dus la condamnarea comunis-
şi inventarierea suferinţelor generate pe totală a binelui din istorie. Din feri- dintre cei mai profunzi cunoscători ai mului de către preşedintele României
de punerea în operă a ideilor marxiste. cire, tocmai imperfecţiunea intrinsecă gândirii marxiste. Trimiterile pe care le va rămâne în istorie tocmai pentru că a
Desigur, acest efort este necesar, iar me- a naturii umane, incompatibilă nu nu- face deseori la Kołakowski nu sunt de- îmbinat, în activitatea sa, memoria şi
moria colectivă trebuie să păstreze, pen- mai cu victoria totală a binelui, ci şi cu loc întâmplătoare; ei au o experienţă co- luciditatea.
tru totdeauna, în depozitele sale, amin- victoria totală a răului, a erodat, în cele mună; au trăit în sistemul comunist, au Nu este întâmplător că dreapta româ-
tirea zecilor de milioane de victime ale din urmă, un tip de sistem politic a că- evadat din el, au trăit în lumea liberă şi nească şi-l revendică pe Vladimir Tis-
experimentului marxist. Este însă nevo- rui putere părea invincibilă. Numai au avut şansa să facă o comparaţie, şi la măneanu ca pe un adevărat reper inte-
ie de mai mult decât atât. Este nevoie printr-o bună cunoaştere a marxismului cald, şi la rece, între ideile marxiste şi lectual; el este nu numai un rafinat li-
de luciditate pentru a rezista iluziilor şi a rădăcinilor sale, care coboară adânc cele liberale, pe de o parte, şi experi- beral, ci şi un adevărat patriot.
ii 6 iulie 2010 // nr. 300 // 22 plus

Dreapta trebuie să fie principala


forţă de salvare a civilizaţiei
VLADIMIR TISMĂNEANU în dialog cu CRISTIAN PĂTRĂŞCONIU

Cu ce formulă sau cu ce formule caracterizaţi


interesul dumneavoastră pentru politică? Mie mi
se pare că e mai mult decât un interes academic.
E o mare pasiune...
E o mare pasiune care începe relativ devreme sau
relativ târziu – depinde cum definim „târziul“ şi
„devremele“. Până pe la 15 ani, aveam, faţă de
politică, o curiozitate de roman poliţist. Citeam
Scânteia, auzisem de materiale din Plenare, citeam
şi aveam o curiozitate mai degrebă onomastică. Bun,
e un fel de a spune că citeam – fotografiam, treceam
în diagonală. Erau materiale în care se refalsifica
istoria Partidului Comunist Român. PCR îşi spăla
rufele. Erau texte în care apăreau nume, pentru
mine, stranii, dar pe care le auzisem în casă, şoptite.
Miron Constantinescu, Iosif Chişinevschi, Beria,
Stalin etc. Cam pe atunci începe să se contureze, dar
vag, interesul pentru politică. Apoi, prin ’66, ’67
încep să citesc filosofie. Şi, de fapt, interesul meu
pentru filosofie politică înseamnă că mă interesa
întotdeauna relaţia dintre Bine şi Rău. Citesc mult
Dostoievski şi nu poţi citi Dostoievski fără să te
gândeşti la relaţia dintre Bine şi Rău. Falsificarea
binelui. Încep să citesc tot mai mult filosofie
politică, studii de sociologie aplicată. Deci, descopăr
comunismul ca problemă – nu pe stradă, nu în jur,
nici nu realizez, la început, conjuncţia între
comunism şi ceea ce trăiesc eu în realitatea mea sau
familia mea (deşi trăisem momentul excomunicării
tatălui meu din PMR). După aceea, vine, evident,
contactul cu filosofia franceză – nu poţi să citeşti
Sartre şi Camus, fără să discuţi problema
comunismului. Ruptura dintre cei doi este una pe
tema comunismului. Citesc mult Maurice Merleau-
Ponty, învăţ germana etc. Aşadar, politicul şi
„Ce e politica pentru mine? filosofia, la mine, vin împreună şi aş spune chiar că
e o triadă: politicul, istoria şi filosofia. Prima carte
; născut în 1951, la Braşov; Simplu spus: arta căutării de Hegel pe care am citit-o se numea Filosofia
; este profesor de ştiinţe politice
fericirii pentru cât mai mulţi istoriei. Abia pe urmă aveam să citesc
la University of Maryland, College Fenomenologia spiritului. Deci, Hegelul meu începe
Park, SUA; oameni recunoscuţi ca invidizi“. cu Filosofia istoriei – sunt pagini pe care le ştiu pe
; director al Center for the Study dinafară. Ce e politica pentru mine? Simplu spus:
of Post-Communist Societies al arta căutării fericirii pentru cât mai mulţi oameni
aceleiaşi universităţi; recunoscuţi ca invidizi. Şi atunci, tot ce neagă acest
; preşedintele Consiliului Ştiinţific al lucru mi se pare că ţine de domeniul unei politici
Institutului de Investigare a Crimelor desfigurate şi desfigurante.
Comunismului şi Memoria Exilului SCRIERI (selecţie)
Românesc (IICCMER); De ce vă regăsim atât de des lângă decidenţii
Printre cele mai recente lucrări ale lui Vladimir politici? De ce nu staţi izolat, departe, în „turnul
; preşedintele Consiliului Ştiinţific al
Tismăneanu se numără: Despre 1989. Naufragiul de fildeş“?
Institutului de Studii Populare (ISP);
Utopiei (Humanitas, 2009), ediţia paperback Primul lider politic cu care mă întâlnesc la nivelul
; membru în boardul International a cărţii Fantasies of Salvation (Princeton apropierii reale se numeşte Traian Băsescu. Nu am
Forum for Democratic Studies University Press, 2009), Stalinism Revisited: The fost un apropiat al preşedintelui Emil
(NED) şi al revistei Journal of Establishment of Communist Regimes in East- Constantinescu, am fost doar o cunoştinţă de-a sa.
Democracy; Central Europe (coordonator şi autor de capitol, Mi-amintesc o frază rostită de un apropiat al
; membru în boardul CADI; Central European University Press, Budapest and fostului preşedinte, după victoria acestuia din
; în 2006 a fost New York, 2009), Fantoma lui Gheorghiu-Dej alegerile din 1996, îi spune asta unui prieten de-al
preşedintele Comisiei Prezidenţiale (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Humanitas, meu – „Vladimir Tismăneanu a pariat pe un cal
2008), Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile greşit“. Prietenul meu îi replică: „Tismăneanu nu
de Analiză a Dictaturii Comuniste
Răului (împreună cu Cristian Vasile, Humanitas,
din România, iar din data de 11 merge la hipodrom!“. Calul greşit se numea Nicolae
2008), Stalinism for All Seasons (University of
aprilie 2007, preşedintele Comisiei Manolescu. Am fost apropiat de Nicolae Manolescu
California Press, Berkeley, 2003) şi Between
Prezidenţiale Consultative pentru încă din 1990 – sigur, acum nu mai e om politic, dar
Past and Future: The Revolutions of 1989 and
a fost un personaj politic de anvergură. Cu Ion
Analiza Dictaturii Comuniste din Their Aftermath (coordonată împreună cu Sorin
Antohi; Central European University Press, 2000, Iliescu am avut relaţiile pe care le are un analist al
România.
trad. rom., Curtea Veche). fenomenului comunismului şi postcomunismului cu
un personaj important al regimului comunist. Ion
22 plus // nr. 300 // 6 iulie 2010 iii

Vladimir Tismăneanu şi Corneliu Coposu Ion Iliescu şi Vladimir Tismăneanu Vladimir Tismăneanu şi Mihai Şora

Iliescu a spus, la lansarea cărţii Marele şoc: de moduri. Că eu nu mă recunosc, mai treacă– Treptat, aşadar, mă mişc dinspre neomarxismul
„Vladimir Tismăneanu a fost, în mod constant, un meargă! „Eu sunt un altul!“ Dar surorile mele – umanist spre – suntem în ’68, ’69, ’70! – o
critic al meu, nu a fost un adversar“. Adversar care sunt mai mari, una cu 10 ani, alta cu 7 ani! –, combinaţie de fenomenologie marxizantă. Plec din
însemnând că mă implic în jocul politic, că particip care mă cunosc şi care mi-au putut urmări evoluţia ţară ca adept al unei direcţii postmarxiste,
la el. Probabil că prima mea implicare reală în jocul de când m-am născut, nici ele nu mai recunosc antistaliniste, antileniniste – asta e „formula“ mea
politic, fără să am vreo miză personală (o spun clar nimic. Şi prietenii mei apropiaţi se întreabă cum se cu care plec, în 1981, din România. Paris, un an de
– nu am candidat pentru nimic, nu am avut poate desfigura într-un asemenea hal cineva. zile, alte episoade. Plec în SUA şi îmbrăţişez, cu
niciodată vreo funcţie remunerată în spaţiul politic Punctez acum clar. Vin dintr-o familie de diverse momente de regăsire, de descoperire,
românesc, nu am nici acum), a fost o reacţie revoluţionari marxişti. De aici plec! E normal, aproape iniţiatice, formula liberală. Deci, un fel de
morală. Eu ştiu ce a făcut Traian Băsescu, sunt aşadar, ca formaţia mea să fie marcată de opţiunile stânga liberală şi mă mişc dinspre stânga
convins de anumite lucruri, am probele anumitor familiei mele. Toţi plecăm de undeva, cu un, hai să antitotalitară spre ceea ce aş numi un centru-stânga
lucruri şi am văzut cum minciuna triumfă pe micul îl numim aşa, „bagaj genetic“. Meritul, dacă e vorba liberal. Aici aş pune perioada 1982-1989, lucrând
ecran şi nu numai acolo – şi atunci, în decembrie despre vreun merit în această situaţie, e că nu am într-un think-thank de orientare neoconservatoare.
2009, am intervenit în dezbateri ca un analist politic rămas blocat într-o asemenea determinare. În prima Dar neoconservatorismul însuşi e o orientare
ce are obligaţia de a spune adevărul. fază, caut nişte valori care să îmi justifice opţiunea, eclectică – vine din liberalism. Se ştie, mulţi au fost
caut oameni inteligenţi care să îmi justifice această în tinereţe troţkişti, socialişti etc. Colegul care m-a
Întrebarea mea precedentă conţine, într-un fel, opţiune. Mă refer la diverşi gânditori şi îi găsesc! ajutat foarte mult atunci a fost Michael Radu. Lui îi
şi reproşul pe care vi-l adresează în spaţiul Prima fază este aceea a fascinaţiei, de pildă, faţă de datorez deschiderea către primul job din SUA. S-a
public anumiţi oameni – că o asemenea tânărul G. Lukács. Treptat, la 20-21 de ani, poate un spus – Vladimir Tismăneanu, neoconservator! Bun!
implicare ar altera calitatea politologului sau... pic mai devreme, încep să citesc Raymond Aron. Eu nu m-am definit niciodată aşa. Aş prefera o
...a spectatorului angajat. Plec din ţară la 30 de ani, îmi dau teza de doctorat formulă eclectică. Îl citez pe Kołakowski, care
la 28 de ani, sunt unul dintre cei mai tineri spunea că „sunt liberal-conservator socialist“.
Exact! doctoranzi ai Facultăţii de Filosofie. Încep la 24 de
Mi s-a spus, adesea, că răspund criticilor din ani doctoratul şi îl termin la 28 de ani, cu o teză Ce sunteţi acum?
subterană şi nu răspund criticilor din stratosferă. Cu care nu avea nimic conformist – nici teza în sine, În momentul de faţă, cred că s-a produs o tranziţie
alte cuvinte – de ce polemizez cu subterana? Nu e nici subiectul, ba chiar dimpotrivă. Pentru data dinspre centru-stânga, prin centru, spre centru-
adevărat aşa ceva: nu am polemizat niciodată cu respectivă, de nimic nu se temea mai tare regimul dreapta. Poate că vine, nu aş spune, cu vârsta, ci cu
subterana, am spus mereu că subterana merită tot comunist decât de neomarxismul umanist critic! altceva, ce e legat de familie. Când te ocupi de
dispreţul. Nu am polemizat nici cu anumite critici Trebuia să scrii despre aşa ceva cu mare prudenţă. creşterea unui copil, când te întâlneşti cu valori ce
din stratosferă, fiindcă erau formulate în termeni Eu nu am dovedit prudenţă – cine se va uita la pun în discuţie lucruri ce ţin de destinul familiei
discriminatorii şi de exterminare, cum spune articolele mele din Revista de filosofie va vedea tale... Nu vreau să spun că asta e obligatoriu pentru
Patapievici. Există însă şi o critică onestă şi care ar asta, chiar şi la cele din Amfiteatru, cu excepţia toată lumea. Nimeni nu e obligat să aibă copii, să
merita o discuţie. E posibil să nu fie un proces de unui singur text. Numărul din luna ianuarie 1978 aibă familie, să îmi adopte formula de viaţă – e a
intenţie într-o asemenea critică şi să nu îmi era, integral, dedicat zilei de naştere (60 de ani!) a mea! Ceea ce luam cu o anumită lejeritate într-o
atribuie, ştiu eu, dorinţe de lux personal – reproşul lui Ceauşescu. Când ai rubrică fixă, nu ai cum să vreme, iau acum mult mai în serios. Dacă e ceva
pe care l-am auzit des. Prietenii mei ştiu că nu mă renunţi la rubrică decât dacă refuzi. Atunci, în prin care centrul-dreapta se distinge de centrul-
interesează asta câtuşi de puţin – singurul ceas pe condiţiile date, eu am scris un text care se chema stânga, atunci, asta ar fi, hai să numim aşa, un fel
care îl port, de pildă, e un cadou de la Mircea Umanismul marxist ca umanism adevărat - de seriozitate a valorilor. A valorilor tradiţionale.
Mihăieş, cumpărat de la magazinul Bega din recunosc, nu mă bucur că l-am scris, dar nici nu Într-o lume în care toate valorile sunt deconstruite,
Timişoara, un cadou din nostalgie – e un Doxa şi era unul care ar fi putut intra în vreo Antologie a în care toate valorile sunt relativizate, în care binele
asta mi-a amintit de adolescenţă. Nu colecţionez ruşinii. şi răul sunt privite ca fiind, în ultimă instanţă,
nici Rolex-uri, nu am maşini scumpe, nu am interşanjabile, şansele unei umanităţi emancipate
apartamente scumpe, nu deţin nicio proprietate în Unii spun că acest text e un „păcat textual“ de-al sunt, dacă nu anulate, oricum serios puse sub
România şi nici nu intenţionez etc. Cred că – dumneavoastră... semnul întrebării.
utilizez aici o metaforă, nu vreau să fie utilizat ad Un singur text în care e citat Kołakowski! Sau
literam ceea ce spun eu acum! –, în anumite Gramsci! Citatul nu era despre Ceauşescu, ci despre Dacă ar fi să fiţi altceva din punct de vedere al
momente de urgenţă istorică, intelectualul trebuie programul partidului, în care, la un moment dat, opţiunii ideologice / doctrinare, de ce aţi fi cel
să intre în cetate. Nu e destul să fii deasupra apărea sintagma „umanismul revoluţionar ca mai apropiat, exceptând, desigur, ceea ce
vâltorii. Şi, la un moment dat, trebuie să te implici. umanism adevărat“ – nu ştiu cine a pus acest pasaj sunteţi acum? Cu ce altă zonă aţi avea mai
Nu permanent! De altfel, am şi făcut un pas înapoi, în programul partidului! Bun! Revenind: am acces la puţine afinităţi decât cu cea în care evoluaţi
odată cu formarea consiliului ştiinţific al IICCMER. două biblioteci foarte bune. În prima fază avusesem acum, dar mai mult decât cu oricare alta?
În momentul de faţă, mă interesează ca acest acces, printr-o colegă de clasă care era fata lui Întrucât am trecut prin „grădinile stângii“ şi am
institut să fie eficient, eu să îmi văd de activitatea Leonte Răutu, la biblioteca lui Leonte Răutu. Pentru văzut că „potecile“ de acolo nu duc nicăieri sau pot
mea de profesor în SUA, să îmi văd de doctoranzii puţin timp, e adevărat, şi numai când era Răutu să ducă la aventuri primejdioase, dacă ar fi să optez
mei... plecat în străinătate – pentru o zi sau două. Mihail pentru altceva decât pentru această formulă de
Florescu avea o bibliotecă formidabilă de filosofie. liberalism conservator de centru-dreapta, probabil
În linii mari, care ar fi principalele borne ce De asemenea, mă cunosc, prin tata, cu Dumitru că ar fi creştin-democraţia. Pentru că, în secolul al
descriu un, să zicem, traseu al opţiunilor dvs. Ţepeneag, la a cărui bibliotecă am acces. Aşa citesc, XX-lea (şi mă refer la două paradigme – cea italiană
ideologice? Ce aţi început să fiţi la 16 ani şi cum de pildă, Marea teroare de R. Conquest. După şi cea germană), cele două formule de creştin-
aţi evoluat, către ce aţi evoluat? plecarea lui Ţepeneag din ţară, am primit democraţie au fost fundamental anticomuniste şi
Mulţumesc pentru întrebare, fiindcă, adesea, mi se permisiunea să îmi aleg ce vreau din biblioteca lui. antifasciste. Figurile cele mai importante, care au
rescrie biografia. Sorin Lavric se întreba dacă mai Avea o bibliotecă de stânga foarte bună. Am avut, de susţinut proiectul european în Germania şi în Italia
recunosc ceva din identitatea mea. Mie mi s-a asemenea, norocul să fiu prieten cu Tita Chiper şi cu în secolul XX, au fost creştin-democraţi. Să nu
sfârtecat identitatea şi încă mi se sfârtecă în tot felul Alexandru Ivasiuc – deci, acces la biblioteca lor. uităm că, de pildă, Konrad Adenauer a fost
iv 6 iulie 2010 // nr. 300 // 22 plus

Mihail Neamţu, Florin Ţurcanu, Coen Stork şi Vladimir Tismăneanu Mircea Mihăieş, Adam Michnik şi Vladimir Tismăneanu

principalul susţinător al proiectului european. era redactorul-şef, spiritul-rector, spiritus mentor! Cum s-a ajuns aici? E mai bănos să fii de stânga?
Stânga a avut foarte mari rezerve faţă de proiectul Eram şi eu unul dintre cei care contribuiau; ei, între Nu cred că acest fapt are legătură cu banii. Sincer,
european. Sigur că acum sunt mulţi sceptici faţă de aceste contribuţii a fost şi traducerea unui eseu de cred că fascinaţia pentru comunism nu este una de
acest proiect european – dar scepticismul în raport Kołakowski. Al doilea a fost Raymond Aron. A treia ordin material sau materialist sau consumerist.
cu proiectul european e fără de sfârşit. De câte ori influenţă fundamentală a fost Hannah Arendt şi, a Dimpotrivă! Există, adeseori, un sentiment de
este un „sughiţ“ istoric, să îi spunem aşa, apar patra, evident, Isaiah Berlin. Pe plan literar, direct vinovăţie, de vinovăţie pentru situaţia privilegiată a
jubilatorii de profesie. Eu ştiu un lucru sigur: unul legate sunt, evident, Camus, Koestler, Orwell. Mi-a Occidentului în raport cu lumea a treia globală. Mai
dintre mentorii mei, Ghiţă Ionescu, a fost un reproşat odată domnul Rogozanu că am lecturi e la mijloc şi un fel de egalitarism filantropic –
european convins şi, între altele, a fost preşedintele monotone... stânga pariază pe ideea de compasiune.
Comitetului pentru integrarea analizei europene al Compasiunea şi caritatea sunt mai degrabă valori ale
Asociaţiei Internaţionale de Ştiinţe Politice. Nimeni nu e perfect! stângii decât ale dreptei – în teorie, desigur. Evident
Aşa e! Nimeni nu e perfect! că, în realitate, lucrurile sunt diferite. Stânga e
Cât de important e în formarea dumneavoastră universalistă, mizează pe universalism, stânga este
intelectuală şi chiar umană momentul Cum v-aţi desprins de marxism şi, o întrebare antitribalistă, cosmopolită în sensul larg al
marxismului şi al neomarxismului? complementară, cum vă puteţi desprinde de cuvântului.
Marx spune: „filosofii nu au făcut decât să fascinaţia marxismului? Pentru foarte mulţi, stânga apare ca o ipostază a
interpreteze lumea, chestiunea este de a o Problema seducţiei pe care o exercită marxismul are generozităţii, a altruismului, a toleranţei şi,
schimba!“. Marx, pentru mine, este un reper, Marx cel puţin două elemente. Pe de o parte, ceea ce automat, se construieşte antipodul, referinţa
este un filosof al revoltei şi, din acest punct de promite, ceea ce făgăduieşte marxismul! E o antagonică. Tot ce s-a petrecut în Estul Europei este
vedere, m-a interesat foarte mult. Momentul, hai să făgăduinţă mântuitoare. A doua chestiune, ce nu pentru stânga occidentală un „accident de
îl numim, „Marx-Prometeul“, Marx-care rupe poate fi sub nicio formă neglijată, ţine de parcurs“. Există istorii ale socialismului în Europa –
lanţurile. Am fost fascinat. Marxismul a fost marea modalitatea în care ne raportăm noi la lumea în care cărţi de 500, 600 de pagini! –, istorii scrise de
religie politică a secolului XX, nimic nu se poate trăim. Deci, ce relaţie avem cu această lume. În a sa oameni recunoscuţi, prestigioşi, care nu scriu nimic
compara cu el. Asta, indiferent ce spune Vasili Istorie a revoluţiei ruse, Richard Pipes interpreta fals în cărţile lor. Dar problema e a organizării
Grossman – şi îmi place ce spune în Viaţă şi destin fenomenul bolşevic ca pe o expresie a materialului.
– despre comparaţia, în celebra discuţie dintre resentimentului social şi politic. Spunea Pippes, la Ei bine, dacă faci o carte de 600 de pagini şi omiţi
bolşevic şi nazist, despre cele două ideologii. un moment dat: orice ar fi făcut regimul pre-1917, experimentul socialist din Europa de Răsărit (despre
Nazismul piere sau pierde fiindcă nu poate niciodată cu excepţia sinuciderii, nu i-ar fi mulţumit pe care Joshua Moravchik a scris o carte – Raiul de pe
să devină global, el e particularist din chiar punctul revoluţionarii bolşevici! Pentru că exista un impuls pământ), dacă scoţi URSS, China, Cuba şi reduci
său de plecare. Marxismul, şi asta nu e întâmplător, formidabil în care se combina autodetestarea şi ura totul la experimentul social-democrat din
oferă o perspectivă globală, care lasă umanitatea să pentru sistem, iar rolul urii în istorie este Germania, la socialiştii francezi şi la laburişti, sigur
se desfăşoare în plenitudinea ei. Vorbim, desigur, extraordinar. Şi azi ne întâlnim, de fapt, cu atâta că ai o istorie mai mult decât onorabilă a stângii în
despre proiectul filosofic. Ce se petrece în realitate ură organizată, uneori, intelectual – multe chestiuni secolul XX. Or, fundamental, problema dezonoarei
ştim, desigur, cu toţii! Raymond Aron spunea, de acest fel sunt reziduuri ce vin din formulele stângii este ce s-a petrecut în ţările comunizate.
într-un text de tinereţe, că marxismul este o erezie totalitare sau autoritare. Împărţirea lumii în Acolo s-a produs infamia, acolo a apărut sârma
creştină. Mulţi mi-au reproşat şi mie – vai, cum „prieteni şi duşmani“, refuzul culorilor ghimpată.
poţi spune aşa ceva! Reproşul vine, în special, intermediare, dispreţul pentru centru. Bun! Pe de o
dintr-o zonă primordialistă din România. Aşa ceva parte – făgăduinţa mântuitoare; pe de altă parte – Şi de ce nu vor să vadă asta când e aşa de
mi s-a atribuit mie, deşi nu am spus-o eu – aş fi problema resentimentului în raport cu lumea, aşa evident?
vrut să o spun eu, dar a spus-o Aron. Când Eliade cum există ea! Şi, aş adăuga, cu succesul din lume Pentru că e o „stare de disconfort cu propriul
discuta despre soteriologia marxismului în Aspectele aşa cum există ea, pentru că resentimentul este, în confort“. E o empatie dusă până la orbire, cu
mitului, tot despre asta e vorba! Eliade discută multe privinţe, o raportare la succes. Insuccesul mişcări radicale care s-au dovedit a fi criminale. Îl
marxismul în termeni de cădere şi redempţiune. care protestează împotriva succesului, falimentul avem pe Alain Badiou – e prizat acum şi în
Neomarxismul am spus cum m-a atras – în special care protestează împotriva reuşitei, ratarea care România. Or, el a fost un apologet al revoluţiei
în direcţia Şcolii de la Frankfurt. Deci, devin, trep- protestează împotriva afirmării etc. culturale maoiste, ba chiar şi al khmerilor roşii.
tat, din marxist, marxolog. Aici ar fi distincţia de Sigur că, în unele cazuri, e vorba şi de interese
făcut! Mă interesează tot mai mult – după 24, 25 de Revenind – cum vă puteţi desprinde de materiale, dar cele mai multe ţin de un idealism
ani – să fac interpretarea marxismului. La acea vâr- marxism? prost plasat.
stă, mă interesa tot mai mult ceea ce aş numi „ere- În ce mă priveşte, despărţirea mea de comunism
ziile marxismului“. Citesc Sartre, citesc Critica ra- începe, de o manieră subconştientă, dar violentă A propos de această relaţie cu stânga, cum
ţiunii dialectice, care e cartea marxistă a lui Sartre. (fiindcă nu e doar despărţirea de comunism, ci şi de apreciaţi că stau lucrurile în mediul academic
Un moment amuzant – eram la târgul de carte, la tatăl meu!), la momentul invaziei trupelor sovietice românesc?
Bookfest, la o coadă la unul dintre restaurantele în Cehoslovacia. Am avut o discuţie foarte violentă Primul lucru care trebuie să fie făcut în mediul
târgului de carte, coada era lungă. Îl văd pe Mircea cu tatăl meu şi, undeva, a fost începutul acestei academic românesc, dincolo de orice, este ca
Cărtărescu la coadă şi îl întreb: „ce faci, Mircea, despărţiri. Ce m-a deranjat fundamental în marxism publicaţiile să fie plasate în circuitul internaţional.
te-ai plasat în practico-inert?“. E fraza din Sartre – şi ce mă desparte fundamental de marxism este Altfel, rămânem în izolare şi în autarhie, care este o
coada este exemplul „practico-inertului“. Ne-au cultul violenţei, mărturisit sau nu (dar el este prelungire a regimului comunist. E important să fie
rămas ticuri de limbaj... Apoi, vin patru gânditori acolo!). acolo, în reviste academice importante – nu mă
esenţiali pentru mine. Unul e modelul meu interesează dacă sunt de dreapta, de stânga. Orice,
intelectual – Leszek Kołakowski. Cred că nu Se vorbeşte des – există şi o butadă în sensul dar numai să fie acolo! De pildă, Alina Mungiu, cu
exagerez că nimeni din România nu a făcut pentru acesta – că stânga domină copios mediul care sunt coleg la Journal of Democracy, are
Kołakowki atât cât am făcut eu – începând chiar din academic în Vest. E real? dreptare când spune că trebuie să se publice în acest
revista Agora, condusă de poetul şi disidentul Dorin Da. Orientarea unei bune părţi din mediul academic gen de reviste. Asta da prestanţă – aşa fac polonezii,
Tudoran. Eram şi eu redactor – evident, domnia sa este de stânga. aşa fac maghiarii...
22 plus // nr. 300 // 6 iulie 2010 v

Vladimir Tismăneanu şi preşedintele Traian Băsescu la prima întrunire a Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România

Stânga-dreapta e o formulă de explicare a spontaneitate şi în autonomia individului! Dar domnului Corneliu Coposu nu s-a putut coagula o
realităţii adecvată sau e mai degrabă una putem participa la educarea lor. Putem participa la masă critică de intelectuali. Or, fără o masă critică
depăşită? construcţia unei conversaţii democratice. de intelectuali e foarte greu să porneşti o ofensivă, o
Sunt multe elemente care nuanţează aceste politică de acest tip. Resentimentul îndreptat, acum,
concepte. În ansamblu însă, dreapta sau centru- De ce, în România de după 1989, dreapta împotriva proiectelor de dreapta nu e, în primul
dreapta şi-a asumat de o manieră onestă momentele românească a fost aşa de dezbinată? rând, unul personal, ci unul ideologic. Sigur,
care au putut, prin deturnare şi uzurpare, să meargă Parte a fost artificial dezbinată, parte a fost durata suntem atacaţi şi ca indivizi. Dar resentimentul
în direcţia extremismului (şi, iată, avem cărţi care inevitabilă a reluării tradiţiei de dreapta, o tradiţie acesta este, în primul rând, unul ideologic. E
vin dinspre centru-dreapta extraordinar de critice curmată de o manieră sălbatică. Nu că stânga adevărat – sunt folosite resentimentele personale în
la adresa fascismului!), aşa încât problema nu e la democratică nu ar fi fost prigonită – a fost chestiunea asta. Un frustrat care a capotat biografic,
dreapta. Dreapta şi-a făcut onest examenul de prigonită! –, dar era mult mai slabă. Dreapta a fost un veleitar de două parale, provincialismul care
conştiinţă. Stânga are o problemă! Dreapta pentru comunişti principalul pericol. Această vrea să devină ultracentral – toate astea sunt
conservatoare a fost întotdeauna împotriva marilor tradiţie de dreapta este nu doar sfâşiată, nu doar epifenomene, prin comparaţie cu fenomenul
revolte, împotriva revoltelor masificate. Stânga are prigonită, nu doar marginalizată şi relativizată, dar central. Ceea ce ni se reproşează nouă, în primul
însă mari probleme de a se reinventa! Stânga este, e chiar lichidată! Or, pentru a recrea o tradiţie, rând, sunt valorile noastre. De pildă, eu, dacă aş
în acest moment, principala purtătoare a falselor trebuie timp. Doi: cei care se află la putere nu vor să renunţa la valorile în care cred – desigur, nu este
valori: antiamericanism, antieuropenism, susţină; dimpotrivă, criminalizează dreapta în cazul! – şi m-aş ralia atacurilor împotriva centrului-
antisemitism, anticapitalism. Acolo, la stânga, se România. O prezintă extremist – spun că nu poţi fi dreapta, aş fi îmbrăţişat de o anumită parte, care
regăsesc acest tuşe! Nu la dreapta conservatoare, nu de dreapta, fără a fi legionar. Se întâmplă asta în astăzi mă urăşte.
la centru-dreapta, ci la stânga! Stânga trebuie să îşi întreaga perioadă 1990-1992-1993. Mai departe, să
rezolve problema scheletelor din dulap, care se nu uităm „patrulaterul roşu“. Au fost însă cazuri de oameni care au jucat
numesc Lenin, Troţki, Stalin sau, dacă vrei, şi mai într-o anumită ligă, să îi spun aşa, o ligă a
devreme, Robespierre, Marx etc. Stânga sau o E un discurs care s-a reluat acum: ce se decenţei şi care au ajuns acum în tot felul de
anumită stângă chic, în loc să facă acest lucru, face întâmplă acum, legile austerităţii, e echivalat, proiecte de genul celui numit „România Mare“.
elogiul celor mai înainte pomeniţi. Stânga aceasta tot mai des, cu fascismul. Apar figuri retorice, Da, sunt cazuri care confirmă ceea ce Monica
face elogiul momentelor autoritare sau chiar referinţe tot mai insistente la aşa ceva... Lovinescu numea „vadimită cronică“.
teroriste. Când S. Žižek vine şi îi înalţă statuie lui Da, aşa este. Chiar cunoştinţe comune. Uite, de
Troţki, când avem colecţii întregi în care sunt pildă, cuvântul „genocid“ este folosit atât de des Poate şi „sindromul Stocklhom“, inclusiv la unii
exaltaţi diverşi pseudoideologi gen Fidel Castro sau acum. Dacă reluăm semnificaţia acestui cuvânt, politicieni. În fine...Trec mai departe – bolile
Che Guevara, când avem partide politice în Europa dacă reluăm etimologia sa, mi se pare că ceea ce se îndelungate ale dreptei româneşti ţin de
de Răsărit şi Centrală care susţin formule de stânga întâmplă acum este o joacă periculoasă cu cuvintele. viziunea acestei drepte insuficient de bine
într-o manieră impenitentă, la stânga este Se spune „genocidul social“. Staţi puţin! Despre ce calibrată la realitate sau de un capital uman
problema! A crede că rivalitatea ideologică între vorbim aici? Este exterminare socială, este program deficitar sau poate de un leadership adesea
stânga şi dreapta e o ficţiune ar fi o mare greşeală. statal de exterminare socială? nepotrivit?
În primul rând, a durat mult coagularea unui centru
După 1989, în România, cum vă explicaţi că E o nouă mineriadă. O neomineriadă de presă. de reflecţie. Eu cred sincer că, în secolul XX sau în
stânga a fost atât de puternică pentru atât de Da. Diferenţa faţă de ce a fost în ’90 e că atunci secolul XXI, aceste schimbări despre care vorbim nu
mult timp? Era ea atât de puternică în sine sau mineriada a fost organizată de către cei care se pot petrece fără să fie pregătite de...
găsea şi un sol uman fertil? controlau pârghiile statale, iar în momentul de faţă
Unul dintre lucrurile care s-au petrecut în perioada ea este organizată de către cei care controlează Infrastructuri intelectuale!
comunismului a fost cultivarea, hai să spun simplu, pârghiile economico-mediatice. E, aşadar, o De infrastructuri intelectuale, da! Ăsta e termenul:
agramatismului moral. În mod constant s-a anihilat diferenţă în punctul de origine şi în cine sunt infrastructuri intelectuale! E nevoie de infrastructuri
articularea unui discurs moral sau înţelegerea scenariştii şi manipulatorii. intelectuale, de dezbateri intelectuale. Acesta este
valorilor morale. În al doilea rând, a fost abolită un element de maturizare care este foarte
capacitatea de a discerne. Una dintre cele mai Cum vă explicaţi că au murit, uneori în faşă, important. Şi, doi: este extrem de important că, în
frumoase teze din Minima moralia a lui Andrei dar alteori, după ceva timp, după ce au păcălit momentul de faţă, partidele naţionale din Europa
Pleşu este despre moralitate ca formă de destul de multă lume, atâtea proiecte care nu mai sunt naţionale – ele fac parte dintr-o reţea
discernământ. Să ştii să discerni între anumite păreau de dreapta? europeană, sunt, cumva, partide europene. Fac
lucruri! Pentru a discerne trebuie să ai ceea ce Am să dau exemplul Comisiei Prezidenţiale de parte din structuri ideatice europene, din iniţiative
Steinhardt numea buna cuviinţă ca punct de Condamnare a Comunismului. A fost criticat adesea europene. Deci avem, în momentul de faţă, nu doar
plecare. Aici mă disting profund de d-l Marino în Emil Constantinescu. Nu putea aveo loc o asemenea dezbateri naţionale, ci şi dezbateri europene. Pe de
cartea sa de memorii, care avea un dispreţ adânc Comisie şi, în parte, asta ţine de absenţa voinţei altă parte, Fr. Furet spunea că asistăm la o perioadă
faţă de tot ce ţine de viaţa rurală. În această politice şi ceea ce afirm acum este foarte greu de de decolorare ideologică şi cred că surprindea un
privinţă, între Marx şi Marino nu e nicio diferenţă, contestat. Dar nu e numai atât. Pe de altă parte, un fenomen relativ real. Mai cred însă că şi criza, şi
oricât era Marino de antimarxist. Revin – deci, asemenea proiect nici nu prea aveai cu cine să îl problema relaţiilor cu regimurile autoritare,
lipsesc informaţiile care să le permită oamenilor să faci. Cei care au scris Raportul Comisiei resurecţia naţionalismului statal, toate obligă la o
le discearnă. S-a cultivat abulia morală şi ignoranţa. Prezidenţiale, experţii Comisiei, sunt de vârsta ta – regândire şi modernizare deopotrivă a dreptei şi a
Oamenii sunt ignoranţi! Dar asta nu înseamnă că 30, 35 de ani. A trebuit să avem o regenerare a stângii. Ca să revin la o întrebare anterioară: nu
noi, cei care venim de pe poziţii liberale- clasei intelectuale şi a clasei politice româneşti ca să cred că departajările ideologice au devenit
conservatoare, de dreapta, trebuie să ne luăm în serios şi ca să putem articula un asemenea anacronice!
transformăm într-o elită. Un fel de noi apostoli a demers. A fost o voce foarte importantă care a dat
căror miză e iluminarea cuiva! Se cunoaşte la ce a glas civismului politic în România – Corneliu În ce fel se poate defini o dreaptă modernă prin
dus modelul leninist. Oamenii trebuie să ajungă la Coposu. Despre acesta nu voi conteni să afirm că a raportare la comunism? E comunismul un reper
anumite concluzii prin ei înşişi; cred în reprezentat, el singur, un pol. Din păcate, în jurul obligatoriu pentru definirea dreptei?
vi 6 iulie 2010 // nr. 300 // 22 plus

Horia-Roman Patapievici, Valeriu Stoica, Gabriel Liiceanu şi Vladimir Tismăneanu Vladimir Tismăneanu la decernarea Premiului GDS în 2008

O dreaptă modernă trebuie să fie o dreaptă Cum vă explicaţi că, deşi e evident ce a fost De ce sunt aşa de periculoşi intelectualii de
raţională, lucidă şi capabilă să asume trecutul. regimul comunist, forma de gândire marxistă şi dreapta?
Această dreaptă nu poate să fie decât antitotalitară. neomarxistă continuă să existe şi să prospere? Pentru prima dată există o relaţie, în termeni
Secolul XX a fost un secol însângerat, un secol al Au, zic eu, o nişă de dezvoltare foarte bună în generici, între „prinţ“ şi „sfătuitori“. Visul marilor
masacrelor în masă, determinate, provocate, România, o nişă pe care pot să o lărgească... filosofi politici dintotdeauna a fost să aibă o relaţie
justificate de raţiuni ideologice. O parte a explicaţiei ţine de deziluziile temporare, cu Prinţul. Aşa s-a întâmplat sub Platon, aşa s-a
O dreaptă care vrea să fie una a omului trebuie să din aşteptări înşelate exploatate de discursul panicat întâmplat sub Machiavelli! Când Machiavelli scrie
fie mereu conştientă de riscul unei recăderi în şi panicard al unei stângi iresponsabile. Pe de altă Principele, el nu îl scrie pentru florăreasa din
barbarie. Dreapta trebuie să fie principala forţă de parte, cred că ar fi bine să fim prudenţi – un proiect Florenţa. Pentru prima dată, mai simplu spus, se
salvare a civilizaţiei! comunist fără o ideologie, fără un sistem mitologic articulează un proiect intelectual cu unul de acţiune
capabil să producă entuziasme de masă nu poate politică. Când între un proiect intelectual şi acţiunea
De ce, în condiţiile în care dreapta românească funcţiona. Or, ideologia comunismului în sensul real politică democratică se ajunge la o conjuncţie, în
de după ’89 a avut mai multe voci intelectuale al cuvântului este, în momentul de faţă, în profundă acel moment, o altă grupare vine şi afirmă că are şi
foarte bine calibrate, mult mai multe decât degringoladă. ea ceva de spus. Or, la stânga, aşa ceva nu s-a
stânga, stânga a dominat totuşi, atâta timp, întâmplat niciodată de o asemenea manieră cum se
România după 1989? Cu alte cuvinte – e suficient Cum se poate defini o dreaptă modernă prin întâmplă la dreapta. Evident că şi Ion Iliescu a avut
să ai câteva zeci, poate sute de „gladiatori ai raportare la acest stângism de dată recentă? intelectuali, dar în cazul lor era vorba mai degrabă
dreptei“ sau e nevoie de ceva mai mult decât Cool, cult şi „erudit“ etc. – mi se pare mai degrabă despre posturi prin care erau răsplătiţi pentru
atât pentru ca discursul de dreapta să fie mai un fenomen de sectă. Din această direcţie, în pofida ataşamentul lor faţă de Ion Iliescu. Nu cred că se
eficient? Mai ai nevoie, poate, de echipă, de spasmelor metafizice ale unui Žižek, e greu de poate spune acest lucru despre largul grup al
infrastructură... Adesea, vocile despre care crezut că ar putea să urmeze ceva consistent. Reiau intelectualilor de dreapta. În momentul în care se
vorbeam mai sus au evoluat distinct şi solitar... o frază a lui Marx – prima oară tragedie, a doua oară petrec fapte care ne descumpănesc, s-au văzut
Stânga românească s-a dovedit a fi o extraordinară farsă! Există ceva de farsă, ceva de circ în această destule voci care au exprimat nemulţumire. Faptul
maşină de fabricat fantasme. Eu am scris despre stângă cool. că se decide să se uite acest lucru nu înseamnă că
„fantasmele salvării“, Andrei Cornea a scris despre De la bufonerie la „cosmicomicării“. Sunt ele nu au existat şi că nu există. A se vedea cazul lui
„maşina de fabricat fantasme“. De la primele cosmicomicării, şi nu o teologie politică atât de Mircea Cărtărescu – o voce a centrului, cu respect şi
fantasme din 1989 – fantasme ale mântuirii, pe de o influentă precum marxismul. pentru anumite valori ale stângii. Or, Cărtărescu a
parte, şi, pe de alta, fantasme ale adversităţii şi fost adeseori atacat ca fiind parte a grupului
ostilităţii! -, stânga definea foarte puternic figura Cum vă explicaţi că, în România, marile intelectualilor lui Băsescu. Iar Mircea Cărtărescu a
inamicului. campanii de linşaj public au fost îndreptate, în spus lucruri foarte dure inclusiv despre Traian
Sincer vorbind, dreapta se afla, la ieşirea din proporţii covârşitoare, împotriva intelectualilor Băsescu şi în timpul campaniei, şi acum, la pachetul
comunism, în convalescenţă, în cel mai bun caz. E o de dreapta? anticriză de măsuri. Nu cred că există reacţii
dreaptă care trebuie să înveţe de-abia să meargă. Spunându-se în plus, mereu, că nu contăm – ceea automate, reflexe automate în rândul acestor
Este situaţia cuiva care a fost ţinut ani în şir legat pe ce e chiar interesant. Fiindcă, dacă nu contăm, de intelectuali. Şi eu mă definesc în continuare ca
un scaun şi cu un căluş în gură. Avem de-a face cu o ce vă ocupaţi atât de mult de noi? Dacă nu contăm, autonom şi sunt omul meu, nu îl reprezint pe Traian
reinventare a dreptei. Stânga este acolo! Ea nu de ce doriţi atât de mult – aproape cu disperare! – Băsescu, pe Emil Boc, nici pe John McCain, nici pe
trebuie să se reinventeze! Ea controlează resursele să vă pomenim numele? Dacă nu contăm, de ce Cameron, nici pe Sarkozy. Sunt un om care
simbolice şi financiare, ea defineşte regulile jocului veniţi să faceţi fotografii la lansările noastre de gândeşte cu mintea lui care citeşte destul de multă
după 1989, reguli pe care dreapta a trebuit să carte? De ce nu ne ignoraţi? De ce nu ne lăsaţi să ne literatură şi filosofie politică. Am propriile mele
încerce să le schimbe. Când în 2003 l-am întrebat continuăm dezbaterile noastre, de vreme ce le soluţii, le discut, nu oblig pe nimeni să le asume –
pe Ion Iliescu dacă îl ştia pe Corneliu Coposu, mi-a consideraţi sterile? De ce interveniţi mereu? ştii bine că nu agresez lumea cu blogul meu, nu
răspuns că nu, nu auzise de el. Or, asta nu e Adevărul este că intelectualii publici de dreapta au primeşte lumea mesaj dimineaţă sau nocturne
adevărat! Îl ştia şi ştia de ce să se teamă! Dreapta, contat şi contează foarte mult. Intensitatea (citeşte-mă! citeşte-mă! citeşte-mă!).
după ’89, trebuia să îşi creeze propriile interstiţii, să atacurilor este direct proporţională cu impactul
îşi construiască propriile tranşee, propriile nostru real şi nu cu ceea ce se spune în aceste Putem spune, în termeni tranşanţi, că dreapta e
şerpuitoare drumuri într-un joc politic definit şi atacuri – şi anume, că noi am fi ignorabili. Or, aici mai bună, mai realistă, mai utilă decât stânga?
dominat de stânga. Sau, mă rog, de ceea ce se este contradicţia internă a unor demersuri de acest Eu vreau să îmi păstrez respectul pentru toate
cheamă stânga. Căci mulţi spun că nu avea de-a face tip – campanii întregi împotriva unor intelectuali formulele intelectuale onorabile, decente şi care
cu stânga. Eu zic că ba da, avea de-a face – prin declaraţi ignorabili. Ori suntem ignorabili şi atunci practică civilitatea. Evident, aderând la un număr
etatism, prin colectivism, prin oligarhism, prin vă pierdeţi vremea cu noi sau nu suntem ignorabili de valori ale liberal-conservatorismului, am făcut-o
foarte multe caracteristici. Prin refuzul valorilor, şi atunci hai să comparăm ce propuneţi voi cu ce crezând că sunt preferabile celorlaltor valori. În
prin refuzul memoriei! Axiofobie, mnemofobie şi propunem noi! termeni de costuri sociale şi în termeni de riscuri
noofobie! Renunţaţi la formule denigratoare, intraţi în sociale, da, cred că dreapta e preferabilă stângii. Nu
Asta era stânga şi aici vine dreapta! Dreapta cultivă discuţii, spuneţi-vă valorile reale şi nu le ţineţi ştiu dacă noţiunea de „mai bună“ e adecvată. Aş
valorile, dreapta cultivă memoria. Stângii nu îi place ascunse în buzunare. În genere, spuneţi: vă propune, prin urmare, termenul de „preferabil“ şi
memoria. Stăteam de vorbă cu un prieten şi îmi interesează gloria sau substanţa ideatică a unor acest lucru e bazat pe faptul că nu mai putem să
zicea – de ce totdeauna Ion Iliescu e aşa nervos în dezbateri reale despre, de pildă, ce a fost invocăm alibiul neştiinţei. Noi ştim ce s-a petrecut
iunie? Nu e numai în iunie, ci şi în decembrie! De comunismul, ce este postcomunismul? A fost sau nu în secolul XX şi ştim că dreapta tradiţională, bazată
ce? E memoria! neocomunismul o realitate în Romania anilor ’90? pe valori conservatoare, dar şi pe cele ale liberalis-
Care sunt sechelele neocomunismului, cât din ceea mului economic, a dovedit mai multă probitate şi
Amintirile îl răscolesc... ce se petrece în România momentului de faţă vine mai multă prudenţă istorică într-un timp în care
Da. Ştie exact ce s-a întâmplat atunci! din strategiile anilor ’90? imprudenţele s-au soldat cu milioane de morţi.
22 plus // nr. 300 // 6 iulie 2010 vii

Titanicul roşu

sine destrămarea dictaturii asupra cu-


Vladimir Tismăneanu vântului“ (p. 17).
este, fără îndoială, una Din interior, foştii adepţi seduşi până la
orbire s-au trezit din „somnul dogmatic“
dintre vocile cele mai şi prima mişcare a fost încercarea de a
semnificative din lume umaniza sistemul. Revizionismul marxist
care a cerut o conducere luminată apar-
în analiza sistemelor ţine acestui moment. Pe termen lung,
comuniste. tentativele de reformă au condus la de-
credibilizare şi la dizlocarea imobilităţii,
favorizând prăbuşirea.
De asemenea, respingerea „comisarilor“
de către proletari a privat sistemul de
Ultima carte semnată de Vladimir Tismă-
baza lui de legitimitate proprie. Autode-
neanu, Naufragiul Utopiei (Editura Hu-
mitizarea deci, desacralizarea ideologiei
manitas, 2009), reia într-o formă sinte-
reprezintă factorul decisiv care a declanşat
tică rezultatele unor cercetări aprofundate
criza internă a regimurilor comuniste şi
şi îndelungate, aşa cum apar ele în toate
ridicarea societăţii civile.
lucrările anterioare ale autorului, publi-
Totuşi, dincolo de aceste aspecte istorice
cate la prestigioase edituri occidentale.
care pot fi identificate în toate cazurile,
Geneza, apogeul şi agonia utopiei comu-
concluziile lui Vladimir Tismăneanu pri-
niste sunt recapitulate magistral în capi-
vitoare la necesitatea ca un astfel de pro-
tole concentrate şi bine focalizate. Voi în-
iect titanic să naufragieze bat mai de-
cerca să surprind ideile acestei lucrări în
parte şi ele au un profil filosofic constrân-
trei secţiuni care corespund unui plan sis-
gător. Dacă dorim să înţelegem „naufra-
tematic: explicitarea naturii utopiei (conţi-
giul utopiei“, trebuie să înţelegem înainte
nutul ideologiei comuniste); analiza reali-
de toate că:
tăţii utopiei (proiecţia istorică reală a
1) „problema marxismului este chiar mar-
utopiei); descrierea dizolvării structurilor
xismul“ (p. 224);
istorice care reflectau idealurile utopiei.
2) „marxismul a eşuat la nivelul proprii-
lor sale ambiţii: s-a dorit filosofia elibe-
Natura utopiei rării universale şi a creat o sclavie fără
precedent“ (pg. 227).
Vladimir Tismăneanu aparţine acelei di- 3) „viciul de raţionament se găseşte
recţii de interpretare care observă că ceea chiar în premisa marxismului – filosofia
ce numim comunism (sau socialism) real care vrea să transforme lumea, filosofia
// VLADIMIR TISMĂNEANU
derivă univoc din ideologia comunistă şi care vrea să devină lume prin coinci-
// Despre 1989. Naufragiul Utopiei
nu poate fi explicat fără aceasta. Deoarece denţa istorică dintre subiect şi obiect
// Editura Humanitas, 2009
nici partidul, nici liderii şi nici „masele realizată în mitologica conştiinţă de
populare“ nu au acţionat din inspiraţie in- clasă a proletariatului“ (p. 227).
terioară şi efuziune contingentă, ci au Revoluţiile care au dizlocat carcasele po-
aplicat (cu variaţiuni personale sau cultu- litice ce sufocau popoarele şi persoanele
rale care pot fi analizate) un program au fost, în opoziţie cu ideea marxistă de
ideologic de restructurare completă a revoluţie: a) transideologice, b) antiideo-
tăţii comuniste este permis (justificare tr-o fază sau alta, „regimuri genocidare“
omului, societăţii şi istoriei: „Comunis- logice şi c) antiteleologice. Ele au fost deci
marxistă clară a Terorii revoluţionare). Pe (V. Tismăneanu, p. 16). Prin urmare, crimi-
mul a fost un program menit să mo- expresia unei libertăţi nude, neangajate în
această bază, Lenin (interpret fidel al lui nalitatea comunismului nu poate fi atri-
bilizeze în vederea atingerii unor scopuri proiecte titanice iresponsabile.
Marx) distinge în 1921 între moralitatea buită unor factori pur individuali sau par-
radical transformative la nivel economic,
popilor (bazată pe dualitatea bine/rău) şi ticulari. Din contra, universalitatea ideo-
moral, social şi cultural. Ambiţia supre- * * *
noua moralitate în care criteriul binelui logiei explică universalitatea genocidu-
mă a comunismului este să realizeze o Vladimir Tismăneanu este, fără îndoială,
este servirea revoluţiei. lui. În esenţă, instaurarea comunismului
nouă civilizaţie care să se rotească în una dintre vocile cele mai semnificative
în istorie a generat false societăţi ideale
jurul personajului central – Omul Nou. din lume în analiza sistemelor comuniste.
care camuflau spaţii concentraţionare
Comunismul este un antropocentrism Realitatea utopiei oribile. De aceea, Kołakowski spune clar
Deşi putem argumenta (civilizat) contra
pervers. Pe lângă faptul că există cultul unei teze sau alta, contra unui accent ori
şi cu luciditate: „comunismul a reprezen-
partidului, ceea ce face din comunism o Martin Malia descrie regimurile comuniste altul în interpretare, eu nu am înţeles nici-
tat supremaţia minciunii“ (în timp ce un
ecleziologie, el este în acelaşi timp o ca fiind „partocraţii ideocratice cu fun- odată furia oarbă cu care este atacat ad
activist foarte aplaudat astăzi de copiii
tentativă de revoluţionare a antropo- dament mitocratic“. Datorită acestei de- hominem autorul decât ca pe furia celui
fără minte -Alain Badiou- saluta khmerii
logiei. Scopul principal nu-l constituie finiţii, puterea era concentrată în mâinile demascat sau ca pe invidia cea mai bol-
roşii şi revoluţia culturală a lui Mao, spe-
neapărat numai socializarea mijloacelor unei elite stricte (partidul fiind predestinat navă. Acesta este însă preţul pe care Vla-
rând şi azi la o revoluţie care să reflecte
de producţie; toate acestea sunt subsu- să interpreteze interesele proletariatului). dimir Tismăneanu îl plăteşte şi pentru
esenţa „umanistă“ a comunismului).
mate unei noi viziuni asupra omului şi Baza acestui „rol de avangardă“ al par- coordonarea Raportului prin care regimul
existenţei umane. Omul Nou în comu- tidului era asigurată de o teodicee raţio- comunist din România a fost condamnat
nism, ca şi în cazul doctrinelor fasciste, nalizată, unde numele lui Dumnezeu era Disoluţia utopiei ca fiind criminal şi ilegitim.
devine finalitatea supremă a acţiunii înlocuit printr-o Istorie ce merge dinspre Însă acest gest este unul istoric şi el apar-
politice“ (p. 12). libertatea parţială spre libertatea totală, Probabil că prima mare lovitură adusă sis- ţine deja, cum ar spune Hegel, spiritului
Acest tip de angajament total a putut asigurând saltul din imperiul necesităţii în temului comunist este critica stalinismu- obiectiv.
prelua funcţii pseudoreligioase capabile să imperiul libertăţii, şi (pentru oricine cu- lui, care a avut un efect trezitor şocant. Comunismul a reprezentat un hybris an-
exercite o seducţie magnetică şi să pro- noaşte metafizică, horribile dictu!) iden- Sistemul fusese personificat în Stalin, iar tropocentric, o tentativă pur imanentă de
ducă o sectaritate caracterizată printr-un titatea dintre esenţă şi existenţă. revelaţiile macabre ale stalinismului au a concilia fracturile ontologice ale istoriei,
fundamentalism al adeziunii totale la par- Pentru a înţelege structura totalitară a fost revelaţiile macabre ale comunismului. de a totaliza prin soluţii pur umane opo-
tid şi program şi al abolirii radicale a tot regimurilor comuniste trebuie înţeles deci De aceea, dirijarea culpei asupra stalinis- ziţiile metafizice structurale ale lumii. El a
ceea ce nu corespundea acestei scheme că, prin definiţie, „comunismul a fost o mului este incorectă, atâta vreme cât fost astfel un titanism, o gigantică mobi-
stricte. mitocraţie, o logocraţie, o hierocraţie“ teroarea nu a fost monopolul regimului lizare a maselor, care trebuia să naufra-
Mai mult, în edificarea noii societăţii, (p. 19). Pentru Vladimir Tismăneanu, stalinist, ci ea a survenit sistematic, în gieze, deoarece nici o arcă umană anti-
Marx atribuie Revoluţiei prerogativa unei aceasta duce la un fundamentalism care edificarea fiecărui regim comunist. teistă nu va putea vreodată traversa abisul
„dictaturi a proletariatului“ – un fel de dizolvă, ca la Lukács, diferenţa dintre re- În al doilea rând, regimurile comuniste metafizic care desparte lumea de propria
suprasituare a partidului dincolo de bine gatul transcendent şi cel imanent. fiind regimuri logocratice, o a doua mare ei idealitate transcendentă.
şi de rău, un fel de stare de excepţie în Toate regimurile comuniste, independent sursă a prăbuşirii a fost „efectul seismic
care tot ceea ce ajută la construcţia socie- de lideri, perioade şi naţiuni, au fost, în- al revoltei intelectualilor. Ea a adus cu VLAD MUREŞAN
viii 6 iulie 2010 // nr. 300 // 22 plus

Reperele memoriei personale


Vladimir Tismăneanu este nu doar un conferențiar substanțial și expresiv, ci însăși autoritatea academică, în
România, ca și în mediile internaţionale, în materia evazivă și încă nu îndeajuns explorată a comunismului
românesc.

Cu puțin timp în urmă, la Londra, Insti- decisivă a ruperii de comunism și a con-


tutul Cultural Român a propus publicului testării autorității paterne sub șocul pro-
britanic, dar și influentei diaspore româ- vocat de protestul radical al lui Jan Palach
nești din capitala Regatului Unit, o con- și evoluția, atât de des întâlnită în istoria
ferinţă despre modul în care România îşi intelectuală central-europeană, de la sote-
negociază și asumă traumatica istorie co- riologia comunistă la liberalismul de stân-
munistă și postcomunistă. Prelegerea cen- ga și, mai departe, la liberalismul cu nuan-
trală a fost rostită de Vladimir Tismănea- țe conservatoare.
nu, principalul custode al complicatei me- Totuși, mai mult decât unui universitar
morii a dictaturii comuniste din România. care comunică într-un mediu profesional
Postura de protagonist al unei dezbateri concluziile unei cercetări de factură aca-
în care erau aşteptate să intervină două demică, expunerea de la Londra a apar-
nume importante ale istoriografiei co- ținut intelectualului public, coordonato-
munismului, profesorii Dennis Deletant, rului unor mari proiecte naționale de in-
de la Universitatea din Londra, și Robert vestigare și condamnare a crimelor dic-
Service, de la Universitatea Oxford, dar taturii comuniste. Fiindcă, după opera
și starul în ascensiune al studiilor politice academică, însemnând nu numai cerce-
româneşti, John Gledhill, de la London tările propriu-zise, ci și mai multe serii de
School of Economics, a fost mai mult de- discipoli, ei înșiși remarcabili, prin care a
cât adecvată. Vladimir Tismăneanu este contribuit decisiv la reinventarea știin-
nu doar un conferențiar substanțial și ex- țelor politice în România posttotalitară,
presiv, ci însăși autoritatea academică, în Vladimir Tismăneanu a apărut aici absor-
România, ca și în mediile internaţionale, bit de construcţia unei opere instituționa-
în materia evazivă și încă nu îndeajuns ex- le, deși controversată, nu mai puțin im-
plorată a comunismului românesc. Stu- portantă. Angajamentul său civic nu e de-
diile sale, apărute în totemice edituri ame- sigur nou, dar eficienţa și anvergura lui
ricane sau europene, sunt de multă vreme nu au fost niciodată atât de mari. Coordo-
referințe ineluctabile, în România și în
Îmi place la Vladimir Tismăneanu faptul că preţuieşte cultura narea Comisiei Prezidențiale pentru
alte părți, iar multe dintre ideile expuse politeţii şi spiritul liberal, mai mult decât argumentele de Analiza Dictaturii Comuniste în România
în cărţile sale au devenit conjecturi cu- și a redactării Raportului acesteia, care au
rente în istoria politică a dictaturilor co-
doctrină. Acestea nu lipsesc, ar fi absurd, dar e ceva în felul pregătit gestul politic, unic în lume, de
muniste central-europene și a societăților în care sunt folosite, care le face deopotrivă flexibile, umane condamnare oficială a comunismului, pro-
în tranziție. nunțată de cea mai înaltă autoritate de
Profesorul Tismăneanu a reluat în Belgrave
şi ataşante. Ciulind urechea la lectură, veţi găsi cu plăcere stat, urmată de preluarea conducerii știin-
Square, pasionat și sintetic, argumentele că textele sale sunt însoţite de un fel de murmur luminos, țifice a Institutului pentru Investigarea
distilate de-a lungul timpului în sute de Crimelor Comunismului și Memoria Exi-
pagini de istorie, analiză și teorie politice,
în care urechea exersată va putea recunoaşte urgenţele lului Românesc, viitorul Institut „Monica
dar și de memorialistică, jurnalism și no- etice şi somaţiile morale care au făcut forţa timpurilor în Lovinescu“, exprimă cel mai bine această
tații blogografice: ilegitimitatea clonei so- implicare civică, angajament care a dis-
vietice instaurate prin diktat în România
care liberalismul era un stil de viaţă şi încă mai constituia plăcut unor prieteni și aliați, dar care ră-
postbelică, natura imuabilă a comunis- forma mentis a umanităţii europene, în care consideraţiile mâne consecvent cu ideile profesate cu
mului românesc, în fond un stalinism tenacitate, aplomb și umor de Vladimir
ultradogmatic și antireformist de la în-
morale aveau întâietate, relativismul încă nu triumfase, iar Tismăneanu înainte și după 1989. Prezența
ceput până „în eternitate“, în ciuda dife- argumentul ideologic, din această pricină, era recesiv. Această în spaţiul public și în proximitatea cen-
ritelor deghizări și avataruri, vocația de- trelor de decizie și mai ales opiniile in-
liberat criminală a unui sistem care, me-
atitudine, azi, are un extraordinar farmec la toţi cei care, comode privitoare la cele mai polarizante
reu în deficit de legitimitate, nu s-a putut precum Tismăneanu, sunt mai inteligenţi decât teoriile lor: teme politice și intelectuale, oricât de de-
menţine decât prin violența canalizată în favorabile s-au dovedit uneori prieteniilor
primul rând împotriva propriilor cetăţeni.
simt în scrisul lui Tismăneanu, după eleganţa manierelor şi personale, ca și imaginii publice, sunt cos-
Ca întotdeauna, mesajul grav s-a lăsat co- înfocarea omului, pe dansatorul educat, omul cu pas clasic şi tul tolerabil al apărării unei teze recurente
lorat de savuroase paranteze autobiogra- în textul ştiinţific și intervenția jurnalis-
fice sau anecdotice, divulgând un talent
elasticitate romantică, care îşi insinuează figurile dansului tică, și anume că recuperarea memoriei re-
literar superlativ mai ales în specia por- în arta scriitorului, făcând astfel ca orice producţie strict cente este indispensabilă pentru consoli-
tretului, care, fără a reprezenta un derapaj darea democrației românești, atâta vreme
frivol, deschide accesul spre zone unde
intelectuală să se poată transforma, pe nesimţite, într-o cât scufundarea în amnezie și amnistie
instrumentele științelor politice și sociale conversaţie superioară — ceea ce, în opinia mea, reprezintă poate însemna deturnarea cursului demo-
își pierd eficiența. Apartenența, mai ales cratic și ratarea modernizării României.
prin familie, la nomenclatura comunistă,
triumful suprem al liberalismului: civilitatea.
reproșată periodic ca fapt incriminabil în (H.-R. PATAPIEVICI) DORIAN BRANEA
sine, ca o vină morală sau ca o carență
epistemologică, se dovedeşte a fi mai de-
grabă un avantaj pentru politologul aflat
în căutarea unor detalii revelatoare, în-
gropate adânc într-o lume a secretului și
ipocriziei. Mai mult decât o oportunitate
utilă în revelarea mecanismelor dictaturii,
așa cum s-a întâmplat adesea în Europa Supliment apărut cu sprijinul
răpită, sovietizată, accesul sau chiar apar- Institutului de Studii Populare
tenența la universul camuflat al puterii şi al Fundaţiei Hanns Siedel
comuniste s-a transformat în sursa amară
a deziluziilor și în combustia viitoarelor Responsabili de proiect: Rodica Palade,
iluminări. În pledoaria profesorului Tismă- Cristian Pătrăşconiu;
neanu pentru actele reparatorii, morale, Responsabil de număr: Răzvan Brăileanu;
dar și juridice, pe care societăţile postco- Corectură: Mara Ştefan, Bernard Noghiu;
muniste trebuie să le exercite pentru a se Tehnoredactare: Nicolae Rusu;
putea consolida, urcă la suprafaţă reperele Secretariat: Cristina Spătărelu;
memoriei personale, inclusiv experienţa Contabilitate: Iulia Todie.