Sediu: Săbăoani

0B
Str. Orizontului 14
tel: 0233/768135
cel: 0765481836
ISSN 2067 - 8398

Educaţia transformă omul în valoare, în valoarea

supremă. John Dewey afirma: “Nu putem să stabilim o
ierarhie de valori printre diversele obiecte de studiu.
Este inutil să le aranjăm în ordine, începând cu cel
care are cea mai mică valoare, mergând apoi la cel
care are valoare maximă. [...] Deoarece educaţia nu
este un mijloc pentru a trăi, ci se identifică c acţiunea
de a trăi o viaţă rodnică şi inerent semnificativă, sin-
gura valoare intimă care poate fii stabilită este tocmai
procesul însuşi al trăirii
(Democraţie şi educaţie. O introducere în filosofia
educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1971, p.28).

-Pagina specialiştilor
Gabor Cornel, Duma Criza sistemului educational,
Bernadin, Claudia Popovici, realitate şi perspectivă p. 3
-Pagina copiiilor
Lungu Oana-Elena, Breahna
Dăruirea totală a prinţului... p. 4
Florin, Dumea Cristian, -Pagina tinerilor
Hirja Alois, Celina Salca, Bacul, şi după... p. 5
-Pagina părinţilor
Ianus Irina
Criza învăţământului în raport cu
preocuparea părinţilor p. 6

Redacţia:
simonamirt@hotmail.com
www.symber2010.blogspot.com

Cei care decid soarta învăţământului românesc
trebuie să lase deoparte orgoliile şi politica propriilor
partide şi să se gândească strict la nevoile şcolii, să
găsească soluţii la multiplele crize cu care ea se con-
fruntă. Să nu uităm că, indiferent de starea învăţămân-
tului şi de crizele prin care trece acesta, elevii trebuie să
-şi termine şi să-şi finalizeze studiile.
Nu ştiu câţi vor deveni exact ceea ce visau când
aveau câţiva anisori, dar mulţi adolescenţi, proaspeţi
absolvenţi de liceu se confruntă cu marea întrebare : ce
meserie aleg? Ce mi-ar plăcea să fac dacă nu am ni-
cio idee despre cum va fi la serviciu după ce voi ter-
mina facultatea? Nu numai elevii care nu prea se intere-
sează de ceea ce se întamplă la şcoală au această di-
lemă, dar tot mai multi elevi buni îşi pun aceste între-
bări. Oferta educaţională este foarte variată, există
prezentări anuale în marile centre universitare, însă în
liceele din oraşele mici, elevilor nu li se oferă mare lu-
cru. Totul e să înveţe foarte bine, iar dacă vor învăţa la
toate materiile totul va fi mult mai simplu când vor ter-
mina douăsprezece clase. Această ipoteză este foarte
greşită. În primul rând foarte mulţi sunt sufocaţi de
volumul de informaţii pe care trebuie să le asimileze,
iar în al doilea rând învăţământul românesc a rămas în
urmă faţă de cerinţele actuale.
Este importantă orientarea spre domeniul pe
care îl simţi cel mai aprope de suflet. Nu cred că e cine-
cineva care să afirme că lui nu îi place să facă nimic.
Cu toţii avem înclinaţii şi materii care ne sunt mai dra-
gi. Ce e de făcut?
a) Studiaţi mai mult în domeniul
care vă atrage. b) Gândiţi-vă din
timp la perspectivele pe care le
veţi avea la terminarea unei
facultăţi. c) Luaţi în calcul atât
numărul de absolvenţi care ter-
mină anual o facultate pre-
cum şi job-urile dispo-
nibile pe piaţă în acel
domeniu. d) Gândiţi-
vă care sunt avanta-
jele şi dezavantajele
unei meserii anume.
“Trebuie să devenim schimbarea
pe care dorim să o vedem”
Mahatma Gandhi
e) Aveţi în vedere meseriile nou
apărute, pentru că multe compa-
nii au nevoie de tineri bine pre-
gătiţi şi specializaţi.
Pentru a vă face o idee
accesaţi site-urile universităţilor şi facultăţilor dar şi
site-urile care oferă locuri de muncă. E greu să facem
o alegere şi să lucrăm cu pasiune după ce vom termi-
na facultatea. Sunt o serie de factori, care pe mulţi îi
determină să-şi schimbe domeniul de activitate. Aşa
că nu plecaţi de la ideea că acum este cea mai mare
alegere a vieţii voastre. E foarte bine să daţi admitere
la o facultate, să deveniţi licenţiaţi într-un domeniu,
însă luaţi în calcul că s-ar putea să nu vă placă foarte
mult ceea ce faceţi şi să descoperiţi mai târziu adevă-
rata pasiune. Poate că mulţi dintre cei care se schimbă
radical mai târziu, sunt în mare măsură influenţaţi de
părinţi atunci când aleg o facultate. Mai există şi o
altă categorie care deşi îşi iubeşte meseria de bază nu
câştigă suficienţi bani pentru a putea duce un trai de-
cent.
Dacă ai terminat filologie poţi avea următoarele
opţiuni: a) Ştiinte politice b) Jurnalism c) Litere d) Comu-
nicare şi relaţii publice e) Asistenţă socială, f) Psihologie
etc. Dacă ai înclinaţii artistice te poţi orienta spre a) Teatru
b) Arte plastice, etc. Dacă ai terminat un profil real şi îţi
plac limbile străine poti opta pentru : a) Finanţe-Bănci b)
Ştiinte Economice c) Management d) Administrarea Afa-
cerilor, etc. Dacă ai terminat un profil real şi ai înclinaţii
spre ştiintele exacte, te poţi orienta spre: a) Matematică b)
Statistică şi Informatică Economică c) Automatică şi Cal-
culatoare d) Inginerie electrică e) Electronică, Telecomuni-
caţii şi Tehnologia informaţiei f) Inginerie mecanică, g)
Construcţii şi Instalaţii, etc. Dacă ai teminat un profil vo-
caţional poţi urma: a) Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei b)
Teologie, etc. Dacă ai terminat un profil sportiv poţi opta
pentru: a) Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii b) Ki-
netoterapie, etc.
Nu uitaţi că, indiferent de
profilul pe care l-aţi terminat, să
alegeţi ceea ce v-ar placea să
faceţi. Mult succes!
Într-o zi o vrabie se odihnea pe statuia unui
prinţ. La un moment dat, simţi o picătură de
apă pe cap:
îşi luă zborul speriată, dar imediat îşi dădu
seama că prinţul plângea:

- De ce plângi dragă prinţ?

- De pe acest deal văd în fiecare zi
sărăcia acestui oraş şi... nu pot face nimic.
- Şi acum ce vezi?
- Priveşte acea mamă: nu poate cumpăra
medicamente pentru fiul său.
- Dar ce putem face noi?
- Pe sabia mea se află o piatră preţioasă;
vrei s-o iei şi s-o dăruieşti acelei mame? Bogăţia este împărtăşită pentru a crea
Vrabia o luă şi o dărui acelei mame: condiţii de viaţă mai bună pentru toţi.
astfel fiul ei se însănătoşi. În fiecare seară Prinţul fericit a putut fi atent la
prinţul dăruia câte ceva vrăbiei, din propria nevoile oamenilor pentru că nu avea o
statuie, pentru a ajuta oamenii acelui oraş; inimă împietrită, pentru că a dat mai
după mult timp, statuia devenise o ruină şi departe tot ceea ce avea, bunurile sale,
astfel primăria hotărâse s-o topească pentru inima sa.
a refolosi materialul: statuia se topi aproape El a avut şi a făcut dreptate; a avea
imediat, dar, parcă printr-un miracol, dreptate înseamnă a fi întemeiat în ceea
rămăsese o bucată de aur, în formă de inimă, ce spui sau în ceea ce faci.
ce nu reuşeau s-o topească.
Consiliul de administraţie luă o
hotărâre: acea inimă să fie dată cu împrumut
celei mai nevoiaşe familii din oraş, pentru a
putea depune în bancă inima de aur a
prinţului ca, garanţie pentru a primi un
împrumut.
Când familia ieşea din sărăcie, consiliul
dăruia inima de aur altei familii şi tot aşa
până când toţi locuitorii avură strictul
necesar: ceea ce aveau în plus
îl dăruiau celor săraci ce-şi “Omul este măsura tuturor
aşteptau rândul la inima de lucrurilor” (Protagoras)
aur.

Ediţia de anul acesta a examenului de
bacalaureat a venit cu schimbări majore faţă de anii
anteriori, atât în rezultatele obţinute de către elevi la
nivel naţional cât şi prin introducerea probelor
preliminare de competenţe lingvistice şi digitale. Din
cei peste 200 de mii de elevi care au susţinut
examenul de bacalaureat, doar 67,4 % au promovat.
Bacul şi după? În acest moment absolvirea
unui liceu în România nu îţi oferă altceva decât
posibilitatea de a urma o formă superioară de
învăţământ. Pe scurt o prelungire a duratei de intrare
în somaj. Este trist dar adevărat. Din elevii care au
absolvit liceul, puţini sunt cei care s-au hotărât cu
privire la ceea ce vor face în viitorul apropiat, la ce
facultate să-şi depună dosarele sau să dea admiterea.
Cei mai mulţi dintre tinerii care au terminat
anul acesta liceul, aleg să meargă la facultăţi care le
vor asigura în final o diplomă, dar care nu se
potriveşte cu aspiraţiile şi aptitudinile lor.
Se remarcă în rândul tinerilor această
dezorientare, foarte puţini ştiu de la
început ce doresc să facă.
Mulţi absolvenţi de liceu îşi aleg
domeniul de studiu ţinând cont de
tendinţa colegilor şi de părerile părinţilor.
Unii dintre aceştia, puţini însă, îşi
descoperă pasiunile şi îşi aleg carierele
prin simpla încercare, urmându-şi intuiţia
şi/sau cercetând riguros opţiunile înainte de a alege.
Din păcate, alţii descoperă ce nu le place înainte să
descopere ce le place. Într-adevăr, în zilele noastre,
dacă ai bani, nu mai este o problemă intrarea la fa-
cultate, motiv pentru care a scăzut substanţial, în rân-
dul tinerilor, spiritul de competenţă şi interes.
Soluţii? În ceea ce priveşte ghidarea tinerilor
către o viitoare carieră sau facultate, soluţii s-ar găsi.
Un rol important în această privinţă, ar putea avea
consilierul şcolar, care, la noi în ţară este de obicei
profesorul de psihologie. Din păcate, în Romania,
consilierea şcolară constă în discuţii cu elevii şi apli-
carea de teste de aptitudini şi personalitate, la cererea
elevilor.
De asemenea, mai sunt şi unii profesori, diri-
ginţi care discută cu elevii cu privire la orientarea lor
profesională, însă nu toţi tinerii sunt aşa norocoşi.
Putem lua în considerare şi alte soluţii care ar
putea îmbunătăţi perspectiva sumbră ce afectează în
prezent proaspeţii absolvenţi de bacalaureat cu dorin-
ţa de integrare socio-profesională. În SUA, de exem-
plu, sunt psihologi de profesie, angajaţi permanenţi ai
şcolilor, care au întâlniri săptămânale cu aceştia, le
urmăresc activitatea la ore şi îi sfătuiesc ce cale să
urmeze.
Tot ei sunt cei care scriu fiecărui elev în parte
câte o scrisoare de recomandare - inclusă în dosarul
de înscriere la facultate al fiecărui absolvent - prin
care argumentează de ce o anumită universitate ar
trebui să-l accepte. Departe de modelul American, în
Romania tinerii nu beneficiază nici măcar în liceu de
consiliere în vederea integrării socio-profesionale şi
dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă.
Consilierea implică prezentarea opţiunilor de
carieră disponibile, facilitarea contactului cu
profesionişti din domeniu, facilitarea procesului de
autocunoaştere şi corelarea abilităţilor naturale cu
cerinţele de pe piaţa muncii. Toate acestea s-ar putea
realiza prin apelarea la specialiştii Centrelor de
Consiliere şi Orientare Profesională. Aceste centre au
ca misiune crearea, dezvoltarea si aplicarea unui
ansamblu de măsuri si proceduri menite sa ducă la
formarea, dezvoltarea şi îmbunătăţirea deprinderilor
de viaţă independentă pentru copii şi tineri.
În cadrul acestor centre, tinerii ar putea
beneficia de consiliere, sprijin în dobândirea
deprinderilor de viaţă independentă, fiind încurajaţi
să participe la programele de asistenţă socială, de
socializare, de adaptare la viaţa socială şi la cultura
comunităţii din care fac parte şi nu în ultimul rând, ar
putea fi sprijiniţi în procesul de integrare socio-
profesională.
Crearea unor centre de
acest fel cu specialişti pe măsură
ar fi o soluţie imediată la
problemele acute cu care se
confruntă tinerii zilelor noastre.
 Este oportun să recunoaştem, în conformitate cu
analiza critică a situaţiei prin care trece învăţământul
românesc - în special cel pre-universitar, că persoanele
cele mai implicate în criza şcolară actuală, pe lângă
educatori şi copii sunt părinţii – direct responsabili de
educaţia fiiilor şi de crearea condiţiilor pentru o educaţie
capabilă să deschidă posibile orizonturi de realizare a
potenţialului uman, intelectual, social, spiritual al fiiilor.
Aici mă refer la părinţii convinşi de valoarea educaţiei
multidimensionale a persoanei şi de implicaţiile pe care
le poate avea pe termen scurt, mediu şi lung.
Situaţia de criză a învăţământului se referă la un
complex de factori care împiedică funcţionarea normală a
procesului educativ atât în sfera internă, adică în raportul
dintre profesori şi elevi, cât şi în cea externă, legată de
condiţiile economice, culturale şi sociale din România.
Aceşti factori sunt resimţiţi pregnant de către mass-
media, care nu poate să nu observe semnele clare ale
lipsurilor care periclitează şi pun sub semnul întrebării
calitatea educaţiei în şcoală. Astfel se remarcă cu
îngrijorare consecinţele crizei: «Criza a crescut cu 10%
absenteismul şcolar». În acest sens există factori care se
referă la persoana elevului şi la familia sa şi includ
printre altele dificultăţile materiale, modelul educaţional
oferit de părinţi, dezorganizarea familiei şi încrederea
scăzută în educaţie. Alţi factori au ca obiect comunitatea
şi vizează lipsa de securitate din zonă, norma conform
căreia educaţia obligatorie este până în clasa a VIII-a şi
mariajul. În sfârşit, alţi factori sunt strâns legaţi de şcoală
şi depind de repetenţiile frecvente, integrarea dificilă în
colectivul clasei, de calitatea relaţiilor cu profesorii şi
lipsa unor intervenţii preventive.
Acesti factori care reflectă cu claritate criza
economică acută din ţară şi gravează asupra capacităţii
părinţilor de a asigura fiiilor condiţii oneste de existenţă,
de fapt, limitează decisiv posibilitatea elevilor de a
achiziţiona manualelor şcolare şi prin urmare
îngreunează munca profesorilor care se trezesc fără cărţi
şcolare necesare pentru activitatea didactică.
În acest context de factori care au produs şi
menţin o situaţie evidentă de criză, se vorbeşte de o
«generaţie a crizei». Este problema numărul unu care
preocupă în mod deosebit pe părinţi dar angajează
deopotrivă, aşa cum am spus, cadrele didactice şi
responsabilii procesului educativ la nivel local şi
guvernamental. Tot ca efect al crizei, analiza întreprinsă
de către analiştii de la ziarul «Gândul» a evidenţiat că
«numărul elevilor români care solicită, anual, consiliere
psihologică ar putea fi de peste 300.000, având în vedere
păstrarea proporţiei de 10% din
numărul total de 3,3 milioane de
elevi». Motivele pot fi diferite: de la
alegerea drumului în viaţă,
adaptarea la exigenţele şcolii,
incapacitatea de a comunica cu
profesorii şi colegii,
la agresivitatea
fizică şi verbală, stilul de viaţă nesănătos,
depresii şi absenteismul şcolar. Poate întrebarea cea
mai potrivită legată de această criză, văzută din
optica părinţilor este aceasta: cum ar putea ei
(părinţii) să ofere soluţii de ieşire din criză şi să
ajute pe fii să se insereze pe o direcţie corectă şi
echilibrată, conform exigenţelor unei şcoli moderne
şi valoroase?
Chiar cu riscul de a da soluţii simpliste sau
naive vreau să subliniez că, în realitate,
momentele de criză ar putea să constituie ocazia
unei revederi a raportului dintre părinţi şi fii,
dintre părinţi şi educatori. În ceea ce priveşte
raportul dintre părinţi şi copii, din perspectiva
găsirii unor soluţii viabile pentru evitarea
consecinţelor crizei în cadrul învăţământului,
posibilele orientări ar putea fi următoarele:
o mai bună organizare a timpului personal şi
familial;
trăirea cu intensitate a evenimentelor simple
cotidiene în familie;
Valorificarea educaţiei prin exemplul
personal de sobrietate, gratuitate,
responsabilitate şi prin atitudini de clemenţă şi
înţelegere, prin acţiuni de voluntariat în
beneficiul persoanelor dezavantajate;
dedicarea spaţiului necesar dialogului sincer
şi deschis, prin empatizarea cu modul de a
gândi şi de a simţi al fiiilor, încurajarea
iniţiativelor de a creşte împreună în respect,
stimă şi grijă reciprocă;
interes comun în asumarea drepturilor şi
obligaţiilor personale, în conformitate cu
vârsta, înţelegerea şi capacitatea fiecăruia de a
-şi asuma responsabilităţile proprii;
exerciţiul capacităţii de a învăţa împreună,
de a integra atât reuşitele cât şi nereuşitele în
direcţia unei maturizări continue a persoanei,
considerată ca având o valoare şi o demnitate
ce trebuie protejată în toate fazele existenţei
sale.
http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/criza-a-
crescut-cu-10-absenteismul-scolar-181717.html, 06.07.2010
http://www.evz.ro/detalii/stiri/reforma-funeriu-un-singur-
manual-la-trei-elevi-895314.html, 06.07.2010
http://www.gandul.info/scoala/generatia-crizei-unul-din-zece-
elevi-merge-la-psiholog-din-cauza-depresiei-sau-violentei-
5518955, 06.07.2010.
 Discutam zilele acestea cu o tânără profesoară
despre grevele şi criza educaţiei. Te simţi împărţit, când
ştii pe de o parte condiţiile jalnice din învăţământ, dar
pe de altă parte, conştientizezi că soluţia cea mai bună
pentru binele copiilor nu este aceea de a sta în stradă,
protestând. Uneori, ca şi persoane ce lucrează în educa-
ţie, e bine să ne întrebăm... sunt eu educator? Cine îmi
acordă mie privilegiul să fiu educator? Este de ajuns să
fiu învăţător, profesor, asistent social, etc. pentru a mă
numi educator? Ce înseamnă să fii educator?
Câteodată ar fi bine să ne dăm seama că trebuie
să depăşim statutul de simplu funcţionar al informaţiei/
informării elevilor noştri. Educatorul trebuie să ajute
copilul să se apropie de cunoaştere, să-l determine să se
descopere în urma unei întâlniri umane şi spirituale au-
tentice, ce poartă în sine o rezonanţă afectivă.
Mă gândesc chiar la experienţa pe care o avem cu copiii,
atunci când le vorbim… câte nedreptăţi întâlnesc şi ei pe
lumea asta, pe care cineva poate să-l numească „ghinion”,
„destin”, se poate înfuria, sau, mai rău, se poate închide în
sine, gândind că toată lumea „are ceva cu el”. Ce este de
făcut? Nimic deosebit: să continui viaţa ta conştient fiind că
poţi fii din zi în zi mai bun, conştientizând că sigur realizezi
dreptatea!
Orice bun creştin este cetăţean onest; omul onest este
persoana ce urmează dreptatea, ce nu încalcă legile statu-
lui şi mai ales este drept în faţa lui Dumnezeu, merge pe
calea Adevărului. A urma dreptatea înseamnă a recunoaşte
drepturile tuturor şi a acorda fiecăruia ceea ce i se cu-
vine.
Dreptatea devine în educator
o sinceră căutare interioară şi o
bună manifestare exterioară, doar
atunci când, pe primul loc este
pusă persoana umană, altfel
devine normal ca fiecare om să
caute doar propriile interese.
Aşa cum fiecare mamă ce aşteaptă să nască un copil
este limitată în posibilităţile şi dorinţele sale de a călători, de
a se dedica din plin carierei, de a dispune după propria voie
de timpul liber, dar este „recompensată” de bucuria de a
naşte, şi de a educa propria odraslă, la fel un educator,
dedicându-se copiilor, dăruieşte din timpul liber, „pierde”
satisfacţia propriilor “mofturi” pentru că ...
trăieşte fericirea de a împărtăşi viaţa sa cu alte
persoane; la urma urmei, se îmbogăţesc de bucurie
toţi: mama şi copilul, educatorul şi celelălte
persoane (părinţii, prietenii, grupul, copiii).
Doar dacă o mamă, un educator, recunoaşte
fiecare persoană ca o „valoare”, ca fiinţă căreia îi
sunt recunoscute drepturile, va putea îndeplini
dreptatea şi va putea purta o sarcină fără a urmări
doar anumite răsplătiri, satisfacerea egoismului sau
vreo emancipare individualistă.
Nu-ţi fie frică de a te privi înăuntrul tău şi de a
descoperi ce minunată creatură eşti; nu te descuraja
de faptul că, împreună cu lucrurile bune, descoperi
defecte umane; cu răbdare, sinceritate şi ajutor le
poţi aduce la lumină. Cineva spunea odată:
„Persoanele ne plac pentru calităţile ce le au, dar le
iubim pentru defectele lor”.
Poate că nu reuşim să schimbăm întreaga lume
de la o zi la alta, dar cu siguranţă o putem transfor-
ma uşor-uşor în pozitiv; de felul în care ne trăim
viaţa fiecare dintre noi, depinde fericirea tuturor.
Poate că nu reuşim aşa deodată să facem să dispară
nedreptăţile din lumea întreagă, dar cu siguranţă pu-
tem face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a face
dreptatea
Dreptatea este făcută atunci când fiecare
face tot posibilul ca adevărul să triumfe, să
fie pus pe primul loc; atunci când dăm posi-
bilitatea ca adevărul să fie conjugat la modul
indicativ, timpul prezent, putem să-l afirmăm
şi la trecut şi la viitor.
Cea mai mare dreptate pe care o poţi face
tu, dragă tinere, este să scoţi la lumină adev-
ărul vieţii tale: să fii educator!!!
Să dăruieşti timpul tău, bucuria ta, să
te dăruieşti pe tine însuţi,
este cea mai mare drep-
tate pe care o poţi face!
 buono(bun);
cattivo(rãu);
diligente(harnic); Se oferă consultanţă psiho-pedagogică;
abile(priceput); cursuri de formare pentru orice educator
inabile(nepriceput); (IMPORTANŢA PREZENŢEI ŞI A
Che ore sono? Cât e ceasul? intelligente(inteligent); FORMĂRII PROFESORILOR.
Che ora è? Cât este ora? bello(frumos);
È l’una. Este ora unu? PROPUNERE PENTRU O
È mezzogiorno. Este miazăzi. brutto(urât);
È mezzanotte. Este miez de noap- felice(fericit); PEDAGOGIE COMUNICATIVĂ);
te. severo(sever); Traduceri: italian-român
Sono le due. Este ora două.
Sono le due e un quarto. Este infelice(nefericit); român-italian
două şi un sfert. fortunato(norocos);
Sono le due è mezza. Este două şi negligente(neglijent);
jumătate.
Sono le tre meno un quarto. Este utile(util);
trei fără un sfert. sciocco(prost);
facile(uşor);
indulgente(indulgent);
indulgente(indulgent);
mio-al meu mia-a mea leggero(uşor);
tuo-al tău tua-a ta inutile(inutil);
suo-al său
nostro-al no-
sua-a sa
nostra-a noastră sfortunato(ghinionist); Aşteptăm sfaturile, ideile
stru
vostro-al vo-
vostra-a vostră
loro-a lor
alto(înalt); voastre creative, orice
difficile(dificil);
pesante(greu); propunere adecvată temelor
miei-ai mei mie-ale mele
tuoi-ai tăi tue-ale tale
basso(scund);
vecchio(bãtrân);
propuse pe adresa redacţiei,
suoi-ai săi sue-ale sale
nostri-ai no-
ştri
nostre-ale noa- giovane(tânãr); pentru a crea posibilitatea
stre studioso(studios);
vostri-ai vo- vostre-ale voa-
pigro(leneş); unei educaţii constructive
largo(larg); demnă de RESPECT
stretto(strâmt);
vecchio(vechi);
nuovo(nou);
Io-eu dolce(dulce);
Tu-tu amaro(amar);
Lui/egli-dumnealui/el lungo(lung);
Lei/ella-dumneaiei/ea corto(scurt);
Noi-noi grande(mare);
Voi-voi piccolo(mic); Revista poate fi găsită
attento(atent);
Essi-ei
Esse-ele distratto(distrat);
numai la adresa indicată
Loro-dumnealor pieno(plin); pe reversul copertei
vuoto(gol);
simpatico(simpatic;
antipatico(antipatic);
onesto(sincer);
disonesto(mincinos);
aperto(deschis);
chiuso(închis).

Părinţi autoritari/indiferenţi?
Tineri singuratici/hiperagitaţi?
Copii fără control/prea viciaţi?