Transferul de căldură - Curs Cap.

3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Convecţia căldurii fără schimbare de fază

Convecţia la mişcarea forţată a fluidului

Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Se consideră o conductă circulară, dreaptă şi netedă, având lungimea mult
mai mare decât diametrul interior, prin care circulă un fluid incompresibil cu
temperatura mai mică decât cea a peretelui conductei şi ale cărui proprietăţi
fizice nu variază cu temperatura. Forţele masice se neglijează.

Ipoteze: l >> d i = 2 R

∂ρ ∂ρ
= =0
∂r ∂z

t f < tp

ρ , c p , λ ,ν ≠ f (t )

r
g =0 ; gr = g z = 0

Fig. 3.2: Schiţa conductei circulare

Regimul de curgere laminar ( Re < 2300 )

Se consideră curgerea fluidului cu viteză moderată în direcţia axei

conductei (componenta radială a vitezei este nulă, wr = 0 ) şi variaţia liniară a
∂p
presiunii în direcţia de curgere a fluidului, = const . Variaţia componentei
∂z
axiale a vitezei, wz , se determină din integrarea ecuaţiilor diferenţiale de
continuitate şi de mişcare.

∂ wr ∂ wz
Ecuaţia de continuitate: + =0
∂r ∂z

1  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

∂ wr
Deoarece wr = 0 şi deci = 0 , rezultă:
∂r
∂ wz
=0
∂z

Remarcă: Componenta axială a vitezei, wz , la o distanţă dată faţă de axă

( r = const . ), rămâne constantă pe toată lungimea conductei.

Ecuaţia de mişcare pentru direcţia radială, r :

∂ wr ∂ wr 1 ∂p  ∂2w 1 ∂ wr ∂ 2 wr 
wr ⋅ + wz ⋅ =− ⋅ +ν ⋅  r + ⋅ +  + gr
∂r ∂z ρ ∂r  ∂ r2 r ∂ r ∂ z2 
 

1 ∂p ∂p
− ⋅ =0 → =0
ρ ∂r ∂r

Remarcă: Într-o secţiune dată a conductei ( z = const . ), presiunea rămâne

constantă.

p z =ct . = const .

Ecuaţia de mişcare pentru direcţia axială, z :

∂wz ∂wz 1 ∂p  ∂2w 1 ∂wz ∂ 2 wz 

wr ⋅ + wz ⋅ = − ⋅ +ν ⋅  z + ⋅ +  + gz
∂r ∂z ρ ∂z  ∂r 2 r ∂r ∂z 2 
 

 ∂2w 
1 ∂p
− ⋅ +ν ⋅  z + 1 ⋅ ∂ wz =0
ρ ∂z  ∂ r2 r ∂ r 
 

Remarcă: Componenta axială a vitezei, wz , variază numai în raport cu

raza, iar presiunea p , numai în raport cu axa longitudinală.

Determinarea soluţiei generale a componentei axiale a vitezei wz :

d 2 wz 1 d wz 1 dp 1 d  d wz  1 dp
+ ⋅ = ⋅ → ⋅ r ⋅  = ⋅
dr 2 r d r ρ ⋅ν dz r d r  dr  ρ ⋅ν dz

2  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

 d wz  1 dp d wz 1 d p r2
d  r ⋅  = ⋅ ⋅r ⋅d r → r⋅ = ⋅ ⋅ + C1
 dr  ρ ⋅ν d z dr ρ ⋅ν d z 2

1 dp dr 1 d p r2
d wz = ⋅ ⋅ r ⋅ d r + C1 ⋅ → wz = ⋅ ⋅ + C1 ⋅ ln r + C 2
2 ρ ⋅ν d z r 2 ρ ⋅ν d z 2

1 dp 2
wz = ⋅ ⋅ r + C1 ⋅ ln r + C 2 [m/s]
4 ρ ⋅ν d z

Soluţia particulară a componentei axiale a vitezei, wz , şi constantele C1

şi C 2 se determină prin impunerea condiţiilor de unicitate:

- Condiţia de simetrie:

d wz
la r = 0 → =0
dr

d wz 1 dp r 1
= ⋅ ⋅ + C1 ⋅ =0 → C1 = 0
d r r =0 ρ ⋅ν d z 2 r r =0

- Condiţia la limită:

la r = R → wz = 0

1 dp 2 1 dp 2
wz r = R = ⋅ ⋅ R + C2 = 0 → C2 = − ⋅ ⋅R
4 ρ ⋅ν d z 4 ρ ⋅ν d z

wz = −
1
⋅
dp
4 ρ ⋅ν d z
(
⋅ R2 − r 2 ) [m/s]

Remarcă: Componenta axială a vitezei într-o secţiune dată are o variaţie

parabolică.

Viteza axială maximă are loc în axa conductei:

1 dp 2
wz max = wz r =0 = wzo = − ⋅ ⋅R [m/s]
4 ρ ⋅ν d z

3  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Viteza axială adimensională, wz , se defineşte ca raportul dintre viteza

axială şi viteza axială maximă:
wz wz R2 − r 2 r2
wz = = = = 1− [-]
wz max wzo R2 R2

Viteza axială exprimată în funcţie de viteza axială maximă:

 r 2 

wz = wzo ⋅ 1 − [m/s]
 R 2 


Fig. 3.3: Distribuţia vitezei axiale Fig. 3.4: Variaţia vitezei în funcţie de rază

Caz particular: flux termic unitar la perete este constant

Se consideră că fluxul termic unitar transmis de la peretele conductei la fluidul

care circulă prin aceasta este constant pe toată lungimea conductei. Temperatura
medie a fluidului într-o secţiune dată, creşte liniar în lungul conductei.

Ipoteze: q& p = const .

∂t ∂ 2t
= const . ; =0
∂z ∂z 2

∂t ∂t  ∂ 2t 1 ∂ t ∂ 2t 
Ecuaţia căldurii: wr ⋅ + wz ⋅ = a ⋅ + ⋅ + 
∂r ∂z  2 r ∂ r ∂ z 
2
∂r

∂t  ∂ 2t 1 ∂ t  ∂ 2t 1 ∂ t wz ∂ t
wz ⋅ = a ⋅ + ⋅  → + ⋅ = ⋅
∂z  ∂ r2 r ∂ r  ∂ r2 r ∂ r a ∂z
 

4  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Determinarea soluţiei generale a temperaturii:

1 ∂  ∂ t  wzo  r 2  ∂ t  ∂t  w ∂ t  r 3 
⋅  r ⋅  = ⋅ 1− ⋅ → ∂  r ⋅  = zo ⋅ ⋅ r− ⋅∂r
r ∂r  ∂r a  2  ∂z
R   ∂r  a ∂ z  2
R 

∂ t wzo ∂ t  r 2 r 4 
r⋅ = ⋅ ⋅ − + C1
∂r a ∂ z  2 4 R 2 

wzo ∂ t  r r 3  ∂r
∂t = ⋅ ⋅ − ⋅ ∂ r + C1 ⋅
a ∂ z  2 4 R 2  r

wzo ∂ t  r 2 r 4 
t= ⋅ ⋅ − + C1 ⋅ ln r + C2
a ∂ z  4 16 R 2 

w ∂ t  2 r 4 
t = zo ⋅ ⋅ 4r − + C1 ⋅ ln r + C2
16 a ∂ z  2
R 

Soluţia particulară a temperaturii şi constantele C1 şi C 2 se determină

prin impunerea condiţiilor de unicitate:
- Condiţia de simetrie:
∂t
la r = 0 → =0
∂r
∂t wzo ∂ t  r r 3  1
= ⋅ ⋅ − + C1 ⋅ =0 → C1 = 0
∂ r r =0 a ∂ z  2 4 R 2  r r =0

- Condiţia la limită:

la r = R → t = t p

wzo ∂ t  2 R 4  3 wzo ∂ t
t r=R = ⋅ ⋅ 4R − + C2 = t p → C2 = t p − ⋅ ⋅ R2
16 a ∂ z  2
R  16 a ∂ z

w ∂ t  r 4 
t = t p − zo ⋅ ⋅ − 4r 2 + 3R 2  [ºC]
16 a ∂ z  R 2 


5  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Remarcă: Într-o secţiune tranzversală data ( z = const . ), temperatura

variază cu raza la puterea a patra.

Temperatura minimă va fi în axa conductei:

3w ∂t
t min = t r =0 = to = t p − zo ⋅ ⋅ R2
16 a ∂ z

Temperatura peretelui exprimată în funcţie de temperatura în axa

conductei are următoarea expresie:

3 wzo ∂ t
t p = to + ⋅ ⋅ R2
16 a ∂ z

Soluţia particulară a temperaturii în funcţie de temperatura în axa

conductei:
wzo ∂ t  2 r 4 
t = to + ⋅ ⋅ 4r −
16 a ∂ z  R 2 

Fig. 3.5: Distribuţia temperaturii Fig. 3.6: Variaţia temperaturii

în funcţie de rază

Determinarea coeficientului de convecţie într-o secţiune dată:

q& p = −λ ⋅
∂t
∂ r r=R
(
=α ⋅ t f − tp ) → (
α ⋅ tp −t f = λ⋅) ∂t
∂ r r=R

unde t f este temperatura medie a fluidului într-o secţiune dată şi se calculează

cu următoarea relaţie:

6  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

R R wzo ∂ t  2 r 4   r 2 
t + ⋅ ⋅ 4 r −  ⋅ w ⋅  1 − ⋅r ⋅d r
∫ t ⋅ wz ⋅ r ⋅ d r ∫ o 16 a ∂ z  2 zo  2
0  R   R 
tf = 0 = 
R 
R
 r 2 
∫ wz ⋅ r ⋅ d r w
∫ zo  ⋅ 1 − ⋅r ⋅d r
0 2
R  
0 

7 wzo ∂ t 2
t f = to + ⋅ ⋅R
96 a ∂ z

 3w ∂t 2 7w ∂t 2  w ∂t
α ⋅  t o + zo ⋅ ⋅ R − t o − zo ⋅ ⋅ R  = λ ⋅ zo ⋅ ⋅ (8 R − 4 R )
 16 a ∂ z 96 a ∂ z  16 a ∂ z

 7R  11
α ⋅  3R −  = 4λ → ⋅ R ⋅ α = 4λ
 6  6

24 λ 48 λ
α= ⋅ = ⋅ [W/m2·K]
11 R 11 d

α ⋅d 48
= Nu = = 4 ,364
λ 11

Remarcă: Criteriul determinant Nusselt este o constantă şi nu depinde de

alte criterii caracteristice.

Regimul de curgere turbulent ( Re > 10 4 )

Curgerea turbulentă este caracterizată de mişcări dezordonate ale

particulelor macroscopice de fluid şi poate fi studiată ca o suprapunere a
mişcării vârtejurilor sau turbioanelor (mişcare oscilantă sau fluctuantă) peste
mişcarea laminară (mişcare constantă sau medie).
Viteza locală a fluidului oscilează în timp în jurul unei valori medii.

w = w + w' [m/s]

unde w este viteza locală instantanee, w este viteza locală medie şi w' este
perturbaţia vitezei.

7  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

τ2
∫ w⋅d τ
τ1
w= [m/s]
τ 2 −τ1

Fig. 3.7: Oscilaţia în timp a vitezei

Remarcă: În cazul în care perturbaţia vitezei este nulă pe toată durata

analizată, mişcarea devine laminară.

Oscilaţii în timp se manifestă şi în cazul presiunii şi temperaturii.

τ2
∫ p⋅dτ
τ1
p = p + p' → p= [Pa]
τ 2 −τ1

unde p este presiunea locală instantanee, p este presiunea locală medie şi p'
este perturbaţia presiunii.

τ2
∫t ⋅dτ
τ1
t = t + t' → t= [ºC]
τ 2 −τ1

unde t este temperatura locală instantanee, t este temperatura locală medie şi t'
este perturbaţia temperaturii.

Se consideră curgerea fluidului cu viteză mare în direcţia axei conductei

(componenta radială a vitezei medii este nulă, wr = 0 ) şi variaţia liniară a
∂p
presiunii medii în direcţia de curgere a fluidului, = const .
∂z
Cele două componente ale vitezei instantanee vor fi:

wr = wr + wr ' = wr '

wz = wz + wz '

8  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

∂ wr ∂ wz
Ecuaţia de continuitate: + =0
∂r ∂z

∂ wr ' ∂
+ (w z + w z ' ) = 0
∂r ∂z

∂ wr ' ∂ wz '
+ =0
∂r ∂z

Ecuaţia de mişcare pentru direcţia axială, z :

∂
(wr + wr ' ) ⋅ ( w z + w z ' ) + ( w z + w z ' ) ⋅ ∂ (w z + w z ' ) =
∂r ∂z
1 ∂    2 
=− ⋅ ( p + p' ) + ν ⋅  1 ⋅ ∂ r ⋅ ∂ (wz + wz ' ) + ∂ 2 (wz + wz ' )
ρ ∂z  r ∂ r  ∂ r  ∂z 

wr ' ⋅
∂
(w z + w z ' ) + (w z + w z ' ) ⋅ ∂ w z ' =
∂r ∂z
   2 
=−
1 ∂
⋅ ( p + p' ) + ν ⋅  1 ⋅ ∂ r ⋅ ∂ (wz + wz ' ) + ∂ w2z ' 
ρ ∂z  r ∂ r  ∂ r  ∂ z 

Integrarea ecuaţiei de mişcare este dificilă. Pe baza cercetărilor

experimentale însă, s-a stabilit că, într-o secţiune dată, componenta axială a
vitezei medii variază după o funcţie de tip putere.

  r n 
wz = wzo ⋅ 1 −   
  R  

unde valoarea exponentului n este în funcţie de criteriul Reynolds.

n = f (Re )
Tab. 3.1: Valoarea exponentului n
Re 104 105 106 > 2·106

n 6 7 8 10

9  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Remarcă: Lângă perete se formează un strat subţire de fluid (numit film

laminar) în interiorul căruia distribuţia vitezei medii este practic liniară.

Fig. 3.8: Distribuţia vitezei axiale Fig. 3.9: Variaţia vitezei axiale medii

Ecuaţia căldurii:

∂ ∂  1 ∂  ∂  ∂2 
wr ' ⋅ (t + t' ) + (wz + wz ' ) ⋅ (t + t' ) = a ⋅  ⋅ r ⋅ (t + t' ) + 2 (t + t' )
∂r ∂z  r ∂ r  ∂ r  ∂z 

Integrarea analitică a ecuaţiei diferenţiale a căldurii este dificilă. Pe baza

cercetărilor experimentale însă, s-a stabilit că, într-o secţiune dată, temperatura
medie variază, ca şi componenta axială a vitezei medii, după o funcţie de tip
putere:

t − t p  r n n
= 
t f −tp  R
→ ( r
t = tp + t f − tp ⋅ )
R

Relaţii empirice de calcul

În practica inginerească, coeficientul de convecţie α se determină cu

ajutorul criteriului Nusselt:

λ
α = Nu ⋅ [W/m2·K]
lc

10  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Curgerea în interiorul conductelor şi canalelor

Pentru determinarea criteriului Nusselt se folosesc ecuaţii criteriale

obţinute în formă generală pe baza analogiei Reynolds-Colburn dintre
coeficientul de frecare şi cel de transfer de căldură şi în formă particulară pe cale
experimentală. Ele se aplică numai în domeniul de valabilitate precizat de autor.
Pentru curgerea în interiorul conductelor circulare drepte având suprafaţa
peretelui netedă, se pot folosi următoarele relaţii criteriale:
- pentru regimul laminar ( Re < 2300 ):

( )
Nu = 0 ,15 ⋅ Re0 ,33 ⋅ Pr 0 ,43 ⋅ Pr Pr p 0 ,25 ⋅ ε l

-pentru regimul turbulent ( Re > 104 ):

( )
Nu = 0 ,023 ⋅ Re0 ,8 ⋅ Pr n ⋅ Pr Pr p 0 ,25 ⋅ ε l

unde n = 0 ,4 pentru încălzirea fluidului şi n = 0 ,3 pentru răcirea acestuia.

- Lungimea caracteristică este diametrul interior al conductei.

lc = d i

- Temperatura de referinţă la care se determină proprietăţile fluidului este

temperatura medie a acestuia.
t f1 +t f 2
t ref = t f =
2

unde t f 1 şi t f 2 sunt temperaturile medii ale fluidului la intrarea, respectiv la

ieşirea din conductă.
Pr p este criteriul Prandtl calculat la temperatura peretelui, Pr p = Pr t p . ( )
ε l este factorul de corecţie care ţine seama de lungimea de stabilizare a
curgerii: ε l = f (l d i , Re ) .
În cazul canalelor şi a conductelor necirculare, lungimea caracteristică
este diametrul echivalent termic:
4⋅S
lc = d ech =
P

unde S este secţiunea transversală liberă de curgere a fluidului şi P este

perimetrul secţiunii transversale a zonei în care are loc transferul de căldură.

Observaţie: În cazul conductelor curbate şi/sau având suprafaţa peretelui

rugoasă, ecuaţiile criteriale sunt afectată de factori de corecţie corespunzători.

11  Ghiaus A.-G.