Sunteți pe pagina 1din 3

Transferul de căldură - Curs Cap.

3: Ecuaţiile fundamentale ale convecţiei căldurii

Ecuaţiile fundamentale ale convecţiei căldurii

Ecuaţia de conservare a masei


(ecuaţia de continuitate):

Forma intregrală: m& = ρ 1 ⋅ w1 ⋅ S 1 = ρ 2 ⋅ w2 ⋅ S 2 = const .

∂ρ r
Forma diferenţială: + ∇ (ρ ⋅ w) = 0
∂τ

∂ρ r r Dρ r
+ w⋅∇ρ + ρ ⋅∇w = + ρ ⋅∇w =0
∂τ dτ

unde ∇ reprezintă operatorul nabla (Hamilton):

∂ r ∂ r ∂ r
∇= ⋅i + ⋅j+ ⋅k
∂x ∂y ∂z


iar derivata substanţială a densităţii:

Dρ ∂ρ r
= + w⋅∇ ρ
dτ ∂τ

În cazul curgerilor incompresibile (∇ ρ = grad ρ = 0 ) în regim staţionar


∂ρ
( = 0 ), derivata substanţială a densităţii este zero:
∂τ


=0

r
Rezultă că ρ ⋅ ∇ w = 0 şi, pentru că densitatea nu poate fi niciodată zero
( ρ ≠ 0 ), ecuaţia de continuitate devine:

r ∂ wx ∂ w y ∂ wz
∇w = + + =0
∂x ∂y ∂z

1  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Ecuaţiile fundamentale ale convecţiei căldurii

Ecuaţia de conservare a impulsului


(ecuaţia de mişcare Navier-Stokes)

r
∂w r r 1 r r
Forma vectorială: + (w ⋅ ∇ ) ⋅ w = − ⋅ ∇ p + ν ⋅ ∇ 2 w + g
∂τ ρ

În cazul regimului staţionar, primul termen al membrului stâng al ecuaţiei


r
este nul, ∂ w ∂ τ = 0 , iar al doilea se poate descompune sub forma:

(wr ⋅ ∇ ) ⋅ wr = (wr ⋅ ∇ ) ⋅ (wx ⋅ i )


r r r
+ w y ⋅ j + wz ⋅ k

Forma diferenţială a ecuaţiei de mişcare după cele trei axe ale


coordonatelor carteziene va fi:

r 1 ∂p
- pentru axa x: w ⋅ ∇ wx = − ⋅ + ν ⋅ ∇ 2 wx + g x
ρ ∂x

∂ wx ∂ wx ∂ wx 1 ∂p  ∂2w ∂ 2 wx ∂ 2 wx 
wx ⋅ + wy ⋅ + wz ⋅ =− ⋅ +ν ⋅  x + + + gx
∂x ∂y ∂z ρ ∂x  ∂ x2 ∂ y 2
∂ z 2 
 

r 1 ∂p
- pentru axa y: w ⋅ ∇ wy = − ⋅ +ν ⋅ ∇2 wy + g y
ρ ∂y

∂ wy ∂ wy ∂ wy  ∂2w 2 2 
1 ∂p  y ∂ wy ∂ wy 
wx ⋅ + wy ⋅ + wz ⋅ =− ⋅ +ν ⋅ + + + gy
∂x ∂y ∂z ρ ∂y  ∂ x2 ∂y 2 2 
∂z 

r 1 ∂p
- pentru axa z: w ⋅ ∇ wz = − ⋅ + ν ⋅ ∇ 2 wz + g z
ρ ∂z

∂ wz ∂ wz ∂ wz 1 ∂p  ∂2w ∂ 2 wz ∂ 2 wz 
wx ⋅ + wy ⋅ + wz ⋅ =− ⋅ +ν ⋅  z + +  + gz
∂x ∂y ∂z ρ ∂z  ∂ x2 ∂ y 2
∂ z2 
 

2  Ghiaus A.-G.
Transferul de căldură - Curs Cap. 3: Ecuaţiile fundamentale ale convecţiei căldurii

Ecuaţia de conservare a energiei


(ecuaţia căldurii)

∂t r q& r
Forma diferenţială: + w ⋅ ∇ t = a ⋅ ∇ 2t + v w
∂τ ρ ⋅cp
∂t
În cazul regimului staţionar ( = 0 )şi în absenţa surselor interioare de
∂τ
căldură ( q& v = 0 ), rezultă:
r
w ⋅ ∇ t = a ⋅ ∇ 2t

În coordonate carteziene, ecuaţia căldurii va avea forma:

∂t ∂t ∂t  ∂ 2t ∂ 2t ∂ 2 t 
wx ⋅ + wy ⋅ + wz ⋅ = a⋅  + +
∂x ∂y ∂z  ∂ x2 ∂ y2 ∂ z 2 
 

Ecuaţia de stare

p = f (ρ , t )

În cazul gazelor perfecte, ecuaţia de stare se scrie sub forma:

p = ρ ⋅ R ⋅T

Soluţia generală a câmpului de temperaturi în interiorul stratului limită


se obţine prin integrarea sistemului de ecuaţii diferenţiale care poate fi făcută
prin următoarele metode:
- analitic, numai în cazuri foarte simple;
- numeric, atunci când teoria stratului limită poate fi aplicată;
- experimental, pe baza teoriei similitudinii şi a analizei dimensionale.
Soluţia particulară a câmpului de temperaturi se determină prin
impunerea condiţiilor la graniţa stratului limită şi la interfaţa dintre fluid şi
suprafaţă, acolo unde:
r
- viteza relativă a fluidului este nulă: w p = 0
- temperatura fluidului este egală cu cea a suprafeţei: t p = t p
- fluxul termic transmis către suprafaţă prin conducţie este egal cu cel preluat de
fluid prin convecţie:

−λ⋅
dt
dn p
(
=α ⋅ tp −t f → ) dt
dn
α
= − ⋅ tp −t f
λ
( )

3  Ghiaus A.-G.