dr.ing.

Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

REPREZENTAREA VEDERILOR, SECŢIUNILOR ŞI RUPTURILOR

Desenatorul, în activitatea de concepere şi realizare a desenului, urmăreşte redarea

precisă a conturului exterior şi interior al piesei, a tuturor detaliilor constructive,
respectarea regulilor desenului tehnic, astfel încât, în final, desenul să reproducă cu
exactitate piesa. Aşadar, complexitatea structurii geometrice a piesei, precum şi
obligativitatea respectării regulilor de desenare stabilite de standardele în vigoare, impun
redarea acesteia în vedere şi/sau secţiune.

1. Vederi
Definiţie:
Prin vedere se înţelege reprezentarea, în proiecţie ortogonală, pe un plan a piesei
nesecţionate.
Vederea conţine conturul aparent al piesei reprezentate. Prin contur aparent se
înţelege conturul fiecărei forme geometrice simple care intră în componenţa piesei, precum
şi muchiile şi liniile de intersecţie vizibile din direcţia de proiectare.

2. Secţiuni
Definiţie:
Prin secţiune se înţelege reprezentarea, în proiecţie ortogonală, pe un plan a piesei,
după ce aceasta a fost intersectată cu o suprafaţă fictivă de secţionare şi, a fost îndepărtată
imaginar porţiunea din piesă cuprinsă între suprafaţa de secţionare şi ochiul observatorului.
Urma suprafeţei de secţionare pe planul de proiecţie se numeşte traseu de
secţionare şi, se reprezintă cu linie punct mixtă (linie punct subţire care are la capete si în
locul în care-şi schimbă direcţia segmente de linie groasă). La extremităţile acestuia se
amplasează săgeţi care sugerează direcţia în care a fost dusă secţiunea.
Notarea traseelor de secţionare se face cu litere majuscule din alfabetul latin, având
dimensiunea nominală de 1,5…2 ori mai mare decât cea folosită pentru înscrierea cotelor
pe desen. Notarea se poate face şi în locurile de schimbare a direcţie suprafeţei de
secţionare.
Secţiunile se clasifică în funcţie de forma suprafeţei de secţionare şi de poziţia
acesteia în raport cu planele de proiecţie. Aşadar, să vedem modurile de clasificare:

2.1 După modul de reprezentare

a) Secţiune propriu-zisă, când
se reprezintă numai
elementele geometrice
cuprinse în suprafaţa de
secţionare (figura 1 a) ).
b) Secţiune cu vedere, când se
reprezintă atât elementele
geometrice cuprinse în
Figura 1 Secţiune propriu-zisă a); Secţiune
suprafaţa de secţionare cât şi,
cu vedere b)
elementele geometrice
rămase în spatele acestei suprafeţe (figura 2 b) ).
E/Desen 14 februarie 2001 1
dr.ing. Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

2.2 După poziţia suprafeţei de secţionare în raport cu planele de

proiecţie

a) Secţiune orizontală, când suprafaţă de secţionare este un plan de nivel (plan

paralel cu planul orizontal de proiecţie [H]), traseul de secţionare B-B din
figura 2.
b) Secţiune verticală, când suprafaţă de secţionare este un plan de front (plan
paralel cu planul vertical de proiecţie [V]), traseul de secţionare A-A din figura
2.
c) Secţiune înclinată, când suprafaţă de secţionare este un plan de poziţie
generală, (figura 3).

Figura 2 Secţiune orizontală, traseul B-B, secţiune verticală traseul A-A. Pentru
o mai bună înţelegere am realizat alăturat şi o reprezentare axonometrică

Figura 3 Secţiune înclinată, traseul de secţionare C-C

2 E/Desen 14 februarie 2001

dr.ing. Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

2.3 După forma suprafeţei de secţionare

a) Secţiune plană, când suprafaţa de secţionare este un plan (figurile 1,2,3).

b) Secţiune frântă, când suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai
multe plane care fac între ele unghiuri diferite de 90°, (figura 4). De reţinut că
în acest caz planul care este înclinat se rabate până când devine paralel cu unul
din planele de proiecţie.
c) Secţiune în trepte, când suprafaţa de secţionare este formată din mai multe
plane care formează între ele unghiuri egale cu 90°, (figura 5). De reţinut că în
locul în care suprafaţa de secţionare îşi schimbă direcţia haşura se reprezintă
deplasată.

Figura 4 Secţiune frântă, traseul A-A. Planul înclinat se rabate, în acest

caz, până devine paralel cu planul lateral de proiecţie. Pentru o mai bună
înţelegere am realizat alăturat şi o reprezentarea axonometrică.

Figura 5 Secţiune în trepte. A se observa faptul că haşura este deplasată.

Alăturat avem şi o reprezentare axonometrică.

E/Desen 14 februarie 2001 3

dr.ing. Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

d) Secţiune cilindrică, când suprafaţa de secţionare este cilindrică, (figura 6). De

reţinut că în acest caz secţiunea se desfăşoară pe unul din planele de proiecţie.

Figura 6 Secţiune cilindrică. Secţiunea se Figura 7 Secţiune pe sfert. A se

desfăşoară pe unul din planele de proiecţie observa faptul că dispar săgeţile
care se folosesc la notarea traseului
de secţionare.

2. 4 După proporţia în care se face secţiunea

a) Secţiune completă, când proiecţia respectivă a piesei este reprezentată în

întregime în secţiune, (figurile 1,2,3,4,5).
b) Secţiune parţială, când numai o parte a piesei este reprezentată în secţiune,
(figura 7).

Este necesar să revenim la secţiunile propriu-zise deoarece acestea sunt folosite în

foarte multe ocazii, ele permiţând economisirea spaţiului de desenare şi a timpului de
lucru. După poziţia pe desen în raport cu proiecţia principală a piesei, ele se clasifică astfel:
a) Secţiune propriu-zisă obişnuită, când
secţiunea este dispusă în afara proiecţiei, (figura
1).
b) Secţiune propriu-zisă suprapusă, când
secţiunea se dispune peste conturul piesei
respective, (figura 8). Ea se trasează cu linie
Figura 8 Secţiune continuă subţire, iar traseul de secţionare cu linie
propriu-zisă suprapusă. punct subţire, el reprezentând şi axa de simetrie
a piesei.
c) Secţiune propriu-zisă intercalată, când
proiecţia se întrerupe şi, în intervalul rezultat, se
dispune secţiunea, (figura 9). În acest caz nu se
Figura 9 Secţiune notează urma suprafeţei de secţionare.
propriu-zisă intercalată.
4 E/Desen 14 februarie 2001
dr.ing. Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

d) Secţiune propriu-zisă deplasată, când secţiunea se

dispune în afara conturului proiecţiei, de-a lungul
axei care reprezintă urma suprafeţei de secţionare,
privită din stânga, (figura 10).

Figura 10 Secţiune
propriu-zisă deplasată.

3. Reguli de reprezentare a vederilor şi secţiunilor

!"Conturul aparent şi muchiile vizibile se trasează cu linie continuă groasă.
!"Muchiile fictive (apar acolo unde sunt racordări) se trasează cu linie
continuă subţire, fără a intersecta liniile de contur.
!"Muchiile acoperite şi golurile interioare se reprezintă cu linie subţire
întreruptă.
!"Feţele paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramidă şi porţiunile de
cilindri teşite plan se reprezintă, în vedere, prin trasarea cu linie continuă
subţire, a două diagonale (figura 1).
!"În secţiune longitudinală nervura nu se haşurează, (figura 7).
!"Dacă suprafaţa de secţionare trece printr-o muchie, aceasta se reprezintă,
(figura 7).
!"Haşura se reprezintă deplasat în cazul secţiunilor în trepte, marcând astfel
locul în care suprafaţa de secţionare îşi schimbă direcţia, (figura 5).
!"Planele de secţionare de poziţie generală, din componenţa suprafeţelor
frânte de secţionare, se rabat până devin paralele cu unul din planele de
proiecţie, evitând astfel, deformarea prin proiecţie a diferitelor forme
geometrice, (figura 4).

4. Rupturi
Definiţie:
Ruptura este reprezentarea pe un plan, în proiecţie ortogonală, a unei piese, din
care s-a îndepărtat o anumită parte, separată de restul piesei cu ajutorul unei suprafeţe
neregulate, numită suprafaţă de ruptură.
Suprafaţa de ruptură este perpendiculară pe planul de proiecţie şi, urma s-a pe
acesta se numeşte linie de ruptură.
Linia de ruptură se trasează cu linie continuă subţire
ondulată.
Ruptura se execută în două scopuri:
a) Reducerea spaţiul necesar pentru desenarea
pieselor de profil constant, în cazul în care acestea
sunt foarte lungi, (figura 11). Dacă este necesar în
Figura 11 Reprezentarea zona de ruptură poate fi aşezată o secţiune propriu-
în ruptură a unei piese a zisă intercalată. Observaţi că linia de cotă a fost
cărei lungime este cu trasată, fără a fi întreruptă, între liniile ajutătoare
mult mai mare decât de cotă.
celelalte două dimensiuni
E/Desen 14 februarie 2001 5
dr.ing. Liviu Prună Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor

b) Trasarea unor părţi ale piesei care, în

reprezentarea în vedere, sunt acoperite şi nu
pot fi cotate şi/sau conţin detalii ce trebuie
puse în evidenţă, (figura 12).

Este important de reţinut că în cazul

reprezentării pieselor simetrice pe jumătate sau pe sfert
linia de ruptură nu se trasează, ea fiind asimilată cu linia
de axă respectivă.

Figura 12 Ruptura a fost

realizată pentru a putea cota
adâncimea găurii şi
diametrul acesteia fără a
mai desena încă o proiecţie

Bibliografie:

1. *** ***, 1987 STAS 105-87

2. Dale Constantin „Desen tehnic industrial pentru construcţii de maşini”, Ed.

Niţulescu Theodor Tehnică, Bucureşti
Precupeţu Paul, 1990

3. Popa Constantin „Desen tehnic. Desen industrial. Elemente pentru desen de

Strobel Gheorghe instalaţii. Elemente de grafică asistată de calculator”, Ed. „Gh.
Anghel Alina Asachi”, Iaşi
Prună Liviu
Onofrei Ligia
Romanescu Camelia
Dănăilă Wanda
Antonescu Ion, 1996

6 E/Desen 14 februarie 2001