Sunteți pe pagina 1din 5

EROII DE LA PIETRELE ALBE, O FILĂ DE ISTORIE

Bica Gabriel- Mihail; 14 ani; Şcoala de Arte şi Meserii Teregova; clasa a VIII-a B
Adresa şcolii: Şcoala de Arte şi Meserii Teregova, Judeţul Caraş-Severin, cod 327 390
Adresa personală: Teregova nr.465, Caraş-Severin, 327 390
Coordonator: prof. dr. Gabriela Bica
La şcoală am aflat despre comunism că a fost o doctrină politică, mai mult o utopie, apărută în
secolul al XIX-lea. Aplicată în secolul următor, aceasta a dat naştere unor regimuri de tip totalitar ale
căror baze au fost puse în Rusia, prin revoluţia bolşevică din anul 1917. După al doilea război mondial
(1939-1945), dictatorul Stalin, urmărind expansiunea politică şi economică a statului rus, a impus
sistemul comunist în ţările din Estul Europei, între care şi România. Aici, Partidul Comunist Român
sprijinit de sovietici, a preluat conducerea folosind metode dure, nedemocratice, care au provocat în
rândurile poporului reacţii de respingere a noii puteri. Chiar eu am jucat rolul unui erou anticomunist
dintr-o piesă istorico-literară, prezentată de grupul elevilor din şcoala noastră*, cu ocazia inaugurării în
centrul localităţii a unui monument pe al cărui soclu se poate citi următoarea inscripţie: „Aici au fost
expuşi partizanii anticomunişti ucişi de securitate, la Pietrele Albe, în zona Teregova. Ridicat la 1
iunie 2006- Ziua Eroilor”.
În memoria acestora, şi a celor care au suferit în închisorile comuniste, au mai fost construite în
arealul comunei noastre încă două monumente, despre care localnicii spun că „s-or ridicat în cinstea lor
ca să nu fie uitaţi şi să-şi amintească generaţie din generaţie că nu or vrut comunismul”. Acest fapt m-a
convins că eroii de la Pietrele Albe au fost oameni importanţi despre care trebuia să descoper mai multe
lucruri.
Cine sunt eroii de la Pietrele Albe ? Ce au făcut ei ? Inscripţiile cuprind multe nume şi vorbesc
despre „luptă”, „oameni ucişi de securitate”, „condamnaţi la moarte”, „executaţi”, „închisoare”,
„suferinţă”, „jertfe”, „speranţa libertăţii”. Încerc să aflu mai multe informaţii şi-l îl provoc pe străbunicul
meu, Bica Simion, la discuţie, întrebându-l : Cine au fost eroii de la Pietrele Albe ? Ce au făcut ei ?
Astfel, aflu că : „ Ei or fost oameni de la noi din sat, din Teregova, dar şi din satele vecine, din
Domaşnea, Luncaviţa, Feneş ; ei erau oameni cu mai mult curaj, cu iniţiativă, cu viziune ; unii fuseseră
pe front, în Rusia, şi ştiau ce era să vină peste ţară. Noi, oamenii din sat îi vedeam bine, că prin ei
aşteptam o răscoală ca să scăpăm de comunişti”.
Am urmat firul căutărilor legate de eroii de la Pietrele Albe. Pentru a înţelege ce a însemnat
comunismul şi de ce se dorea înlăturarea regimului abia instaurat, am provocat memoria unor martori

*
Colonelul Uţă: Din trecut vin acum la voi,/Sunt doar o voce, printre atâtea de eroi,/Camarazii mă preţuiau,/« Mătuşoniu »
pentru ei eram./În armata regelui am activat,/Acolo am învăţat să fiu bun soldat, /Iar când patria ajunsă-n primejdie,/Am vrut
să fiu om de nădejde,/Calea codrului am luat,/Că aveam duşman blestemat./Banatul l-am transformat, frate,/În bastion de
dreptate,/De la Severin la Verendin,/De la Cornereva la Teregova,/Românii s-au unit şi lupta au pornit,/Să-şi apere averea lor
de lăcomia ruşilor !
orali, am răsfoit documente din arhiva familiei, am citit publicaţii, am adunat fotografii, pătrunzând în
destinul comunităţii mele ...
Astfel, am aflat că după al doilea război mondial, prin anii 1947-1948, odată cu abdicarea regelui
Mihai I şi preluarea puterii de către Partidul Comunist, nemulţumirile oamenilor au crescut. Viaţa
ţăranilor a devenit foarte grea pentru că, în acea perioadă, au fost anotimpuri capricioase : „Primăvara
anului 1952 a fost un îngheţ atât de tare, încât a îngheţat şi pământul pe la 20-25 Mai. S-au distrus
semănăturile, şi prunele cu merele care ereau alese au picat, iar arăturile au fost din nou arate, iar
vara au fost secetă foarte mare şi cucuruzul1, fiind pus târziu nu s-a făcut aproape nimic; crumpei2
foarte puţin”(din Însemnările-manuscris ale lui Stepanescu Ion). Neajunsurile provocate de recoltele
slabe au fost accentuate de politica de colectare a produselor agricole în contul armistiţiului cu URSS-ul,
motiv pentru care oamenii mărturisesc: „A trebuit să cumpărăm grâu din Vechiul Regat, pentru a plăti
cota de cucuruz şi crumpei; iarna nu am tăiat nici porc şi acum am simţit colţii foamei”( din
Însemnările-manuscris ale lui Stepanescu Ion); „ cotele se încărcau în vagoane de furaje…şi producţia
de cereale nu acoperea necesarul de consum, oamenii fiind nevoiţi să cumpere grâu şi porumb din
regiunea de şes ; am văzut oameni care veneau plângând după ce primeau obligaţia de
predare...’’(Interviu cu Bica Simion, 84 ani, 2007).
Instaurarea regimului comunist a echivalat cu un şir de măsuri care încălcau grav drepturile
fundamentale ale fiinţei umane, valori recunoscute prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1948. Comparând conţinuturile articolelor din
acest document cu mărturiile oamenilor, folosind exerciţiul „confruntării” se poate constata modul în
care statul comunist îşi trata cetăţenii, prăpastia dintre ceea ce opinia publică considera a fi just şi ceea
ce era, de fapt, realitatea, mărturisită acum de cei care au trăit-o, atunci:
Articolul 1 : Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi; Articolul 22: Orice
persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială....; Articolul 25 :
Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale...
Dar mărturiile orale dezvăluie ...
„Când or venit comuniştii în sat, or luat măsuri urâte. Or luat pe oamenii care or fost măi
înstăriţi, i-or făcut chiaburi, le-o luat vitele, le-o luat tot. Ne punea să dăm lucernă, care la noi nu
creştea; cumpărăm sămânţa să ne punem la noi; fân, cartofi, porumb aduceam de la Ţară( din Vechiul
Regat- n.n) ca să dăm la contracte, aicea, la comunişti, altfel ne dau în judecată, ne amendau. Ăsta ne
era traiul cu comuniştii. Ori plăteai amenda, ori făceai închisoare” (Mărturia lui Vulpeş Petru,1999).

1
cucuruz= porumb
2
crumpei= cartofi
Articolul 2 : Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta
Declaraţie fără nici un fel de deosebire ....
Însă, atunci, în România această prevedere nu era respectată, discriminarea pe criterii politice
fiind o practică gravă, întrucât martorii povestesc: „care nu s-au înscris la partidul comunist le
impuneau anumite cote de carne, cartofi, fasole, ceapă, cereale şi altele, iar de la batoză veneai numai
cu paiele acasă’’(Mărturia lui Berzescu Ion, 1994). Oamenii erau pedepsiţi şi pentru starea lor
materială; spre exemplu Smultea Ilie, zis Crişu, referindu-se la situaţia familiei sale, îşi aminteşte că
asupra familiei sale „ fiind mai situată în comuna Teregova, au început presiunile, în primul rând sub
forma cotelor” (Mărturia lui Smultea Ilie, 1994).
Articolul3 : Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, libertate şi securitatea persoanei sale; Articolul 9 :
Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar ;
Cu toate acestea memoria a păstrat altfel de argumente: „am auzit că s-au mai făcut arestări şi
prin alte comune, de-i luau noaptea cu maşina şi nu mai ştia nimeni de ei, aşa cum a fost cazul cu Paica
Traian din Feneş ; l-o căutat feciorul lui două luni de zile şi nu l-o mai găsit’’ ( Mărturia lui Bona
Pavel, 1996).
Articolul 17 : Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii...Nimeni
nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa ....
Cu atât mai mult când este vorba despre drepturile moştenite de la strămoşi, ca de exemplu
proprietatea asupra pădurilor: „ Înainte de război, pe timpul regelui, oamenii erau stăpâni pe
pădurile lor, tăiau şi vindeau când voiau, la fel pădurile de pe tot islazul comunal erau libere şi
necondiţionate. Aşa le aveam de pe timpul Comunităţii de Avere a grănicerilor noştri ... or cu apariţia
legilor comuniste au amendat şi pe bieţii săraci care trăgeau lemne cu spatele de pe islaz”( Mărturia lui
Librimir Dumitru, 1994) sau proprietatea asupra morilor de apă: „ În perioada comunistă s-au oprit
toate morile noastre şi eram obligaţi să măcinăm la o singură moară unde trebuia să dăm
vamă...Nedreptate comunistă”( din Însemnările-manuscris ale lui Stepanescu Ioan).
Articolul 18 : Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie...

Experienţa foştilor soldaţi români de pe frontul din Est demostra contrariul ... „ când am fost în
Rusia am văzut biserici transformate în magazii şi oameni persecutaţi din cauza credinţei lor” (din
Memoriile- manuscris ale lui Anculia Romulus).
Articolul 19: Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi a exprimării;
Dar.... „ dacă nu erai de partea comunistă, te aresta”( Mărturia lui Vulpeş Petru,1999) ;
Articolul 21 : Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie
exprimată prin alegeri nefalsificate... ,
Însă „alegerile din 1946 au fost falşificate, căci poporul român era contra comunismului;
voturile au fost inversate şi au rămas comuniştii” (din Însemnările-manuscris ale lui Stepanescu Ioan).
Pentru a-şi consolida puterea, regimul comunist a trecut la reprimarea oricărei forme de
opoziţie. În aceste condiţii, mai mulţi locuitori din zona Banatului, majoritatea ţărani, de frica arestării
au părăsit domiciliul şi s-au retras în zonele împădurite. Astfel, a apărut grupul armat al partizanilor
anticomunişti condus de avocatul Spiru Blănaru (originar din Bucovina, dar stabilit în Domaşnea-
Severin). Într-un asemenea context, în Teregova, la începutul anului 1949, „ ... cei mai buni gospodari
sub îndrumarea preotului satului Alexandru Nicolici, a notarului public Gheorhe Ionescu şi a
avocatului Costescu Cornel au început să se organizeze”( Interviu cu Grozăvescu Gheorghe zis Mutu,
87 ani, 2007). Aceştia au făcut, în secret, legământul** de a lupta pentru apărarea drepturilor încălcate de
noua putere, „chiar cu preţul vieţii”, dar scopul lor imediat era de a-i sprijini pe cei care erau deja
organizaţi în munţi, asigurându-le aprovizionarea cu alimente, haine, chiar arme, de a transmite
informaţii curente, fapt pentru care ei spionau regulat mişcările autorităţilor locale.
Un moment de răscruce pentru organizaţia din Teregova, l-a constituit, după spusele martorilor,
arestarea a doi membrii, Anculia Moise şi Ieneşiga Grigore, în seara de 12 ianuarie 1949, urmată de
anchetarea lor în Postul de Jandarmi, care funcţiona în clădirea veche a Primăriei Teregova.
Declaraţiile smulse prin tortură puteau să pună în pericol întreaga organizaţie, ceea ce determinat
hotrârea notarului de a elibera arestaţii, urmată de atacul asupra Primăriei, în noaptea de 12/13 ianuarie
1949. După acest incident situaţia s-a precipitat, iar majoritatea membrilor organizaţie anticomuniste
condusă de notarul Ionescu s-a retras în pădurile din apropierea localităţii alăturându-se grupului armat
condus de avocatul Spiru Blănaru. Acest eveniment a dus la naşterea grupului de partizani anticomunişti
Ionescu-Blănaru, care a fiinţat în perioada 13 ianuarie- 22 februarie 1949.
În acest interval membrii grupului au locuit la sălaşele teregovenilor, fiind susţinuţi de familii,
de ceilalţi membrii ai organizaţiei rămaşi acasă şi de alţii localnicii. Unii dintre ei, mărturisesc astăzi :
„Sătenii din comună mai discutau între ei ţinând legături cu partizanii şi aşteptau ca să vină primăvara
să se unească să pună mâna pe reţeaua telefonică, când se va da semnalul general”( Interviu cu Bica
Simion, 84 ani, 2007).
Treptat, fugarilor s-au mai alăturat alte persoane care, fiind suspectate de autorităţi nu se mai
simţeau în siguranţă acasă, astfel că grupul de partizani anticomunişti format pe dealurile Teregovei a
ajuns să numere peste 30 de persoane. Acestea se mutau sistematic de la o colibă3 la alta, de pe un deal
pe altul, pentru a scăpa de trupele de securitate care erau mereu pe urmele lor. Aşa a fost şi în ziua de 22

**
„ Jur pe Atotputernicul Dumnezeu şi pe fericirea familiei mele, că nu voi trăda secretele organizaţiei şi voi lupta contra
comunismului, chiar cu preţul vieţii .Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! ”(jurământul membrilor organizaţiei anticomuniste din Teregova)
februarie 1949, când „ După un mers de o oră şi ceva, securitatea ne-au ajuns din urmă, aproape de
Pitrele Albe. Acolo ne-am răspândit în trăgători. Armata securităţii a început să tragă în noi, la fel am
răspuns cu foc”( Mărturia lui Berzescu Ioan, 1994 ).
Cea mai cunoscută confruntare cu trupele securităţii a partizanilor din Banat, a început în jurul
orei 16,00 la locul numit Pietrele Albe, aflat pe teritoriul Teregovei, în direcţia spre Muntele Semenic,
şi a încetat în urma retragerii grupului în pădure, în condiţiile lăsării întunericului. Direcţia de retragere
a membrilor grupului a fost spre munte, dar în aceeaşi noapte o parte a acestuia s-a refăcut în zona
Ciula, coborând apoi până pe Dealul Poieni, oprindu-se la coliba lui Ion Ciorei din locul numit
Coşuştea. Trupa de militari ai securităţii nu a coborât, ci a doua zi dimineaţa a reluat urmărirea până în
regiunea localităţii Brebu Nou, unde au fost pierdute urmele partizanilor.
Bilanţul luptei din 22 februarie 1949 a fost tragic pentru luptătorii anticomunişti, pentru că doi
dintre ei au fost răpuşi de gloanţele duşmanilor: Petru Anculia zis Miloi din Teregova şi Gheorghe
Urdăreanu zis Tunariu, din Domaşnea, iar alţi doi au căzut prizonieri: Ghimboaşă Nicolae zis Micluţi şi
Smultea Gheorghe zis Crişu, ambii din Teregova.
După luptă cei morţi au fost coborâţi în sat : „ au fost legaţi după cai şi i-au pus în faţa
primăriei, să-i vadă lumea o zi şi o noapte şi după aia i-au îngropat în ascuns, să nu le ştie nima
mormântul”(Interviu cu Lăzărescu Ioana, 84 ani, 2007) , iar cei luaţi captivi, deşi au fost judecaţi şi
condamnaţi la ani mulţi de pedeapsă, au fost omorâţi în perioada detenţiei, aşa după cum dezvăluie
inscripţia de pe monumentul comemorativ: „ ucişi în închisoare”, devenind astfel martiri ai neamului.
Ce a însemnat comunismul pentru ei? O viaţă în suferinţă, silnicie, pierdere a libertăţii,
nedreptate, detenţie, deportare, despărţire de cei dragi, umilinţă, moarte.....Dar şi speranţă! Multă
speranţă şi credinţă!
Putem spune o grea încercare.
Ce înseamnă, astăzi, comunismul pentru mine ?
O filă de istorie !

3
colibă= locuinţă sezonieră din zona de munte; sălaş;