Sunteți pe pagina 1din 9

Roboţi – studiu general

1
Introducere

Omenirea s-a autodenumit homo sapiens – omul înţelept – deoarece


capacităţile noastre mentale sunt atât de importante în viaţa de zi cu zi. Actualmente,
nu se poate vorbi de roboţi performanţi fără a implica şi conceptul de inteligenţă
artificială. Domeniul inteligenţei artificiale, IA, îşi propune să înţeleagă entităţile
inteligente şi să construiască entităţi inteligente. Aceste entităţi artificiale inteligente
sunt interesante şi folositoare. IA îşi propune ca un creier lent, mic, electronic, să
perceapă, să înţeleagă să prevadă şi să manipuleze o lume mult mai mare şi mai
complicată decât el, să fie capabil să imite întrutotul creierul uman în modul în care
acesta gândeşte, răspunde şi interacţionează, şi chiar să-l depăşească.
Robotul reprezintă un agent mecanic artificial sau virtual capabil de „mişcări”
autonome determinate de o logică de control proprie. Acesta a apărut ca urmare a
dorinţei ancestrale a omului de a suplini o parte a efortului zilnic prin mecanisme
precise, capabile să execute sarcini specifice. Ca urmare a modificărilor permanente
care survin în viaţa omului, problema adaptabilităţii robotului privind sarcinile care îi
revin a apărut în mod firesc. Astăzi, vorbind despre roboţi, vorbim implicit şi de IA.
Dezvoltarea unui robot fără inteligenţă artificială nu este un lucru de dorit în secolul
XXI.
Noile modele de roboţi au în componenţa computere programate să "audă",
să "vadă" şi să reacţioneze la diferiţi stimuli externi. Exista deja roboţi care păşesc
asemenea unei fiinţe vii, disting o voce din mai multe, răspunzând numai la comanda
acesteia, se orientează în spaţiu, recunoscând obiectele înconjurătoare, aleg drumul
cel mai scurt între două puncte şi ocolesc obstacolele.
Urmare a evoluţiei tehnologice survenite de-a lungul istoriei, noţiunea de robot
capătă diverse accepţiuni, astfel că astăzi se poate vorbi de două variante: robot
fizic sau robot virtual (virtual software agent), care ulterior a primit numele de bot.
Se poate vorbi de apariţia unor roboţi complet autonomi abia în secolul XX. Primul
robot programabil, având comandă digitală, „Unimate”, a fost instalat în anul 1961 şi
avea ca sarcini ridicarea unor piese grele de metal fierbinte, fiind utilizat în industria
constructoare de maşini.
Gama largă de sarcini care au fost îndeplinite de-a lungul timpului de roboţi a
condus la o diversificare fără precedent a aplicaţiilor acestora: sunt utilizaţi în
producţia de masă a bunurilor industriale sau de larg consum, asamblare, controlul
calităţii, testare şi împachetare, transport, explorarea mediilor terestre sau
extraterestre, medicină, cercetare de laborator, în scopuri militare sau ca însoţitori ai
omului, efectuând uneori diferite aplicaţii casnice. Toate acestea sunt îndeplinite fără
şovăială, cu viteză şi precizie.
Percepţia umană asupra utilizării roboţilor diferă de la o societate la alta, de la
o vârstă a societăţii la alta. Astfel, urmare a concedierilor masive de personal
datorate productivităţii de invidiat a roboţilor, roboţii au fost vehement contestaţi de
muncitorii concediaţi sau ameninţaţi de concediere. Prin constrast, actualmente, în
Japonia, roboţii casnici sau de companie nu sunt văzuţi ca gadget-uri, ci sunt
consideraţi adevăraţi membri ai familiei.

2
Este de menţionat că, în afara unor neplăceri sociale generate de apariţia şi
utilizarea pe scară largă a roboţilor, roboţii sunt capabili să preia muncile cele mai
mizere, plictisitoare sau periculoase.

Caracteristici generale ale roboţilor:


- sunt construiţi în întregime sau aproape în întregime din substanţe
artificiale;
- pot simţi mediul înconjurător, pot manipula sau interacţiona cu lucruri din
acesta;
- dispun de unele abilităţi de a lua decizii, bazate pe parametri de stare
mediului înconjurător. Deciziile sunt adoptate de obicei automat, utilizând o
secvenţă de program preexistentă în memoria internă;
- sunt programabili;
- se pot mişca pe / în jurul uneia sau mai multor axe de rotaţie sau translaţie;
- sunt capabili de mişcări coordonate, cu deplină dexteritate;
- se mişcă fără intervenţia directă a factorului uman.

Structura generală a roboţilor depinde foarte mult de utilitatea şi scopul


pentru care aceştia sunt produşi. Funcţiile de bază sunt asigurate de:
- subsistemul cinematic;
- subsistemul de acţionare;
- subsistemul de comandă şi programare;
- subsistemul senzorial.

În cazul roboţilor industriali, sunt importanţi parametri ca:


- numărul axelor;
- numărul gradelor de libertate;
- mediul de lucru;
- cinematica mişcării;
- capacitatea de încărcare;
- viteza;
- acceleraţia;
- acurateţea mişcării;
- repetabilitatea;
- controlul mişcării;
- sursa de energie;
- modul de acţionare;
- conformitatea mişcării în condiţii de încărcare maximă.

Între beneficiile introducerii roboţilor în industrie se află şi managementul


controlului şi al productivităţii muncii şi creşterea evidentă a calităţii produselor.
Roboţii pot lucra zi si noapte fără a obosi sau a-şi reduce performanţa. Realizează în
mod consecvent reduceri substanţiale ale preţului de cost în primul rând prin
reducerea consumului de materii prime.

3
Roboţii utilizaţi în domeniul medical revoluţionează astăzi unele concepte
medicale, astăzi fiind posibilă realizarea unor operaţii de către specialişti aflaţi la
distanţă de sala de operaţie.
Specialiştii în domeniu susţin că procedurile chirurgicale viitoare vor fi total
diferite de cele actuale, echipele de doctori şi asistente vor fi înlocuite cu unele
compuse exclusiv din roboţi specializaţi, fapt ce va elimina pericolul "erorii umane".
Deocamdată, roboţii sunt doar o extensie a activităţii doctorilor, permiţându-le
acestora să execute operaţiile cu mai multă precizie, insă producătorii de profil speră
ca viitorii roboţi sa poată efectua operaţii complicate, precum intervenţiile pe cord
deschis, utilizând nanotehnologia, cu rolul de a reduce riscul oboselii cronice a
medicilor.
Din cauza numărului redus de asistente şi a procesului de îmbătrânire tot mai
rapid, roboţii ar putea înlocui cu succes oamenii, fără a prezenta aceleaşi probleme,
şi ar putea, de asemenea, să îmbunătăţească performanţele medicale actuale.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale operaţiei intermediate de robot
este faptul că intervenţia durează mai puţin, comparativ cu cea clasică, ceea ce
înseamnă mai multe operaţii într-un interval scurt. În plus, fiind uşor de manevrat,
mai mulţi chirurgi vor putea efectua operaţia.
Şi mâna bionică, o proteză care poate fi controlată cu ajutorul minţii,
reprezintă un avans tehnologic important pentru medicină. Prima femeie din lume
care a fost dotată cu un braţ robotic a fost americanca Claudia Mitchell, in vârstă de
27 de ani, care şi-a pierdut braţul stâng într-un accident. Noua mână, care
analizează mişcările din muşchii conectaţi la nervii ce ar fi comandat braţul său
natural, ii permite să spele vasele, să împacheteze hainele, să strângă mâna unei
persoane şi chiar să folosească mouse-ul calculatorului.

De curând, a fost realizat primul robot care a dat satisfacţie în mod


independent în munca de cercetare. Operând într-un laborator al Universităţii
Aberystwyth din Wales, Regatul Unit, robotul a identificat procese genetice ale
drojdiei, necunoscute înainte de oamenii de ştiinţă. Nu numai că robotul a identificat
o ipoteză despre felul in care anumite gene ar trebui să funcţioneze, dar a şi
desfăşurat o serie de experimente pentru a-şi demonstra “punctul de vedere”.
Evenimentul marchează o premieră, deoarece este întâia oară când un asemenea
sistem a făcut o descoperire complet nouă pentru ştiinţă. Performanţa îi face pe
cercetători să spere deja in alcătuirea unor echipe ştiinţifice formate din oameni şi
roboţi, care să colaboreze în laboratoare.
Robotul, care ocupă o suprafaţă de 15 metri pătraţi, este echipat cu un braţ
robotic şi cu o gamă de dispozitive necesare experimentelor, între care se numără o
centrifugă, un incubator şi un congelator automat. Organismul de tip fungus analizat
de robot, Saccharomyces cerevisiae, are 6.000 de gene, dintre care numai 10% –
15% aveau funcţii cunoscute de cercetători. Robotul a făcut supoziţii logice bazându-

4
se pe informaţiile cunoscute despre metabolismul drojdiilor şi felul în care proteinele
şi genele funcţionează în cazul altor specii. Apoi a început să demonstreze că
previziunile sale sunt corecte. Deşi descoperirea robotului este una relativ simplă, se
crede că pe viitor, roboţii-cercetători se vor putea dovedi capabili să rezolve
probleme mult mai serioase, şi cândva să rivalizeze chiar cu marii oameni de ştiinţă
ai omenirii.

Explorarea cosmică a căpătat noi dimensiuni, prin utilizarea unor sonde


spaţiale complet automatizate (ele însele considerate a fi roboţi sau fiind dotate cu
roboţi), care uneori sunt capabili să preia energia necesară operării din energia
solară.

Explorarea Pământului sau a unor medii primejdioase existente pe Terra se


realizează de cele mai multe ori cu ajutorul roboţilor. Astfel, s-a încercat crearea şi
apoi, în timp, evaluarea sarcofagului de beton de la Cernobîl de constructori /
exploratori roboţi. Este de menţionat că mediul vizat prezintă un nivel imens de
radiaţii radioactive, ceea ce conduce la condiţii foarte dure de proiectare şi realizare.

Roboţii militari au fost utilizaţi începând cu cel de-al Doilea Război Mondial.
Atunci au fost folosite drone pentru a spiona poziţiile inamice. Ulterior, aceşti roboţi-
spioni au cunoscut o evoluţie deosebită, urmare a interesului special manifestat de
cercurile politice şi militare. Se vorbeşte în prezent de utilizarea unor libelule
artificiale telecomandate care au fost utilizate în vederea spionajului sau asigurării
securităţii la cel mai înalt nivel al deciziilor politice mondiale. CIA a creat, încă de
acum 30 de ani, aşa-numitul "insectopter", cu înfăţişare de libelulă, cu patru aripi şi
cu motor minuscul pe bază de benzină. Acum sunt funcţionale peste 100 de modele
de roboţi-spion, unele de dimensiuni foarte mici.
Astfel de roboţi evoluaţi au fost utilizaţi pe câmpurile de război din Iraq,
Afganistan, etc.

5
Domeniul militar este unul care a investit în mod masiv în robotică.

Robotul din imaginea de mai sus poate părea un mânz fără cap sau un motor
ambulant, însă acest extraordinar câine-robot este menit să transforme substanţial
viaţa trupelor pe câmpul de luptă. Una dintre principalele probleme ale soldaţilor este
greutatea mare a echipamentului pe care aceştia sunt nevoiţi să îl care în misiuni.
Acum, soluţia a venit în forma unui inestetic, dar foarte puternic şi eficient robot
militar, ce poate căra fără oboseală peste 150 kilograme de provizii, la viteza de 6,4
km/h, deplasându-se chiar şi pe gheaţă sau pe teren accidentat.

6
Mai multe computere sofisticate montate la bordul dispozitivului sunt
interconectate pentru a echilibra senzorii şi camerele din “capul” “catârului”, în timp
ce controlează motoarele hidraulice care pun în mişcare cele patru picioare ale
robotului, reproducere fidelă a unui patruped.
Versiunea curenta a dispozitivului militar se numeşte “BigDog”, cântăreşte 75
de kilograme si foloseşte un motor pe bază de petrol pentru a-şi mişca membrele
hidraulice, proiectate să absoarbă energia dintr-un picior care păşeşte şi să o
folosească pentru un nou pas.

O nouă tendinţă în curs de dezvoltare este utilizarea roboţilor de companie.


Actroid: robot cu caracteristici humanoide dezvoltat de Osaka University şi
construit de Kokoro Company.

Robotul poate imita comportamentul uman, poziţia corpului, mişcările capului


şi ale ochilor, şi poate imita respiraţia umană.
Un eveniment notabil este acela de la o şcoală din Japonia, unde un profesor
a fost înlocuit cu un robot. Robotul a susţinut o lecţie despre ştiinţă.

Roboţii pot face faţă cu succes şi cerinţelor unui părinte care doreşte să plece
liniştit de acasă, chiar dacă nu a angajat nici o menajeră sau o bonă care să stea cu
copiii. Un robot de aproximativ 300 de euro, pe nume Spyke, fabricat de britanici,
este ajutorul casnic perfect.
Roboţelul de doar 30 de cm înălţime va putea fi programat să verifice cât de
cuminţi sunt copiii şi dacă îşi fac temele. De asemenea, invenţia, lansată în anul
2007, poate da cu aspiratorul sau poate aşeza unele lucruri la locul lor, atunci când
este dezordine.
În plus, Spyke mai poate cânta, având un mp3 player încorporat, poate da
telefoane prin Internet si prezenta imagini cu ce se întâmplă în casă, prin intermediul
camerei video amplasate pe cap. Atunci când simte că îl lasă bateriile, se ataşează
singur de un dispozitiv special pentru reîncărcare.
Robotul poate fi controlat prin Internet wireless, astfel încât toţi cei care
utilizează acest sistem îl pot accesa de la serviciu, pentru a vedea ce se întâmplă
acasă.
Cercetătorii in domeniu nu au căutat doar construirea unor roboţi utili, ei au
construit şi un mini-robot pe care l-au „învăţat” să meargă, să urce şi să coboare pe
scări, să facă flotări, să se plimbe cu trotineta, să danseze, să înoate şi chiar să
joace fotbal.

Este vizibilă tendinţa de perfecţionare continuă a tehnicii de realizare a


roboţilor. Un lucru important în dezvoltarea industriei l-a constituit versatilitatea
acestora, prin posibilitatea de programare / reprogramare a activităţilor desfăşurate
7
de roboţi. Variantele cele mai evoluate sunt prevăzute cu facilităţi de auto-învăţare,
astfel încât inteligenţa artificială a roboţilor să poată să se apropie de inteligenţa
umană. Procesul presupune însă eforturi din partea unor variate clase de specialişti:
matematicieni, filosofi, psihologi, specialişti din domeniul neuro-ştiinţelor, oameni de
ştiinţă din domeniul social, politic şi lingvistic.
Din punct de vedere al acestei dezvoltări, specialiştii încearcă să dezvolte
inteligenţa artificială a roboţilor în următoarele condiţii:
- mecanismele care asigură dezvoltarea comportamentului inteligent
al roboţilor vor furniza răspunsuri care să se înscrie în limite etice
foarte bine definite;
- este necesară dezvoltarea unor algoritmi care să permită diferenţieri
clare în ceea ce priveşte recunoaşterea şi diferenţierea categoriilor
socio-umane, în special pentru roboţii militari, astfel încât limita între
combatant-necombatant să fie evidentă;
- rezolvarea problemelor privind planificarea practică a activităţilor în
prezenţa constrângerilor morale şi a necesităţii de responsabilitate;
- crearea tehnicilor care permit învăţarea şi adaptarea setului de
constrângeri etice astfel încât parametrii de control ai
comportamentului să asigure performanţa morală. Normele nu vor
putea fi încălcate sub nici o formă;
- stabilirea unor metrici, benchmark-uri şi metode de evaluare pentru
agenţii etici/morali în acelaşi sens sau în contrast cu performanţa
umană în aceleaşi situaţii reale.

Limitările maşinilor dotate cu inteligenţă artificială

Indiferent de puterea lor de procesare, maşinile nu vor înlocui, probabil


niciodată, omul, cea mai inteligentă şi mai puternică fiinţă de pe Pământ. Maşinile nu
au parcurs rigorile de supravieţuire timp de mii de ani precum oamenii. Modul în care
aceştia interacţionează, gândesc şi se adaptează sunt faze de dezvoltare diferite,
specifice fiecărui individ în parte.
În scopul evidenţierii limitelor existente, ne vom opri pentru scurt timp asupra
vederii artificiale a unei maşini (controlată de un computer). Aceasta a fost abordată
prin construirea unor algoritmi şi aplicarea lor pe o serie de date de intrare. Fiecare
pas al procesului de vedere trebuie evaluat, un algoritm urmând să transforme datele
de intrare într-o forma mai uşor de utilizat. Această metodă are dezavantajul că este
prea dependentă de maşină şi poate fi utilizată doar în probleme foarte restrânse. De
asemenea, abordarea se bazează în mare măsură pe cunoştinţele programatorului,
absolut nimic nu poate fi adăugat automat.
A doua metodă constă în construirea unei reţele neuronale care să asigure
convertirea unei imagini în informaţie. În anii ’60, au fost efectuate studii concentrate
pentru constituirea unei astfel de reţele, denumita "perceptron". Acesta, o combinaţie
reuşită de reţea neuronală şi informaţii pre-procesate, a permis pentru prima dată
recunoaşterea imaginilor de către un computer. Perceptronul s-a bazat pe ceea ce a
reprezentat atunci primul stadiu al vederii artificiale, fiind folosit ulterior în construcţia
maşinilor autoghidate.

Deşi s-au realizat progrese deosebite în antrenarea reţelelor neuronale, astăzi


performanţele acestora se află în stadiul de inteligenţă al unei insecte, fiind încă un
concept foarte nou şi care trebuie înţeles cu maximă precizie. Reţelele neuronale nu
sunt foarte potrivite pentru ecuaţii complicate, aşa cum creierul uman se descurcă
mai greu în calcule matematice, dar excelează în deosebirea culorilor, a sunetelor, a
formelor.
Totuşi, în urma cercetărilor din ultimii ani, calculatorul este capabil să realizeze
raţionamente şi să descopere legături logice între fapte descrise corect prin

8
propoziţii. De asemenea, calculatorul este capabil să înveţe din propriile greşeli şi să
interacţioneze cu un utilizator.
Ţinând cont de explozia performanţelor componentelor electronice şi a
calculatoarelor în general, este evident că termenul de inteligenţă artificială va
căpăta noi valenţe în anii următori.

Viitorul Inteligentei Artificiale

Teoria conform căreia maşinile conduse de inteligenţa artificială, care vor


prelua controlul asupra lumii pare de domeniul SF. Numeroasele conferinţe în
domeniul roboticii au arătat realizări benefice extraordinare din punct de vedere
tehnologic şi informaţional. Astfel, roboţii actuali sunt capabili să lucreze în medii
inaccesibile omului, realizează în mod independent o serie de operaţii tehnologice cu
precizie ridicată, inteligenta artificiala ce o înglobează fiind, de fapt, o prelungire a
inteligenţei umane care i-a creat.
Vor fi capabili viitorii roboţi să-şi creeze o societate în care să dezvolte o
cultură proprie, un limbaj şi interacţiuni între membrii săi ? Greu de crezut!