Poluarea,

cel mai recent

pluton de execţie
al animalelor
 Terra a devenit din
cauza oamenilor, un loc
inconfortabil pentru
animale. Pierderea auzului
şi creşterea rapidă a
bătăilor inimii sunt doar
două dintre efectele poluării
fonice asupra animalelor.
Sunetele intense şi
zgomotoase induc frica,
forţând animalele să îşi
abandoneze habitatul.
Anxietatea poate fi
de asemenea observată la
animale, ele începând să
tremure în momentul în
care sunt expuse la prea
mulţi decibeli.
Totodată, poluarea fonică poate afecta abiliatea multor animale
de a găsi şi vâna prada, precum bufniţele şi liliecii. Studiile de laborator
au arătat că liliecii, care localizează prada prin sunetele scoase de
aceasta, evit să vâneze în zonele zgomotoase.
Deci, puţină linişte vă rugăm…
 Distrugerea habitatelor de
către activităţile umane este cauza
primară a dispariţiei unor specii de
plante şi animale. Pe masură ce
vieţuitoarele evoluează, ele se
adaptează unor habitate specifice,
care le asigură condiţiile optime de
viaţă de care au nevoie.
Poluarea, drenarea
mlaştinilor, defrişarea pădurilor,
urbanizarea şi construcţia de drumuri
(Transamazonianul, Transsiberianul)
duc la distrugerea sau fragmentarea
acestor medii de viaţă. Astfel, speciile
pierd contactul cu celelalte populaţii,
reducându-se astfel diversitatea
genetică şi adaptandu-se mai greu la
condiţiile climatice schimbătoare. În
unele cazuri, habitatul fragmentat
devine o zonă prea restransă pentru a
suporta o populaţie mare.
Deci, impactul antropic
asupra pădurilor este mai mare decât
asupra oricăror alte habitate de uscat.
Defrişările au început odată cu
dezvoltarea agriculturii, acum 10.000
de ani, iar de atunci a dispărut
aproape un sfert din suprafaţa Lăsaţi copacii să moară în picioare!
împădurită a lumii.
 Focul a afectat şi
afectează încă mari suprafeţe
din ecosistemele naturale,
îndeosebi pădurile şi păşunile,
determinând dispariţia
numeroaselor specii de plante
dar şi moartea a milioane de
animale.

Fie din cauze naturale

ori antropogene, incendiile de
pădure provoacă stres extrem
pentru animale dar şi pagube
însemnate în rândul vegetaţiei.
Uneori vegetaţia se regenerează dar rămân cicatrici adânci şi
dureroase care nu dispar niciodată. Alteori animalele se întorc să
scormonească în cenuşa pădurii sau în cenuşa vietăţilor fără noroc. Însă
multe dintre specii nu se vor mai întoarce niciodată.

Focul lasă cicatrici, nu va jucaţi cu focul!

 Poluarea apelor s-a
extins în ultima vreme
exagerat de mult afectând în
mare măsură atât păsările cât
şi fauna acvatică.
Mareea neagra, flagel
internaţional cumplit pentru
ecosistemul marin, deversări
ale apelor uzate, mulţimea
substanţelor chimice şi nu în
ultimul rând tonele de
gunoaie sunt tot atâtea
moduri de a otrăvi apa şi sunt
tot atâtea cauze ale
dispariţiei multor specii de
vieţuitoare marine.
Neglijenţa oamenilor
sau poate că nu numai, a
distrus o fărâmă din viaţa
marina, fără putinţă de
întoarcere. De fapt mai mult
de o fărâmă…
Oceanul se zbuciumă, strigă, cheamă şi cât de puţini îl aud…
 Încălzirea globală, adică
fenomenul de creştere continuă a
temperaturilor medii înregistrate
ale atmosferei în imediata
apropiere a solului, precum şi a
apei oceanelor, s-a accentuat din
ce în ce mai mult in ultimile decenii
şi are efecte profunde în cele mai
diferite domenii.
Aceasta determină sau va
determina ridicarea nivelului mării,
extreme climatice, topirea
gheţarilor, extincţia a numeroase
specii şi schimbări privind
sănătatea oamenilor.
Pentru a se putea salva,
speciile de floră şi faună trebuie să
se adapteze acestor schimbări sau
să migreze odată cu zonele
climatice. Acele specii care nu se
pot adapta sau nu pot să migreze,
riscă să dispară din cauza
schimbarilor climatice din habitatul
lor. De exemplu, flora si fauna din
zona arctică nu se pot muta mai
spre nord pentru a se feri de
încălzirea globală şi riscă să
dispară.
Adică… dispar urşii polari…şi vulpile argintii şi…
Protestul animalelor
Colegiul Tehnic “Ion Borcea” Buhuşi

Echipa de redactare:
Cosmin Burlacu - XII B
Anamaria Anghel - XI A
Aida Rotaru - XI A

Coordonator:
Prof. Elena Manuela Borcieanu