Sunteți pe pagina 1din 77

1.

EVOLUŢIA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA CIRCULAŢIA RUTIERĂ ÎN ROMÂNIA

Despre circulaţie rutieră se poate vorbi din momentul în care au apărut drumuri (roufe - drum, în Ib.
franceză) pe care să poată circula mijloace cu ajutorul cărora se transportă oameni sau bunuri.
Evident, în prima perioadă a existenţei sale, omul a circulat numai pe jos (per pedes - pe picioare, pe jos, în
Ib. latină), circula pedestru, aşa că nu a avut nevoie decât cel mult de poteci.
Pentru transportul produselor grele se foloseau, începând cu mileniul VI î.Hr., sănii formate din tălpici cu
legături între ei, trase de oameni. S-ar putea spune că în acest caz poteca a început să semene cu drumul din
accepţiunea noastră.
Ulterior, atunci când au fost îmblânzite animale de povară (calul, elefantul, cămila, lama, renul), acestea au
fost utilizate pentru transportul oamenilor şi al bunurilor.
Despre un transport rutier se poate vorbi însă doar din momentul în care a fost descoperită roata - moment
de maximă importanţă în evoluţia civilizaţiei umane.
Primele dovezi ale utilizării roţii sunt datate la cea 3.500 î.Hr (roata plină descoperită la Ur, în
Mesopotamia). Există dovezi că în Asia Mică se utiliza roata cu spiţe pe la 1.700 î.Hr, iar pe continentul european
cea mai veche dovadă o constituie roata descoperită la Mercuraggio, în Italia (cea 1400 Î.Hr.).
începând din mileniul II î.Hr., în Mesopotamia, în Egipt se foloseau pentru transport care (cu două roţi) de
diverse forme, iar pe la anul 1000 î.Hr. începe să fie folosită căruţa cu patru roţi. în ce priveşte Grecia antică, sunt
cunoscute imaginile cu carele de luptă utilizate de eroii războiului troian.
în Imperiul Persan, pe vremea lui Cirus al ll-lea cel Mare (559 - 530 Î.Hr.) funcţiona un serviciu de curieri
poştali foarte bine pus la punct, cu o reţea de drumuri ce lega toate satrapiile imperiului de capitală.
în Imperiul Roman, transportul dispunea de o reţea de drumuri (incluzând poduri, viaducte) foarte durabile
- unele drumuri fiind funcţionale şi astăzi (celebru este "Via Appia").
Cea mai veche dovadă a unei circulaţii rutiere în România este calea pietruită de la intrarea în cetatea
Histria (primul oraş de pe teritoriul ţării noastre - sec. VII Î.Hr.), pe care s-au păstrat întipărite două şanţuri paralele -
urmele lăsate de roţile carelor cu poveri ce se îndreptau spre corăbiile din port.
Urme asemănătoare se găsesc şi în celelalte cetăţi greceşti de pe litoral - Callatis şi Tomis, dar şi în
interiorul cetăţii Sarmizegetusa. Dacii foloseau şi ei aceleaşi care cu două sau cu patru roţi (pentru luptă sau pentru
cărăuşie), dovezi fiind imaginile de pe columna lui Traian, monumentul de la Adamclisi sau de la cetăţile
Sarmizegetusa şi Romula.
Drumurile erau înguste şi nu dispuneau decât de o "bandă de circulaţie", cum am spune astăzi, astfel că
primele reguli de circulaţie se refereau la circulaţia alternativă pe aceste drumuri, într-un sens la descărcarea
bunurilor şi în celălalt sens la încărcarea lor.
în interiorul cetăţilor numărul de care a crescut, străzile rămânând însă înguste, astfel că au fost instituite
"reguli de circulaţie": aşa a apărut, mai întâi la romani, circulaţia în sens unic.
După "evul întunecat" - primul mileniu după căderea Imperiului Roman, când civilizaţia europeană a
cunoscut un regres chiar - circulaţia rutieră îşi reia progresul: în 1464 se introduce în Franţa diligenta (trăsură
specială cu care se transportau pachetele şi corespondenţa între două localităţi); în 1500 se înfiinţează între Viena
şi Bruxelles primul servicu poştal; în 1661, din iniţiativa matematicianului Blaise Pascal, se organizează la Paris un
serviciu de transport în comun cu tramcare (vehicule, cu tracţiune animală, pentru transportul oamenilor).
în ceea ce priveşte ţările române, prima atestare documentară despre transportul rutier datează din 1399 şi
se referă la olăcari (curieri domneşti care se deplasau cu cărucioare pentru o singură persoană, trase de cai -
o/ace).
O analiză detaliată a evoluţiei transportului de persoane şi bunuri şi a reglementărilor din acest domeniu în
ţările române a fost realizată de ministrul de interne Alexandru Vaida Voevod în "Expunerea de motive" - din care,
păstrând stilul, sunt prezentate în continuare unele informaţii. Ea a fost prezentată în cadrul discuţiilor generale din
Senatul României, în anul 1929, pentru susţinerea proiectului legii asupra circulaţiei pe drumurile publice.
Pentru asigurarea schimbului de informaţii între cârmuitorii ţărilor române, dar şi cu conducătorii altor state,
încă cu mult înaintea lui Matei Basarab, a luat fiinţă un serviciu public de transporturi, care era pus sub conducerea
Marelui Postelnic.
Ordinele referitoare la autorităţile din interiorul ţării se transmiteau prin curieri care purtau denumirea de
"lipcani" şi care erau puşi sub conducerea unui vătaf de lipcani.
Corespondenţa trimisă peste hotare era asigurată de curieri, care se numeau "călăraşi", aflaţi sub
conducerea unui "vătaf de călăraşi". Călăraşii, pe lângă faptul că erau curieri domneşti, realizau şi
2__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

tranzitul corespondenţei diferiţilor ambasadori străini cu suveranii altor ţări, serviciul de transport putând fi utilizat de
persoane aflate pe trepte sociale superioare.
Serviciul de călăraşi funcţiona foarte eficient, dovadă fiind mărturia lui Paul de Alep, care, în calitate de
arhidiacon, a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoria sa în Moldova şi Muntenia în anul 1650: "Astfel de cai şi
căruţe sunt aici în fiecare oraş, târg sau sat. Călătoria noastră era mai repede decât zborul unei păsări".
în perioada 1675 - 1678 este atestat documentar primul serviciu poştal din Moldova, în timpul domniei lui
Antonie Ruset-Rosetti.
O dezvoltare deosebită a cunoscut serviciul public de transporturi în epoca fanariotă, când, călătorul care
pleca din Bucureşti spre Urziceni, Buzău, Focşani sau spre Piteşti, Câmpulung, Râmnicu Vâlcea sau spre Brăila,
găsea la distanţă de 20 de km câte o staţie unde se afla o căruţă, cai şi surugii pentru continuarea drumului.
Aceste staţii se numeau "menziluri" şi erau conduse de "căpitanii de menziluri".
Organizarea amănunţită a dotării şi funcţionării "menzilurilor" a fost efectuată în anul 1775 de către
Alexandru Ipsilanti, printr-un hrisov.
Hrisovul lui Ipsilanti are darul de a fi primul regulament de circulaţie publică, constituind primul document
care reglementează acest domeniu.
Prin intermediul hrisovului se stabileau atribuţiile poliţieneşti ale "căpitanilor de menziluri" care trebuiau să
asigure ca la fiecare "menzilhanea" (poştă) să funcţioneze "o căpetenie de slujitori" ajutată de un "beşliu" (păzitor)
sau doi, după necesitate, care avea sarcina să asigure "paza drumului de oameni răi".
La finele veacului al XVIII-lea circulau pe drumurile publice relativ puţine vehicule - căruţe, tramcare,
trăsuri, şarete, carete, butci. Iarna se circula cu sănii, într-un număr comparabil cu cel al vehiculelor folosite vara. în
oraşe se foloseau pentru transportul public birjele, droştile (trăsurile de piaţă), în Bucureşti, unde mijloacele de
transport se înmulţiseră, de rezolvarea problemelor de circulaţie, de întreţinerea drumurilor se ocupa "Agia
Capitalei", apoi "Vornicia din Lăuntru".
Primele manifestări ale preocupărilor pentru buna circulaţie a vehiculelor în Bucureşti au existat, după cum
rezultă din documentele emise de organele administraţiei, încă din vremea domniei lui Caragea Vodă care,
adresându-se Vel-Spătarului, îi ordona acestuia să ia măsuri de interzicere a circulaţiei căruţelor care transportau
lemne, fân şi cherestea pe uliţele din preajma Podului Mogoşoaiei, toamna, când începeau ploile şi noroaiele,
indicându-se rute ocolitoare. Aceste măsuri trebuiau aduse la cunoştinţă publicului prin "prăvăliaşi" şi prin cei care
aveau case în acele zone.
în anul 1801 domnitorul Alexandru Moruzi a cerut Agăi si Vel-Spătarului să ia măsuri împotriva vizitiilor
"netrebnici" care circulau cu viteză, stricau podurile (pavajul cu butuci din lemn cu care erau acoperite unele
drumuri) şi nu se sfiesc a "sacatefsi" (a lovi) oamenii, dispunând ca vizitii care vor produce "vreo pagubă sau hituire
cât de mică" să fie trimişi chiar la ocnă.
Prima încercare de reglementare juridică referitoare exclusiv la domeniul circulaţiei pe drumurile publice a
avut loc, în România, în anul 1859, când, în Bucureşti, se elaborează cu titlu experimental primul regulament
intitulat "Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti". Actul normativ prevedea, în principal, obligaţii în
sarcina proprietarilor (numărul de circulaţie al trăsurii tebuia să fie înscris pe spatele caroseriei) şi al birjarilor, care
nu aveau voie să circule decât la pas, trebuiau să nu stropească pietonii şi să circule cu multă atenţie prin locurile
strâmte.
Acest act experimental rămâne în vigoare timp de 9 ani, adică până în 1868, când Consilul Comunal al
Capitalei a votat un "Regulament pentru trăsurile de piaţă din Bucureşti" care prevedea printre altele: " 1- nimeni nu
e volnic a conduce trăsura fără livret; 2 - trăsurile să fie curate şi de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi
orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula; 3 - conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu
haine cuviincioase; 4 - conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii; 5 - birjarii prinşi pe capră beţi,
se vor aresta; 6 - toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse".
Tot în 1868 apare "Legea pentru drumuri", cu referire la construcţia şi întreţinerea drumurilor, dar şi la
necesitatea reglementării circulaţiei rutiere la nivelul întregii ţări.
în ianuarie 1871 Prefectura Poliţiei Capitalei publică o nouă dispoziţie legală, mai severă, către conducătorii
birjelor de piaţă (trăsurilor) si omnibuzelor: Astfel, "nu va mai putea ţine hăţurile în mână prin Capitală decât acela
care va avea asupra sa un act semnat de notabilii suburbiei şi de starostele respectiv, cum că are probitatea cerută
şi este capabil a conduce cu ştiinţa trebuincioasă, pentru siguranţa publică, şi vor fi îmbrăcaţi curat, cu uniformă,
şapcă cu două trese, surduc lung, până din jos de genunchi, cu două rânduri de nasturi galbeni". De asemenea, "să
nu suie pe capră acela care nu a împlinit 21 de ani... să nu meargă mai iute decât în treapădul cailor... şi să nu
fumeze... să meargă numai pe partea dreaptă a străzilor... să nu transporte bagaje după ora 9 seara... iar de vor fi
găsiţi beţi sus (pe capră) îndată vor fi arestaţi."
3__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Preocupări pentru buna organizare a deplasării vehiculelor a avut nu numai administraţia Bucureştiului ci şi
a unor oraşe de provincie. Astfel, în februarie 1886 apare un "Regulament asupra birjelor şi circularea lor în oraşul
Focşani", precum şi un "Regulament asupra circulaţiei pe strade şi trotuare".
Din cuprinsul acestor reglementări rezultă obligaţiile conducătorilor de vehicule care trebuiau să cunoască
bine străzile şi adresele autorităţilor publice (aşa cum trebuie să ştie taximetriştii, în ziua de azi, deşi nu este
prevăzut expres!), să circule pe partea neocupată a străzii, să staţioneze numai în locurile fixate, să fie îmbrăcaţi
curat şi să nu conducă în stare de ebrietate.
Se observă că în aceste regulamente cu privire la circulaţia rutieră au fost introduse o serie de norme
perfect valabile şi astăzi: înmatricularea vehiculelor, circulaţia pe partea dreaptă a drumului public, limitarea de
viteză, interzicerea consumului de băuturi alcoolice pentru conducători etc.
în urma primelor importuri de automobile, la 5 aprilie 1904 s-a constituit Asociaţia Automobiliştilor din
România (Automobil Clubul Român - ACR). care îşi propunea să susţină elaborarea unei legislaţii rutiere, formarea
unor mecanici şi conducători auto, îmbunătăţirea reţelei de drumuri şi semnalizarea locurilor periculoase, etc.
în anul 1906, este publicat "Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice", urmare şi a faptului
că deja sistemul circulaţiei rutiere se schimbase: alături de pietoni, de vehicule cu tracţiune animală (inclusiv
tramvaiul cu cai) au apărut în circulaţie şi autovehicule, ce se pot deplasa cu viteze mult mai mari.
Acest act normativ prevede reglementări noi: "persoanele care merg pe jos nu trebuie sa meargă în calea
vehiculelor şi a animalelor conduse, ele trebuie să meargă pe acostamente aşa ca circulaţia în mijloc să fie liberă...
La rândul lor conducătorii vehiculelor şi ai animalelor sunt datori de a da semnale călătorilor pedeştri, că se apropie
de ei, spre a nu sta în calea lor; semnalele vor fi date cu aparate sonore sau prin strigăte puternice."
Totodată, acest regulament constituie primul act normativ care prevede norme tehnice pe care trebuie să le
îndeplinească autovehiculele, precum şi obligaţiile proprietarilor în acest domeniu. Spre exemplu, se stipula că
autovehiculele trebuie să fie prevăzute cu frâne puternice cel puţin pe roţile din spate, care să poată fi acţionate de
la postul de conducere, conducătorul fiind obligat să conducă în aşa fel încât să vadă încontinuu şi în toate părţile
drumului pe care circulă.
Pentru anumite categorii de autovehicule, proprietarii lor erau obligaţi să le prezinte o dată la trei luni la
organele de circulaţie ale poliţiei pentru verificarea frânelor. Dacă acestea nu corespundeau din punct de vedere
tehnic se lua măsura scoaterii vehiculului din circulaţie.
Un an mai târziu, în 1907, dispoziţiile "Regulamentului poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice" a fost
completat cu primele dispoziţii referitoare la obligativitatea ca toate persoanele care doresc să conducă
autovehicule să posede "brevetul" de şofer, care putea fi obţinut în urma susţinerii unui examen.
Autorităţile au luat această măsură ca urmare a creşterii continue a numărului de autovehicule (138
automobile în Bucureşti, la acel moment), care erau conduse de către proprietarii lor sau de către oricine se
încumeta, fără a fi nevoie de permis de conducere.
Examinarea celor care doreau să obţină brevet se efectua de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care
în decembrie 1907 a organizat primul examen. Acesta consta dintr-o probă de viteză pe şosea şi o probă de
"frânare instantanee" în momentul în care examinatorul arunca în faţa automobilului aflat în plină viteză un sac
umplut cu paie sau taiaş de lemn.
Introducerea primelor indicatoare de circulaţie pe şosele s-a hotărât la primul Congres Internaţional al
Drumurilor, ţinut la Paris în anul 1908, la care a participat şi un reprezentant al României, Jean Cămărăşescu, care
a semnat convenţia adoptată. S-a pus în discuţie, pentru prima oară, avertizarea conducătorilor auto asupra
pericolelor de accidente, stării drumurilor publice prin "semne vestitoare" ce urmau să fie instalate de-a lungul
principalelor artere de circulaţie.
Cu toate acestea, în România indicatoarele de circulaţie au fost introduse practic de abia în anul 1913,
când erau înregistrate 1300 de automobile. Semnele de circulaţie erau în număr de 15, unele având denumiri care
astăzi par desuete (urcuş, cotitură cu urcuş, coborâş cu o cotitură bruscă, caldarâm rău, ...), dar deosebit de utile.
Primul dintre aceste semne a fost instalat pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti, la intrarea în Tâncăbeşti.
Cu toate că primul examen pentru obţinerea "brevetului" de conducător auto a fost organizat în decembrie
1907, primul curs pentru "mecanici auto conducători" a fost organizat în ianuarie 1911 şi a fost finalizat trei luni mai
târziu când toţi cei 12 cursanţi au fost brevetaţi.
Condiţiile de înscriere la cursuri erau: vârsta minimă - 18 ani; elevul trebuie să ştie carte, să aibă certificat
de bună purtare, să fie sănătos şi să plătească taxa. Planul de învăţământ cuprindea "teoria automobilului"
(dimineaţa) şi "practica", adică "repararea maşinii" şi "conducere auto" (după amiaza). în programa disciplinei
"teoria automobilului" erau incluse capitolele "neomorârea de oameni" şi "scoaterea de fum a maşinilor".
Apariţia şi proliferarea automobilului au impus reconsiderarea normelor de reglementare a circulaţiei rutiere,
astfel încât să se asigure un grad ridicat de siguranţă în circulaţia rutieră..
4__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Ca urmare, în 1913 a intrat în vigoare "Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor" care se referă
pentru prima dată la tabelele indicatoare de pe căile publice şi prevedea o serie de condiţii pentru admiterea în
circulaţie a autovehiculelor.
în conformitate cu prevederile acestui regulament, pentru a fi admis să circule pe drumurile publice din ţară
şi din străinătate, orice autovehicul trebuia să fie "recunoscut bun pentru circulaţie" de către o comisie ce funcţiona
pe lângă fiecare prefectură de judeţ şi din care trebuia să facă parte şi un "specialist de automobil", de preferinţă
membru al Clubului Automobilistic Român ".
De asemenea, conducătorul era obligat ca, înainte de plecarea în cursă, să verifice starea tehnică a
autovehiculului şi să ia toate masurile "ca maşinăria să funcţioneze conform celor prescrise în regulament", iar
neîndeplinirea acestor obligaţii sau reguli atrăgea răspunderea penală a persoanelor vinovate.
în afara prevederilor referitoare la starea tehnică a automobilelor, regulamentul din 1913 aduce noi
precizări, unele dintre ele de o deosebită importanţă. Astfel, cu privire la viteza de circulaţie, se prevedea că
"iuţeala cursei trebuie astfel întocmită ca să evite nenorociri şi să nu se împiedice circulaţia... Pe drumuri puţin
acomodate, când e întuneric sau ceaţă mare, la cotitura unei strade, la trecerea peste poduri sau şinele căilor
ferate precum şi atunci când mişcarea sau aglomeraţiunile sunt mari, automobilul trebuie să meargă încet şi cu
băgare de seamă pentru ca să poată opri în cazurile necesare".
De asemenea, 'dacă conducătorul bagă de seamă că un cal sau un alt animal are frică de automobil sau
sunt în pericol oamenii şi animalele prin trecerea automobilului, atunci automobilul va merge încet de tot... sau
eventual va opri".
Deoarece accidentele de circulaţie se înmulţiseră iar consecinţele lor erau din ce în ce mai grave, au fost
introduse precizări noi referitoare la reglementarea circulaţiei şi dirijarea vehiculelor pe drumurile publice. Au fost
precizate sarcini speciale pentru sergenţii de stradă care aveau obligaţia de a se preocupa mai serios de dirijarea
autovehiculelor <a intersecţiile din oraşe. Pentru aceasta au fost create şi noi mijloace de dirijare a circulaţiei.
Astfel, la intersecţii era instalat un suport metalic în care era fixat un stâlp ce avea la partea superioară o săgeată,
manevrată prin rotire de către sergentul de stradă indicându-se astfel conducătorilor "liber" sau "stop."
Tot cu titlu de noutate trebuie amintit că în noul regulament au fost prevăzute primele norme referitoare la
depăşire, precizându-se că "întrecerile unui alt vehicul se vor face pe partea stângă".
De asemenea, cu privire la viteza de deplasare se prevedea că "iuţeala mersului automobilelor, tramcarelor
şi motoretelor nu va putea fi mai mare de15 km/oră, în aglomeraţiuni, oraşe şi la trecerea prin sate". Un aspect cu
totul nou îl constituie prevederea conform căreia "luptele, întrecerile pe străzile oraşului sunt cu desăvârşire
interzise".
Reglementarea circulaţiei rutiere nu era încă realizată la nivel naţional, astfel că administraţiile locale erau
cele care se îngrijeau de emiterea normelor rutiere şi urmărirea aplicării acestora.
Astfel, primăria din Dorohoi emite în 1914 un "Regulament pentru poliţia rulajului şi circulaţiei pe căile
publice în oraşul Dorohoi" care prevedea şi o serie de norme specifice: "vehiculul care circulă pe zăpadă trebuie să
aibă zurgălăi... velocipedele, automobilele şi motocicletele trebuie să poarte un aparat de alarmă al cărui sunet să
poată fi auzit la cel puţin 50 m depărtare... circulaţia vehiculelor, călăreţilor şi animalelor pe trotuare este oprită cu
desăvârşire.
De asemenea, "târâitul nuielelor, copacilor şi grinzilor" se putea face numai în timpul iernii pe străzile
acoperite cu gheaţă sau zăpadă. Iuţeala autovehiculelor şi motocicletelor era limitată la maximum 15 km/h şi
trebuia moderată "în îmbulzeli, încrucişări şi coturi de drum", iar când "caii vehiculelor ar fi arătat că sunt'gata a se
speria" era obligatorie oprirea. Atunci când era gheaţă, inginerul oraşului era dator a face anunţuri de prevenire.
La 21 august 1921 intra în vigoare "Legea privitoare la circulaţia autovehiculelor", care aducea noi
precizări, în special cu privire la regulile ce trebuie respectate pentru deplasarea în siguranţă pe drumurile publice
precum şi la înmatricularea şi controlul stării tehnice a autovehiculelor.
Legea prevedea noi limitări de viteză: "viteza maximă cu care automobilele şi celelalte vehicule cu tracţiune
mecanică pot circula în oraşe şi în trecerile prin comune va fi de 12 km/oră, adică egal cu trapul cailor; la cotituri, în
aglomeraţiuni, la încrucişări de străzi şi la răspântiile drumurilor viteza va fi redusă la 6 km/orâ, adică egală cu pasul
pedestrului".
Cu privire la obţinerea permisului de conducere, legea din 1921 precizează că examenul va consta dintr-o
probă practică şi o probă orală, din care să rezulte că solicitantul posedă suficiente cunoştinţe de conducere şi
cunoaşte perfect legea, regulamentul şi ordonanţele referitoare la circulaţia automobilelor, teorie elementară de
mecanică etc ". De asemenea, se preciza că "permisul de circulaţie se va elibera persoanelor din ambele sexe".
Erau cu desăvârşire oprite "luptele pe şosele" şi erau riguros interzise "excesele de fum, sirenele şi
eşapamentul liber, în comunele urbane".
Când era necesar, poliţia putea emite şi ordonanţe cu norme suplimentare. De exemplu, într-o ordonanţă a
poliţiei din 1927 privitoare la circulaţia pietonilor, se precizează că aceştia erau obligaţi să circule numai pe trotuare,
5__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

lăsând partea "căruţabilă" complet liberă pentru vehicule. Cei care traversau căile publice trebuiau s-o facă cu cea
mai mare atenţie, "fără a convorbi sau a citi cărţi, scrisori sau ziare".
La 15 mai 1929 România aderă la Convenţia internaţională pentru circulaţia autovehiculelor, încheiată la
data de 24 aprilie 1926.
Până în anul 1929, în ţara noastră, cin punct de vedere al legislaţiei rutiere, existau 5 legi cu structuri
diferite, neconcertate. Astfel că, în urma ratificării Convenţiei internaţionale pentru circulaţia autovehiculelor, s-a
dispus o unificare a legislaţiei rutiere române.
Ca urmare, prin Legea nr.213/22.10.1929, privind circulaţia pe drumurile publice, are loc o primă
armonizare a legislaţiei rutiere române cu cea internaţională, în conformitate cu noile realităţi ale vremii.
Cu privire ia limita maximă de viteză, se prevede că "viteza vehiculelor în timpul trecerii prin comune
urbane, rurale şi cătune nu va putea depăşi 25 km pe oră". De asemenea, se impune reducerea vitezei "în
apropierea vreunei şcoli, când depăşesc sau încrucişează pe drum grupuri de oameni pe jos, călări sau ciclişti,
cirezi sau turme, la orice bifurcări sau încrucişări de drumuri... sau dacă vizibilitatea nu este bună, cum şi chiar la
drum drept noroios sau acoperit cu apă..."
Noua lege conţinea un număr important de prevederi referitoare la interzicerea circulaţiei vehiculelor care
prezentau o stare tehnică necorespunzătoare din punct de vedere al siguranţei circulaţiei rutiere.
Conducerea fără permis eliberat de către autorităţile competente precum şi încredinţarea unui autovehicul
spre a fi condus de către o persoană care nu posedă permis, ca şi neoprirea la locul unui accident rutier pentru a
acorda primul ajutor, erau considerate, de asemenea, infracţiuni. în cazul constatării recidivei sancţiunea era
maximă şi se aplica şi măsura administrativă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, până la emiterea
unei hotărâri judecătoreşti.
La data de 10 ianuarie 1931 este publicat "Regulamentul pentru aplicarea Legii circulaţiei pe drumurile
publice", cu prevederi suplimentare (ex., obligativitatea reducerii vitezei "pentru a nu constitui un pericol public"), iar
la data de 31 mai 1935 este promulgată "Legea pentru aderarea la Convenţiile pentru unificarea semnalizării
rutiere, la regimul fiscal pentru automobile şi la aranjamentul dintre autorităţile vamale".
In perioada tulbure care a urmat, marcată de cel de-al doilea război mondial, deşi parcul de automobile a
crescut, nu au mai fost condiţii pentru emiterea unor noi reglementări în domeniul circulaţiei rutiere.
în 21 aprilie 1947 a fost publicată "Legea asupra circulaţiei pe căile publice". în cuprinsul legii au fost
prevăzute noi fapte care constituiau abateri de la regimul circulaţiei, au fost definite noi infracţiuni şi contravenţii,
toate acestea în contextul unei redactări mai clare în comparaţie cu cele anterioare.
în condiţiile unor schimbări fundamentale în societatea românească, a unor noi realităţi sociale, a fost
necesară adoptarea unor noi reglementări. Ca urmare, a fost emis Decretul nr. 296/16.07.1949 prin care au fost
abrogate toate dispoziţiile anterioare referitoare la circulaţia pe drumurile publice.
Relansarea dezvoltării economice a favorizat creşterea numărului de autovehicule şi, deci, intensificarea
circulaţiei rutiere, ceea ce a impus elaborarea unor noi acte normative, tot mai complexe.
Astfel, în anul 1952, intra în vigoare Decretul nr. 143 cu privire la circulaţia pe drumurile publice, care păstra
aceleaşi norme de circulaţie, dar incrimina ca infracţiune nu mai puţin de 15 fapte, printre care: punerea în circulaţie
sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr de ordine fals, neprezentarea la verificare a
autovehiculului de către proprietarul sau deţinătorul său, nedeclararea la organele de poliţie a schimbării
domiciliului de către cel pe numele căruia se afla înscris în circulaţie autovehiculul, omisiunea de a cere radierea,
baterea în fals a numărului de motor, organizarea pe drumurile publice a concursurilor între autovehicule, etc.
în 15 octombrie 1958, este adoptat Decretul nr. 418 cu privire la circulaţia pe drumurile publice, în care sunt
preluate numai o parte dintre incriminările cuprinse în decretul anterior, doar cele mai grave continuând să
constituie obiect al prevederilor penale.
în schimb, au fost prevăzute noi infracţiuni. Spre exemplu, se prevedea ca infracţiune exercitarea de
presiuni asupra şefilor de garaje pentru a-i determina pe conducătorii de autovehicule să circule pe drumurije
publice cu autovehicule a căror stare tehnică ar fi putut pune în pericol siguranţa traficului.
în anul 1960, prin Decretul nr. 442, ţara noastră a aderat la "Protocolul relativ la semnalizarea rutieră" şi
"Convenţia asupra circulaţiei rutiere" elaborate la Geneva în anul 1949 în Comisia Economică pentru Europa a
O.N.U.
în 9 noiembrie 1962. este publicat Decretul nr. 832 împreună cu "Instrucţiunile" de aplicare a acestuia, prin
care se menţineau normele de circulaţie din decretul anterior, dar pentru abateri repetate se luau măsun de
sancţionare mult mai drastice.
Din 1963, valorificându-se experienţa deja acumulată în laboratoarele de psihotehnică utilizate pentru
testarea conducătorilor de tramvaie (începând din 1926) şi a personalului CFR, se constituie la Bucureşti primul
"laborator de examinări psihologice auto". Din 1968 examinarea psihologică a conducătorilor auto profesionişti
devine obligatorie, iar din 1977 a fost introdus examenul psihologic şi pentru conducătorii auto amatori.
6__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

La data de 22 aprilie 1966 a fost adoptat Decretul nr. 328, privind circulaţia pe drumurile publice, care a fost
publicat în Buletinul Oficial nr. 28-29 din 31 mai 1966. în acelaşi Buletin Oficial a fost publicat şi Regulamentul
pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, regulament care a fost aprobat prin H.C.M. 772/1966.
în noul decret a fost menţinut sistemul de sancţiuni pentru contravenţii, a fost redus numărul de infracţiuni,
unele dintre ele devenind contravenţii, dar cele mai grave abateri de la legea circulaţiei au continuat să fie
prevăzute la fel ca în legea anterioară. Pentru infracţiunea de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală" a fost înăsprită sancţiunea
penală. De asemenea, legea mai prevedea, pentru prima dată, infracţiunea de "sustragere de la recoltarea probelor
biologice în vederea stabilirii alcoolemiei" şi pedepsirea pe cale penală a celui în cauză.
începând cu anui 1966, toate modificările care s-au adus legislaţiei referitoare la circulaţia pe drumurile
publice au însemnat de fapt modificări aduse Decretului nr.328/1966 şi Regulamentului de aplicare a acestuia.
Prima modificare a celor două acte normative a avut loc la data de 15 mai 1970, când Decretul nr.328/1966
şi Regulamentul de aplicare al său au fost republicate, în formă modificată, în Buletinul Oficial nr. 46-47.
La 14 octombrie 1980 apare Decretui nr. 318, pentru ratificarea unor convenţii cu caracter internaţional în
domeniul circulaţiei rutiere: "Convenţia asupra circulaţiei rutiere" şi "Convenţia asupra semnalizării rutiere",
încheiate la Viena la data de 8 noiembrie 1968; "Acordul european ce completează Convenţia asupra circulaţiei
rutiere" şi "Acordul European ce completează Convenţia asupra semnalizării rutiere", încheiate la Geneva la 1 mai
1971.
Ca urmare, ia data de 1 seotembrie 1982 a fost publicat Decretul nr. 403, pentru completările şi modificările
la Decretul nr. 328/1966, iar ia data de 10 noiembrie 1982 a fost emisă H.C.M. nr. 172, pentru completările şi
modificările la Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, republicat în 1970".
Doi ani mai târziu, la 28 iunie 1984, este publicat Decretul nr. 214 care cuprindea modificările aduse
Decretului nr. 328/1966, republicat (dându-se articolelor o nouă numerotare), precum şi H.C.M. nr.114, care
cuprindea modificările aduse Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966, republicat.
începând cu anul 1984, Decretul nr. 328/1966, republicat, nu a mai fost modificat decât în anul 2000, prin
O.U.G. nr. 96, după care, la apariţia noului Cod Rutier, a fost abrogat - începând cu 1 februarie 2003.
în schimb, "Regulamentul de aplicare a Decretului nr, 328/1966, republicat" a suferit numeroase modificări
şi completări, începând cu anul 1990.
Astfel, prin H.G. nr. 1028 din 1990, a fost modificat Regulamentul, precizându-se noi reglementări în
domeniul înmatriculării şi radierii autovehiculelor si remorcilor, iar prin H.G. nr.756 din 1991 erau modificate limitele
amenzilor contravenţionale la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ca urmare a inflaţiei monetare galopante.
în 1991, a intrat în vigoare H.G. nr. 594, care prin prevederile sale stabilea că în România nu pot fi
înmatriculate autovehicule provenind din import a căror vechime de fabricaţie este mai mare de 8 ani. Actul
normativ mai prevedea şi modificări referitoare la termenele de efectuare a inspecţiilor tehnice ale autovehiculelor.
La data de 15 septembrie 1994 a fost publicată H.G. nr. 582, care, modificând unele prevederi ale
Regulamentului, oreciza că obligaţia conducătorilor de vehicule de a opri se aplică şi în cazul în care un autovehicul
ai poliţiei sau al controlului circulaţiei din cadrul M.Ap.N., care însoţeşte o coloană oficială, foloseşte în mod
prelungit avertizoarele speciale sonore şi luminoase. De asemenea, se prevedea, pentru prima dată în legislaţia
română, obligativitatea folosirii centurii de siguranţă de către ocupanţii locurilor din faţă ai autoturismelor, atunci
când se deplasează pe drumurile din afara localităţilor.
In anul 1995 este publicată H.G. nr.778, care a adus modificări majore Regulamentului în ceea ce priveşte
înmatricularea şi radierea autovehiculelor şi remorcilor, dar mai ales referitoare la permisul de conducere. Astfel,
prin această hotărâre au fost introduse în legislaţie noi categorii şi subcategorii ale permisului şi au fost modificate
chiar şi forma şi conţinutul permisului ca stare.
După o ultimă modificare, efectuată prin H.G. nr. 890 din 11.12.1998, publicată in Monitorul Oficial nr.4 din
13.01.1999, urmează republicarea Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966, în Monitorul Oficial nr.
229 din 21 mai 1999, în temeiul articolului 5 din H.G. nr. 890/1998, dându-se articolelor o nouă numerotare.
A urmat o altă serie de acte normative (hotărâri de guvern, ordonanţe de guvern, ordonanţe de urgenţă ale
guvernului) prin care a fost modificat Regulamentul (cel mai des, pentru actualizarea amenzilor, în condiţiile
menţinerii unei inflaţii monetare semnificative, dar şi pentru un nou model al permisului de conducere sau pentru
actualizarea termenilor), ultima fiind H.G. nr. 230/2002.
Elaborarea noilor acte normative, care constituie baza noului cod Rutier - Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului României nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Regulamentul de aplicare a Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului României nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice - a fost necesară datorită
modificărilor majore care s-au produs în evoluţia şi existenţa societăţii româneşti începând cu anul 1990.
Ele au apărut după un lung şir de modificări operate asupra Regulamentului de aplicare a Decretului nr.
328/1966, republicat, atât pentru a reglementa mai corect şi mai în concordanţă cu realităţile zilelor noastre relaţiile
7__________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

sociale create pe baze noi, după 1989, cât şi pentru a realiza o armonizare a legislaţiei romaneşti cu legislaţiile
celorlalte state europene, în contextul viitoarei aderări a ţării noastre la Uniunea Europeană, prevăzută pentru anul
2007.
Momentul apariţiei acestor noi reglementări, numite în continuare "noul Cod Rutier"este justificat prin
relativa stabilizare a relaţiilor sociale, economice, din România, ca şi prin clarificarea perspectivei politice.
De altfel, trebuie menţionat că proiectul "Codul circulaţiei rutiere", a fost iniţiat încă din anul 1972 şi că
foarte multe prevederi din cuprinsul actelor normative de modificare a Regulamentului ce au fost elaborate
începând cu anul 1990 au fost preluate din acest proiect.
Dar noile condiţii apărute după 1989 au impus noi modificări, astfel că deşi proiectul "Codului circulaţiei
rutiere" a fost prezentat spre discutare şi aprobare comisiilor de specialitate ale celor două camere ale
Parlamentului încă din anul 1992, după ce proiectul a fost aprobat de Camera Deputaţilor în 1997 el a rămas in
dezbatere la comisiile de specialitate din Senatul României pentru încă 5 ani.
în final, noul Cod Rutier (O.U.G. nr. 195 din 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 958 din 28 decembrie
2002, şi Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 58 din 31 ianuarie 2003) a
intrat în vigoare începând cu 1 februarie 2003.
Prin noile acte normative au fost aduse o serie de modificări, unele esenţiale, cu privire la regulile de
circulaţie, dar mai ales în ceea ce priveşte regimul juridic al abaterilor de la legea circulaţiei rutiere. De asemenea,
s-a realizat actualizarea tuturor termenilor utilizaţi şi armonizarea cu legislaţia din Uniunea Europeană. Mijloacele
de reglementare a circulaţiei au fost completate cu noi indicatoare, marcaje, semnale ale agentului de circulaţie şi
mesaje trimise de autovehiculele poliţiei.
Actualmente, în România circulaţia rutieră este reglementată prin următoarele acte normative:
1. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;
2. Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice;
3. STAS 1848 - 7/1985: Marcaje rutiere;
-1/1986: Indicatoare rutiere;
4. Deciziile consiliilor locale (ale prefecturilor şi ale primăriilor).
Primele 3 acte normative au un caracter general de aplicare (la fel pe întreg teritoriul României), în timp ce
ultimele nu pot avea decât un caracter local (pentru locul unde au fost date şi unde funcţionează prefectura sau
primăria respectivă).
Aceste acte normative se referă în mod direct la fenomenul circulaţiei rutiere.
Dar mai există o serie de reglementări care completează pe cele de mai sus, cu privire la elementele care
compun sistemul circulaţiei rutiere: drum, vehicul, om. Acestea sunt:
1. O.G. nr. 43/28 august'i997 privind regimul juridic al drumurilor;
8
1. Evoluţia legislaţiei cu privire la circulaţia rutieră în România

2. H.G. nr. 36/1996 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind


exploatarea şi menţinerea în bună stare a drumurilor publice, cu modificările ulterioare;

4. H.G. nr. 1028/1990 cu privire la înmatricularea şi radierea autovehiculelor şi remorcilor, cu modificările


aduse prin H.G. nr. 778/1995;
5. Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România;
6. H.G. nr. 778/1995 cu precizări privind susţinerea examenului în vederea obţinerii permisului de
conducere;
7. Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 146/17.03.1999 pentru aprobarea "Normelor de autorizare a
funcţionării centrelor de pregătire a personalului din domeniul transporturilor rutiere".
8. O.G. nr. 44/28 august 1997 privind transporturile rutiere, modificată şi completată prin Legea nr. 105 din
27 iunie 2000;
De asemenea, prin ratificarea unor acorduri internaţionale în domeniul transportului rutier, în România
acestea au dobândit caracter de lege. Dintre acestea se pot aminti:
1. Acordul European referitor la transportul internaţional al mărfurilor periculoase (ADR) de la Geneva din
30 septembrie 1957, restructurat în 2001, la care România a aderat în 1997;
2. Convenţia vamală referitoare la transportul internţional al mărfurilor, sub acoperirea carnetelor TIR, de la
Geneva din 15 ianuarie 1959, cu modificările ulterioare.
Evident, legislaţia în domeniul circulaţiei rutiere va mai fi amendată şi în viitor, dar este de remarcat faptul
că, dat fiind că societatea românească a devenit relativ stabilă şi cadrul legislativ este actualizat şi armonizat cu
legislaţia europeană, în viitorul apropiat nu se pot produce decât modificări neesenţiale.
4. FACTORUL TEHNIC - VEHICULUL

4.1. Definirea şi clasificarea vehiculelor


Vehiculul (de la "vehore" - a deplasa, în Ib. latină) reprezintă în accepţiunea circulaţiei rutiere un sistem
mecanic, destinat transportului de bunuri sau persoane ori realizării unor servicii sau lucrări, care se deplasează pe
drumurile publice.
Vehiculul care se deplasează prin mijloace proprii (este echipat cu motor pentru a se autopropulsa) se
numeşte autovehicul.
în noţiunea generală de vehicul sunt incluse atât vehiculele^ simple (cu tracţiune animală, biciclete,
vehicule trase sau împinse cu mâna) cât şi autovehiculele. în schimb, nu intră în noţiunea generală de vehicul
căruciorul de transportat copii ori sacoşa sau gemantanul cu roţi, acestea intrând în regimul de circulaţie al
pietonului.
Din punct de vedere al circulaţiei rutiere, autovehiculul este vehiculul care se deplasează prin
autopropulsare, circulă frecvent pe drumurile publice (este destinat prin construcţie să se deplaseze pe drumul
public, nu îl foloseşte doar ocazional) şi care serveşte la transportul de persoane, bunuri sau la efectuarea de
lucrări.
De remarcat că, în accepţiunea circulaţiei rutiere, ciclomotorul (definit în Codul Rutier) nu este considerat
autovehicul, deoarece păstrează caracteristicile generale ale bicicletei, deşi din punct de vedere fizic el este un
mijloc de transport care se deplasează prin autopropulsare (dispune de un motor de cel mult 50 cm1 care-i asigură
o viteză de deplasare ce nu depăşeşte 50 km/h)
De asemenea, în circulaţia rutieră este utilizat în mod distinct termenul automobil: acesta este autovehiculul
destinat transportului de bunuri sau persoane pe drumurile publice ori la tractarea pe drumul public a vehiculelor
destinate transportului de bunuri sau persoane.
Acest termen inlcude troleibuzele, adică vehiculele care sunt alimentate de la o reţea electrică, dar care nu
circulă pe şine. în schimb, nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare pentru transportul
rutier de persoane sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri este
ocazională.
Este importantă definirea acestor noţiuni, deoarece regulile de circulaţie sau mijloacele de semnalizare
rutieră se pot referi la o anumită categorie de vehicule, ceea ce impune o bună cunoaştere a lor de către
participanţii la traficul rutier (conducători de vehicule simple, de autovehicule, de coloane sau de animale, izolate
sau în turme).
Vehiculul reprezintă o componentă importantă a circulaţiei rutiere. Este considerat un factor de substanţă în
circulaţia rutieră deoarece constituie mijlocul de deplasare pe drumurile publice.
Evoluţia vehiculelor a fost determinată în mod direct de evoluţia cunoaşterii umane, având ca punct de
plecare descoperirea roţii şi continuând, după inventarea motorului cu abur (1760 - James Watt), cu apariţia
"trăsurii fără cai" - automobilul (1770 - Joseph Cugnot).
Evoluţia automobilului a fost susţinută prin apariţia motorului electric, a motorului cu ardere internă şi prin
nenumărate invenţii care au adus noi soluţii tehnice pentru sistemele automobilului.
în ceea ce priveşte evoluţia drumurilor, se poate afirma că ea a fost determinată în mod direct de evoluţia
automobilului, evident în concordanţă cu stadiul cunoaşterii în domeniul construcţiilor civile.
Vehiculul este un factor important al fenomenului circulaţiei rutiere, determinând în mod direct securitatea
circulaţiei rutiere. Ca urmare, pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii tehnice.
în ţara noastră, acesie condiţii sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 158/1994 şi Ordinul
Ministerului de Interne nr. 388/1994, unele precizări suplimentare regăsindu-se în Regulamentul de aplicare a
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (Codul Rutier).
Legislaţia impune tuturor vehiculelor, pentru transport de persoane sau bunuri ori pentru efectuarea de
servicii sau lucrări, indiferent dacă circulă permanent sau ocazional pe drumurile publice, o serie de condiţii tehnice
pentru asigurarea securităţii circulaţiei şi protecţiei mediului ambiant şi a drumurilor.
Vehiculele care fac obiectul reglementărilor rutiere se numesc vehicule rutiere şi se clasifică
astfel:
1. Autovehicule:
2. Remorci;
3. Ciclomotoare;
4. Biciclete;
5. Vehicule cu tracţiune animală;
6. Vehicule trase sau împinse cu braţele.
1. Autovehiculele sunt vehicule care se deplasează pe drum prin propulsie proprie, cu excepţia
vehiculelor care circulă pe şine şi a ciciomotoareior.

1 H.G. nr. 594/1991 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice de către autovehiculele şi remorcile care circulă
pe drumurile publice, cu modificările ulterioare;
10 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Categoria autovehiculelor cuprinde următoarele categorii: a).


Automobile; b). Tractoare; c). Motociclete;
d). Maşini autopropulsate pentru lucrări.
a). Automobile - autovehicule destinate transportului de bunuri şi/sau persoane ori tractării de remorci.
Automobilele pot fi clasificate în următoarele categorii:
• autoturisme - destinate transportului de persoane (şi al bagajelor şi/sau al bunurilor acestora), având cel
mult 9 locuri pe scaune, inclusiv al conducătorului auto. în această categorie sunt incluse şi autoturismele
combinate şi autoturismele de teren.
• autobuze - destinate şi echipate pentru transportul persoanelor şi al bagajelor acestora, având cel puţin
17 locuri pe scaune, exclusiv cel al conducătorului auto. Troleibuzul este un autobuz acţionat electric.
• autocare - autobuze destinate transportului de persoane în scopuri turistice, în condiţii de confort
deosebit, prevăzute prin construcţie cu spaţii special amenajate în afara salonului, pentru depozitarea bagajelor, şi
alte servicii.
• microbuze (sinonim: minibuze) - destinate prin construcţie transportului a 10 - 17 persoane pe scaune,
inclusiv cel al conducătorului auto, dar nu mai mult de 22 persoane pe scaune şi în picioare.
• autoutilitare - destinate transportului de bunuri, fără amenajări speciale. Pot fi: autocamioane (când
platforma din spatele cabinei este deschisă) sau autofurgoane (când platforma este închisă).
• automobile mixte - destinate transportului simultan de bunuri şi persoane, în compartimente separate.
• autorulote - destinate special pentru transportul şi cazarea de persoane, având cel mult 7 locuri (pe
scaune sau banchete, conform condiţiilor prevăzute pentru transportul de persoane).
• autospecializate - destinate transportului de bunuri sau persoane (la şi de la locul de muncă), pentru care
există amenajări sepcifice.
• autospeciale - destinate efectuării de lucrări şi/sau servicii pe drumul public, fiind dotate prin construcţie
cu echipamente specifice (în general pentru servicii "din poartă în poartă": autogunoiere, automăturători,
automacarale, etc).
b). Tractoare - autovehicule pe roţi, cu cel puţin două axe, destinate tractării ori purtării de remorci
respectiv semiremorci (autotractoare) sau efectuării de lucrări (agricole, forestiere, de construcţii, industriale).
Autotractoarele sunt rapide, în timp ce tractoarele destinate efectuării de lucrări sunt lente (au viteza maximă, prin
construcţie, de cel mult 30 km/h).
Autotractoarele se clasifică după cum preiau sau nu o parte din greutatea remorcii:
• autoremorcherele - destinate tractării remorcilor grele, cu proţap articulat, sau a unor vehicule grele, fără
a prelua din sarcina acestora, dar putând fi prevăzute cu platformă pentru lestare.
• autotractoarele cu şa - destinate numai tractării semiremorcilor, preluând o parte importantă din sarcina
acestora, prevăzute cu dispozitiv de cuplare tip şa şi pivot.
c). Motociclete - autovehicule cu două sau trei roţi (mototricicluri), al căror motor are o capacitate cilindrică
mai mare de 50 cm3, cu sau fără ataş şi/sau o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de sO km/h, a căror masă
proprie nu deoăşeşie 400 kg.
Cele care au capacitatea clindrică a motorului sub 80 cm3 şi/sau viteza maximă, prin construcţie, mai mare
de 80 km/h sunt considerate motociclete uşoare.
d). Maşini autopropulsate pentru lucrări - utilaje autopropulsate sau tractate, destinate, prin construcţie şi
echipare, efectuării unor servicii sau lucrări şi care circulă pe drum numai pentru a se deplasa de la locui de garare
la locul unde executa lucrările.
2. Remorci - vehicule fără motor, destinate, prin construcţie, să fie tractate de alte vehicule.
Remorcile se clasifică:
• după destinaţie: utilitare; agricole; speciale; specializate; rulote; pentru transport persoane; maşini
tractate pentru lucrări.
4. Factorul tehnic - vehiculul

• după modul de cuplare: normale (cu proţap); semiremorci; semiremorci agricole; pentru transport
materiale lungi: cu o roată.
3. Ciclomotoare - vehicule cu două sau trei roţi (mototricicluri), dotate cu motor cu ardere internă
având o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3, care păstrează caracteristicile generale ale bicicletei,
putând fi puse în mişcare şi cu ajutorul pedalelor, şi a căror viteză de deplasare, prin construcţie, nu
depăşeşte 50 km/h.
Această categorie include scuterele, motoretele şi mototriciclurile uşoare.
4. Biciclete - vehicule prevăzute cu două roţi şi pedale sau manivele, care se deplasează
acţionate exclusiv de forţa musculară a utilizatorilor.
Mopedele (vehicule cu două roţi, dotate cu un motor având o capacitate cilindrică de cel mult 50 cm3 şi
viteza maximă, prin construcţie, de cel mult 25 km/h) sunt asimilate bicicletelor.
5. Vehicule cu tracţiune animală - vehicule cu două sau mai multe roţi ori tălpici, care sunt puse în mişcare
şi se deplasează prin folosirea, în mod exclusiv, a forţei animalelor de tracţiune.
6. Vehicule trase sau împinse cu braţele - vehicule cu două sau mai multe roţi ori tălpici, care sunt puse în
mişcare şi se deplasează doar prin folosirea forţei braţelor.
Prezintă interes şi următoarele definiţii:
• Combinaţie de vehicule - ansamblu rutier format dintr-un autovehicul şi unul sau două vehicule tractate,
care pot fi remorci sau semiremorci.
• Tren rutier de persoane - combinaţie de vehicule formată dintr-un automobil şi o remorcă.
• Tren tutier de marfă - combinaţie de vehicule formată dintr-un autotractor sau autoremorcher şi o
remorcă pentru transport de mărfuri.
• Vehicul lung ~ vehicul sau combinaţie de vehicule având lungimea totală de cel puţin 12 m.
• Vehicul greu - vehicul sau combinaţie de vehicule având o masă totală maximă autorizată de cel puţin
7.5 tone.
• Vehicul lent - vehicul sau combinaţie de vehicule având, prin construcţie, o viteză maximă care nu
depăşeşte 30km/h.

4.2. Condiţii tehnice referitoare la gabarit şi mase


Pentru o hună desfăşurare a circulaţiei, având în vedere dimensiunile obişnuite ale benzilor de circulaţie
(lăţimea este de 3,50 m în mod obişnuit, dar uneori banda de circulaţie poate fi şi mai îngustă: 2,75 m în cazul
drumurile:' de exploatare şi de 3,00 m pentru străzile de categoria a lll-a şi a IV-a), apar o serie de condiţii pentru
vehicule:
- orice vehicul sau combinaţie de vehicule în mişcare trebuie să se poată înscrie pe o suprafaţă inelară cu
o rază exterioară de 12,50 m şi o rază interioară de 5,30 m ;
- distanta între axa articulaţiei şi limita posterioară a unui vehicul articulat nu trebuie să depăşească 12,00
m.
De asemenea, având în vedere lăţimea benzii de circulaţie şi dimensiunile la care se construiesc tunelele
podurile perte drumuri, se impun veh;cu!elor condiţii de gabarit:
- lăţimea maximă a vehiculelor este de 2,50 m (prin excepţie, pentru vehicule frigorifice având caroseria
izotermă cu pereţi groşi se admit lăţimi de maxim 2,60 m); pe categorii de vehicule, lăţimea maximă este:
- 1,00 111 pentru remorcile motocicletelor;
-1,80 m pentru motocicletele cu ataş şi motocultoare;
- 2,00 m pentru mototricicluri (motociclete cu 3 roţi);
- 2,10 m pentru remorcile autoturismelor.
- înălţimea maximă a vehiculelor (inclusiv încărcătura), ca şi a troleibuzelor cu troleele introduse în
dispozitivul o'e blocare, este de 4,00 m;
- lungimile (inclusiv încărcătura) sunt limitate pe categorii de vehicule, conform tabelului următor:
4. Factorul tehnic ■ vehiculul 12

Cu trei axe 22,0 ,

Aceste condiţii tehnice sunt respectate de către producătorii vehiculelor şi sunt verificate în cadn omologării
de tio de către autoritatea competentă - Registrul Auto Român.

4.3. Condiţii tehnice referitoare la sistemele de siguranţă ale vehiculelor


Sistemele autovehiculelor prin care conducătorul auto îşi exercită în mod direct controlul asupr regimului de
deplasare al autovehiculului se numesc sisteme de conducere. Acestea sunt:
- sistemul de direcţie, prin care este controlată traiectoria,
- sistemul de frânare, prin care este controlată viteza.
Evident, Is o analiză detaliată, există şi alţi factori care determină traiectoria sau vitez autovehiculelor:
repartiţia maselor pe punţi, caracteristicile pneurilor şi viteza autovehiculului determin traiectoria în curbe, -ar
sarcina motorului (comandată prin pedala de acceleraţie) şi treapta de vitez (adoptată prin poziţia manetei cutiei de
viteze) determină valoarea vitezei de deplasare. în plus, pri "frâna de motor" este menţinută o viteză redusă ia
coborârea pantelor iungi.
Aceste două sisteme ala autovehiculului alături de sistemul de rulare, prin care se realizeaz legătura
autovehiculului cu calea de rulare, şi sistemul de iluminare - semnalizare, prin care s realizează dezideratul 'să vezi
şi să fii văzut" în trafic, inclusiv dispozitivele de avertizare sonoră, sur sisteme de siguranţă ale autovehiculului,
deoarece ele sunt ceie care asigură depiasarea în siguranţă autovehiculului pe drumurile publice.
Sistemele de siguranţă suni ceie care realizează securitatea activă a autovehiculului, adică redu
posibilităţile de producere a accidentelor de circulaţie.
Există şi o serie de echipamente prin care este realizată securitatea pasivă a autovehicuelo unele reduc
şocui suportai de autovehicul în momentul impactului cu un alt vehicul sau cu un obstaa de pe drumul pubiic
^inclusiv din împrejurimile drumului), iar aiieie reduc "ai doiiea şoc', cel suportat d pasagerii din autovehicul. De
asemenea, autovehiculele trebuie dotate cu unele accesorii cu care s intervine aupă pioducerea acciuentuiui, în
scopui reducerii urmărilor acestuia.
Pentru realizarea unei circulaţii rutiere în siguranţă, sistemele de siguranţă ale autovehicululi trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii tehnice şi să fie menţinute într-o stare tehnic corespunzătoare.

4.3.1. ii/sternul de frânare


Prin intermediul sistemului oe frânare conducătorul auto îşi exercită funcţiile de control asupr vitezei de
deplasare, de aceea acest sistem trebuie să aibă o acţiune sigură, rapidă şi eficace.
Sistemul de frânare cu care trebuie să fie dotate vehiculele este diferit în funcţie de tipi acestora.
1. Automobilele trebuie să fie dotate cu următoarele dispozitive de frânare: a). Dispozitiv de frânare de serviciu,
care să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprire vehiculului. La autovehicule, cu excepţia tractoarelor,
dispozitivul de frânare de serviciu trebuie să aib două circuite independente, fiecare circuit frânând pe cel puţin
două roţi amplasate pe părţi diferite.
b). Dispozitiv de frânare de securitate, care să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprire vehiculului
în cazu! defectării dispozitivului de frânare de serviciu.

Autotractor cu şa şi semiremorcă:
Cu trei axe 30,0
Cu patru axe având distanţa între axe:
< 2,0 m 34,0
Combinaţii > 2,0 m 36,0
de vehicule Cu cinci şi şase axe (indiferent de
4. Factorul tehnic - vehiculul

distanţele între axe 40,0


Autoiren (autovehicul + remorca, in totai
patru axe]_ 34,0
Combinaţia având cinci sau mai multe axe 40.0
Cu trei axe 22,0
Autotractor cu şa şi semiremorcă:
Cu trei axe 30,0
Cu patru axe având distanţa între axe:
|<2,0m 34,0
Combinaţii > 2.0 m 36,0
de vehicule Cu cinci şi şase axe (indiferent de
distanţele între axe 40,0
Autotren (autovehicul + remorcă, în total
patru axe)_ 34,0
Combinaţie având cinci sau mai multe axe 40,0

Aceste condiţii tehnice sunt resoectate de către producătorii vehiculelor şi sunt verificate în cadrul
omologării de tip de către autoritatea competentă - Registrul Auto Român.

4.3. Condiţii tehnice referitoare la sistemele de siguranţă ale vehiculelor


Sistemele autovehiculelor prin care conducătorul auto îşi exercită în mod direct controlul asupra regimului
de deplasare al autovehiculului se numesc sisteme de conducere. Acestea sunt:
- sistemul de direcţie, prin care este controlată traiectoria;
- sistemul de frânare, prin care este controlată viteza.
Evident, la o analiză detaliată, există şi alţi factori care determină traiectoria sau viteza autovehiculelor:
repartiţia maselor pe punţi, caracteristicile pneurilor şi viteza autovehiculului determină traiectoria în curbe, ar
sarcina motorului (comandată prin pedala de acceleraţie) şi treapta de viteză (adoptată prin poziţia manetei cutiei de
viteze) determină valoarea vitezei de deplasare. în plus, prin "frâna de motor" este menţinută o viteză redusă la
coborârea pantelor lungi.
Aceste două sisteme ale autovehiculului alături de sistemul de rulare, prin care se realizează legătura
autovehiculului cu calea de rulare, şi sistemul de iluminare - semnalizare, prin care se realizează dezideratul ''să
vezi şi să fii văzut" în trafic, inclusiv dispozitivele de avertizare sonoră, sunt sisteme de siguranţă ale autovehiculului,
deoarece ele sunt cele care asigură deplasarea în siguranţă a autovehiculului pe drumurile publice.
Sistemele de siguranţă sunt cele care realizează securitatea activă a autovehiculului, adică reduc
posibilităţile de producere a accioenleior de circulaţie.
Există şi o serie de echipamente prin care este realizată securitatea pasivă a autovehicuelor: unele reduc
şocui suportai" ce autovehicul în momentul impactului cu un alt vehicul sau cu un obstacol de pe drumul public
(inclusiv din împrejurimile drumului), iar alieie reduc "al doilea şoc", cel suportat de pasagerii din autovehicul. De
asemenea, autovehiculele trebuie dotate cu unele accesorii cu care se intervine după pioducerea accioentului, în
scopul reducerii urmărilor acestuia.
Pentru realizarea unei circulaţii rutiere în siguranţă, sistemele de siguranţă ale autovehiculului trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii tehnice şi să fie menţinute într-o stare tehnică corespunzătoare.

4.3.1. Sistemul de frânare


Prin intermediul sistemului oe frânare conducătorul auto îşi exercită funcţiile de control asupra vitezei de
deplasare, de aceea acest sistem trebuie să aibă o acţiune sigură, rapidă şi eficace.
Sistemul de frânare cu care lieouie să fie dotate vehiculele este diferit în funcţie de tipul acestora:
1. Automobilele trebuie să fie dotate cu următoarele dispozitive de frânare: a). Dispozitiv de frânare de serviciu, care
să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprirea vehiculului. La autovehicule, cu excepţia tractoarelor,
dispozitivul de frânare de serviciu trebuie să aibă două circuite independente, fiecare circuit frânând pe cel puţin
două roţi amplasate pe părţi diferite.
b). Dispozitiv de frânare de securitate, care să permită reducerea progresivă a vitezei şi oprirea vehiculului
în cazul defectării dispozitivului de frânare de serviciu.
c). Dispozitiv de frânare de staţionare, care să permită menţinerea în starea oprită a vehiculului încărcat pe
un drum cu înclinare de 20% chiar şi în absenţa conducătorului auto. Sistemul de acţionare mecanică nu trebuie să
permită deblocarea accidentală a dispozitivului de frânare.
Sistemul de frânare trebuie dotat cu dispozitiv de avertizare care să atenţioneze conducătorul auto asupra
eventualelor defecţiuni la dispozitivul de transmitere a comenzii frânei de serviciu.
4. Factorul tehnic ■ vehiculul 14

B. Autobuzele cu masă maximă autorizată mai mare de 5.500 kg şi celelalte autovehicule şi


remorci cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 9.000 kg trebuie să fie dotate şi cu dispozitiv
de frânare adiţional de încetinire cu acţiune variabilă (cu clapetă de obturare a eşapamentului,
electromagentic sau hidraulic).
C. Autotractoarele cu masă maximă autorizată de peste 8.000 kg şi celelalte vehicule cu o masă
totală maximă autorizată de peste 12.000 kg şi care depăşesc de cel puţin două ori masa proprie trebuie
să fie echipate cu oispozitive de corectare automată a forţelor de frânare în funcţie de sarcină, cel puţin
pe axa din spate, sau alte dispozitive cu acţiune similară.
D. Motocicletele şi ciclomotoarele trebuie prevăzute cu două dispozitive de frânare care
acţionează, unul cel puţin asupra roţii sau roţilor din spate (în cazul mototriciclurilor), iar celălalt asupra
roţii din faţă.
Dacă motocicleta are ataş, echiparea cu dispozitiv de frânare a ataşului este obligatorie numai în situaţia în
care nu se poate realiza eficacitatea de frânare prescrisă.
Aceste oispozitive trebuie să realizeze reducerea progresivă a vitezei şi oprirea vehiculului.
E. Remorcile trebuie dotate cu un dispozitiv de frânare de serviciu care să permită reducerea
progresivă a vitezei şi oprirea vehiculului.
De asemenea, trebuie dotate cu un dispozitiv de frânare de staţionare care să permită menţinerea în stare
oprită inclusiv pe un teren înclinat cu 18%, chiar şi atunci când se află decuplate de autovehiculul trăgător,
Echipamentul de frânare trebuie să asigure oprirea automată a remorcii în cazul ruperii, în timpul mersului,
a dispozitivului de frânare (este şi cazul decuplării accidentale a remorcii de autovehiculul trăgător). Această
condiţie nu se aplică remorcilor cu axă simplă sau cu axă dublă având distanţa dintre axe de cel mult 1,00 m şi a
căror maximă totală maximă autorizată nu depăşeşte 1.500 kg şi sunt prevăzute cu o legătură suplimentară (cablu).
Echipamentul de frânare nu este obligatoriu la semiremorcile cu masa totală maximă autorizată mai mică
de 750 kg şi care nu depăşeşte jumătate din totalul masei proprii a vehiculului trăgător plus 75 kg (masa standard a
conducătorului).

4.3.2. Sistemul de direcţie


Sistemul de direcţie permite conducătorului auto să-şi exercite acţiunea de conducere prin determinarea
traiectoriei pe care se deplasează autovehiculul.
Sistemui de direcţie trebuie să permită o conducere uşoară şi sigură a vehiculului, atât pe direcţie rectilinie
câl şi în viraj. în toate condiţiile de exploatare normală, până la viteza sa maximă prin construcţie, sau în căzu!
remorcilor, până la viteza maximă autorizată tehnic de constructor.
In sistemul de direcţie nu sunt admise jocuri libere, de aceea elementele cu mişcare relativă sunt prevăzute
cu posibilitatea compensării jocului (ex., mecanismul casetei de direcţie comportă un element elastic de preluare a
jocului).
La automobile, motociclete şi ciclomotoare sistemul de direcţie trebuie să asigure menţinerea direcţiei de
deplasare rectilinie şi revenirea pe direcţie rectilinie după executarea unui viraj, dacă acţiunea conducătorului a
încetat (pentru aceasta, axele în jurul cărora pivotează roţile directoare şi axele de rotaţie aie roţilor sunt dispuse
faţă de vehicul cu anumite unghiuri de stabilizare).
Sistemui de direcţie al autovehiculelor poate fi prevăzut cu un sistem de amplificare a efortului
(servodirecţie). Acesta este obligatoriu pentru autovehicule având o sarcină maximă autorizată pe puntea directoare
mai mare de 4.500 kg. caz în care trebuie să existe şi o legătură mecanică pentru asigurarea controlului direcţiei ÎVi
căzui defectării echipamentului de amplificare.
Sistemul de direcţie al remorcilor trebuie să fie robust, astfel încât să asigure acestora menţinerea unei
traiectorii de deplasare stabile, fără pendulări faţă de traiectoria autotractorului.
Autovehiculele şi combinaţiile de vehicule trebuie astfel construite încât să permită un diametru de viraj între
borduri de 20 m, iar la deplasarea într-o curbă cu raza exterioară de 12,5 m să descrie o coroană circulară cu o
lăţime de maxim 7,20 m (sau să se poată deplasa între ziduri concentrice cu diametrul exterior de 25.0 m şi
diametrul interior de 10,6 m).

4.3.3. Sistemul de rulare


Sistemul de rulare comportă roţile şi elementele de rezemare a acestora pe fuzetă (rulmenţii).
Roţile automobilelor, motocicletelor, ciclomotoarelor, tractoarelor şi remorcilor acestora, precum şi ale
maşinilor pentru lucrări trebuie dotate cu anvelope pneumatice ale căror capacităţi de încărcare şi dimensiuni să fie
corespunzătoare performanţelor de capacitate şi viteză ale vehiculului.
Roţile vehiculelor şi remorcilor trebuie să fie echilibrate static, iar roţile autovehiculelor a căror viteză
maximă legală depăşeşte 60km/h trebuie să fie echilibrate şi dinamic.
La automobile trebuie să fie posibilă montarea de lanţuri antiderapante, cel puţin pentru o punte motoare.
4. Factorul tehnic - vehiculul

Toate vehiculele trebuie să aibă afişa-e la loc vizioil presiunile de umflare a pneurilor stabilite de
constructor.
Adâncimea profilului benzii de rulare a anvelopei este limitată:
- pentru automobie, remorcile acestora, motociclete şi ciclomotoare: min. 1,6 mm;
- pentru tractoare şi maşini pentru lucrări, având pneuri sub 20 ţoii - min. 2 mm, iar pentru pneuri mai mari -
min 4 mm.
Roţile aceleiaşi axe trebuie să aibă pneuri cu aceleaşi dimensiuni, structură şi profil al benzii de
rulare.
La automobilele a căror viteză maximă este mai mare 40 km/n, toate pneurile vor avea aceeaşi structură
(radială sau oiagonală).
Automobilele, motocicletele, tractoarele precum şi remorcile acestora trebuie dotate în dreptul roţilor cu aripi
oe protecţie, iar la roţile din spate cu apărători de noroi.

4.3.4. Sistemul de iiuminare - semnalizare


Ecnipamentele de iluminare şi semnalizare luminoasă pentru dotarea autovehiculelor şi remorcilor acestora
sunt prevăzute în Regulamentul nr. 48 ECE-ONU şi în Directiva UE 76/756/CEE, iar pentru dotarea tractoarelor - în
Regulamentul nr. 86 ECE-ONU.
Echipamente e trebuie astfel arnolasate şi reglate încât să nu deranjeze pe ceilalţi participanţi la trafic, să
fie vizibile si să nu se influenţeze reciproc, chiar dacă sunt amplasate în acelaşi bloc optic.
Echipamentele pereche trebuie să fie amplasate la aceeaşi înălţime faţă de calea de rulare şi simetric fata
de axa longitudinală a vehiculului să aibă aceeaşi culoare, aceleaşi caracteristici şi, cu excepţia indicatoarelor de
d;recţie, să se aprindă simultan.
AutomoDilele şi tractoarele trebuie cotate după cum urmează:
a). în faţă obligatoriu:
- două sau paxru faruri cu lumină de drum, albă sau galben-selectiv, care să asigure vizibilitatea necesară
pe o lungime Tiare înainte (s-a renunţat ia precizarea "să ilumineze drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanţă de
minim 100 m" deoarece acum farurile sunt mult mai eficace). La tractoare lente, condiţia aceasta este facultativă.
- două faruri cu lumina oe întâlnire, aloă sau galben-selectiv (s-a renunţat la precizarea "să ilumineze
drumul pe c cistanţâ oe ;.el puţin 30 metri, fără însă să împiedice vederea celorlalţi participanţi la traficul rutier''
deoarece au crescut distantele de iluminare printr-o mai bună organizare a fasciculului luminos). Tractoarele lente,
echipate pentru montarea frontală a uneltelor, pot fi echipate cu patru faruri.
- două lămpi de poziţie cu lumina albă {.a tractoarele lente pot fi patru).
- două lămpi de gabarit, cu lumină aloă, care să indice gabaritul în lăţime şi înălţime, pentru automobile cu
lăţimea mai rnare de 2,10 m.
- două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben-auto intermitentă, ce pot fi combinate şi cu lămpile
laterale, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers.
b), în faţă, facultativ:
- două faruri de ceaţă, cu lumină albă sau galben-selectiv, care să îmbunătăţească iluminarea înainte în
condiţii de ceaţă.
- două farun pentru circulaţia de zi, cu lumină albă, care pot fi combinate sau încorporate împreună cu
farurile cu lumină de drum şi de întâlnire.
- doi catadrioptri netriunghiulari de culoare albă;
- două lămpi de gabarit de culoare albă, pentru automobile având lăţimea de 1,80-2,10 m. Toate tipurile de
faruri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive pentru reglajul de orientare (pe
orizontală), iar farurile cu lumină de întâlnire, atunci când este cazul, şi cu dispozitiv de reglare pe verticală în
funcţie ue încărcarea autovehiculului, c). în spate, obligatoriu:
- două lămpi de poziţie cu lumină roşie, care să indice prezenţa ş; lăţimea vehiculului privit din
spate.
- unul sau două faruri de mers înapoi, cu lumină albă, care să lumineze drumul şi să-i avertizeze pe ceilalţi
participanţi la trafic că vehiculul se deplasează înapoi sau va începe această manevră, şi care pot fi combinate cu
semnalul intermitent al lanternelor de direcţie şi/sau cu un semnal intermitent sonor.
- oouă lămp. stop de frânare cu lumină roşie (cu un nivel sau două nivele de intensitate - de zi şi de
noapte), care să-i avertizeze pe ceilalţi partipanţi la trafic, aflaţi în spatele autovehiculului, că se frânează.
Actualmente s-a introdus obligativitatea montării lămpilor, sau a unei lămpi suplimentare, la o anumită înălţime faţă
de calea de rulare pentru ca manevra de frânare să poată fi observată nu numai de conducătorul umiătoruiui
vehicul, ci de toţi conducătorii din coloană.
- una sau două lămpi de ceaţă, cu lumină roşie (facultativ, la tractoarele lente), pentru ca autovehiculul să
fie mai vizibil pentru vehiculele care vin din spate.
- una sau mai multe lămpi cu lumină albă, care să asigure iluminarea corespunzătoare a plăcii de
înmatriculare.
4. Factorul tehnic ■ vehiculul 16

- două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru automobile având lăţimea mai mare de 2,10 m (facultative,
pentru cele cu lăţimea de 1,80 - 2,10 m).
- două lărnpi indicatoare de direcţie, cu lumină galben-auto intermitentă, ce pot fi combinate şi cu lămpile
laterale, care semnalizează intenţia conducătorului de a schimba direcţia de mers.
- doi catadioptrl netriunghiulari de culoare roşie (uneori pot fi patru), d). în
anumite cazuri:
- avertizor oe avane, care realizează funcţionarea simultană a lămpilor de direcţie pentru a semnaliza
pericolul pe care îl reprezintă autovehiculul în pană, staţionat forţat pe carosabil.
- catadioptii laterali netriunghiulari, de cuioare galben-auto, dacă automobilul are o lungime mai mare de 6
m.
- avertizor luminos, care permite acţionarea, pentru intervale scurte de timp, a farurilor de drum sau de
întâlnire pentru avertizarea participanţilor la trafic ce vin din sens opus asupra unui pericol pe drumul public sau a
celor aflaţi în faţa autovehiculul, de apropierea acestuia.
- lanterne de poziţie, cu lumină galben-auto, pentru autovehiculele cu o lungime mai mare de 6,0
m.
- două lămpi de parcare (staţionarei faţă şi spate, cu lumină albă pentru faţă şi lumină roşie pentru tapate.
Remorcii* aulomobiletot şi tractoarelor trebuie dotate după cum urmează: a). ,n faţă;
- două lămpi de poziţie, cu lumină albă, montate la o înălţime ce nu depăşeşte 1,50 m (sau maxim 2,10 m,
dacă forma caroseriei nu permite acest lucru), obligatorii pentru remorcile cu o lăţime de peste 1,60 m şi facultative
pentru remorcile mai înguste.
- două iămpi de gabarit, cu lumină albă, pentru remorcile cu o lăţime mai mare de 2,10 m şi care depăşesc
în la era! cu mai mult de 0,4 m lămpile de gabarit ale vehiculului tractor.
- doi catadiopiri netriunghiulari, de culoare albă. b). in
spate:
- două lămpi de poziţie, cu lumină albă roşie.
- unul sau două faruri de mers înapoi, cu lumină albă, facultativ.
- două lămpi de frânare (stop), cu lumină roşie.
- una sau două lămpi de ceaţă, cu lumină roşie (facultativ, pentru remorcile lente).
- una sau mai multe lămpi, cu lumină albă, pentru placa de înmatriculare.
- două lămpi de gabarit, cu lumină roşie, pentru remorcile cu o lăţime mai mare de 2,10 m.
- două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină gaiben-auto intermitentă, şi, facultativ, pentru remorcile cu o
lungime mai mare de 6,00 m, o lampă laterală indicatoare de direcţie.
- doi catadioptri netriunghiulari de culoare roşie.
Remorcile tieouie dotate şi cu catadioptri laterali de culoare galben-auto, numărul acestora fiind în funcţ.e
de lungimea vehiculului.
Motocicletele şi ciciomoioarele trebuie să fie dotate astfel: a). în
faţă:
- unul sau două faruri cu lumină de drum.
- un far cu lumină de întâlnire.
- una sau două lămpi de poziţie, de culoare albă. b). în
spate;
- o lampă de poziţie, de culoare roşie.
- una sau două lămpi de frânare (stop), oe culoare roşie.
- o lampă, cu lumină albă, pentru iluminarea plăcii de înmatriculare.
- un cataoioptru netriunghiular, de culoare roşie, c)
Lateral:
- două lămpi indicatoare de direcţie, cu lumină gaibenâ.
Ataşul motocicletei trebuie dotat în fată cu o lampă de poziţie şi un catadioptru netriunghiular, iar în spate cu
o lampă de poziţie o lampă de frânare, un catadioptru netriunghiular şi o lanternă de direcţie.
Remorca motocicletei, care poate fi doar cu o axă, trebuie să aibă în faţă doi catadioptri netriunghiulari, iar
fn spate aceleaşi dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă ca la motociclete şi, în plus, un catadioptru
triunghiular.
Bicicletele trebuie să fie echipate în fată cu lumină de culoare albă sau galbenă, iar în spate cu lumini de
culoare roşie si cal puţin un element refeiectorizant, vizibil, de aceeaşi culoare.
Vehiculele cu tracţiune animală trebuie să fie dotate, în faţă cu doi catadioptri de culoare albă, iar în spate
cu coi catadioptri de culoare roşie, montaţi cât mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului.
Pe timpul nopţii sau ziua, atunci când plouă torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte
condiţii meteorologice care reduc vizibilitatea, vor fi dotate, în plus, pe partea laterală stângă cu o lumină de culoare
alba sau galbenă.
4. Factorul tehnic - vehiculul

Pe hamaşamentul animalului trăgător trebuie aplicate materiale reflectorizante pentru a-l face cât mai vizibil
în trafic.
Vehiculul tras sau împins cu mâna trebuie să fie prevăzut, în faţă şi în spate, cu dispozitive reflectorizante
omologate, de culoare albă. respectiv roşie.
Este interzisă echiparea vehiculelor cu alte dispozitive de iluminare şi semnalizare luminoasă, sau care emit
lumini oe aitâ culoare sau intensitate. Sunt exceptate de ia această interdicţie următoarele vehicule:
- autovehiculele po'iţiei, care vor fi echipate cu unul sau două dispozitive cu lumini giratoare de culoare
albastră şi roşie şi cu dispozitiv luminos pentru transmiterea unor mesaje variabile.
- autovehiculele Ministerului Apărării Naţionale, destinate controlului circulaţiei autovehiculelor din parcul
propriu, precum ş cele ale salvării, jandarmeriei, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi cele ale
Serviciului pentru Protecţie şi Pază, inscripţionate ca atare, care vor fi dotate cu dispozitive speciale, cu lumini
giratoare de culoare albastră.
- autovehiculele destinate stingerii indendiilor, care vor fi echipate cu lumini giratoare de culoare
roşie.
- autovehiculele cu gabarite sau mase depăşite, ori care însoţesc asemenea autovehicule, cele care
transportă substanţe periculoase, cele destinate întreţinerii, reparării sau executării unor lucrări de drumuri,
curăţeniei străzilor sau tractării autovehiculelor rămase în pană, precum şi alte autovehicule aparţinând unităţilor
autorizate de Inspectoratul General al Poliţiei, care vor fi echipate cu lumini giratoare de culoare galbenă.

4.3.5. Dispozitive de avertizare sonoră


Autovehiculele care prin construcţie dezvoltă o viteză mai mare de 10 km/h trebuie echipate cu un dispozitiv
de avertizare sonoră, care să emită un ton sau un acord de intensitate suficient de mare, continuu şi uniform,
conform standardelor.
Vehiculele de poliţie, ale pompierilor, ale Ministerului Apărării Naţionale, destinate controlului circulaţiei,
ceie ale jandarmeriei, destinate Intervenţiilor, pot fi echipate cu dispozitive de avertizare sonoră cu două sau mai
multe tonuri alternante şi sirene de avertizare.
Automobilele salvării pot fi echipate cu sirene de avertizare.
Este interzisă echiparea vehiculelor cu alte dispozitive de avertizare sonoră decât cele prevăzute de lege.

4.4. Amenajări şi accesorii obligatorii


Pentru creşterea siguranţei circulaţiei, sunt obligatorii o serie de amenajări interioare sau exterioara
- autoturismele şi autovehiculele cu masa totală maximă autorizată până la 3.500 kg trebuie dotate cu
mânere de susţinere la viraj pentru locul însoţitorului şi pentru ocupanţii locurilor din stânga şi dreapta spate;
- spătarele scaunelor dh faţă ale automobilelor cu masa totală maximă autorizată sub 3.500 kg trebuie
prevăzute 'M rezemătoare de cap care să se poată regla prin ridicare;
- autoturismele trebuie dotate cu centuri de siguranţă cu trei puncte de ancorare pentru locurile din faţă şi
locurile laterale spate şi cel puţin două puncte de ancorare pentru locurile din mijloc din spate. Se recomandă certuri
cu ajustare automată (pentru copiii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălţimea sub 150 m centurile de siguranţă vor fi
adaptate greutăţii şi dimensiunilor lor), iar pentru transportul copiilor sub 3 ani sunt obligatorii dispozitive de reţinere
omologate.
- parbrizul nu trebjie să micşoreze sau să deformeze imaginea văzută prin el şi să aibă o transparenţa de
ce! puţin 7J%.
- autovenic-jieie trebjie ootaie cu oglinzi retrovizoare interioare şi exterioare (atenţie, obiectele văzute în
oglinzile etrovizoare, mai ales pe poziţia 'noapte", sunt mai apropiate decât par).
- autovehiculele Lreouie dotate cu dispozitiv de ştergere a geamului parbriz şi a geamului lunetă, instalaţi,
de spaiaie, (ie dezaburire şi dezgheţare a acestora şi apărători de soare pentru conducătorul auto.
Accesoriile obligatorii sunt:
- aparat tanograf (aparat care înregistrează grafic viteza automobilului în funcţie de timp) sau vitezometru
(care indica Viteza ia un moment dat) peruru autovehiculele care depăşesc viteza de 40 km/h prin construcţie;
-dispozitiv antifurt ia autoturisme, motociclete şi ciclomotoare (nu se referă la alarme auto, ci la dispozitivele
care blochează volanul sau ghidonul la rotirea acestora în lipsa cheii în contactul general electric);
- dispozitiv cie cuplare omologat pentru autovehiculele trăgătoare şi semiremorcile acestora şi dispozitiv de
lepătuvâ;
- pentru automobile şi tractoare: triunghi de presemnaiizare, trusă medicală, cric, cheie pentru roţi, roată de
rezervă st'ngător de incendiu;
- două cale pentru blocarea roţilor din spate pentru autovehiculele mari, tractoare şi remorci;
- semnul distinctiv (semnul exclamării de culoare neagră pe un cerc de culoare porocalie) pentru
conducătorii de autovehicule începători (cu o vechime în conducere auto sub un an), aplicat pe parbriz şi pe lunetă.
4. Factorul tehnic ■ vehiculul 18

4.5. Inspecţia tehnică periodică


Conform H.G. nr. 594/02.09.1991, cu modificările ulterioare, autovehiculele şi remorcile acestora pot circula
pe drumurile publice din România numai dacă starea lor tehnică corespunde normelor şi standardelor naţionale de
siguranţă rutieră şi protecţie a mediului înconjurător.
Pentru a putea fi menţinute în circulaţie, autovehiculele şi remorcile înmatriculate vor fi supuse periodic, de
către proprietari, unei inspecţii tehnice, după cum urmează:
a) la ce.' muti 6 !unl: autoturismele folosite ca taximetre, microbuzele şi autobuzele, precum şi
autovehiculele destinate învăţării conducerii;
b) la cel mult 1 an: automobilele utilitare, mixte, specializate şi speciale, autoremorcherele şi remorcile
acestora, având masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t, precum şi tractoarele rutiere şi remo rcile
acestora;
c) la cel mult 2 ani: autoturismele, autorulotele. motocicletele şi remorcile acestora,
ciclomotoarele, precum şi autoinobilele prevăzute ia Iii. b) având masa totală maximă autorizată sub 3,5
t şi remorcile acestora.
Autovehiculele prevăzute la punctul a) se supun primei inspecţii tehnice după un an dacă sunt noi la data
primei înmatriculări.
Se inspectează din punct de vedere tehnic, înainte de a fi repuse în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi
tramvaiele circa le-au .:ost efectuate reparaţii capitale şi cele care, în urma unor evenimente, au avut avarii grave la
mecanismul de direcţie, instalaţia de frânare sau la structura de rezistenţă a caroseriei sau saşiului.
Autovehiculele care transportă încărcături periculoase trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice şi de
agreere, stabilite pnn Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR),
încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994.
Prin RNTR 1 (Replementări privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere, înmatriculate, în normele
tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi folosinţa conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică
periodică - [11, 21J) s-au stabilit cerinţele, procedura şi aparatura necesară efectuării inspecţiilor tehnice periodice
i'lTP) pentru aprecierea fără demontare a stării tehnice a vehiculelor.
In aceste staţii nu se efectuează reparaţii (singurele operaţii de reglaj care se fac sunt: reglarea mersului
încet în gol la motoarele cu carburator pentru analiza gazelor de evacuare la acest regim de funcţionare al
motorului, si reglarea poziţiei farurilor,
Staţiile de insoeciie tehnică sunt autorizate de către Registrul Auto Român, organism tehnic specializat,
desemnat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Dacă vehiculul corespunde normelor prescrise, staţia de inspecţie tehnică consemnează în anexa
certificatului de înmatriculare data până la care trebuie efectuată următoarea inspecţie tehnică (înscrisul este
protejat crin aplicarea unei folii de "secretizare") şi se aplică ecusonul de inspecţie tehnică pe placa oe
înmatriculare.
Ecusoanele vor avea fondul colorat, culoarea fiind diferită de la un an la altul: 2003 - galben, 2004 - roşu,
2005 •• verde 2006 - portocaliu, 2007 - albastru, după care succesiunea se va relua.
Dacă starea tehnică a vehiculului nu corespunde în totalitate normelor prescrise, staţia va permite circulaţia
pe o perioadă de maxim 3G zile, timp în care vehiculul va reveni, după remedierea stării tehnice, pentru verificarea
doar a sistemelor care nu au corespuns din punct de vedere tehnic (se va plăti doar pentru aceste verificări).
Dacă vetiicuiui nu revine în termenul termenul prevăzut, inspecţia tehnică va fi reluată în întregime (iar plata
va fi integrală).
4.6. înmatricularea, înregistrarea şi radierea din circulaţie a autovehiculelor şi remorcilor
Toate autovehiculele sau remorcile care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculate în
circulaţie, adică să fie înscrise în evidenţa poliţiei, în conformitate cu dispoziţiile legale.
în baza înmatriculării se atribuie un număr de înmatriculare (de fapt un cod, deoarece conţine mai multe
elemente) care se va aplica pe plăcuţele ce se fixează obligatoriu pe autovehicul sau remorcă şi se eliberează un
certificat de înmatriculare.
înmatricularea poate fi: permanentă, temporară, provizorie sau pentru probe.
Se înmatriculează nurnai autovehiculele şi remorcile omologate, potrivit legii, de către Regia Autonomă
"Registrul Auto român". Orice vehicul care, prin construcţie, poate circula cu o viteză mai mare de 6 km/h (viteza de
deplasare a pietonului), trebuie să fie omologat.
Omclogar?;? pentru circulaţie poate fi:
1. Individuală: se acordă pentru autovehiculele şi remorcile care au fost anterior înmatriculate în alte ţări.
pentru cele noi, construite în tară sau importate in serie mai mică de 1C bucăţi de acelaşi tip pe an, precum şi
pentru cele construite din piese oetaşale;
2. De tip: se acoraă pentru autoveniculele şi remorcile noi, construite în ţară sau importate în serie mai
mare de 10 bucăţi pe ar..
4. Factorul tehnic - vehiculul

Omologarea se acordă doar dacă tipul de vehicul corespunde normelor tehnice de siguranţă şi protecţie a
mediului înconjuratei', eliberându-se "certificatul de omologare" pentru omologarea individuală sau, respectiv,
'cartea de identitate a vehiculului" pentru omologarea de tip.
Scoaterea din evidenţă a autovehiculelor sau remorcilor poadâ numele de radiere din circulaţie.
Operaţiunea de radiere a unui autovenicui sau a unei remorci se face la cererea titularului şi constă în
retragerea numărului şi certificatului de înmatriculare, finalizându-se prin atribuirea unui certifica - de radiere (în
baza căruia nu se mai plătesc taxeie pentru circulaţie).
Executarea operaţiunilor de înmatriculare şi radiere, precum şi ţinerea evidenţei autovehiculelor
înmatriculate sunt în competenţa Ministerului oe interne, respectiv a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a
Persoanei cu exceoţule orevăzute de lege (vehiculele Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministeiului de Interne ş<
ale regiilor autonome de transport local).
Evidenţele Ministerului de Interne sunt deosebit de utile organelor administraţiilor publice pentru pentru
sistematizarea urbanistică şi pentru dimensionarea reţelei de drumuri, cât şi poliţiei - pentru identificarea vehicuieior
furate, a celor implicate în accidente rutiere, etc.
1. înmatricularea oermanentă.
Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent la inspectoratele de poliţie judeţene sau la Direcţia
Generală de l:ciiţie a municipiului Bucureşti in raza căreia oroprietarii îşi au domiciliul (sediul) ori reşedinţa, în cazul
cetăţenilor străini.
Codul pentru înma' ricularea permanenta centine:
- indicativul auto ?>l judeţului (din două litere) sau al municipiului Bucureşti (litera B);
- un grup de 2 cil ie. de ia 0'. la 99;
- o combinaţie de 3 litere de 'a AAA ia 7.7.7. (mai puţin combinaţiile ce sugerează expresii jenante).
Ultimele două combinaţi' nu pot fi considerate "factori de multiplicare". deoarece ele nu se acordă în ordine,
existând posibilitatea satisfacerii unor preferinţe în acest sens.
Autovehiculele şi remorcile aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne pot fi
înmatriculate şi ia aceste ministere
T
ramvaiele şi troleibuzele se înmatriculează ia persoanele juridice care le întreţin.
2. înmatricularea temporară.
Se realizează pentru autovehiculele şi remorcile care:
- urmează să f.e scoase definitiv din România ia cererea persoanelor interesate;
- sur/ Importate în regim ternporar în România. Dotrivit legii;
- sunt de provenienţă străină, comercializate în România în sistem leasing.
4. Factorul tehnic - vehiculul 20

Codul de înmatriculare temporară conţine indicativul judeţului şi un număr de la 101 la 9999, iar pe o zonă
cu fond roşu este înscrisă o fracţie având la numărător ultimele două cifre ale anului şi la numitor numărul lunii. în
cifre arabe, simbolizând termenul la care autorizaţia expiră.
3. înmatricularea provizorie sau pentru probe
Până la înmatricularea permanentă sau temporară, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, autovehiculele şi
remorcile acestora pot fi înmatriculate provizoriu.
Autovehiculele şi remorcile înmatriculate provizoriu sau pentru probe nu pot fi folosite la transportul
comercial de bunuri sau persoane (deci nu pot obţine licenţă de transport) şi pot circula numai pe rute stabilite de
autoritatea competentă.
Autorizaţia provizorie dă dreptul titularului de a circula numai pe teritoriul României.
Codul de înmatriculare provizorie conţine indicativul judeţului şi un grup de 4-5 cifre, prima fiind cifra zero.
înmatiicu.siea pentru probe se realizează pentru:
- autovehiculele şi temorciie care efectuează probe în vecerea omologării;
- autovehiculele şi remorcile care se comercializează, în vederea probelor solicitate de clienţi, într-un volum
de vânzări de cel puţin 5 bucăţi pe lună;
- autoşasiuri care efectuează deplasări de la unităţile constructoare la cele care le carosează.
- autovehicule care participa la concursuri automobilistice pe teritoriul României. Certificatele de
înmatriculare pentru probe sunt valaDile cel mult un an de la data eliberării. Codul de înmatriculare pentru
probe se compune din indicativul judeţului, un număr de ordine de
3 - 4 cifre şi înscrisul "PROBE".
Un caz special îl constituie autovehiculele apa/ţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi
persoanelor străine cu statut diolomatic care îşi desfăşoară activitatea în România, care se înmatriculează la
cerere, cu aviz'jl Ministerului de Externe.
Numărul oe înmatriculare cuprinde:
- un grup ,le două litere - CD, CO sau TC, după caz, semnificând "Corp Diplomatic", "Oficiu Consular',
respectiv 'Corp Tehnic'';
- un grup de trei cifre - codul ţării reprezentate diplomatic în România;
- un grup de trei cifre - numărul de ordine al înregistrării.
In ceea ce priveşte automobilele importate, actualmente ele trebuie să îndeplinească normele Euro 3,
astfel că ţiu'.omomobilaie second-hand importate DOt fi înmatriculate dacă sunt fabricate după anul 1999 sau 2000
'in cazul schimbării oricăror date referitoare la proprietar sau vehicul, titularul certificatului de înmatriculare
este obligat sâ solicite autorităţii emitente eliberarea unui nou astfel de document în termen de cel mult 30 da ziie
de 'a data care a survenit modificarea.
5. OMUL - CONDUCĂTORUL SISTEMULUI
CIRCULAŢIEI RUTIERE

Omul - factorul uman - constituie elementul cel mai important al circulaţiei rutiere, datorită dublei sale
calităţi: el crează acest sistem, îl optimizează, îl ţine sub control, dar tot el este şi beneficiarul acestuia, în calitate de
participant la traficul rutier.
în calitate de participant direct la circulaţia rutieră, omul poate fi întâlnit în diverse ipostaze:
- conducător de vehicul, de la cel mai simplu - tras sau împins cu bretele, la cel mai modern autovehicul;
- pieton;
- însoţitor de animale, izolate sau în turmă;
- pasager;
Ca urmare, omul are rolul principal în desfăşurarea circulaţiei rutiere în condiţii de securitate. Acest lucru
este confirmat şi de statistici, din care rezultă că factorul uman este responsabil pentru producerea a peste 90% din
accidentele rutiere (după care urmează vehiculul, şi, în final, drumul).
în ceea ce priveşte factorul uman, se apreciază că ponderea cea mai mare în producerea accidentelor
rutiere revine conducătorilor de autovehicule, dat fiind că aceştia au responsabilităţi multiple, precizate în legislaţia
rutieră:
- să aibă o bună condiţie fizică şi psihică atunci când conduc;
- să menţină autovehiculele într-o stare tehnică corespunzătoare;
- să respecte regulile de circulaţie.
Privind retrospectiv, în "Regulamentul pentru trăsurile publice" din 20 septembrie 1886 sunt prevăzute
pentru prima dată obligaţii pentru conducătorii de trăsuri, cu privire la îmbrăcăminte, comportarea faţă de muşterii,
îngrijirea cailor, îngrijirea trăsurilor, viteza de deplasare, etc.
în prezent, conducătorii de autovehicule trebuie să respecte prevederile legislaţiei rutiere, cuprinse în Codul
Rutier (Ordonanţa şi Regulamentul), dar şi în diverse acte normative cu privire la examinările medicale şi
psihologice periodice ale conducătorilor auto, verificările tehnice ale autovehiculelor şi asigurările de bunuri şi
persoane.

5.1. Caracteristici fizice şi psihice ale conducătorului auto


Ideea potrivit căreia nu toţi oamenii sunt potriviţi pentru o anume îndeletnicire este foarte veche, fiind
prezentată explicit în cunoscutul dialog al lui Platon, "Statul". Aceste "daruri naturale" pe care le comentează Platon
sunt nişte aptitudini, adică însuşiri psihice şi fizice relativ stabile care-i permit omului să efectueze cu succes
anumite activităţi.
Aceste însuşiri sunt nu numai înnăscute (cum susţine Platon), ci şi rezultatul educaţiei şi al mediului.
Şi în domeniul circulaţiei rutiere, trăsăturile fizice şi psihice ale conducătorului auto sunt rezultatul dezvoltării
însuşirilor ereditare, într-un anumit mdiu, prin procesul educaţiei, ceea ce justifică eforturile care se fac pentru
continua educaţie rutieră a participanţilor la trafic, prin diverse mijloace.
Lipsa unei aptitudini nu conduce automat la insuccesul practicării unei profesiuni, deoarece pentru aceasta
concură şi alte aptitudini.
Pornind de la cerinţele unei profesiuni, se poate întocmi un necesar cu calităţile psihice şi fizice necesare
pentru exercitarea respectivei profesii, numit psiho-profesiogramă.
Psiho-profesiograma conducătorului auto cuprinde o serie de calităţi, dintre care următoarele sunt foarte
necesare:
1. însuşiri senzoriale: acuitate vizuală, disociere cromatică, vedere laterală (câmp vizual), adaptare la
orbire, spirit de observaţie, acuitate perceptivă, aprecierea distanţelor, aprecierea vitezelor.
2. insuşiri motorii: viteza şi percepţia reacţiilor motorii, coordonare manuală, dexteritate manuală, uşurinţa
formări; stereotipurilor motorii.
3. Calităţi aie atenţiei: stabilitatea, volumul, flexibilitatea, distributivitatea, gradul de concentrare.
4. insuşiri intelectuale: memoria formelor, memoria topografică, flexibilitatea gândirii,
promptitudinea deciziei, inteligenţa tehnică, spirit de anticipare.
5. însuşiri afective şi volilionale: maturitate emoţională (toleranţă la frustrare), echilibru emoţional stabil,
rezistenţă la oboseală, rezistenţă la monotonie, perseverenţă, hotărâre.
6. însuşiri de personalitate: ooliteţe, calm, realism, siguranţă de sine, disciplină, fermitate, moralitate,
autocontrol, corectitudine, spirit de iniţiativă.
Se afirmă, în mod just, că nu există două persoane care să conducă în acelaşi mod autovehiculul. în
aceleaşi situaţii, deci în condiţiile existenţei aceloraşi factori conjucturali, conducătorii auto se pot comporta foarte
diferit, evident pentru că ei înşişi sunt diferiţi.
22_________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

în literatura de specialitate există diferite clasificări în acest sens, cel mai frecvent fiind definite următoarele
tipuri de conducător auto:
1. Tipul agresiv: nervos, arogant, egoist, revendicativ, răzbunător, nechibzuit, aventuros. Este un factor
major de risc în traficul rutier, fiind la originea multor accidente.
2. Tipul pasiv: lent, timorat, ezitant, timid, greoi în reacţii, tardiv şi neîncrezător în propriile forţe. Prin
comportamentul său induce disconfort şi agresivitate celorlalţi partipanţi la trafic, fiind un factor de risc în circulaţia
rutieră, în ciuda atitudinii pasive.
3. Tipul preventiv-defensiv: nu este media primelor două tipuri, el prezintă aptitudini de conducere superior
dezvoltate, bazate pe însuşiri, cunoştinţe şi experienţă, practicând cel mai adecvat stil de conducere, care asigură
fluenţă şi securitate circulaţiei rutiere.
Acest comportament diferit al conducătorilor auto se explică prin diversitatea temperamentelor umane.
încă din antichitate, Galenus şi Hippocrate observau că din punct de vedere al însuşirilor dinamice şi
energetice ale comportamentului, oamenii sunt foarte diferiţi. Ei au explicat această diversitate prin existenţa în
organism a unei humori dominante (sângele, limfa sau sputa, fierea neagră şi fierea galbenă), de unde şi
denumirea celor patru tipuri fundamentale de temperament: coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic.
Chiar dacă ulterior au apărut şi alte teorii (bazate pe proporţia dintre diferite segmente ale corpului sau
dintre diferite sisteme şi aparate ale organismului), clasificarea bazată pe "teoria humorală" a anticilor nu şi-a
pierdut complet valabilitatea nici astăzi, fiind deplin acceptat că temperamentul este legat de ceva organic,
fizioiogic.
Pavlov consideră că emul se naşte cu anumite însuşiri constituţionale ale activităţii nervoase superioare,
caracterizate în principal prin: forţă (puternic sau slab), echilibru (echilibrat sau neechilibrat) şi mobilitate (mobil sau
inert).
Astfel, sunt recunoscute patru tipuri temperamentale, caracterizate prin anumite tipuri de activitate nervoasă
superioară:
1. Coleric: puternic, neechiliorat - excitabil.
2. Sangvinic: puternic, echilibrat, mobil;
3. Flegmatic: puternic, echilibrat, inert;
4. Melancolic: slab.
Evident, temperamentul unei anumite persoane nu se încadrează strict într-un anumit tip, ci într-un "tip
rnixt" de temperament.
Conducătorii auto vor avea un comportament diferit în circulaţia rutieră, în funcţie de temperament.
Colericul se comportă inegal manifestându-se impulsiv, nervos, agitat. Are un timp de reacţie foarte scurt,
ceea ce nj-i permite să aoopte soluţia optimă în diverse situaţii.
Sangvinicul este tipul cel mai indicat în activitatea da conducere auto: cu o bună educaţie, poate fi un
conducător preventiv-defensiv, cu multă stăpânire de sine, rezistenţă şi promptitudine.
Flegmaticul este răbdător, calm, perseverent, dar poate fi prea lent şi puţin adaptabil, ceea ce va irita pe
ceilalţi participanţi la trafic.
Melancoiicui este tipul slab, oboseşte repede, este lent şi fără hotărâre, dar nu se aventurează şi este
foarte răbdător.
Utilizând şi tipizarea introdusă de Jung, în introvertit şi extravertit, alături de caracterul stabil sau instabil, au
fost realizate clasificări mai complexe, conform unor scheme de tip dihotomic, în care sunt relevate corelaţii cu cele
patru tipuri temperamentale: coleric - extravertit - sangvinic - stabil - flegmatic - introvertit - melancolic - instabil -
coleric.
Cunoaşterea acestor caracteristici psihice şi fiz.ce este necesară atât în timpul instruirii în conducere auto,
pentru ca instructorul auto să-i formeze deprinderi corecte cursantului, cât şi în activitatea de conduce-e auto,
pentru ca orice conducător auto, ştiindu-şi posibilităţile şi limitele, să adopte un comportament rutier optim.
5.2. Factori ce afectează capacitatea de conducere
Indiferent de caracteristicile fizico-psihice ale conducătorului auto, de temperamentul acestuia, este unanim
recunoscut că există o serie de factori care afectează capacitatea sa de conducere.
Printre altele, aceşti factori determină reducerea drastică a timpului de reacţie, cu consecinţe negative
asupra siguranţei circulaţiei.
Potrivit legislaţiei rutiere, este interzisă conducerea vehiculelor într-o stare avansată de oboseală sau în
cazul consumului de medicamente contraindicate activităţii de conducere, consumului de alcool sau de droguri.
în cazul în care conducătorul vehiculului se află în stare de ebrietate, sub influenţa substanţelor stupefiante
sau a medicamentelor cu efect similar, agentul de circulaţie dispune imobilizarea vehiculului.
1. Starea de oboseală'.
Conducerea unui autovehicul în stare de oboseală constituie una din cauzele principale ale creşterii riscului
de accident.
23_________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Orice conducător auto trebuie să sesizeze semnele apariţiei stării de oboseală în general, a oboselii care
precede somnul şi să ia măsurile necesare pentru a-şi recăpăta capacitatea fizică şi psihică necesară pentru a
conduce în siguranţă.
Semnele instalării stării de oboseală sunt: îngreunarea pleoapelor, nevoia de a clipi mai des, căscaturi
prelungite şi dese, lăcrimarea ochilor.
Oboseala în timpul conducerii se manifestă prin dispersarea atenţiei, scăderea capacităţii de coordonare a
mişcărilor, scăderea preciziei şi vitezei reacţiilor, creşterea timpului de reacţie.
Conducătorul aflat în stare de oboseală depune eforturi pentru a fi atent şi a se concentra. Percepe cu
întârziere indicatoarele, marcajele şi situaţiile din trafic.
Semnele care preced somnul sunt: o stare de moleşeaiă plăcută, aţipirea pe scurte perioade de timp (ochii
sunt deschişi, privirea este îndreptată înainte, dar nu se percepe nimic), anihilarea stării de veghe, destinderea
muşchilor mâinilor şi picioarelor, traiectorie imprecisă a autovehiculului.
Oboseaia poate fi determinată de cauze externe, cauze care depind de autovehicul şi cauze care depind
de conducător.
Cauzele externe depind de caracteristicile drumului, ale traficului sau de mediul exterior. Astfel, ele pot fi:
- monotonia şoselei şi a peisajului (sunt obositori şi copacii de pe marginea şoselei, care se derulează cu
frecvenţă constantă);
- traseul foarte cunoscut de către conducător;
- ritmul intens ai circulaţiei;
- conducerea pe timp de noapte, pe vreme cu precipitaţii, etc. printre
cauzele care depind de vehicul sunt:
- poziţia incomodă a conducătorului pe scaun şi neadecvată pentru postul de conducere;
- condiţiile din habitaclu (zgomotul interior prea mare, condiţionarea aerului necorespunzătoare
-temperatura, umiditatea, orospeţimea).
Cauzele care depind de conducătorul auto pot fi:
- oboseala acumulată înainte de conducere;
- conducerea sub influenţa consumului redus de alcool;
• influenţa consumului de medicamente contraindicate activităţii de conducere auto;
- timpul prelungii de conducere; ■•
senzaţia oe foame;
- filmatul excesiv în timpul conducerii.
Măsurile de prevenire sau de înlăturare a stării de oboseală constau în eliminarea cauzelor prezentate. Cel
mai important remediu este insă odihna înaintea unei călătorii lungi sau, când oboseala se instalează pe parcurs,
oprirea pentru un somn de cea o jumătate de oră.
2. Consumai de medicamente contraindicate.
Conducătorii auto care urmează uri tratament medical, trebuie să cunoască dacă medicamentele respective
sunt contraindicate activităţii de conducere.
24

Ministerul Sănătăţii şi Familiei stabileşte lista substanţelor cu efect psihoactiv contraindicate conducătorilor
de autovehicule şi tramvaie ca şi semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor contraindicate
conducerii vehiculelor.
Principalele grupe de medicamente contraindicate activităţii de conducere a vehiculelor sunt:
- sedative: Nitrazepam, Extraveral, Giutetimid, Bromoval, Hipnogal, Bromura de calciu, etc;
- antialergice: Feniramin, Tavegil, Nilfan, etc;
- somnifere: Lumina!, Clordelazin, Romergan, Ciclobarbital, Barbital, etc;
- tranchilizante: Distonocalm, Rudotel, Diazepam, Oxazepam, Carbaxim, etc.
Consecinţele negative ale consumului de medicamente sunt asemănătoare cu cele ale consumului de
alcool sau ale consumului de droguri:
- diminuarea reflexelor;
- mărirea timpului de reacţie;
- stare de somnolenţă,
- stare de euforie (bună dispoziţie şi supraprecierea aptitudinilor, până la măiestrie în conducerea
autovehiculului, atotputernicie);
- indiferenţă psihica.
Conducătorul auto căruia i se presei ie un tratament medical trebuie să întrebe medicul dacă
medicamentele respective sunt contraindicate activităţii de conducere auto.
Pe ambalajul medicamentelor contraindicate trebuie să se găsească semnul distinctiv, iar în prospect
trebuie să fie precizată ca o contraindicaţie activitatea de conducere auto.

Consumul de alcool determină reducerea capacităţii fizice şi psihice: sunt afectate percepţia, gândirea,
memoria, reflexele. în acelaşi timp se modifică atitudinile faţă de ceilalţi participanţi la trafic: se exacerbează
agresivitatea, euforia, emotivitatea.
La 2 %o alcoolemie, la toate persoanele apar manifestări de beţie, la 4 %o se ajunge în stare de comă, cu
dispariţia tuturor reflexelor, lipsă de orientare în timp şi spaţiu, stare de inconştienţă, iar la 5-7 %o se ajunge la
intoxicaţie alcoolică mortală.
Se consideră că alcoolemia maximă este atinsă în maxim o oră, mai repede în cazul băuturilor tari şi pe
stomacul gol, iar eliminarea alcoolului din organism se face lent, cu cea 0,15 %o pe oră (fig. 5.1).
Astfel, alcoolemia maximă rezultată în urma consumului de băuturi alcoolice este:
- o sticlă de bere (de 500 ml, cu tăria de 4...50): 0,15...0,20 %o;
- un pahar de vin (de 200 ml, cu tăria de 10...12°): 0,20...0,25 %0;
- un pahar de coniac (100 mi, cu tăria de 50°): 0,5 %o.
Alţi autori sunt chiar mai prevăzători şi apreciază că eliminarea completă a acoolului din sânge se face mai
lent:
- o sticlă de bere: 3 - 4 ore;
-100 ml rachiu sau 1/2 I vin: 6 ore; -1/2
I şampanie : 8 ore.
Conţinutul de alcool în sânge (alcoolemia) poate fi determinată cu ajutorul relaţiei:
C[%o] = — (5.1)
pr
unde:
C[%o] - cantitatea de alcool în sânge [grame/kg]; A -
cantitatea de alcool ingerat [grame]; p - masa
corporală [kg];
r - coeficient (0,68 pentru bărbaţi, respectiv 0,55 pentru femei).
De reţinut că gradele alcoolice ale băuturilor exprimă ml alcool absolut la 100 ml băutură. Ţinând
seama că
Alcoolemie densitatea
[%o] alcoolului este 0,8
g/cm2, numărul

2Consumul de oăututi aicoolice


Consumul de alcool este un factor care afectează drastic capacitatea de conducere.
Aicoolui nu este un aliment, nu înlătură oboseala, nu încălzeşte - ci destabilizează funcţia de autoreglare a
temoerati.ini corpului, accentuând pierderea de căldură din organism.
în ciuda cunoscute, expresii "o bere ia volan este permisă", specialiştii afirmă răspicat: cea mai modestă cantitate
de alcool diminuează indiscutabil capacitatea de conducere, deci nu trebuie să fie consumate băuturi alcoolice
înainte de a conduce un vehicul. Evident, apare întrebarea: "Cu cât timp înainte de a urca la volan nu mai trebuie
timp
[ore]
25

gradelor alcoolice
se vor transforma
în grade alcool
prin
multiplicare cu
0,8. De
exemplu, un
litru de vin de
Fig. 5.1. Evoluţia alcoolemiei în timp. - 1/2 I bere; b) - 10° conţine
100 ml coniac; c) - 1/2 I şampanie. 100 ml sau
100 cm3 alcool
absolut,
adică 100 x 0,8 = 80 g alcool.
Poliţia rutieră dispune de mijloace şi metode moderne pentru a măsura alcoolemia:
- alcooltest, fiola alcoolscop sau tubul cu reactiv chimic, care se înverzeşte dacă aerul expirat conţine
alcool;
- etilometru, care măsoară cantitatea de alcool într-un volum de aer expirat;

cosumat alcool ?", la care se va răspunde în continuare.


Este de remarcat că în legislaţia rutieră se fac precizări cu privire la starea de ebrietate. Diverse persoane pot intra
in stare de ebrietate pentru diferite cantităţi de alcool consumate: pare firesc ca o persoană ponderală să aiungă în
stare de ebrietate rnai greu decât o persoană cu o masă mai mică. în plus, "experienţa" in ceea ce priveşte
consumul de alcool contează, starea psihică, sexul, dacă a mâncat înainte sau nu. etc
Ca urmare, siarea de ebrietate nu este definită prin cantitatea de alcool consumată, raportată eventual la grsulatea
persoanei şi, eventual, corectată cu factori ce ţin cont de vârsta sau sexul persoanei. G persoană poate ajunge în
stare de ebrietate după un pahar de băutură, iar alta nici după o sticlă.
Starea de ebriecale a unei persoane este definită prin starea reflexelor sale, după capacitatea acesteia de a-şi
controla mişcările, deci este o stare psihorno.orie, exprimă atingerea unui nivel limită care este depăşii ca urmare a
consumului de alcool
In schimb, există limite strict stabilite pentru proporţia de alcool în organism: constituie infracţiune conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de pes'e 6,30
g/i alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
in literatura ele specialitate se precizează că alcoolemia (cantitatea de alcool exprimată în grame la un litru de
sânge) este influentei de staiea de sănătate, conţinutul stomacal, sex şi vârstă. Riscul producerii unui accident de
circulaţie creşte puternic cu creşterea alcoolemiei.
Astfel, se apreciază că la o alcoolemie de 0.2 %o debutează riscul producerii unui accident rutier (dereglarea
reflexelor, cieşterea timpului de reacţie), la 0,5 %o riscul creşte de 2 ori, la 0,8 %o de 10 ori, la 1 %o de 15 ori iar la 2
%0 de 55 ori!

3Consumul de oăututi aicoolice


Consumul de alcool este un factor care afectează drastic capacitatea de conducere.
Aicoolui nu este un aliment, nu înlătură oboseala, nu încălzeşte - ci destabilizează funcţia de autoreglare a
temoerati.ini corpului, accentuând pierderea de căldură din organism.
în ciuda cunoscute, expresii "o bere ia volan este permisă", specialiştii afirmă răspicat: cea mai modestă cantitate
de alcool diminuează indiscutabil capacitatea de conducere, deci nu trebuie să fie consumate băuturi alcoolice
înainte de a conduce un vehicul. Evident, apare întrebarea: "Cu cât timp înainte de a urca la volan nu mai trebuie
cosumat alcool ?", la care se va răspunde în continuare.
Este de remarcat că în legislaţia rutieră se fac precizări cu privire la starea de ebrietate. Diverse persoane pot intra
in stare de ebrietate pentru diferite cantităţi de alcool consumate: pare firesc ca o persoană ponderală să aiungă în
stare de ebrietate rnai greu decât o persoană cu o masă mai mică. în plus, "experienţa" in ceea ce priveşte
consumul de alcool contează, starea psihică, sexul, dacă a mâncat înainte sau nu. etc
Ca urmare, siarea de ebrietate nu este definită prin cantitatea de alcool consumată, raportată eventual la grsulatea
persoanei şi, eventual, corectată cu factori ce ţin cont de vârsta sau sexul persoanei. G persoană poate ajunge în
stare de ebrietate după un pahar de băutură, iar alta nici după o sticlă.
Starea de ebriecale a unei persoane este definită prin starea reflexelor sale, după capacitatea acesteia de a-şi
controla mişcările, deci este o stare psihorno.orie, exprimă atingerea unui nivel limită care este depăşii ca urmare a
consumului de alcool
In schimb, există limite strict stabilite pentru proporţia de alcool în organism: constituie infracţiune conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de pes'e 6,30
g/i alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
in literatura ele specialitate se precizează că alcoolemia (cantitatea de alcool exprimată în grame la un litru de
sânge) este influentei de staiea de sănătate, conţinutul stomacal, sex şi vârstă. Riscul producerii unui accident de
26

- analiza probelor biologice de laborator, dintre care analiza sângelui permite determinarea cu mare
precizie a alcoolemiei.

circulaţie creşte puternic cu creşterea alcoolemiei.


Astfel, se apreciază că la o alcoolemie de 0.2 %o debutează riscul producerii unui accident rutier (dereglarea
reflexelor, cieşterea timpului de reacţie), la 0,5 %o riscul creşte de 2 ori, la 0,8 %o de 10 ori, la 1 %o de 15 ori iar la 2
%0 de 55 ori!
5. Omul conducătorul sistemului circulaţiei rutiere 27

în ceea ce priveşte expresia "conducere sub influenţa băuturilor alcoolice", aceasta este contravenţie şi
corespunde unei alcoolemii sub cea care constituie infracţiune (sub 0,80 g/l alcool pur în sânge sau 0,40 mg/l
alcool pur în aerul expirat), dar fără ca persoana să se afle în stare de ebrietate.
Stabilirea concentraţiei de alcool în sânge se face în instituţiile medico-legale, în conformitate cu normele
metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de
către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii.
Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea probelor biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei.
4. Consumul de droguri.
Consumul de droguri are efecte asemănătoare cu consumul de medicamente sau de alcool, dar, în plus,
crează dependenţă şi dorinţa de a resimiţi plăcerea iluzorie oferită de drog.
Marihuana, haşişul sau cocaina acţionează asupra psihicului provocând succesiv diferite stări:
- excitaţie euforică, percepută ca o stare de beatitudine însoţită uneori de o veselie excesivă (de aceea
canabisul este numit şi "iarba nebună" sau "provocator de râs");
- halucinaţii, slăbirea memoriei, hipersensibilitate la lumină;
- apatie, nevoie de somn, deşi organismul este în continuare agitat;
- agitaţie, exaltare (oboseala, somnul, foamea dispar);
- depresie, suspiciune^ halucinaţii, insomnie, nervozitate, delir, agresivitate;
- dorinţă de nestăpânit de a se droga din nou, tulburări psihice violente.
Dintre drogurile pe bază de plante, opiaceele (heroina, morfina) determină cele mai mari tulburări,
dependenţei psihice asociindu-se şi dependenţa fizică.
Narcomaai se recunosc uşor, după dilataţia pupilelor, paloarea feţei şi tremuratul necontrolat al
extremităţilor.
Starea de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare
acestora se constată de către personal medical autorizat.
Infracţiunea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita prevăzută, sub
influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar
în forma agravantă (în cazul transportului de persoane sau de substanţe ori produse periculoase) se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Nu constituie infracţiune consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanţelor
stupefiante, după producerea accidentului de circulaţie şi până la sosirea poliţiei la faţa locului, dacă acestea sun?
administrate de Dersonal medicai autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de
vătămarea corporaiă a ccnducătorului auto.
Constituie contravenţie conducerea vehiculelor (inclusiv a celor cu tracţiune animală) sub influenţa
băuturilor alcoolice.

5.3. Examinarea medicală şi psihologică


Verricarea stării fizice şi psihice a conducătorilor de vehicule se realizează periodic sau atunci când este
solicitată de pcRie.,
Se dispune de către poliţie retragerea permisului de conducere atunci când titularul acestuia este declarat
inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de către o instituţie medicală autorizată.
Controlul m?.d<cal efectuat conducâtorilc de autovehicule, precum şi persoanelor care doresc să se
prezinte la examenul de obţinere a permisului de conducere auto, ;se realizează la dispensare-policlinici şi constă
din exam'nări clinice, funcţionale şi de laborator
Examenul psihologic se efectuează la cabinete psihologice şi cuprinde o serie de teste specifice categoriei
de conducere oentru care se solicită.
Este de remarr.aţ că preocupările în ?.eea ce priveşte verificarea psihologică sunt destul de vechi, în 1926
lua fiinţă, în cadrul Societăţii de Tramvaie Bucureşti, un laborator de psihotehnică, pentru testarea conducătorilor de
tramvaie.
De aici, examenul psihlogic a fost extins şi asupra persoanlului CFR implicat direct în circulaţia feroviară -
acari, irnp.egati de mişcare, mecanici de locomotivă, etc. Din 1956 a fost introdusă
28 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

obligativitatea examenului Dsihologic pentru toate funcţiile din reţeaua feroviară cu răspunderi concrete în siguranţa
circulaţiei.
în dcmeniul transporturilor auto, serviciile psihologice sunt introduse mai târziu, în 1963, când se constituie
la Bucureşti, pe lângă Direcţia medicală a Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Laboratorul de
examinări psihblogice auto.
Din 1968, examinarea psihologică a şoferilor profesionişti a devenit obligatorie, iar din 1977 aceasta a
devenit obligatorie şi pentru şoferii amatori (noua legislaţie rutieră nu mai face distincţie între cele două categorii de
conducători, deoarece un conducător profesionist nu mai este considerat cel care posedă permis pentru o anumită
categorie de vehicul, ci cel care, prin conducerea autovehiculului, desfăşoară o activitate comercială autorizată).
Pe baza studiilor efectuate de laboratoarele de examinare psihologică s-au stabilit atributele de natură
aptitudinală şi situaţională cărora trebuie să le facă faţă un conducător auto: gândire convergentă, memorie de lungă
curată, percepţie vizuală a formei, viteză perceptivă, detectarea mişcării obiectelor, vizualizare spaţială, perceperea
adâncimii, coordonare manuală, timp de reacţie simplă, integrarea răspunsului etc.
Concluzia exprimată în urma examenului osihologic (apt sau inapt) se referă numai la ansamblul de
capacităţi şi aptitudini privind conducerea vehiculelor din categoriile/subcategoriile de conducere precizate,
deoarece tesiul diferă în funcţie de acestea.

5.4. Conducerea preventivă


Conducerea preventivă reprezintă comportamentul conducătorului auto caracterizat prin următoa-ele
trăsături esen'jale:
- anticiparea situaţiilor ce pot deven; periculoase (anticiparea greşelilor participanţilor la trafic);
- evitarea accidentelor pe cale de a se produce sau evitarea angajării în accidente care s-au
produs;
- alegerea celei mai bune variante pentru a ieşi cu minimum de consecinţe dintr-un accident ce nu a putut fi
evitat sau corectarea unei decizi' greş'te pentru a dinVnua consecinţele unui accident;
- adaptarea modului de deplasare la condiţiile de drum, trafic, vizibilitate, condiţii meteo nefavorabile.
Elomente>e conducerii preventive sunt:
- cunoştinţele teoretice şi practice: cunoştinţe privind circulaţia în siguranţă şi priceperi şi deprinderi
practice in manevrarea autovehiculului;
- vigilenţa sau atenţia la tot ceea ce se întâmplă în jur, recepţionând informaţiile despre drum, despre
vehicuiul condus, despre ceilalţi participanţi ia trafic, ca şi despre starea mediului;
- anaiiza informaţiilor în scopul alegerii celei mai bune soluţii pentru a iua decizia optimă;
- judecata, abilitatea în gândire de a găsi varianta optimă de ieşire dintr-o situaţie conflictuală apărută în
trafic \cu consecinţe minime):
- îndemânarea conducătorului auto de a acţiona asupra comenzilor autovehiculului.
Pentru realizarea unei conduceri preventive, conducătorul auto trebuie să aibă o serie de calităţi, dintre
care:
* Vigilenta: capacitatea conducătorului de a fi în permanenţă atent la tot ce se petrece în jurul său în timpul
conducerii.
Factorii ce diminuează vigilenţa sunt: oboseala, consumul de alcool medicamentele contraindicate
conducerii sau drogurile; starea lizică şi psihică precară; zgomotul permanent; viteza ridicată: traficul aglomerat-
ambianţa nocturnă.
• Atenţia: fenomenul de accelerare selectivă, concentrare şi orientare a energiei psihonervoase în vederea
desfăşurării optime 3 activităţii psihice, cu deosebire a proceselor senzoriale şi cognitive.
însuşirile atenţiei sunt:'
- volumul: cantitatea de elemente asupra cărora se orientează şi se concentrează conducătorul
auto;
5. Omul conducătorul sistemului circulaţiei rutiere 29

- stabilitatea: persistenţa în timp, posibiiitatea ce a menţine un timp îndelungat atenţia asupra unui
element;
- concentrarea: delimitarea într-o dominantă a unui element prioritar, cum ar fi un posibil pericol în trafic;
- distributivitatea: însuşirea ce permite desfăşurarea concomitentă a mai multor activităţi, în condiţiile în
care unele din ele sunt automatizate;
- mobilitatea: deplasarea şi reorientarea atenţiei de la un element la altul în intervale optime de
timp.
• Prevederea: capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţii din trafic cât mai din timp şi de a găsi
soluţii astfel ca în desfăşurarea traficului să nu se producă evenimente rutiere.
Prevederea la conducătorul auto se formează încă din primele ore de instruire practică în conducere auto,
prin crearea unor situaţii problematice şi ieşirea din aceste situaţii fără consecinţe deosebire.
Prevederea este de două feluri: îndepărtată şi apropiată.
Prevederea îndepărtată se referă la acţiuni întreprinse înainte de plecarea în traseu pentru derularea
deplasării în condiţii optime, având două aspecte:
1 - pregătirea pentru drum a autovehiculului ;
2 - pregătirea pentru drum a conducătorului.
Prevederea apropiată se referă la acţiuni întreprinse de conducătorul auto în timpul conducerii, constând
într-o atitudine de prudenţă: reducerea vitezei, pregătirea pictorului deasupra pedalei de frână pentru reducerea
timpului de frânare, etc.
• Judecata: procesul psihic de gândire în alegerea unor soluţii cu cel mai bun rezultat într-o situaţie
confiictuală apărută în trafic.
• Decizia- hotărârea şi reacţia promptă a conducătorului auto care implică recunoaşterea alternativelor
dintr-o situaţie apărută in trafic ş< abilitatea de a alege soluţia cea mai bună în situaţia dată. Decizia trebuie să fie
promptă, rapidă, selectivă şi justă.
• Timpul de reacţie: intervalul de timp dintre momentul apariţiei unui semnal sau eveniment până în
momentui acţionării uneia sau mai multor comenzi.
Timpul de reacţie este influenţat de vârstă, starea psiho-fizică, nivelul de concentrare al atenţiei, oboseală
consumul de alcool, medicamente contraindicate, droguri.
Foarte cunoscut este şi conceptul de conduită preventivă, care include conducerea preventivă, fiind mult
mai cupunzălor (presupune o serie de componente care ţin de comportamentul conducătorului auto, de modul de
gestionare al autovehiculului, de planificarea călătoriei etc).
6. SEMNALIZAREA RUTIERĂ '

Circulaţia rutieră este un fenomen social major şi de aceea ea este reglementată printr-un pachet de
norme juridice care constituie cadrul legal.
Pentru ca obiectivele circulaţiei rutiere să poată fi realizate însă, cadrul legal este susţinut printr-o serie de
mijloace de reglementare a circulaţiei. Deoarece acestea au rolul de a semnaliza participanţilor la circulaţia rutieră
anumite informaţii, ele sunt cunoscute, mai scurt, şi sub numele de semnalizare rutieră
Prin convenţiile şi acordurile europene la care ţara noastră a aderat sau este parte, ca şi prin elaborarea
recentelor reglementări în domeniu - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice şi Regulamentul de aplicare a acesteia (acestea împreună constituie ceea ce este denumit
generic "noul Cod Rutier"), semnalizarea rutieră din România este în concordanţă cu normele din Uniunea
Europeană.
Semnalizarea rutieră este realizată prin mijloace de semnalizare rutieră şi prin semnale folosite în circulaţia
pe drumuriie publice.
Mijloacele de semnalizare rutieră sunt considerate parte componentă a drumului public.
Mijloacele de reglementare a circulaţiei sunt:
• Mijloace de semnalizare rutieră:
- indicatoarele rutiere, inclusiv panourile adiţionale;
- marcajele rutiere;
- semnalele luminoase (ale semaforului, ale lămpii cu lumină galbenă intermitentă şi de la trecerile la nivel cu calea
ferată).
• Semnalele agenţilor de circulaţie;
• Semnalele conducătorilor de vehicule (prin mijloacele de semnalizare, luminoasă şi sonoră, ale
vehiculelor).
• Semnaiele altor persoane care dirijează circulaţia:
- agenţii de cale ferată (la trecerile la nivel cu calea ferată);
- lucrătorii de drumuri (în zona lucrărilor pe partea carosabilă);
- conducătorii coloanelor de militari sau grupurilor organizate de pietoni;
- membrii patrulelor şcolare de circulaţie (la trecerile pentru pietoni din apropierea şcolilor);
- persoanele nevâzătoare (prin ridicarea bastonului alb, la trecerile pentru pietoni).
Alături de acestea pot fi precizate în mod distinct şi grilajele, parapetele şi oglinzile convexe din curbele
lipsite de vizibilitate.
în mod ooişnuit, expresia semnalizare (pe) verticală desemnează indicatoarele rutiere, panourile adiţionale
şi instalaţiile de semnalizare luminoasă, iar expresia semnalizare (pe) orizontală se referă la marcajele rutiere, de
orice tip.
Mijloacele de reglementare a circulaţiei se constituie într-un sistem unitar şi coerent, care are drept scop
îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă ai sistemului circulaţiei rutiere.
Mijloacele de semnalizare rutieră se amplasează astfel încât să fie recunoscute cu uşurinţă şi din timp de
către participanţii la trafic, cărora li se adresează, trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi în bună stare
tehnică.
Mijloacele de semnalizare rutieră se amenajează şi se întreţin prin grija administratorului public.
Fac excepţie indicatoarele de reglementare a priorităţii de trecere şi instalaţiile de semnalizare cu lumini
albe şi alternativ-intermitene, precum şi de avertizare sonoră, de la trecerile la nivel cu calea ferată, care se
instalează şi se întreţin de către administratorii căilor ferate.
Este interzisă lipirea de afişe pe inoicatoarele rutiere sau pe dispozitivele ce servesc la semnalizarea
rutieră, ca şi amplasarea în zona drumului public a altor panouri sau dispozitive, deoarece acestea pot reduce
vizibilitatea sau eficacitatea mijloacelor de semnalizare rutieră, să-i stânjenească pe participanţii la circulaţie sau să
le distragă atenţia, afectând astfel siguranţa circulaţiei.
Ordinea de prioritate între diferitele tipuri de mijloace de semnalizare rutieră şi semnalele agenţilor de
circuiaţie (care pot dirija circulaţia in oricare punct al drumului public, spre deosebire de celelalte persoane, care au
competenţe limitate) este următoarea:
1. Semnaleie speciale de avertizare, luminoase şi/sau sonore;
2. Semnalele şi indicaţiile agentului de poliţie rutieră;
3. Semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;
4. Semnalele luminoase;
5. Indicatoarele; 6
Marcajele:
31_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

în ceea ce priveşte regulile de circulaţie, ele se aplică numai în conformitate cu mijloacele de reglementare
a circulaţiei, după respectarea acestora în ordinea de mai sus.

6.1. Indicatoare rutiere


Indicatoarele instalate pe drumurile publice se clasifică în funcţie de rolul pe care îl au (v. Secţiunea a 3-a -
Indicatoarele, din Regulament):
a) de avertizare;
b) de reglementare:
- de prioritate
- de interzicere'sau restricţie;
- de obligare.
c) de orientare şi informare.
Indicatoarele pot fi însoţite de panouri (semne) adiţionale, acestea având rolul de a oferi informaţii
suplimentare (precizează, completează sau limitează semnificaţia indicatoarelor pe care le însoţesc).
Forma, dimensiunile, simbolurile, înscrisurile, culorile şi condiţiile de amplasare ale indicatoarelor rutiere
sunt reglementate prin STAS 1848 - 1/1986, actualizat.
Indicatoarele pot avea diverse forme (triunghi echilateral, cerc, octogon regulat, pătrat, dreptunghi,
săgeată) şi diverse dimensiuni (reduse, curente, mari şi foarte mari).
De obicei, indicatoarele se instalează pe partea dreaptă a drumului (corespunzătoare sensului de
circulaţie), dar în anumite cazuri se pot instala (sau repeta, în cazul drumului cu sens unic) pe partea stângă a
drumului, în zona mediană a drumului, pe un refugiu sau spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, deasupra pârtii
carosabile (în consolă sau pe un portal) sau de cealaltă parte a intersecţiei, astfel încât să fie vizibile pentru toţi
participanţii la trafic.
Pentru a fi vizibile şi pe timpul nopţii, indicatoarele trebuie să fie reflectorizante, luminoase sau iluminate.
Semnificaţia oricărui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschisă circulaţiei. De la
această regulă sunt exceptate indicatoarele de interzicere a opririi şi staţionării vehiculelor, a căror semnificaţie este
valabilă numai pe sensul de mers pe care sunt amplasate.

6.1.1. Indicatoare ele avertizare


Semnalizarea de avertizare are rolul de a atenţiona participanţii la trafic asupra apropierii unei situaţii de
risc sau a unui pericol (aici, exprimarea consacrată consideră ca sistem de referinţă conducătorul vehiculului, aflat
în mişcare) care reclamă sporirea atenţiei şi luarea unor măsuri suplimentare de oreveaere indicând şi natura
acestora.
indicatoarele oe avertizare sunt de forma unui triunghi echilateral cu vârful în sus (cu unele excepţii), cu
chenar de culoare roşie şi fond alb, pe care este desenat un simbol de culoare neagră (cu o excepţie -
semafoarele) care indică, în mod sugestiv, natura pericolelor pe care participanţii la traficul rutier le vor întâlni oe
sectorul de drum pubiic ce urmează.
Indicatoarele oe avertizare sunt instalate la o distanţă de locul periculos care să le asigure o eficienţă
maximă în diversele condiţii de circulaţie (noaptea, în condiţii de ceaţă - când vizibilitatea este redusă, în conoiţii de
polei, gheaţă, zăpadă - când distanţa de oprire creşte foarte mult, la viteze mari de deplasare ele.).
De regulă aceste indicatoare se instalează la o distanţă de 90...200 m înainte de locul periculos.
Uneori, distanţa dintre locul de instalare ai incicatorului şi începutul sectorului de drum considerat periculos
poate fi indicată cu ajutorul unui panou adiţional montat sub indicatorul respectiv, atunci când această distanţă
poate fi alta decât cea obişnuită ^nr. 257).
De asemenea, atunci când sectorul de drum periculos are o lungime mare, în general de peste 300 m, se
instalează un panou adiţional ce precizează aceasta lungime (cazul succesiunii de curbe, al coborârilor, al drumului
in lucru sau cu denivelări) - nr. 263.
Zona de acţiune a indicatoarelor de avertizare începe din locul unde sunt întâlnite (când conducătorul
începe să ia măsurile necesare), extinzându-se până dincolo de locul periculos pe care îl semnalizează.
La întâlnirea acestor indicatoare, conducătorii de vehicule au obligaţia de a circula cu atenţie sporită şi de a
reduce viteza pentru ca, în caz de pericol, să poată opri în limita câmpului de vizibilitate către înainte sau înainte de
orice obstacol previzibil semnalizat prin indicator.
în ccntinure se fac o serie de precizări cu privire la locul de instalare şi semnificaţia unora dintre
indicatoarele de avertizare prezentate în anexa "Mijloace de semnalizare rutieră şi semnale", ca şi obligaţiile
suplimentare pe care le au conducătorii de vehicule la întâlnirea acestora.
1. Curbă la stânga; 2. Curbă la dreapta.
32_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Aceste indicatoare sunt instalate !a 90 ... 200 m înainte de intrarea în curbele cu raza sub 160 m, precum şi
în cazul când distanţa de vizibilitate în curbă este mai mică de 150 m.
3. Curbă dublă sau o succesiune de mai mult de două curbe, prima la stânga"; 4. Curbă dublă sau o
succesiune de mai mult de două curbe, prima la dreapta".
Sunt instalate ia 90...200 m înaintea primei curbe, dacă distanţa între curbele succesive este mai mică de
250 m şi cel puţin una dintre curbe prezintă condiţiile menţionate pentru indicatoarele 1 şi 2.
în cazul în care lungimea sectorului periculos depăşeşte 1.000 m, sub aceste indicatoare sunt montate
panouri adiţionale pe care este înscrisă valoarea lungimii. Pentru lungimi mai mari, indicatorul se repetă la fiecare
1.500 ... 2.000 m, în poziţii care să asigure vizibilitatea lui.
5. Curba deosebit de periculoasă.
Este instalat în curbe cu raze mai mici de 100 m, cu unghiul format de aliniamente mai mic de 120° (este
definiţia curbei deosebit de periculoase), pe exterior (deci, pentru curbă la dreapta va fi situat pe partea opusă ?
drumului), perpendicular pe prelungirea mijlocului sensului de circulaţie căruia i se adresează. Vârfurite săgeţilor
indică sensul curbei.
Acest indicsto' nu exc'ude utilizarea indicatoarelor 1, 2, 3 sau 4 (de aceea era cunoscut şi sub numele de
"Indicator suplimentar pentru curbe deosebit de periculoase"), ca şi a celui prezentat în continuare.
6. Panouri succesive pentru curbe deosebit de periculoase.
Sunt instalate 4 - 5 panouri în curbe deosebit de periculoase precedate de un aliniament de peste 500 m.
Ele pot fi instalate şi în curbe periculoase (semnalizate prin indicatoarele 1 sau 2) precedate de un
aliniament de peste 1 000 n, când conducătorul auto poate fi surprins.
în curbele 'ipsite de vizibilitate, toate manevrele (depăşirea, oprirea, staţionarea, întoarcerea şi mersul
înapoi) sunt interz'se. Si în cazul curbelor periculoase (cu raza sub 100 m), chiar dacă au vizibilitate, toate
manevrele sunt interzise.
La întâlnirea ind'oatoare'or care semnalizează curbe, conducătorul vehiculului trebuie să reducă viteza
suficient pentru a outea realiza virajele fără a părăsi banda pe care circulă.

7. Coborâre periculoasă; 8 Urcare cu înclinare mare.


Aceste .ridicătoare suni instalate la 90...200 m de începerea unei coborâri (pante), respectiv a unei urcări
(iampe) având înclinarea mai mare de 7 % (o diferenţă de nivel de 7 m la 100 m parcurşi pe sectoru. de drum
respectiv, atenţie, deşi gradul de înclinare este sinonim cu termenul "pantă", aceasta nu este funcţia tangentă, din
trigonometrie, ci funcţia sinus!).
?e aceste indicat;.,' este înscrisă declivitatea maximă ^nu cea medie!) de pe sectorul de drum respectv
(rotunjită, în p|j&, la cifre întregi).
In rampă şi în pantă, staţionarea voluntară este interzisă pe toată lungimea lor, iar când vizibilitatea este
redusă sub 50 m, sunt interzise toate manevrele.
De asemenea, sunt interzise toate manevrele la o distanţă mai mică de 50 m de o parte şi de alta a vârfului
rampei şi vârfului pantei (este acceptată şi denumirea'generică "vârf de pantă", pentru ambele cazuri).
La întâlnirea unui obstacol pe drumul în rampă, vehiculele care urcă au prioritate faţă de cele care coboară
(prioritate de rampă).
Se recomandă ca panta de lungime mare să fie coborâtă folosind frâna de motor, iar în privinţa vitezei, deşi
legea nu impune reducerea acesteia, este recunoscută valabilitatea expresiei "în pantă se circulă cu aceeaşi vi'eză
cu care s-a urcat rampa".

9. Drum îngustat pe ambele părţi; 10. Drum îngustat pe partea dreaptă; 11. Drum îngustat pe partea
stângă.
Se instalează la 90...200 m de punctul în care partea carosabilă începe să se îngusteze cu cel puţin 0,5 m
faţă de lăţimea normală.
Indicatorul poate fi întâlnit în 3 variante, evidenţiind care latură a drumului se îngustează (dinspre dreapta,
dinspre stânga sau din ambele părţi). îngustarea drumului poate avea caracter permanent (podurile) sau temporar
(.ucrâi i pe drumul public).
Când pe sectorul de drum îngustat lăţimea drumului este sub cea minimă pentru două sensuri de circulaţie
(5,5 m), aceste indicatoare sunt însoţite şi de indicatoarele pentru reglementarea priorităţii la drum îngustat:
"Prioritate pentru circulaţia din sens invers" (nr. 57), respectiv "Prioritate pentru circulaţia din sens invers" (nr. 58).
în zona de acţiune a acestor indicatoare este obligatorie reducerea vitezei.
Dacă aceste indicatoare sunt însoţite de indicatoare pentru reglementarea priorităţii la drum îngustat, sunt
interzise toate manevrele. In caz contrar, este permisă doar depăşirea.
33_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

12. Acostament periculos.


Indicatorul este instalat la 50...200 m de începutul sectorului de drum unde acostamentul este denivelat
faţă de carosabil (ceea ce poate împiedica revenirea pe drum a roţilor vehiculului ori răsturnarea acestuia) sau este
nesigur (există riscul de de dărâmare a taluzului).
în zcna de acţiune fi indicatorului nu este permisă oprirea sau staţionarea vehiculului pe acostament.
13. Drum aglomerat.
indicatorul se insta.eazâ înaintea sectoarelor de drum pe care traficul este foarte aglomerat. Acest semn a
fost inclus recent în categoria indicatoarelor de avertizare, înainte era folosit ca panou adiţional.
14. Tunel.
Se instalează la 50...2C0 m de Intrarea într-un tunel rutier. Dacă tunelul este lung şi nu este iluminat
artHiciai, indicatorul poate fi însoţit de panoui "Folosirea lumininilor de întâlnire" (nr. 282).
La acest indicator este obligatorie reducerea vitezei. Fiind loc periculos, sunt interzise toate manevrele
(depăşirea, oprirea, staţionarea, întoarcerea şi mersul înapoi).
15. Pod mobil.
Se instalează la 90...200 m de podul mobil, avertizând că podul care urmează nu este unul obişnuit, ests
ur, pod mobii. Dacă podul este ridicat, se va opri obligatoriu, cât mai aproape de marginea din dreapta a diurnului.
Legea prevede reducerea vitezei la trecerea podului mobil şi, ca la orice pod în general, interzice toate
manevrele.
16. Ieşire spre un chei sau mal abrupt.
Este instalat la 90...200 rn de chei, de malul abrupt sau de bac, avertizând conducătorul vehiculului că
drumul se va termina brusc. Se impune reducerea vitezei şi se vor respecta reglementările din locul respectiv.
în cazul când indicatorul semnalizează un bac, urcarea şi coborârea de pe bac va fi dirijată de cei care îl
administrează. Pe bac, vehicu'ele vor fi asigurate prin cuplarea unei trepte a cutiei de viteze mecanice ş' cu ajutorul
frânei de staţionare iar în cazul autovehiculelor mari se vor aşeza cale la roţi.
17. Drum cu denivelări.
Acest indicator este instalat la 50 ... 100 m de începutul unui sector de drum cu denivelări repetate (gropi,
cutări ale îmbrăcămintii drumului) sau o denivelare izolată (dâmb, podeţ, trecere la nivel cu calea ferată).
Dacă lungimea sectorului de drum cu denivelări depăşeşte 300 m, indicatorul poate fi însoţit de un panou
adiţional pe care este înscrisă valoarea acesteia.
Pe sectoarele de drum cu denivelări este obligatoriu să se circule cu viteză redusă. Se impune o atenţie
sporită, deoarece ocolirea denivelărilor poate conduce la coliziuni grave cu alte vehicule.
18. Denivelare pentru limitarea vitezei.
Acest indicator este instalat înaintea unei denivelări realizate special pentru a nu permite circulaţia cu
viteze mari - de obicei în zonele rezidenţiale, în apropierea locurilor frecventate de copii sau înaintea trenărilor
pentru pietoni.
19. Drum alunecos.
Indicatorul se instalează la 90...200 m de începutul sectorului de drum alunecos, cu caracter permanent pe
ac sie sectoare de drum unde pe timp umed există pericolul de derapaj (curbe cu pavaje cu piatră cubică sau ci.
supraînâlţări necorespunzătoare) sau cu caracter temporar (pe drumurile unde iarna sunt condiţii ce formare a
poleiului sau pe care în timpul lucrărilor agricole se formează mâzgă sau se depune noroi).
Acest indicator obligă la reducerea vitezei. în plus, se recomandă păstrarea unei distanţe corespunzătoare
între vehicule, evitarea manevrei de depăşire sau acţionării bruşte a frânei de serviciu.
20. împroşcare cu pietriş.
Acest indicator se instalează la 90...200 m de începutul sectorului de drum pe care sunt în curs de execuţie
seu a .i fost executate lucrări de tratamente bituminoase superficiale şi criblura nu este încă fixată. Poato fi întâlnit
şi pe unele sectoare de drum pe care se transportă frecvent materiale de balastieră.
Indicatorul avertizează asupra pericolului ca pietrişul sau criblura (piatră spartă, de mici dimensiuni)
antrenate de roţile vehiculelor să lovească celelalte vehicule (cel mai frecvent determină spargerea parbrizelor).
Poa*e fi însoţit de indicatorul "Interzis vehiculelor de a circula fără a menţine între ele un interval de cel
puţin . m' (nr. 81N
Indicatorul obligă la reducerea vitezei. Este recomandat să se evite depăşirile, oprirea, ca şi acţionarea
bruscă a frânei de serviciu. Mai mult, la trecerea pe lângă un alt vehicul ce trece din sens opus, este indicat să se
reducă şi mai mult viteza şi sa se circule cât mai pe dreapta.
21 Căderi de pietre.
34_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Acest indicator este instalat cu 90...200 m înainte de sectoarele de drum unde, mai ales când plouă, există
riscul căderii de pietre sau stânci (în chei, defilee, în apropiere de versanţii muntoşi). Simbolul indica ş ; parte?
dinspre cere pot cădea pietrele
Dacă !ung:mea sectorului de drum periculos depăşeşte 300 m, indicatorul va fi însoţit de panoul adiţiona'
pe care este precizată lungimea. De asemenea, poate fi însoţit de un indicator de restricţie pentru limitarea distanţei
între vehicule.
°e aceste sectoare de drum. conducătorul trebuie sâ-şi mărească atenţia şi să reducă viteza pentru a putea
ocoli eventualele pietre sau stânci de pe carosabil Este indicat, deşi legea nu prevede expres, să nu se execute
depăşiri şi să se evite opririle.
22. Presemnalitare trecere pietoni.
Indicatorul este instalat cu 50.. 200 m înainte de trecerea pentru pietoni, după cum urmează:
- în Incal'tăţi, înainte de prima trecere nentn.i pietoni de 'a intrarea în municipiu şi oraşe, precum şi înainte
de trecerile pentnj pietoni care nu pot fi ohse^vate din timp de către conducătorii vehiculelor;
- în afara localităţilor, este Instalat înainte de fiecare trecere pentru oietoni.
El avertizează că urmează o trecere pentru pietoni, care va fi obligatoriu semnalizată, fie cu indicator de
informare (n.\ 174, 175), fie cu marcaj specific, fie prin semnalizare luminoasă - pe arterele intens circulate.
Când poziţia sa coincide cu indicatorul "Copii", nu se mai instalează.
Conducătorul vehiculului are obligaţia de a reduce viteza, din momentul întâlnirii indicatorului, astfel încât
să nu nună ;r pericol pietonii angajaţi în traversare.
23. Copii.
Indicatorul este instalat în apropierea locurilor deosebit de frecventate de copii: şcoli, grădiniţe, terenuri de
joacă.
Terminarea sectorului de drum periculos este marcată de indicatorul instalat pentru sensul opus de
circulaţie (vizibil c!;n spate doar; nu este o soluţie corectă); indicatorul nu are coresoondent specific pentru termin?
r
er> zonei de aţiune. Pe străzile cu sens unic, lungimea sectorului de drum periculos se înscrie pe panoul adiţional
(nr. 263).
Conducătorii vehiculelor au obligaţia de a reduce viteza pe acest sector de drum pentru a putea opri în
cazul apariţiei copiilor pe carosabil Dacă trecerea copiilor este supravegheată de membrii patrulelor şcolare de
circulaţie, conducătorii d? vehicule vor opri la semnalul acestora.
24. Biciclişti.
hdicatoru' este instalat cu 90...200 m înainte de locul unde accesul bicicliştilor este frecvent sau de
începutul unui sector de drum pe care circulaţia bicicliştilor este intensă (în acest ultim caz, indicatorul este însoţit
de un panou adiţ;onal ce precizează lungimea - nr. 263).
Corducăton'i vehiculelor au obligaţia de a reduce viteza şi a circula cu atenţie sporită, păstrând o distanţă
Intera'n suficientă fat? de bicidişti.
Indicatorul poate ri întâlnit şi atunci când drumul este traversat de o pistă obligatorie pentru biciclişti, câ rd
conducătorii auto au, de ademenea, obliga'ia de a reduce viteza, deşi bicicliştii trebuie să acorde prioritate îvor
întâlni un indicator de pierdere a priorităţii: "Cedează trecerea" - nr. 53 sau "Oprire" -nr 54).
25. 26. Ani-nale.
Aceste ir-dic?tor>re a1; do"3 simbolun: pentru animale domestice, respectiv pentru animale sălbatice
Ele se instalează la 90.. 200 m de sectorul de drum unde există riscul ca animalele să circule pe carosabil
''cazul T-';ma!e!or domestice care merg ia păşune sau la adăpat) sau să traverseze (cazul animalelor «ălbat'ce în
oăd uri seu "eze^vaţii).
Având în vedere onsiMilatea prezenţei oe partea carosabilă a animalelor domestice sau a traversării bruşte
a drumului de către analele sălbatice, în zona de acţiune a indicatoarelor conducătorii auto au oblicaţia de a reduce
viteza şi de a circula cu atenţie.
Pentru sectoarele lungi, indicatorul este însoţit de panoul adiţional care precizează lungimea şi este repetat
la fiecare 1.500...2.000 m.
77. Lucrări.
Indicatorul este instalat la 20...200 m înaintea sectorului de drum unde se execută lucrări pe partea c3ro-
~abilă sau pe acostament.
In localităţi, acesta poate fi f'xat oe un suport mobil îr imediata apropiere a lucrărilor şi se poate reoeta chia'
pe autovehiculele care fac lucrările, însoţit şi de alte mijloace de semnalizare a lucrărilor.
28. Semafasrs.
35_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Indicatorul este instalat la 50...200 m înaintea semafoarelor a căror prezenţă ar putea surprinde pe
conducătorii de vehicule. Pe drumul lateral cin intersecţiile în formă de T şi în localităţi, distanţa faţă de acesta
ooate ii redusă la 30 m.
în afara localităţilor, indicatorul poate fi întâlnit şi l3 dirijarea circulaţiei pe un sector de drum unde se
execută lucrări oe partea carosabilă - semnalizată cu semafor (în acest caz este posibil ca semaforul să aibă doar
două culori, verde şi roşu) si alte mijloace de semnalizare rutieră.
La întâlnirea indicatorului, conducătorii autovehiculelor au obligaţia să reducă viteza astfel încât să poată
opri, dacă este necesar. înainte de semafor.
29. Aeroport.
Acest indicator este întâlnit pe drumul public care trece pe sub sau pe lângă culoarele aeriene de zbor
unde avioanele survolează frecvent drumul la mică înălţime (îndeosebi în vecinătatea aeroporturilor), deoarece
există pericolul surprinderii conducătorilor de vehicule de zgomotul puternic sau de zborul la joasă înălţime al
avioanelor.
în această zonă sa circulă cu viteză redusă şi atenţie sporită, pentru a preîntâmpina eventualul pericol
creat de conducătorii de vehicule a căror atenţie este distrasă de avioane. De asemenea, pentru a nu fi loviţi din
spate de conducători neatenţi, se recomandă să nu se oprească în această zonă.
30. Vânt lateral.
Acest indicator se instalează la începutul sectorului de drum unde vântul bate frecvent cu intensitate mare
sau unde acosta se manifestă brusc pentru conducătorii vehiculelor aflate în mişcare (viaducte, poduri cu
deschideri mari, păsuri montane). Silueta de pe indicator este orientată în sensul obişnuit a' vântului
De remarcat că pe marginea drumurilor europene, în zonele cu vânturi frecvente există amplasate din loc
n loc şi dispozitive speciale (pot fi numite anemometre) cu un tub tronconic mobil din pânză, rare, sub acţiunea
vântului, indică direcţia şi tăria accestuia.
în această zonă. conducătorii vehiculelor vor circula cu viteză redusă şi cu atenţie sporită, pentru a nu
pierde controlul direcţiei sub acţiunea vântului.

31. Circulaha in ambele sensuri.


Indicatoru, este instalat la începutul sectorului de drum unde se revine de la circulaţia pe un singur sens la
circulaţia în ambele sensuri.
Indicatorul atenţionează că pe sectorul următor de drum se circulă numai pe partea dreaptă, aplicândUrSe
alte norme de circulaţie (corespunzătoare circulaţiei pe două sensuri) faţă de cele de pe drumul cu sens unic.
32. Alte pericole.
Este instalat la 50 .200 m de locul care orezintâ alt gen de pericole decât cele pentru care există
indicatoare specifice. Poate fi însoţit şi de alte indicatoare de avertizare.
Acest indicator este amplasat obligatoriu şi înaintea trecerilor la nivel cu căile ferate industriale fără bariere,
însc ; ce panoul sdiţ-ona! corespunzător (nr. 262).
La întâlni e>. acestui indicator, conducătorii vehiculelor îşi vor spori atenţia şi vor reduce viteza pentru a
putea opri la nevoie.
34. Intersecţie de drumuri.
Acest indicator este instalat în afara localităţilor, la 50...200 m de intersecţiile nedirijate (unde se aplică
pricritatea de dreapta) a drumurilor de aceeaşi categorie, cu trafic redus (de regulă, drumuri comunele).
'n generai, acest indicator se instalează pe drumurile publice pe care până la acea intersecţie s-a aplicat
regula drumului cu prioritate.
La întâlnirea acestui indicator, vehiculele vor reduce viteza astfel încât să poată opri, dacă este cazul,
pentru a acorda prioritate.
3o, oo, 37. .rAviseUie cu un orurn iată prloritace.
Este instala! in afara localităţilor, pe drumul cu prioritate, la 90...200 m de intersecţia cu un drum fără
prioritate. Este in indicator de confirmare a priorităţii în intersecţia respectivă.
Pe drum-jl fără prioritate, trebuie să fie instalat unul dintre indicatoarele de pierdere a priorităţii, "Cedează
trecerea" - nr. 53 sau "Oprire" - nr. 54.
Vehiculele care circulă pe drumul cu prioritate, au obligaţia să reducă viteza şi să circule cu atenţie sporită
în zona de acţiune a acestui indicator, unde le sunt interzise toate manevrele, mai puţin depăşirea.
Asemănător sunt instalate şi indicatoarele "Intersecţie cu drumuri fără prioritate, decalate" (nr. 38, 39),
implicând aceleaşi obligaţii.
36_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

40. Presemnalizare intersecţie cu sens giratoriu.


Acest indicator este instalat la 50...200 m de intersecţia cu sens giratoriu, în care circulaţia se desfăşoară
prin ocolirea centrului, amenajat sau marcat în mod corespunzător, în sens invers acelor de ceasornic.
Conform noului Cod Rutier, în intersecţiile cu sens giratoriu, vehiculele care circulă în interiorul acestora au
prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie (a fost înlocuită vechea regulă, a priorităţii de
dreapta).
Indicatorul este urrnat de indicatorul de orientare "Presemnalizarea direcţiilor într-o intersecţie cu sens
giratonu" (nr. 130) şi de indicatorul de obligare "'Intersecţ'e cu sens giratoriu" (nr. 113).
Indicatorul obligă la reducerea vitezei din timp, astfel încât conducătorul să se poată informa asupra
traseului de urmat în intersecţie şi să poată fi acordată prioritate tuturor vehiculelor care circulă în acel moment prin
intersecţie (vehiculelor din stânga).
41. Trecere ia nivel cu o ca/e ferată cu bariere sau semibariere.
Se instalează la 50 m, în oraşe (deasupra panoului suplimentar cu o dungă roşie), şi la 150 m în afara
localităţilor (deasupra panoului suplimentar cu trei dungi roşii), înaintea trecerilor la nivel cu calea ferată păzită prin
bariere sau cu semnalizare luminoasă.
l a t'sceri'e la nivel cu calea ferată prevăzute cu instalaţii de semnalizare luminoasă automată, sub aces'
indicator este instalat panou' adiţiona' corespunzător (nr. 280).
Indicatorul avertizează conducătorii că !R trecerea ce urmeaz.ă, respectarea normelor legale se va face în
funcţie de poziţia Tn care se află barierele sau semibarierele sau după cum semnalizarea luminoasn funcţionează.
începând cin dreptul acestui indicator conducătorul vehiculului este obligat să reducă viteza, pentru a se
putea cpri (când barierele sau semibarierele sunt coborâte sau luminile roşii interzic trecerea) sau pentru a se
asigura din mers (când barierele sunt ridicate sau luminile albe funcţionează intermitent, cu cadenţă lentă).
42. Trecem la n'vel cu o cale ferată fără bariere.
Indicatorul se înstelează la 50 m, în oraşe, şi la 150 m, în afara localităţilor, înainte de trecerea la nivel cu
calea ferată nepăzită, avertizând conducătorii de vehicule că vor opri pentru asigurare înaintea trecerii -ie?.te calea
ferată resoectivă la marcajul de oprire sau în liosa acestuia, în dreptul indicatorului "Trecere? la nive' cu o cale
ferată simplă (sau dublă), fără bar'ere" (nr. 49 sau nr. 50).
Fnc excepţie căile rerate industriale, care sunt semnalizate conform precizărilor de la indicatorul "Alte
pericole" (nr. 32)
Indicatorul noate fi instalat în afara localităţilor, deasupra primului panou (cel cu 3 dungi roşii), iar în oraşe
pe panoi :u o dungă roşie, din cele trei 'Panouri sup|;mentare pentru trecerea la nivel cu calea ferată" (nr 44).
Vehiculele au obligaţia reducerii vitezei începând din dreptul indicatorului, astfel încât să poată opri înainte
de linia ierată (în med obligatoriu, indiferent de semnalizarea din acea intersecţie) şi a se asigura
43. Trecere la n'vel cu linii de tramvai
Indicatorul se instalează la 50. .100 rr înaintea intersecţiilor în care tramvaiul care circulă pe drumul pe
care este instalat aces» indicator virează fie la stânga fie la dreapta, intersectând sensul de circulaţie ss" numai
banda pe care circulă vehiculele.
Ac=sî m&z&or obligă vehiculele 'a reducerea vitezei pentru a putea acorda prioritate tramvaiului aflat în
mer? (cazul priorităţii tramvaiului în intersecţii, în situaţii de egalitate).
44. Panouri suplimentare pentru trecerea la nivel cu calea ferată.
Acestea panouri, având un anumit număr de benzi (dungi) roşii înclinate pe fond alb, se instalează înaintea
trecerilor la nivel cu calea ferată, la anumite distanţe, după cum urmează:
- panoul cu trei benzi - la 150 m;
- panoul ci două benzi - la 100 m;
- panoul cu o bandă - la 150 m.
Numărul de benzi roşii de pe panou semnifică distanţa până la calea ferată (o bandă echivalează cu 50 m).
De la primul panou (cel cu trei dungi) începe reducerea de viteză, iar de la panoul cu o dungă începe zona
unde toate manevrele sunt interzise (sub 50 m de o parte şi de alta a căii ferate; distanţa se calculează de la şina
exterioară).
Prin excepţie, date fiino condiţiile deosebite de trafic, în localităţi urbane se poate monta doar panoul cu o
singura dungă roşie (la 50 m distanţă de calea ferată).
Atunci când aceste panouri sunt instalate in interiorul unei curbe (la dreapta), ele sunt repetate şi pe partea
stângă a drumului centru a le asigura o bună vizibilitate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru indicatoarele "Trecere la
nivel cu o cale ferată fără bariere" (nr. 42) şi "Trecere la nivel cu o cale ferată cu bariere sau semibariere" (nr. 41).
indiferent c e partea drumuiui pe care sunt amplasate panourile, benzile înclinate ale acestora sunt
descendente spre partea carosabilă.
37_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

49. Trecere la nivel cu o cale fe rată simplă, fără bariere; 50. Trecere la nivel cu o cale ferată dublă, fără
bariere
Aceste indicatoare sunt instalate la fi . 10 m de şina cea mai apropiată a liniei ferate simple sau duble
nepăz:îe, sa. t de poarta de gabarit:? un.:ii linii electrificate de la o trecere la nivel cu o cale ferată sau de o linie de
tramvai pe platformă proprie.
Aceste indicatoare obligă conducătorul de vehicul să oprească în locul în care au vizibilitate maximă, fără a
dopaşi însă locul în care este instalat indicatorul (în cazul în care există marcaj de oprire, îl va respecta pe acesta)
penî'u a se asigura că pe calea ferată nu circulă vreun tren sau alt mijloc rulant.
După aceasta vehiculul va traversa pasajul de cale ferată cu viteză redusă (pentru autovehicule, este
recomandat să nu se schimbe treapta de viteză în timpul trecerii peste calea ferată).
De remarcat că aceste două ultime indicatoare erau încadrate în categoria indicatoarelor de reglementare
a priorităţii până la aoariţia noului Cod Rutier, dar acum, în mod just, sunt incluse în categoria ' Indicatoare de
avertizare •

6.1.2. Indicatoare de reglementare


indicatoarele ce reglementare se ciasifică în funcţie oe rolul pe care îl au, cu privire la drepturile, restricţiile
sau obligaţiile participanţilor la circuiaţia rutieră:
- de priontale;
- de interzicere s£'u restricţie;
- de obligare.

6.1.2.1. Indicatoare de reglementare a priorităţii


Au roiul de a soluţiona posibilele conflicte de trecere ia intersecţiile rutiere, pe anumite sectoare de drum
sau la trecerile la nivel cu calea ferată. Fiecare indicator are o formă distinctă, astfel încât să poată fi uşor
recunoscut, chiar şi atunci când este văzut din spate.
Aceste indicatoare sun! în număr de 6 şi, după cum conferă sau anulează prioritatea, pot fi clasificate în
două subgrupe:
- care acordă dreptul ia oriontate;
- care determină pierderea pricrităţii.
Este de reţinut că indicatoarele care determină pierderea priorităţii sunt considerate egale din acest punct
de vedere şi drept urmare, nici unu! d'ntre ele nu va trebui respectat cu precădere faţă de
86 CIRCULAŢIE R U TIERĂ

celelalte. Astfel, indicatorul "Cedează trecerea" - nr. 53 conduce la pierderea priorităţii în aceeaşi măsură ca şi
indicatorul "Oprire" - nr. 54, ele fiind egale din acest punct de vedere, chiar dacă obligaţiile conducătorilor la
întâlnirea fiecăruia dintre ele sunt diferite (de ex., la primul nu este obligatorie oprirea, în timp ce la al doiiaa este
obligatorie).
53. Cedează trecerea
Acest indicator este instalat înaintea intersecţiei, cât mai aproape de aceasta, pe drumurile care îşi pierd
prioritatea în intersecţie, în cazul în care poziţia de pătrundere în intersecţie asigură vizibilitate.
Este singurul indicator de formă de triunghi cu vârful în jos, ceea ce permite o identificare uşoară, chiar
dacă este văzut din spate.
în cazul în care drumul cu prioritate îşi schimbă direcţia în intersecţie, sub indicator se montează panoul
adiţional "Direcţia drumului cu prioritate" (nr. 275, 276)
Acest ind'cator obl'gă pe conducătorul de vehicu1 să reducă viteza şi să se asigure dacă pe drumul cu
prioritate circulă vehicule, situaţie în care le va acorda prioritate, indiferent din ce parte vin.
Acest indicgror poate fi oresemnalizat: printr-un indicator similar ("Cedează trecerea"), având înscrisă cu
alb, pe latura superioară a chenarului roşu, distanţa până la intersecţie, exprimată în metri.
54. Oprire.
Indicatori este instalat în condiţii similare cu cel precedent, dar în cazul când poziţia de pătrunde-e în
intersecţie de pe drumul ce-şi pierde prioritatea este lipsită de vizibilitate.
Ca şi în cazul indicatorului anterior, atunci când drumul cu prioritate îşi schimbă direcţia în intersecţie, sub
indicate se montează panoul adiţional "Direcţia drumului cu prioritate" (nr. 275, 276).
Ob'igă conducătorul d.« vehicu' să oprească si, stând pe loc, să se asigure dacă pe drumul cu prioritate
circulă vehicule pentru a le acord?, prioritate indiferent din ce parte vin.
Obligaţia d' opriră la acest indicator nu este condiţionată de exsitenţa vreunui vehicul pe drumul cu
prioritate 'se nrrrşte 'cate cazurile).
38_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Oorirea pentru asigurare se face depăşind indicatorul până în locul cu vizibilitate maximă în ambele
sensuri, dai fără a depăşi colţul intersecţiei (în situaţia existenţei marcajului de oprire, oprirea se face înainte de a
depăşi linia continuă transversală).
Dacă este posibil ca indicatorul instalat iri intersecţie să nu fie observat ia timp de conducătorii de vehicule,
el va fi oresemnalizat piin indicatorul "Cedează trecerea" însoţit de un panou adiţional pe care se însciie distanţa
până !a intersecţie, exprimată în metri.
Cele două indicatoare sunt egale în ceea ce priveşte pierderea priorităţii: dacă pe două drumuri care
pătrund în intersecţie se află cele oouâ indicatoare ("Oprire" şi "Cedează trecerea"), între vehiculele care pătrund în
invtisecţis .-a cele doua drumuri se va aplica egi.a priorităţii de dreapta.
.55 Drum cu prioritate.
Se instalează la începutul drumului cu prioritate şi înaintea intersecţiilor de pe drumul cu prioritate,
anunţând conducătorii de vehicule că se află pe un drum cu prioritate şi au prioritate în intersecţie prin care trec
Dace sub indicatorul olasat înaintea unei intersecţii nu există un panou adiţional care să precizeze
schimbarea direcţiei drumului cu prioritate, direcţia sa va fi spre înainte. Dacă direcţia drumului cu prioritate se
schimbă îr intersecţie, sub indicator va fi montat obligatoriu un panou adiţional care precizează această direcţie.
Pe drumuri'e care intersectează drumul cu prioritate vor fi instalate obligatoriu indicatoare de pierdere a
prioritt? :
Dac"' int€ .: in care este Instalat acest indicator sunt prevăzute şi cu semafor, atunci semnalele acestui.
primează, iar indicatorul conferă prioritate numai când semaforul nu funcţionează.
56. Sfârşi* <?s prioritate.
Indicatorul este instalat la 50...200 m de sfârşitul sectorului de drum cu prioritate (pe care a acţiona' ^d 1
câtor'j| "Drum nu prioritate") r,i de unde orio-itatea încetează.
Poate fi înteţit f,e un sem^ adiţional <*r 257^ pe care este înscrisă distanţa, în metri, până la locul unde
încetează prioritatea
Acest indicator are şi rol de presemnalizare, informând conducătorul de vehicul că intersecţia următoare va
fi o-i nedinată (intersecţie de drumuri din aceeaşi categorie, unde se va aplica regula priorităţi de dreapta) ori
dirijată prin mijloace de reglementare a priorităţii, caz în care va întâlni unul din indicatoarele de pierdere a priorităţii
("Oprire" sau "Cedează trecerea").
57. Prioritate pentru circulaţia din sens invers.
Acest indicator se instalează la începutul unui sector de drum îngustat unde nu au loc să circule două
vehicule unul pe lângă celălalt (lăţimea părţii carosabile este mai mică de 5,50 m sau de 6,00 m pe sectoarele de
diurn cu borduri denivelate), indiferent de caracterul îngustării (permanent, în cazul podurilor, sau tempoiar, în cazul
lucrărilor). Este precedat de indicatorul de avertizare "Drum îngustat".
Când lăţimea panii carosabile nu permite circulaţia simultană în ambele sensuri decât a unora dintre
vehicule, sub indicator este instalat un panou ad'ţional cu siluetele autovehiculelor care trebuie să acorde orioritate
celor care circulă dir sens opus ("Categoriile de autovehicule care trebuie să respecte semnificaţia indicatorului 1 •-
nr. 259).
Ln întâln'req acelui indicator *oate vehiculele 'sau doar autovehiculele prevăzute pe panoul adiţional, dacă
acesta există) pierd prioritatea faţă de toate vehiculele care circulă din sens opus.
58. Prioritate; faţă de circulaţia din sens 'rvers.
Acest indicator ^ insta'ează la celălalt capăt al sectorului de drum îngustat unde nu au loc să circule două
vehicule unul pe lângă C9lăl3lt Es":e nrececlat de indicatorul de avertizare "Drum îngustat".
El indică fr?r>tu! că toate vehiculele care îl întâlnesc au prioritate faţă de cele care circulă din sens opus
(sau, în ca?..'1 ex'S'erţei panoului adiţion?!. numai fată de ce'e figurate pe acesta).
Cele două ndicatoare prezentntp mai sus sunt considerate "indicatoare de prioritate pentru drum îngustat"
d; oarec^ se aplică numai centru acest caz şi ele sunt "pereche", adică în toate situaţiile vor fi amplasate unul I? ■ r
capă' şi altul la celălalt canat al sectorului de drum îngustat.

6.12.2. Indicatoare de interzicere sau restricţie


Aceste indicatoare sunt de formă circulară cu chenar de culoare roşie şi fond alb pe care sunt desenate cu
negru simboluri sugestive care indică fie manevrele interzise, fie categoriile de vehicule ale căror conducători
trebuie că respecte anumite reguli sau restricţii.
Zona de acţiune a indicatoarelor de interzicere sau restricţie începe din dreptul acestora.
în lipsa j.iei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului de drum pe care se aplică reglementarea cri
a unor indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau restricţiei, semnificaţia acestor indicatoare î. iceteazăTn
intersecţia cea mai ap'opiată.
39_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

De cele mai multe ori, interzicerea accesului unei categorii de vehicule pe drumul public se face în ambele
sensuri (indicatorul de interzicere se va găsi la ambele capete ale drumului). Una din excepţii o constituie
indicatorul "Accesul interzis" - nr. 59, care este specific drumurilor cu sens unic.
Când indicatoaieib de interzicere sunt instalate împreună cu indicatorul ce anunţă intrarea într-o localitate,
semnificaţia loi este valabilă oe toate drumurile din localitatea respectivă, cu excepţia locurilor unde inoicaioarele
dispun altfel.
Semnificaţia oricăiui 'ndicalor esle valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile deschise circulaţiei
conducătorilor cărora li se adresează.
rac excepţie indicatoarele de interzicere a opririi şi staţionării vehiculelor a căror semnificaţie este valabuâ
numai oe partea arumuiui pe care sunt amplasate.
59.ccesi.' interzis.
Are?.» ind'cator se nr *a'r:a?ă la începutul sectorului de drum pe care este interzis accesul oricărui vehicul
(nu şi accesu! p:etonj|cr, Tr,să: de aceea, m?i corect ar fi să fie numit "accesul interzis tuturor vehiculelor").
FI poate fi însoţit de un panou adiţiona' care precizează categoriile de vehicule exceptate ("Exceptarea urc
categorii de autovehicule de la semnificaţiile indicatorului" - nr. 273), cum ar fi tramvaiele, mijloc.eie de transport în
comun, autovehiculele cu ecuson etc).
De regulă, acest indicator se instalează la capătul opus al unui sector de drum semnalizat la intrare cu
inoicalorul "Sens unic".
De asemenea, indicatorul poate fi utilizat temporar, pentru interzicerea accesului vehiculelor pe un sens de
circulaţie al drumului care este înzăpezit sau pe care se execută lucrări.
60. Circulaţia interzisă în ambele sensuri.
Este instalat la capetele sectorului de drum pe care este interzisă circulaţia vehiculelor în ambele sensuri.
Atunci când restricţia este limitată, va fi însoţit fie de un panou adiţional de exceptare (nr. 273), fie de un
panou pe care se precizează serviciul pentru care sunt exceptate vehicule şi intervalul orar când este permisă
circulaţia (ex., "Aprovizionarea permisă, 9.00 - 12.00"), fie de un panou cu inscripţia "Cu exceoţi? riveranilor" (sunt
exceptaţi cei care au domiciliu! sau reşedinţa în zona de acţiune a indicatorului).
67. Accesul interzis autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş.
Acest indicator se instalează la capetele sectorului de drum pe care este interzis accesul oricărui
autovehicul, cu excepţia motocicletelor fără ataş.
"ndicaton.'l nu int?r."tice accesul ciclomotarelor (care, având motorul cu capacitatea cilindrică de până la 50
cm3, nu sunt considerate autovehicule) şi nici al vehiculelor fară motor (care, evident, nu sunt autovehicule).
62. Accesai interzis motocicletelor.
Acest indicator se instalează ia capetele sectorului de drum pe care este interzis accesul motocicletelor, c--
sau fară ataş, precum şi al oic oniotoarelor.
63. Accesa' interzis bicicletelor
indicatorul este instalat la capătul unui sector de drum oe care esîe Interzis accesul bicicletelor (cele fără
motor, puse in mişcare prin forţa musculară).
Este utilizat pentru a interzice accesul bicicletelor pe drumuri'e principale şi intens circulate, inclusiv pe
autost.adă (pentru a r,u-i expune pe biciclişti). Este util.zat şi pentru a interzice accesul acestora pe aleile pletonale
din centrul oraşului sau din parcuri.
64. Accesul interzis ciclomotoarelor.
.nterzice accesul ciclomotoarelor pe sectorul de drum la capătul căruia este instalat.
Nou! termen 'ciclomotor" include vechii termeni din legislaţia rutieră (şi, deci li elimină), "motoreta si
"mopeo - vehicule cu doua roţi ş< rnotoi ce cel mult 50 cm 3 care dezvoltă prin construcţie o viteză da maxim 50
Km/n. respectiv 25 km/h, ca şi bicicletele cu motor.
55. Accesul inierzis vehiculelor destinate transportului de măriuri.
Indicatorul este instalat ia caoătul unui sector de drum pe care este interzis accesul vehiculelor destinate
transportului de mărfuri.
In cazul în cate restricţia se referă numai la o anumită categorie de autovehicule, mai grele, pe silueta
autocamionului de pe indicator este scris, cu litere albe, masa totală maximă admisă (ex., 7,5 t), sau tipul de
autovehicul (TIR).
Acest indicator se instalează îh qener?.l "n oraşe, pentru a descongestiona arterele rutiere principale care-1
traversează.
40_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

66. Accesul irrerzis autovehiculelor cu remorcă, cu excepţia celor cu semiremorcă sau cu o remorcii cu o
osie
indicatorul este Instalat la canatul ur.ui sector de drum pe care este interzis accesul autovehiculelor cu
remorci, ci. exceoţia celor cu semiremorcă sau cu o remorcă cu o osie.
Cauza acestei restricţii este că remorcile (având două punţi, din care una este directoare) au o traiectorie
foarte a nplâ :? plan transversal) spre deosebire de semiremorci (care au o osie simplă, dublă seu triplă) sau
remorcile cu :> osie (la care, Tn piu?, cea mai mare parte a greutăţii se sprijină pe autovehiculul trăgător) - deci
datorită capacităţii de trecere mai reduse şi din motive de siguranţă a circulaţiei.
67. Accesul interzis autobuzelor.
Indicatorul este instalat la capătul unui sector de drum (de regulă în localităţi) pe care este interzis accesul
aulcbuzeior (indiferent dacă transportă sau nu persoane, restricţia este doar din motive de trafic rutier).
68. Accesul interzis pietonilor.
Interzice accesul pietonilor pe sectorul de drum la capătul căruia este instalat, fie datorită lipsei trotuareior,
fie datorită existenţei unei alte posibilităţi de trecere sau de traversare a locului respectiv (pasaje subterana).
Dac/ ii:.: satcrul esie instalat doar pe una dintre părţile drumului (a străzii, cel mai frecvent), acest lucru
semnifică interzicerea circulaţiei pietonilor doar pe partea respectivă. Pentru ca accesul pietonilor să fie Interzis oe.
ambale sensuri ale drumului, indicatorul este instalat atât pe partea stângă, cât şi pe partea dreaptă.
Pentm resMcţia oe direcţia longitudinală a drumului, ea se poate referi la circulaţia pe trotuar (cazul
trotuarelor din faţa ambasadelor, de ex.) sau la circulaţia pe drumurile utilizate ca alei pietonale (de la obiective
turistice de ex.).

69. Accesul interzis vehiculelor cu tracţiune animală.


Indicatorul este instalat la capătul unui sector de drum pe care este interzis accesul vehiculelor
cu tracţ'ine anîrr if*
De regulă ; iterzice accesul acestor vehicule în zona centrelă a oraşelor sau pe drumurile intens circulate.
70. Accesul interzis vehiculelor împinse sau trase cu mâna.
indicatorul este instalat ia căpătui unui sector de drum pe care este interzis accesul vehiculelor împinse saj
trase ou mâna (sau cu braţele).
In zona de acţiune a acestui indicator este interzisă circulaţia cărucioarelor sau platformelor cu două, trei
sau patru roţi, împinse sau trase de om. care pot circula pe carosabil.
indicatorul nu se referă la oăruc-oru' de copil, care nu este considerat vehicul şi care urmează regimul de
dep'a^are al pietonului, dec1 circulă pe trotuar, nu pe carosabil.
?.. Acce&ji interzis tractoarelor şi maşinilor autopropulsate pentru lucrări.
indicatorul &ş;e .nstaiat la capătul unui sector de drum pe care este interzis accesul tractoarelor şi
maşinilor autopropulsate pentru lucrări.
în genera! irtdicatoru1 interzice accesul acestor vehicule pe arterele principale şi în zona centrală a
localită*i'cr
Maşina autopropulsată este autovehiculul care circulă în mod ocazional pe drumul public, are viteza
maximă prin construcţie de maxim 30 km/h, iar destinaţia sa este executarea anumitor lucrări.
72. Acces.!interzis autovehiculelor.
Indicatori este instalai la capătul unui sector ce drum pe care este interzis accesul tuturor autovehiculelor,
dar şi ai ciclomotoarelor (deşi nu sunt considerate autovehicule în sensul legislaţiei rutiere).
Deşi ara io 15 simboluri indicatorul reuneşte semnificaţia a trei ir-d:catoare: "Accesul interzis
autovehiculelor, nu excepţia motocicletelor fără ataş" - nr 61; "Accesul interzis motocicletelor" - nr. 62; "Accesu'
int*r7is ^:clomo*oare'cr* - nr. 6<*.
Ca urmare, pot accede pe sectoru' de drum semnalizat cu acest indicator celelalte vehicule: bicicletele
vehiculele cu tracţiune animală şi cela trase sau împinse cu braţele.
73. Accesul iniei zis autovehiculelor şl vehiculelor cu tracţiune animală.
Indicatorul este instalat la caoătul unui sector de drum pe care este interzis accesul autovehiculelor şi
vehiculelor cu tracţiune animală.
El reuneşte semnificaţia a patru indicatoare - faţă de cel anterior, include şi semnificaţia indicatoiului
'Accesul interzis vehiculelor cu tracţiune animală" - nr. 69.
Ca urmare, pot accede pe sectorul oe drum semnalizat cu acest indicator doar bicicletele şi vehiculele trase
sau împinse cu braţele.
41_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

74. Accesul interzis vehiculelor având o lăţime mai mare de ... m.


Indicatorul este instalat la capetele sectorului de drum (a! străzii, de regulă) cu gabarit redus al
lăţimii.
Lăţimea înscrisa pe indicator este cu 0,80 m mai mică decât lăţimea de liberă trecere asigurată pe sectorul
semnalizat
75. Accesul interzis vehiculelor având o Înălţime mai mare de ... m.
indicatorul este instalat la capetele poduri.or, tunelelor, pasajeior inferioare, consolelor, portalelor sau în aice situaţii
cano n.; este asigurată înălţimea gabaritului de liberă trecere de 5,00 m. De menţiona: că autoveniculele au, prm
construcţie, înălţimea de maxim 4,00 m.
76. Accesul interzis vehiculelor având o masă mai mare de ... t.
Indicatori'! este instalat la capetele sectorului ae drum sau capetele podurilor, pasajelor superioare,
viaductelor pe care este interzisă circulaţia vemculelor având o masă totală mai mare decât cea înscrisă pe
indicator.
77. Acces11' interzis vehiculelor având o masă mai mare de ... t pe osie.
Indicatorul esfe instalat, de regu'ă, înaintea traversării unor poduri, podeţe, având lungimea mai mică decât
distanţa dintre osii, în cazul în ca'e este interzisă circulaţia vehiculor având o masă (totală) pe osie mai mare oscst
r.ea înscrisă pe indicator
Conducătorul trebuie să ştie care este masa maximă pe osie a autovehiculului din cartea tehnică sau
canea de identitate s acestuia.
78. Accesul interzis vehiculelor având masa pe osia dublă mai mare de ... t.
ndicatoru este instalat In aceleaşi condiţii ca ş. inoicatoru! anterior în cazul în care este interzisă circulaţia
vehiculor având o masa (totală) pe osia dudă mai mare decât cea înscrisă pe indicator.
Pentru presemnalizarea zonelor de acţiune a indicatoarelor anterioare (nr. 74, 75, 76, 77 sau 78) se va
instala încă un indicator la prima intersecţie ce Drecede zona restricţionată, care va fi însoţit de panoul ?.d;ţional
"Distanţa pr!nă 'a locu1 'a care se referă indicatorul de oresemnalizare sau informare" -nr. 256.
80. Accesul interzis vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule având o lungime mai mare de ...
m.
indicatorul tsle instalat înaintea sectorului de drum pe care este interzisă circulaţia vehiculelor sau
ansamblurile de veh'cu'e avSnd o lungime nai na™ decât cea înscrisă pe indicator. Cauza acestei interziceri o
constituie caracteristicile geometrice ale drumului, care nu permit acestor vehicule executarea virajelor sau a
manevrei de Tnto?rcere.
81. Interzis autovehiculelor oe a y.rcula fără a menţine intre ele un interval de cel puţin ... m.
Acest ind,:jvor este amplasat la capetele sectorului de drum şi obligă conducătorii să păstreze
un intervai minim între vehiculele în rnars, pentru a evita pericolele (accident - pe drumurile alunecoase, sau
spargerea parbrizelor - pe drumurile cu pietriş sau criblură nefixată încă în stratul de bitum).
Indicatorul poaîe fi însoţit de un pane. adiţional pe care este precizată lungimea zonei de acţiune a
indicatorului (nr. 263).
=s*e recomanriab'l '.legea nu -revede în mod excres) ca în zona de acţiune a acestui indicator să nu se
oprească ş» să nu se depăşească decât dacă este necesar cu atenţie sporită.
82. Interzis a vira la stânga; 33 - interzis ă vira la dreapta.
Aceste indicatoare sunt amplasate în locurile unde virajul la stânga/dreapta poate fi periculos sau ar pute:;
stânjeni circulaţia altor vehicule, sau chiar ar încălca, cu consecinţe grave, principiul complementarităţii mijloacelor
de reglementare a circulaţiei (ex., cazul când prin viraj s-ar intra pe sens interzis;
Zona de acţiune a acestui irdicatcr este doar prima intersecţie care urmează locului de amplasare.
84. întoarcerea interzisă.
Zona de acţiune a indicatorului este din locul unde este instalat până la prima intersecţie sau până la
T
ntâ'nirea indicatorului "Sfârşitul tuturor restricţiilor" - nr. 93.
Indicatorul '^terrice în mod expres manevra de întoarcere, deoarece aceasta crează condiţii de acciden*
sau stânieneşte circulaţia.
h zona sa de acţiune este permisă nprirea. dacă nu este interzisă prin alte mijloace de reglementare a
circulaţiei.
85. Depăşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş, interzisă.
Indicatorul aste instalai la capetele sectorului de drum pe care este interzis tuturor vehiculelor de a depăş,
autovehicule, cu excepţia motocicletelor care pot fi depăşite.
42_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Doc este interzisă depăşirea oricărui autovehicul cu mai mult de două roţi: motociclete cu ataş, automobile,
tractoare, etc.
Mai există însă o exceotie: motocicletele fără ataş pot depăşi alte motociclete fără ataş, deoarece această
depăşire se poate face fără a depăş! banda de circulaţie.
Evident orte permisă deoăşirea vehiculelor: cele pe două roţi (ciclomotoarele - care nu sunt considerate
autovehicule desi au motor - şi bicic'efele), vehiculele cu tracţiune animală şi cele trase sau împinse cu braţele
(deoarece indicatorul nu se referă la vehicule).
Zona de act'une a indicatorului se termină la apariţia indicatorului "Sfârşitul interzicerii de a depăşi" - nr. 95
sau, daca în acea zonă a mai fost cei puţin încă o restricţie, la apariţia indicatorului "Sfârşitul tuturor resmcţiiior 1 - nr.
93. De asemenea, restricţia ae depăşire este anulată la primul colţ de interseclie pe sensul de mers (dacă sectorul
de drum se va intersecta cu un drum din dreapta).
86. Depăşirea interzisă autovehiculelor destinate transportului de mărfuri.
Ind'catorul este instalat la capetele sectorului de drum pe care vehiculelor destinate transportului de mărfuri
le este interzis de 8 depăşi, indiferent dacă transportă sau nu mărfuri (chiar dacă, amenajate fiind, transportă perr-
oane).
Aici este de remarcat că restricţia se referă ia categoria autocamioanelor, definită prin masa totală de peste
3 ^ t (nu şi pentru autocamionete, care sunt autovehicule pentru transport de mărfuri, dar au gabarit şi pen'cmante
dinamice similare autoturismelor). Autobuzele nu fac obiectul restricţiei.
Este permis? doar depăşirea vehiculelor cu două roţi ("motociclete, C'domotoare, biciclete).
Zona de sejiune a indicatorului este definită ca şi I? indicatorul anterior: până la apariţia indicatorului
"Sfârşitul interzicerii de a depăşi" - nr 95 sau a indicatorului "Sfârşitul tuturor restricţiilor" -nr. 93 sac până la primul
colţ da intersecţie pe sensul de mers.
ir zona de acţiune a ceior două indicatoare precedente, pentru toate vehiculele sunt interzise manevreii de
oprire şi staţionare (iar cele cu două roţi, care nu ar contraveni interdicţiilor de depăşire, nu execută aceste
manevre pe carosabil).
87. Limitare de viteză
Indicatorul este instalat 'a capetele sectorului de drum pe care viteza este limitată superior (valoaree
înscrisa ne indicate repre?i"lă viteza maximă cu care se ooate circula).
Zona de restricţie începe din locul în care este amplasat indicatorul şi se termină la întâlnirea indicatorului
"Sfârşitul limitării i ~ viteză" - rr. 94 sau, dacă pe acea zonă a mai fost cel puţin o restricţie, în dreptul indic ";*onilui
"Sfârşitul tuturor restricţiilor" - nr. 93
Când restricţia se aplică în traversarea înt-egii localităţi, indicatoru1 va fi instalat împreună cu indicatorul
"Intrar? îr localitate" - rr. 168.
Această limitare de viteză este întotdeauna sub valoarea vitezei maxime legale (pentru tipul de drum şi
pentru caiegoria de vehicule), cu o singură excepţie: în localităţi, limita maximă de viteză de pe indicator ooate fi de
maxim 80 km/h - dar mima' pentru autoturisme.
38. Limitare de viteză diferenţiată pe categorii de autovehicule.
Indicatorul aste instalai la capeteie sectorului de drum pe care viteza maximă este limitată în mod diferent
lat pe categorii do autovehicule: pentru autoturisme, respectiv pentru autovehicule de transport marfă sau călători.
La fel ca la indicatorul precedent, când restricţia se aplică pe drumul de traversare a întregii localităţi,
indicatorul va fi nstalat împreună cu indicatorul "htrare în localitate" - nr. 168.
89. Claxonarea interzisă.
Este instalai la capetele sectorului de drum (în cartiere rezidenţiale, în general) pe care claxonarea este
interzisă.
Când este irstaiat împreună cu indicatorul de localitate (nr. 168), restricţia se aplică pe întreg teritoriu'
localităţi'.
90. Vama.
Indicatorul este instalat în apropierea puctului vamal, unde oprirea este obligatorie pentru toate vehiculeie,
în vederea controlului vamal.
Era ouriosi..ui sub denumirea "Interzisă trecerea fără oprire" (ca şi următoarele două), care defineşte
compiet rolul său.
91. Taxa oe trecere.
Se instalează în apropierea imediată a locuiui unde este interzisă trecerea fără a opri pentru plata taxei de
Circuaţw pe un pod, oe un sector de autostradă sau în alte puncte unde se percep asemenea taxe.
92. Control POLITIE.
43_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

indicatorul este instalat in aprecierea imediată a unui post de control al circulaţiei de către poliţia rutieră, oe
penoada cand se execută asemenea activităţi, unde oprirea oricărui vehicul este obligatorie.
93. Sfârşitul tuturor restricţiilor
Anulează doar irei restricţii: claxonarea interzisă (nr. 89) - care nu are indicator corespondent pentru
anulare, limitare de viteză (nr. 87 sau nr. 88) şi depăşirea interzisă (nr. 85 sau nr. 86).
'ndicatoru' nu instalează si după restricţiile privind accesul, oprirea, staţionarea ori prioritatea de trece re
ale auto 'ehiculelor, deoarece acestea sunt bine delimitate ca întindere.
Se instalează "in ;ocu! unde se termină zona de restricţie, când nu este amplasat indicatorul specific de
terminare a zonei de restricţie sau când în zona respectivă acţionează două sau mai multe restricţii dintre cele trei.
Acest indicator anunţă conducătorii de vehieme că a luat sfârşit orice restricţie întâlnită anterior, chiar dintre
cele perna care există (Iar nu este instalat) indicator specific de terminare a zonei de acţiune ("Sfârşitul limitării de
v.teză"- nr. 94 şi "S-'ârşitul interzicerii de a depăşi" - nr. 95).
94. Sfârşitul limitării de viteză
Se instalează în locul unde se termină zona de limitare a vitezei, semnalizată prin indicatorul "Limitare de
viteză" - nr 8? sau pri" indicatorul "Limitare de viteză diferenţiată pe categorii de autovehicj!?'' - nr l?8
95. Sfârşiiui interzicerii de a depăşi.
Se instaieazâ în locul unde se ierrniriâ zona de interzicere a depăşirii, semnalizată prin indicatorul
'Depăşirea autovehiculelor, cu excepţia motocicletelor fără ataş, interzisă" - nr. 85 sau prin indicateiul 'Depăşirea
in.erzisă autovehiculelor destinate transportului de mărfuri" - nr. 86.
96. Sfat'nnţrea interzis?.
Indicatorul este instalat în locurile unde este interzisă staţionarea voluntară a vehiculelor.
Zona de acţiune a acestui indicator este din locul unde este instalat până la cel mai apropiat colţ de
interjecţie pe sensul de mers (când nu este însoţit de panou adiţional).
în cazul când trebuie delimitată strict o zonă unde staţonarea este interzisă, sub indicatoare se montează
semne adiţionale:
- din locul unde începe staţionarea interzisă: semnul adiţional "începutul zonei de acţiune a indicatorului" -
nr. 265 (o săgeată cu vârful în sus);
- pentai interzicerea staţionării pe lungimi în general mici, semnul adiţional care indică începutul zonei de
acţiune are înscrisă şi distanţa, exprimată în m, pe care operează interdicţia;
- terminarea zonei de1 restricţie va fi semnalizată printr-un alt indicator de interzicere care va fi însoţit oe
Semnul adiţional "Sfârşitul zonei de acţiune a indicatorului" - nr. 267 (o săgeată cu vârful în jos);
- confirmarea zonei de interzicere se realizează prin indicatoare însoţite de semnul adiţional "Confirmarea
zone' de acţiune a indicatorului" - nr. 266 (c săgeată cu două vârfuri, în sus şi în jos).
!?7. O?/"?.'"5'' ,'.i*9,'z.',îî1.
Indicatori *! interzice oprirea voluntară a vehiculelor (si. implicit şi staţionarea voluntară).
Zona de acţiune a acestuia este delimitată în acelaşi mod ca şi pentru indicatorul "Staţionarea
oprită".
dS. Staţionate dildi'n&fits.
indicatorul este instalat şi are zona de acţiune delimitată în mod similar cu indicatoarele de interzicere a
staţionării (nr. 36/ sau a opririi (nr. 97), dar delimitează şi în timp interdicţia: staţionarea voluntară er=te interzisă în
zilele impare a'e lunii (are o dungă verticală barată).
99 Staţionare alternantă.
indicatorul iste similar CJ indicatorul precedent, dar staţionarea voluntară este interzisă în zilele pare ale
lunii (cti*a Jouâ dungi verticale barate).
100. Zonă de staţionare cu durată limitată.
Indicatorul este întâlnit în localităţi la începutul sectorului de drum cu durată de staţionare
limitată.
Pe partea inferioară a indicatorului sau pe un panou adiţional sunt înscrise intervalele de staţionare în
afara cărora staţionarea este interzisă, expresia "Cu plată" sau silueta corespunzătoare categoriei vehiculelor
pentru care este valaPilâ semnificaţia indicatorului.
Zons de acţiune a indicatorului se termină în dreptul indicatorului complementar "Sfârşitul zonei de
staţionare cu durata limitată" - nr. 101.
101. Sfârşitul zonei oe staţionate cu durată limitată.
indicatorul este instalat la terminarea sectorului de drum cu durată de staţionare limitată.
44_____________________________________________CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Zona de staţionare cu durată limitctâ este încadrată de cele două indicatoare (nr. 100 şi nr. 101) şi este ?
imi|ară uae.' parcări, numai că nu are spaţii amenajate delimitate, iar poziţia autovehiculului nu poate fi decât
paralelă cu marginea drumului şi cât mai aproape de marginea din dreapta (şi pe partea stângă, pe drumul cu sens
unic).
104. Accusul 'ntends vehiculelor care transportă substanţe explozive sau uşor inflamabile.
Indicatorul se montează la intrarea în zonele unde pot fi puse în pericol substanţele transportate sau ele
constituie un pericol, ca şi în zonele intens populate.
Interzice «.:.; is il acestor autovehicule, chiar dacă nu sunt încărcate, deoarece şi reziduurile din recipier.'i
constituie un pericol.

6.1.2.3 Irdhataara de obligare


Aceste indicatoare sunt de formă circulară fără chenar, cu fond albastru oe care sunt desenate cu alb
simboluri (săgeţi siluete, numele) care obligă la un anumit mod de comportare în circulaţia rutieră.
Pentru indicatoarele care ooligă vehiculele să se deplaseze pe o anumită direcţie, zona de acţiune o
constituie doar prima intersecţie înainte de care sunt instalate, iar atunci când sunt amplasate deasupra unei benzi
de circulaţie semnificaţia se aplică numai vehiculelor de pe acea bandă.
107. înainte
Indicatorul aste instalat la cel mult 50 m înaintea intersecţiei în care vehiculele care întâlnesc acest
indicator vor circula obligatoriu pe direcţia înainte.
108. La dreapta.
Indicatorul este instalat pe partea opusă intrării în intersecţia cu drumul pe care sensul indicat de săgeată
este obligatoriu, virajul executându-se fără a depăşi Indicatorul.
Indicatorul poate avea săgeata orientată spre stânga, situaţie în care este obligatoriu virajul la stânga,
condiţiile fiind aceleaşi.
109. La dreapta.
Acest indicator este instalat înaintea intrării în intersecţia în care sensul indicat de săgeată este obligatcr j.
virajul executându-se după depăşirea indicatorjlui.
La fel, poate- exista si indicatorul cu săgeata spre stânga, situaţie similară cu cea de mai sus.
110. înainte şi la dreapta.
Este instala! înaintea intrării în intersecţia în care vehiculele se vor deplasa obligatoriu fie înainte fie spre
dreapta.
Sensurile săgeţilor pot indica, după caz, ş. 'înainte şi la stânga" sau "La stânga şi la dreapta".
111 11?. Ocolire
Aceste indicatoare au săgeţi înclinate spre în jos (o singură săgeată, spre dreapta sau spre stânga, sau
doua săgeţi).
Sunt instalate în capetele refugiilor, aie insulelor de dirijare, ale spaţiilor de separare a căilor sau înaintea
altui obsiacoi ce pe orumui puoiic unde vehiculele trebuie să treacă fie de o parte a obstacolului fie pe o pane sau
alta, cupă cum indică săgeata sau săgeţile indicatorului.
Refugiile spatiilor pentru tramvai sunt ocolite numai prin dreapta, fiind semnalizate cu indicatorul
nr. 111.
Indlcatcai s'e folosite la refugiile staţiilor de tramvai sau pentru semnalizarea locurilor accidentelor
pot fi de dirrensiu.'T reduse.
; 13. Intereeetfa ou sens giratoriu.
Aceste indicator este instalat pe insula circulară (rondou!) din intersecţia cu sens giratoriu sau înaintea
intersecţiei
Indicatori I obligă vehiculele care urrnează să intre în intersecţie să acorde prioritate tuturor vehiculelor
care. circulă în ace! moment pnr intersecţie (noul Cod Rutier a schimbat fundamental regula priorităţi în intersecţia
cu sans giratoriu: nu se mai aplică regula priorităţii de dreapta) şi să ocolească centrul intersecţiei în sen?ul ind'cat
de săgeţi.
Poate fi prepemnalizat prin indicatorul de avertizare "Presemnalizare intersecţie cu sens giratoriu" -- nr. 40
frai; orin indicatorul de oremce "Presemnalizarea direcţiilor într-o intersecţie cu sens giratoriu' •- nr. 13°
114. Pistă p&itru biciclete.
Acer* indicator este insfal?* la capetele pistelor destinate exclusiv circulaţiei bicicletelor, pe care circulaţia
acestora este obligatorie.
Când există c rrsfe' de oistă bic'clifl'or le e?te interzis să circule pe partea carosabilă a drumulu
'/' 16. D, uni pentru p.zxoiii.
.ndicatcru' ÎÎU instalează ia capetele sectoarelor de drum rezervate în exclusivitate pietonilor, pe care
circulaţia aceruora este obligatorie (vehiculele nu au acces pe acest sector de drum).

120 v'ito;:â minimă obligatorie.


indicatorul este instalat la capetele sectorului de drum pe care este obligatorie o viteză de deplasare cel
puţin egală cu cea înscrisă pe indicator.
Evident, viteza cu care se va circula pe acest sector de drum nu trebuie să depăşească viteza maximă
legală (stabilita în funcţie de tipul de autovehicul şi categoria de drum).
121. Sfârşitul vitezei minime obligatorii.
Este instalat în locul "unoe se termină sectorul de drum cu viteză minimă obligatorie, pentru anularea
acestei obligaţii.
122. Lanţun pentru zăpadă.
Acesi indicator este instalat la capeteie sectoarelor de drum cu declivităţi pronunţate sau curbe strânse
unde este obligatoriu, atunci când partea carosabilă este acoperită cu zăpadă sau polei, ca vehiculele să fie
echipata cu lanţuri antiderapante pe cel puţin două roţi motoare.

6.1,3. Indicatoare de orientare şi informare


Indicatoarele de orientare şi informare au formă poligonală - dreptunghiulară, în general, şi sub formă de
săgeată ?.?nd prin forma lor indică direcţia
Au fonduri de diferite culori (cel mai frecvent, de culoare albastră) pe care sunt reprezentate simboluri
divers colorate sau sunt înscrise (cu alb) informaţii cu privire la distanţa şi direcţia ce trebuie urmată nentru a se
ajunge la destinaţia dorită sau la diferitele utilităţi publice ori obiective turistice situate pe traseul parcurs de
participanţii la trafic.
Din punct de vedere al roiului oe care-l au, aceste indicatoare pot fi:
- de orientare;
- oe informare;
- de informare turistică.
Deoarece unele dintre aceste indicatoare crează restricţii sau obligaţii pentru participanţii la trafic, în
continuare sunt prezentate principalele indicatoare care interzic anumite manevre sau crează obligaţii
pentru conducătorii de vehicule.

1.1,3.1. Indicatoare de orientare


Indicatoarele de orientare au particularitatea că orientează (cu caracter de obligativitate sau nu)
participanţii la trafic asupra traseului de urmat
132. Prusemnalizarea traseului de urmat în cazul unei restricţii de circulaţie.
Acest indicator este instalat cu 90...200 m înaintea intersecţiei cu traseul de urmat pentru a evita o zonă ci
restricţii do circulaţie de durată. Dacă este cazul, pe indicator este simbolizată categoria vehiculelor care nu ai
acces în zona evitată.
în crase, indicatorul este realizat cu negru pe fond alb şi precizează şi numele străzilor de pe traseul de
urmat
Dacă devierea este temperară, indicatorul va avea inscripţiile de culoare neagră pe fond alb.
137. Presemnalizarea traseului de urmat în vederea efectuării virajului la stânga. indicatorul oste instalat în
localităţi, înaintea unei intersecţii care precede o alta în care virajul la stânga este interzis.
Dacă nu r,e respectă traseul recomardet, virajul '? stânga nu va mai fi posibil, deoarece în intersecţia
următoare va fi întâlnt indicatorul "frterzis a vira la stânga" - nr. 82.
753. Bandă rezervată circulaţiei mijloacelor de transport în comun.
Acest indicator esle instalat in oraşe, pe străzile cu cel puţin două benzi pe sens, unde o bandă este
rezervată circulaţiei mijloacelor da transport în comun (este delimitată prin marcaj longitudinal continuu).
Zona de acţiune a indicatorului este până la pruna intersecţie, aupâ care, eventual, se va repeta. Tuturor
celorlalte vehicule le este interzis accesul pe această bandă.
143, 144, 145. Selectarea circulaţiei pe direcţii de mers In apropierea intersecţiei. Aceste indicatoare sunt instalate
pe drumurile cu mai multe benzi pe sens, în apropierea intersecţiilor, pentru selectarea circulaţiei pe benzi în
funcţie de direcţiile ce pot fi urmate.
Daca vehiculele nu s-au încadrat pe banda dorită, vor fi obligate să urmeze traseul impus de
banda de circulaţie pe care se află.
146. Banda destinată circulaţiei vehiculelor lente.
Indicatorul este instalat la 50... 100 m de începutul sectorului de drum pe care există o bandă specială
pentru vehicule lente.
Conducătorii care nu pot să circule cu o viteză cel puţin egală cu cea înscrisă pe indicator sunt obligaţi să
circule pe banda de la marginea drumului, pentru a nu stânjeni pe cei care pot circula cu viteze superioare.
150. Viteza minima obligatorie pentru dileme benzi de circulaţie.
Indicatorul esie instalat la 50... 100 m de începutul sectorului de drum pe care circulaţia pe fiecare bandă
este condiţionată de realizarea vitezei minime înscrisă pe indicator.
Aceasta înseamnă că vehiculelor care se deplasează cu o viteză inferioară celei inscripţionate le este
interzis să so deplaseze pe banda respectivă.
188. Intrare in localitate.
Indicatorul este .nstalat înainte de prima clădire din grupul compact de clădiri de pe ambele părţi ale intrării
în locaiilate.
Inoicatorul nu coincide, în general, cu limita administrativă a localităţii, deoarece el implică obligaţii perna,
conducătorii de vehicule spec'iice circulaţiei în localităţi (în principal referitoare la limitele de viteză-.

5.1.2.2 Indicatoarede informare


Acerte 'pjtc-î'oa.-!? oferă :articipanţilor la fafic informaţii ce le pot fi utile: cu privire la serviciile de pe
margine? dn'miiui despre tipul drumului public, modul de organizare a circulaţiei rutiere sau existenţa trecerilor
pentm pietoni
174, 175 Trenare pentru pietoni.
indicatorul este instalat înaintea locului de trecere pentru pietoni. Poate fi întâlnit singur sau împreună cu
marcajul transversal specific Vecerii pentru pietari.
Conducători de vehicule au oWicrţ'a de a acorda prioritate oietonilor angajaţi în traversare pe trecerile
semnalizate cu indicator (ca şi pe cele doar marcate, care sunt obligatoriu presemnalizate).
Atunci când drumul este prevăzut cu cel ouţin două benzi de circulaţie pe sens, conducătorul de
autovehicul sau tramvai trebuie r.ă acorde orientate de trecere pietonilor angajaţi în traversare pe sensul lui de
mers.
'17. Serrs unic.
Acest indicator sub formă de săgeată este instalat paralel cu axa drumului cu sens unic, pe partea epusă
drumului da acces (la colţul acestui drum de acces, conducătorul va întâlni indicatorul de
obligare "La dreaota" - nr. •'09).
173. Sens unic.
Indicatorul aste instalai ia începutui sectorului de drum pe care circulaţia se desfăşoară într-un singur sei
is.
Are zona du acţiune pâri ia prima intersecţie (altfel, se repetă după fiecare intersecţie). :'-e drumul cu sens unic sunt
interzise manevrele de întoarcere şi, dacă nu rămâne liberă cel puţin o '..i.-..:'ă, da oprire (implicit ş: staţionarea).
179. Autostradă.
Acest indicator este instalat la începutul autostrăzii sau pe intrările din lateral pe autostradă (bucle de
acces).
El introduce o serie de restricţii şi obligaţii care au fost orezentate în cap. 3.
în plus, pe autostrăzile cu cel puţin trei benzi de arcuiatie pe sens, autovehiculele grele (autocamioane şi
autobuze) au obligaţia de a circula numai pe cele două benzi dinspre marginea părţii carosabile. De asemenea. în
cazul imobilizării forţate, conducătorii sunt obligaţi să scoată autovehiculul în afara părţii carosabile şi, când este
posibil, în afara benzii de urgenţă, iar dacă nu o pot face să semnalizeze imediat prezenţa potrivit prevederilor
legale.
în ceea ce priveşte regimul de viteză, Regulamentul de aplicare al Ordonanţei prevede noi valori pentru
Vitezele maxime legale: 130 km/h - autovehiculele din categoriile A şi B; 110 km/h - categoriile C, D şi subcategoria
Dl; 90 km/h - subcategoriile B1 şi C1.
137 Staţie de auwbuz
Este instalat !a începutul spaţiului destinat staţiei pentru autobuz sau troleibuz.
Acest indicator cb'lgă pe conducătorii de vehicule să reducă viteza şi la nevoie să oprească înaintea sta'jei,
pentru a permite conducătorilor acestor autovehicule să părăsească alveola staţiei şi să reintre pe bunde cJe
rfrculaţle.
Este interzisa Dorirea, sfationarea ori mersul înapci al vehiculelor la o distanţă mai mică de 25 m înainte de
indice'.-.' şi imolicit, de staţia de autobuz. întoarcerea este interzisă la mai puţin de 50 m de staţiile de autobuz.

188. Staţie de tramvai.


Este instalat la începutul spaţiului destinai staţiei pentru tramvai (inclusiv pe refugiul pentru pietoni, dacă
exista'1
~p. staţiila de tramvai fără loc de ref.r'u pentru pietoni este interzisă depăşirea atunci când tramvai- I este
opri sau se găseşte la mai puţin 1a 50 m rle staţie, ch'ar dacă acesta se află oe un drum cu sens ur':: Vehiculele vor
fi oprite în spatele tramvaiului şi vor *i repuse în mişcare numai după ce uşile tramvaiulir a i fost închise
Tramvaiul poate fi depăşit în staţiile prevăzute cu loc de refugiu pentru pietoni (prin dreapta) şi pe
drumurHe cu sens unic (prin stânga)
Ca şi îr» cazul indicatorului precedent, este interzisă oprirea, staţionarea ori mersul înapoi al vehiculelor la
o distanţă mai mică de 25 m înainte de indicatorul "Staţie de tramvai" şi. implicit, de staţia de tramvai, iar
întoarcerea este interzisă la mai puţin de 50 m ce staţiile de tramvai, de o parte şi de alta, inclusiv 'n staţie.
190. Druvi pentru autovehicule.
Indicatorul este instalat la începutul dmmului destina* exclusiv circulaţiei autovehiculelor (drum expres)
altul decât a.'.ifostrsda f la rare nu există alte căi de acces decât cele semnalizate prin indicate?-»» 'te BO*st fir>
Acest d"im are condiţii de circulat'? apropiate de cele de pe autostradă, iar categoriile de autovehicule care
au dreotul să circule pe acest drum sunt aceleaşi ca la autostradă.
°e acest drum sunt interzise toate manevrele mai puţin depăşirea (întoarcerea, mersul înapoi, oprirea şi,
implicit staţionarea).
Vitezele maxime epaie pentru acest drum sun* mai mici decât cele de pe autostradă: 100 km/h -categoriile
A ;.; B; 90 km/h - categoriile C, D şi suheategoria D1; 80 km/h - subcategoriile B1 şi C1.
194, 79.'". 196 Sfatie de alimentare cu carburanţi (inclusiv benzină fără plumb şi gaz petrolier lichefiat).
Aceste indicatoare sunt instalate în apropierea staţiilor ^e alimentare cu carburanţi (pentru staţiile care
livre-ez^i şi P^nzînă fără plumb sau gaz petrol lichefiat, indicatoarele includ şi culoarea verde, respecţi i inscripţia
"GPL").
L.a staţi-'e de a'imentare cu combustibil, conducători' de autovehicule au o serie de obligaţii specifica d'nt-e
care: să oprească funcţionarea rotorului când sunt în aşteptare şi să îndepărteze
CIRCULAŢIE RUTIERĂ
_________________I______________________

autovehiculul la cei puţin 50 m de staţie dacă sunt defecţiuni 'a motor (şi să ajute pe alţi conducători să îndepărteze
autovehiculul cu defecţiuni la motor).

207. 208. 209. Parcare.


Acest ridicător semnalizează un loc special amenajat pentru parcarea vehiculelor (vehiculul parcat este
vehiculul imobilizat într-un loc special destinat acestui scop şi semnalizat ca atare).
în cazul delimitării locurilor de parcare, există obligaţia ca vehiculele să fie parcate în poziţia cerută. Există
indicatoare care permit parcarea autoturismelor cu două roţi pe trotuar (nr. 208) sau chiar cu toate roţile, dar fără a
împiedica circulaţia pietonilor pe trotuar.
Pentru parcările adiacente benzilor de circulaţie, dacă sunt delimitate pe direcţie transverală pe axa
carosabilului, conducătorii de vehicule trebuie să parcheze vehiculele cu partea din faţă spre drum, deoarece, în
caz contra:, la ieiire va tiebui să vie diriiaţi obligatoriu de o persoană majoră aflată în afara vehiculului.
în pariea de ios a indicatorului oot apărea diverse semne (săgeată care indică direcţia spre locul de
parcare şi, eventual, distanţa; simbolul unui autoturism parcat cu două roţi sau total pe trotuar; textul "Cu plată"
sau 'Rezervat CD") sau poate fi instalat un panou adiţional care precizează categoria de vehicule pentru ca.e este
permisă parcarea (Categoria de vehicule la care se referă indicatorul de presemnalizare sau informare' - nr. 259).

6.1.3.3. Indicatoare de informare turistică


Aceste indicatoare sunt de formă dreptunghiulară şi au fondul de culoare maro pe care este înscris numele
obiectivului turistic. în centru, pe rond alb este reprezentată silueta obiectivului cu culoare neagră.
Ele au rol.; ce oferi participanţilor la traficul rutier informaţii despre obiectivele turistice aflate în apropiere

6.2 Panouri adiţionale


I

Panourile adiţionale (numite şi "panouri cu semne adiţionale") însoţesc, de regulă, indicatoarele rutiere,
pentru a delimita sau completa semnificaţia acestora.
Aceste panoun au formă dreptunghiulară sau, într-un singur caz (nr. 258 - "Direcţia şi distanţa până la loc il
la cate se e e ă indicatorul") de săgeată.
Un panou sdiţional are fondul de culoare aibă sau albastră pe care este reprezentată silueta unui vehicul,
este precizată o distanţă, sunt înscrise intervale orare sau anumite informaţii, sunt indicate direcţii sub forme oe
săgeţi, traseul drumului cu prioritate, etc.
Inscripţiile sau simbolurile oot fi aplicate pe indicatoare, dacă nu afectează semnificaţia acestora.
De rîg.i'â panourile adiţionale pe fond alb se instalează sub indicatoare pe fond alb. iar cele pe fond alt
a.=tr sub indicatne*? pe fond albastru.
Există şi că'eva panouri adiţionale care nu se instalează sub indicatoare, cele mai importante din punct c'e
vedere ai circulaţiei fiind cele care completează indicaţiile semaforului. Doar ele vor fi piezentate în continuare,
deoarece panourile care se instalează sub indicatoare au fost prezentate odată cu acest:-1
277. V:t3;v recomandată pe un sactor ie drum cu sem&fcare sincronizate.
Panoul adiţional se află instalat la începutul sectorului de drum pe care circulaţia este dirijată prin
semafoare sincronizate (fureţionează în "urdă verde"), pentru ca vehiculele să circule cu viteza de sincroni.rare
orer.izaiă oe panou.
în acest mod se Rsigura o circulaţie "în undă verde" (autovehiculele "prind" culoarea verde la toate
semafoarele amp'-'-nt" succesiv ne sectorul respectiv de drum. deci vor circula fără oprire).
278, 2^9. Sensul sau sensurile de ciiculaţie pentru care este valabilă semnificaţia semnalelor
luminoase ale semaforului.
Aceste panouri sunt montate sub semafor pentru a preciza sensul sau sensurile de deplasare la care se
referă semaforul orin semnalele luminoase.

6.3. Marcaje rutiere ,


Marcajeie rutiere sunt mijloace de semnalizare rutieră şi ele constituie semnalizarea (pe) orizontală (chiar
dacă marcajele laterale sunt apiicate pe elemente ale drumului ce nu sunt dispuse în plan orizontal).
Ele servesc ia organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Ele pot fi folosite
singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră cărora le completează, le întăresc sau le precizeză
semnificaţia
Forma, dimensiunile s,iT»ooluiile, înscrisurile şi locurile de aplicare ale acestora sunt reglementate prin
£7AS '1348 - 7/1985, actualizai.
Marcaje'e rutiere servesc la dirijarea şi orientarea vehiculelor, completând semnificaţiile celorlalte mijloace
de pemnalizare njtieră (v. Secţiunea a 3-a - Marcajele, din Regulament).
Ele se aplică pe suprafaţa părţii carosabile a drumurilor modernizate, pe bordurile străzilor, pe lucrările de
artă, pe accesorine drumurilor sau alte elemente din zona drumului public, în scopul dirijării şi orientării vehiculelor.
Marcajele materializează axul drumului, delimitează sensurile şi benzile de circulaţie, zonele de interzicere
a unor manevre, trecerile pentru pietoni, staţiile mijloacelor de transport în comun, etc.
Marcajeie d& pe carosabil sunt de culoare albă sau galbenă, iar marcajele laterale sunt, de regulă,
combinaţi, aîo culori or galben şi negru sau de culoare roşie (reflectorizantă, pentru vizibilitate pe timoul nopţii;.
in vopselele utiiizate pentru marcaje pol li înglobate elemente prefabricate din marmură, plastic, metal sau
din asialluii colorate divers, pentru a le speri vizibilitatea noaptea sau pe timp de ceaţă.
Pe diumuiile modernizate, marcajele de pe carosabil cot avea şi mici elemente tridimensionale pentru a-l
atenţiona pe conducătorul vehiculului când trece peste marcaj.
Marcajele rutiere sunt prezentate în anexă. Ele se clasifică în funcţie de locul şi direcţia de dispunere:
a," Marcaje longitudinale:
1 de separare a sensurilor de circulaţie;
2. de delimitat:-, a benzilor de circulaţie,
3. oe delimitate a părţi, carosabile, o)
Marcaje transversale:
1 ele oprire;
2. de cedare a trecerii;
o. oe faversare pentru pietoni;
4. de traversare pentru biciclişti.
•:; Alte marcaje:
1 diverse:
\ 1. de ghidare;
1.2. pentru spaţii înguste; 1.3 pentru spatii interzise; 1 4.
pentru interzicerea staţionării; 1.5. pentru staţii de autobuze,
troleibuze, taximetre; 1.6 pe. •""!.• locurile de parcare 2.
laterale:
2.1. pe lucrări de atţâ (poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin, etc;)
i 2. pe parapete,
2.3. pe stâlpi şi copaci aflaţi pe platforma drumului;
'i 4 pe borduri.
6.3.1. Marcaje longitudinale
Suni apiicate numai pe partea carosabila a drumului, cu vopsea specială, de culoare albă sau galbenă.
Marcaieie longitudinale sunt constituite din linii continue, a căror încălcare de către vehicule este permisă,
sau/şi discontinue - nu este permisă încălcarea lor.
Marcajul de separare a sensurilor de circulaţie se aplică pe drumurile cu cel puţin două benzi de circulaţie
şi poate fi:
- discontinuu (o linie discontinuă ce poate fi încălcată, deci depăşirea se poate face intrând pe sensul
contrar);
- continuu (o linie discontinuă ce nu poate fi încălcată), în cazul când sectorul de drum respectiv nu asigură
o vizibilitate suficientă;
- dublu, oen.ru drumurile cu mai multe benzi pe fiecare sens de circulaţie (format din două linii continue),
care nu poate fi încălcat.
- mixt (format dinfr-c linie continuă şi o linie discontinuă), nu poate fi încălcat decât de vehiculele care
circulă pe sensul ce se mărgineşte cu linia discontinuă (la depăşire, vehiculele respectă semnificaţia liniei celei mai
apropiate şi o ignoră pe cealaltă, pentru a reveni pe sensul propriu de circulaţie).
In dreptul marcajelor axiale continue sunt interzise următoarele manevre:
- întoarcerea (deoarece s-ar încălca marcajul continuu);
- oprirea sa,, staţionarea voiuntară, dacă, din cauza aceasta, celelalte vehicule ar fi obligate să
depăşească marcajul axia! continuu pentru a efectua manevra de depăşire.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul marcajelor mixte, pentru sensul de circulaţie care este mărgini: de linia
continuă.
Marcaju. u'e delimitare a benzilor de circu'aţie se aplică pe drumurile cu cel puţin două benzi de circulaţie
pe sens.
Acest marca) este constituit dinîr-0 linie simplă (fie continuă, fie discontinuă), având semnificaţiile
cunoscute: linia discontinuă poate fi încălcată de vehicule, iar cea continuă nu poate fi încălcată.
Un caz snecial îl reprezintă marcajul pen'ru delimitarea benzilor cu circulaţie reversibilă, constituit dintr-o
linie dublă discontinuă
în mod obişnuit, delimitarea benzilor se face prin linie discontinuă, pentru ca vehiculele să poată schimba
banda de deplasare, în funcţie de viteza şi de direcţia dorită, dar respectând regulile impuse de celelalte mijloace
oe semnalizare
Pe sectoarele de dt im unde nu se poate asigura o vizibilitate suficientă, precum şi în imediata apropiere a
intersecţiilor, delimitarea se face printr-o linie continuă, interzicând vehiculelor tecerea de pe o bandă oe alta.
Dacă pe benzile de circulaţie sunt marcate săgeţi pentru a indica direcţia de deplasare, respectarea
acestor săgeţi este obligatorie. în cazul preselectării circulaţiei înainte de intersecţie, dacă un vehicul nu s-a
încadrat conform direcţiei dorite, va fi obligat să se deplaseze conform benzii pe care s-a încadrat
fn c&p 3 au losl prezentate oe larg tipurile de benzi de circulaţie, inclusiv modul de delimitare a acestora
prin marcaje.
Marcajele de delimitare a părţii carosabila sunt realizate, de regulă, prin linie simplă continuă, în scopul
delimitării cu precizie a suprafeţei carosabile şi a unei bune orientări a participanţilor la trafic (mai ales noaptea sau
pe timp de ceaţă).
Acolo unde se permite ieşirea în afara părţii carosabile (parcări, staţii de autobuz), marcajul este realizat cu
linie discontinuă, care poate fi încălcată.

o.3.2. Marcaje transversale


•Sunt dispuse transversal faţă de sensul de circulaţie şi au rolul de a indica cu precizie locul unde se aplica
anumite reguli de circulaţie.
51

Marcajul do oprire este constituit dintr-o linie continuă sau dintr-o linie discontinuă (ce poate fi dublă, ?n
anumite cazuri;, dispusă de-a latul întregii benzi de circulaţie (sau al întregului sens de circulaţie).
El poate £ întâlnit la intersecţiile cu indicatorul "Oprire" - nr. 54 (în poziţie avansată, pentru a asigura
maximă vizibilitate, în vederea asigurării) sau cu semafoare (în locul unde semaforul poate fi urmărit). înaintea
trecerilor pentru pietoni ori a semafoarelor pentru pietoni (pentru a permite trecerea pietonilor, când este cazul) sau
înaintea trecerilor la nivel cu calea ferată fără bariere (aplicat în dreptul indicatorului specific de oprire).
La intersecţiile cu indicatorul "Oprire'", marcajul transversal poate fi completat prin inscripţia "STOP"
apucată pa carosabil
Marcaju! de ceoare a trecerii constă dintr-o linie discontinuă, simplă sau dublă, dispusă transversal.
Ades:-?;? este precedat de un marcaj suplimentar pe carosabil - simbolul indicatorului "Cedează trecerea''.
în cazul în care conducătorii de vehicule vor trebui să oprească pentru a acorda prioritate de trecere celor
în drepi ei nu vor depăşi acest marcaj transversal.
Marcajul de uaversare pentru pietoni este executat pnn linii longitudinale tip "zebră' şi are rolul de a delimita
culoarul pe care pietonii pot traversa drumul.
Chiar daca trecerea pentru pietoni este semnalizată doar prin marcaj (nu există şi indicatorul "Trecere
pentru pietoni" - nr 174. 175) conducătorii de vehicule au toate obligaţiile ca şi în cazul existente, indicatorului
(trecerea pentru pietoni poate fi semnalizată dcar prin marcaj, coar prin indicator sau prin amândouă - semnalizare
completă)
în zona acestor ma caie sunt interzis* opnraa si staţionarea voluntară, întoarcerea şi depăşirea oricăror
vehicule
Marcajul ce traversare pentru biciciişti constă din două linii discontinue dispuse pe partea carosabilă de-o
parte si de alta a culoarului folosii de biciciişti pentru traversarea drumului.
CondJucăcQ! ; de .ehicule ru au obligaţia de a opri înaintea marcajului tranversal şi de acorda prioritate
bicicliştilor dar Hi treouie să-şi sporească atenţia pentru a evita un posibil accident.
Este oe remarcat că altui este cazul în care conducătorii vehiculelor circulă sau vor să acceadă pe un drum
cu pistă pentru biciciişti şi vor efectua un viraj prin care traversează pista pentru biciciişti: ei vor ceda prioritate ce
Irenere bicichştilor.
In afara categoriilor de mai sus, mai există ş. alte marcaje transversale, cum este marcajul transversal
yentru reducerea vitezei în curbe constituit dintr-o succesiune de linii transversale, din ce în ce mai dese (sun uair..
grupe de câte 5 linii între C3re sunt distanţe de 20, 15, 10, respectiv 5 m, acoperino în total o distanţă de 150 m),
care crează o senzaţie de obstacol conducătorilor.
Acest marcaj se practică înaintea curbelor foarte strânse (semnalizate prin indicatorul "Curbă deoseb I de
periculoasă'' -- nr. 5), ce urmează după uri aliniament mare de drum, şi obiigă la reducerea vitezei.

€.3.3. Alte marcele


Aceste i îaicaje sunt sub formă de săgeţi, inscripţii, figuri, linii paralele sau oblice, având rolul oe a întări
semnificaţia îdlc atoarelor sau de a oferi participanţilor la trafic informaţii suplimentare.
Sunt clas'f •"••» marcaje diverse (se aplică pe carosabil) şi marcaje laterale (se aplică pe alte elemen e ale
orurnv lui)
5 -i 3.1. Marcaje diverse
Marcajele de ghidare constau din săgeţi inscripţii şi figuri ce semna'izează direcţiile de mers.
Ele au rolul dr a ordone fluxurile pe benzi Tn intersecţiile rutiere şi de a ghida vehiculele pe traseul de
urmat, asigurând deplasarea lor în siguranţă.
Marcajele pentru spaţiile înguste constau din linii longitudinale, paralele sau înclinate faţă de axa drumuli\
care -••<: z..'-n asupra îngustării drumului, de natură temporară (lucrări, obstacole) sau permanentă fpcd 1 pasaje,
tuneluri). Ele completează semnificaţiile indicatoarelor pentru drum îngustat care sunt instala1? Tn aceasta zonă

ir zona acestor marcaje se recomandă reducerea vitezei şi sporirea atenţiei, iar oprirea voluntară şi
staţionarea suni interzise
52 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Marcajele pentru spaţii interzise constau din linii paralele, dispuse perpendicular pe direcţia privirii
conducătorilor, ce oelimitează o suprafaţă ce coate fi cu sau fără contur.
Zonele astfel marcate nu pot fi încălcate de vehiculele aflate în trafic şi nici nu pot fi folosite pentru oprirea
sau staţionarea vehiculelor, ele fiind excluse din spaţiul părţii carosabile.
Marcajele pentru interzicerea staţionării sunt constituite din linii în zig-zag, completate, eventual, cu
inscripţii ce precizează auoveniculele pentru care aceste zone sunt rezervate (BUS, TAXI).
Ele suni rezervate staţiilor pentru autobuze, troleibuze sau taximetre, interzicând oprirea sau staţionarea
curentă tuturor celorlalte vehicule.
Marcajele pentru locurile de parcare sunt constituite din linii paralele ce delimitează spaţii suficient de largi
pentru parcarea autovehiculelor. Rolul lor este de a se obţine o utilizare judicioasă a spaţiilor de parcare
Locurile cie parcare pot fi dispuse paralei. înclinat sau perpendicular faţă de axul drumului.
Tot din categoria marcajelor diveise fac. parte săgeţile, inscripţiile şi simbolul de cedare a trecerii, utilizate
uneori combinat.
Acestea comcieie-izâ semnificaţiile altor mijloace de semnalizare alături de care se folosesc: marcaje
longitudinale $• transversale, indicatoare de reglementare sau indicatoare de orientare şi informai 9.
Săgeţile sunt utilizate pentru preselectarea circulaţiei ia intersecţii sau pentru replierea autovehiculelor de
pe o bandă destinată circulaţiei lente.
52.3 ? Marcaje laterale
Suc! aplicate pe eiemente ale drumului din afara părţii carosabile (borduri, parapete, stâlpi şi copaci, lucrări
■:!?. ars» - poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin) şi sunt, în genera 1, realizate din combinaţii da două culori
alternative (negai cu galben sau roşu cu alb).
Marcajele pe cc-ajale inferioare sunt realizate din dungi înclinate în sens descendent spre partea
carosabilă în căzu pasa'alo* cu înălţime agrbpritiră (mei mică de 5,00 m), marcajul este realizat şi pe partea
r.upeu'>a-':pasaji ui.
Marcajeie pe pocun şi podeţe sunt realizate pe stâlpii de capăt ai parapetelor prin dungi paralele înclinau.-
descendent spre partea carosabila averfzând conducătorii asupra existenţei acestora (capul sau picioru1 de pod
reprezintă un factor major de risc centru coliziuni frontale).
Marcajaie pe borduri sunt aplicate doar pe bordurile denivelate ale insulelor de dirijare, ale refugiile pentru
pietoni sau aie tiotuarelor din zona intersecţiilor, deoarece acestea constituie un factor de risc p< ntfu iiro iiaţie.
iviarcajeic.- laverale se dplică in generai pe toate elementele drumului care prezintă pericol pentru
circulaţiei rehicuieiai.

fi 4 Son-r.-'y \v;tnoaso

Aceste mijicace de semnalizare surit echipamente elecî ice care realizează un efect luminos de o anumită
culcare, la momente bine definite.
Ele pot fi utilizate singular (semafoare şi lămpi cu iumină galbenă intermitentă pe drumurile publice] sau
împreuna cu a.te mijloace de semnalizare (la trecerile la nivel cu calea ferată).
Semnalele H-minoase sunt lumini de diverse culori, emise succesiv, continuu sau intermitent, de unul sai
mai1 i iite cor pun de iluminat.
După l'uriCifcvnalitatea lor semnalele luminoase oot fi:
a) semnale tricolore pentru autovehicule (roşu, verde şi gaiben);
b) semnai bicolore pentru pietoni (roşu şi verde); -\
qţiviryv.e i'minase rreciale.
53

Primeio două categori' conţia semafoarele pentru vehicule şi cele pentru pietoni, iar din ultima categorie fac
parte semaforul*pentru tramvaie, lampa cu lumină galbenă intermitentă şi dispozitivele cu lumini albe sau roşii
alternativ intermitente de 'a trecerile la nivel cu calea ferată.
6.4.1 Semnalele semafoarelor
Semafoarele sunt echiramante electrice (şi electronice, de fapt, iar sintagma "semafoare electrice" se
justifica demult când acestea au înlocuit pe cele comandate manual sau mecanic) care emit semnale bicolore sau
tricolore.
Semafoareie pentru vehicule se folosesc la dirijarea circulaţiei în intersecţii sau pe porţiunile de drum unde
<;e eva'-'ită lucrări pe partea carosabilă.
Semaforul este, prin definiţie, un grup de lămpi cu lumini diferit colorate, care servesc la dirijarea circulaţiei
or •■• aprinderea şi stingerea succesivă la anumite intervale de timp.
în intersecţiile <:• caro dirijarea circulaţiei se realizează cu ajutorul semafoarelor, semnificaţia semafoareler
este *aspocţ?.?3 cu prioritate fată dn cea ? indicatcarelor rutiere.
Semaforul (.entru autovehicule realizează trai culori (roşu, ga'ben şi verde) care funcţionează în regim
continui.' (neiriiermiierrt, ouai se succec). Semnificaţiile acestor culori sunt:
• Roşu: interzice trecerea, participanţii la trafic fiind obligaţi să oprească fie înaintea marcajului transversal
pentru oprirea vehiculelor de la mirarea în intersecţie sau a trecerii pentru pietoni fie, în lipsa acestora, în dreptul
semaforului;
• Galben, averazeazâ schimbarea fazelor şi, ia fel ca şi lumina roşie, interzice trecerea. Numai atunci când
semiidiui oe culoare galbenă apaie duoă ce! de culoare verde, iar vehiculul se află atât de aproape de semnal încât
nu poate opri în condiţii de siguranţă fără a depăşi semnaiul, acesta poate trece.
In c&zUi iu sematon i este prevăzut şi cu cronometru caie indică, digital, numărul de secunde până la
dispariţia sci.tiidiului w cjioaie verde, trecerea pe culoarea galbenă este interzisă, timpul respectiv fiind destinai
ooar pentru evacuarea intersecţiei de către vehiculele deja trecute de semafor. La fel şi în cazul soluţiei puţin mai
/eche care avertizează asupra terminării iminente a accesului liber în intersecţie: semnaiul "veroe ciipitor" de la
fineie semnalizării cu culoarea verde.
• Verde: permite trecerea tuturor participanţilor la trafic. în cazul când pe semnalul de culoare verde, sau
pe tăbliţele de sub semna!, sunt aplicate săgeţi direcţionale, vehiculele vor circula numai în direcţiile indicate
De remarcat că de curând a apărut un semafor special: o lampă cu cruce de culoare roşie plasată în
spatele semaforului propriu-zis: la aprinderea acestei cruci roşii, conducătorii de vehicule care vin din faţă şi
execută virajul la stânga suni asiguraţi că în intersecţie nu mai acced vehicule de pe sensul eonii ar cate cu
certitudine sunt opriţi ce semnaiul roşu al semaforului.
Autovehiculele a/lăte în misiune (care folosesc mijloacele d<£ semnalizare sonoră şi luminoasă conform
regiei! - • lăntor, Circula prin intersecţie, atunci când există spaţiul necesar, fără a respecta semnificaţia
semaforului, .Iar au obligaţia să reducă viteza oentru a evita orice accident.
Semaforul pentru pietoni realizează doar două semnale (verde şi roşu), având silueta pietonilor pe lămpi
(verde - un pieton în meis, roşu - un pieton oprit). El funcţionează corelat cu semaforul pentru vehicule.
Pietonul surprins îr timpul trave-sării de semnalul roşu trebuie să grăbească trecerea, iar dacă drumul este
prevăzut cu refugiu sau spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor, să aştepte pe acesta apariţia unui nou semnal de
culoare verde.
Semnalele luminoase ale semaforului pot fi însoţite de semnale auditive pentru a asigura traversarea
drumului c'e câtre'rtevăzători.
Semafor». ' pentru tramvaie esle format din patru lămpi de culoare albă dispuse în forma literei T şi se
adresează in exclusivitate conducătorilo'de tramvaie, având următoarele semnificaţii:
- atunci ca id sunt aprinse cela trei lămpi de deasucia-oprire pentru toate direcţiile;
- când este aprinsă lampa de jos şi una din ceie de sus, este permisă deplasarea pe direcţia
corespunzătoare f!a dreapta, înainte sau ia stânga).

Sub aer: s îmafor aste ataşa" panoul adiţional cu silueta unui tramvai, pentru a evita orice confuzie
Funcţionarea semafoarelor pentru tramvaie este corelată cu semnalele luminoase pentru dirijarea circulat
centru celalalte vehicule.
54 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Semafbrui pentru biciciişti este formal din două lămpi (roşie şi verde), având pe ele silueta unei biciclete.
Are rolul de a semnaliza bicicliştilor oprirea sau intrarea in intersecţie, în deplină corelaţie cu semnalele celorlalte
semafoare.
Semafoarele pentru semnalizarea benzilor cu circulaţie reversibilă sunt instalate pe portale deasupia
flecarei t>enzi destinate circulaţiei reversibile, la începutul şi sfârşitul drumului cu circulaţie reversibilă.
Semafoaie'e sunt de formă dreptunghiulară cu două compartimente pătrate a căror semnalizare are
semnificaţiile.
- semnalai de culoare roşie în formă de X interzice accesul vehiculelor pe banda deasupra căreia se
găseşte;
- semnalul de culoare verde, du forma unei săgeţi cu vârful îr jos, permite accesul vehiculelor şi circulaţia
wehicuielor pe banca respectivă,
La schiinbaiea sensului de circulaţie pe o bandă, apare un al treilea semnal, o săgeată de cuioare gaibenâ
sau albă înclinată spre în jos, spre semnalul verde sau roşu care este în funcţiune. Acest semna1 obligă
conducătorii să se deplaseze pe banda din direcţia indicată, astfel încât schimbarea sensului de deplasare să se
facă în siguranţă.
Circulaţia pe benzile cu circulaţie reversibilă nu este posibilă fără funcţionarea acestor semafoare îh car.
contra* existând riscul unor accidente în lanţ extrem de grave.

6.4.2. Semnale luminoase speciale


6.4./.. 1. Semnale tu lumină galbenă intermitentă
Semnalul au lumină galbenă intermitentă permite trecerea. însă obligă la reducerea vitezei şi sporirea
atenţiei conducătorilor. Conducătorii de vehicule voi respecta semnalizarea şi regulile de circulaţie aplicabile în acei
loc
Lămpile lumină gaibenă intermitenta sunt instalate la colţul intersecţiilor periculoase, la trecerile de pieton
sau în locuri periculoase oe pe drumul public (unde se fac lucrări, de ex.).
Oe remarcat că. mai ales oe timpul nopţii (când traficui este redus, pentru a evita aşteptările inutile), şi
semaiorui poate fi utilizai in acest regim de funcţionare, având, în acest caz, aceeaşi semnificaţie cu 'amoa cu
lumihâ galbenă intermitentă
Q.4.2.2. S&,;male cu lumini aiiemativ intermitente şi avertizare sonoră la trecerile la nivel cu calea
ferată.
Se^'>?'•.' |ijmjR03 ;.; f?:.?'s.", la nivel cu calea ferată pentru anunţarea apropierii trenurilor constă din două
lumini roşii care funcţionează intermitent alternativ. La trecerile la nivel cu bariere sau semibariere, acas! semnal
anunţă apropiata coborâre a acestora.
Semnalul Interzice trecerea vehiculelor (ca şi a pietonilor, animalelor, etc.) dincolo de bariere sau
semibariere. sau du instalaţia de semnalizare
Acest sr-mnal luminos ce an;ir;!' aproci©*ea trenului poate fi însoţit şi de un semnal sonor. Pe doimuriie de
categorie inferioară sau pe cărăriln pentoj pietoni poate fi folosit doar semnalul sonor.
in perioada de timp când semnalul cu lumini roşii este stins, poate fi utilizat un semnal de culoare albă
intermitentă având cadenţa lentă care permite trecerea la nivel cu calea ferată.
Când vizibilitatea ia trecerea ia nivel este reousâ, lămpile cu lumini roşii (şi aloe) vor fi instalate şi pe partea
stângă a drumuiui sau deasupra părţii carosabile.
Preczând Ui nu fac parte din categoria mijloacelor da semnalizare luminoasă, dar sunt mijloace de
semnalizare luje.â. trebuie am.nitit câ în curbele lipsite de vizibilitate suni utilizate oglinzi (parabolice) convexe -
bazate pe reflectarea concentrată a unei imagini la care conducătorii de vehicule nu ar avea acces direct.
Aceste oglinzi sunt foaie utile îh zonele vechi ale oraşelor, unde străzile sunt înguste şi trebuie conservată
vechea arhitectura. Deoarece circulaţia rutieră a fost eliminată în general din aceste zone, oglinzile convexe sunt
tot mai puţin întâlnite. în [udeţul Argeş, sunt întâlnite rar astfel de oglinzi. Astfel, în Câmpulung încă mai ex :sta- una
cu 200 m înainte de intersecţia cu calea ferată de la ieşirea spre Piteşti, alta pe drumul obligatoriu centru
autocamioane, în dreptul podului de lângă hotelul Muscelul.
6.5. Semnalele agentului de circulaţie
Semnalele sau indicaţiile agentului de circulaţie (v. "Semnalele poliţistului" din anexă) vor fi respectate cu
precădere tată de toate celalalte mijloace de reglementare a circulaţiei rutiere şi faţă de reguliie oe ciicuiâţie.
Semnalele agentului de circulaţie au următoarele semnificaţii:
55

I. Braţul ndicat vertical înseamnă "Atenţie! Oprire" pentru toţi participanţii la trafic care se apropie
(conducători c e vehicula şi pietoni, conducători de animale, etc), cu excepţia conducătorilor de vehicule care nu
mai poi opri în condiţii ne siguranţă.
Dacă agencul de uiiculaţie este postat pe axul drumului, ia acest semnai vor opri toţi participanţii la trafic
(oe pe ambele sensuri de circulaţie).
Dacă a??s1 semnal e?te dat \ r . ''o :n'.ersecţie, vor opri toţi participanţii la trafic, indiferent din ce direcţie se
apropie. Vehiculele deja angajate în traversare nu vor opri, ci vor elibera intersecţia.
2 Braţul sau braţele întinse orizontal înseamnă Oprire" pentru toţi participanţii la trafic care, indiferent de
direcţia lor de mers, circulă pe sensul sau sensurile intersectate de braţul sau braţele întinse. După ce t săcut acest
semnal, agentul de circulaţie poate coborî braţul sau braţele, semnificaţia semnalului rămânând valabilă în
continuare, pană când regiirn.il de circulaţie va fi modificat printr-un alt semnal al agentului ce circulaţie
Dacă agentul de cfcuialie este postat pe marginea drumului şi semnalizează cu un braţ întins orizontal,
semnalul se aoresează numai primului sens de circulaţie pe care-l intersectează direcţia braţului (cel de lăngâ
ayentui oe circulaţie). Dacă este postat îh intersecţie sau pe axul drumului, semnalizarea est-, va.aoiiă pentru
sensul de deplasare care intersectează direcţia braţului întins orizonta,
3. Balansarea in pian vertical (perpendiculai pe axul crumului) a unui dispozitiv reflectorizant ori cu lumină
roşie (numit şi baston de circulaţie), pe timp oe noapte, înseamnă "Oprire" pentru participanţii la (rafie care se îi '
eaptă spre această lumină (de pe un sens de circulaţie).
4. Rotirea vioaie a braţului înseamnă "Măriţi viteza 'pentru vehiculele care circulă pe sensul de circulaţia
respectiv, iar pentru pietoni grăbirea traversări
5. Mişcare» braţului în plan vertical înseamnă "Reduceţi viteza" pentru vehiculele care circulă pe sensul de
circulaţie spre care este oriental uraţi
De asemenea, aoentul de arcuiaţle poate face semn cu braţul ca vehiculul să avanseze, să treacă p'i 1 :

■-■ ■ ••rin spatele său. prii partea stânga sau dreaptă, iar pietonii să traverseze strada.
Actualmente, datorită performanţelor dinamice ridicate şi a capacităţii de trecere deosebite în traficul
aglomerat. ag=nhi de circulaţie utilizează tot mai mult motociclete de poliţie (cu însemne speciale).
Agent jl de cir cu aţie de oe motocicleta Pe politie poate oa următoarele semnale din mers: ' . Atenţie
Oprire" - cu braţul drept ridicat vertical: 'Reduce i v teza" - mişcând braţul stâng în pian vertical, pentru
conducătorii din sens opus;
3 ' Oprire' • cu braţul drept întins orizontal, pentru conducătorii pe care-i depăşeşte.
în cazul autovehiculele." de poliţie care însoţesc o coloană oficială de autovehicule, la semnalul dat de
către un agerr, de circulaţie cu braţul sau cu bastonul de circulaţie prin balansarea în plan vertical ori prin folof-irea
s-eîungi'ă a avertizoareio' soeciale sonore ş; luminoase, conducătorii de vehicule sunt ooiigaţi - a opre&« a, îndată
vehlcurele i"n afara părţii carosabile sau cat mai aproape de bordură ori acostament, i"o tee-.: o - censul de
depiasare, pană la trecerea coloanei.
Dacă semnalul oe oprire se adresează unui anumit conducător de vehicul, acesta este obligat să oprească
pe partea dreaptă a drumului, cât mai aproape de trotuar sau acostament, sau, dacă este
56 CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

posibil, în afara părţi carosabile Aceeaşi obligaţie de a op<i o are conducătorul vehiculului şi atunci când este
somat prin sistemul acustic de autovehiculul de poliţie care are în funcţiune dispozitivul special, cu lumini de
cu'oare albastra şi roşie.
în conform.tate cu legislaţia internaţională în domeniu, în cazul în care funcţionează numai luminile albastre
iot participanţii la trafic sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea dreaptă 3 drumului şi, 'a
nevoie, să onrească, pentru ca autovehiculul poliţiei să poată trece.
Atunci cârd sunt în funcţiune luminile ce cuioare roşie, conducătorii sunt obligaţi să oprească, de îndată, în
afara părţii carosabile sau cât mai aproape de bordură ori acostament, până la trecerea autovehculu !ui poliţiei şi c,
coloanei oficiale
Noile autovehicule de politie sunt dotate cu dispozitive luminoase ce pot afişa diferite mesaje, acestea
constituind semnale penru padicipanţii la trafic (autovehiculul de poliţie se poate afla în mers sau oprit). Aceste
mesaje variabile sunt:
1 STOP POLIŢIA:
2. ATENŢIE PERICOL;
3. CONCURS SPORTIV;
4. MENŢINEŢI-ORDINEA:
5. ELIBERAŢI ZONA; o.
ELIBERAŢI BANDA 7.
URMAŢi POLIŢIA;
6. GAdARil DEPĂŞIT;
9. COLOANĂ OFICîALĂ,
10. CONTROL POLIŢIA; 11
REDUCEŢI VITEZA; •2.
ATENŢIE BLOCAJ; (3.
ATăN'i E ACCIDENT-I.4.
CIRCULAŢI.
Nerespectaies semnalelor poliţiştilor la trecerea coloanelor oficiaie sau intercalarea sau ataşarea la o astfel
de coloană atrage după sine reţinerea permisului de conducere odată cu constatarea faptei.
in cazul în care vehiculul căruia i-a fost adresat semnalul regulamentar de oprire nu opreşte, dacă există
ciate sau Indicii conform cărora conducătorul său a comis o faptă prevăzută de legea penală, agentul oe circulaţie
poate lua măsurile necesare pentru Imobilizarea acelui vehicul.
6.6. Semnalele altor persoane rare d'rijgazâ circulaţia
Oprirea parScips fior a trafic este obligatorie şi la semnalele date de alte persoane care dirijează cir.:
ulaHa.
'. Agei ţ;i u • cs-diu" argatei - când dirijează circulaţia vehiculelor militare:
2 Agenţii v.:-. c;lc, ferata -- la trecerile la nivel cu calea ferată;
3. Lucratei' -k-. ir drumuri - în zona lucrărilor pe oariea carosabilă;
-1 Cond CÎ ito'ii raioanelor de milil ari sau c ruperilor organizate de pietoni;
5 Membrii paîuielp' şcolare de circulaţie la trecerile pentru pietoni din apropierea şcolilor.
Conducător»! de "Pheiio sunt obi'gaţi să oprească şi la semnalul nevăzăterilor, dat orin ridicarea bastonu ui
a;o, ici când aceştia traversează strada.
°f-rs:•'»*-:.'.: :'e ina! sus care dirijează circulaţia cri adresează semnale de oprire, sunt considerate agen|
care dirijează circulaţia şi semnalele lor au prioritate de executare atât faţă de semnificaţia mijloaof Ici oe
reglementare cât şi faţă de regulile de circulaţie.
in cee$ : ■ ii -este modul de semnalizare, semnalele agentului de circulaţie militar sunt aceleaşi cu ale
agentului de ci uuteîie îcliţist, iar semnalul 'Oprire" al agentului de cale ferată este similar cu cel al agen.u.u. ■>■-. -.».
ulaţ.e poliţist.

0.7. Semnalole conducătorilor de vehicule


Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloacele de avertizare sonoră, cu luminile farurilor,
cu semnalizatoarele lum noase sau cu braţul.
1
uminile ric. schimbare s direcţiei se folosesc pentru semnalizarea executării unui viraj, a depăşiri: ori a
trecarii de [ ? ?> îandă de circulaţie oe alta, a opririi, întoarcerii ori plecării autovehiculului de pe loc.
intenţia de ei scf direcţia de mers prin viraje, de a trece de pe o bandă de circulaţie pe alta sau a
depăşi se semnai zează cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea propriu
zisă ;. rectuării manevrei (aceasta se face după asigurarea obligatorie).
Oprirea autovehiculelor pe partea carosabilă se semnalizează cu lumina roşie din spate.
57 CIRCULA ŢIE RUTIERĂ

Conducătorii de vehicule sunt obligaţi ca de la lăsarea serii şi până în zorii zilei, ziua când plouă
torenţial, ninge abundent sau este ceaţă densă ori în alte condiţii care reduc vizibilitatea pe drum, să folosească
dispozitivele de ilurninare-se.mriciizare astfel:
- luminile poziţii; sau staţionare, în timpul opririi sau staţionării pe partea carosabilă în afara localităţilor;
•• luminile ,e întâlnire sau de diurn, în mers, acâl în localităţi cât şi în afara acestora, funcţie de gradul
de iluminare a drumului public, şi, când este cazul, luminile de ceaţă;
- la apropierea unui au vehicul din sens contrar, de la 200 m se trece pe faza de întâlnire, concomitent
cu reducerea vitezei;
- pe ump ue noapte, în intersecţii nedirijaie prin semnale luminoase sau de către poliţişti, când se circulă
pe doimui cu prionlate, se poate semnaliza pun schimbarea luminilor de întâlnire cu cele de drum.
Conducătorii i/ehiculalbr cu două roţi, precum şi cei ai vehiculelor cu tracţiune animală sau ai celor trase
sau 'rnowse :.u braţele, precum şi a< vehiculelor care nu circulă în mod obişnuit pe drumurile publice voi'
semnaliza :u braţul întins orizontal intenţia .or oe a schimba direcţia de mers sau de a depăşi, cu 25 rr. înainte
de începerea manevrei pe care urmează să o execute. Oprirea acestor vehicule, cu excepţia motocicletelor şi a
ciclomotoareior (la care se aprind lămpile roşii la frânare), va fi semnalizată pnn balansarea braţului
conducătorului în plan vertical.
Motocicletele sau ciclomotoareie modeme pot fi prevăzute cu lămpi de semnalizare a direcţiei, atât în
faţă cât şi în spate.
Luminile de avane se folosesc Fn cazul unei opriri forţate (nu "fortuite", căci 'fortuit" înseamnă
întâmplător; i 'cuiului pe cartea carosaoilâ, dar nu este permisă sirnuiarea unei opriri forţate cu luminile de
avane.
Semnaîiza'ea cu mijloace de avertizare sonoră se lace în mod obligatoriu ori de câte ori este
necesa
Utilizarea semnalelor sonore este interzisă:
- în zona d - act/in.- g indicatorului 'Claxonarea interzisă" (nr. 33); • în
toate localifâNe între orele 22.00 - 06 00;
- ir • ca k le în caro claxonarea este interzisă prin decizii ale consiliilor locale, atunci când se întâlneşte
indicatorul "Ciaxoi iarea interzisă" instalat în aceiaşi loc cu indicatorul de intrare în localitate;
■ ia o distanţă mai mică de 30 m faţă de pietoni şi conducătorii de vehicule (pentru a nu-i surprinde ş; a-'
deieunlna s i facă manevre periculoase);
- în mod abuziv (cum se întâmplă la apariţia culorii verzi a semaforului!). Suni exceptate de la aceste
restricţii autovehiculele speciale aflate în misiune.

6.8.. Semr ■■ Urarea platformei drumului şi a lucrărilor pe drum


/ . Samnaliîar&a liivitei fj.&ifc-rmei drumului
Limitele isJeiate *\=i :>!afibrm3i drum i!u! se semnalizează orin stâlpi laterali de delimitare sau prin
parapet' dos.v.l '. ..soc v.e u-'.lccţiMiici.vs ce culoare roşie şi c.ba ori galbenă. Dispozitivele roşii trebuie să fie
ViZibils numa pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers.
58 CIRCULAŢIERUTIERĂ

Fiecare stâlp are două fele: un3 de culoare roşie, vizibilă (pentru conducătorii vehiculelor) la stâlpii d'C
partea dreaptă, şi a'tn de culoare galbenă, vizibilă la stâlpii din partea stângă a drumului.
Dispozitivele reflectorizante pentru semnalizarea limitei platformei drumului se pot monta şi pe pereţii de
protecţie, pereţii tunetelor, zidurile de sprijin sau alte amenajări sau instalaţii laterale ale drumului.
2. Semnalizarea lucrărilor pe drum
Semnalizarea sectoarelor unde se execută lucrări pe drum este obligatorie şi are rolul de a interzice
sirculaţis publică pe porţiunea de drum afectată de lucrări, asigurând desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a
circulaţiei pe sectorul de drum rămas neafectat sau pe variante ocolitoare.
Limitele sectoarelor afectate de lucrări trebuie semnalizate vizibil, utilizând-se diverse mijloace de
semnalare (v. Mijloace auxiliare de semn?!izare a lucrărilor)'
- panouri şi conuri mcbile pentru delimitarea lucrării;
• bariere pentru devierea circulaţisi, care indică şi sensul de oco'ire;
- cordoane nu stecnileţe pentru delimitarea lucrării.
■ incintă pentru delimitarea unui punct de Ijcru (ex., ia canalizare);
- lămpi rje semnalizare tip "fulger" în cascadă pentru delimitarea lucrării, montate în capetele panourilor
mobile;
- alte mijloace de semnalizare, inclusiv semafoare şi semnele lucratorului de la drumuri.
Daca ace;'- mijloace nu sunt reflectorizante, e>e trebuie insolite pe timp de noapte de lumini neintermiiente
ori intermitente de cuioare roşie sau portocalie. Când lucrarea se execută pe axul drumului, aceste lumini oot li de
culoare albă sau galbenă.
Pentru organizai ea circulaţiei pe sectoarele de drum afectate de lucrări se instalează indicatoare, se
aplică marcaje, se pot iace amenajări speciale sau, când este cazul, dirijarea circulaţiei se poate face prin semnale
luminoase ori serrinaie aaresale ce lucrătorii de ia drumuri.
Persoanele care execută ucrări de oua- natură pe partea carosabilă a drumului (inclusiv cele de la
Administraţia Domeniului Public) sunt obligate să poarte îmbrăcăminte fluorescentă şi reflectorizantă pentru a li cât
mai vizibile atât pe iirnp da zi cât şi de noapte.
2. SISTEMUL CIRCULAŢIEI RUTIERE

Noţiunea de sistem este definită generic ca "un ansamblu de elemente independente care constituie
şi funcţionează ca un întreg organizat". Bertalanffy, creatorul teoriei generale a sistemei defineşte sistemul ca
"ansamblul format dintr-o multitudine de elemente aflate într-o interdepender neîntâmplătoare".
Mai explicit, sistemul poate fi definit ca "o mulţime structurală de obiecte şi/sau atribute împreu
MEDIU EXTERIOR cu relaţ
A dintre i
menite
îndeplineas
un scop".
RezL că un şist
este o mulţi de
eleme care
concurj realizai
acelui obiec
Atinge obiectivi
Fig. 2.1. Sistemul drum -
vehicul - om. e
caracteriz
prin mărimi
performanţă ale sistemului.
Abordarea sistemică în cercetarea sau prezentarea unui domeniu reprezintă o formă specifică
aplicare a conceptelor şi metodelor sistemice, care îmbină avantajele viziunii analitice (| descompunerea
întregului în părţile sale componente) cu cele ale viziunii sintetice (de analiză globală
Astfel, sistemul este format dintr-o mulţime de elemente - mulţimea elementelor prc sistemului. între
elementele unui sistem se manifestă o serie de interacţiuni, numite conexiuni.
Ansamblul format din elementele (subsistemele) unui sistem şi conexiunile dintre ele consti structura
sistemului.
Deşi sistemul este limitat, ca structură, de frontierea sa, orice sistem este în interacţiune exteriorul.
Mulţimea elementelor exterioare care influenţează sistemul şi asupra căreia sistemul exercită influenţa
constituie mediul exterior.
Un sistem interacţionează cu mediul exterior prin mulţimea intrărilo' şi ieşirilor - interconexiuni.
Structura sistemului şi interconexiunile acestuia cu exteriorul (intrări şi ieşiri) determină c anur evoluţie
a sistemului, numită dinamică.
La un moment dat există o anumită stare a sistemului, definită prin variabilele de st măsurabile şi
dependente de timp.
Variaţiile dinamice ale sistemului datorate reacţiilor acestuia la factorii externi şi la modifice' interne
determină modificarea stării, ceea ce defineşte comportamentul său.
Circulaţia rutieră poate.fi definită ca activitatea de folosire a drumului public de către particip; la trafic,
pentru deplasare, pentru transport de persoane sau bunuri - cu ajutorul mijloacelor de transp reglementată
juridic prin legislaţia rutieră.
într-o abordare sistemică, această activitate se constituie într-un sistem bine definit şi delimita alte
activităţi.
în literatura de specialitate există diferite modele pentru sistemul circulaţiei rutiere. Cel simplu este
sistemul "drum - vehicul - om", aflat în interacţiune cu mediul înconjurător (fig. 2.1).
Un model mai complex ia în consideraţie încă un element: legislaţia rutieră (fig. 2.2). As sistemul este
format din 4 elemente: drumul, vehiculul şi omul sunt consideraţi factori fundamentali legislaţia rutieră este
considerat factor ordonator.
Cei trei factori fundamentali din sistemul circulaţiei rutiere sunt, în acest caz:
• Factorul rutier, drumul, considerat suport al circulaţiei rutiere. Este calea terestră desti: circulaţiei
rutiere, cu elementele sale constitutive, cu semnalizarea pe verticală şi pe orizontală locurile periculoase, cu
lucrările de protecţie, etc.
20 CIRCULAŢIE RUTIERA

MEDIU EXTERIOR
Factorul tehi
vehiculul
V conside
factor
substanţă
LEGISLAŢIE RUTIERA circul;
rutieră - de
A cel mai simi
tras
OM împins, c
folose ocazie
drumul pul
până la c
DRUM -> VEHICUL mai modei
destir excli
circule
rutiere.
Fig. 2.2. Sistemul drum - vehicul - o m - legislaţie rutieră.

Factorul uman: omul, considerat conducătorul întregului sistem, în toate ipostazele sale de participar
circulaţia rutieră (pieton, copil la joacă, pasager, conducător de vehicule, coloane sau animale, agen
circulaţie...).
Al patrulea factor, legislaţia rutieră este constituit de normele juridice cu privire la fenom< circulaţiei
rutiere. Alături de Codul Rutier (Ordonanţa şi Regulamentul), destinat expres reglemen circulaţiei rutiere, aici
sunt incluse şi toate celelalte acte normative care stabilesc raporturile juridice se stabilesc între toţi cei
implicaţi, direct sau indirect, în activitatea de circulaţie rutieră: producători autovehicule, firmele din domeniul
mentenanţei auto, societăţile de asigurări, unităţile medicale, unit; de inspecţie tehnică a autovehiculelor, etc.
Un rol major în ceea ce priveşte legislaţia rutieiă îl are organismul nou înfiinţat după 1i Registrul Auto
Român, care coordonează eforturile în adaptarea structurii tuturor factorilor care con< la fenomenul circulaţiei
rutiere, astfel încât cadrul juridic să fie actualizat şi armonizat cu cel europear
în ceea ce priveşte urmărirea modului de respectare a legislaţiei rutiere, ca şi aplicarea măsu
corective ce se impun, aceasta revine organelor poliţiei rutiere, în timp ce cazurile penale sun! competenţa
organelor judecătoreşti.
Se constată astfel că legislaţia rutieră este un factor deosebit de complex, având cone> directe cu cei
trei factori fundamentali.
Există o relaţie specială, o conexiune în dublu sens, între factorul uman (conducător al sisten
circulaţiei rutiere) şi legislaţia rutieră. Cei doi factori se determină reciproc: comportarea omului ■ supusă
normelor rutiere, iar evoluţia legislaţiei rutiere este efectul acţiunii conştiente a omului în so îmbunătăţirii
sistemului circulaţiei rutiere.
Obiectivul sistemului circulaţiei rutiere îl constituie efectuarea de transporturi de bunu persoane,
precum şi de servicii, în condiţii de eficienţă economică, de confort şi de sigure prezervând mediul
înconjurător.
Performanţele sistemului se referă la numărui de accidente, numărul de morţi şi răniţi, valo;
pagubejor materiale în urma accidentelor.
în condiţiile unei griji sporite fată de om, criteriile de performanţă cele mai utilizate sunt cele se referă
la numărul de accidente, de morţi sau răniţi, raportat la o perioadă de timp şi la un pan autovehicule.
2. Sistemul circulaţiei rutiere________________________________________________________

Cum factorul uman constituie principala cauză a producerii accidentelor rutiere, în condiţiile care
drumurile sunt tot mai bune şi autovehiculele oferă o securitate din ce în ce mai mare, princip resursă în
optimizarea performanţelor o constituie acest factor.
Astfel, omul trebuie să cunoască cât mai bine legislaţia rutieră, să manevreze automobilul
îndemânare, să fie cât mai echilibrat psihic, să fie rezistent fizic şi mental, etc.
La o analiză sistemică, se constată faptul că omul este cel care inflenţează în mod direct ceilalţi
factori ai sistemului 'circulaţiei rutiere, ceea ce justifică rolul de conducător al sistem (cibernetic) care i se
atribuie (de la kybernetikoy - ştiinţa conducerii corăbiilor, în limba elină).
Sistemul circulaţiei rutiere funcţionează într-un mediu dinamic, schimbător (ploi, ceaţă, lapo\ zăpadă,
vânt, temperaturi excesive etc.) de care este influenţat şi pe care, la rândul său, îl influenţea: în principal prin
poluarea chimică.
Această interacţiune este controlată prin norme de circulaţie: obligativitatea reducerii vitezei a
echipării cu lanţuri antiderapante, dar şi limitarea gazelor poluante evacuate de către automobil (< un caz în
care, deşi influenţa este reciprocă, restricţiile se aplică doar asupra sistemului).
în calitate de conducător auto, omul are o activitate fizică şi mentală prin care interacţioneazj ceilalţi
factori ai sistemului circulaţiei rutiere, dar şi cu mediul înconjurător. Există 6 etape ale ace activităţi:
informarea, evaluarea, prevederea, decizia, execuţia şi răspunderea.
Conducătorul auto primeşte informaţii de la mediul exterior (pe cale vizuală, auditivă, olfacti de la
drum şi de la autovehicul (inclusiv pe cale tactilă), pe care le evaluează şi, prevăzând pericol decide să
acţioneze (asupra autovehiculului), în mod responsabil.
Pentru optimizarea performanţelor sistemului circulaţiei rutiere, se recomandă o condut preventivă,
anticipând situaţiile periculoase din trafic. Dar şi atunci când nu se află la volan, omul trei să dovedească
prevedere, conform conceptului mai cuprinzător - conduita preventivă.

3. FACTORUL RUTIER - DRUMUL 3.1.

Definirea şi clasificarea drumurilor


Drumurile sunt căi de comunicaţie terestre, cu excepţia căilor ferate, special amenajate pentn
circulaţia vehiculelor şi pietonilor.
Drumul este element fundamental al sistemului circulaţiei rutiere, el fiind considerat "suport a
circulaţiei rutiere".
Etimologic, termenul provine din greaca veche: cuvântul "dromos" desemna o fâşie lungă ş îngustă
de teren, amenajată său nu, destinată exclusiv circulaţiei.
Fac parte integrantă din drum: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de
apărare şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile pentru staţionare şi parcare plantaţiile rutiere,
indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, precum ş terenurile care fac
parte din zona drumului, mai puţin zonele de protecţie.
Cea dintâi clasificare a drumurilor se face în ţara noastră prin "Legea pentru drumuri" din martie
1868.
Reţeaua de drumuri publice s-a extins de la o lungime totală de 775 km în anul 1863 la 73.16C km la
momentul actual.
Despre primele borne kilometrice pentru drumuri în ţara noastră, există _ prevederi îr "Regulamentul
pentru aplicarea Legii pentru drumuri" (1868) din 30 septembrie 1873. în aceasta se precizează că "la fiecare
kilometru se va îngropa pe marginea şoselei câte un stâlp de lemn sau de piatră purtând un număr de ordine
de la un capăt al liniei la celălalt".
Regimul juridic al drumuriior, prin Ordonanţa nr. 43 din 28 august 1997, reglementează în moc unitar
administrarea drumurilor publice şi private, acestea făcând parte din sistemul naţional dt transport.
Administrarea drumurilor are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea repararea,
întreţinerea şi exploatarea drumurilor.
Există 3 criterii principale de clasificare a drumurilor:
1. După destinaţie, drumurile se clasifică în:
• drumuri publice - cele destinate transportului rutier şi care aparţin proprietăţii publice. Aceste, sunt
obiective de utilitate publică destinate transportului rutier în scopul satisfacerii cerinţelor economie naţionale,
ale populaţiei şi de apărare a ţării. Ele sunt administrate şi întreţinute de organele centrale ; locale ale
administraţiei de stat.
• drumuri de utilitate privată - cele administrate de persoane fizice sau juridice ce la au î proprietate
sau în administrare. Acestea servesc activităţilor economice - forestiere, petroliere, miniere agricole,
energetice, industriale eto, pentru accesul şi circulaţia în incinte sau pentru organizări d şantier.
2. Din punct de vedere al circulaţiei:
• drumuri deschise circulaţiei publice - toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privat care
servesc obiective turistice sau alte obiective la care publicul are acces. Ele sunt amenajate speci; pentru
circulaţia rutieră. Pe aceste drumuri se apiică regulile de circulaţie prevăzute în legislaţia rutieră.
• drumuri închise circulaţiei publice - acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivele I care
publicul nu are acces. Pe aceste drumuri se aplică reguli stabilite de administratorul lor. La intrare pe un
astfel de drum, cel care le administrează va instala, în loc vizibil, un panou cu inscripţia "Drui interzis
circulaţiei publice" sau indicatorul "Accesul interzis" (nr. 59) sub care poate fi plasat un pano adiţional care
precizează tipul de drum (ex., "Drum forestier").
3. Din punct de vedere funcţionai şi administrativ-teritoral, în ordinea importanţei:
• drumuri de interes naţional:
• drumuri de interes judeţean;
• drumuri de interes local.
Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumuri naţionale care
asigură legătura capitalei ţării cu oraşele reşedinţă ale judeţelor, legăturile între aceste, precum şi cu ţările
vecine, şi pot fi:
- autostrăzi (notate cu litera A);
- drumuri expres;
- drumuri naţionale europene (E);
- drumuri naţionale principale (DN);
- drumuri naţionale secundare (DN).
încadrarea în aceste categorii se face de către Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice Locuinţei
(numit, simplificat, Ministerul Transporturilor, în continuare) cu excepţia drumurilor europene, căror încadrare
se stabileşte potrivit acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte
24 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Propunerile de clasificare a drumurile naţionale în categoria drumurilor europene (E) se fac de către
acelaşi minister.
Autostrada este un drum modernizat, proiectat şi construit în mod special pentru circulaţia rapidă şi
sigură, cu un confort rutier sporit. Autostrada nu trece prin localităţi.
Prin definiţie, autostrada este drumul destinat pentru circulaţia automobilelor şi motocicletelor, care nu
deserveşte proprietăţi alăturate şi care, cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are părţi
carosabile distincte, separate printr-o zonă mediană, nedestinată circulaţiei, nu se intersectează la acelaşi nivel
cu nici un alt drum, cale ferată, linie de tramvai sau cale pentru pietoni şi este semnalizată ca atare.
Autostrada este semnalizată prin indicatorul "Autostradă" (nr. 179), instalat la începutul acesteia sau pe
drumurile de acces pe autostradă.
Culoarea specifică pentru autostradă este cea verde, care se poate regăsi şi pe indicatoarele de
direcţionare spre autostradă sau pe bornele sale kilometrice.
Pe autostradă este interzisă circulaţia pietonilor, vehiculelor cu tracţiune animală, călăreţilor, animalelor,
vehiculelor trase sau împinse cu braţele, bicicletelor, ciclomotoarelor, tractoarelor şi maşinilor autopropulsate
pentru lucrări, vehiculelor care prin construcţie sau din alte motive nu pot depăşi vitezs de 50 km/h,
autovehiculelor cu mase sau gabarite depăşite (cu excepţia celor autorizate - nu doai semnalizate
corespunzător!).
De asemenea, pe autostradă sunt interzise: învăţarea conducerii unui autovehicul, încercares
prototipurilor de autovehicule, manifestaţiile, defilările, caravanele publicitare, antrenamentele ş competiţiile
sportive de orice fel şi cortegiile.
Intrarea pe autostradă se face prin bandă de accelerare, iar ieşirea se face prin bandă de decelerare -
semnalizată din timp, ambele cu lungimea de 150 m.
Un sens de circulaţie al autostrăzii are mai multe benzi (minim două):
- banda din dreapta, separată prin marcaj longitudinal continuu, denumită bandă de urgenţă, p« care de
regulă nu se circulă: este folosită doar pentru staţionări forţate (în caz de defecţiune tehnică) pentru evitarea
unui accident sau pentru deplasarea autovehiculelor cu regim de circulaţie priorita (aflate în misiune şi
semnalizând corespunzător);
- benzi pentru circulaţia normală (o singură bandă, în cazul unei autostrăzi cu două benzi d< circulaţie
pe sens);
- banda din stânga, pe care, de asemenea, de regulă nu se circulă - folosită numai pentn depăşire când
celelalte benzi sunt ocupate.
Pe autostradă, atunci când este necesar, distanţa dintre autovehiculele aflate în mers est' 'eglementatâ
prin indicatorul "Interzis autovehiculelor de a circula fără a menţine între ele un interval d' :el puţin ... m" (nr. 81).
Pentru o mai bună orientare, marcajele longitudinale discontinue dintre benzi pc :i realizate având lungimea a
două segmente, egală cu distanţa minimă impusă, caz în care indicatori solicită respectarea distanţei minime
corespunzătoare a două segmente.
Conducătorului auto care circulă pe autostradă Ti este interzis:
- să circule sau să staţioneze pe banda cie urgenţă;
- să efectueze manevra de întoarcere sau de mers înapoi;
- să pătrundă sau să circule în zona mediană;
- să intre pe autostradă cu un autovehicul remorcat;
- să remorcheze un autovehicul rămas în pană dincolo de cea mai apropiată ieşire de p autostradă.
Terminarea drumului autostrada este semnalizata prin indicatorul "Sfârşitul autostrăzii" (nr. 180).
în ţara noastră, la ora actuală există doar autostrada A1 Bucureşti -Piteşti (114 km) şi u iegment redus de
autostradă de 16 km la trecerea peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, acesta fiin :u taxă de acces.
in perspectiva apropiată, \r. ţara noastră se prevede realjzarea unei reţele de autostrăzi care s atisfacă cererea
crescândă de transport de pe marile coridoare europene de transport rutier: • Bucureşti - Giurciiu:
3. Factorul rutier ■
drumul
• Bucureşti - Ploieşti - Braşov - Sighişoara - Tg. Mureş - Turda - Oradea - Borş (cu un tronsor de
legătură Braşov - Sibiu);
• Bucureşti - Piteşti - Rm. Vâlcea - Sibiu - Deva - Arad - Nădlac;
• Bucureşti - Constanţa - Vama Veche;
• Bucureşti - Urziceni'- Buzău - Focşani - Bacău - Suceava - Şiret (cu o ramură spre Republic; Moldova,
Tişiţa - Tecuci - Bârlad - Albita).
Drumul expres este drumul care are semnalizarea şi condiţiile de confort rutier mai reduse decâ
autostrada. Acest drum nu are lungimi mari şi asigură legături de deplasare rapidă pe anumite sectoare Este
identificat prin indicatorul "Drum pentru autovehicule" (nr. 190), iar terminarea sa este semnalata prin indicatorul
"Sfârşitul drumului pentru autovehicule" (nr. 191).
Drumul naţional european (E) este drumul naţional inclus în reţeaua rutieră europeană.
România este parte la "Declaraţia asupra construirii marilor drumuri pentru circulaţie internaţională",
document prin care s-a adoptat proiectul reţelei rutiere internaţionale din Europa. De asemenea, ţara noastră a
aderat la "Acordul european asupra marilor drumuri pentru circulaţie internaţională" prin Decretul nr. 149 din 22
mai 1985.
Simbolul utilizat pentru drumurile europene este litera E urmată de un număr format din 2 cifre -în cazul
drumurilor de pe marile coridoare europene - sau din 3 cifre, iar culoarea specifică este cee verde (nr. 164, 165).
Pentru drumurile ce fac legătura între drumuri europene se utilizează un indicator de confirmare de
formă dreptunghiulară pe fond verde cu inscripţia TEM - "Traseu de tranzit european" (nr. 166), făre a indica
numărul drumului.
Conform ultimelor reglementări internaţionale, drumurile europene au fost recodificate: cele care străbat
continentul pe direcţia Nord-Sud au număr impar, iar cele care urmează direcţia Est-Vest ai număr par.
Ţara noastră are o importantă dispunere geografică, pe traseele unor mai drumuri europene ce leagă
Nordul şi Vestul Europei de Asia.
Pe teritoriul ţârii noastre, reţeaua de drumuri naţionale europene (deschise traficului internaţional
cuprinde sectoarele de drum prezentate în tabeiul următor;

Nr. Cod Sectoarele de drum naţional cuprinse In drumul Lungime


crt. european [km]
1 E60 Boi ş - Oradea - Cluj - Turda - Tg. Mureş - Sighişoara 885,1
-Braşov - Centura Ploieşti Vest - Bucureşti - Urziceni
-Slobozia - Hârşova - Constanţa
2 E 68 Nădlac - Arad - Deva - Sibiu - Braşov 664,9
3 E70 Moraviţa - Timişoara -Caransebeş - Orobeta Tr. Severin 684,5
- Craiova - Slr.iina - Piteşti - Autostrada A1 - Bucureşti
- Giurgiu - Giurgiu Pod
4 E79 Grade.? - Beiuş - Deva - Petroşani - Tg. Ji-j - Craiova 535,4
-Calafat
5 E81 Halmeu - Satu Mare - Zalău - Cluj Napoca - Turda -Alba 542,5
lulia - Sibiu - Rm. Vâlcea - Piteşti
6 E 85 Sirel - Suceava - Bacău - Focşani - Buzău - Urziceni 545,1
-Bucureşti - Giurgiu - Giurgiu Pod
7 E 87 | Tulcea - Constanta - Vama Veche 188,0J
8 E 574 Bscâu - Oneşti - Braşov - Câmpulung - Piteşti 316,5
9 E576 Cluj - De| - Bistriţa - Vatra Oornei - Suceava 315,2
10 E 581 ITişiţa - Tecuci - Bârlad - AlDija 154,1
11 E 671 | Timişoara - Arad - Oradea 168,4
12 E 771 | Orobeta Tr, Severin - Porţile de Fier II 1,0
TOTAL 4800,7
26 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Drumurile naţionale (DN), principale şi secundare, sunt cele care asigură legăturile între capital ţării, de
la km O - situat în Piaţa Sfântul Andrei din Bucureşti, şi localităţile reşedinţă de judeţ, municipi precum şi alte
localităţi mai importante.
Culoarea specifică a drumurilor naţionale este cea roşie, care se regăseşte pe ecusonul de p
indicatoare (nr. 161) şi pe calota bornelor kilometrice.
Drumurile naţionale principale sunt codificate prin literele DN urmate de un număr (ex., DN 1 p traseul
Bucureşti - Braşov), în timp ce drumurile naţionale secundare au numărul urmat de o literă (ex DN 7C pe
traseul Piteşti - Curtea de Argeş).
Drumurile de interes judeţean sunt cele care fac parte din proprietatea publică a judeţului.
Drumurile judeţene asigură legătura între municipiul reşedinţă de judeţ şi municipii, oraş( comune,
staţiuni balneo-climaterice şi turistice, porturi, aeroporturi, obiective istorice importante, precui şi între municipii
şi oraşe.
Drumurile judeţene sunt identificate printr-un cod ce conţine literele DJ şi un număr. Culoarea Ic
specifică este cea albastră, care se regăseşte pe ecusonul de pe indicatoare (nr. 162) şi pe calot bornelor
kilometrice.
Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul cărei se află.
Ele pot fi:
- drumuri comunale;
- drumuri vicinale
- străzi.
Drumurile comunale asigură legăturile între reşedinţa de comună şi satele componente sau într oraş şi
satele care ii aparţin, precum şi între sate.
Drumurile comunale sunt codificate printr-un număr. Culoarea lor specifică este cea galben; care se
regăseşte pe ecusonul de pe indicatoare (nr. 163) şi, dacă există borne kilometrice, pe calot acestora (care
poate fi albă, uneori).
Drumul vicinal este cel care deserveşte mai multe prorietăţi şi este situat la limitele acestora (est între
vecini).
Străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de mărimea sau de stătuţi acestora
(municipii, oraşe, sate).
Străzile se pot regăsi sub diverse denumiri: bulevard, stradă, cale, chei, splai, şosea, uliţj fundătură,
etc. Denumirea străzii esta semnalizată prin indicatoare dreptunghiulare pe fond alb plasate I intersecţii (nr.
242, 243) şi confirmată prin indicatoarele ce conţin şi numărul 'mobilului (nr. 241).
în localităţile urbane, străzile se clasifică în raport de intensitatea traficului şi de funcţiile pe car le
îndeplinesc, şi anume:
• străzi de categoria ! - magistrale;
• străzi de categoria a ll-a - de legătură;
■ străzi de categoria a ll!-a - colectoare;
• străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală.
Străziie din localităţile rurale se clasifică în.
• străzi principale;
■ străzi secundare.

3.2. Părţile componente ale drumului public


în funcţie de 'ocul unde sunt con-;trjite, drumurile publice sunt realizate diferit: în afai localităţilor, •n
localităţi urbane sau în 'ocaiităţi rurale.
în afara loca'ităţilor, drumurile publice au următoarele părţi componente (fig. 3.1 a):
3. Factorul rutier ■ drumul

• Partei
acostam acostam carosabilă este
împrejurim ent ent împrejurimi partea drumulu
partea destinată
carosabilă circulaţie
şa
vehiculelor. îr
nţ cazuri rare, ur
trotu drum public
trotua poate avea ma
r ar
multe părţ
carosabile dacă
bordu acestea sun
ră despărţite îr
mod evident una
de alta printr-un
spaţii
nedestina

circulaţiei.
• Acostamentele sunt cele două fâşii dintre partea carosabilă şi şanţuri.
Partea carosabilă. împreună cu cele două acostamente formează platforma drumului. Ea este înclinată
de la axa drumului spre margini, pentru ca apa să se scurgă spre exterior.
• Şanţurile sunt săpături lungi şi înguste pe marginea platformei drumului, pentru scurgerea apei Părţile
laterale ale şanţurilor se numesc taluzuri.
Acolo unde este canalizare, şanţurile dispar, rămânând doar partea carosabilă şi cele dou<;
acostamente.
în oraşe, dat fiind că există canalizare, părţile componente ale străzii sunt (fig. 3.1 b):
• partea carosabilă;
• rigole (şanţuri mici la exteriorul părţii carosabile) pentru scurgerea apei. Ele nu sur.t consideraţi
echivalente şanţurilor, deoarece nu sunt decât nişte amprente longitudinale realizate la exteriori carosabilului.
• trotuare, prevăzute spre partea carosabilă cu bordură. Trotuarele sunt echivalent' acostamentelor.
Străzile din sate sunt construite asemănător drumurilor din exteriorul localităţilor, dar dispa
acostamentele. Astfei, ele se compun din:
• carosabil,
• şanţuri.
Dar conceptul de drum cuprinde o zona mult mai extinsă în plan' transversal, până la limitei urmărite prin
proiectarea, construcţia şi întreţinerea drumului (împrejurimile drumului), în acest sens, este definită zona
drumului, care cuprinde în exteriorul localităţilor:
• ampriza drumului, care este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive al drumului: alături
de părţile componente (partea carosabila, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente şanţuri, rigole, taluzun)
sunt incluse şi zidurile de sprijin şi lucrările de artă:
• zonele de siguranţă, care sunt suprafeţe de teren situate de o parte şi de cealaltă a amprizi drumului,
destinate exciusiv pentru semnalizarea rutieră sau pentru alte scopuri legate de întreţinerea i exploatarea
drumului ori pentru siguranţa circulaţiei. Din aceste zone fac parte şi suprafeţele destinai asigurării vizibilităţii în
curbe şi intersecţii, precum şi cele ocupate de lucrările de consolidare a drumuli inclusiv plantaţii rutiere
• zonele de protecţie, care sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor d siguranţă,
necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului.
In localităţi, zona străzilor cuprinde ampriza drumului, suprafeţele adiacente pentru oarcaje anexele lor,
spaţiile verzi şi alte lucrări de aria.
28 CIRCULAŢIE RUTIERĂ
3.3
Elementele geometrice ah
drumulu public
Drumu public
este definit ca
form? prin
Palier elementele
Rampă Pantă geometrice, îr
Palier
a
]
sensul de
> Palier pro fi
longitudinal ş
mers în profi
transversal. ------------->
b) Profi
Iu longitudinal
Fig. 3.2. Profilul longitudinal al drumului. a)
a drumului
- în plan orizontal; b) - în plan vertical.
poate fi
caracteriza
geometric
prir
proiecţia drumului în două plane longitudinale perpendiculare între ele: în plan orizontal şi în
plar vertical.
Pentru a defini corect drumul prin aceste proiecţii este necesar să fie definită axa
drumului Aceasta este locul geometric al punctelor de pe partea carosabilă egal depărtate de marginile ei.
De remarcat că în acest caz axa drumului este definită în alt sens faţă de axa drumulu considerată în
definirea regulilor de circulaţie (caz în care, axa drumului separă cele două sensuri de circulaţie ale drumului, ce
pot fi inegale ca lăţime, iar în cazul drumului cu sens unic axa drumului poate fi considerată la marginea din
stârga a drumului!).
Profilul longitudinal al drumului în plan orizontal (mai corect trebuie numit "traseul drumului îr proiecţie
orizontală" sau, preluând exprimarea din desenul de construcţii, "traseul drumului în plan") este dat de proiecţia
drumului (de fapt a axei drumului) în plan orizontal. Mai explicit, este vorba de traseu drumului văzut de sus. Ei
cuprinde (fig. 3.2 a):
• aliniamente, adică sectoare de drum rectilinii (matematic, sunt definite prin valoarea infinită i razei de
curbură);
• curbe, adică sectoare de drum curbilinii (sunt definire prin raze de curbură de mărime finită, ce poate fi
variabilă).
Trecerea dintr-un aliniament în altul se face prin curbe (numite şi cotituri), care sunt definiţi printr-o serie
de elemente, lungimea curbei, unghi de vârf, bisectoarea curbei (se impune o simetrie ; curbei faţă de
bisectoare), etc.
Modificarea traiectoriei vehiculelor la intrarea şi ieşirea în/din curbă trebuie să se facă progresiv
deziderat realizat prin raza variabilă a curbelor de racordare dintre aliniamente (la care raza are i valoare infinită)
şi curba centrală de rază constantă R.
Este de evitat realizarea unor curbe care se închid (adică după ce raza curbei coboară progresi de la
infinit la o valoare constantă ar urma o nouă reducere a razei curburii), care ar surprinde pi conducătorul auto şi
ar mări considerabil riscul de accident.
Pentru curbe de rază sub 160 rn se instalează obligatoriu indicatoare de avertizare care indică e direcţia
curbei (nr. 1 sau 2), iar dacă există o succesiune de curbe, ele sunt semnalizate prin indicatoare speciale (nr. 3
sau 4). Dacă raza curbei este sub 100 m, aceasta va fi semnalizată suplimentar prii indicatorul 1 Curbă deosebit
de periculoasă" (nr. 5).
Profilul longitudinal al drumului în plan vertical este proiecţia drumului pe un pian vertic? longitudinal El S«
r.r»rriniine rlin (fin S ? h V
3. Factorul rutier - drumul

• drun
în palier, câne
împrejurimi împrejurimi drumul nici ni
urcă, nici ni
coboară (este
a orizontal);
) • drurr
împrejurim împrejurimi
cu declivităţ
(înclinat), care
poate fi:
drum îr rampă:
drumu care urcă
(pe sensul de
mere a
observatorului); -
partea carosabilă drum în pantă
Fie. 3.3. Profilul transversal al drumului. a) drumul care
- în rambleu; b) - în debleu; c) - mixt. coboară.
Ca şi Ic traseu
drumului îr plan,
treceres din
palier îr rampă
sau îr

împrejurimi

C
)

pantă se face prin curbe de racordare longitudinale, care în funcţie de poziţia relativă a zoneloi adiacente pot fi
concave (ia baza pantelor şi rampelor) sau convexe (în partea de sus).
Declivităţile sunt definite prin gradul de înclinare. Dacă. acesta este mai mare de 7%, el este precizat pe
indicatorul de avertizare ce precede urcarea sau coborârea periculoasă (fig. 7).
De remarcat că valoarea exprimă în procente înclinarea rampei sau pantei prin diferenţa de nive la 100
m de drum, deci nu este funcţia tangenta a unghiului pe care-l face drumu! cu orizontala, ci funcţie sinus!
Profilul drumului în plan transversal este definit prin intersecţia drumului cu un plan transversal pr
axa sa.
Principala caracteristică a acestui prof'l rezultă comparând nivelul carosabilului cu cel ale împrejurimilor
apropiate ale drumului (zonele de dincolo de şanţuri).
Urmând acest punct de vedere, în funcţie de profiluf drumului în plan transversal drumul poate fi:
- drum în rambleu (sau în umplutură, când carosabilui este mai înalt decât împrejurimile) - fig
3.3 a;
- drum în debleu (sau în săpătură, la care carosabilul este mai jos decât împrejurimile) - fig. 3.:
b;
- drum cu profil mixt (la care carosabilul este mai înalt într-o parte şi mai jos în cealaltă part' decât
împrejurimile) - fig. 3.3 c.
Drumul în rambleu se întâlneşte ia trecerea unor văi (centru a reduce declivităţile) sau în zonei' de luncă
şi câmpie pentru a-l proteja de inundaţii.
Drumul în debleu se practică la trecerea unor culmi, creste sau în vârf de pantă (nu este cazul s; se
folosească două noţiuni, vârf de pantă şi vârf de rampă, căci din punct de vedere tehnic sunt identice diferenţa o
face doar sensul de deplasare), pentru a reduce declivităţile.
Drumul cu profil mixt se întâlneşte de-a lungul versanţilor (pe drumurile ce urmează o linie & nivel sau
care traversează un versant prin Serpentine), unde partea dinspre vârful versantului s realizează prin săpare, iar
cea dinspre vale prii umplere
30
CIRCULAŢIE
Elementele geometrice ale drumului concepute încât sâ asigure:
omogenitatea traseului, adică aceleiaşi
RUTIERĂ viteze pe sectoare
cât mai lungi; trebuie astft
- vedere de ansamblu, în. special la
- scurgerea apelor pluviale de pe drumului şi din păstrare;
împrejurimi, etc.
3.4. Elementele constructive ale intersecţii;
public drumulu
suprafaţ;
Din punct de vedere constructiv, orice drum esti
alcătuit din infrastructură şi suprastructură.
Suprastructura drumului, numită şi cuprinde sistem rutier
totalitatea elementelor constructive corpul propriu-zis Fig. 3.4. Elementele suprastructurii. 1 - care alcătuiesi
al drumului. Ea este mai multe straturi suprapuse, substrat; 2 - fundaţie; 3 - strat de bază; compusă dir şi
având compoziţii adecvate importanţei şi destinaţiei tehnologi
4 - strat de rezistenţă; 5 - strat de
drumului. uzură.
Suprastructura drumurilor moderne din 3 este alcătuit;
până la 5 straturi (fig. 3.4). Un sistem rutier se poate compune din:
• substrat, pentru o mai bună legătură cu partea superioară a infrastructurii, numită şi patu drumului (din
nisip, cu o grosime mică, de 5 - 10 cm);
- fundaţie, care suportă stratul de bază şi îmbrăcămintea (din balast - pietriş şi nisip de râu, cu ( grosime
de 30 - 50 cm);
• stratul de bază, de 20 - 30 cm, constituit din macadam (piartă spartă). Este de remarcat c; termenul
macadam provine de la numele inginerului scoţian Mc Adam care a folosit pentru prima dat; această compoziţie.
• îmbrăcămintea drumului, care suportă direct circulata rutieră, formată din două straturi:
- stratul de rezistenţă, numit şi strat de legătură (fie din beton de ciment sau macadam cimenta! fie din
mixturi bituminoase, de'20 - 30 cm grosimei;
- stratul de uzură, care este stratul de la suprafaţă aflat în contact direct cu roţile vehiculelor (dii mixturi
asflatice cu nisip, filer ş; bitum, cu o grosime de 5 - 10 cm).
în mod normal, reabilitarea drumului sa face atunci când s-a degradat stratul de uzură, înainte d< a fi
afectat şi stratul de rezistenţă.
Infrastructura drumului înglobează totalitatea elementelor constructive care susţin suprastructura o
racordează la teren şi transmite acestuia eforturile statice şi dinamice preluate de la suprastructură.
Infrastructura drumului cuprinde:
• terasamentele (lucrările de pământ);
• lucrările de artă: poduri şi podeţe pentru scurgerea apelor, viaducte pentru supratraversare; văilor,
tunele pentru subtraversarea zonelor înalte, ziduri de sprijin, etc;
• lucrările accesorii - elemente care asigură orientarea, siguranţa şi estetica drumului: stâlpii &. ghidaj,
bornele kilometrice şi heclometrice, parapetele, indicatoarele şi marcajele de circulaţie, locurii-de parcare şi
staţionare adiacente, etc.
Rolul terasamentelor este de a asigura continuitatea şi stabilitatea căii rutiere la solicitării prescrise
(viteze şi încărcături). Exploatarea drumului la capacitatea de transport proiectată depinde î primul rând de
comportarea în timp a terasamentelor.
Zona activă a terasamentelor dir patul drumului până la limita unde se resimt sarcinile rutiere s numeşte
complex rutier
Patui drumului reprezintă suprafaţa c-uperioară a terasamentelor pe care se aşează sistemi rutier
(suprastructura drumului)
Drumurile se pot clasifica în funcţie de compoziţia platformei, în special a părţii carosabile
3. Factorul rutier - drumul 3

- sisteme rutiere mijlocii (pentru un trafic de 2.000 .. .2.500 t/zi);


- sisteme rutiere grele (pentru un trafic de peste 2.500 t/zi);
Din punctul de vedere al compoziţiei materialelor din care se execută îmbrăcămintea (parte i sistemului rutier),
se deosebesc
- sisteme rutiere rigide (conţin. între altele, un strat de beton de ciment sau macadam asfaltat pentru a evita
orice deformaţie a drumului sub acţiunea vehiculelor);
- sisteme rutiere nerigide (admit deformaţia drumului sub acţiunea vehiculelor şi revenirea îr starea iniţială
după trecerea acestora);
- sisteme rutiere semirigide (admit doar parţial, mai mult sau mai puţin, deformaţia îmbrăcăminţi sub acţiunea
vehiculelor);
în funcţie de gradul de perfecţionare se întâlnesc:
- drumuri de tip inferior (rudimentar sau provizoriu), care cuprind în principal drumurile de pămân naturale şi
drumuriie de pământ amenajate;
- drumuri de tip intermediar (tranzitorii), alcătuite în special din pietriş sau piatră spartă;
- drumuri de tip superior (perfecţionate sau modernizate), în care sunt incluse drumurile nerigidi-şi drumurile
rigide (betonate, asfaltate), care sunt rezistente la solicitări transversale şi longitudinale. Ele asigură un confort ridicat
circulaţiei rutiere.
Drumurile se pot ciasifica şi în funcţie de traficul şi viteza pentru care au fost proiectate. Astfel există 5 clase
tehnice, conform tabelului următor:

Clasa Trafic Trafic de vehicule etalon Viteza de proiectare [km/h]


tehnică Media zilnici Debitul Şes Dea! Munte
maximă maxim orar
1 Foarte- Intens > 10.000 > 3.000 150 120 100
II intens 5.001 - 10.000 900 - 3.000 120 100 80
III Mijlociu 2.501 - 5.000 < 800 100 30 60
IV Redus 1.00" ? 500 < 500 80 60 40
V Foarte redus < 1.000 < 100 60 ^0 25
Determinarea numărului de vehicule etalon se face cu relaţii de calcul speciale, pentru
fiecare tij de vehicul care circulă pe drum.
Din punctul de vedere, al exploatării autovehiculelor (pentru calculul consumului de
combustibi normat - conform normelor Ministerului Transporturilor), există, de asemenea, mai
multe categorii d« drumuri (M, K, T, L, E, H). îr. această clasi fic';re se ţine cont nu numai de tipul
constructiv al drumului, c şi de starea sa tehnică.
Astfel, pentru calculul consumului de combustibil se utilizează un coeficient de corecţie, a căru valoare este de
Is 0,9 în cazul celui mai bun drum (M - autostrada) la 1,6 în cazul celui mai dificil dii punct de vedere al circulaţiei.

3.5. Organizarea părţii carosabile a drumului public


Drumurile au, în general, două sensuri de circulaţie, separate între ele de axa drumului.
Sensul de circulaţie este partea drumului public pe care toate vehiculele circulă în acelaşi sens fără să fie
necesară o semnalizare specifică sensurilor.
A:<a drumului este linia care separă între ele cele două sensuri ale drumului, care poate fi o lini' imaginară sau
materializată prin marcaj longitudinal, discontinuu sau continuu, simplu sau dublu (\. Marcaje lonoitudir1 ?!e de
secârana a sensurilor da circulaţie).
Se impune a nu se confunda axa drumului cu axa de simetrie (geometrică) a drumului cu care într-adevăr
coincide în majoritatea cazurilor, pentru că există şi cazuri în care sensurile de circulaţi sunt inegale (atunci când
există un număr impar de benzi de circulaţie, când se crează - în rampă -' bandă desti'iatâ c:"Ziiifft'el ierte, "n ca;:vl
ap?'''ţie' unei benzi de preselectare) sau chiar nu există dec; un singur sens da circulaţie - în cazul rirumiru' cu sens
unic.
32______________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Drumul cu sens unic este un caz special de organizare a părţii carosabile. Pentru bun; desfăşurare a
circulaţiei pe anumite porţiuni ale drumului public se stabileşte ca circulaţia să s< desfăşoare într-un singur sens,
drumul fiind semnalizat ca atare: la intrare, indicatorul "Sens unic" (nr 177), iar la ieşire - indicatorul "Accesul interzis"
(nr. 59).
Nu este corect ca drumul cu sens unic să fie asimilat cu un drum îngust, deoarece stabilire; caracteristicii de
drum cu sens unic nu se face numai după criteriul lăţimii părţii carosabile, avându-se îr vedere şi posibilităţile asigurării
fluenţei circulaţiei prin existenţa altor drumuri oarecum paralele ci acesta, pe care se circula în sens contrar.
Pe drumul cu sens unic unele reguli de circulaţie se aplică diferit faţă de drumul cu circulaţie îr două sensuri:
- întoarcererea (este interzisă prin lege);
- preselectarea pentru viraj la stânga (la marginea din stânga drumului);
- oprirea şi staţionarea (se poate face şi pe paitea stângă a drumului);
- depăşirea tramvaielor aflate în mers (se poate face şi pe partea stângă acestora).
Drumul cu sens unic nu are axă a drumului, deoarece nu există două sensuri de circulaţie pe care să le
separe!
Banda de circulaţie este oricare Gin subdiviziunile longitudinale ale părţii carosabile, materializate sau nu prin
marcaje, cu condiţia să aibă o lăţime suficientă care să permită circulaţia cu uşurinţă a unu şir de vehicule (v. Marcaje
longitudinale pentru delimitarea benzilor).
Când benzile de circulaţie sunt materializate (marcate), drumul are atâtea benzi câte s-ai materializat, iar când
benzile sunt nematerializate (imaginare), drumul public - oricât de lat ar fi - nu are decât maxim două benzi în acelaşi
sens (în această situaţie termenul de bandă se înlocuieşte ci termenul de rând), deci circulaţia se desfăşoaiâ pe
maxim două rânduri pe sens.
Numerotarea benzilor de circulaţie, ca şi 3 rândurilor, se face de la dreapta către stânga, pe sensul de mers.
Există, marcate pe carosabil, o serie de benzi de circulaţie cu destinaţie specială:
1. Bandă suplimentară pentru vehicule lente - se materializează prin marcaj longitudine,
discont nuu, în general în situaţia drumurilor în rampă, pentru ca celelalte vehicule care se pot deplasa
cu viteză sensibil mai mare sâ nu fie stânjenite în deplasare de către vehiculele cu viteză de deplasare
redusă.
Cu ocazia amplelor acţiuni de reabilitare a drumuriior europene din ţara noastră au fost realizate astfel de
benzi pe sectoarele de drum în rampă cu lungimi mari şi declivitate ridicată.
înaintea sectoarelor de drum pe care există o astfei de bandă este instalat indicatorul "Band; destinată
vehiculelor care circulă cu o viteză mai mică decât cea menţionată" (pentru banda a doua) - nr 146.
înainte de sfârşiţii1 benzii, săgeţile succesive marcate pe carosabil informează conducător vehiculelor lente că
trebuie să revină pe banda cu circulaţie noimaiă, acordând însă prioritate vehiculelo aflate în circulaţie pe aceasta.
2. Bandă rezervată nvjioac^cr de transport în comun (autobuze şi troleibuze) - se materializeaz;
prin marcaj longitucina! continuu pe drumurile din inferiorul localităţilor, cu mai multe benzi de circulaţie
creând posibilitatea mijloacelor de transport în comun să se deplaseze şi să oprească sau să porneasc;
în/din staţii făra a fi stânjenite oe celelalte vehicule.
Pe acest fel de benzi celelalte vehicule nu au voie sâ circule, ceea ce implică şi interzicere; opririi sau
staţionării acestora.
Există marcaje oe carosabil cu toscipţia 'BUS", plasate atât înainte de începerea benzii rezervat* mijloacelor
de transport în comun (pentru ca celelalte vehicule să se înscrie pe banda din stânge destinata circulaţiei normaie), tă\
ş,. din ioc în loc. pe carosabilul benzii rezervate, pentru a confirm. existenţa aces.eia.
3. Bandă o'e stocare - se materializează în zona de preselectare a intersecţiilor pentru creare
posibilităţii executării viraiului ie stc-nga. fără a stânjeni circulaţia celorlalte vehicule care vin din spate <
merg pe direcţia fnamte.
3. Factorul rutier - drumul 3:

Este foarte eficientă pe drumurile naţionale sau judeţene pentru virajul spre un drum lateral d< mai mică
importanţă din stânga, deoarece vehiculul care va executa virajul poate să aştepte, pentru s ceda prioritate vehiculelor
din faţă, fără a bloca pe cele care vin din spate.
Banda de stocare este realizată în stânga drumului, pentru ca vehiculele care merg pe direcţi; înainte să-şi
continue deplasarea prin dreapta. Crearea acestei benzii de stocare face ca sensurile d; circulaţie să devină inegale.
Există însă, tot pentru drumurile laterale de mai mică importanţă din stânga, şi soluţia amenajăr unui "circuit"
de stocare prin dreapta, o buclă în afara drumului, situaţie în care vehiculul va acord; prioritate vehiculelor care circulă
pe ambele sensuri de circulaţie. în cazul acestei soluţii, sensurile dt circulaţie nu devin inegale şi nu apare o "deviere"
a benzii de circulaţie normală, care ar crea disconfor rutier pentru conducătorii vehiculelor ce merg înainte.
Pentru intersecţiile unor drumuri de aceeaşi categorie, dirijate prin semnalele semaforuiu electric, semafoarele
trebuie să lucreze diferenţiat pentru virajul la stânga, faţă de circulaţia pe direcţi; drept înainte sau viraj la dreapta.
Pentru acest tip de bandă specială, traseul de urmat este semnalizat din timp prin indicatoan specifice.
4. Banda de decelerare - se materializează pentru crearea posibilităţii de virare la drepta fără ; stânjeni
circulaţia celorlalte vehicule care vin din spate şi merg pe direcţia înainte, deoarece vehiculul nt va încetini decât după
ce părăseşte banca de circulaţie normală şi pătrunde pe banda de decelerare.
5. Banda de accelerare - are rolul de a permite accelerarea vehiculului care pătrunde prin viraj I; dreapta pe o
arteră pe care se circulă cu viteze ridicate şi care are mai multe benzi de circulaţii (deoarece in acest mod depăşirea
de către vehiculele care vin din sens opus nu se face prin trecere; axului drumului), in acest fel, se permite ca. la
intrarea pe banda cu circulaţie normală, vehiculul să ajuns la o viteză comparabilă cu ale celorlate venicule, pentru a
nu le obliga să reducă viteza.
Pe autostradă, ieşirea sau pătrunderea se realizează numai prin bandă de decelerare, respecţi bandă de
accelerare. Acestea au o lungime de 150 rn şi sunt presemnalizate şi semnalizate c indicatoare specifice.
6. Sanda cu circulaţie reversibilă - se materializează pe drumurile de acces, din localităţi, inten
circulate, pentru a crea posibilitatea folosirii benzilor de lângă axa drumului de pe ambele sensuri, î
anumite perioade stabilite, pentru circulaţia sensului celălalt.
Aceste benzi crează posibiiitatea ca atunci când ieşirea din localităţi este mai aglomerată (î general, Vinerea
şi Sâmbâia), în sensul de ieşire să existe mai multe benzi de circulaţie, iar pe sensul d intrare mai puţine; iar atunci
când sensul de intrare este mai aglomerat (de regulă, Duminica dup amiază), situaţia se inversează, astfel încât
sensul de intrare să a;bă mai multe benzi, iar sensul d ieşire mai puţine.
'in aces'e cazuri, axa drumului îşi schimbă poziţia în funcţie de numărul benzilor pe sensuri.
Folosirea benzile' cu circulaţie reve-rsibiiă trebuie să fie însoţiră obligatoriu de dispozitiv luminoase pentru
semnalizarea circulaţiei reversibile, montate deasupra fiecărei benzi cu posibilitate d circulaţie reversibilă (v.
Dispozitive luminoase pentru dirijarea circulaţiei pe benzi). în caz contra circulaţia reversibilă poate constitui surss
unor accidente extrem de grave, prin coliziune frontală.
Banda cu circulaţie reversibilă este diferită de banda pendulară, care se foloseşte numai p drumurile cu trei
benzi, unde banda din mijloc sste folosită numai pentru depăşiri, în ambele sensuri, i generai s-a renunţai la acest tip
de bandă, iar la noi în ţară nu este folosită, deoarece reprezintă i potenţis I extrem de ridicat pentru producerea
coliziunilor frontale între două vehicule din sens opus car s-au angajai în depă$:re.
7. Sanda de urgenţă - se materializează numai oe autostrăzi, prin marcaj longitudinal conţine
care delimitează Vn dreapta sensului de circulaţie o porţiune de carosabil pe care nu este perrni;-
circulaţia venicu>elor. indiferent viteza de deplasare.
în căzui autostrăzilor cu muke benzi de circulaţie pe scelaşi sens, poate exista încă o bandă o. siguranţă pe stânga
sensului ce mers.
34 CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Banda de siguranţă este folosită doar pentru opriri şi staţionări forţate, în cazul defectăr vehiculelor,
pentru evitarea unui accident, sau pentru deplasarea autovehiculelor de intervenţie cu regin de circulaţie
prioritar (aflate în misiune şi semnalizând corespunzător).
Deşi nu este destinată circulaţiei normale, banda de urgenţă nu poate fi asimilată ci acostamentul
drumului public, ea făcând parte din spaţiul părţii carosabile.

3.6. Amenajări ale drumurilor publice


Desfăşurarea în condiţii cât mai bune a circulaţiei vehiculelor şi pietonilor implică şi realizare; unor
amenajări ale drumului rutier.
Astfel, drumurile intens circulate care se intersectează se lărgesc cu puţin înainte de confluent; lor,
pentru a se crea benzile de Dreselectare a traficului pentru virajul la stânga şi la dreapta.
Pentru drumuri foarte intens circulate, intersecţia lor se poate amenaja denivelat, astfel ca cel' două
fluxuri rutiere să nu se intersecteze. Dacă nu se asigură înălţimea necesară pentru trecere; oricărui vehicul (4,0
m), atunci se Instalează un indicator prin care se precizează limitarea înălţim vehiculelor care vor trece oe
dedesubt (nr. 75).
Reglementarea circulaţiei în intersecţiile rutiere poate fi realizată prin indicatoare de reglementari a
priorităţii sau prin semafoara de dirija-'': a circulaţiei (v. Semafoare pentru dirijarea circulaţiei, pentn vehicule).
Intersecţiile cu calea ferată se amenajează în două moduri:
- intersecţii la nivel, care pot fi cu bariere şi cu semnale sonore şi luminoase la trecerea trenuk (în căzui
unor drumuri cu trafic foarte redus);
- inteisecţiu'e denivelate, care necesită amenajarea unui pasaj rutier pe deasupra (pasarelă; trenurile
trecând pe dedesubt, eliminând astfel posibilitatea producerii unor accidente extrem de grave.
Pentru ca pietonii să traverseze drumul în siguranţă, se amenajează treceri pentru pieton, Acestea sunt
materializate prin marcaj transversal specific (v. marcaje transversale), sunt semnalizate şi uneori,
presernnalizate, şi pot fi dirijate prin semafoare specifice (v. Semafoare pentru dirijare; circulaţiei, pentru
pietoni). Pentiu drumuri intens circulate se pot amenaja treceri de pietoni denivelaţi (pasaje subterane)
Dacă în curbele cu raze mari viteza se poate menţine comparabilă cu cea din aliniamente, îi curbele cu
raze mici şi cu vizibilitate redusă trebuie să se realizeze unele amenajări supl mentare, pentn a se asigura
deplasarea vehiculelor în siguranţă, la viteza de proiectare a drumului.
Viteza de proiectare a diurnului sau viteza de bază este viteza maximă cu care poate circula îr
siguranţă un au tot jrism în sectoareie cele mai grele aie unui drum, în condiţii atmosferice favorabile şi îi
ipoteza că starea imbrăcăminţii şi suprafaţa căii sunt bune, iar traficul este normal.
Amenajările ce se realizează în curbe sunt: convertirea, supraînalţarea şi supralărgirea lor.
Prin convertirea curbei se înţelege trecerea de la profilul cu două pante transversale existente îi
aliniament, la profilul cu o singură pantă îndreptată spre interiorul curbei.
Valoarea înclinaţiei pantei transversale a profilului convertii este egală cu cea a profilului îi aliniament.
Prin convertirea curbei se urmăreşte reducerea componentei paralele cu calea a forţe centrifuge ce acţionează
asupra autovehiculului.
Atunci când raza curbei este foarte mica, convertirea nu este suficientă şi de aceea se recurge I;
supraînalţarea profilului e;
Prin suprafnâiţarea curbei se înţelege mărirea pantei transversale a profilului deja convertit pân la o
valoare la cere se evrUi pie-derea stabilităţii la alunecare sau chiar răsturnarea vehiculului în curb? Valoarea
suprainâiţăiii ouate ajunge la /' - 3 %.
Lăţimea limitată a vehiculelor le pemwe să se încadreze cu uşurinţă pe benzile de circulaţie î
aliniament. Dimensiunile obişnuite aie benzilor de circulaţie (lăţimea este de 3,50 metri în mod obişnui dar
uneori banda de circulaţie poate fi şi mai îngustă: 2,75 m în cazul drumurilor de exploatare şi 3,00 r pentru
străz'ie de categoîia a Iii-a şi a IV-a) asigură trecerea cu uşurinţă a vehiculelor unul pe lâng altul. în schimb, în
curoe e/istă pericolul acroşâni lor De aceea, curbele "strânse" (de rază mică) trebui să fie suDraiârohvs.
3. Factorul rutier ■ drumul

Prin supralărgirea curbei se înţelege mărirea lăţimii părţii carosabile prin adăugarea unor fâşii d
carosabil la ambele margini, construite din aceiaşi material ca şi îmbrăcămintea drumului.
La trecerea cursurilor de apă se construiesc poduri sau podeţe. Aceste amenajări pot introduc restricţii
de masă pe osie şi masă totală pentru vehicule, sau, dacă drumul se îngustează, reglementă de prioritate. în
aceste cazuri se instalează indicatoare de limitare a masei pe osie (nr. 77), a mas< totale (nr. 76) sau
indicatoare de avertizare pentru "drum îngustat" (nr. 9, 10 sau 11) şi de reglementar a priorităţii (nr. 57 şi 58).
în scopul reducerii declivităţilor drumului şi a evitării curbelor periculoase, la trecerea văile adânci se
amenajează viaducte, iar la trecerea prin defilee sau peste culmi muntoase se construies turtele.
Tunelele sunt semnalizate prin indicatorul de avertizare "Tunel" (nr. 14), la care est recomandată
punerea în funcţiune a farurilor. Tuneiele introduc restricţii de gabarit pentru vehicul (vehiculele au înălţimea de
maxim 4,0 m şi lăţimea de maxim 2,5 m, excepţie făcând cele izoterme c pereţi groşi - lăţime maximă de 2,60
m)
De-a lungul drumului, în afara părţii carosabile se construiesc locuri de parcare, semnalizate pri
indicatoare de orientare adecvate (nr. 207, 208, 209), însoţite, eventual, de panouri adiţionale c precizează
distanţa.
Tot în afara părţii carosabile, respectând anumite condiţii pentru a nu stânjeni circulaţia, s amenajează
staţii de alimentare cu combustibil a autovehiculelor.
în ultimul timp, în noile condiţii ale economiei de piaţă, au proliferat pe marginea drumurile publice
amenajări comerciale, care impun o atenţie deosebită din partea administratorilor drumurile publice şi a poliţiei
rutiere, deoarece, în afara unui confort rutier pe care-l introduc, măresc considerab riscul de accident.

3.7. Reguli de exploatare a drumurilor publice


Drumurile trebuie să fie menţinute în stare tehnică corespunzătoare pentru desfăşurarea traficuii rutier
în condiţii de siguranţă. Această sarcină revine organelor centrale sau locale ale administraţiei d< stat care le au
îr- administrare.
Autorităţile administraţiei au ob'igafi.u de a reglementa parcarea şi staţionarea vehiculelor p> drumuri.
Este interzisă oercaroa pe benzile de circulaţie (deci pe carosabil) ale drumurilor naţionale ; judeţene.
Drumurile detchir-e circulaţiei publice cot fi închise sau pe anumite sectoare se pot institi. restricţii de
circulaţie în vederea executării unor lucrări, conform normelor emise de Mimsten Transporturilor.
Pe drumurile pub'ico sunt 'nton.'.'se compet!ţii?e sportive fără avizul prealabil al administratorul!,
drumului şi al Politiei rutiere.
în ceea ce priveşte solicitările la care este supus drumul, se impune ca presiunea specifică p>
îmbrăcămintea drumului să nu depâşască 6,0 duN/crn2 pentru puntea motoare şi 7,0 daN/cm2 penii--puntea
ne'motoare a ven.culu'.ui.
Ca urmare, prin lage, vehiculele tribut să respecte anumite limite maxime ale tonajelor pe osie.
De asemenea, pentru a r.u suprasolicita întregui complex rutier (ce include şi infrastructurs tonajele
totale ale autovehiculelor sunt şi ele limitate.

3.6. Influenţa drumului asupra siguranţei circulaţiei rutiere


Corscterî-f'o'le drumul».»1 determină în rr.od direct fluenţa, confcrtul, dar mai ales siguranţ circulaţiei
rutieri;
".'■iressbiu; influenţează puternic aceşti parametri ce cs'acterizea^ă circulaţia rutieră, atât pri
caracteristicile sate constructive ('pţlmes şi tipul îmb'ăcâminţii), cât şi prin starea sa tehnică.
Un csrasâb.1 degradat constituie un factor major de risc în circulaţia rutieră, deorece ocolire
"obstacu!e!cr" tti •• cfuT,:i.?biî [grr-pi, der-ivs-'.lri*' T-cite cene.'--i .«cadenţe qrave onn amicam
şan—WWH— i .»Mt*.-'»>K»M---w^'vMif.'»r^------------ ./><w.Vi«u^>wiit»»^*****w»^gr**^^»^^tW'<».iV n-'v-^.-^^'»»"^v^v^, M>^sw^K»iiaţPWrM
»w^»Miw>i|W.w

36_________________________________________________________CIRCULAŢIE RUTIERĂ

Tipul îmbrâcâminţii determină coeficientul de aderenţă, care condiţionează viteza cu car» vehiculele se
pot deplasa în siguranţă. Pe drum umed, cel mai periculos devine drumul pavat cu piatr; cubică, la care
valoarea coeficientului de aderenţă se reduce drastic.
Pentru creşterea siguranţei circulaţiei, la construirea sau reabilitarea drumurilor se folosesc tc mai mult
pentru îmbrăcăminte asfalturi rugoase, care asigură o aderenţă bună chiar în condiţii de ploaie.
în plan transversal, partea carosabilă este înclinată de la axa drumului spre exterior, pentn scurgerea
apei. Gradul de înclinare diferă în funcţie de tipul îmbrăcăminţii: 1,5 - 2,5 % pentn îmbrăcămintea impermeabilă,
respectiv 3 - 5 % pentru cea permeabilă (din piatră cubică sau piatri spartă).
Aliniamentele cu lungimi foarte mari determină, din cauza monotoniei ^peisajului şi slabei solicitări o
diminuară a atenţiei conducătorului auto sau chiar adormirea la volan. în plus, acestea "invită" pe conducătorii
auto la viteze mari, cu efecte negative asupra siguranţei circulaţiei.
Curbele trebuie să fie progresive şi simetrice, pentru a nu surprinde conducătorul auto Vizibilitatea în
curbele cu raze mici se asigură prin eliminarea obstacolelor de pe interior.
Declivitâţile - rampele şi pantele - influenţează în mare măsură siguranţa circulaţiei. Cu câ declivitatea
este mai pronunţată, cu atât mai mult este afectată vizibilitatea (mai ales înainte de sfârşitu rampei sau înainte
de începutul pantei).
Potrivit normelor actuale, declivitatea maximă admisă este de 8 % şi doar în mod excepţional se admite
maxim 9 %.
Curbele convexe şi concave longitudinale prin care se racordează aliniamentele de rampe ş pante nu
pot avea raze mai mici decât cele impuse prin norme. în caz contrar, trecerea bruscă de le aliniament ia rampă
sau pantă ar surprinde pe conducătorul auto, afectând astfel siguranţa circulaţiei.
Acostamentele au un rol însemnat în asigurarea condiţiilor de circulaţie (inciusiv pentru evitarea unui
posibil accident). Dacă nu sunt situate la acelaşi nivel cu carosabilul sau dacă nu sunt solide afectează
siguranţa circulaţiei.
Şanţurile prezintă un factor important ae risc în circulaţia rutieră, deoarece sunt adânci şi ai taluzurile
abrupte, provocând răsturnarea vehiculelor care părăsesc platforma drumului. Ideal este ca el* să fie obturare
cu traverse, se pot fi lesne înlăturate, dar investiţia este relativ mare. De asemenea capetele podeţelor sunt
foarte periculoase în cazul în care vehiculul părăseşte drumul.
Zonele laterale ale drumului au în general un rol reconfortant pentru conducătorii auto, oferindu le
acestora o privelişte plăcută prin vegetaţia pitică sau plantaţiile de pomi de pe marginea drumului Pomii plantaţi
ia intervale mici şi egale obosesc insă conducătorul auto prin jocul cadenţat de lumini ş umbre.
Mai grav, pomii sau copacii ce pe marginea şoselelor reprezintă un factor de risc în cazul ieşirii îi decor
a vehicute-or în plus, toamna, frunzele veştede şi umede căzute favorizează alunecare; autovehiculului pe cale.
mărind foarte mult riscul de accident. De aceea, în ultimul timp au fost tăia copacii de oe marginera drumurilor
publice, preferându-se o vegetaţie pitică.
Aite amenajări ale drumului, cum sunt lucrările de ană (poduri, viaducte, tunele, ...), parapeieie etc,
crează conducătorului auto un sentiment de stânjenire când sunt prea apropiate de calea de rulare afectând
astfei siguranţa circulaţiei.
Q^Q9z^a^

^^^^^^^^^ cw*0&4&

5">

ÎOtzZ AM?

@&ae&&^ ^^^^^ w£