Daniel Medvedov

ilozofa lui

Teoria Chibritului

Madrid
2010 /2016

este

La inceput, roata carului era patrata. Apoi, tot invirtind-o primitivii, a ajuns sa
fie rotunda, dar caruta s-a hodorogit.

Tin minte ca in copilaria mea in Vilcea, homosexualii aveau locul lor, si toata
lumea ii numea curisti, sau poponari. Faptul ca Leonardo, sau Socrates erau,
cica, homosexuali, e o injurie filozofica. Aveau dreptul sa le placa tinerii, ce sa
zic, dar de-acolo pina a fi poponar e un drum lung . . . El GAY SAVOIR pare,
azi, o gluma.

Dar iata, ca nu e cazul lui Thomas Mann: a scris un jurnal gay, si a dorit sa fie
deschis 50 de ani dupa moartea sa: o prostie curata . . .

Am facut multe timpenii cind eram mic, dar doua din ele merita sa fie impartasite:
una a fost ca am furat de la comitetul sportiv o punga cu cartuse de pistol de
atletism si i-am dat foc pe un maidan, in centrul orasului, dupa ce pictasem pe
peretii din jur zeci de svastici.
Oamenii ce treceau pe-acolo au ramas cu
gura cascata. A doua prostie a fost urmatoarea: ma tot plimbam prin oras cu o
curea cu tinte si un pistol de jucarie, totul copiat din revista PIF si VAILLANT, si
scrisesem TEXAS cu litere mari albe, pe curea.
Urmarea a fost ca politia a venit acasa si l-a luat pe tatal meu, bagindu-l la rece, si
zicindu-i ca educatia sa, catre mine, dadea de dorit. Bietul om nu stia despre ce era vorba.

Am inventat un nume nou pentru Dumnezeu: TRIOS trei oase,

Bunul PUMNEZEU. Ce conteaza
oare cum i-l numim noi?
Si faptul ca se opune, in limba, cu Dracul, ma face sa rid: Nimeni nu poate sa i se
opuna, nici macar Aghiuta Nespalatul. Am auzit cindva ca NOSFERATU e un
cuvint romanesc: care o fi oare?

DRACULA e din limba romana, ce sa zic: DRACULEA, si are de-a face cu

DRAGUL, dragutul de el.
ZBURATORUL si LUCEAFARUL sint verisori.
HARAP ALB e NEGRU si ALB ca TAI CHI-ul chinezilor.
Ca Bram Stocker a auzit ceva despre mamaliga mi se pare uluitor!
IOV s-a nascut in tara numita HUS care in ebraica inseamna mister.
Mi se pare minunat ca dudul si liliacul sa fie cuvinte persane !
O MIE SI UNA DE NOPTI traducere gresita de ALF LAILA WA LAILA O
noapte ca o mie de nopti !

Am un frate soarece de biblioteca. Nu ar trebui sa-si tot piarda noptile cu ziare

prafuite si nimicuri anecdotice, caci are multe de spus.
Nu sintem jumatati de portocale, care se intilnesc pe drum: sintem o portocala
intreaga, o fiinta totala.
Politicienii sint o tagma, ca si muzicienii, sau matematicienii. Si printre ei exista
idioti.
De fapt iata ce avem prin lume: dascali, doftori, negutatori, calatori in nestire,
militari, arhitecti, artisti, poeti, vrajitori si teologi. Nu mai e nimic de adaugat.
Dar unii isi schimba principiile, pe drum, ca doctorii care ajung repede sa fie niste
negustori.
Cu noile masinute cibernetice ne vor propune un sex digital, si biata clapa
ENTER se va gasi cu literele sterse din cauza atitor labagii.
Cine oare mai stie azi sa faca noduri? Nici macar marinarii !
Ce frumoasa era Insula ADA KALEH! Ce cafea minunata se facea acolo! Si cred
ca in turceste ADA inseamna INSULA, daca nu ma insel . . .
O figura acest Nicolae Densusianu cu Dacia lui preistorica, si cu limba pelasga!
Eminescu avea o semnatura ce semana cu semnatura lui Edgar Allan Poe, si multe
lucruri petrecute in viata lor sint asemanatoare: au ginduri in comun. Uite
EUREKA a lui Poe si lumina stelelor stinse ale lui Eminescu, acea lumina care
inca nu a ajuns la noi!
In Spania cind spui roman toti ii au in cap pe tigani! Dar iata ca Amadis de
Gaula si-a cautat aventurile prin Insulele Romaniei, cum spune cartea lui acum
500 de ani!
Spaniolii sint ca romanii: niste birfitori plingareti!
Sa te ajute PUMNEZEU sa nu te intilnesti cu romanii din America: sint mai
americani decit americanii!
Ce crezi ca citind multe carti, sau fiind batrin, sau calatorind mult, o sa atingi asa,
intelepciunea?
Te inseli crunt! Am vazut si am intilnit multi batrini, si calatori si eruditi, mai
imbecili decit Lenuta, ministra stiintei pe la noi, intr-un timp!
Vorbind multe limbi straine m-a condus la descoperirea limbii mele romane, dar
si la auzul tonului plingaret al vorbirii noastre.
Cind a murit tatal meu, care facea semnele de circulatie fosforescente la
DRUMURI si PODURI din Rimnicul Vilcea, i-am scris numele pe sicriul facut
cadou de intreprindere, cu sabloanele pentru litere facute de el insusi. E gratioasa
treaba!
Am invatat limba tiganeasca de la Bulibasa din Vilcea, fiindca facea negoturi cu
monede unguresti de aur pe care le aducea tatalui meu, giuvaergiu.
AMARAU CAMPARUAU ANDORI CHORI JANAU

Prin Vilcea, de la nord la sud, e un bulevard numit Tudor Vladimirescu, cu tei

mari pe margini. Iarna, in plina noapte, cu ceata fulgilor de zapada, treceau pe
mijlocul strazii, de la un deal la altul, spre capatul orasului, cete de lupi, luminati
de becurile inalte ale stilpilor. Si eu, ii spuneam tatalui meu, cind ne intorceam de
la lucru, fiind el zugrav: Uite tata ce ciini frumosi! El ma privea cu dojana, si nu
zicea nimic. Doar acasa, cind eram deja la masa, zimbea si privind-o pe mama,
spunea tacut: Erau lupi . . .

Mi se rupe-n paispe e o expresie minunata! Nu stiu daca are ceva de-a face cu
telemeaua de paispe . . .

M-am pregatit pentru arhitectura dar am ajuns la I.A.T.C. din intimplare: in acel
an, 1970, examenele Facultatii de Arhitectura s-au pus in luna setembrie, datorita
potopului si inundatiilor , apa ca un bivol negru, iar eu, in iulie m-am prezentat la
Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, si am reusit! Cine sint fericitii
spunea ziarul Saptamina a lui Barbu, si eu eram intre cei opt de pe lista!

Am iesit din Romania la ora I0 si 10 dimineata, aceeasi ora indicata de ceasul

mare din turn, in Sighisoara, cum apare in filmul meu HELMUTH CEL MUT,
care a primit Cupa de Cristal pentru cel mai bun film al unui cineast tinar, in a
carei comisie era inca Suchianu. Muzica si titlul filmului a fost idea lu Dorin
Liviu Zaharia, bunul de el!
Cinta asa: Mie nu mi-e, nu mi-e, nu mi-e, Mi-e de mine, mi-e de tiiine!!!!

Cu Liviu Maier in Turn, Sighisoara, 1974

Chaby, 1974

Cind vad re-creatiile antropologice a acelor oameni de demult, cu fetele lor de

natingi, imi vine sa rid: e o minciuna sfruntata. Omul a fost asa cum e acum, de
cind lumea, si chiar azi vezi pe strada fete ce seamana cu australopiteci.
Din intimplare, sint roman . . . nascut ca Ionesco, la Slatina.
Romanii cu escu din Paris isi schimba numele si pun un o la sfirsit, ca sa nu fie luati drept
curisti . . .

Imi spune o romanca in Barcelona, vinzatoare la statia de autobuze, cind luam un

bilet spre Vilcea, ca sa-mi inmormintez mama: Sa nu va fie niciodata rusine ca
sinteti roman!. Am ramas cu gura cascata . . .
In strainatate, romanii sint niste smecherasi, ei cred ca sint unsi cu toate alifiile. . .
Eu, cu un nume rusesc, ca al presedintelui, cu pasaport din Venezuela, si studii in
China, sint un idiot politic si social. Cind vreau sa fiu profesor de franceza, sau de
engleza, sau de chineza, mi se cere sa am limba respectiva ca limba materna, aici
in Madrid. Nu exista lume mai idioata cu limbile straine decit spaniolii . . .
Copilasii, m-au invatat multe in timp ce eram profesor international de educatie
fizica la o scoala americana in Caracas: toti fiii ambasadorilor erau elevii mei, si
asa am ajuns eu sa stiu cite putin din vreo saizeci de limbi.
Am descoperit codul secret al tuturor limbilor naturale, dar uite, au trecut aproape
treizeci de ani de-atunci, si inca nimeni nu a realizat ce inseamna asta . . .
Ma doare-n cot . . .
Aprop de cot, ceea ce e rotula la genunchi, a ajuns sa fie, ce zic, - doar nu sint
darwinist, - este, un osisor mic la mina. Caci mina are opt oase, iar talpa
piciorului, sapte. Al optulea e sus la genunchi, ceea ce la cot nu exista.
Cu ce autoritate vorbesti de Dumnezeu? - ma intreaba citeodata teologii. Cu
autoritatea unei diplome de teolog ce am primit-o de la Universitatea Catolica
Andrei Bello din Caracas raspund eu.

In Caracas, stateam la masa cu Patriarhul Romaniei, prin anul 2000, si ii spuneam:

Sfintia ta, am nevoie sa ma hirotonisesti. Eh, Daniel - imi spuse batrinul - sint
multe vami de platit. Uite, toti astia ai mei de pe-aici, te privesc ca lupii, caci
vorbesti cu mine de tu la tu. Ia sa vii miine la acea bisericuta de lemn din
Maramures ce trebuie eu sa o sfintesc, aici in Caracas, si-ti voi pune miinile pe
cap, dar sa nu le spui lor, ca sint ca ciobanii din Miorita. Ia cu tine niste ciini mai
barbati . . .
Si eram eu acolo, la biserica, si m-am aratat in fata lui, si am ingenunchiat cu un
genunchi, si el mi-a pus miinile pe cap, si a rostit ceea ce trebuia sa rosteasca, in taina.
Apoi, la masa, mi-a spus: Daniel, vei vedea cum limbile de foc pe care ti le-am transmis
isi vor dezvalui, curind, taina . . .
Si uite ca, din intimplare, patriarhul Romaniei, se cheama, azi, Daniel. Ce ironie !
MINTUIREA e un cuvint minunat. Nu-mi vine in cap decit sanscrita cu
MOKSHA ei liberarea, realizarea . . .
Am tradus din sanscrita YOGASUTRA lui Patanjali, pentru romanii mei . . . si o
veti gasi prin Internet, sub titlul: YOGASUTRA PATANJALI ROMANIA . . .
Am mai tradus si pe HERACLIT si TAO TE CHINGul, trei matanii necesare . . .
Cind ma spal pe fata cu apa rece, si inchid ochii, simt ca e o mare distanta inte
mine si virful nasului meu. E o masca fata mea, zic, fara discutie. Dar care e oare
adevarata mea fata? E o lumina, Doamne! Ce lumina!
Cind merg, si ajung asa intr-o mare piata, fara de nimeni prinprejur, inchid ochii
si merg in nestire. Dar senzatia interioara e ciudata: se pare ca nu inaintez deloc,
nici macar un metru, stau tintuit pe loc, pe acelasi patratel din aceasta tabla de sah,
chiar daca piciorele m-ar duce pina in Patagonia! Asta e fiinta!

Ma tot intorc la mine, cind pot, si ma odihnesc launtric, in timp ce fug, de oameni
. . . Poate ca sint ei cei care fug de mine . . .

Am fost de toate, profesor universitar, medic, ospatar la Mamaia, cu colegul meu

de la I.A.T.C., Marian, boxeur la intilniri internationale de arte martiale, pictor,
fauritor de aur, ca tatal meu, si uite ca fata mi-e plina de zgura, scorie ce iese din
aur cind i-l topesti.

Dar uite ca sint nimeni, si ce frumos e sa fii ca Odiseu . . .

M-ar bucura mai mult o ceapa cu brinza de la ciobani, decit mincarea
restaurantelor cu stele Michelin . . .
Iar ceapa o storc, dupa ce i-i dau un bun pumn. De-asta am inceput sa-l numesc pe
bunul Dumnezeu, PUMNezeu . . .
Pina una alta , vorbim si noi ce putem . . .
Un stup de albine e ca si lumea: trintori si bucuroase muncitoare, faguri si miere,
viespi, pe-afara, si marea Regina in mijlocul roiului.
Ce bine e sa fii un trintor!
Unde or fi oare acele insule din Romania despre care vorbeste Amadis din Gaula?
Paracelsus a trecut pe la noi, prin Valahia, spune el in cartile sale.
DECEneu si DECEbal, SCORILO ce nume frumoase! Acolo, la
SARMISEGETUZA!!!
Si Dunarea, ce se numea ISTER, e numele cu care tracii numeau placenta! Si uite
ca grecii ii spuneau ATLANTIS, cea care se scufunda in viata, timp de 24 de ore
de cutremurari, pentru a lasa fatul in mina ursitoarelor . . . in mina ielelor. E pe cer
Dunarea, DONARIS-ERIDAN.
Asa beau oamnenii buni: De simbata, pina luni . . .
Ca nu-i raiul sa-l videm (sic!) Pina ce oameni sintem . . .

E uluitor sa stii ca nimeni dintre oameni nu a stat vreodata in pintecul mamei sale!
Si nimeni nu s-a coborit in mormint! Caci sintem lumina ce intra la nastere in
trup, si se retrage la moarte, din trup . . .
Un om e o fiinta totala: daca pe-afara apare ca barbat, launtric e femeie, si invers.
Asa se explica homosexualitatea: o punga intoarsa pe dos . . .
Am scris multe carti in spaniola, sute, dar n-am nici-un chef sa le traduc in
romaneste, si nu cred ca e asa de usor pentru altul, de a munci in zadar la toate
aceste traduceri inutile. . .
Pina una alta, ar trebui ca romanii sa invete spaniola!
Balaurul ala dac era un cap de VILC lup.
E o taina mare, nasterea. Si a te naste roman e o intimplare . . . Ai mai fost tu peaici de multe ori, dragul meu . . .