Sunteți pe pagina 1din 11

ASPECTE PRIVIND RESTAURAREA UNEI

MATRICOLE ŞCOLARE DIN SECOLUL XVII

Problemele manuscriselor şi ale tipăriturilor sunt datorate stării de degradare


în care acestea se află. Principala cauză a degradării o constituie condiţiile improprii
de păstrare şi manipulare, colecţiile fiind afectate şi de factorii microclimatici,
care favorizează şi declanşează atacurile biologice şi chimice.
Hârtia-suport de text, pielea, precum şi celelalte materiale componente suferă
degradări profunde1.
Manuscrisul despre care voi vorbi în continuare este o matricolă şcolară
având titlul: Fasciculus Rerum Scolasticarum. A fost redactat pe parcursul unei
perioade lungi de timp, între 1626-1696, cuprinzând informaţii şi din anii 1717
şi 1832.
O serie de indicii stau la baza afirmaţiei că acest manuscris a fost constituit
din caiete cu un conţinut diferit de informaţii, care au circulat libere, fără coperţi
sau alte mijloace de protecţie, până în momentul adunării şi coaserii într-un
singur volum. Aceste indicii vor fi menţionate pe parcursul acestei lucrări, când
voi aminti problemele legate de starea de conservare a volumului, precum şi
operaţiile efectuate în vederea unei restaurări eficiente şi în concordanţă cu
pricipiile de restaurare şi conservare2.
Starea generală de conservare a volumului înaintea începerii procesului
de restaurare
Volumul în cauză se afla într-o stare avansată de degradare, caracterizată
prin fragilizarea suportului purtător de informaţie scrisă, detaşări de material
purtător de text şi nu numai, degradarea scoarţelor ca urmare a atacului
insectelor xilofage (Anobidae), degradarea învelitorilor de piele prin scorojire,
fisurare, pierderi de material, degradarea cusăturii.

Hârtia-suport
Despre aceasta putem afla foarte multe informaţii în urma realizării
testelor de laborator şi a analizei structurii sale, de unde putem identifica natura
fibrelor, metoda de producere, omogenitatea, nebulozitatea, materialele folosite
la încleiere, difuzia apei în hârtie, prezenţa liniilor de apă, prezenţa filigranului,
grosimea hârtiei etc.

1
Villanti 1995, p. 5-8.
2
Norme privind reglementarea activităţii de restaurare.
662 Cătălina Carla Cantimir

Aceste teste ne sunt necesare pentru a putea stabili maniera de restaurare a


piesei, etapele, precum şi tratamentele compatibile cu acest caz. În urma rezultatelor
analizei s-a stabilit că:
– hârtia este realizată manual, din fibre de in şi cânepă; prezintă linii de apă şi
filigrane verticale; nu prezintă finisaje speciale la suprafaţa filei, este
omogenă, nu prezintă particule nedefibrate în masă.
– hârtia este produsă de mai multe mori.
– grosimea filelor diferă, fiind cuprinsă între 0,10-0,24 mm.
– foile sunt încleiate cu gelatină în tehnică mixtă, reacţia la I2/KI (soluţie de iod
în iodură de potasiu) fiind negativă; difuzia apei este anizotropă.
– straturile de suprafaţă sunt alcătuite din: cerneală neagră ferogalică, utilizată la
scrierea manuscrisului; cerneală ferogalică de culoare neagră, roşie şi
verde, utilizată la însemnările manuscrise, şi sublinieri cu creion colorat
de culoare roşie, albastru şi gri.
– solubilitatea cernelurilor şi a creionului la picurare, tamponare, frecare este
negativă, observându-se la creion un rezultat pozitiv la frecare.
– pH-ul variază între valorile 6,91 şi 7,07.
– Tu şi G variază între:
4mm
Tu = 10’’; G = ——— 6mm
1’
4mm
Tu = 28’’; G = ——— 6mm
3’

3mm
Tu = 1’: G = ——— 4mm
2’20’’

Fig. 1. - Starea de conservare înainte de restaurare.


Restaurarea unei matricole şcolare din secolul XVII 663
Elemente de legătură
Învelitori şi scoarţe
Învelitorile sunt executate din piele de culoare maron. Nu prezintă urme
de ornamente metalice şi nici de închizători. Acestea au suferit puternice degradări
biologice şi fizico-mecanice. Insectele xilofage au atacat puternic pielea şi scoarţele,
lucru observat prin galeriile circulare sau ramificate prezente în zona colţurilor şi
care au provocat fragilizarea, iar în urma manipulării necorespunzătoare s-a
ajuns la desprinderea unei părţi însemnate din această zonă.
Scoarţele au fost executate din foi manuscrise lipite unele de altele, la
lipitură folosindu-se un clei care avea în compoziţie amidon, fapt dovedit de
reacţia pozitivă la I2/KI. La prima vedere se poate spune că aceste foi manuscrise
descoperite în scoarţe aparţin aceleiaşi perioade din care datează şi manuscrisul,
având aceeaşi provenienţă: domeniul şcolar.
O altă deteriorare a pielii s-a datorat şi ataşării ulterioare constituirii volu-
mului manuscris a unor caiete, mărturie fiind aţa de coasere a celor două caiete,
care este diferită de cea folosită la coaserea volumului, iar în momentul ataşării
caietelor la blocul manuscrisului s-a străpuns pielea în zona cotorului, lăsând
urme vizibile. Nu am reuşit să stabilesc dacă aceste două caiete au fost ataşate
ulterior sau au fost reataşate în urma deteriorării elementelor iniţiale de legătură.
Foile manuscrise găsite în componenţa scoarţelor au fost recuperate în
întregime şi au fost supuse procesului de restaurare, urmând a fi predate pro-
prietarului manuscrisului într-o mapă, care va fi adăugată în cutia de protecţie a
manuscrisului.

Fig. 2. - Filele manuscrise restaurate care au alcătuit scoarţele.


664 Cătălina Carla Cantimir

Dimensiunile scoarţelor:
S1: L în zona cotorului = 31,5 cm
L în zona tranşei laterale = --
l în partea superioară = 11 cm
l în partea inferioară = --
grosimea = 0,3-0,4 mm
S2: L în zona cotorului = 31,5 cm
L în zona tranşei laterale = 31 cm
l în partea superioară = 11 cm
l în partea inferioară = 11 cm
grosimea = 0,3-0,4 mm
Cotorul
Este puţin rotunjit fiind căptuşit cu pânză. Grosimea este de 4,5 cm. Nu
prezintă capitalband.
Cusătura
Executată din aţă de bumbac; realizată pe 4 nervuri şi 2 lănţişoare.
Dimensiuni: cap – lănţişor cap = 2,5 cm
lănţişor cap – nervura 1 = 3,3 cm
nervura 1 – nervura 2 = 5,5 cm
nervura 2 – nervura 3 = 6,9 cm
nervura 3 – nervura 4 = 6,9 cm
nervura 4 – lănţişor picior = 3,8 cm
lănţişor picior – picior = 2,3 cm
Blocul cărţii
Prezintă cele mai multe indicii care stau la baza afirmaţiei că acest manuscris
a fost constituit din caiete cu un conţinut diferit de informaţie, care au circulat
libere, fără coperţi sau alte mijloace de protecţie, până în momentul adunării şi
coaserii într-un singur volum. Aceste indicii sunt:
– hârtia primei şi ultimei file din componenţa fiecărui caiet a suferit o serie de
degradări, dintre care amintim: modificare cromatică, datorată, pe de o parte,
acţiunii radiaţiilor ultraviolete, dar şi manipulării, având ca rezultat depu-
nerea unui strat de murdărie3; fragilizarea acestor file ca urmare a manipulării,
soldată în unele cazuri cu ruperea mijlocului primei şi ultimei file. Existenţa
unor coperţi ar fi protejat suplimentar caietele de acţiunea nocivă a luminii,
dar şi de manipularea necorespunzătoare.
– realizarea unei consolidări a mijlocului fiecărui caiet, în unele cazuri a fiecărei
file din caiet, într-un mod destul de atent şi responsabil, neatingându-se în
nici un fel integritatea informaţiei scrise. Această consolidare s-a realizat
înainte de coaserea caietelor într-un bloc compact şi a fost necesară
datorită degradării mijlocului caietelor.
3
Moldoveanu 1999, p. 99-112; Ştirban 2002, p. 107-111.
Restaurarea unei matricole şcolare din secolul XVII 665
– hârtia folosită la consolidare este tot o hârtie realizată manual, toată fiind de
acelaşi tip, de unde putem trage concluzia că toate intervenţiile de conso-
lidare s-au efectuat în aceeaşi perioadă de timp.
– dimensiunea diferită pe care o are fiecare caiet în parte. Îmi este destul de greu
să cred că, deşi au folosit tipuri de hârtie provenind de la mori diferite, le-au
tăiat în mod inegal, rezultând astfel caiete cu dimensiuni atât de diferite.
– dimensiuni ale blocului cărţii: L = 31,2 cm
l = 11 cm
g = 3,5 cm
– forzaţuri: la început volumul prezintă un forzaţ dublu (notat A), lipit direct pe
scoarţă, dar care are ca şi corespondent fila nr. 1, iar la sfârşit volumul
prezintă un forzaţ simplu (notat cu Z), direct lipit pe scoarţă.
– elemente decorative: avem iniţiale care reprezintă început de capitole şi sunt
realizate cu cerneală ferogalică de culoare neagră.
– degradările suferite de blocul cărţii: sunt de natură: fizico-mecanică, fizico-
chimică şi biologică.
– degradări fizico-mecanice4: desprinderea completă a filelor din cusătură;
pierderi de material-suport purtător de informaţie scrisă; plieri, fisuri, on-
dulări, îndoituri, răsuciri, franjurări ale filelor,rupturi, tăieri ale filelor, în
unele locuri chiar şi pierderea colţurilor; completări empirice ale unor file,
precum şi consolidări în zona cotorului; ataşări ulterioare ale unor caiete.
– degradări fizico-chimice5: pete datorate migrării apei, împreună cu impurităţile
prezente; pete de ceară; pete foxing; pete de cerneală de mărimi şi forme
diferite.
– slăbirea rezistenţei şi îmbrunirea hârtiei-suport, datorate luminii şi acidităţii
uşor crescute, în special pe traiectoria scrisului cu cerneală ferogalică.
– fragilizarea hârtiei-suport ca urmare a pierderii unei anumite cantităţi din agen-
tul de încleiere, în condiţiile îmbătrânirii naturale, cumulată cu activitatea
biologică.
– aciditatea uşor crescută a hârtiei în zonele în care s-au făcut completările
empirice, în special în zona de lipire, datorată acidităţii cleiului utilizat –
fapt ce a determinat şi îmbrunirea.
– degradări biologice6: găuri de zbor circulare, alungite, ramificate, datorate atacului
insectelor xilofage (Anobidae).
Tratamente efectuate manuscrisului în vederea pregătirii lui pentru
restaurare
1. Dezinfecţia preventivă a volumului s-a realizat cu timol 4 % dizolvat în alcool
etilic absolut, în etuvă, timp de 72 de ore, la o temperatură de 400 C.
4
Clapp 1987; Ştirban 2001; Ştirban 2002, p. 39-40.
5
Paolo 1995; Ştirban 2002, p. 41-43.
6
Gallo 1995; Ştirban 2002, p. 40-41.
666 Cătălina Carla Cantimir

Amintesc că Timolul7 (Thymolum Cryst. Purum C10H14O, având p.t. 520C,


p.f. 2320C şi masa molară 150,22) este o substanţă care răspunde cerinţelor
de compatibilitate, are remanenţă mare, nu este toxic şi inhibă toate tipurile
de microorganisme. Spre deosebire de alte substanţe chimice folosite pentru
dezinfecţie, aşa cum este formaldehida, timolul este compatibil şi cu pielea,
din care au fost confecţionate învelitorile cărţii.
2. Numerotarea filelor s-a efectuat în partea de jos a volumului, cu un creion de
culoare neagră cu mina foarte moale. Aceasta a fost necesară şi a avut ca
scop reconstituirea paginaţiei şi a componenţei caietelor.
3. Întocmirea dosarului de restaurare, operaţie prin care s-a avut în vedere
notarea tuturor elementelor caracteristice volumului; acest dosar este un
element de bază pentru orice restaurare ştiinţifică şi atestă corectitudinea
intervenţiei de restaurare.

Tratamente efectuate în cadrul procesului de restaurare:


1. Desprăfuirea mecanică, operaţia având drept scop îndepărtarea depozitelor de
praf, a celor de spori şi a altor depozite de murdărie prezente pe suprafaţa
hârtiei. S-a realizat desprăfuirea mecanică cu o pensulă moale, prin
respectarea normelor de protecţie a muncii, pentru asigurarea unei bune
protecţii a restauratorului s-au utilizat mănuşi, mască de protecţie, despră-
fuirea făcându-se sub o nişă cu ventilaţie mică.
2. Îndreptarea prin mijloace mecanice a filelor: acolo unde acest lucru a fost
posibil, îndreptarea s-a realizat folosind o pensulă moale şi fălţuitorul din
os. Această metodă este de preferat atunci când suportul o permite, deoarece
nu implică folosirea unor substanţe chimice. De asemenea, prin aceste
operaţii mecanice sunt uşurate operaţiile de spălare şi de reîncleiere.
3. Curăţarea mecanică uscată: aceasta foloseşte forţa mecanică pentru a rupe
legăturile între murdărie şi obiect. Este avantajoasă pentru că nu produce
reacţii ulterioare şi îndepărtează murdăria fără a folosi solvenţi, care
transportă murdăria mai adânc în materialele poroase. S-a folosit praful de
gumă şi radiera.
4. Descoaserea volumului şi realizarea caietelor: în urma acestei intervenţii s-a
constatat existenţa a 207 file (respectiv 414 pagini), 32 de caiete formate
din 1-12 fascicole.
5. Efectuarea analizei pH înainte de spălare: care s-a realizat în zona sănătoasă,
zona biodegradată, zona scrisă şi cea cu însemnări manuscrise, valorile
fiind cuprinse între 6,09-6,30.
6. Determinarea agentului de încleiere: conform buletinului de materiale şi
tehnologii, s-a făcut cu I2/KI (iod în iodură de potasiu, o picătură). În
prezenţa amidonului, apare o coloraţie albăstrui-violetă, cu atât mai intensă
7
Neniţescu 1966.
Restaurarea unei matricole şcolare din secolul XVII 667
cu cât cantitatea de polizaharide este mai mare. Pentru a fi valabilă, reacţia
trebuie să se producă în 5-6 secunde. Dacă hârtia este încleiată cu gelatină,
reacţia de culoare este negativă. În cazul de faţă, reacţia de culoare a fost
negativă, hârtia fiind încleiată cu gelatină.
7. Stabilirea gradului de încleiere a hârtiei, înainte de spălare: valori pe care le-
am menţionat mai sus. Operaţia este absolut necesară, deoarece o parte din
cleiul folosit la producerea hârtiei se pierde. Cauzele sunt: degradarea sufe-
rită ca urmare a procesului de îmbătrânire naturală a celulozei, degradarea
cauzată de atacul microbiologic, solubilizarea unei părţi în timpul proce-
sului de spălare. Pentru refacerea proprietăţilor hârtiei, a solidităţii şi a rezis-
tenţei, cleiul care a fost pierdut trebuie să fie înlocuit în timpul operaţiei
de reîncleiere.
8. Îndepărtarea depozitelor de ceară: s-a realizat cu ajutorul bisturiului, prin
crestarea depozitului în X şi desprinderea lui de pe suportul de hârtie, fără
afectarea suportului, prin pătrunderea bisturiului la interfaţa dintre depozit
şi suportul de text.
9. Solubilizarea petelor de ceară: s-a realizat cu xilen8 (C6H4(CH3). Xilenii sunt
hidrocarburi din clasa arenelor, derivaţi disubstituiţi ai benzenului, un
lichid mai uşor decât apa (p.f. 138 -1440 C şi masa molară 106,16). S-a
făcut o singură încercare, pe o singură filă, procedându-se la protejarea
filei cu mai multe straturi de hârtie de filtru, aşezate sub forma unui pat, în
vederea împiedicării migrării solventului în hârtie. Ceara a intrat în spaţiile
interfibrilare ale hârtiei, pata devenind permanentă, deci nu s-a obţinut un
rezultat pozitiv. Nu s-au făcut alte încercări, pentru a nu supune hârtia
unor tratamente chimice inutile. În cazul foii unde s-a încercat solubilizarea
petei de ceară cu xilen, spălarea foii tratate s-a făcut cu apă distilată,
imediat după aplicarea tratamentului, separat de restul cărţii. Scopul acestei
spălări după evaporarea solventului folosit a fost de a îndepărta cele mai
mici urme de solvent şi de a îmbunătăţi pH-ul. S-a determinat pH-ul acestei
file nefiind necesară o corectare a acestuia.
10. Spălarea filelor: s-a făcut cu apă distilată, la 25° C, pe netex, având în vedere
gradul de deteriorare a hârtiei-suport, în vederea prevenirii pierderii unor
porţiuni purtătoare de informaţie scrisă şi degradarea hârtiei în stare umedă.
Ca şi în alte cazuri, spălarea are rolul de curăţire, de îndepărtare a murdă-
riei depuse în spaţiile dintre fibrele de celuloză, precum şi rolul de regenerare
şi reîmpâslire, prin refacerea legăturilor chimice la nivelul macromoleculelor
de celuloză. De asemenea, în timpul spălării se poate realiza o îmbunătăţire
a valorilor pH-ului, datorită faptului că, odată cu murdăria, prin spălare se
îndepărtează şi o parte a acizilor solubili: H2SO4, produsele cu catena

8
Mică Enciclopedie de Chimie, 1974.
668 Cătălina Carla Cantimir

scurtă ale celulozei se vor îndepărta în timpul spălării. În cazul nostru,


cerneala nefiind solubilă, nu a fost nevoie de o consolidarea a scrisului. În
timpul spălării filelor cu completările empirice cu hârtie manuală, aceste
porţiuni lipite s-au desprins, iar cleiul folosit a fost îndepărtat. Pentru
relipirea fragmentelor s-a utilizat carboximetilceluloza.
11. Uscarea liberă făcută pe hârtii de filtru: s-a realizat în timp de 24 de ore, pe
rastel, la valori ale U.R. şi temperatură adecvate, care permit o bună eva-
porare a apei din hârtie, fără modificări majore de structură şi formă.
12. Presarea intermediară: s-a făcut între foi de filtru, în presa uşoară, între
platane şi greutăţi mici, această presare având rolul de reaşezare a fibrelor
deranjate în timpul spălării.
13. Determinarea pH-ului după spălare: acest lucru s-a făcut în toate zonele
analizate înainte de spălare, pentru a se putea stabili dacă a fost obţinută o
corectare a valorilor pH-ului. În funcţie de valoarea acestuia, se va face
sau nu deacidifierea hârtiei. La un pH sub valoarea de 6 se propune ca
soluţia de C.M.C. să se facă în bicarbonat de magneziu, astfel că, odată cu
reîncleierea, se va conferi filelor un strat de protecţie, iar pH-ul se va
îmbunătăţi. În urma spălării, s-a putut constata o îmbunătăţire a pH-ului,
astfel nu a mai fost nevoie de o corectare a acestuia.
14. Stabilirea gradului de încleiere a hârtiei după spălare: gradul de încleiere
după spălare diferă întotdeauna de cel stabilit înainte de spălare. Acest
lucru se explică prin faptul că, în timpul operaţiei de spălare a filelor, o
parte din agentul de încleiere prezent în hârtie se pierde. Pentru stabilirea
concentraţiei substanţei folosite la operaţia de reîncleiere este necesar să
se cunoască gradul de încleiere, înainte şi după operaţia de spălare.
15. Stabilirea concentraţiei soluţiei de carboximetil celuloză (C.M.C.) cu care se
va face reîncleierea filelor. Cleiul pierdut datorită îmbătrânirii naturale, a
descompunerii lui de către agenţii microbiologici sau cel pierdut în timpul
operaţiei de spălare trebuie adăugat în hârtie în proporţia adecvată. Dacă
această proporţie nu este suficient de mare, există riscul ca hârtia să
rămână pufoasă şi fragilă, fibrele tinzând să se desprindă. Dacă, dimpotrivă,
concentraţia este prea mare, hârtia primeşte un luciu nedorit de suprafaţă
şi-şi pierde foşnetul caracteristic. În urma testelor efectuate s-a putut
constata că este necesar procesul de reîncleiere la 18 file.
16. Reîncleierea cu carboximetil celuloză (C.M.C.): operaţia s-a făcut cu o
pensulă moale, prima dată pe o parte. După uscarea liberă pe foi de filtru,
timp de 24 de ore, şi o uşoară presare a filelor, în vederea redobândirii
planeităţii, operaţia de reîncleiere s-a repetat pe cealaltă faţă a foii de hârtie.
Reîncleierea este o operaţie de bază în procesul tehnologic al restaurării de
carte veche. Operaţia trebuie executată precis, egal în toate direcţiile, prin
mişcări uşoare, verticale şi orizontale, pe direcţia liniilor de apă. Aceeaşi
Restaurarea unei matricole şcolare din secolul XVII 669
cantitate de clei trebuie aşezată pe toată suprafaţa, fără a antrena fila. În
caz contrar, se pot produce schimbări de dimensiuni şi formă. Au fost
reîncleiate 18 file.
17. Uscarea liberă pe foi de netex: s-a realizat în timp de 24 de ore, pe rastel.
18. Presarea intermediară a filelor: are ca scop rearanjarea fibrelor de la
suprafaţa hârtiei, care au fost uşor deranjate în procesul de reîncleiere. De
asemenea, această presare are şi rolul de a stabiliza filele care şi-au
modificat forma după reîncleiere şi uscare. Operaţia s-a făcut între hârtii
de filtru şi platane, la uscat, în presă uşoară, sub greutăţi.
19. Măsurarea grosimii hârtiei: s-a făcut cu micrometrul digital, în scopul stabilirii
tipului de hârtie japoneză cu care se va face completarea lacunelor. Hârtia
japoneză la dublu, împreună cu agentul de lipire, trebuie să aibă aceeaşi
grosime ca şi hârtia suport de text.
20. Pregătirea foilor pentru restaurare: a fost realizată prin curăţirea părţilor
biodeteriorate, unde nu este prezent text, în vederea completării lacunelor
cu hârtie japoneză.
21. Consolidări ale suportului papetar cu văl japonez: operaţia s-a executat doar
acolo unde a fost necesar, pe zonele fragilizate, ca urmare a degradării
fibrelor de celuloză şi a pierderii agentului de încleiere, precum şi a
numeroaselor fisuri şi desprinderi de material-suport, purtător de
informaţie scrisă. Operaţia s-a realizat pe un suport solid, pe netex. Spre
deosebire de alte metode (aşa cum este metoda prin care vălul japonez se
aşează pe sticlă, se pensulează cu adeziv şi deasupra se aşează fila de
carte, uscarea făcându-se în această poziţie), această metodă permite
evitarea riscului de rupere a vălului japonez, de apariţie a pliurilor, atât la
văl cât şi la suport, dar, mai ales, de apariţie pe hârtie a unei pelicule de
suprafaţă rigidă şi compactă.
22. Presarea filelor consolidate cu văl japonez, la umed, între netexuri: operaţia
este foarte importantă, pentru ca fibrele celor două materiale să adere
puternic unele la celelalte, contribuind la refacerea rezistenţei mecanice.
23. Degajarea surplusului de văl japonez: acolo unde s-au efectuat consolidările,
operaţia s-a executat cu bisturiul, pe masa luminoasă.
24. Completarea lacunelor cu hârtie japoneză: prin metoda “la dublu”, folosind
ca adeziv C.M.C. în concentraţia care s-a stabilit după spălare, după
defibrarea prealabilă a marginilor lacunelor. Defibrarea este necesară în
vederea obţinerii unei mai bune aderenţe între materialul-suport şi hârtia
japoneză. Trebuie folosită hârtie japoneză corespunzătoare, atât cromatic,
cât şi ca grosime. În acest caz, s-a avut în vedere ca hârtia japoneză la
dublu, împreună cu agentul de lipire, să aibă aceeaşi grosime cu suportul
de text. În caz contrar, se puteau produce tensiuni între cele două materiale,
ceea ce ar fi determinat apariţia unor pliuri pe suprafaţa materialelor.
670 Cătălina Carla Cantimir

Fig. 3. - Aspect final după completarea cu hârtie japoneză.

25. Presarea intermediară, după consolidare şi completare: s-a făcut între


netexuri, înainte de uscarea adezivului folosit la completarea lacunelor, în
presă uşoară. Operaţia are ca scop realizarea unei bune aderenţe şi
obţinerea planeităţii materialelor.
26. Degajarea surplusului de hârtie japoneză: s-a făcut cu bisturiul, pe o parte şi
pe cealaltă, astfel încât grosimea locului de “sudură” dintre cele două
suporturi să nu depăşească grosimea suportului de text. S-a realizat o
defibrare a hârtiei de completare, astfel încât fibrele hârtiei-suport de text
să se împâslească cu fibrele hârtiei de completare. Pe porţiunea de lipire s-
a aplicat un strat subţire de C.M.C. şi s-a uniformizat suprafaţa cu ajutorul
fălţuitorului din os. În acest fel s-a putut realiza o bună lipire, fără să apară
tensiuni între cele două materiale. (Aceste tensiuni ar favoriza apariţia
unor pliuri pe suprafaţa suportului.)
27. Presarea intermediară: operaţia a fost realizată între netexuri şi platane, sub
presă uşoară.
28. Refacerea dimensională a filelor: s-a făcut prin tăierea surplusului de hârtie
japoneză.
29. Presarea finală, la umed: s-au umezit foi de netex, croite la dimensiunea filelor,
care au fost aşezate în presa de legătorie, în vederea uniformizării acestora.
Pentru a se realiza o umidificare uniformă, presarea netexurilor trebuie să se
facă timp de 24 de ore. După acest interval, filele au fost aşezate între ne-
texurile uşor umede, după care au fost introduse în presă. După un interval
de 10 minute s-a făcut o verificare. Acolo unde s-a constatat că acestea sunt
prea umede, au fost înlocuite netexurile iniţiale umede cu altele uscate şi
Restaurarea unei matricole şcolare din secolul XVII 671
reintroduse în presă. Durata timpului de presare va fi cât mai îndelungată,
peste 60 de zile. În acest fel se realizează o presare corectă, fără riscul apariţiei
pliurilor, iar foile se vor stabiliza dimensional şi fibrele se vor rearanja.
30. Recompunerea caietelor în vederea înaintării volumului pentru restaurarea
legăturii.
31. Presarea finală a manuscrisului, care se realizează într-o perioadă de timp
mai lungă, până în momentul în care acesta va fi dus la secţia de legătorie
pentru a fi legat.

CĂTĂLINA CARLA CANTIMIR

ASPECTS REGARDING THE RESTORATION OF A REGISTRATION FORM


FROM THE XVIITH CENTURY

ABSTRACT

It was necessary to restore the manuscript because of physical-mechanical, physical-


chemical and biological degradations. The degradation process was visible at the paper, as well as
at the other components of the manuscript, the purpose of the restoration being that of giving back
its functionality.
Because paper degradation, processes of gluing together again were realized, consolidation
with Japanese veil, and in the places where losses of support-material of text existed were
completed with Japanese paper. At the end leaves were put to pressing in a humid environment.

Abrevieri bibliografice

Calvini 1995 - Paolo Calvini, “Cauzele chimice ale degradării materialelor”, în Probleme de
Patologie a cărţii, Culegere de material documentar, vol. 31, Bucureşti, 1995.
Clapp 1987 - A. F. Clapp, Curatorial care of Works of Art on Paper. Basic procedures for Paper
preservation, The Lyons Press, New York, 1987.
Gallo 1995 - Fausta Gallo, Cauze biologice ale degradării materialelor de bibliotecă, vol. 31,
Bucureşti, 1995.
Mică Enciclopedie de Chimie 1974 - Mică Enciclopedie de Chimie, Bucureşti, 1974.
Moldoveanu 1999 - Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti,
1999.
Neniţescu 1966 - Constantin D. Neniţescu, Chimie organică, volumul I, ediţia a VI-a, Bucureşti,
1966.
Norme privind reglementarea activităţii de restaurare - Norme privind reglementarea activităţii de
restaurare a bunurilor istorice, artistice, ştiinţifice, tehnice, de istorie naturală
care fac parte din patrimoniul cultural naţional, Ministerul Culturii şi Cultelor.
Ştirban 2001 - Alexandru Ştirban, “Evaluarea factorilor de degradare care acţionează în colecţiile
muzeale asupra suporturilor de natură organică”, în Apulum, XXXVIII/2, 2001.
Ştirban 2002 - Sofia Ştirban, Conservarea preventivă a obiectelor arheologice pe suport organic,
Alba Iulia, 2002.
Villanti 1995 - Simonetta Villanti, “Factori microclimatici şi conservarea fondurilor de bibliotecă”,
în Probleme de Patologie a cărţii. Culegere de material documentar, vol. 31,
Bucureşti, 1995.

S-ar putea să vă placă și