Schimbari in modul de predare si comunicare

al cunostintelor

Motto: „ Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul sau sculptorul fac doar
figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu:uitandu-se la el, se bucura si oamenii,
se bucura si Dumnezeu. Si oricine poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau.”
(Sf. Ioan Gura de Aur)
Schimbarile care au loc in toate domeniile vietii sociale, au afectat in primul rand viata
scolara, astfel incat noile prevederi ale scolii moderne propun ca toti elevii sa aiba sanse la
educatie si sa li se ofere posibilitatea de a fi integrati in societate.
Cadrul didactic trebuie sa identifice numeroase modalitati de a transmite informatia si
de a obtine feed-backul. Acesta din urma va fi de multe ori oferit in maniera non-verbala
trebuind interpretat pentru a sti cum urmeaza sa actionam.
Comunicarea este procedeul prin care se transmite o informatie intre doua persoane,
intre o persoana si un grup si intre doua grupuri de persoane.
Comunicarea didactica poate fi definita ca un schimb de mesaje, cu continut specific,
intre cadru didactic si elevi. Se realizeaza oral (cca. 70% din timpul destinat instruirii), in
scris, pe cale vizuala si chiar prin gesturi.
Predarea este o schimbare provocata a ceea ce este in ceea ce trebuie sa fie-finalitate a actului
de invatare, prin angajarea elevilor intr-o noua experienta de invatare
Scopul comunicarii didactice este multiplu:
- transmiterea si asimilarea informatiei;
- rezolvarea de probleme;
- formarea unor capacitati, convingeri, sentimente si atitudini ;
- adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de invatare,
- orientare scolara si profesionala;
-evaluarea rezultatelor.
Comunicarea didactica este eficienta atunci cand, atat profesorul cat si elevii respecta
anumite cerinte:
a). ale profesorului:
- claritatea mesajelor;
- precizia acestora (evitarea formularii ambigue);
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de intelegere,
corespunzator varstei);
- structura logica a mesajelor transmise;
- prezentarea interesanta a materiei predate;
- asigurarea unui climat adecvat comunicarii.
b). ale elevilor:
- sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea receptiona si intelege mesajul
profesorului);
- sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii care urmeaza;
- sa fie motivati pentru a invata (in general si la un anumit obiect de studiu, in particular);
- sa cunoasca limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, in cazul instruirii asistate de
acesta).
Prin noua programa se reechilibreaza ponderea exprimarii orale fata de cea scrisa
precum si ponderea de producere a unor mesaje proprii fata de cele de receptare a mesajelor.
Accentul se pune pe centrarea obiectivelor de formare a unor capacitati proprii de formare a
limbii in contexte concrete de comunicare. Comunicarea orala are influenta asupra
comunicarii scrise. Cu cat un copil se va exprima mai bine oral, cu atat va intampina putine
greutati in comunicarea scrisa.
In activitatile pe care le desfasuram este necesar sa tinem seama de faptul ca exista
modalitati ineficiente de comunicare pe care trebuie sa le eliminam treptat pentru a putea
realiza o mai eficienta comunicare cu copiii, cum sunt:
- Critica–adica judecarea in sens negativ a comportamentelor, atitudinilor,actiunilor copiilor (
“Numai tu esti vinovat pentru ce s-a intamplat” );
- Etichetarea-caracterizarea persoanei si nu a faptei ( „ca de obicei, esti neatent, nici nu se
putea altfel”);
- Lauda evaluativa- evaluarea in termeni generali a unei persoane in scopul obtinerii unui
beneficiu ( “ Stii doar ca intotdeauna ti-am apreciat ideile, am incredere in tine, nu ma poti
refuza”);
- Oferirea de sfaturi-oferi solutii in locul altei persoane („Eu nu m-as fi emotionat stiam eu ce
sa-i spun”)
- Folosirea unor intrebari inchise ,la care se poate raspunde printr-un singur cuvant
( „Regreti ce ai facut?”)
- A da ordine – a comanda unei persoane sa faca ceea ce vrei tu sa faca provocand reactii de
rezistenta,agresive ( „Cere-ti iertare imediat!”);
- Amenintarea –incercarea de a comanda actiunile celeilalte persoane prin amenintarea ei cu
privire la consecintele negative care vor urma ( „Faci ce spun eu altfel o vei pati!”);
- Moralizarea –se refera la faptul ca spui altei persoane ce ar trebui sa faca sau sa nu faca,a
tine predici („Ar trebui sa te oferi sa ajuti ,asta trebuie sa gandesti!”);
- Argumentarea logica impusa –incercarea de a convinge cealalta persoana prin argumente
logice fara a tine seama de implicarea emotionala a acestuia ( „Daca nu-l iei in seama nu mai
suferi”).
- Abaterea sau devierea-incercarea de a schimba cursul discutiei de la preocuparile celeilalte
persoane la propriile preocupari ( „Nu te mai enerva mai bine spune-mi ce avem de facut
maine!”).
- O alta cauza care blocheaza comunicarea o reprezinta lipsa recunoasterii si exprimarii
emotiilor atat prin insusirea unor stereotipii sociale de tipul: „esti barbat, nu trebuie sa
plangi!”, cat si prin negarea emotiilor si sentimentelor proprii sau ale celorlalti.
Se intampla adesea ca un copil, care e foarte degajat in mod obisnuit, pus intr-o situatie
cu mare incarcatura emotionala sa se blocheze sau sa comunice cu greutate :sa-si uite poezia
la serbare, sa planga, sa nu-si poata controla gesturile, sa i se accelereze respiratia.
Comunicarea nonverbala e foarte importanta : o imbratisare, o mangaiere, o bataie pe
umar,semnul victoriei sunt tot atatea semne nonverbale pe care copilul le traduce in
manifestari de incredere si respect, la fel incurajarile scurte care intaresc comportamentul,
amplifica efortul de invatare : „asa, bine, mai incearca, esti pe aproape, asta e, bravo, asa te
vreau”.
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi ne nastem. Noi
invatam sa comunicam . De aceea trebuie sa studiem ce invatam ca sa putem folosi
cunostintele noastre mai eficient.
Orice comunicare implica creatie si schimb de intelesuri. Aceste intelesuri sunt
reprezentate prin „semne” si „ coduri” . Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa
„citeasca” intelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si intelegerea acestui proces poate
sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se intampla cand comunicam.
Randamentul comunicarii didactice nu se reduce la formularea continuturilor verbale.
Daca prin componenta verbala se exprima un anumit continut in acelasi timp, prin
componenta para si nonverbala se exprima atitudini. Prin orientarile lor atitudinale, pozitive,
neutre sau negative, cadrul didactic si elevul potenteaza sau franeaza comunicarea sau
anuleaza efectele continutului didactic. Acest lucru este foarte usor de indeplinit daca sunt
respectate cele 10 reguli de aur ale comunicarii:

1. Nu poti sa nu comunici.
2. A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine.
3. A comunica presupune constientizarea nevoilor celorlalti.
4. A comunica presupune a sti sa asculti.
5. A comunica presupune a intelege mesaje.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii.
8. A comunica presupune a sti sa iti exprimi sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.
Comunicarea para si nonverbala pregateste terenul pentru comunicarea verbala. S-a
demonstrat ca informatiile receptionate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute, in
timp ce un climat afectiv stresant (frica, neplacere, efort excesiv) faciliteaza uitarea.
O comunicare complexa (verbala, paraverbala si nonverbala) usureaza indeplinirea unor
sarcini diferite prin realizarea lor concomitenta dar si prin mijloace diferite.
Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului faciliteaza prelucrarea
si retinerea unei mari cantitati de informatii si, in acelasi timp, sporeste varietatea si
atractivitatea actului de comunicare.
Prin implementarea si extinderea programului Sistemul Educational Informatizat SEI
se aduc o serie de schimbari cum ar fi:
- in primul rand, accesul la informatie atat pentru elevi , cat si pentru profesori prin
folosirea internetului prin extinderea materialului accesibil ce va da posibilitatea
profesorului noi posibilitati in pregatirea si desfasurarea predarii, oferind posibilitatea
accesului direct la un volum imens de informatie pentru elevi - informatie mai multa
si sisteme mai bune de cautare. Creeaza insa problema selectarii informatiei si nevoia
precizarii calitatii acesteia. Exista deci o nevoie clara de indrumare;
- in al doilea rand, comunicarea. Posibilitatile de comunicare ofera dimensiuni noi
predarii si introduce noi modele pentru invatare. Networking-ul a devenit un cuvant
cheie. SEI ofera si ceva revolutionar: invatarea in retea si la distanta.
 - In al treilea rand, SEI determina o organizare alternativa, flexibila si centrata pe
rezultat a programei, care ia in calcul intr-o mare masura nevoile individuale ale
elevilor. Exista acum posibilitati sporite de alegere si selectare a informatiei in functie
de dezvoltarea personala, ceea ce necesita o motivatie puternica si disciplina.
- In al patrulea rand, activitatile de predare si invatare nou aparute, cum ar fi invatarea
orientata spre probleme, invatarea inter-disciplinara, predarea/invatarea diferentiata si
predarea/invatarea experimentala, unde experienta proprie a elevului este folosita ca
punct de plecare. SEI aduce cu sine o trecere de la abordarea orientata spre predare la
cea orientata spre invatare. Ar fi insa o greseala sa credem ca aceasta se intampla
automat.
Simpla introducere a tehnologiei nu garanteaza aceasta schimbare. Capitalul uman joaca
din nou un rol important, pentru ca acesta schimbare poate fi obtinuta numai prin
introducerea unor metode de predare/invatare reinnoite.
- Care vor fi efectele asupra elevilor? - Elevii de astazi trebuie sa fie capabili sa proceseze
informatii complexe, sa rezolve probleme, sa ia decizii si sa se adapteze situatiilor in continua
schimbare. De aceea, invatarea trebuie sa fie activa, constructiva, creativa si orientata spre
rezultat. SEI este un mijloc care poate ajuta in acest sens; elevii vor invata facand si
descoperind si vor obtine abilitatile necesare progresiv, de-a lungul procesului de invatare.
Este insa clar ca SEI nu este singurul mijloc prin care se obtin aceste rezultate si ca nu se
ajunge imediat la acestea. SEI ofera posibilitatea elevilor sa-si extraga cunostintele din surse
noi si variate si in mod special sa schimbe informatii/cunostinte cu altii. Trebuie sa se evite
riscul izolarii elevului si sa se prevada oportunitati pentru invatarea in grup si colaborarea in
cadrul proiectelor. Cu SEI invatarea se poate face oricand, oriunde si chiar la orice varsta.
Conceptul de motivatie devine mai important si mai relevant.
- Ce rol va mai juca profesorul in noul sistem? - Cred ca este important sa precizam ca
tehnologia nu va inlocui niciodata rolul central al profesorului in procesul de invatare.
Tehnologia poate prelua o parte din sarcinile profesorului, dar ceea ce face in principal este
schimbarea rolului dascalului. Profesorul nu mai este singura (sau chiar principala) sursa de
informatie. El sau ea devine mai mult un "ghid" pentru elev. Profesorul va asista si ajuta
elevul in conceperea proiectelor sale individuale. SEI va da profesorilor posibilitatea de a
petrece mai mult timp pentru evaluare, pregatire individuala, conceperea lectiilor, decat
pentru activitati de rutina si va incuraja munca de echipa a profesorilor.
Totusi – in conditiile didacticii actuale care aseaza copilul in centrul educatiei si nu
informatia – cadrul didactic nu mai poate fi canalul prin care se scurg spre copil informatii.
Asimiland un continut didactic dat, copilul experimenteaza de fapt cu sine insusi. Acest
proces este unul complicat care necesita, ca o premisa obligatorie, asigurarea unui exercitiu
didactic adecvat, a unui univers in care copilului sa-i fie recunoscut „dreptul” de a face
„propriile” experiente, de a incerca „propriile idei, de a gresi, de a avea „propriul” ritm,
„propriile” preferinte si antipatii.

BIBLIOGRAFIE:
1. Panisoara, Ovidiu-Ion, „Comunicarea eficienta”, Editura Polirom, Iasi, 2004;
2. Cucos, Constantin, „Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi, 1998;
3. Cerghit,I., „Sisteme de instruire alternative si complementare; Structuri, stiluri si strategii”,
Editura Aramis, Bucuresti, 2002
4. Constandache,M., „Profesionalism si competenta in cariera didactica”, Editura Ex Pronto,
Constanta, 2006