Sunteți pe pagina 1din 52

ECHINOX nr.

5-12/ 2009

preþ: 2,5 RON


prozatori, câte doi - Dan Lungu, Dan Sociu apare cu sprijinul Consiliului Local Cluj-Napoca şi Rotary Arad

interviuri:
Filip Florian, Alessandro Perissinoto

Salman Rushdie la Bucureºti


:
ie

- this time it`s personal


da
re

ar
în

en
re

cronici carte:
Po
ba

n
m

ea

va
hi
Sc

or

do
H

Dan Coman, Marius Conkan, SGB, Rubik,


ol
M

Gabi Eftimie, Matei Viºniec, Aurel Pantea


º
re
Ra

film - Poliþist adj, Cãlãtoria lui Gruber


pe unde (altundeva) se (mai) citeºte - internet, tv, reviste glossy

pagini maghiare - ancheta echinoxistã, poezie, prozã


Rubrici ilustrate cu lucrări de Lucian Szekely
2
E C H I N O X

E D I T O R I A L
75 +19
În 2001 cînd am preluat Echinoxul, am pornit cu ideea cã mã voi retrage dupã 5-7 ani. A
trecut mai mult timp, dar ideea nu s-a schimbat în acest interval. Motivele au rãmas mereu
EDITORIAL - p.2, PROZĂ. CENTURA NEAGRĂ, 2 DAN - p.4, MICRO-INTERVIU (Filip Florian) - p.14, DIVERSE - p.15,

aceleaºi. Orice revistã condusã prea multã vreme de aceeaºi persoanã suferã ca formulã ºi
INTERVIU (Alessandro Perissinotto) - p.22, TEATRU - p.23, RELECTURI - p.24, ARTE - p.25, POEZIE - p.26, CRONICI

viziune. Cu atît mai mult o revistã studenþeascã a cãrei principalã identitate este schimbarea
continuã a redacþiei, acumularea de energii ºi direcþii noi. Pe de altã parte, ataºamentul prea
îndelungat de un proiect produce în propria persoanã o sumã de gesturi, de obiºnuinþe care
la rîndul lor uzeazã. În plus este firesc sã deschizi posibilitatea altor persoane sã ocupe o
poziþie din care pot exercita o influenþã pozitivã. O instituþie, cum e fireºte ºi revista,
evolueazã mai ales prin pluralitate ºi diferenþã - acestea trebuie sã înceapã de la vîrf.

Întîrzierea retragerii are explicaþiile ei. Cea mai importantã însã este dorinþa de a pãstra neal-
terat un drept cîºtigat de Echinox dupã 1989 - posibilitatea de a schimba din interior, prin
decizia în întregime liberã ºi responsabilã a celui care conduce revista. Primii trei directori ai
revistei nu au avut aceastã ºansã: Eugen Uricaru, Ion Pop ºi Aurel Codoban au fost pe rînd
schimbaþi prin decizii externe, dureroase ºi, simplu spus, idioate. Chiar ºi dupã 1990, Dan
ªãulean, al patrulea director, a trebui sã se retragã din motive ce îi scãpau de sub control
(plecarea din Cluj etc). Se poate spune cã abia decizia de retragere a cuplului directorial care
a urmat (Corin Braga ºi ªtefan Borbély) a fost una în întregime liberã ºi asumatã, precum ºi
alegerea pe care cei doi au fãcut-o cu privire la persoana care avea sã îi urmeze.

Dincolo de toate trãsãturile specifice ale Echinoxului pe care am încercat sã le protejez, li-
(film, carte) - p.29, MUZICĂ - p.36, PAGINI MAGHIARE (Anchetă, Poezie, Proză) - p.38

bertatea acestuia a rãmas imperativul continuu al acestor ultimi ani. În felul acesta am con-
siderat cã protejez o idee din care s-a nãscut revista, un vis în vremuri grele al unor tineri
excepþionali, unul care n-a încetat sã fie ameninþat. În fapt, întîrzierea retragerii mele se
leagã ºi de un asemenea moment: la începutul lui 2007, în continuarea unui conflict pe care
revista nu l-a dorit sau cãutat, conducerea UBB a hotãrît, prin gesturi îngrijorãtor de simi-
lare cu cele vechi, schimbarea conducerii Echinoxului. Ceea ce nu ºtiau era cã din fericire nu
mai puteau face acest lucru: din 1996, revista nu mai aparþine legal Universitãþii. Perioada
aceea de presiune a fãcut o retragere imposibilã: ar fi pãrut o cedare nu atît a mea, cît a
revistei ºi a proiectului de dialog ºi reformã a sistemului de educaþie pe care redacþia îl
gîndise în 2006. Au apãrut apoi alte motive ce fãceau necesarã evitarea unei stãri de tran-
ziþie în perioada care a urmat, printre care organizarea aniversãrii de 40 de ani a revistei,
apariþia celei de-a doua ediþii a Dicþionarului etc.
CUPRINS:

Acum însã momentul e prielnic ºi am decis sã profit de el. Pentru cã gestul retragerii trebuie
sã conþinã implicit încã o decizie, cea care priveºte urmãtorul director. Aici însã totul a fost
mai simplu. Dupã ce am decis cã persoana cea mai potrivitã este Rareº Moldovan, am avut
bucuria sã obþin acceptul sãu ºi în acelaºi timp cel al întregii redacþii. Nu am nici o emoþie:
aceastã ultimã decizie pe care am luat-o va avea cu siguranþã un efect pozitiv în anii ce vor
urma ai Echinoxului.

În ce priveºte anii dintre 2001 ºi acum, nu este rolul meu de a vorbi despre ei. Analizele ºi
judecãþile aparþin viitoarelor generaþii echinoxiste, aºa cum noi am reordonat ºi rediscutat
perioadele anterioare ale Echinoxului. Prefer sã mã refer doar la douã cifre. Ele pot fi inter-
pretate, dar nu pot fi negate. În plus, ceea ce ele tãinuiesc deocamdatã este potenþial
viitorul. În perioada directoratului meu, la Echinox au fost 75 de redactori. Numele lor, pe
care nu le reiau aici, se aflã în caseta redacþiei, de la cei cu care am pornit la drum pînã la
cei care trec acum mai departe într-un, iarãºi ºi îmbucurãtor, Nou Echinox. Pe lîngã ei mã
simt dator sã adaug încã 19 nume - aplicînd criteriile Dicþionarului, deºi nu au fost redac-
tori, ei au fost (ºi fireºte vor rãmîne în atîtea sensuri ale cuvîntului) echinoxiºti.
E ºi semnãtura mea de acum. Una de care sunt mîndru, în care viaþa mea e prinsã ca în-
tr-un subiect colectiv, pentru tot restul ei.

Horea Poenar
Echinoxist
3
E C H I N O X

Vineri de la douã - ºedinþã de redacþie


“Pânã în vara anului trecut nu mã gândisem vreodatã cã am sã mã mai întorc la Echinox,
revistã cãreia i-am fost redactor câþiva ani. Asta pânã când Horea Poenar m-a pus sã aleg
între Echinox ºi o pisicã. O pisicã imposibilã, dupã cum am fost avertizat”.
Da, se poate începe ºi aºa, cu un soi de voce din off, ºi într-un registru uºor absurd, chiar
dacã exact aºa s-a întâmplat. Doar cã Horea nu dorea de fapt sã se despartã de pisica sa.
Dorea sã se despartã de Echinox, din motive pe care textul sãu de alãturi le explicã foarte
bine. Cât despre mine, eram nedumerit. Consideram Echinoxul un capitol încheiat al istoriei
mele, ºi nu vedeam deloc de ce m-aº întoarce. Aveam dubii cã aº fi potrivit pentru un
asemenea rol, aveam ºi alte dubii pe care i le-am mãrturisit lui Horea, care m-a asigurat de
tot ajutorul sãu în “tranziþia de regim”, ajutor pe care, de altfel, l-am primit.
De ce am spus da în cele din urmã? Pentru cã nimeni nu vrea o pisicã imposibilã.
De ce am spus da în cele din urmã? Nu ºtiu.
De ce am spus da în cele din urmã? Pentru cã am intrat discret ºi treptat în viaþa redacþiei
de acum ºi am ajuns sã-i cunosc redactorii ºi mi-a plãcut? Da. Pentru cã sunt deºtepþi ºi vii
ºi scriu bine ºi pentru cã ne intereseazã cam aceleaºi cãrþi ºi filme ºi muzici? Da (sunã puþin
a Simona Popescu, dar da.)
Care erau cauzele nehotãrârii mele?
În primul rând, Echinoxul - cel puþin pentru mine - e un teritoriu revendicat din greu.
Ceea ce nu e neapãrat un lucru rãu. Dar el poartã în cârcã nu doar propria istorie venera-
bilã, ci ºi, mai ales, nostalgiile, aºteptãrile, ºi îndreptãþita posesivitate a multora dintre foºtii
sãi redactori, cei din mereu mai încãpãtoarea casetã editorialã cunoscutã printre redactori,
în glumã, drept “cripta”. Fiindcã veni vorba, m-am simþit ciudat sã fiu resuscitat din criptã.
Echinoxul nu e chiar Fâºia Gaza a revistelor culturale de la noi, dar e totuºi uimitor câte pasi-
uni continuã sã stârneascã. Ceea ce înseamnã, cred, cã a fost o experienþã extrem de impor-
tantã pentru foarte mulþi oameni, ºi cã intensitatea acelei experienþei continuã sã excedeze
pura, ºi obosita, nostalgie. Echinoxul naºte pasiuni. Foarte bine. Dar e firesc sã fii nehotãrât
când (re)intri în acest teritoriu, dupã ani buni de pauzã.
Apoi, Echinoxul - atât cât îl cunosc eu - a fost mereu un proiect sau o direcþie. Un Proiect
sau o Direcþie. Nu aºa ne spune istoria literaturii? Atunci când am ajuns eu la Echinox, în-
tr-o vârstã deja târzie (nu se putea sã lipseascã un scurt memento, pãi nu e “pe vremea
mea” un refren echinoxist clasic?), proiectul echinoxist era de-a face din revistã un spaþiu de
discurs universitar, serios, bine întemeiat, mulat pe teme de cercetare. Student în anul întâi
fiind, l-am luat drept absolut firesc ºi am încercat sã învãþ un mod de-a scrie. În treacãt fie
vorba, am fost oarecum uimit mai târziu sã aflu cã pentru urmãtorul val echinoxist, acest
mod a pãrut uneori “mort”, “scrobit”, “preþios”, “plicticos”, “obosit”.
Iar faptul cã Echinoxul a fost mereu un Proiect ºi/sau o Direcþie m-a pus pe gânduri când
a trebuit sã spun da sau nu din nou. Pentru cã nu sunt omul cu Proiectul. Sau cu Direcþia.
Sau cu Manifestul. Ori de câte ori survine întrebarea “Tu te-ai gândit în ce direcþie vrei sã
duci revista?” (fie cã vine de la mine, fie de la alþii), încerc s-o evit. Nu, mai bine. Încerc
sã-mi spun cã Echinoxul nu trebuie dus într-o Direcþie. Cã direcþia se stabileºte prin impul-
surile combinate ale nenumãratelor fascinaþii, pasiuni, ºi interese ale redactorilor sãi de
astãzi. Cã libertatea revistei constã tocmai în a lãsa frâiele în mâinile celor care scriu în ea.
Discuþia numerelor se va constitui poate, odatã, într-o direcþie. De ce cred cã e bine aºa?
Pentru cã, înainte de-a fi un Proiect sau de-a contura o Direcþie, e important ca Echinoxul
sã rãmânã ceea ce a fost mereu: un atelier, un spaþiu deschis în care se scrie ºi se discutã.
Existã desigur lucruri pe care mi le-aº dori, care m-ar bucura în cariera viitoare a revis-
tei, ºi pe care cred cã le putem încerca împreunã. De pildã acela de-a menþine Echinoxul
aproape de literatura ºi critica românã de astãzi. Sau de-a câºtiga colaboratori ai revistei
printre scriitorii ºi criticii care nu fac parte din gruparea revistei. De-a continua sã pãstrãm
în spectrul revistei nu doar aria strictã a literelor ºi literaturii, ci ºi filmul, muzica, artele plas-
tice. Mã bucurã deja cã redactorii Echinoxului par sã doreascã ºi ei asta.
Însã mã bucur ºi mai mult cã titlul acestui text a reînceput sã-mi ritmeze, alãturi de multe
altele, sãptãmâna: vineri de la douã - ºedinþã de redacþie.

Rareº Moldovan
4
E C H I N O X

Prozã. Centura neagrã, 2 Dan


Ideea ca Echinoxul sã încerce sã priveascã în oglinzi multiple câte un prozator român actual s-a conturat în trena citirii
fragmentare a romanului lui Caius Dobrescu, Tezã de doctorat, care a dus nu doar la un experiment de lecturã inedit, ci
ºi la o întâlnire ºi o discuþie extrem de vie între redactorii revistei, autor, ºi doi critici invitaþi. Continuãm explorarea aces-
tui teritoriu cu doi dintre prozatorii care au fost mereu în atenþia criticii în ultimii ani: Dan Lungu (autorul celei mai
traduse cãrþi de literaturã românã în anul 2009), ºi Dan Sociu, a cãrui convertire la prozã a reprezentat unul dintre
fenomenele recente cele mai interesante (cel puþin din punctul de vedere al criticii) din peisajul prozei româneºti.

Not(iþ)e la un fals roman


Publicat în 2004 la Polirom (ºi reeditat în 2007), Kusturica1, tocmai pentru cã lipseºte reversul, con-
Raiul gãinilor s-a bucurat de un succes notabil, fiind traponderea cât de cât serioasã; dacã lãsãm deo-
aproape instantaneu tradus în francezã (Le paradis parte câteva pasaje de tragism ieftin (cum ar fi
des poules, Editions Jacqueline Chambon, 2005), demolãrile ºi jelaniile Hlendei, care sunt cumva
germanã (Das Hühnerparadies, Residenz Verlag, superflue pentru cã neverosimile), doar umor
2007), respectiv slovenã (Kokošji raj, Apokalipsa, gãsim - sau cel puþin cu atâta rãmânem - (d)în
2007). Era debutul ca romancier al unui autor deja subumanul rai al gãinilor... lui Relu Covalciuc: un
remarcat în prozã scurtã. Dupa doi ani, avea sã umor de povestaº abil, de la firav la grotesc, uneori
aparã Sînt o babã comunistã!, salutat la fel de cor- pânã la “sublim”. În fond, romanul face parte din-
dial ºi vãzut ca o continuare fireascã. Dan Lungu tr-un imaginar extrem de fecund, alãturi de mai
trecea drept un prozator care scrie despre comu- recentele Amintiri din epoca de aur ale lui Cristian
nism ºi despre tranziþie. Dupã alþi doi ani, avea sã Mungiu. O generaþie nu atât revanºardã, cât
aparã ºi Cum sã uiþi o femeie, roman bine receptat îmblânzitoare, candid-ironicã. Dar, cu toate revi-
mai ales din respect. Acum a venit momentul unei zitãrile ºi reconsiderãrile cliºeelor comunisto-tran-
priviri axiologice de ansamblu. Fie cã vorbim despre ziþioniste, prospeþimea cãrþii nu poate fi decât efe-
o scãdere valoricã progresivã de la primul roman merã, trãdându-ºi dublul anacronism: o perspectivã
încoace - ºi acesta pare sã fie verdictul predominant dinspre tunelul cenuºiu cu slabe ºanse de luminiþe
- fie cã trebuie sã fim înþelegãtori ºi sã spunem cã la capãt (din care, totuºi, am ieºit) înspre magnifi-
fiecare roman e cu totul altceva ºi deci incompara- cul ev auriu.
bil cu celelalte, fie cã susþinem o creºtere calitativã “Tractorul ºifonat” - ombilicul unei lumi în care
de la o carte la alta, va trebui sã-i recunoaºtem lui Dumnezeul deghizat în Dan Lungu toarnã rachiu cu
Dan Lungu poziþia de prim rang în proza contem- nemiluita - reface cumva poiana lui Iocan, dar dacã
poranã. Moromete ºi ai lui discutau politicã, Mitu ºi ai noºtri
Raiul gãinilor e foarte mozaicat, inegal, cu diferenþe delireazã bancuri ºi poveºti extraordinare cu Ceaºcã
de construcþie ºi perspectivã de la un capitol la ºi Elenuºa. Poate singurul personaj cu adevãrat
altul. Impresia continuã e cea de scenariu cine- romanesc - adãugându-i-se poate Hleanda, nebuna
matografic, însã deloc asemãnãtor cu ceea ce face strãzii Salcîmilor (!) - în sensul în care participã la
mai multe momente, legându-le, Mitu este
5
E C H I N O X

“fraierul [generic al] tranziþiei”, devenit în Sînt o


babã comunistã! nea’ ºi turnãtor la securitate.
Mito-mania rasatã i-ar putea permite sã devinã
memorabil dacã miturile sale n-ar avea consistenþa
zvonului ºi-a bârfei de prost gust. Inflaþia de “le-
gende” (cum ar fi întâlnirea faþã cãtre faþã dintre
Mitu ºi Ceauºescu, plictisul Celui mai iubit fiu al
poporului ºi Geniu al Carpaþilor transformat în
muscã sau cãlãtoria respectivului împreunã cu
savantlâca lui consoartã pânã hãt în Egipt dupã
cizme de crocodil) e lipsitã de substanþã ºi substrat,
se uitã repede. Prozatorul se complace într-un
umor negru scãldat în cinism, apasã pe tenta sati-
ricã pânã la refuz, îngroaºã, caricaturizeazã, cade-n
hiperbole neverosmile: “Acu’ n-am bani nici de
pozã de buletin” - e problema ta, sã nu-mi ceri
compasiune, Mitule! Auctorele tãu n-are decât sã
crape de milã! ªi pe urmã sã zâmbeascã strâmb,
aºa ca-n urmãtorul roman, “împreunã cu protago-
nista”; pentru care, la fel, “acum s-a dus totul de
rîpã”. Viziune mereu extremã, ºi falsã.
Episodul gropii pe care va fi înãlþatã vila
Colonelului, cu toatã lipsa de noutate, rãmâne
poate cel mai reuºit. O adevãratã ghe(e)nã, contra-
parte simbolicã a raiului comunist. Dimpotrivã,
secvenþa grãdinii devastate de râme, care constitu-
ie tocmai embrionul întregii construcþii - câtã e - nu
convinge; putea fi la rândul sãu un “mit” accep-
tabil, dacã n-ar fi fost rezolvat ºi aruncat în desu-
etudine prin explicaþia cu firele de înaltã tensiune,
rãspunzãtoare pentru ieºirea viermilor la suprafaþã.
De cele mai multe ori, de altfel, capitolaºele roma-
nului încep extrem de promiþãtor, intenþia proza-
torului fiind una mereu lãudabilã, dar modul în
care sunt duse la capãt nu se ridicã la expectanþele
cititorului. Însã fireºte, sunt nenumãrate categoriile
de cititori.
Apoi, cel puþin la nivel de construcþie, lui Dan
Lungu îi reuºeºte exact ce ºi-a propus: un fals
roman, produs al unei vocaþii de prozator cu respi-
raþie scurtã. Raiul gãinilor suferã de incoerenþã (ca
orice rai, aþi putea spune, pentru cã dureazã puþin
ºi de fapt îºi conþine reversul - cel puþin aici, între
noi...), dar faptul nu poate fi valorizat în vreun fel.
Autorul ºi-a subintitulat volumul drept un “fals [!]
roman de zvonuri ºi mistere”, deci nu-l putem
acuza dacã nu i-a ieºit altceva. Cert e cã incoerenþa
cãrþii e cronicã, deºãnþându-se de-a lungul a 200 de
pagini. Capitolele par desprinse din cãrþi diferite,
prozatorul intercalând o descriere nudã (sistemati-
zarea ºi demolãrile) cu naraþiunea suculentã (cãlã-
toria lui Mitu la Casa Poporului) ºi cu dialogul
teatral, uneori obositor (capitole întregi curgând
numai din gura personajelor). “Tehnica e cea a cola-
jului ºi autorul o stãpîneºte desãvîrºit. Cartea e alcã-
tuitã din secvenþe cu statutul de capitol, care pot fi
citite, cu aceeaºi savoare, ºi separat. Sînt poves- individul reprezintã colectivitatea, punctul de vedere
tioare scurte, comunicînd între ele doar prin comun; în plus, masca mai ascunde ºi un moralist care
numele personajelor, similare celor publicate de nu ºtie dacã sã moralizeze pe faþã sau pe dedesubt, iar
Dan Lungu în Prozã cu amãnuntul”2. Mai exact, atunci când o face ºi mai ºi sare-n ochi de la trei poºte,
fiecare capitol poate fi considerat o prozã scurtã cu cam deranjeazã.
valoare autonomã, detaºabilã fãrã probleme din Personal, nu gust foarte mult aceastã literaturã
corpul “romanului”; pentru cã, da, “în (...) Raiul trecut-apropiatã, cu riscul asumat de-a judeca prost
gainilor autorul este tot un povestitor ca ºi în Cheta romane bine scrise; aºtept foarte mult un roman bun,
la flegma ºi Bãieþi de gaºcã; naraþiunile din acest cantonat în prezentul acut. Aºadar, cu toatã reuºita unor
pseudoroman au o tendinþã centrifugã, ele nu sînt pasaje sau caractere - ºi termenul nu e vetust în cazul
legate decît printr-o “ramã” - constituitã de acesta - primul roman al prozatorului ieºean e nu ratat,
ambianþa Strãzii Salcîmilor -, ca într-un soi de ci datat, cu respiraþie foarte scurtã. Cu foarte bune intu-
Decameron (sînt exact zece povestiri!).”3 Chiar ºi iþii, dar cu respiraþie scurtã.
micile capitole din Sînt o babã comunistã! pot fi Laurenþiu Malomfãlean
luate separat, sau cel mult rearanjate cronologic. În
1 Cum susþine Mircea Iorgulescu în O lume în tunel, prefaþã la Raiul
ambele cazuri firul narativ se pierde, dar nu e nicio-
datã rupt. Încât vom putea spune împreunã cu gãinilor, Polirom (Ego. Prozã), Iaºi, 2004;
2 Cãtãlin D. Constantin, O stradã pe jumãtate asfaltatã, în “România
Andrei Terian cã “regula” (pseudo-)romanului de
Literarã”, nr. 22, 4 iunie 2004;
faþã e urmãtoarea: “Orice povestire conþine în mar-
3 Bianca Burta-Cernat, Sã scrii bine despre universurile derizorii, în
supiu o alta, care nu aºteaptã decât sã iasã la
“Observator Cultural”, nr. 363, martie 2008;
luminã”4. Oricum, avem un fragmentarism explica-
4 Andrei Terian, Momeala povestitorului, în “Ziarul financiar”, 7 sep-
bil: în spatele mãºtii de romancier se ascunde so-
ciologul, pentru care partea constituie întregul ºi tembrie 2007.
6
E C H I N O X

(An)Chetã la mãrunþiº
Proza realistã a lui Dan Lungu a atras atenþia încã pãstreze urina caldã în plapumã sau în dulapul
de la primele apariþii, fiind catalogatã frecvent unde se ascunde de pãrinþi, fiind fascinatã de miro-
drept antologicã, cu precãdere volumul Prozã cu sul pe care îl emanã, astfel aceastã soluþie
amãnuntul, care propune un ciclu de texte bine nemaiconstituind un buffer sau o simplã rutinã, ci
construite, aparent simpliste ºi accesibile, care prinzând o coloraturã bolnãvicioasã, se transformã
încântã prin diversele subtilitãþi ascunse. Proza sa într-un playground ultraprotector.
nu îºi propune sã deformeze în niciun fel realitatea, Cu toate acestea, protagoniºtii nu sunt privaþi de
lãsând-o transparentã pentru cititori, fãrã sã fie crize exitenþiale. Considerabil mai puþine la numãr
impregnatã de subiectivismul intrinsec tehnicilor sunt personajele plasate într-un spaþiu de incertitu-
legate de autoreferenþialitate, biografism sau auto- dine bazatã pe incongruenþa receptãrii nivelelor de
biografism. În jocul autorului de-a ficþiunea ºi rea- realitate (individualã vs. socialã), astfel sentimentul
litatea se insinueazã, totuºi, o formã hibridã de tex- unei angoase nu întârzie sã aparã (“...ca ºi cum
tualism, cu miza de a abroga, de data aceasta, nu cineva strãin ºi-ar fi ales dupã bunul sãu plac niºte
propriul autor, ci tocmai ficþiunea în ficþiune. ilustrate pe care le priveºte într-o ordine secretã,
Formula permite profilarea autenticitãþii în reali- înjghebând o altã viaþã cu întâmplãrile tale.” p.119,
tate, astfel autorul plasându-se în proximitarea “Realiatea i se pãru un pãianjen uriaº, cu picioare
configuraþionalã a unui comentator sportiv, doar înalte ºi fragile, segmentate, cãlcând srâmb pentru
cã, de data aceasta, nu se difuzeazã un meci de fot- a merge drept[...]Realitatea devenise grea, apãsând
bal, ci o lume aruncatã într-un spectacol al banalu- parcã asupra minþii” p.87). Un exemplu bun în
lui. acest sens îl constituie protagonistul din povestea
În povestea Prozã cu amãnuntul, chiar din prima Norii, care în momentul disruperii echilibrului sãu
frazã “De câteva zile întorcea pe toate feþele gân- emoþional se refugiazã într-o reverie, care în final
dul cã lucrurile mici se trag din lucrurile mari” (p. va avea scopul de a-i demonstra implicaþiile perni-
85, Ed. Polirom, 2008, Bucureºti), apare enunþatã o cioase pe care actul unei perturbãri a ritmului sãu
anumitã obsesie pentru toate amãnuntele anodine. normal de viaþã l-ar avea. Acestã intuiþie a unei
Dan Lungu construieºte, dupã cum anunþã ºi titlul, realitãþi cel puþin dihotome ar putea constitui un
o prozã a detaliilor în care personajele sunt sur- punct de salvare pentru personajele lui Dan Lungu,
prinse în cele mai intime momente, cititorii fiind însã raportarea artificialã la aceasta o transformã
martori ori ai unor rãbufniri miniaturale ºi diverse într-o superstiþie, ajungând sã fie ignoratã.
lamentaþii, ori ai unor situaþii complet banale, dar Demascarea unui astfel de univers se face aproape
în care acestora le este etalat penibilul demers al de la sine, din acest motiv stilul lui Dan Lungu este
unor epatãri eºuate. Cu toate cã protagoniºtii vari- mecanismul cel mai potrivit ºi totodatã cel mai sub-
azã atât ca gen, vârstã cât ºi ca statut social, ape- til prin care textul reuºeºte sã îºi atingã miza.
leazã la acelaºi mecanism comod de banalizare Autorul cedeazã textul personajelor, astfel ironia se
excesivã a vieþii. Nici divinitatea nu se sustrage formeazã print-un anumit procedeu de acumulare,
acestui protocol fiind puternic umanizatã (de la depunându-se în straturi în conºtiinþa cititorului,
copiii care percep un Dumnezeu-unchi, care îi mai desprinzându-se tocmai din golurile ºi incoerenþele
ajutã din când în când, la adulþii care percep divini- acestora. Textul aparþinându-le, schimbul de roluri
tatea ca fiind jumatate-om, jumãtate-Dumnezeu). se face cu atât mai concret, banalul devenind de
În povestea De-a întunericul, protagonista, o fetiþã fapt protagonistul tuturor poveºtilor din volum.
care nu a împlinit nici 10 ani, este preocupatã sã-ºi
Ancuþa Bodnãrescu
7
E C H I N O X

Cum sã uiþi o carte


Dacã în acest moment aº avea ocazia sã îi scriu o
scrisoare domnului Dan Lungu, probabil cã aº
începe cam aºa:

Stimate domnule Lungu,


Tot stau ºi mã minunez de ultima dumneavoastrã
carte. Sincer, îmi e greu sã gãsesc o cheie de lecturã
adecvatã sau sã o plasez cumva în þesãtura dum-
neavoastrã textualã. Nu voi nega cã actul lecturii a
fost destul de relaxant (aºa cum mã aºteptam, de
altfel, luând în considerare experienþele anterioare)
ºi cã unele punþi de legãturã cu scriitura dumnea-
voastrã precedentã le-am întrezãrit. Nu reuºesc
totuºi sã înþeleg demersul în sine: ºi anume ce
anume v-a împins sã vreþi sã scrieþi o astfel de
carte...
Dar cum nu am ocazia sã îi scriu direct (ºi nici nu
ºtiu dacã primind aceastã ºansã, aº putea sã fiu
atât de directã), încerc (încã) sã mã lãmuresc sin-
gurã mãcar în anumite privinþe (dat fiind cã oricum
uimirea ºi - aº putea spune chiar - dezamãgirea
rãmân). Nu vreau sã nedreptãþesc nici mãcar într-o
mãsurã infimã acest roman, care nu mi se pare
prost, dar care - în umila mea opinie - nici nu se
ridicã la nivelul primelor douã. Scriitura rãmâne la
fel de savuroasã, fiind înþesatã de ironii ºi de
metafore, iar strategiile textului sunt complexe,
întreaga fabulã fiind povestitã printr-un ºir de
analepse ºi prolepse, când la persoana întâi, când la
persoana a treia. Am avut la început senzaþia cã
citesc douã poveºti diferite (deºi, în mod evident,
realizam cã era aceeaºi poveste spusã din timpi
diferiþi, având acelaºi protagonist): prima - relatatã
la persoana întâi - pãrea sã descrie gândurile unui
om care se afundã tot mai mult în tenebrele depre-
siei ºi insista mai mult pe nivelul senzorial; adevãra-
ta fabulã se desfãºura însã în cea de-a doua
poveste, relatatã la persoana a treia dar într-un
mod foarte implicat - ca ºi când acelaºi narator ar fi
povestit despre sine, încercând sã se detaºeze.
Autorul pare sã ne dea o cheie de lecturã prin
cuvintele unui personaj nesemnificativ (un membru
al grupului de adventiºti care merge la înmor-
mântare) într-o discuþie semi-filosoficã despre
ideea de “eu” raportatã la ideea de Dumnezeu. Se
vehiculeazã ideea cã, pentru a te înþelege mai bine,
trebuie sã încerci sã “ieºi din tine însuþi” ºi sã te
priveºti de sus, ca ºi când ai privi un film. Cu alte
cuvinte “eu” trebuie sã se metamorfozeze într-un
“el”. Marga este un personaj frumos construit, mai
ales cã este o protagonistã absentã. Tot ce ajunge
la noi este format din cioburi de amintiri filtrate
prin subiectivitatea lui Andi ºi reordonate de
memoria sa. Detaliile foarte atent plasate ºi ironia
autorului îi dau un aer misterios ºi un ºarm pe care
Andi - deºi mai mult decât prezent - (ºi, de altfel,
niciun alt personaj) nu le are. Pagini frumoase ºi
bine scrise descriu stãrile prin care acesta trece în
absenþa Margãi: îndoiala, starea de ºoc, durerea
neaºteptat de acutã, iritarea, supãrarea, furia, ne-
bunia, apatia, profunda ºi nesfârºita tristeþe,
urmate de calm ºi acceptare. O frumoasã depresie,
cu alte cuvinte. Una din punþile de legãturã cu
romanele scrise anterior este contextul în care a când o sã devinã (cu adevãrat) ironic tonul autoru-
crescut Marga. Acesta oferã o felie destul de lui. Involuntar, am dezvoltat tot felul de teorii para-
“saþioasã” din ceea ce a însemnat pentru unii noide, de genul: între Sunt o babã comunistã ºi
români (din categorii diferite de cele ce apar în Cum sã uiþi o femeie autorul a fost convertit, iar
primele douã romane) comunismul. Ce m-a ºocat scopul ascuns ºi de nebãnuit al romanului este
(ºi ce nu reuºesc deloc sã înþeleg sau sã cataloghez acela de a aduna adepþi (lucru absurd, desigur, ºi în
altfel decât “out-of-place”) este - sã o numim - realitate lipsit de orice relevanþã, cel puþin în
“povestea pocãiþilor” (nu cã aº avea ceva cu ei). Nu teorie).
le-am înþeles (sau poate nu am vrut sa înþeleg, pen- ªi totuºi... oare ar fi trebuit sã simt la final vreun soi
tru cã orice explicaþie moralizatoare mi se pare cel de katharsis revelator, care sã mã facã sã realizez cã
puþin ridicolã) rolul în cadrul fabulei, sau al con- tot ce am trãit pânã acum a fost în van, cã Adevãrul
strucþiei personajelor. Aº fi înþeles, poate, ironia se afla în altã parte ºi altele asemenea?
(atât de prezentã în alte puncte ale romanului). Dar
am ajuns la finalul romanului tot întrebându-mã Ioana Baciu
8
E C H I N O X

Cronici profane ale anilor


2000 (în unsprezece
povestiri cãlãtoare)
Intenþia iniþialã a textului-recenzie la unul dintre deschide volumul) - toate acestea fac ca pretextele
volumele de prozã scurtã ale lui Dan Lungu (Bãieþi narative cel puþin decente sã capete jalnicul respect
de gaºcã, Polirom, 2004) era aceea de a încorpora al unor magistrale eºecuri. O altã meteahnã
ºi pretextul rediscutãrii poziþiei prozei scurte pe comunã conceperii povestirilor din Bãieþi de gaºcã,
lista prioritãþilor literare a autorilor români. Virajul ºi ea amendabilã ca o stridenþã, este caracterul
unui autor înspre proiecte romaneºti ambiþioase - vãdit programatic al gestionãrii detaliilor. Pentru
aceasta mai ales din perspectiva reducþionistã a Dan Lungu momentele de atentã descriere a
compoziþiei lor tematice- constituie nucleul unei decorurilor echivaleazã cu felul lui de a aborda
dezbateri credeam, suculente. Ceea ce am extras, nevoia de autenticitate pe care o implicã un text cu
însã, în Bãieþii de gaºcã ai lui Dan Lungu reprezen- subiect recrutat din mediul celor mai pure ºi
ta un material mult prea fragil pentru a putea stereotipe moravuri româneºti postdecembriste.
susþine miza unei introduceri cu pretenþii teo- Avem peºti pe televizor, globuri pãmânteºti în
retizante sau tipologizante pe modelul unei sufragerie, ficuºi de apartament ºi, în general, tot
anchete ca aceea din Vatra (Starea prozei scurte). arsenalul de obiecte kitsch moºtenite din epoca de
Totodatã, rezumarea opiniilor regãsibile acolo ar fi aur ºi transferate în contextul anilor 2000, incert ºi
fost, în lumina observaþiilor privind strict materialul incomplet tehnologizat. De asemenea, personajele
avut la dispoziþia îndoielnicului meu simþ critic - futilã. par fie recrutate dintr-o enciclopedie a mitocãniei
Unul dintre elementele cele mai stridente în econo- urbane (avant la lettre, desigur), fie dintr-un cata-
mia textelor lui Dan Lungu este modul acestuia de log al monºtrilor de bâlci. “Piþipoancele”, femeile
a utiliza, exploata, schingiui, ºi, finalmente, deva- întreþinute, milionarii, parveniþii interacþioneazã în
loriza limbajul. Frustrarea de a nu putea urmãri un spiritul unui surplus de firesc cu profesorii, cerºe-
text care pariazã, fãrã doar ºi poate, pe “story”, pe torii, nãpãstuiþii, artiºtii, ºcolarii mici ºi depresivii.
fabulã, din pricina bruiajului discursului ºi a hâr- Frivol ºi profund, abject ºi grav, tabloid ºi filozofie
toapelor acestuia este rezultatul firesc al unei lec- sunt doar câteva dintre perechile antinomice
turi masive din Dan Lungu. Acest defect asociat funcþionând în logica unei coincidenþe a contrari-
unui volum de prozã scurtã este cu atât mai frapant ilor care constituie miza ºi momentul cheie al aces-
cu cât povestirea este, prin excelenþã, sau, mai tui microimaginar social. Judecând pretenþiile ºi
degrabã, prin calitãþile sale formale, prin ceea ce o convenþiile concrete cu care opereazã Dan Lungu
recomandã, efectiv, ca povestire, un gen ce refuzã din aceastã perspectivã a articulãrii unei atare
categoric digresiunile, riscurile de a dilua subiectul, metode de tipologizare a societãþii postdecem-
orice fel de spãrturi favorabile inserãrii unor detalii briste ºi de legitimare a ei prin “poveste” se poate
inutile, inadecvate. În mod paradoxal, jongleriile cu ajunge, e adevãrat, la un compromis cu mesajele ºi
limbajul - ingredientele care compenseazã, în cazul realizarea esteticã a textelor cuprinse în “Bãieþi de
altor prozatori, lipsa de subiecte incitante - sunt gaºcã”. Lipsa unui suport metatextual explicit în
cele care preiau funcþia oricãror detalii excesive. acest sens face ca melanjarea lor sã menþinã aspec-
Glumiþele cu poantã facilã, transcrierile temeinice a tul naiv ºi confuz al unei cronici profane a timpului,
diverse limbaje argotice supralicitate ºi încercãrile contrazicând, subtextual, însãºi intenþia unui
eºuate de a experimenta voci naratoriale (cea unui proiect de o asemenea anvergurã.
copil, de pildã, în De vorbã cu ªopron, textul care Olga ªtefan
9
E C H I N O X

Sînt o babã comunistã


sau “romanul cu poantã”
La o masã rotundã din 11 decembrie 2009, intitu- O serie de aspecte vizând trama ºi discursul narativ
latã “Literatura românã în postcomunism” ºi orga- fac ca microromanul Sînt o babã comunistã sã nu
nizatã de Uniunea Scriitorilor, filiala Cluj, câþiva din- se preteze etichetãrii de tip “mare roman”, nu pen-
tre cei care au luat parte la discuþie (ªtefan Borbély, tru cã, paradoxal, n-ar fi, ci pur ºi simplu fiindcã o
Ion Pop) au susþinut cã în perioada postcomunistã asemenea construcþie romanescã se sustrage
a literaturii române nu s-a mai afirmat niciun “mare oricãrei etichetãri cu instinct canonizant. Dan
romancier”, spre deosebire de perioada interbelicã Lungu se joacã de-a antiliteratura, prin aceasta
ori, pe alocuri, de cea comunistã. La o privire mai înþelegând, precum în cazul lui Cezar Paul-Bãdescu,
atentã însã, putem observa cã aceastã noþiune pe- o predilecþie spre destructurarea romanului cano-
rimatã de “mare romancier” ºi-a cam pierdut con- nic ºi impunerea unor personaje periferice.
sistenþa în postceauºism unde, la fel ca ºi în cazul Dispersia cronologiei ºi existenþa mai multor voci
poeziei, “liderul de generaþie” (cum este numit în narative (douã homodiegetice - a Emiliei Apostoae
mod trivial “un mare scriitor”) s-a disipat într-o ºi a lui nea Mitu - înglobate de o instanþã narato-
serie de individualitãþi care nu mai au pretenþia de rialã, care ordoneazã materia discursivã) transfor-
a fi “cei mai dintre cei mai” ºi astfel se sustrag fi- mã romanul lui Dan Lungu într-un puzzle stilistic, în
xismului axiologic al criticii de morgã. Totodatã, în cadrul cãruia evenimenþialul este focalizat spre con-
literatura postcomunistã, au dispãrut pânã ºi noþi- glutinarea unor forþe de tensiune care converg, de
unile de “capodoperã” ºi “mare roman”, stabilite cele mai multe ori, în registre comice ori dramatice
de aceeaºi criticã literarã. Acest lucru s-a petrecut (vezi capitolele 8 ºi 9). Mare parte din roman este
mai ales datoritã faptului cã tinerii prozatori, în coagulatã în jurul bancurilor despre soþii
special dupã anul 2000, s-au debarasat de intelec- Ceauºescu, pe care nea Mitu le rostea ritualic în
tualizarea excesivã, care fãcea deliciul prozei în atelierul unde era angajatã Emilia Apostoae, fapt
perioadele precedente, orientându-se mai degrabã care transpune din start intenþia lui Dan Lungu de
spre explorarea acutã a zonei socialului imediat, a crea un “roman cu poantã”, spre amuzamentul
periferic ºi introducând astfel modalitãþi inedite de unui cititor fãrã pretenþii estetice ºi intelectualiste.
structurare a imaginarului romanesc. Însã, paradoxal, acest roman nu este predestinat
În aceastã categorie poate fi încadrat ºi Dan Lungu, doar lecturii într-o cãlãtorie cu trenul ori tramvaiul
un scriitor care, prin statutul sãu de sociolog, (adicã unui public pasionat de kitsch), ci, prin rafi-
fotografiazã epidermic realitatea, configurând din namentul investigaþiei socio-psihologice ºi tenaci-
substanþa anodinã a acesteia un adevãrat spectacol tatea povestitorului Dan Lungu de a organiza mate-
romanesc. Sînt o babã comunistã (Polirom, 2007) ria narativã, Sînt o babã comunistã suportã, cu mici
reprezintã un roman al kitschului sentimental, Dan derapaje, orice interpretare în grilã esteticã, pe care
Lungu transformând nostalgia protagonistei faþã cineva ar realiza-o. În ce constã aceste mici derapa-
de comunism în sursã de comic dezinvolt. Un je de care am pomenit? Pur ºi simplu în faptul cã
“roman cu poantã” care, aparent, încearcã sã Dan Lungu omite, uneori, cã scrie din perspectiva
dizolve substanþa dramaticã pe care o presupune unei babe comuniste ºi atunci foloseºte expresii
evocarea unui trecut comunist. Dar, dincolo de precum “vreme nasoalã”, “exotic”, “impecabil”
comicul savuros al scenelor narative regizate de “politruc” º.a., care constituie o abatere de la re-
Dan Lungu, prin personajul Emiliei Apostoae se gistrul stilistic asumat. Putem admite ºi o anumitã
dinamizeazã atât incapacitatea desprinderii de un ironie în utilizarea acestor termeni, dar unele con-
trecut în care “Fainã viaþã am mai dus!”, cât ºi texte epice eliminã din start aceastã interpretare.
inaderenþa la o realitate în care acest trecut este Drept care, putem afirma cã Emilia Apostoae e
condamnat. babã comunistã ºi “socioloagã” pe deasupra,
datoritã faptului cã ºtie sã mânuiascã ºi cuvinte pe
care nu avea cum sã le audã în mediul unde a trãit.
Doar atunci când prozatorul scrie din perspectiva
lui nea Mitu, adicã atunci când rosteºte bancuri,
derapajele stilistice sunt minimale sau nu existã
deloc. Þinând cont de aceste observaþii pe text,
putem înainta supoziþia cã lui Dan Lungu nu i se
prea potriveºte sã scrie din perspectiva unui per-
sonaj feminin, în ciuda competenþelor sale socio-
logice.
“Roman cu poantã”, roman aparþinând literaturii
de consum, roman de investigaþie socio-psiholo-
gicã, nicidecum “mare roman”. Dar ºi critica de
morgã a murit. Aºa încât, prin Raiul gãinilor ºi, mai
ales, prin Sînt o babã comunistã, putem vedea în
Dan Lungu un prozator consecvent în proiectele
sale romaneºti, configurând modulaþiile unei
antiliteraturi care, în spaþiul românesc, a devenit
tentacularã, în ciuda reticenþelor manifestate de
criticii care, asemeni Emiliei Apostoae, trãiesc vis-
ceral o nostalgie, ºi anume cea a dispariþei “mare-
lui romancier”.

Marius Conkan
10
E C H I N O X

Dan Sociu - romanul


monocrom
Dan Sociu - Urbancolia
Colecþia “Ego. Prozã”, Polirom, 2008, 200 p.

În categoria poeþilor ºi prozatorilor care încearcã sã


facã un pariu cu naþiunea de cititori se regãseºte,
probabil, poetul ºi prozatorul Dan Sociu asupra
cãruia s-au fãcut mai multe pariuri în mediul literar
românesc. E o cursã lungã în care s-au înscris mai
multe nume, dintre care puþini scriitori vor ieºi
învingãtori, poziþionându-se pe locurile mult
râvnite de pe podium.
Dan Sociu debuteazã ca poet ºi ulterior ca scriitor
de romane cu Urbancolia, carte publicatã în 2008
la editura Polirom în colecþia “Ego. Prozã”. ªi pen-
tru cã se vorbeºte (de) mult despre prozatorii din
noul val, aceºti surferi ai secolului XXI românesc, e
bine de precizat cã traseele pe care le-au ales sunt
diferite, mulþi aflându-se (încã) în cãutarea valului
perfect pe coama cãruia sã facã senzaþie. Dan Sociu
a ales sã scrie prozã, fiind implicat în acest moment
ºi într-un experiment romanesc: un foiletONline,
Complexul Europa scris la 5 mâini (îl gãsiþi pe
bibliofagia.ro) unde a scris deja douã capitole.
Experimentul literar se construieºte ºi la indicaþiile
cititorilor, având drept matrice un schelet trasat în
linii mari de cei cinci scriitori. În ceea ce-l priveºte
pe Dan Sociu, pot fi remarcate minuþiozitatea acor-
datã naraþiunii ºi miza ceva mai mare acordatã
descrierii, precum ºi proiectului creativ în sine.
Dan Sociu mizeazã pe autoficþiune, biografism, cul-
turã vizualã ºi pe metaistorii sau istorii paralele în
care pot fi regãsite zone psihotice - accente care se
regãsesc cu predilecþie în romanul Urbancolia - luat
în colimator în cele ce urmeazã.

Intrarea în web-ul narativ este realizatã printr-un


artificiu, o formã de vertij vizual care propune acce-
sarea lumii ficþionale. Pupilele mãrite denotã în
acest sens irealismul lumii accesate, anunþând fa-
bularea excesivã ºi senzaþiile difuze experimentate
de scriitor ºi preluate mimetic de cititor. Povestea
actantului Dan este simplã: un tânãr de 27 de ani,
frustrat sexual ºi cu probleme de adaptare socialã
trãieºte într-un oraº de provincie, are relaþii adoles-
centine cu Diriga, amândoi ajungând sã-l înºele pe
iubitul ei din Washington: Derrin R. Smith (avatarul
personajului negativ din filmele americane). Dan îºi
gãseºte iubirea (pe Viviana) în finalul romanului,
atestând sec ºi patetic aceastã reuºitã, aºa cum se
întâmplã într-un film hoolywoodian cu happy-end.
Trebuie menþionate aici ºi scrisorile (ficþionale)
redactate pentru Pascal Bruckner, un pretext nara-
tiv prin intermediul cãruia scriitorul încearcã sã-ºi
coaguleze scriitura care rãmâne, în cele din urmã,
doar un conglomerat de secvenþe fantomã ºi per-
sonaje spectrale.
Din nefericirea sau fericirea unora, romanul nu are
prea multe în comun cu naraþiunea în care poþi sã
leneveºti lecturând-o cu plãcere, regãsindu-se, mai
degrabã, în categoria romanelor de 100 de metri
vitezã, scrise într-un stil indirect-libertin. Pentru
inocenþi sau pudici, tema sexualitãþii, limbajul con-
siderat de unii vulgar sau mizerabilismul ar putea
provoca reacþii de respinge, deºi aceastã formulã
rãmâne o variantã de scriiturã utilizatã în exces în
ultimele decenii, ea mai provoacã (încã) suspiciuni.
Existã un alt risc ºi anume acela cã s-ar putea sã
plictiseascã la un moment dat sau sã devinã un
cliºeu ieftin, perfect nefondat.
Din punctul meu (deformat) de vedere, Urbancolia
poate fi citit ºi ca un roman despre un oraº provin-
cial în care tragediile urbane se întâmplã indiferent
de evoluþia, stagnarea sau involuþia personajului
11
E C H I N O X

Dan, un ratat predilect postmodern, construit în Cultul TV ºi cliºeul ºtirilor de la ora 5 (când vizionãm
linia “valorilor nu” ºi a inacþiunii. Sunt menþinute pasiv poveºti provinciale ºi nu numai) ajung sã
acele tragedii urbane sau mituri contemporane provoace o reacþie pavlovioanã în contextul actual
(provincial-româneºti): mama care bea votcã - scriitorul mizeazã pe un realism brut(al) ºi pe
împreunã cu fiul ei, fetiþa al cãrei tatã este ºi tatãl impactul emoþional pe care poveºtile adevãrate,
copilului ei, starea de sfârºealã într-un oraº în care reconstituite sau inventate, îl au.
pânã ºi poveºtile adevãrate (la auzul cãrora Un capitol interesant este cel obligatoriu cu
lãcrimeazã în special femeile) sunt de fapt inven- Amintiri din comunism în care pot fi sesizate o
tate ºi ficþionalizate de la zero. Cât despre Dan, schimbare a tonului ºi o ingenuizare (voitã) a
patetismul este atât de evident ºi voit încât tot ceea perspectivei. Existã ºi o dozã de ironie (“Dar sã ter-
ce poate provoca este un zâmbet complice. min, totuºi, capitolul obligatoriu cu amintiri din
Personajul e suprasolicitat, viaþa ºi memoria acestu- Comunism...”), puþin amarã în ceea ce priveºte
ia sunt “varzã”, aºa cum el însuºi mãrturiseºte. proiecþia necesarã a amintirilor din epoca de aur
Cititorul ar putea descoperi starea urbancolia, o (zonã obligatorie pentru scriitorii sau cineaºtii
maladie bolnãvicioasã care îi macinã ºi îi distruge români din ultimul val). În ochii lui Dan-copilul,
din interior pe cei care sunt prinºi în aceastã zonã comunismul poate fi perceput ºi ca timp luminos
ficþional-crepuscularã. pentru cã familia sa era în formulã completã,
Romanul Urbancolia ar putea avea o receptare po- aceastã voce este însã dublatã de cea a naratorului-
zitivã în strãinãtate, unde istoriile paralele (conspi- matur în care poate fi sesizat tonul critic ºi distant
rative) ar putea provoca un oarecare ecou: prin - per total gravitatea este anulatã sau incompletã.
folosirea personajului anonim implicat în istorie, Tot în acest capitol obligatoriu, Dan îºi continuã
decisiv ºi în acelaºi timp neutru pentru marea isto- epistolele adresate lui Pascal (Bruckner) cãruia îi
rie. Sunt excesiv folosite cliºeele de tip CIA sau povesteºte experienþele personale trãite sub comu-
cliºeul americanilor care invadeazã lumea. În zona nism pentru cã, nu-i aºa, Europa trebuie sã afle.
politicã accesatã, teoriile conspirative creeazã un Romanul este construit într-o artã a fugii în interi-
alt tip de vârtej psihotic al meta-istoriilor posibile, orul cãreia sunt acaparate prea multe mini-istorii
nu probabile. Astfel, sunt oferite alte explicaþii pen- slab dezvoltate sau secvenþe narative trunchiate
tru intrarea României în Uniune, pentru amplasarea într-un roman light care nu reuºeºte sã adune mai
închisorilor CIA pe teritoriul românesc; mai mult, mult de ** (2 stele din 5). Iar domnului Dan Sociu
chiar ºi figura naþionalã - Eminescu - este implicatã îi spunem cã nu ne-a convins, deocamdatã, cã ºtie
în teorii clandestine. Dan aflã ºi Dan spune, dar nu sã gestioneze un proiect romanesc ºi cã aºteptãm
poate face nimic altceva. E suficientã accesarea urmãtor proiect solo sau poate, cine ºtie, un nou
Google pentru... a nu gãsi nimic sau pentru a gãsi volum de poezie (?).
teorii subterane catalogabile drept literaturã fan- Lavinia Rogojinã
tasticã. Nu existã limite, existã doar mai multe lavinia_rogojina@yahoo.com
dimensiuni ºi realitãþi paralele. Ceea ce
este adevãrat oricum nu mai conteazã.
Ceea ce lipseºte (însã) în romanul lui
Dan Sociu este o fixare ºi o dezvoltare a
istoriilor alternative pe care scriitorul
reuºeºte doar sã le inventarieze sumar -
fãrã consistenþã sau forþã, aceste
episoade rãmân neconcludente.
Comparându-l, de pildã, cu un alt Dan
(Brown de aceastã datã) putem sesiza
un mecanism simplu pe care scriitorul
american îl foloseºte: îºi alege o singurã
pistã pe care o urmãreºte, propunând o
lecturã ficþionalã, bazatã însã pe o
formã de make-believe. Din acest punct
de vedere, Dan (Sociu de aceastã datã)
eºueazã cu graþie.
Zona confesivã sau presupus autobi-
ograficã poate fi la rândul sãu urmãritã
de cititor, traiectorie posibilã dacã existã
acest interes. Din nefericirea celor care
se regãsesc în aceastã categorie, infor-
maþiile cu tentã autobiograficã alcãtu-
iesc doar un articol Wikipedia în starea
predilect postmodernã de ciot. Mai
mult, Dan Sociu practicã minarea pro-
priilor texte, printr-o atitudine voit sub-
versivã care ar trebui sã propunã (ºi)
incertitudini, nu doar certitudini (infor-
maþii biografice fiind uºor recognosci-
bile ºi irelevante în cele din urmã). În
Urbancolia , spre exemplu, Dan Sociu
propune o altã variantã de lecturã a
primului sãu volum de poezie (borcane
bine legate, bani pentru încã o sãp-
tãmânã - Junimea, 2002), afirmând cã a
inventat totul: “Delirul controlat din
acele texte putea fi luat foarte uºor
drept poezie autobiograficã” .
Revin la zona micilor tragedii personale
în care se regãsesc personajele mar-
ginale ºi la poveºtile lor care se întâmplã
ºi care nu sunt adevãrate, rãmânând
doar grile ficþionale cu recurenþã exce-
sivã, în mod surprinzãtor, în realitate.
12
E C H I N O X

Poezie ºi prozã.
Nevoi ºi efecte speciale

De ce majoritatea poeþilor buni se îndreaptã, la un


moment dat, cãtre prozã, e întrebarea la care nu
puþini au încercat sã-i rãspundã. ªi chiar dacã
aceastã turnurã e cât se poate de curioasã ori
interesantã, nu-i poþi stabili chiar uºor cauzele, ºi cu
atât mai puþin nu-i poþi atribui o oarecare normã
sau idee recomandabilã care sã mulþumeascã acest
fapt curios. Paradoxal, eºti înclinat sã delimitezi
poetul care a convins prin activitatea lui de orice
scriere de alt gen, ºi prozatorul “de calibru” pe care
nu reuºeºti niciodatã sã þi-l imaginezi scriind altce-
va, dar aproape niciodatã nu vei reuºi sã intuieºti
mãcar câteva nume care se vor transfera în alte
genuri ºi specii literare. Trecerea la prozã a fost mai
mult conjuncturalã pentru poeþii ultimului deceniu,
din moment ce-n volumele lor putea fi reperatã
predilecþia spre grupaj - ca extindere a universului
respectiv ºi ca succedare a ipostazelor lui -, perso-
naje, memorii afective, voci ºi discursuri, suficiente
motive pentru un pariu cu romanul, ºi-n general cu
proza. Aºadar, iatã câteva nume semnificative pen-
tru poezia ultimilor ani care s-au lãsat mai mult sau
mai puþin provocate de prozã: Andra Rotaru,
Cosmin Perþa (care, în 2007, publicã la Cartea
Româneascã volumul de prozã “Întâmplãri la mar-
ginea lumii. Aventurile lui Axinte Abramovici
Papadopulos în pustie”), Rareº Moldovan, Miruna
Vlada, Radu Vancu, George Vasilievici, ºi alþii.
Acesta este ºi cazul lui Dan Sociu care, dupã trei
volume apreciate de poezie (“borcane bine legate,
bani pentru încã o sãptãmânã”, “fratele pãduche”
ºi “cîntece eXcesive”), publicã douã volume de
prozã într-un singur an, 2008. Primul volum de
prozã, intitulat “Urbancolia”, s-a fundamentat pe
ficþionalizarea biografismului dupã reþetã,
potenþatã de un antierou care traverseazã o zonã
aferentã ficþiunii, unde dramatismul suferã de pe
urma alãturãrii unui comic consistent. “Urbancolia”
se ridicã pe schema teoriilor conspiraþioniste în care
un ofiþer american antitero, specializat în tortura
prizonierilor, ajunge în Botoºani împreunã cu o
femeie seducãtoare tocmai la antieroul romanului
unde înfiinþeazã o televiziune ºi un sãptãmânal ce
deruleazã reportaje cu copii orfani dintr-o Moldovã
cuprinsã de mizerie; copiii vor fi exploataþi ca mate-
rial uman pe piaþa neagrã medicalã. În ceea ce
priveºte receptarea romanului “Urbancolia”,
lucrurile au fost destul de simple: o tabãrã era
impresionatã de carte în sine, iar cealaltã tabãrã de
titlul ei, ºi atât.
În “Nevoi speciale” (volum scris la Akademie
Schloss Solitude din Stuttgart, unde autorul a be-
neficiat de o bursã), propria biografie este abor-
datã dintr-un alt unghi ºi transformatã într-o “auto-
biografie fantasmaticã”, dupã cum o numeºte chiar
Dan Sociu. Plecând de la experienþele acumulate la
Schloss Solitude - amoruri, petreceri, plimbãri
solitare, relaþii de scurtã duratã cu rezidenþi sosiþi
din toate colþurile lumii, joint-uri -, autorul îºi viaþã distrusã de alcool, balansându-se între nevoia
exploreazã trecutul: amintiri dintr-o adolescenþã de dragoste ºi autism. Nevoit sã renunþe la alcool
dificilã, cãsnicia ratatã, moartea tatãlui, relaþia dupã ºaisprezece ani de etilism ºi o operaþie de
nereuºitã ºi umilitoare cu socrii, experienþe literare pancreatitã, protagonistul se refugiazã în droguri
ºi întâlnirea cu Viviana. Protagonistul cu numele ºi uºoare, într-un soi de singurã posibilitate elibera-
identitatea socialã a autorului scrie despre sine din toare, ºi folosindu-se de scris pentru a-ºi face
exterior folosindu-se de persoana a III-a, ºi-n scurte ordine în haosul biografic. Inadaptat la lumea
secvenþe, de persoana întâi, perspectivã este realã, protagonistul se observã ca fiind un copil
dinadins folositã: “Încerca sã se priveascã cu ochii mare (“nu mai sunt bãrbatul ei, sunt copilul bolnav,
unui strãin. Ochii cuiva cu un trecut diferit, nãscut pe care îl ceartã sau despre care vorbeºte cu
cu alt sex, crescut în celãlalt capãt al lumii. Cu un duioºie”) în ochii Vivianei, distingându-se o nouã
an în urmã, în cele douã zile nesfîrºite dinainte de perspectivã asupra lui: “Dar ea credea cã beþia fu-
operaþie, încercase sã-ºi izoleze durerea, sã o vadã sese doar o anexã a personalitãþii lui, nu înþelegea
ca pe un obiect strãin ºi interesant, plasat undeva cã beþia fusese chiar el, de neseparat. ªi atunci, cine
între coaste”. Aceste surprinderi ºi notãri nu sunt mai era el acum. Viviana se temea probabil cã în-
precedate de milã sau de compasiune, ci sunt tr-o zi el o sã ajungã la concluzia cã se îndrãgostise
ferme ºi tranºante. Mai mult, antieroul din de ea pentru cã era beat, cã trãise lîngã ea pentru
“Urbancolia” se ilustreazã într-o ipostazã vulnera- cã bea ºi avea nevoie de un fel de mit sentimental,
bilã, decrepitã, dupã un divorþ, având o fetiþã ºi o ca sã nu se simtã un nimeni”.
13
E C H I N O X

Romanul curge fãrã sã dinamizeze “acþiunea”, totul Sobrã, fãrã surprize ºi efecte speciale, accentul scri-
porneºte dintr-un capãt ca ulterior sã se opreascã în iturii cade pe exactitatea detaliilor. “Otravã de
aceeaºi manierã. Portretizãrile personajelor sunt ºoareci”, epilogul cãrþii, scoate în luminã un stil sec,
sumare, sãrace, încât ai impresia cã a avut loc o de gheaþã, controlat cu stricteþe. Ipostazele coº-
“economisire” care funcþioneazã doar în detrimen- mareºti, rupte dintr-o copilãrie înfiorãtoare sunt
tul naraþiunii ºi chiar ºi-a materialului ficþional. De derulate la persoana întâi, între un abator ºi un
înþeles rãmâne cã nu faptele, întâmplãrile sau expe- bloc sufocant, lãsând loc unui spaþiu obsesional
rienþele conteazã/primeazã, ci modul în care aces- care ar putea fi explorat intensiv într-o viitoare
tea ajung interpretate. Astfel, distincþia dintre prozã. Regretabilã este inexistenþa practicii suges-
“Urbancolia” ºi “Nevoi speciale” este reprezentatã tive în acest roman în care îþi rãmâne doar posibili-
de locul creat opþiunilor ºi posibilitãþilor narative ºi tatea interpretãrii evenimentelor ºi-a felului în care
interpretative, loc în care biografia îºi câºtigã un acestea decurg ulterior, cu excepþia epilogului care,
statut plauzibil. în ce mã priveºte, pare a fi piesa de rezistenþã a
volumului sub aspect compoziþional.

Raul Huluban
14
E C H I N O X

Micro-interviu
Pauza de þigarã.
(Micro-) interviu cu scriitorul Filip Florian

Diana Mãrculescu: Domnule Florian, cum vedeþi romanul românesc actual?

Filip Florian: Cred cã trãsãtura principalã, dacã e sã vorbim în mare de


romanul românesc actual, este diversitatea ºi un complex de voci ; de voci
individuale, adicã e prima oarã dupã multã vreme când se iese din acel ritu-
al al generaþiei, ºtiu eu ‚’70, ‘80, ‘90, când se pleacã de la un model estetic D.M.: Legat de romanele dumneavoastrã : existã o
ºi cumva, aproape toþi scriitorii încearcã pe modelul acela. Fireºte, cu vari- ierarhie cumva între ele? Þineþi mai mult la unul în
aþii, cu note personale, dar totuºi încearcã pe niºte criterii estetice comune detrimentul celorlalte?
sã scrie. Cred cã astãzi lucrul ãsta nu mai existã, adicã eu sunt mai degrabã
adeptul formulei de azi, care îþi lasã posibilitatea sã fii exact pe vocea ta ºi F.F.: A mea sentimentalã?
credincios doar ei. Adicã sunt cãrþi foarte bune în tot felul de registre lite-
rare ºi pe tot felul de tonuri ºi cu tot felul de abordãri. De asta a încerca sã-i D.M.: A dumneavoastrã, da.
pui o ºtampilã romanului de azi cred eu cã-i greºit iar cele care s-au pus
deja - cã mizerabilist, cã exces, sã zicem sexual, sau mai ºtiu eu ce aiureli F.F.: Nu cred... recunosc cã am încercat ºi eu sã scor-
din astea - chiar cred cã sunt greºite total. monesc prin mine, aºa sã vãd. Se întâmplã aºa
sezonier parcã sã simt faþã de unul ceva mai mult,
D.M.: Mai mulþi scriitori contemporani au optat pentru proiecte de dimensi- dar sincer, chiar le iubesc foarte mult, probabil în
uni mari, cum sunt, de exemplu, trilogiile. V-aþi gândit sã vã implicaþi ºi feluri diferite, dar nu cred cã unul e mai apropiat...
dumneavoastrã într-un astfel de proiect, sã scrieþi o trilogie, sau un ciclu
romanesc? D.M.: Probabil depinde ºi de momentul la care a
fost scris...
F.F.: Nu, nu m-am gândit... ªi nici nu cred cã aº putea, eu, personal. Simt cã
pe mine mã consumã atât de mult o temã - prin temã înþelegând subiect, ºi F.F.: Da, deja eu nu mai pot privi strict ca pe o carte,
toatã cartea luatã în ansamblul ei - adicã în aºa fel încât a o duce mai eu o privesc ca pe o bucatã de timp de fapt din
departe cred cã s-ar transforma din bucuria scrisului ºi din pasiunea aia viaþa mea. Anii în care am scris cartea X, anii în care
nemaipomenitã într-o corvoadã. Asta pentru mine unul ; eu realmente fizic am scris cartea Y ºi-atunci eu de fapt nu mai pot
resimt asta. Spre exemplu sã continui, sã zicem, Zilele regelui pe încã un privi cât de cât obiectiv cartea în sine; îmi privesc
plaier de vreo cinºpe-douãzeci de ani, chiar n-aº face nici bãtut. La fel am halta aia de viaþã în care s-a petrecut. ªi-atunci
fost întrebat ºi eu ºi fratele meu - de ce nu mergeþi mai departe cu Bãiuþeii. chiar nu reuºesc, sincer, aº vrea sã spun da, ãla îmi
Bun, se terminã cum voi plecaþi din cartierul Drumul Taberei; continuaþi de place mai mult, dar aº minþi...
acolo încã... Nu mai vãd sensul, adicã eu unul, repet, nu spun, cã alþi
oameni au alt tip de aºezare ºi poate pe ei îi atrage asta, deci pot vorbi D.M.: Legat de selecþie, mai ales cã în cronicile la
strict despre cum vãd eu lucrurile. Zilele regelui s-a speculat enorm pe baza acestui
fapt, de ce tocmai povestea de dragoste dintre
D.M.: Dar în ceea ce priveºte ce s-a scris în sensul acesta - vi se pare cã Sigfried ºi Manastamirflorinda?
rezistã un astfel de proiect, sau vi se pare mai degrabã un eºec? Credeþi cã
mai prinde la publicul contemporan aºa ceva? F.F.: Cred cã în primul rând þine de nevoia mea de a
lãsa loc bucãþii ãsteia nevãzute care cred eu cã e
F.F.: Depinde cum priveºti lucrurile. Eu admir proiectele respectate aºa cu peste tot pe lângã noi, ºi în orice încãpere, ºi în
sfinþenie de autori. ªi dacã autorul e preocupat de reacþiile publicului aº orice oraº, ºi în orice anotimp ºi aºa mai departe.
zice cã-i un pic mai grav. Adicã el trebuie sã fie preocupat de proiectul lui, Nu ºtiu, îi pot spune oricum, lume magicã, lume
dacã realmente are o aprindere aºa, totalã pentru lucrul ãla, cred eu cã ar fi nevãzutã, lume nu ºtiu cum, energii de nu ºtiu care,
o mare eroare sã îl abandoneze doar pentru cã, sã zicem, nu e momentul deci chiar nu vreau sã-i dau un nume, dar sunt con-
sau nu e modã. Chiar nu pot sã îmi dau seama, dar în primul rând conteazã vins de existenta acestor chestii pe care nu le per-
cum e scrisã cartea, cã una e sã vorbim, sã zicem despre ciclul lui Faulkner cepem imediat, nici cu ochii, nici cu altceva. ªi din
ºi unde rezistã totul ºi poþi citi totul cu plãcere ºi alta e sã vorbeºti de nu punctul ãsta de vedere cred cã ar fi, pentru mine
ºtiu ce grafoman care va scrie optzeci ºi unu de romane în serie din marele adicã, la felul în care vãd eu lumea, ar fi o lume
ciclu “Eternitatea nu moare” sau ºtiu eu ce aiurealã din asta. Deci conteazã ciuntitã, dacã nu aº lãsa loc ºi câte unei mici
cartea în sine, despre ce vorbim. De exemplu, ceea ce a fãcut Mircea bucãþele din astea, pur ºi simplu de dincolo de reali-
Cãrtãrescu, dincolo de efortul lui... uriaº bãnuiesc cã trebuie sã fi fost, ºi de tatea asta pipãibilã. În cartea asta, asta-i bucãþica
consumul uriaº, e un lucru întreg; dacã el aºa l-a vazut ºi aºa l-a vrut mi s-ar cu pricina.
fi pãrut greºit din partea lui sã renunþe la mijloc sau pe parcurs. Mi se pare
absolut admirabil cã a putut sã se ducã pânã la sfârºit. D.M.: Vã mulþumesc.
15
E C H I N O X

DIVERSE

Mai sus trebuia fãcutã o parantezã. Dacã n-ar conta


decât rentabiliatea, un post ca TVR Cultural ar fi trebuit

Cum se citeºte încã din stadiul uterin sã fie paraºutat în mormânt. Unu
la mânã, dacã tot am ajuns aici. Doi la mânã, canalul
respectiv nu se poate lãuda cu prea multe producþii

la tembelizor1 destinate literaturii; dacã facem abstracþie de remarca-


bilul “Înapoi la argument”, unde Horia Roman
Patapievici atacã diverse domenii, existã o singurã emi-
siune pur literarã, ºi anume “Istoria literaturii române
contemporane”. Pe scurt, aºezându-ºi graþiosul bust
într-un scãunel þuguiat, Alex ªtefânescu ne delecteazã
cu pasaje din istoria lui, pe cât de ilustratã, pe atât de
Evacuate din grilã sau surprinzãtor de longevive, ratatã; urmãrindu-l, te întrebi cum poate susþine firava
degajate sau deprimante, relativ numeroasele mãsuþã de sticlã monumentalul opuscul. Oricum, sã nu
producþii TV destinate fenomenului literar meritã fim prea maliþioºi deocamdatã, sã reþinem doar cã
mãcar un gram de consideraþie. Mã voi opri la “talkshow-ul ar trebui definit ca emisiune TV în care
cele mai satisfãcãtoare - fie muribunde, fie apare Andrei Pleºu”, sau cã prozatorul cutare scria cãrþi
defuncte cu totul. Închisã cu lacãt pe motiv de care nu se remarcã prin talent literar. Ce-i drept, în lipsa
raiting ultrascãzut, emisiunea “Lumea citeºte”, valorii scriitorilor, aºteptãm în continuare cãrþi talen-
realizatã de Ioan T. Morar, în care un literat ºi o tate. Cu toþii.
figurã ceva mai cunoscutã glosau pe marginea Lãudatã de mulþi, urmãritã duminicã de duminicã sau
unei cãrþi, s-a vãzut înviatã din propria cenuºã, cu trecutã nonºalant cu vederea, “Parte de carte” face toþi
altã hainã ºi alt moderator. Astfel, cu destul de banii graþie moderatorului, care tabãrã pe noi ºi ne
mare tam-tam, în octombrie 2008 se lansa cazeazã pe gratis într-o tot mai neîncãpãtoare, crede,
“Citeºte ºi dã mai departe!”, talk-show cultural2 tabãrã de lecturã. Contrar unor presupoziþii leneºe,
moderat de Marius Chivu luni seara pe TVR1. plictisul poate fi grozav când invitaþii par cã nu s-au sin-
Dacã n-aþi aflat încã, ni se propuneau multe: chisit nici mãcar sã rãsfoiascã volumul recomandat, o
relaxare de bun gust în pofida desfãºurãtorului carte frecvent irelevantã, dislocând foarte multã publi-
alert; cãrþi discutate ºi disputate la modul amical, citate gratuitã, foarte mult pro (doar suntem pe Pro TV)
actuale, proaspete, mereu provocatoare (de la ºi prea puþin contra; sau, pentru conformitate, foarte
Rãcani, pifani ºi veterani. Cum mi-am petrecut multã toleranþã cristi-anã.3
armata, volum coordonat de Radu Paraschivescu, Voi încheia cu fi-fi-friºca din vârful ci-cireºii de pe ttort.
pânã la Generaþia X, de Douglas Coupland); invi- Noi, românii, avem (nevoie de) oameni care sã
taþi mai mult fãrã legãturã cu scrisul, oameni ne-aducã leafa ºi facturile, ziarele de scandal ºi revistele
care, surprizã, mai ºi citesc uneori; pânã la urmã, literare, botezul sau, de ce nu, ploaia. Dar avem,
rãmânea de vãzut cât va rezista pe TVR1 pânã sã sãrãcuþii de noi, nevoie ºi de oameni puþin mai altfel.
fie teleportatã pe TVR Cultural sau pe nãsãlie. Cã Dan C. Mihãilescu, omul care aduce cartea pe Pro TV,
veni vorba, producþia tot în time out a rãmas, matinal, simpatic, împiedicat ºi limbut, luat la miºto de
dupã nici mãcar opt ediþii... Pe de altã parte, toc- cârcotaºi pentru suculentele sale bâlbe, ce fac deliciul
mai datoritã presiunii exercitate de audienþã porþiei zilnice de criticã la minut, rãmâne punctul de
nivelul emisiunii lãsa de dorit, fãrã sã consider cã reper în domeniul atât de heteroclit al emisiunilor TV
- la TVR, cel puþin - s-ar putea cumva mai bine; dedicate cãrþii. Considerat inclusiv de Nicolae
pentru cã, fãcând abstracþie de prestanþa lui Manolescu drept cel mai bun cronicar literar al momen-
Marius Chivu, care modera ca la carte, se re- tului4, tocmai datoritã melanjului de seriozitate ºi
simþea ceva superficial, kitschos, oarecum stân- telegenie, carismaticul prezentator meritã toatã consi-
gaci. Trebuie sã recunoaºtem: e foarte greu sã fii deraþia noastrã. Nu spun mai multe. Dan C. Mihãilescu
cãrturar la tembelizor! Apoi, concursurile erau în trebuie savurat integral, atâta cât e, cu ceaºca de cafea
primul rând pentru cei din jurul mesei, puºi sã pe marginea patului.
ghiceascã preþul cãrþilor oferite (mãcar de-ar fi Cu toatã doza de facilitate ºi lejeritate pe care-o pre-
fost autorul sau numãrul de pagini), anchetele supun ºi propun, aceste producþii sunt o necesitate ºi
erau adesea insipide, cu respondenþi ridicoli, iar trebuie menþinute; chiar dacã mai devreme sau mai
ca decor, în afarã de publicul aplaudac la târziu vor sfârºi prin a falimenta. Mereu vor exista visã-
comandã ca rânjiþii din sitcom-uri, în spatele tori care s-o ia de la capãt.
gazdei tronau cele mai comerciale coperte de la
Humanitas. Fireºte, ni se propuneau lecturi fãrã Laurenþiu Malomfãlean
fasoane, de ºuetã literarã, de ºedinþã foto cu
cãrþulia la purtãtor. În plus, cartea propusã dia- 1 Acest articol trebuia sã facã parte din dosarul numãrului prece-

logului rãmânea simplu pretext, funcþionând dent al revistei noastre, dedicat problematicii mai largi a lecturii; ne
madlenic atât pentru personajele din platou, care cerem scuze pentru defazajul temporal (n. red.);
2 Construcþie curat oximoronicã, trasã rãu de pãr. Cultura nu se
deraiau pe panta unor discuþii colaterale, dar
poate reduce la vorbãrie. Nici mãcar cooltura.
delicioase, cât ºi pentru persoanele din faþa mo-
3 Între timp, Cristian Tabãrã a devenit amfitrionul emisiunii “Ca la
nitorului, care comutau pe Realitatea TV. Toate ca
carte”, o nouã producþie a Televiziunii Române începând cu data de
toate, cert e cã - vorba unui blogger - “merita[u] si 25 octombrie 2009 (difuzãri: TVR1, duminicã, ora 10:40, reluare
cartile 40 de minute pe saptamina, la postul national”. TVR Cultural, joi, ora 17);
4 Conform site-ului personal, www.dancmihailescu.ro.
16
E C H I N O X

(De) ce (mai) citim? Însã în acest moment intervine ºi faza a doua a


lecturilor glossy care, pe-alocuri, ajunge sã fie

(about glossy stuff) chiar mai periculoasã decât aceea a elucubraþiilor


lingvistice mai sus menþionate. Pentru cã trecând
de primul nivel - acela al rezumatului ºcolãresc în
Genul de lecturã practicat aproape în exclu- care se schiþeazã în cuvinte puþine povestea lui K
sivitate prin revistele glossy s-ar putea clasa, ºi Q - sãrind de-a dreptul peste aceastã etapã, lec-
fãrã niciun efort, pe latura reducþionistã a tura se aºazã confortabil în zona statisticii. Iar
lui despre. Adicã pe o laturã ce nu are în dacã nu mai avem de-a face cu fabula, atunci
vedere decât despre ce este vorba, apoi, cât avem cu siguranþã de-a face (deºi prin nimic mai
vorbeºte acea carte despre realitate ºi relevant) cu rating-ul. O numim încã generic lec-
despre mine (un eu-cititor de duminicã care turã, dar ceea ce se aratã e mai degrabã o
încã încearcã sã se descopere prin lite- googleomanie, o ahtiere dupã descoperirea (din
raturã/ºi, nu de puþine ori, prin maculaturã) nou! a) picanteriilor ieftine, a diferitelor clasa-
ºi, cum era deja de aºteptat, urmãrind cu mente (ºi mã întreb aici, la fel de naiv ºi de retoric,
înfrigurare care este acþiunea/intriga/(cu de când valoarea unei cãrþi a ajuns sã fie conferitã
chiu cu vai) povestea. Într-o primã fazã, de numãrul de cititori?), a cancanului ºi a anec-
atât. Aici argumentele ar curge însã de dotei. Fireºte, cartea înceteazã sã mai ocupe un
partea lor, pentru cã orice revistã glossy loc în prim-plan. Ea devine un fel de obiect secund
vrea sã le ofere o mostrã culturalã cititorilor, - e suficient sã îi ºtii titlul, sã ºtii cã e la modã ºi de
sã le faciliteze alegerile - doar literatura nu “bon-ton” sã îl pronunþi în societate - important
este numai pentru iniþiaþi -, sã le contureze devenind exclusiv autorul. ªi de fapt, nici mãcar
o “identitate” (trendy ar trebui adãugat), autorul, el fiind la rândul sãu redus de-acum fie la
prin urmare rezumatul unei cãrþi, douã un eu social (desfigurat ºi re-personalizat în
vorbe despre scriitor ºi câteva detalii picant- funcþie de trendul momentului), fie la un nume
debiloide cu privire la fabulã devin înscris undeva într-un top ce, horribile dictu, “dã
momeala idealã. Bun, însã dacã intenþia se bine”. Iar concluzia ce reiese de aici, ºi oricât de
aflã undeva între o strategie de marketing ºi tristã s-ar arãta, este cã revistele glossy nici mãcar
una ce vizeazã un soi de “coolturalizare”, nu mai citesc.
care va fi funcþia unor expresii de tipul : [O parantezã] :
[despre actul de a scrie] “femeia asta o face Desigur cã excepþiile existã : puþine la numãr, dar
în primul rând cu sufletul ºi abia apoi cu semnificative. Însã chiar ºi aºa, ele sunt insufi-
pana (recte tastatura)” sau, puþin mai cize- ciente pentru a salva “zona glossy” de la naufra-
lat, “o carte puternicã, violentã ºi emoþio- giu. ªi asta pentru cã, departe de a rãmâne
nantã, care te zdruncinã ca o palmã primitã focusate pe o direcþie ce propulseazã percepþia
din plin peste obraz”? Aici trebuie sã superficialã a textului literar, tipicã spaþiului în care
recunosc (deºi nu fãrã un oarecare regret) se aflã, acestea îºi formuleazã propriul lor discurs,
faptul cã încã nu am întâlnit cartea uman- îºi pun în aplicare propria lor opticã ºi propriile
izatã care sã îºi ia la pocealã cititorul în strategii de lecturã. ªi (probabil, tocmai de aceea)
momentul în care îi întrevede ignoranþa; configurarea lor se va face în continuare sub
mi-aº dori, însã, mult de tot o astfel de forma unor cazuri izolate, a unor detalii ce þin nu
revoltã a cãrþilor împotriva recenzenþilor de revistele glossy (sau, cu atât mai puþin, de
care le atribuie asemenea însuºiri ºi, mai nivelul lor cultural), ci, insular, de individualitatea
ales, care au acces la un public atât de unui Marius Chivu, Ovidiu ªimonca, sau Alex. Leo
numeros. ªerban. [sfârºitul parantezei]
Ceea ce va trebui sã rãmânã, aºadar, în final (adicã
dupã ce vom fi curãþat decorul de “pene”, “intrigi
muºcãtoare” ºi alte formulãri excesiv colorate) va
fi necesitatea unei lecturi propriu-zise, a unei lec-
turi ferite de orice fel de recomandare intruzivã ºi
de orice prejudecatã, a unei lecturi efectuate chiar
ºi numai pentru motivul de a nu trãi mai departe
cu impresia cã Anna Karenina este un roman
despre “o femeie cãlcatã de un tren”.

Diana Mãrculescu
17
E C H I N O X

Rolul internetului în promovarea tinerei literaturi.


Perspective e-volutive

Avertismentele care sondeazã terenurile utopice


ale profesionalismului opus dilentantismului al
cãrui exemplu îl întrupeazã aceste promoþii
“rãtãcite” de pseudo-scriitori sunt, în orice caz,
privite cu indiferenþã. Se scrie mult, iar literatura
de sertar este condamnatã la dispariþie ºi suferã o
reconversie paradoxalã, vãzându-se transformatã
în literaturã instant, în world wide web. În buna
tradiþie postmodernã, ceva este cu atât mai lesne
condamnabil la aplatizare, la uniformizare, cu cât Autoreferenþialitatea fiind unul dintre ingredientele de bazã care
se vede exhibat mai des ºi cu o frecvenþã mai justificã aderenþa noii poezii la un set de exigenþe autenticiste, este
mare. Internetul este mediul de difuzare ideal firesc ca elemente asociate cyberspaceului sã îºi gãseascã locul în
pentru orice autor care vrea fie sã îºi protejeze fie imaginarul hiperonest al tinerei generaþii. Aceastã sinceritate la
statutul cvasi-amatoricesc, anonimatul, fie sã îºi limita exhibiþionismului se simte cel mai confortabil în zone de
satisfacã nevoia de un public dotat cu instrumen- indeterminare, în lumina perfidã a unor reflectoare care
tar critic minimal sau având, cel puþin, compe- proiecteazã pe ecrane mari, vizibile din orice unghi, personajul
tenþa de a formula opinii relevante mãcar la nivel confesor de pe scenã. De aceea, avem de-a face cu o sinceritate
statistic. Dincolo de dezavantajele decurgând din trucatã, simulatã, pãrând mai realã pe mãsurã ce infuzeazã cu o
statutul incert al auctorialitãþii care se vede, subit, dozã de afectare de sorginte beatnicã autenticitatea-paravan la
pusã sub semnul simulacrului ºi al contestabilitãþii care face apel. Ea trece astfel drept unul dintre condimentele care
(problema clonelor în liberã circulaþie pe por- fac ca poezia douãmiistã sã parã, uneori, insidioasã ºi nedigerabilã,
talurile literare a constituit una din temele cen- condensând, totodatã, atitudinea definitivã care marcheazã rup-
trale dezbãtute la Colocviul Tinerilor Scriitori din tura cu formele liricii, forþat zicând, ante-douãmiiste. Ion Pop o
acest an), este o realitate din ce în ce mai preg- pune pe seama consecinþelor sociale ale momentului 1989ii.
nantã, indicând mutarea centrelor poeziei pe Atunci când nu e scuzatã de condiþii extraliterare, sinceritatea este
internet: mulþi dintre tinerii autori incluºi în investitã cu valenþele pozitive asociate necesitãþii delimitãrii justifi-
canoanele provizorii ale vremii ºi-au fãcut intrarea cate a generaþiei actuale de cele premergãtoare. Ne putem referi,
în spaþiul literaturii de mainstream arzând sau în baza acestei particularitãþi, la un douãmiism dezvoltat în sânul
eludând complet etapele cenacliere/de atelier/ unor cenacluri precum “Euridice” al lui Marin Mincu, unul dintre
debutul revuistic, postându-ºi textele pe siteuri principalii promotori ai noului val de poeþi care au debutat în jurul
precum www.clubliterar.ro sau www.hyperlite- anului 2000, ºi de un adstrat format din mai tinerii “hackeri”, care
ratura.reea.net (le nominalizez pe acestea întâi ºi-au fãcut întâi cunoscute textele în medii virtuale, unii dintre ei
întrucât ele nu abandoneazã total ideea unei mi- alegând varianta tradiþionalã a publicãrii “pe hârtie”, alþii conti-
nime selecþii a celor care îºi manifestã intenþia de nuând demersul dezvoltãrii a ceea ce literatura occidentalã ºi-a
a face parte din aceste comunitãþi virtuale, asig- asumat ºi a asimilat ca o subramificaþie ingenioasã a literaturii:
urând astfel un bonus de feedback ºi, probabil, poezia digitalã, hypertextul, video-poemele, indiferenþi la ºansa pe
chiar un bilet de intrare în rândul ºi culisele “ge- care le-ar oferi-o vizibilitatea editorialã, tendinþa versatilitãþii for-
neraþiei” ) sau www.poezie.ro, site permiþând male a obiectului artistic ºi mãrginirea pe care acesta o resimte în
accesul oricui ºi funcþionând în baza unui regula- parametrii “textului tipãrit într-o carte” fiind întâmpinatã fie cu
ment similar celor promovate de corporaþiile cu suspiciunea cu care Alexandru Matei postuleazã cã “estetica limba-
structurã piramidalã. Potenþialitatea lucrului pro- jului articulat nu poate fi ajunsã prin upgradãri tehnice”, fie cu
gresiv pe text, în funcþie de opiniile ºi sugestiile luciditatea situãrii de partea “vastului ºi aparent nesfârºitul terito-
exprimate în acest sens de cãtre ceilalþi membri ai riu al subiectelor posibile”iii prin care publicul poate fi sedus, nicio-
comunitãþii virtuale, face din eficacitatea rolului datã însã cu real entuziasm. Pluteºte ºi deasupra acestui fenomen
formator al acestor medii o formã de drog. ceva din angoasa stârnitã de disputele pro ºi contra blogurilor
Nevoia de a scrie devine direct proporþionalã cu care, spun sociologii, devin o alternativã facilã a literaturii
nevoia de a împãrtãºi rezultatul acestui proces “tipãrite” ºi a cãror proliferare face, în cele din urmã, toatã discuþia
care sfârºeºte sã fie creator ºi devine, pur ºi sim- irelevantã. Se problematizeazã însã ºi mutaþiile pe care le suferã
plu, “tehnologic”. “Aici,” scrie Lucia Simona actul lecturii în acest context. La întrebarea “cum se citeºte, de
Dinescui, “se aflã o mare fermentaþie de viscere fapt, pe internet?” fiecare dintre termenii “superficial”, “selectiv”,
culturale ºi multe scântei de sinapse în eforturile “solipsist”, “neprofesionist”, “dezinteresat”, “capricios” ar putea
de creaþie, dar, pentru cã lucrurile sunt mereu în constitui un rãspuns “standard”, extras din grila de prejudecãþi for-
progres în aceste medii, poþi cu greu sã fixezi o mulate cu privire la tot ceea ce implicã activitãþile subordonate,
coordonatã sau sã stabileºti o axiologie.” Dincolo, într-un fel sau altul, cyberspaþiului. Fãcând apel la valorile, pe drept
însã, de consecinþele dystopice ale acestei inflaþii sau pe nedrept “citite” în negativ, ale obþinerii de informaþie
grafomane, noua poezie, promovând spiritul de instant, omiþându-se “eficientizarea” accesului la aceasta în
frondã în þinute neo-grunge, post-punk, cyber- favoarea marºãrii pe dimensiunea superficialã/comercialã pe care
punk, goth, underground, atacând canoanele ºi aceasta o capãtã, în virtutea faptului cã mediul de propagare al
detabuizând zone tematice ºi limbaje care se unui text l-ar contamina pe acesta cu ceva din specificul sãu, sunt
vedeau, în literatura decadelor anterioare, în per- uitate câteva dintre aspectele care fac lectura pe internet o între-
manenþã eufemizate ºi/sau cenzurate, îºi aproprie prindere cel puþin rezonabilã. Totuºi, dacã gãsim de cuviinþã sã
ceva din interfaþa care o autentificã. Se poate facem o concesie “balastului”, mult ºi deranjant, pentru cineva al
vorbi, deci, despre o relaþie simbioticã între me- cãrui ochi nu e versat în arta slalomurilor printre maldãrele de li-
diul de difuzare a acestor texte ºi tematica lor, iar teraturã proastã în cãutarea unor surprize interesante, dacã nu
acest fenomen meritã atenþia exegeþilor preocu- chiar revelatorii, ºi sã îl scoatem, pe motive de redundanþã, din
paþi, încã, de gâlceava generaþionistã ale cãrei ecuaþia tratãrii problematicii cluburilor literare de pe net, putem
ezitãri ºi patetisme critificþionale le-am îndosariat schiþa liniile principale care demarcheazã teritoriul lecturii on-line,
anterior. detaºând-o de modalitãþile tradiþionale de performare a ei.
18
E C H I N O X

Cu riscul de a fi redundantã, sublinez faptul cã expansiunea generaþiei douãmiiste


datoreazã mult mijloacelor internautice. Dincolo de un istoric în permanenþã situ-
at sub semnul unei întrebãri câteodatã retorice, alteori pur ºi simplu maliþioase,
generatoare de polemici adiacente lipsite de finalitate (dupã cum remarcam ante-
rior, siteuri precum poezie.ro ºi clubliterar.com, promovând o politicã antagonistã
ºi-au disputat, multã vreme ºi în contexte mai mult sau mai puþin colocviale,
“supremaþia” pe piaþa fictivã/ficþionalã a world wide webului), posibilitatea de a
scrie, de a fi citit ºi de a primi feedback în timp real, pe internet, a constituit ºi con-
stituie, în ciuda scãderii cotelor entziasmului “de la început” (din primii ani 2000),
o revigorare a sensului lecturii. Este de netãgãduit ºi unanim acceptat, cel puþin în
rândul celor care au “apelat” la serviciile www pentru promovarea unor medii în
mãsurã sã ofere alternativa unui atelier/cenaclu, cã spaþiile virtuale au contribuit la
injectarea cu un plus de vitalitate a literaturii sau tentativei de literaturã care, alt-
fel, ar fi fost supusã unui fel de maladie a autosuficienþei. Se pune, în acest con-
text, problema “dependenþei” de lectori ziºi necreditabili, crash dummies dotaþi cu
abilitatea de a formula opinii care sã coaguleze o idee despre raportul cereri-oferte
pe piaþa beletristicii autohtone. Este aºadar, lesne de semnalat transferul dezide-
ratului de a satisface gusturile unor instanþe legitimatoare asupra nevoii de a
mulþumi un public pe care criteriile tradiþionale de asigurare ºi afirmare a “garanþiei
calitãþii” tinde sã îl plaseze undeva într-un fundal ambiguu (între “potenþiali” citi-
tori ºi cititori “imposibili”- aceasta în condiþiile promovãrii de care s-ar putea bucu-
ra un autor care nu cunoaºte interzona dintre difuzarea a ceea ce scrie într-un cerc
restrâns ºi publicarea acestor producþii, echivalând, de multe ori, cu intrarea sub
auspiciile altui cerc vicios, aproape la fel de restrâns). Totodatã, actul lecturii, pe
internet, este reinvestit cu atributele sale de “entertainment”, ieºind din tiparele
imperativelor prost înþelese ºi, uneori, foarte prost gestionate ale “aprofundãrii”
textului. Avantajele ar fi accesul la o gamã de reacþii obþinute, în alte condiþii,
trunchiat sau doar intuite, precum ºi posibilitatea “contorizãrii” acestor aprobãri ºi
dezaprobãri niciodatã eufemistice, accesul la o onestitate brutalã în trivialitatea
instantaneitãþii ei. Lãsând la o parte orice tentativã de deconstruire a acestui micro-
panoptic de promisiuni pentru o lume virtualã mai bunã, cu mizã detractoare a
resemantizãrii acestui spaþiu într-o direcþie atipicã, contravenind cliºeului opoziþiei
“bibliotecã-internet”, infestând suficiente studii sociologice mai mult sau mai puþin
amatoriceºti, este fascinantã, totuºi, capacitatea mijloacelor acestora speciale de a
rearanja datele clasice ale performãrii lecturii. Astfel, internetul devine o materie
primã ofertantã în sensul dezvoltãrii poeticii hypertextuale, nu în sensul lui
Genette, ci în sensul construirii unor texte pe bazã de hyperlinkuri. Realitatea aces-
tora are avantajul de a fi controlabilã, noncontradictorie, evidentã, cititorul
obþinând nu doar un text pe care trebuie sã îl decodifice, ci ºi un set de indicii
reconfortabile. Valorizarea “pozitivã” a reorientãrii spre bibliotecile virtuale are în
vedere ºi capacitatea de revitalizare prin resursele aparent inepuizabile ale perspec-
tivelor pe care le impune conceptul de hypertext a unor subiecte sau domenii
intrate sub incidenþa cliºeelor, considerate, în procedeele standard de discutare a
lor, ca fiind fastidioase, prãfuite, inofertante. Ar fi de amintit, în principal, la ediþii
ale unor studii de antropologie (Cultures In Webs: Working in Hypermedia With
The Documentary Image a lui Roderick Coover, o încercare de a stabili noi puncte
de convergenþã între domenii ca filmul documentar, fotografia), filozofie (Socrates
in the Labyrinth: Hypertext, Argument, Philosophy a lui David Kolb, Fragments of
the Dionysian Body a lui Eric Steinhard, care regândeºte sistemul filozofic al lui
Nietzsche, bazat pe concepte definite implicit, respectiv pe metafore ºi imagini,
fiecare depinzând de multiple alte concepte, într-o formulã hypertextualã, bazatã
pe referinþe culturale conexe, demonstrând în acest mod cã o atare abordare este
idealã pentru a contura ºi a conferi coeziune datelor esenþiale ale filozofiei
nietzscheniene) sau criticã literarã (“Unreal City: A Hypertextual Guide to T. S.
Eliot’s The Waste Land”, în care Christiane Paul realizeazã, cu ajutorul mijloacelor
multimedia ºi a hyperlinkurilor, un posibil ghid de interpretare a poemului The
Waste Land ºi un portret stratificat al lui T.S. Eliot având în vedere contextul cultu-
ral ºi social în care acesta a scris ºi a trãit, The Dickens’ Web, un domeniu virtual,
extensibil ºi adaptabil, bazat pe ideea de coerenþã a lumii fictive în romanele lui
Dickens, creat ºi editat de George P. Landow). Desigur, ºi aici se ridicã o problemã
pe care o formuleazã Baudrillard în “Cuvinte de acces”: constituie oare virtualul, ºi,
extrapolând, lectura în virtual, o formã de dispariþie? Oare literatura de internet
este o alegere deliberatã a literaturii de a se perpetua într-o specie artificialã, dar
mai performantã, mai peraþionalã? Deocamdatã, cele douã “rase” coexistã în mod
paºnic, într-o formulã neataºatã niciunui sistem de tensiuni riguros alcãtuit, într-un
fel de simbiozã al cãrei eºec, deºi imposibil de prevãzut punctual, pare sã fie înscris
într-un cod genetic obligatoriu al evoluþiei fireºti a unei atare competiþii subsidiare.
Fãrã îndoialã însã cã mitul borgesian al paradisului-bibliotecã, la fel ca ºi
patternurile deja consumate ale secolului XX (psihanaliza, de pildã) al cãror limbaj
furnizeazã în continuare cliºee ºi care impun încã un vocabular ce oferã expe-
rienþelor pe care le trãim modelul posibil al semnificaþiei lor, nu va supravieþui ata-
cului “clonelor” ºi “avatarurilor”.
Olga ªtefan

i Dinescu, Lucia Simona, “Imagini virtuale. (In)utilitatea analizei virtualului”, în Observator Cultural,
Nr. 412, februarie, 2008
ii “Era de aºteptat ca scrisul sub constrângere, oricât de frecvent ºi substanþial transgresat de talen-
tele autentice ºi înzestrate etic, sã profite de aceste eliberãri, în sensul mizei pe autenticitate, pe o sin-
ceritate necenzuratã, cu defulãri inevitabil tumultuoase, adesea excesive, de “plan primar”, atât la
nivelul trãirii (“realism” brutal al universului... imaginar, notaþie a faptului imediat, exterior sau acut
biografic, refuzul “poetizãrii”), cât ºi al expresiei sale verbale.”
iii Andrei Simuþ, “Splendoarea ºi nefericirile generaþiei 2000”, în Vatra, Nr. 3/2009
19
E C H I N O X

Seducãtorul din Bombay sau despre cum era


sã NU mai ajungem la Salman Rushdie

Nu demult primeam un email de la editura Polirom care, pe “în vânzare” niºte invitaþii (care, de fapt, nu costau nimic
lângã tipicele oferte ºi promoþii, dar care la nici zece minute dupã ce s-a deschis casa de
anunþa un eveniment mai neobiºnuit: Salman Rushdie la bilete se epuizaserã). Dupã aproape douã ore de aºteptare
Bucureºti, pe 24 ºi 25 noiembrie. Nevenindu-mi sã cred, primul (în care am trecut prin tot felul de stãri, ultima fiind o
impuls a fost acela de a cãuta pe Google ceva (orice) despre sãnãtoasã resemnare), am reuºit sã intrãm ºi, dupã ce am
eveniment, bilete, organizare. Negãsind mare lucru am decis trecut de detectorul de metale, am prins chiar niºte locuri
cã cel mai sigur era sã caut chiar pe siteul locaþiei unde avea foarte bune pe scãrile de la balcon. Dupã ce a început sã
sã aibã loc conferinþa din 24 - teatrul Odeon. Din câte se pãrea vorbeascã Salman Rushdie, am pãtruns efectiv într-o altã
intrarea era liberã, lucru uimitor având în vedere importanþa lume, una în care nu mai contau frigul ºi aºteptarea ºi
evenimentului. Am trimis chiar ºi un mail celor de la Odeon, nervii, sau teribila organizare a conferinþei ºi nici mãcar
doar ca sã mã asigur, iar câteva zile mai târziu rãspunsul lor prostiile debitate de cãtre moderator. Am mai simþit acest
mi-a confirmat ceea ce deja gãsisem ºi pe internet. Undã verde gen de fascinaþie doar în prezenþa unor oameni care, pe
deci, din toate punctele de vedere. De câþiva ani încoace parcã lângã faptul cã erau incredibil de talentaþi, erau ºi foarte
am instituit o nouã tradiþie ºi anume aceea de a porni, cel pasionaþi de ceea ce fãceau (Bucureºti 2006: Evgeni
puþin o datã pe an, într-un safari palpitant (ºi nu lipsit de peri- Plushenko, Bucureºti 2008: Orhan Pamuk, Antonio
cole) prin Capitalã, la vânãtoare de conferinþe sau evenimente Tabucchi). Conferinþa a fost interactivã ºi multe din
culturale. Iar anul acesta parcã gãsisem peºtiºorul de aur: lucrurile noi pe care le-am aflat despre autorul britanic,
venirea lui Salman Rushdie coincidea cu centenarul lui Eugen le-am aflat datoritã întrebãrilor din public, la care acesta a
Ionescu ºi cu târgul de carte Gaudeamus. Am pornit deci rãspuns în stilul sãu caracteristic. Cred cã mai presus de
împreunã cu o prietenã, incredibil de entuziasmate ºi de pline orice altceva, Salman Rushdie este un personaj profund
de speranþe, spre minunata noastrã Capitalã (ºi o spun chiar marcat de o calitate destul de rarã (mai nou): simþul
din suflet, frumos oraº...). Nu mai departe de Gara de Nord umorului. De fapt, definindu-ºi scriitura spunea cã, în
entuziasmul se evaporase (cu puþin ajutor din partea CFR, din ciuda majoritãþii celor care nu l-au citit ºi care au impresia
cauza cãrora am ajuns cu douã ore mai târziu decât trebuia ºi cã scriitura sa este complicatã ºi plictisitoare, el scrie în-
cu un ajutor substanþial din partea galeriei Stelei cu care nu tr-un mod simplu ºi amuzant, insistând pe importanþa
ºtiu cum de am avut norocul de a nimeri în acelaºi vagon). La umorului. Întrebat dacã motivul pentru care a scris
scurt timp dupã ce am pãºit pe tãrâmuri sudice, mi s-a fãcut Seducãtoarea din Florenþa, un roman despre seducþie ºi
un dor incredibil de casã. În ziua conferinþei am gãsit teatrul pasiune, doar la aceastã vârstã este faptul cã abia acum a
orientându-ne pe o hartã încropitã în grabã de sora mea - acumulat experienþa ºi înþelepciunea necesare, Rushdie a
devenitã în 3 ani bucureºteancã sadea. În faþa teatrului ne-am izbucnit în râs ºi a spus simplu: “Yes!”. Dupã câteva minute
lovit involuntar (ºi la propriu ºi la figurat) de un bodyguard (timp în care a tot rãspuns la întrebãri de genul: “Care este
care ne-a întrebat cât se poate de simplu: “Aveþi invitaþii? Nu? supereroul dumneavoastrã preferat?”) a exclamat: “Dar
Atunci va rugãm sã aºteptaþi, sãrumâna! Poate reuºiþi sã vai, ce public inteligent!..”. M-am contrazis mult cu priete-
prindeþi locuri în picioare.. dupã ce intrã toþi care au deja invi- na mea dupã aceea pe tema: a fost ironic sau nu?
taþii”. Tot aºteptând am aflat ºi noi cã de dimineaþã puseserã
Ioana Baciu
20
E C H I N O X

Proprietarul de poduri pe corabia nebunilor


sau
e Writing la Dunãre. Creative Writing boieresc
Creativ

e pitici ºi jumãtate
t
sau
da ºi cei aproximativ ºap
ªehereza

c
sau tate(Bogdan O).do
CW.Ce
Reportaj.

Cetate, 14 iulie 2009, 4:43 A.M. am dat de fiecare datã peste altceva, de la cete de broaºte
ºi lãutari de soi, trecând prin filme ºi filmãri, pânã la
La finalul oricãrei chestii mai de doamne-ajutã, mi-e greu sã nu recitaluri de poezie ºi alte flecuºteþe cu aer artistic, numai
mã gândesc la versurile alea ale lui Doboº: “în general viaþa unui bune de intravenoase pentru inspiraþie. Ce-a ieºit, a ieºit,
om e o chestie OK, adicã/ nici prea-prea, nici foarte-foarte./ se oricum poveºtile bune le-ar fi scris cei care ne-ar fi urmãrit
miºcã nesimþitoare în jurul unui numãr finit de obiecte/ ºi se pe noi chinuindu-ne sã scriem cât mai bine. Vorba vine, ne-
duce dracului, aºa, dintr-o datã./ un lucru foarte normal, de alt- am chinuit, a fost ca ºi cum i-ai fi cerut unui copil sã
fel,/ nici vesel, nici trist”. Vãd câteva strâmbãturi în public. Ei, se mâzgãleascã pereþii cu carioci, dându-i doar câteva nuanþe
mai întâmplã. Dacã reuºeºti sã-þi asumi asta, viaþa e, într-adevãr, din set. Adicã, dragã cititorule, mon semblable, bãi frate,
o chestie OK. Dacã nu, ei bine, stai la cinci fãrã ceva dimineaþa ai ratat ce-a fost mai fain. Tu mãnânci ananas la conservã,
la mansardã, chircit de-asupra mãsuþei joase, chinuind lap- dupã ce noi l-am cules dintr-o insulã exoticã. Cre- de-mã,
top-ul la ora la care alþii dorm iepureºte sau viseazã iepuraºi fos- e mai miºto sã-l culegi.
forescenþi în lanuri de secarã. Mansarda asta, de care eu, Oana Bat câmpii. Am scris deja 637 de cuvinte. Deja s-a trezit
ºi Alex ne-am lipit instant, fiecare venind cu motive bine dospite cineva, semn cã ar fi cazul sã dorm mãcar câteva ore.
de-acasã, în mansarda asta unde am vãzut pentru a doua oarã “închid calculatorul, mã ridic/ ºi plec./ afarã este încîntãtor,
I`m not there, în mansardã am început rândurile astea care cine vremea/ cînd înfloresc pomii,/ negustori ambulanþi, fete în
ºtie unde s-or termina, de s-or termina vreodatã. De fapt, n-am alb,/ oameni care se salutã,/ bãrbaþi peste ºaizeci care
început încã povestirea. Vorba vine, povestire, relatez ºi eu ce ridicã glasul”. Ha!
s-a întâmplat. Un fel de documentar, proces verbal. Vorba vine,
proces verbal, pânã la urmã tot un drac e, trebuie doar sã nu
mã opresc din scris ºi toatã chestia asta va fi cu o idee mai cre- Grenoble, 26 iulie 2009, 20:02
dibilã decât mine. Nu voi povesti nimic relevant, pentru cã aº
minþi prea mult. Ca orice lucru început bine, dupã legile lui Darwin ºi
Murphy, nici povestirea asta n-am terminat-o. Desigur. Însã
Familia Dinescu a plecat azi mai devreme. Fãrã gazde, a dispãrut m-am dat de trei ori peste cap cu ea de mânã ºi am fã-
ºi mare parte din suflul casei, iar asta ne-a adus aminte tuturor cut-o reportaj. Scriu, cum ar veni, cu muza lângã mine,
cã mai avem doar vreo trei zile pânã plecãm acasã ºi, cel puþin cam ce am uitat sã zic la cald. Cam o duzinã de oameni am
teoretic, atelierul e cu un picior în groapã, adicã în carte. N-am fost la Cetate ºi am scris povestiri rupte din 1001 de nopþi,
altceva de fãcut decât sã scriu un epitaf. Sau altceva. la propriu. Am scris cam cât am fi scris într-un semestru în
mod normal. Atelierul a þinut trei semestre, plus vizita la
5:25 A.M. Portul Cultural. Multe pagini, unele vor rãmâne, altele vor
rãmâne ciorne. Oricum, destul material pentru o carte. Sã
M-am ridicat sã merg pânã la baie ºi am vãzut cã începe sã se dea Domnu` sã iasã cât mai bunã ºi sã aparã cât mai
lumineze. Dunãrea se albãstreºte încet, încet ºi cucuvelele alea repede.
afurisite au tãcut în sfârºit. “Portul Cultural Cetate”, ãsta-i Zilele trecute am trecut pe lângã un magazin cu covoare
numele din buletin, are tot timpul ceva care îmi scapã, iar ches- persane ºi alte produse de prin zonã, pe una din pie-
tia ciudatã e cã niciodatã nu îmi dau seama ce. Se prea poate tonalele oraºului. Am simþit pentru prima oarã dorul ate-
sã fie vreun înger din Înger Parc, vãrul geamãn ºi malefic al go- lierului. Sper cã ºi pentru ultima oarã, cã nu-mi place sã fiu
gonatului Dracula Park, dar se poate la fel de bine sã fie o gaurã melodramatico-siropos. Oricum, am intrat ºi am cumpãrat
dintr-o macaroanã. Un lucru îi clar: din ºase ºi pânã acum, adicã ceva. Nu, nu un covor. Altceva.
de vreo sãptãmânã, toþi am cãutat je ne sais quoi-ul ãsta, dar
21
E C H I N O X
Rezumat: 3 semestre + 1 sejur genial Cetate

(pomelnic dunãrean: Ruxandra, Suzana, Oana, Valerica,


Cristina, Maria, Raluca, Marius, Alex, Bogdan, Bogdan,
Valentin + absenþii regretaþi)
povestiri, dulceþuri, trufandale, scris, vin, citit, poze, mu-
zicã ºi dans, filmãri, înregistrãri, bãi în Dunãre, scris, struþi,
câini, Mambosiria, somn uriaº (peºte, ofcourse), scris, citit,
proiecþii filme bune, cântat, nopþi albe, scris, citit, poze,
citit, zile dogoritoare, somn scurt, cafea mare, somn scurt,
cafea mare, scris, citit, somn scurt, ceai, scris, citit, cafea
medie, stop. Plus alte 1001 de lucruri faine.

Cluj, 3 decembrie 2009, 00:23

Ca sã fie treaba grasã, rotundã ºi frumoasã, “împlinitã”,


vorba bunicilor (fie lumina sãrbãtorilor cu ei), de ceva
vreme m-am mutat la mansardã. Alta, nu cea de la Cetate,
aici nu avem proiector. Tot trei suntem, cum eram ºi
dimineaþa la filme uneori, dar alþii. Aici mâncarea nu are
nimic extraordinar, bucãtãresele de la Cetate câºtigã prin
KO: somn la proþap vs. pateu, expresso vs. 3 în 1, struþi vs.
boboci aiuriþi, haitã de 20 de câini cu veleitãþi de
bodyguarzi vs. 20 de tramvaie agonizante ºi aºa mai
departe.
Dupã cinci luni, imaginile se coaguleazã mult mai greu.
Melancolii nu, cã nu e frumos. Un snapshot, douã, trei.
Sau pânã se terminã hârtia.
1) Fetele scriind la povestea despre cusururile bãrbaþilor.
Divide et impera.
2) Vin, mult vin. Bear Necessities, Break on Through,
Sympathy for the Devil, Everybody Wants to Be a Cat, Like
a Rollin’ Stone. E picat netul, cã m-aº fi uitat pe last.fm
sã-mi aduc aminte. Internetul e noul cronicar.
3) Un scavanger hunt de care n-a aflat mai nimeni.
4) Galeria închisã, dar accesibilã.
5) Pet-urile de pe malul Dunãrii. Multe.
6) Noi culegem fructe. Tipu` de la R.R. Actualitãþi culege
sunete de fond. O scroafã ºi mulþi purceluºi la cotiturã.
7) Mambosiria. Revrãjire ºi revrãjealã. Moºu ºi-a pierdut
vocea, de-abia mai duce piesele. În pauze sudeazã þigãri.
Lino, lino, Cãtãlino, Cu ºurubul, La televizor, Ciocârlie,
Coada la tigaie.
8) Mircea Dinescu pe cai mari. A uitat versurile, dar trimite
pe cineva dupã un volum. Noi croºetãm povestiri. De
Manolescu, numai de bine. În rest, mergem la moarã cu
Enescu.
9) Aaa... mult scris ºi citit. Cafea, multã cafea. Scris peste
tot: pe ponton, în pãdure, în dormitoare, la mansardã, la
parter, pe sanie, pe tractor, în cãruþã, la plimbare cu câinii,
pe balcoane, pe bãnci, pe holuri, în copaci, în bãrci. Citit
unde ne puteam aduna.
10) Povestea lui Bogdan Papacostea cu purecii. Hardul lui
portabil cu tone de muzicã.
11) Câteva pene de struþ, o potcoavã gãsitã pe drum, prea
puþine telefoane, prea multe telefoane, prea multe prea-
uri. Cãlãtoria cu trenul a fost excesiv burghezã. Enervant
de confortabilã. Mulþumim USR. Atât doar, cã în Gara de
Nord am fugit 300 de metri cu bagajele în cârcã. La toþi
s-a lãsat cu râs ºi febrã muscularã. La mine s-a lãsat cu o
cãdere de calciu. Universul conspirã.
12) Salinger, Nine Stories. Cum sã îþi reîntâlneºti prietenii
din liceu.
13) Latcho Drom, Moarte la Veneþia, A fost Cam asta am comis la Cetate. Sã nu uit: Invitaþia a
sau n-a fost? (atunci l-am vãzut sau nu? Nu aparþinut lui Mircea Dinescu, el oferind masa (de nouã
mai ºtiu), My Blueberry Nights, I`m Not stele) ºi cazarea (tot aºa). Pârliþii vã rãmân veºnic înda-
There. toraþi. USR a venit cu banii de drum burghez cu trenuri
14) Furtunã. Bulgaria, câmp de luptã. Conacul ruºinos de comode. Mulþumim ºi lor. Mulþumim mamelor
luat pe sus de vânt. We`re not in Oltenia any- noastre ºi mamelor lor. Mulþumim hârtiei ºi prizei.
more. Mulþumim iubitelor reale ºi celor imaginare, vorba cân-
15) Pian-chitarã-voci. Rãsfãþ, dezmãþ. Mozaic, tecului. Mulþumim Ruxandrei Cesereanu cã n-a suferit o
coaste de chit. Rãsãrit indecis, citind cotele cãdere nervoasã ºi nu ne-a beºtelit. A avut câteva ocazii,
apelor Dunãrii. dar le-a driblat cu succes. Mulþumim câinelui care ne-a
16) Dor de casã. Oricât de paradoxal ar pãrea. escortat spre ºi dinspre sat (3 kilometri dus ºi 3 întors),
17) Finalul la care nu vroia nimeni sa punã noaptea la 2, când am rãmas fãrã þigãri. Am spus-o ºi pe
degetele pe taste sau pe pix. Dacã e deºtept, asta. Proprietarul de poduri vã salutã din scris.
sã se decurce singur.
Bogdan Odãgescu
22
E C H I N O X

interviu
Ioana Baciu

Interviu cu Alessandro Perissinotto


Alessandro Perissinotto este scriitor, traducãtor ºi profesor la Universitatea
din Torino. Printre operele publicate se aflã: L’anno che uccisero Rosetta, La
canzone di Colombano, Treno 8017, Al mio giudice, Una piccola storia igno-
bile, L’ultima notte bianca ºi L’orchestra del Titani. În limba românã a apãrut
în 2008, la editura Humanitas, în colecþia Raftul Denisei, în
traducerea Gabrielei Lungu, romanul Al mio giudice, Celei care mã judecã,
premiat în 2005 cu premiul Grinzane Cavour.

Ioana Baciu: De ce ºi pentru cine scriem? Ce declanºeazã acest proces?

Alessandro Perissinotto: Dorinþa de a scrie se naºte dintr-o nevoie comunã


tuturor oamenilor: nevoia de comunicare. Aceasta se manifestã uneori sub
o formã specialã: creaþia. Cine scrie nu se limiteazã doar la a comunica sen- I.B.: Dar despre conceptul de paradigmã? Credeþi
zaþii sau fapte ce aparþin propriei sale experienþe, ci îºi extinde propriul cã suntem condiþionaþi de epoca în care trãim (ºi
univers asupra unor lumi ficþionale. Sub acest aspect, scriitorul diferã de mai ales în ce mãsurã influenþeazã o paradigmã un
compozitor sau de pictor doar prin mijloacele expresive alese. scriitor?)

I.B.: De exemplu, Dvs. cum ºi de ce aþi scris prima carte? A.P.: Nu ºtiu dacã înþeleg foarte bine întrebarea,
dar dacã da, implicã un rãspuns atât de complex,
A.P.: Am început sã scriu pentru cã imaginaþia mea dãdea naºtere în mod încât ar ocupa un întreg volum. Cred oricum cã
continuu unor poveºti, despre care am considerat cã meritau sã fie spuse. dintotdeauna fiecare om a fost condiþionat de pro-
Chiar ºi azi, aproape zilnic, îmi vin în minte serii de întâmplãri, noi aventuri: pria-i epocã, în acelaºi timp condiþionând-o ºi plãs-
singurul meu regret este acela cã nu voi reuºi niciodatã sã transform în muind-o la rândul sãu.
romane toate ideile noi care îmi vin.
I.B.: ªi ca sã încheiem, credeþi cã existã vreo legã-
I.B.: Se spune cã lumea citeºte din ce în ce mai puþin. Dvs. ce pãrere aveþi? turã între semioticã ºi romanul de tip poliþist? În
afarã de Dvs. (pentru cã ºtiu cã aþi terminat
A.P.: Cel puþin în Italia, se pare cã statisticile dezmint aceastã opinie gene- Facultatea de Litere cu o tezã axatã pe semioticã),
ralã, confirmând faptul cã în ultimii zece ani numãrul celor care citesc (în îmi vine în minte exemplul unui alt ilustru semioti-
mod serios) a crescut. E adevãrat însã cã adeseori filmele sau televiziunea cian ºi romancier italian, Umberto Eco, precum ºi
invadeazã acel spaþiu care acum un timp aparþinea lecturii. numele unuia dintre romanele sale (care din unele
Rãbdare: filmele, seriile tv sau chiar romanele se nasc tocmai ca un rãspuns puncte de vedere poate fi considerat poliþist)
la aceastã nevoie de a trãi în mod virtual experienþe care în realitate nu ne Numele trandafirului.
sunt date. Din acest motiv nu îmi fac griji pentru concurenþa (cine-
matografia sau televiziunea): m-ar îngrijora în schimb un univers în care A.P.: Semiotica ne ajutã sã vedem mai clar meca-
lumea sã nu mai simtã nevoia de poveºti sau de imaginar. nismele narative, ºi dat fiind cã romanul poliþist e
un gen literar ce se bazeazã cu precãdere pe
I.B.: Cât de important este pentru un scriitor sã citeascã alþi autori? “mecanisme”, este posibil ca semiotica ºi literatura
de acest gen sã aibã o afinitate specialã, dar nu aº
A.P.: Scriitura ºi lectura sunt îmbinate în mod involuntar: nu aº putea sã îmi bãga mâna în foc.
imaginez un scriitor care nu citeºte.
I.B.: Vã mulþumesc ºi felicitãri pentru activitatea
I.B.: Ce pãrere aveþi despre Postmodernism? Dvs. de scriitor ºi profesor!

A.P.: Nu prea îmi plac definiþiile (precum Postmodernismul), pentru cã trep- A.P.: Eu vã mulþumesc mult Dvs. ºi tuturor pentru
tat se golesc de semnificaþie. Mi se pare însã cã cel mai relevant aspect al minunata primire care mi s-a fãcut la Cluj.
postmodernismului este capacitatea acestuia de a produce artã ºi literaturã
unind pãrþi ale experienþelor artistice precedente, lucru care îmi place ºi mi
se pare pozitiv deoarece e un mod de a ne regla conturile cu trecutul ºi un
mod de a ne propune originalitatea, fãrã însã a avea aroganþa de a ignora
ceea ce a fost deja fãcut.
23
E C H I N O X

P RINþUL º I PRINþESA DIN þARA S OARELUI R ãSARE


Piesa regizatã de Takuo Endo, “Prinþul Oguri ºi prinþesa Terute” indicând locul geografic) conduce atenþia privitorului spre
(“Oguri Hangan and Terute Hime”), face parte dintr-un mini- lucrul artiºtilor, spre mecanismele utilizate de aceºtia (ei
turneu în România al trupei de actori de la Teatrul X (Kai) din acþioneazã într-adevãr ca rotiþele unui ceasornic în constituirea
Tokyo, fiind o repunere în scenã a povestirii japoneze, într-o imaginilor de amploare, de genul celei a îmblânzirii calului sãl-
variantã ce îmbinã atât elemente ale teatrului japonez clasic ºi batic mâncãtor de oameni sau a grajdului de fier care prinde
modern cât ºi trãsãturi asiatice, în sensul mai larg al cuvântu- viaþã prin miºcãrile ritmice ale actorilor), folosind doar strictul
lui. Reprezentarea are ca punct de plecare o legendã japonezã necesar de obiecte, dar maximul de prezenþã fizicã ºi lucru cu
ce variazã în funcþie de prefectura din care provine, dar al cãrei trupul, conferind piesei vitalitate ºi forþã extraordinarã.
subiect central este povestea de dragoste dintre prinþul Totodatã, în ciuda faptului cã titlul indicã protagoniºtii
renegat Oguri ºi prinþesa Terute ºi tuturor variantelor le coin- poveºtii, nu se poate spune cã vreunul dintre cele douã perso-
cide locul vindecãrii din final. E o poveste ce sugereazã cã naje a fost favorizat faþã de ceea ce am numi noi actori secun-
dragostea ºi credinþa pot depãºi limitele umanitãþii prin re- dari. Aceastã delimitare nu se potriveºte în cazul de faþã
aducerea la viaþã a tânãrului Oguri ºi purificarea trupului sãu în deoarece se simte acel lucru de echipã în toate scenele piesei.
urma unor ritualuri budiste ºi spãlãrii în apele pãmântului sfânt Chiar ºi vocea prinþesei nu este doar a ei, ci ºi a altor personaje
de la Kumano. Aceastã zonã este una de pelerinaj, povestea feminine, ce rostesc replicile alternativ. Ideea de colaborare, de
fiind folositã ºi într-o acþiune de popularizare a budismului în într-ajutorare - reprezentatã în piesã de multitudinea de per-
secolul al XV-lea, iar izvorul termal Tsubo-yu este încã asociat sonaje care împing rând pe rând cãruciorul cu rotile al prinþu-
cu cel în care prinþul Oguri s-ar fi îmbãiat spre vindecare. lui înviat spre locul în care va reputea deveni om ‘întreg’ - îºi
Legenda s-a rãspândit cu atât mai mult datoritã preluãrilor în are echivalentul în punerea în scenã, toþi actorii ducând pe
teatrul Kabuki ºi în cel de pãpuºi (Bunraku) încã din secolul al umeri în mod egal însãºi piesa pânã la momentul ‘întregirii’ ei.
XVII-lea ºi reprezentãrilor acompaniate de muzica de shamisen Pentru personajele care fac aceastã muncã, scopul este acela
(instrument tradiþional japonez) - chiar punerea în scenã a lui de a se revanºa pentru greºelile lor ºi a obþine binecuvântarea
Takuo Endo combinã acest element muzical (shamisenul ºi divinã prin credinþa în acel miracol de a aduce înapoi o per-
muzica de tobe japoneze) cu cel de origine asiaticã diferitã (se soanã ce e pe jumãtate în lumea umbrelor. Pentru actori este
utilizeazã ºi tobele indiene ºi indoneziene) ºi cel al dansului vorba de atenþia la nevoile grupului ºi, prin gesturile lor, de o
contemporan. Povestea prinþului Oguri este unul dintre curgere a energiei ce traverseazã spaþiul scenic spre publicul
subiectele cele mai populare ale spectacolelor Sekkyo-Bushi, o spectator.
formã de dramã-baladã popularizatã de introducerea Pe lângã caracterul religios, povestirea se axeazã ºi în jurul ideii
shamisenului. de dragoste ºi devotament ce trece de barierele morþii fizice.
Din acest punct de vedere, piesa trimite la modul clasic al Dupã ce prinþul Oguri este trimis din iad înapoi pe pãmânt ca
teatrului japonez, în care muzica, dansul ºi teatrul propriu-zis urmare a rugãminþilor foºtilor sãi servitori ºi ale prinþesei,
fac parte din trupul reprezentãrii artistice ºi nu sunt separate aceasta din urmã îl gãseºte întâmplãtor pe omul în cãruciorul
precum în teatrul european. Tot din acest registru face parte ºi cu rotile ºi decide sã contribuie la pelerinajul acestuia spre
rostirea replicilor ºi limbajul folosit, actorii utilizând limba izvoarele de la Kumano în memoria soþului ei. Aceastã ‘cealaltã
japonezã veche, iar nu pe cea contemporanã. Elementul de lume’ ºi întoarcerile, fie de natura celei de faþã, fie sub formã
contrabalans este constituit de utilizarea mãºtilor noi, create spectralã, sunt de asemenea specifice povestirilor japoneze (de
chiar de regizorul piesei. Aceste mãºti pot fi interpretate sub exemplu, în teatrul Noh reprezentãrile trebuie sã includã cele
diferite aspecte: masca socialã pe care fiecare o poartã în patru tipuri de poveºti cu fantome - acestea fiind spiritele per-
raport cu ceilalþi (acest respect faþã de imaginea pe care o ai în soanelor moarte pe câmpul de luptã, femeilor, copiilor ºi celor
societate joacã un rol foarte care doresc rãzbunarea).
important în mentalitatea Spectacolul, un colaj de ele-
japonezã), neindividualizarea mente tradiþionale ºi mo-
unor personaje în detrimentul derne, nu este ‘curgãtor’
altora (este foarte important doar în sens temporal, ci ºi
grupul de actori ca un tot ºi nu în sens spaþial, prin alãtu-
evidenþierea vreunui personaj, rarea elementelor din
de asemenea trãsãtura caracte- diferite zone ale Asiei rea-
risticã modului japonez de a fi lizându-se o dezmãrginire -
într-o societate în care toate efect completat ºi prin apor-
acþiunile trebuie sã fie realizate tul coregrafei de origine
prin munca de grup ºi în cadrul japonezã Kei Takei, stabilitã
comunitãþii, individualizarea în America. Vãd aceastã
sinelui sau încercarea de a fi reprezentare ca pe o ima-
‘peste’ ceilalþi nu este apreciatã) gine teatralo-picturalã a
ºi nu în ultimul rând, aº spune
eu, conferirea unui aer mitic, de TeaTru sufletului (kokoro) japonez
actual, o fuziune a tradi-
atemporalitate, personajelor, þionalului ºi culturii proprii ºi
mãºtile lipsindu-le de vârstã ºi, influenþelor lumii occiden-
într-un fel, sustrãgându-le tale, dãruirea de pe scena
curgerii timpului. din piesã oferindu-mi încã o
Mã voi referi puþin mai amã- datã confirmarea unui suflet
nunþit la acest spirit de comuni- ce-ºi pãstreazã delicateþea ºi
tate practicat atât în viaþa de zi puterea de a se minuna în
cu zi cât ºi pe scenã. În piesa faþa florilor de cireº sau a
“Prinþul Oguri ºi prinþesa frunzelor roºii de momiji,
Terute” decorul extrem de sim- dar ºi vitalitatea, rigurozi-
plist (doar câteva panouri tatea ºi, mai ales, energia solarã.

Mirela Dimitriu
24
E C H I N O X

relecturi
Umberto Eco
Numele trandafirului
În general, relecturile pe care le-am în romanul lui Eco - în ciuda amplasa-
fãcut în timpul facultãþii au fost ade- mentului (abaþia) - aceasta pare a fi un
vãrate revelaþii: urmãrile înþelegerii unui iad terestru. În definitiv, mobilul
concept precum “cititor model” sunt crimelor este tocmai o carte despre a
uimitoare. Aceastã carte este totuºi o cãrei existenþã realã nu se ºtiu multe (a
excepþie. În sensul cã, în ciuda vârstei ºi doua carte din Poetica lui Aristotel, cea
a lipsei de experienþã, ºi prima lecturã despre comedie ºi râs). În finalul cãrþii,
mi-a oferit o imagine destul de amplã când deja se aflã vinovaþii ºi motivele
asupra a ceea ce înseamnã un roman crimelor, Guglielmo va întreba de ce
polifonic. Majoritatea celor care citesc tocmai aceastã carte. Rãspunsul este
pentru prima oarã cartea urmãresc cu unul pe care Eco însuºi pare a-l rosti
interes romanul poliþist ºi - eventual - ironic prin gura lui Jorge: “Aceastã carte
povestea de dragoste înglobate în com- ar putea sã îi înveþe pe oameni cã eli-
plexul demers al lui Eco (aºa cum au berarea de fricã înseamnã înþelepciune.”
fãcut, de altfel, ºi cei care au fãcut fil- Pagini întregi - ce nu ar fi putut fi scrise
mul - pe care nu aº vrea totuºi sã îl cri- fãrã un studiu amãnunþit ºi foarte bine
tic), ajungând însã la final fãrã sã înþe- documentat - descriu amãnunþit tot
leagã (sau ºi mai grav, fãrã mãcar sã se felul de secte care au existat ºi polemi-
întrebe) de ce romanul se numeºte cile dintre ele, polemici cãrora le punea,
Numele Trandafirului. Eu am avut de obicei, capãt inchiziþia. Toate crimele
norocul sã am un profesor de românã al ºi pãcatele descrise în cele ºapte zile (ce
cãrui autor preferat era Umberto Eco. sunt comise de cãtre oameni ai bisericii)
Romanul este plin de capcane în care par a fi puse în balanþã cu fapta tinerei
cititorul ingenuu poate cãdea cu uºu- de care se va îndrãgosti Adso, iar
rinþã. Teoreticianul ºi romancierul conlu- arderea sa pe rug ar vrea sã ºteargã
creazã într-o armonie perfectã, iar atrocitãþile comise de cãtre însãºi cea
prima impresie a cititorului este aceea care o condamnã la moarte. Totul e scris
de a fi greºit ºi de a fi pus mâna pe un la modul cel mai ironic, iar autorul post-
tratat de filologie sau pe o ediþie criticã modernist pare a fi în permanenþã
a unui manuscris. Umberto Eco - de lângã noi, deºi bine ascuns, zâmbind
data aceasta ca personaj al propriului ironic. Uneori este atât de cinic încât
sãu roman - scrie un fel de prolog în pune în gura propriilor personaje
care explicã istoria manuscrisului în cuvinte ºi replici moderniste sau post-
posesia cãruia a intrat ºi despre care moderniste. În polemica despre râs din-
susþine cã ar fi real (care va fi romanul tre Guglielmo ºi bãtrânul Jorge, cel din-
în sine) ºi motivele pentru care - în tâi spune la un moment dat: “Suntem
ciuda tuturor dubiilor - a ajuns sã îl pitici, dar pitici care stau pe umerii
publice: “ªi acum mã simt liber sã vã acelor uriaºi ºi în nimicnicia noastrã
povestesc, din purã plãcere fabulatorie, izbutim uneori sã vedem mai departe
istoria lui Adso din Melk ºi îmi produce decât ei la orizont”.
plãcere ºi mângâiere faptul cã o gãsesc Alãturi de Adso ºi cititorul empiric se va
atât de incomensurabil îndepãrtatã în simþi absolut fascinat de personalitatea
timp (acum când veghea raþiunii a alun- ºi carisma înþeleptului Guglielmo -
gat toþi monºtrii pe care somnul sãu îi maestrul semiotician ºi geniul calm care
nãscuse), atât de glorios lipsitã de legã- rezolvã, pe modelul lui Sherlock
turã cu timpurile noastre, atât de atem- Holmes, toate misterele posibile ºi
poral strãinã de speranþele ºi de sigu- imposibile. Sigur cã citind Limitele
ranþele noastre.” Interpretãrii ne vom pune - involuntar -
O notã (tot a personajului Umberto Eco) întrebarea: cât ne este permis sã inter-
explicã unele noþiuni prea puþin fami- pretãm? Nu este oare ºi Guglielmo un
A citi - a reciti. Existã Cãrþi care ne liare cititorilor timpului nostru, necesare fel de “adept al vãlului” (la fel cum sunt
seduc, ne fac sã le iubim ºi ne dau peste însã pentru a înþelege modul în care aproape toate personajele lui Eco)? El
cap întregul sistem de valori. Sunt pa- este împãrþit manuscrisul. Locaþia este o însuºi recunoaºte în finalul romanului:
gini a cãror amintire rãmâne impreg- abaþie, iar timpul (aºa cum ne aver- “am urmãrit o schemã falsã, iar vinova-
natã în vãlurile memoriei noastre mult tizeazã încã de la început autorul-per- tul s-a potrivit.” Pentru cã dincolo de a
timp, la care gândurile noastre se întorc sonaj, îndepãrtat): sfârºitul lui noiem- fi un roman poliþist, sau unul iniþiatic,
mereu, a cãror fascinaþie continuã sã se brie, anul 1327. Sunt ºapte zile cãrora le sau unul de iubire, sau un roman
facã simþitã ºi dupã ani. Noi ne conti- corespund ºapte pãrþi în care se vor suc- polemic, sau o apologie a râsului ºi un
nuãm drumul, cunoscând noi cãrþi ºi ceda o serie de evenimente (ºi de semnal de alarmã tras pentru a ne
noi înþelesuri. Apoi, într-o zi, fãrã niciun crime), care vor primi o interpretare scoate din starea de a “amorþealã a
preaviz, aparent fãrã un motiv special, apocalipticã ºi spre a cãror rezolvare ne minþii” ce produce monºtri, romanul
recãdem în mrejele acelor Cãrþi. Iar dacã dorim cu toþii (cititori empirici, cititori este o realã frescã a epocii, atât de
râul în care intrãm nu este niciodatã model, protagoniºti) sã ne îndreptãm. veridic scris încât chiar pare a fi fost
acelaºi, e clar cã nici noi nu mai suntem Poate din acest motiv romanul poliþist doar recuperat ºi tradus de Eco.
aceiaºi. O relecturã ne poate arãta cã este cel mai simplu de întrezãrit ºi de De ce Numele Trandafirului? Ne
unele cãrþi au o vârstã a lor ºi cã, odatã urmãrit. Matutini, Laudi, Prima, Tertia, rãspunde Adso în finalul manuscrisului:
depãºitã aceasta, farmecul scade în Sexta, Nona, Vesper ºi Completa sunt “De la singura mea iubire pãmânteascã
intensitate. Amintirea lor rãmâne în- momentele unei zile monahale. din viaþã nu-mi rãmãsese, ºi n-avea
tr-un sertar al sufletului nostru, ele Referinþele intertextuale sunt multe ºi, sã-mi rãmânã vreodatã, nici mãcar
având marele merit de a ne fi ajutat sã în afarã de cele ce trimit la tot felul de numele.” Iar semioticianul Eco ne-ar
ne formãm. Existã totuºi ºi cãrþi care erudiþi religioºi, poate cea mai impor- explica mai bine: fãrã nume nu am
primesc noi ºi noi interpretãri cu fiecare tantã este trimiterea la Borges ºi la putea reþine chipuri, figuri... nu am
nouã lecturã, al cãror farmec pare sã ideea de bibliotecã-labirint. Totuºi, dacã rãmâne cu nimic.
creascã pe mãsura ce timpul trece. And la acesta raiul avea formã de bibliotecã, Ioana Baciu
we keep falling in love with them...
25
E C H I N O X

Aruncarea “conceptului”
în lume

Arte
Nu mai este de mult o surprizã cã arta contemporanã se refuzã progra-
matic oricãrei tentative de sistematizare. Nu mai este, probabil, o sur-
prizã nici alunecarea ºi fuga (aproape haoticã) a reperelor, pierderea
(parþialã sau, în funcþie de caz, aproape totalã a) urmelor, rãsturnarea
stâlpilor indicatori, golirea hãrþii. ªi totuºi vizibilitatea acestor aspecte
rãmâne la rândul ei pe o poziþie marginalã, fluctuantã ºi cât se poate
de contestabilã. Nu pentru cã exemplele concrete i-ar lipsi (în acest
moment al discursului ea le deþine, se sprijinã ºi (se) construieºte pe
zonele denivelate ale suprafeþei lor), ci pentru cã “punerea în luminã”
va rãmâne în permanenþã redusã - o falsã vizibilitate înghesuitã în aria
punctatã a unei veºnice parþialitãþi. Un lucru cât se poate de firesc,
atâta vreme cât discursul ºi imaginea se clãdesc reciproc în spaþiul
aceluiaºi prezent, în intervale ce pretind simultaneitatea, mascând toto-
datã cu abilitate dezlipirile inerente.

Aºadar, ghidându-ne dupã liniile fragmentate ale unei arte aflate în act,
ale unei arte ce are ca tendinþã principalã (ºi mãcar în momentul de
faþã) fuga de definitiv - ale unei arte ce nu are o direcþie, cel puþin (deºi miºcarea neîntreruptã în care îºi antreneazã vizitatorii. Cu
nu numai) din imposibilitatea unei priviri globale [ºi cât de inutil ar fi indiciile trasate cu cretã, pe care le modificã în neºtire de
aici efortul de a privi dintr-o poziþie vizând o pretinsã ulterioritate, îndatã ce ne vom fi întors privirea. ªi cu râsul diabolic
mimând o cercetare retrospectivã ºi insinuând verdicte ierarhizante] - venind de dupã uºã, în timp ce noi continuãm sã ne învâr-
nu vom putea trece cu vederea spaþiul (fizic, concret) ce pare a-i fi alã- tim pe propriile noastre urme.
turat. Pentru cã arta contemporanã, pe lângã mijloacele propriu-zise de
abordare, pe lângã permanenta modelare ºi pulverizare a conceptului, La fel ºi încercarea de a prezenta propriu-zis conþinutul
are nevoie de un spaþiu (sau, mai bine zis, de spaþii) care sã-i permitã expoziþiilor ce au coincis cu ‘popularizarea’ Fabricii de pen-
exprimarea. Ex-punerea. Iar aici problema devine una cât se poate de sule ni s-ar pãrea aici neproductivã. Neproductivã pentru cã
sensibilã. ar contraveni, chiar dacã involuntar, dinamicii iniþiale.
Asocierea obiectelor de artã contemporanã unui spaþiu convenþional, Neproductivã pentru cã limbajul s-ar sfii dintr-o datã sã mai
expunerea lor într-o galerie de artã dispusã sã le trateze exclusiv din- redea dialogul unor câini desprinºi dintr-un teatru de
tr-o perspectivã tradiþionalã (chiar ºi atunci când asta ar însemna, încã pãpuºi, impactul pe care îl are ochiul întâlnind asperitãþile
din start, încãlcarea intenþionalitãþii manifeste din acele lucrãri), nu scândurilor de aruncat (felurite vulpi, ereþi ºi alte populaþii
poate sã nu trezeascã un oarecare scepticism. Nu vom avea, desigur, minuscule, dar fascinante), învãluirea pe care o provoacã
pretenþia cã o asemenea expoziþie ar fi din capul locului un gest eronat, câteva obiecte extraterestre - pernuþe de ace fosforescente,
la fel cum nu vom afirma nici cã nu ar exista lucrãri, fie ele oricât de întrezãrite printr-o crãpãturã în bezna dintr-o camerã
contemporane, care sã se preteze unui asemenea spaþiu. Însã reversul încuiatã. ªi, nu în ultimul rând, neproductivã pentru cã,
se aratã a fi mai numeros - populat de toate acele opere ce ajung de probabil, în timpul în care ne-am luat cu vorba, aºternând
cele mai multe ori sã fie siluite, picturi aliniate impropriu de-a lungul toate aceaste poveºti, personajele ºi lumile lor au avut sufi-
unui perete asupra cãruia ºi lumina se rãsfrânge prost, figuri tridimen- cientã vreme sã disparã.
sionale înghesuite în colþuri umbroase ºi oferind, în cel mai bun caz, un Diana Mãrculescu
aºezãmânt confortabil familiilor de pãianjeni - ratarea gesturilor artis-
tice producându-se, într-un mod ilar (dacã nu chiar grotesc), tocmai la 1 De altfel, se presupune cã privitorul în cauzã, pus deja la curent cu
acest nivel. tendinþele culturale ale prezentului se va deda benevol acestui joc,
asumându-ºi pe deplin ºi de la bun început participarea.
Ca o contrapondere, însã, la aceste spaþii eronate, la privirile reducþio-
niste asupra miºcãrilor artistice actuale, trebuie vãzutã ‘Fabrica de
Pensule’. Dincolo de a fi o simplã galerie de artã, cu reguli ºi criterii pre-
stabilite, (neavând aºadar alte constrângeri decât limitele impuse de
proprii-i pereþi), Fabrica de Pensule pare la ora actualã spaþiul care con-
ciliazã cel mai bine direcþiile multiple pe care actul artistic contemporan
tinde sã le urmeze. O conciliere ce nu distruge însã punctele de tensi-
une, ce întreþine (ºi alimenteazã) ºi mai mult efectele amintite. ªi care
câºtigã tocmai prin asta. Amplasatã în locul fostei fabrici de pensule (de
unde ºi numele), zona deschisã exprimãrii artistice devine una parce-
latã; mai precis, clãdirea apare din interior ca un fel de joc din cutii
supraetajate, fiecare cu povestea, direcþia ºi identitatea ei, fiecare cu
artistul ei ºi, am adãuga noi, cumva anticipativ, cu publicul ei.
Aceastã eterogenitate atât de beneficã va fi însã ºi cea care, dintr-o altã
perspectivã, ar putea constitui ºi minusul principal al proiectului. ªi nu
din cauza faptului cã privitorul va fi supus continuu unui joc de
acceptare ºi negare, nici pentru faptul cã pãtrunderea în încãperea
urmãtoare ar putea zdruncina complet o convingere abia construitã
dinaintea tabloului contemplat cu 2 minute înainte. Nu din cauza fap-
tului cã stilurile, viziunile ºi tehnicile folosite variazã într-un ritm
aproape nãucitor1. Ci din faptul cã a deþine unul din cele 29 de ate-
liere/sãli de expoziþie nu înseamnã automat ºi a spune ceva. Sau a
spune ceva într-un mod consistent (preferabil original, evitând cliºeele
ºi locurile comune, desprinzându-se de stilurile artiºtilor deja
recunoscuþi, lãsând în urmã paginile din istoria artelor ce ºi-au con-
sumat faima încã din perioada contraculturalã º.a.m.d.). Este însã
cumva inerent ca într-un spaþiu atât de larg (fizic ºi conceptual) sã se
adune uneori ºi balast, sã existe momente de blocaj sau idei ce nu gã-
sesc limbajul potrivit pentru a se comunica. Însã dincolo de aceste uºi,
pe care în mod virtual le vom închide, rãmâne restul jocului, cu labirin-
turile ºi porþile lui secrete, cu traseele ºi pistele pe care le lanseazã, cu
26
E C H I N O X

Cenaclul Echinox
poezie
Întâlnirile 3, 4 ºi 5 din cadrul Cenaclului Echinox au continuat pe calea poeziei. ªi nu oricum, ci deplasându-se de la o lunã la alta în
spaþii alternative (ºi nebãnuit de variate), (re)clãdindu-ºi de la zero universul imaginar (dupã noi reguli, cu noi aºteptãri) ºi toate acestea
datoritã faptului de a avea de-a face cu trei poeþi puternic individualizaþi stilistic, deciºi sã vireze fiecare pe cont propriu cãtre o nouã
destinaþie. Aºa ºi cititorii (ascultãtorii/potenþialii critici) au putut testa, rând pe rând, universul fluid ºi senzorial, populat adesea de fâºii
de tãcere ºi timpi rãmaºi în aºteptare (Mihaela ªuleap), scena unui teatru obscur, a unei lumi organice, bântuite de obsesii ºi deliruri
(Marius Conkan) spaþiul miniatural, colecþionar de imagini dintr-un cotidian recondiþionat, demontând ºi reconfigurând cliºee ºi adã-
postind povestiri (Robert Moscaliuc).
(Fireºte atunci cã ºi punctul de întâlnire dintre toate aceste construcþii va fi fost doar spaþiul ºi cel mult textul de faþã - o încercare zadar-
nicã de a pune în ordine câteva repere - ºi nicidecum unul de naturã poeticã). Iar pentru a nu îngrãdi ºi mai mult orizontul cititorului, îi
vom lãsa de-acum libertatea de a se delecta cu fragmentele ce urmeazã ºi, de ce nu, de a-ºi alege propriul univers predilect.

Diana Mãrculescu

Mihaela Suleap
,
*
cât de macrã le e privirea
cât de fragede distanțele între ei.
fraged mi-e corpul întreg
în mijlocul mulțimii
mã pierd desfoliatã

contururile se desprind pulsatil -întrepãtrund *


craniile pântecoase bombate ce se poate atinge
învelișul lipicios și alb cu epuizare ating
le pătrund rugozitatea interioarã ºi frica pe cerul gurii
se comprimã sau explodeazã
bãlãceala sinistrã și blankul
mã exploatez
urmele afectivitãții nu sunt ca toate
în spațiul acesta curbat în jurul din nou sã curgã toate
unor dâmburi de carne. sã creasca din nou
mã culcușesc pe-o bucatã de smalț mã înfãºor într-un creier smead ºi inert
și-aștept
și-mi retrag iar ei
fragmentele îmbuibate cu apã a cãldurã ºi rãsfãþ în frica mea
le retrag de tot într-o capsulã se îngroapã
moale cu violenþã îºi freacã fierul de carnea mea
le contorizez miºcãrile
* cu grija cea mare mã întind
așteptarea îmi dilatã pupilele pe obiectele din jur
îmi cresteazã spaima în piele pe oameniiobiecte
pe suprafața apei - pelicula finã de staniol
acolo e locul cel mare ºi-mi scâncesc adormirea
în așteptare cu toții acolo bãltim ºi
prin brațele-tuburi crește lumina sare lichidã se întinde
prin filamentul-gurã dezinfectãm canalele centrale pe spate în jos ºi-n haine mi se îmbibã
spre locul central greu mirosul de câine

*
mã înșurubez ca o plantã afganã în pãmântul fragmentat
membrele se lãfãie la contactul
cu membrele capricioase ale naturii umane
mã încolãcesc pe tot ce deține mișcare
mã strâng apãsat fãrã sã respir

sunt dincolo de privirile lor vâscoase


dincolo de circuitele neuronale
mã extind
mã extind
27
E C H I N O X

Marius Conkan
bucãtãria de pe slatina nr. 6
1.
în bucãtãria de pe slatina nr. 6 simt tãiºul fumului de þigarã
ca pe o lamã ascuþitã din timp de pãpuºile mele
mã simt de parcã trupul mi-ar fi sigilat în pungi
mai departe nu poþi ajunge nicãieri
a alege între o iubitã proastã ºi una sinucigaºã
mai bine mã dãruiesc chiuvetei fãrã pretenþii
ºtiind cã mormanul de vase murdare
e muntele pe care trebuie sã urc
acolo mama mã aºteaptã cu mâinile învineþite
acolo tata nu cunoaºte semnificaþia bãtãii 6.
continui sã cred cã paharul de bere e gravat cu numele tãu în bucãtãria de pe slatina nr. 6 spãlatul vaselor
a înlocuit poezia
2. ferestrele decupate din pielea lui bau bau
bucãtãria de pe slatina nr. 6 e casa lui bau bau mi-au explodat în creier
casa în care piureul de cartofi se acreºte cel mai repede frigiderul se ceartã cu moartea
în care frigiderul e întotdeauna plin care îl roade pe dinãuntru
în care morþii nu fac mofturi la mâncare telefonul mobil nu mai sunã
casa în care iubitele mele nu au cãlcat niciodatã sub unghiile mele e numai pãmânt
de teamã ca bau bau sã nu le mãnânce în pieptul meu cresc þigãri
nimic nu se potriveºte cu oja bãrbatului
3. de la celãlalt capãt al mesei
în bucãtãria de pe slatina nr. 6 pereþii sunt zugrãviþi
cu sânge 7.
bau bau vine acasã cu hainele murdare ceasul din bucãtãrie s-a umplut de pãr
ºi câþiva saci pe care îi depoziteazã în frigider gata cu ora exactã cu întâlnirile punctuale
ce-am avut de pierdut am pierdut într-o searã de iunie în loc de muºchi am cuburi de gheaþã
când telefonul a încetat sã mai sune lada frigorificã mângâie ºi omoarã
ºi iubitele au murit cu duiumul îmi mângâie pãrul ºi-mi omoarã mãruntaiele
bau bau nu se spalã dimineaþa pe dinþi caut oameni printre jucãrii dar nu gãsesc decât jucãrii
e bolnav de leucemie ºi mã pune caut jucãrii în frigider dar nu gãsesc decât oameni
sã-i schimb sângele o datã pe sãptãmânã îmi tai unghiile de la mâini ºi picioare
când bau bau va muri ºi el voi ºti cã bucãtãria cele de la mâini în cinstea trecutului
trebuie pãrãsitã cele de la picioare în cinstea oricui
fac gargarã cu apã oxigenatã
4. pãrul de pe limbã mi se îngãlbeneºte
vasele murdare din bucãtãrie îºi preþuiesc moartea pãrul din stomac ascunde bãrbaþi ºi femei
eu nu preþuiesc decât strigãtul lui bau bau în timp care plãnuiesc sã-ºi cumpere casã maºinã
ce face dragoste sã înfieze câþiva copii
nu ai iubit pe nimeni în afarã de bau bau telefonul inventat pentru tine nu mai funcþioneazã
nu ai împlântat cuþitul în nimeni în afarã de bau bau timpul meu de pãr rezistã sub puterea cuþitului
(aceastã crizã de luciditate mã determinã sã mã-mbãt timpul tãu de sodã causticã te va dizolva
în timp ce ascult pe alþii cum fac dragoste) atunci voi ºti cã e inutil sã învinuiesc orice troleu
bau baul meu ca ºi tine era sinucigaº care duce-nspre tine
bau baul meu ca ºi tine prefera locurile publice
pentru a seduce bãieþaºii cu mintea învãluitã în sfori
(aceastã emopoezie e doar mãrturia cã frigiderul a fost deconectat de la curent)

5.
jucãriile mele sunt bolnave li s-au pus perfuzii
au fost rase în cap li se dã sã mãnânce numai apã chioarã
odatã cu moartea jucãriilor mele
am început sã-mi rod braþele din plastic
pânã când sângele a þâºnit dincolo de mama
28
E C H I N O X

Prima ratare: doliul de dupã

Robert Moscaliuc nu vorbesc cu tine vorbesc cu mine având speranþa


cã vei citi lucrurile mãrunte pe care vreau sã le mãrturisesc:
nu te-am iubit niciodatã sunt incapabil de afecþiune
cornul cu ciocolatã de azi dimineaþã e un semn de mulþumire
îþi mulþumesc pentru nimicul pe care mi-l oferi

te-am iubit o singurã datã când ploua afarã


tu aveai o umbrelã roºie eu aveam o umbrelã neagrã
negrul e culoarea mea preferatã
dacã cineva moare nu va trebui sã-mi schimb hainele
voi fi obiºnuit cu doliul toatã viaþa am purtat haine negre.

A ºaptea ratare: avortonul


mã spãl pe dinþi excesiv ºtiu cã niciodatã nu vom fi atât de aproape
doar atunci când ne vom despãrþi voi sta cu fruntea în poala ta
purtând în ochii închiºi o visare falsã
îþi vei umfla buzele îþi vei încreþi fruntea într-o supãrare la fel de falsã
ce-aduce a toamnã ratãri irecuperabile probleme ce nu au soluþie
aºa vrei tu e vina pãrului a rujului a pantofilor a unei mãsele de lapte
vom sta pe o bancã din parc eu aplecat cu faþa în palme tu lãsatã pe spate
cu o cupã adâncã de liniºte între noi atât de liniºte cã se vor auzi toate sãruturile din parc
declaraþiile de iubire ºi afecþiune tot ce þine de mâini încolãcite castani cafea
îmi vei spune aºa a fost sã fie voi gãsi pe altcineva
e ciudat cã ºtiu atât de multe lucruri despre tine
vreau sã ºtiu cât mai multe pentru ca apoi sã te uit sã te arunc
ca pe un prunc din flori cãruia i s-au luat biberonul ºi pãpuºile chinezeºti
e mai bine aºa
va fi un copil ce-ºi împinge cãruþul singur nu e nimic
ne vom cere iertare mai apoi ºi-i vom cumpãra pufuleþi.

A noua ratare: drumul spre casã


mi-am imaginat urmãtorul scenariu: eu ºi tu stãm pe canapeaua din sufragerie
ne uitãm la un film ridicol despre iubire ºi moarte
înfulecãm floricele de porumb într-o încercare de a mima o salã de cinema
de când a început filmul nu mi-am dezlipit ochii de pe ecran tu ai fãcut la fel
ar fi foarte ciudat sã mã uit la tine sã-mi prinzi privirea din zbor
stãm departe unul de celãlalt aºa e frumos

televizor, iubire, moarte, film de oscar, floricele de porumb


astea s-au mai întâmplat se vor întâmpla mai departe
suntem singuri dar nu suntem singuri
cine ºtie câte cupluri fac acelaºi lucru
floricele de porumb, film de oscar, moarte, iubire, televizorul
amândoi o spunem în gând: cum ai putea sã nu urãºti transcendenþa?
mai ales atunci când mã culc încolãcit ca o coajã de tutun spre partea inimii
cu speranþa cã voi închide lecþia despre amor pe care o spui în fiecare searã
da, aceea care se terminã cu “iubirea nu e marºul gloriei!” ºi aºa mai departe
lasã tu amorul ãsta putred sã ne uitãm la filmele de oscar cu mitte ºi turlu
de restul clipelor calcifiate lipite cu cearã ne vom ocupa mai târziu dupã generic

[generic]
[...]

Copilul nostru: (treisprezece)


Pasãrea neagrã neagrã minte întotdeauna cu ciocul
îþi decupeazã trupul în bucãþi mari apoi din ce în ce mai mici
îmi spune cã e un fel de test îmi spune cã voi putea sã te pun la loc
îmi spune cã bucatã cu bucatã amorul ãsta nevinovat va þipa din nou
ca o rãdãcinã de mãtrãgunã
mie mi-a fost fricã de discursurile tale despre amor
bãtrânii tãi ºi ai mei vor continua sã ne ofere spaþiu pentru copii
noi vom rãmâne singuri fãrã bãtrâni
când bãtrânii rãmân fãrã tineri sunt nevoiþi sã-ºi cumpere
îºi vor cumpãra tineri urâþi cu mâinile ataºate anatomic la buzunare
la coapsele celuilalt vor face rost de spaþiu
se vor închide în bucãtãrii exterioare fãrã geamuri ºi mult foc în sobã
vor aºtepta copiii cu gândul cã dincolo între tineri se întâmplã ceva
da, tinerii se iubesc acolo au nevoie de intimitate
da, îºi ataºeazã anatomic mâinile la coapsele celuilalt
ºi buzele, da, chiar ºi buzele
bãtrânii vor privi perdelele lumina din camerã la prima miºcare vor spune
vom avea nepoþei s-a înfãptuit ceea ce am vrut noi
bãtrânii vor trãi având credinþa cã trupul tãu se mãreºte pe zi ce trece
cã mai e puþin ºi vor duce copiii în parc ceea ce nu ºtiu ei e cã...
între noi nu e nimic doar am povestit în camera cealaltã
iar vântul ce a miºcat perdeaua la sfârºit e doar uºurarea pe care o ai tu
la finalul fiecãrei poveºti copilul nostru e fãcut din cuvinte.
29
E C H I N O X

Poliþist, adj. [2009] - “Conºtiinta e ceva ce pe mine, e acel


cronici film
lucru care mã opreºte sã fac ceva rãu, ce aº regreta dupã.”
Cinematografia þãrilor mici ºi problematice s-a de spionaj al poliþistului (aºteptare, holuri, Inovatoare, în schimb, mi s-a pãrut apariþia
obiºnuit sã fie rãsfãþatã în cadrul festivalurilor birouri, þigãri, trecãtori etc.) au ceva din Dex-ului pe post de Biblie în biroul poliþiei, deta-
europene mizând întocmai pe praful de sub amorþeala meditativã a filmelor lui Béla Tarr, liu care nu numai cã îngroapã prejudecata celor
preºurile politice. Regizorii români au supus ºi ei depãrtându-l astfel de superficialitatea viziunii douã clase, ci dimpotrivã aduce în prim-plan
anii comunismului unei game exorcizatoare de tip hollywood. Aº aºeza Poliþist, adj. printe absurdul ad litteram-ului.
vaste: drame, comedii, documentare etc. Nu e peliculele care înþeapã prin scepticism, pãrând Din titlul filmului înþelegem spre sfârºit cã acel
rãu, a fost necesar, dar a ajuns o mãrturie obosi- sã dedice spaþiul acestei lentori aºteptãrii unei “adjectiv” postpus virgulei reprezintã de fapt o
toare a lipsei de inspiraþie. revelaþii care sã soluþioneze, dar care întârzie sã aparã. paralizie impusã de meserie, o robotizare anga-
Odatã trecut graniþa, un film românesc care Dacã tot am amintit de trecãtorii care coloreazã jatã în spiritul legii. Înþelegem cã “a fi poliþist”
abordeazã comunismul nu primeºte decât paºa- strãzile bântuite de poliþistul nostru, nu mã pot primeºte implicit limitele unui mod de a acþiona,
portul unui documentar. O poveste surprinsã abþine sã nu remarc stângãcia figuranþilor care context care creeazã conflictul dintre conºtiinþa
într-un context politic de interes global (aºa cum ori sunt prea grãbiþi (pãrând timoraþi în faþa poliþistului aflat în faþa regulamentului cu iz
este comunismul) va atrage atenþia, în primul camerei), ori îºi gãsesc ceva de fãcut exact în “aprioric”. Porumboiu reuºeºte surprinderea
rând, ca sursã istoricã informaþionalã ºi mai momentul în care eroul deschide scena. Þin sã autoritãþilor române angoasate excesiv în faþa
puþin ca peliculã artisticã. scriu despre lucrurile acestea, aparent minore ºi instalãrii haosului. Procurorul (Marian Ghenea) ºi
Dupã filmul sãu din 2006 - A fost sau n-a fost, cârcotaºe, pentru cã sunt elemente primordiale comandantul (Vlad Ivanov) grãbesc rezolvarea
Porumboiu se încumetã sã abandoneze anii de în realizarea veridicului, deci ale unui cadru ale cazului aducând ca unic argument urmãrirea
dinainte de ‘90 prin Poliþist, adjectiv, sur- cãrui elemente ar trebui sã realizeze o sin- liniarã a legii actuale, nemanifestând interes în
prinzând dialectic: conºtiinþã versus Constituþie, cronizare perfectã, care sã nu distragã atenþia faþa unei împrospãtãri benefice, ci în a o aplica
profetism versus profesionalism. Mai precis, publicului dinspre implicarea sa empaticã. pentru a nu crea complicaþii, din comoditate ºi
refuzul unui detectiv (interpretat remarcabil de Scenariul nu m-a câºtigat pe deplin, sesizând lipsã de interes.
Dragoº Bucur) de a aresta un puºti, posesor de replici fãrã ecou ale unor personaje care nu Aºa cum în gramaticã hipercorectitudinea se
droguri, oprit fiind de imperative emoþional- comunicã, sau par sã îºi vorbeascã neglijându-ºi manifestã ca eroare prin ignorarea etimologiei
paterne ºi de intuiþia conform cãreia în viitorul interlocutorul (dialogul dintre cei doi soþi, dia- cuvântului ºi efortul mecanic de conformare la
apropiat fumatul de haºiº se va legaliza. logul colegilor de serviciu). Derutante mi s-au normele limbii, Poliþist, adj. prezintã un caz de
Tema detectivului sensibil implicat în cazurile pãrut ºi inserþiile în dialog ale unor mixturi politi- “hipercorectitudine” normativã, proces al dezu-
sale m-a dus iniþial cu gândul la good-cop-ul co-filozofice care, fãrã fineþe strecurate, te manizãrii în care legea nu mai serveºte nimãnui
hollywoodian aflat sub permanenta constrân- bruscheazã dintr-o emisferã cerebralã în alta ci decade într-o formã de genul law for law’s
gere a papucului comandantului care, bineînþe- (dialogul dintre detectiv ºi procuror care pleacã sake.
les, e un cãpcãun neînduplecabil. Accentele regi- de la cazul “puºtiului” ºi ajunge pânã la sugestia
zoriale nu lasã însã povestea sã ajungã în ca statul român sã se ocupe de acoperiºul Oana Capustinschi
aceastã tagmã. Scenele lungi dedicate traseului Bisericii Negre). oana_capustinschi@yahoo.com

Marele ºoricel detectiv


Cel mai recent film al lui Radu Gabrea, Cãlãtoria producþii recente, cum ar fi Katalin Varga, 2009. care le propune: fie sã fi potenþat configuraþia
lui Gruber, lansat în toamna aceasta în cine- Senzaþia primordialã pe care Cãlãtoria lui Gruber tragicã subsidiarã (ridicându-se astfel la un stan-
matografele româneºti, se fundamenteazã pe o induce e aceea a unui film echilibrat, “egal cu dard implicit, pretins de subiect ºi stabilit de
acelaºi filon tematic ca producþia cine- sine”. Regia eminamente neinspiratã e secon- filmele-eºantion precum La vita e bella, The
matograficã anterioarã a regizorului, Cocoºul datã de un scenariu lucid, persiflant, laborios ºi Pianist etc.), fie sã fi adoptat un modus operan-
decapitat (2008), temelia celui din urmã, crono- controlat. Concomitent, prestanþa aproape exe- di impasibil, frizând indiferenþa, astfel evocând
logic vorbind, fiind edificatã pe baza personaju- crabilã a lui Alexandru Bindea (Guido Sartori), barbaria evenimentelor petrecute tocmai prin
lui omonim Curzio Malaparte, pe atunci co- sau cea dezamãgitoare/vetustã a lui Rãzvan delimitarea clarã ºi punerea lor în contrast cu un
respondent de rãzboi al ziarului italian Corriere Vasilescu (Stavarache) este contrabalansatã de cotidian imperturbabil.
della Sera. Premisa concretã a scenariului e con- rolurile executate de Florin Piersic Jr. (Curzio Un corolar în acest sens e trasat de Florin Piersic
stituitã din câteva pagini alocate de Malaparte în Malaparte) ºi Claudiu Bleonþ (Niculescu-Coca), Jr., care dupã cum am mai amintit, face un rol
romanul Kaputt, pogromului de la Iaºi din 1941. iar interpretarea contrapuncticã a lui Marcel calculat, bine articulat chiar ºi în punctele cele
Ca atare, subiectul este extrem de ofertant, Iureº (Gruber-fiul) e inoportunã, chiar disonantã, mai fine (alergia de care suferã pe parcursul fil-
acest fapt stârnind în rândul publicului reacþii în acesta mizând pe afiºajul patetic al unui plâns mului), nestingherit de somaþiile lingvistice cãro-
mod consecvent vehemente, în sensul în care, abia stãpânit, însã cãzând datoritã economiei ra trebuie sã le facã faþã (respectiv sã vorbeascã
bazându-se pe acest gen de subiect, un film va evocative, subtile a filmului, într-un con de germana ºi italiana) - constatare care nu se
determina la modul aproape automat, adezi- umbrã. extinde asupra celorlalþi protagoniºti, deoarece
unea empaticã a unora sau refuzul dezamãgit al În mãsura în care configuraþia tragicã a eveni- din punct de vedere lingvistic filmul e o nebu-
altora, adesea nelãsând loc unei abordãri mentelor din iunie 1941, e neexploatatã, camu- loasã, limbile germanã ºi italianã fiind vorbite în
detaºate. În pofida reacþilor adversative - îmi flatã de o mascã a derizoriului, a uzualului, pre- forme mai mult sau mai puþin hibride de cãtre
asum în cazul acesta convenþia extremelor, încât tenþiile sentimentaliste care pot surveni în tim- aproape toþi aceºtia, în aºa fel încât de la un
dezbaterea tuturor diferenþelor de nuanþã ale pul vizionãrii rãmân neîmplinite. Subiectul punct devine imposibil de desluºit cine în ce
receptãrii mi-ar fi imposibilã - pendulând între impozabil, “contribuabilul” cãruia producþia per limbã se exprimã. Deºi Cãlãtoria lui Gruber
posibila virulenþã a unor spectatori antrenaþi de ansamblu îi este debitoare, e fãrã îndoialã con- decepþioneazã prin eludarea/neaderarea la miza
(/angrenaþi în) exigenþe hiperbolice prealabile, stituit de satira social-istoricã, un mecanism care pe care ºi-o impune, filmul rãmâne totuºi unul
ori fascinaþia care nu are în vedere nicio formã salveazã multe scene lamentabile. Speculând care meritã vãzut, dar lãsând prejudecãþile,
de evaluare criticã, nefiind nici capodoperã, dar într-o direcþie ºi în alta, filmul ar fi comportat o expectanþele ºi pretenþiile melodramatice acasã.
nici rebut, filmul ataºeazã un timbru de calitate mai mare rezonanþã în cazul în care ar fi rãmas
cinematografiei actuale, surclasând anumite consecvent uneia dintre cele douã traiectorii pe Oana Furdea
30
E C H I N O X

cronică de carte
Tulburat peste mãsurã.
Un tatã cum nu vã puteþi imagina
Dupã primul volum de poezii - anul cârtiþei gal- Înainte de a vedea ce aduce nou Dicþionarul În fruntea noutãþilor se aflã, cap de listã,
bene (ed. Timpul, 2003, Premiul Eminescu - Mara, atât în scriitura lui Dan Coman cât ºi în inevitabil, tematica. În lirica recentã, alãturi de
Opera Prima ºi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezia generaþiei (ori mai degrabã promoþiei), proiectul încã în lucru al lui Radu Vancu,
debut; reeditat la Vinea în 2004) ºi ghinga sã observãm ce a pãstrat acesta din cele douã Sebastian în vis (raduvancu.unspe.com), paterni-
(Vinea, 2005), punctând ºi o antologie care volume de pânã acum. În primul rând spaþiul tatea ca univers se numãrã printre temele inso-
sudeazã primele douã cãrþi - d great coman strâmt, apãsãtor, camera bine delimitatã, cãreia lite. Un volum aflat de cealaltã parte a oglinzii e
(Vinea, 2007), Dan Coman se aflã, practic, la a îi simþim acum mai puþin unghiurile tãioase, cel al Ioanei Nicolaie, Cerul din burtã (Paralela
treia carte. Dicþionarul Mara (cu subtitlul “ghidul fiind resemantizatã într-un spaþiu casnic aseptic, 45, 2005). Având în vedere cã tematica nu
tatãlui: 0-2 ani”; Editura Cartier, 2009) cu valenþe protectoare, anxietatea apãrând în- atrage valoarea, ci maxim o nuanþeazã, iar cum
marcheazã o mutaþie destul de importantã în tr-o formã ceva mai blândã: “în ultimul timp o nuanþeazã am detaliat mai sus, nu insist.
scriitura bistriþeanului, interesantã nu neapãrat n-am mai prins decât nopþile mici/ alea care nu
prin tematicã, ci mai ales prin faptul cã ne oferã acoperã mai mult de doi-trei oameni ºi/ care nu Un aspect care aduce ceva nou în peisajul gene-
o deformare venitã din exterior, un Dan Coman au nici rãcoare nici întuneric/ mai degrabã un soi raþiei e modul în care dragostea ºi sexualitatea
faþã cu reacþiunea. Dacã primele douã volume se de sfârºalã” (p. 19). În acest spaþiu existã, de sunt tratate (ori mai degrabã transformarea pe
confirmã unul pe celãlalt, se completeazã ºi se asemenea, o adevãratã obsesie a liniºtii, a care abordarea subiectului acesta o suferã).
susþin, Dicþionarul Mara este, dacã mi se permite pãstrãrii echilibrului extrem de fragil. “Hanging Erosul este resemantizat, maºinizat, împins la
exprimarea, o altã mâncare de bebe. on in quiet desperation” is the Coman way. periferia relelor necesare (alãturi de fumat,
printre altele), consumarea pulsiunii erotice fiind
Volumul ghinga se încheie cu urmãtoarele ver- În al doilea rând, avem miºcãrile pe care le tot o datorie ce trebuie sã þinã seamã de legile tira-
suri: “nu obosesc pentru cã nu înþeleg nimic din pomenesc: scurte, bruºte, repetitive, care þin de nice ale Marei: repede ºi în liniºte, iar asta cât
ceea ce spun./ ºi nu obosesc pe nimeni pentru cã un anumit soi de mecanicizare a gestului, mai departe de spaþiul aseptic: “noi suntem
nu mai e nimeni./ aºa m-am nãscut. direct din miºcãri asociate foarte des cu interjecþii: pãrinþii marei/ ºi noi, pãrinþii marei, doar uneori/
pãmânt direct imposibil de urnit/ direct cu vor- “zdup!”, “luku-luku”, “þuku-þuku”, “hop!”, “pic- ºi doar foarte scurt/ ne desprindem de mara/ ºi
bele afarã din mine. exact aºa./ ca oricare alt pic, pac-pac, poc-poc”. În Dicþionarul Mara aces- doar pentru a ne scoate repede-repede/
lucru pentru care el însuºi nu înseamnã nimic.” te gesturi nu mai vin de nicãieri ºi se duc nicãieri, dragostea din corp/ cum ai scuipa ascuns ºi fãrã
(p. 95, Vinea, 2005). Ce se întâmplã de aici ºi ci mimeazã de cele mai multe ori ritmul vital al zgomot/ într-o batistã de pînzã” (p. 43); “atunci
pânã la un moto de genul “Lîu, lãþuºtã, lãmulitã/ copilului ºi sunt întotdeauna raportate la el: ne strecurãm iute sub plapumã/ ºi în tãcere ne
Mala nu ºtia sã zitã”? Ar fi o naivitate impresion- “vine laptele [...] încep ºi eu sã mã leagãn cu tot izbim unul de altul/ ca douã pulpe de pui” (p.
isto-cliºeicã sã invocãm argumente de genul: corpul/ în stânga ºi-n dreapta/ în stânga ºi-n 46); “la noi corpurile folosesc doar ca sã ne
Dan Coman are acum un copil, poezia lui Dan dreapta” (p. 31). Aceste miºcãri pot fi numite, recunoascã fetiþa/ ºi folosesc doar pentru a
Coman e alta. fãrã exagerare, mantre anti-panicã, anti-anxi- înainta cât de repede-nspre ea// niºte meca-
etate, deoarece de cele mai multe ori reuºesc, nisme sigure de îngrijit mara/ [...] iar sub burþi
E drept, vectorii constitutivi ai liricii sunt îndrep- dacã nu sã îmblânzeascã total alteritatea, stra- nu mai gãseºti decât/ un foarte mic loc pentru
taþi spre un alt tip de fetiº. Ghinga ºi cârtiþa (cu niul, neprevãzutul, cel puþin sã imprime o miº- baterii” (pp. 81-82). Iubire marxistã în regim
toate elementele obsesivo-fantasmatice adia- care ordonatã, oferã un anti-climax, elementele special de necesitate. Sunã cel puþin amuzant.
cente, cu delimitãrile clare ale celor patru pereþi, principale fiind “frica cea micã ºi oboseala cea
cu toate miºcãrile repetitive pline de angoasã, mare” (p. 45). Limbajul suferã ºi el distorsiuni, filtrat prin noua
gen Teodor Dunã - vezi volumul Catafazii) par ipostazã. De ce? Tot din raþiuni... funcþionale: “în
mai degrabã construcþii poetice imanente, care În al treilea rând, decorul nelipsit: cafeaua, faþa unei fetiþe de trei ani/ vorbele de om sunt
þâºnesc exact în acelaºi moment cu discursul, iar þigara ºi bestiarul la care apeleazã Dan Coman impracticabile” (p. 30). Am abordat mai sus
acestea, chiar dacã traduse în limbaj poetic îºi pentru majoritatea figurilor de stil, iar acest bes- problematica onomatopeelor, ele gãsindu-ºi ºi
primesc inevitabil doza de convenþie, de “jet tiar este, ca de obicei, unul impresionant. În aici o explicaþie. Din acest registru nu lipsesc,
lag”, þin de o interioritate bine delimitatã. În Dicþionarul Mara avem: cel mai des oi ºi vaci, logic, nici diminutivele sau formele deformate,
noul volum, Mara ºi noile elemente obsesive þin apoi pisici, câini, cocoºi, gãini, porci, cai, viþei, infantilizate, stâlcite. Deformãrile discursului,
de o alteritate care refuzã din start orice formã musculiþe, nurcã, cangur, rãþuºte, pãsãri, licurici, registrele minore nu constituie în sine noutãþi,
de pasivitate: “uite-o pe mara ºi uite cum/ la nici muºte, pãduchi, cãrãbuºi, fluturi, liºiþe. În timp însã raportul dintre conºtiinþã, proto-conºtiinþa
un metru distanþã de ea/ îmi pierd imediat rãb- ce structuraliºtii îºi vor freca mâinile mulþumiþi infantilã ºi limbaj, raport filtrat prin stilul lui Dan
darea/ iar atuncã miºcãrile mele/ pe de-asupra de inventar ºi de concluziile rezultante, scriitorul Coman, oferã tensiuni ºi expresivitãþi insolite,
acestor hârtii/ seamãnã cu o gurã deschisã de bistriþean va rãspunde ironic, cum o face de deci valoroase. Acest lucru e mai puþin evident în
oaie” (p. 11). multe ori: “Pãi despre ce sã scriu, dacã am cres- linia poeþilor ultimilor ani, însã este destul de
cut la þarã?!”. evident la prozatorii care au reuºit cu succes sã
Astfel, Dan Coman a reuºit sã evite autopastiºa profite de aceste tipuri de raporturi (douã exem-
printr-o schimbare de fond, nu de formã, prin- În al patrulea ºi ultimul rând, charisma ºi ironia ple la îndemânã: prozele scurte ale lui Dan
tr-o permutare a unor elemente ºi tehnici, cât ºi marca Dan Coman, infuzatã narcisiac: “sunt un Lungu în care naratorii sunt copii sau ado-
prin orientarea tematicã menitã, fie cã ne place bãrbat cum nu vã puteþi imagina” (p. 7, ghinga, lescenþi ºi romanul Iepurii nu mor al lui ªtefan
sau nu, sã ne fure ochii. Faptul cã micile sfârºeli, Vinea, 2005). Dacã tot eram la ghinga din nou, Baºtovoi).
gesturile repetitive, expresia cu tot ce presupune sã nu uitãm dedicaþia volumului: “fãrã nici o
ea, anxiozitatea, spaþiul închis, angoasa ce ºovãialã/ aceastã carte mi-o dedic mie”. Acum Schimbarea pe care o aduce Dicþionarul Mara
vibreazã pe scara intensitãþii între blând, lasciv versurile de mai sus ar suna cam aºa: “sunt un este una binevenitã atât pentru lirica lui Dan
chiar, ºi stihial, toate acestea au supravieþuit în tatã cum nu mi-aº fi putut imagina”. Chiar ºi în Coman, care redemonstreazã cã este un autor
aceeaºi formã, putem observa din chiar primele aceastã ipostazã liricã, scos din contextul prece- valoros ºi deja stabil în raport cu propria creaþie
pagini, iar restul volumului nu face altceva decât dent, sensibil jenat ºi speriat, glasul tremurând ºi, mai important, cã autopastiºa nu îl bântuie,
sã confirme: “da, tlinda, da, ea e mara/ ºi la nici al lui Dan Coman îºi pãstreazã valenþele de dar ºi în raport cu generaþia, singularizându-ºi
o jumãtate de metru distanþã/ îmi pierd imediat seducãtor subtil, ironic, în observaþii gen vocea tot mai mult, de la un volum la altul.
entuziasmul/ iar atunci/ vorbele mele despre “strigãtele marei nu vin din spaimã nici din Asemeni în faþa unui serial palpitant, sunt frus-
toate acestea/ seamãnã izbitor/ cu mirosul gurii nesomn/ mai degrabã dintr-un respect înnãscut trat cã nu ºtiu când va apãrea episodul urmãtor.
de oaie” (p. 11). pentru cafea” (p. 19) sau “la trei sãptãmâni Apropo, dacã tot suntem în zona aceasta, de
mirosul de tatã este exact/ ca aroma de jakobs serialul Ion Mureºan mai ºtie cineva ceva?
pentru gãini” (p. 23)
Bogdan Odãgescu
31
E C H I N O X

“Iubire la unison” sau cãldura umanã într-un spaþiu sintetic


Apãrut la Editura Vinea, 2006, în seria debuturi, obicei vorbeam cu el când dormea/ ºi el mã capul tãiat din farfurie/ când urlãm cã nu
ºi acum în ediþia a II-a, la aceeaºi editurã, volu- asculta/ îi spuneam cele mai interesante lucruri/ asta/ nu nu asta”. Trãirea androidã, eul asexuat,
mul “ochi roºii polaroid / acesta este un test”, care s-au întâmplat în capul meu/ îl mângâiam în inert se diluazã, texte ca “anyu(mama)” ,
de Gabriella Eftimie, se desprinde tranºant de timp ce vorbeam cu el// era prietenul meu cel “testeazã-mã pe mine.pe mine”, “smileyul tãu
visceralitatea/ grotescul de sorginte fracturistã al mai bun// [...] îi spuneam despre un loc unde doarme” fiind pigmentate de figuri ca mama,
unor poeþi ca Marius Ianuº / Dumitru Crudu/ Dan ploua întruna/ ºi unde/ atunci când vor sã bunicul, chipul foarte vag al celui pe care enti-
Sociu, îndepãrtându-se, în acelaºi timp, de ter- moarã/ oamenii se culcã pe jos cu gurile deshise/ tatea de astãzi îl percepe ca pe o structurã
giversata exploatare a feminismului degradant cu feþele întoarse spre cer”. Robotizarea gene- imberbã (“atunci a fost altfel/ eu eram a lui era
practicat de poete ca Elena Vlãdareanu / Oana ratã de o aparentã sistematizare, reglementare a al meu/ eram a lui era al meu/ a lui al meu”), de
Ninu. La Gabi Eftimie, corpul poetic realitãþii va reconstrui limbajul unei entitãþi inerþiile unui ante-mediu, fluxul acesta de adu-
supravieþuieste datoritã unor resurse strict syste- coordonate de cu totul alþi idioimi: imposibili- ceri aminte fiind singura pretenþie de mine-
moide: sensibilitatea androginã / autismul ca tatea punerii la punct a unei forme de ralizare afectivã a eului.
unicã formã de emoþie. Nu (in)umanului înþelegere, nevoia “maniacalã” de a fi cu pri- Incalificabilã ºi fãrã discuþie va fi opþiunea pen-
aparþine aceastã poeticã, ci spaþiului în care etenii, înjghebând, în acelaºi timp, un incubator, tru o formã de extincþie care face parte, în defi-
organismul trebuie sã se dezvolte, un teren al o meta-realitate, o replicã implicit mutantã: nitiv, din constructul genetic al eului : “vor sã mã
spectrelor “polaroide “, al sintetizatoarelor, al “creierul meu se încãlzeºte la soare/ capul meu îngroape când nu mã uit”. Implantarea în spaþi-
stimulilor afectivi ca anexe, la fel cum, la Kenji începe sã amorþeascã/ circuietele explodeazã în ile strict securizate (“o þigarã te va calma 5
Siratori, instrumentarul expresiv e predeterminat lanþ”; “nu-þi poþi lua ochii de la soarele care minute/ o datã pe sãptamanã apropierea priete-
de intruziunile exterioare mecanizate ce defi- moare”; “s-ar putea sã mor dacã nu mãnânc/ nilor/ melodia din capul tãu tot timpul”; “ cu voi
xeaza ºi substituie coordonatele interioare, com- dar ce te distruge mai tare decât asta?”. mã miºc reality hi-fi în 2500 de feluri/ cu voi mã
pacte. “nicio informatie în plus” devine un real montaj plimb sub soare în euforie/ cunosc tot ce vorbiþi
“(testing testing. e cineva aici?) nu cunosc poetic, regizat, la modul subsidiar, de comen- tot ce atingeþi// sunt pe jos/ adunaþi-mã/
limba” - cu acest logo avertizator ruleazã volu- tariile acestui outsider, care trasmite ritmic armonie/ armonie/ armonie// nu ºtiu nimic nou
mul lui Gabi Eftimie, reglementând o microlume mesaje complet dereglatoare: “eu sunt gabi nu înþeleg nimic mai bine”), fãrã pretenþia
a gesticii, a limbajului ca reflexe, fiecare stare/ ºi-mi place sã-mi pierd vremea aiurea/ eu caut remotivãrii (“atâta timp cât mãrºãluim tãcuþi/
element uman declanºator intrând cu forþa în fericirea// nu existã cuvânt mai gol/ ºi mai in- nicio revoluþie nu ne va atinge/ e un secret pe
structura poeticã, o structurã tehnologizatã scu- fexibil/ pentru deraiajul ãsta lin”; “toþi fac poze care toatã lumea îl ºtie” “——vremea ne va
turatã de accesorii metaforice. În “peisaj” poeta ca amintire/ vor o bucatã din polaroid/ ca sã le schimba dispozitia”) împing eul cãtre alte zone.
îºi va asuma temporar un construct expresionist, arate prietenilor// toþi vor o bucatã de plastic”. Asezonatã acestui “deraiaj lin”, muzica stigma-
targetul acestui eu încã neformatat de rezidu- Aici posibila salvare nu mai poate fi luatã în dis- tizeazã, devirusând ºarja de labilitate, distorsi-
urile afective fiind unul recuperator: “un soare cuþie, iluzia ºi auto-proiectarea, capitonate de unea internã “dacã-mi îndoi urechea muzica se
ca un cerc/ de decor, descãrcat,/ un acumulator “camerele infraroºu”, sunt singurele care mai aude mai amplificat/ butonul intrã mai bine/ în
defect// în lumina nevroticã se târãsc la umanizeazã spaþiul “wordwideweb”. Refrenele timp ce-mi chiorãie maþele ºi molfãi”.
suprafaþã, ies din pereti, se preling/ gemând/ obsesive (“din gurã sã curgã saliva/ sã curgã Recurenþa (i)realizãrii, reconfirmãrii ciclice al ace-
glycerine// strãlucirea cadavericã pãtrunde/ prin înapoi saliva/ sã intre în gurã saliva”; “e ca o fricã leaºi stãri o vom identifica ºi în vocea din “Mic
piele se impregneazã în corp/ ca mirosul/ ca anonimã”; “insomnie. ridicat brusc din pat. vise manual manul de terorism” a lui Andrei Peniuc :
batrâneþea// nicio umbra nicio urmã de milã [...] goale, fãrã amintiri. [...] oamenii îºi continuã “vei crãpa ºi te vei reface iarã/ ºi iarã/ ºi iarã/ ºi
ascinating intruders/ sper cã veþi gãsi calea”. drumul în sferele lor private// cu grijã sã nu se iarã”, concluzia Gabriellei Eftimie fiind produsul
Calea salvãrii coincide, în cazul poeziei lui Gabi intersecteze”), autismul ca sindrom, comuni- aceloraºi mecanici venite din zona terorii: “inima
Eftimie, cu glisarea permanentã între faliile carea scindatã, sunt elemente care de-constru- se va opri. apoi o sã-ºi reia goana în cap”.
transfigurãrii fiziologice / psihice ale unui Daniel iesc, repun în discuþie posibilitatea de a mai În aceast hyperspaþiu, individul primeºte califica-
din “Posibilitatea unei insule”, eul subzistând gândi în termeni umani propria condiþie, poziþia tivele fotografiei obsesive a unui “om înmãrmu-
doar în/prin muzicã ºi prin viaþa -celorlalþi-. acestei intimitãþi distructive: “parca am fi scu- rit luat în stop-cadru inert traversând
Aflate în proximitatea unei Ruxandra Novac, funtaþi în cãrbuni/ atât de groaznic de corporal e încãperea lovindu-se de lucrurile din jur”
care duce discursul fracturist cãtre o poeticã ce întunericul acesta”. indiscutabil dezumanizat, impertubabil în
pulverizeazã umanul pe un teren aflat în prelun- La Gabi Eftimie, arta poeticã funcþioneazã ca economia demersului sãu. Sub eticheta pe jumã-
girea scriiturii crude al unui Lautreamont, al unui ameliorator, eul îºi dezvoltã mai degraba o tate sarcasticã a lui Houllebecq, care deschide
Antonin Artaud, sinonime poeticii muzicale al “dystopie paradisiacã” în care atributele umanu- “Posibilitatea unei insule” cu întrebarea “Care,
unui Thom York sau a celor de la The Knife, tex- lui nu mai dau sens: “vom îmbrãca pijamale dintre voi, meritã viaþa veºnicã?”, se dezvoltã ºi
tele Gabriellei Eftimie vin dintr-un background artificiale/ ne vom încheia la ºireturile de eul din textele Gabriellei Eftimie, un eu care nu
cultural cu totul nou. Obiectul poetic devine un neon/ vom fi liberi sã apãsãm rewind/ sã mai poate cuantifica/susþine nimic în afara unor
organism ce îºi studiazã forma de existenþã, batem tare la tobele mari/ sã dãm cu biciul vagi resurse ale viului, ale vocilor care apropie,
comunicând din interiorul unor distorsiuni exte- cântând// sã fluturãm tabla de metal sã sune purtãtorul unei optici cu totul distincte în
rioare declanºate cu precizia unui torþionar: “de cât mai strident// dar când þipãm cã nu vrem panoplia poeticii contemporante.

Cosmina Moroºan
32
E C H I N O X

SGB, SGB, spune-mi o poveste!


“Dacã vrei s-ajungi o mare sculã-n stradã, bine-nþeles,
Þine minte cã mintea conduce pumnul, nu invers.”
Cheloo

Volumul de debut al lui Stoian G. Bogdan Tot programatic este ºi limbajul dezinhibat, punct, nu mai înainte ºi nici pe pagina urmã-
(Chipurile, Editura Cartea Româneascã, 2009) oarecum natural ºi schematic naturalist, la fel ºi toare!). Dar sã dau câteva exemple de astfel de
este, contrar voinþei tematice sugerate încã din repulsia ºi impulsivitatea ce iau locul patosului, închideri: “ah realitatea are bile sub prepuþ” - p.
titlu, un proiect eterogen, dorinþa de unitate însã acest tip de scriiturã poate avea ºi un revers 23; “spun cã te iubesc ca sã obþin chestii” - p.
semanticã fiind contrabalansatã de o voce care, al medaliei. Astfel, la nivelul plusurilor ºi 30; “restul e istorie literarã” - p. 39; “soarta mai
deºi sigurã pe sine, se demascã în mici inco- minusurilor avem, pe de o parte, expresivitate face miºto uneori” - p. 46; “al dracu` viitor/ cu
erenþe stilistice în interiorul propriului discurs, austerã stilistic, dar surprinzãtoare, mai ales la cât cinism îmi mai zâmbeºte” - p. 52. Acest
semn cã, deºi SGB a pãcãlit majoritatea cap- prima lecturã, prin acea formã de specificitate reflex, venit probabil dintr-un instinct nativ/na-
canelor tipice debutanþilor, câteva scãpãri sunt pe care superstiþioºii o numesc stil ºi romanticii rativ, are de prea multe ori efect de poantã ºi
totuºi lãsate la vedere. La categoria atuuri, o numesc inspiraþie sau talent (Ion sau Ioana - prea rar efect literar pur-sânge, lucru care pe ter-
Stoian G. Bogdan surprinde prin lejeritatea ºi pp. 15-16: “eu eram un pârlit/ ea n-avea nici men lung nu poate decât sã dãuneze calitãþilor
nonºalanþa cu care “furã meserie” de la mai mari cinºpe ani/ furasem banii pentru avortul ãla/ de stilistice.
(beatnici, de exemplu), lãsându-te sã te scarpini la colegul meu de camerã/ care la rândul sãu îi Revenind la titlu ºi la expoziþia freak-show pe
în vârful capului, undeva între pastiºã gratuitã ºi furase pentru avortul prietenei lui [...] mi-ar fi care o anunþã, e de menþionat cã versul din
influenþã asumatã ºi cristalizatã. Iar pânã sã te plãcut sã vinã o copilã/ cu pãrul ºaten negru Chipurile se aflã de cele mai multe ori între un
dumireºti, derbedeul ia cheile maºinii tale de pe blond vopsit ca al ei/ cu ochi cãprui ca ai mamei/ pastel al ororii (cu tonuri care anunþã anxietãþi
masã ºi dispare cu ea în trombã. bunã ºi caldã ca mamaia/ sau un puºtan/ haios morbide) ºi o naraþiune tip William S. Burroughs
La categoria premii, Chipurile stã destul de bine. cum eram eu/ evreu ca bunicu`/ ºi sã îmi spunã// (modelul sec ºi tãios Junkie, nu cel haotic din
Volumul a apãrut dupã ce manuscrisul a câºtigat orice” sau “toate femeile de care mã îndrã- Oraºele nopþii purpurii), între o frondã tip
în 2008 Premiul pentru Poezie destinat autorilor gostesc ajung rãu raluca/ de parcã liniile din Mircea Dinescu ºi un deget mijlociu gen Allen
sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor. palmele mele se terminã/ în palmele lor” - p. 33), Ginsberg, între un asalt brutal B.U.G. Mafia ºi o
Între timp a mai câºtigat ºi Premiul Iustin Panþa pe de altã parte cliºee de duh, venite dintr-o cursã 1000 de metri garduri gen La Familia, între
2009 ºi, recent, Premiul Opera Prima al formã de “bagabonþealã” plinã de ofticã ºi un bling-bling Snoop Dogg ºi o tânguire de fac-
Concursului Mihai Eminescu de la Botoºani hiper-iritabilitate, trecutã prea sumar prin filtrul turã ºi fracturã Marius Ianuº. Toate acestea, dar
(2010). SGB nu e descoperit nici la capitolul cri- unei conºtiinþe poetice (“Scriu pentru cã trãiesc” absolut toate acestea pentru a spune câteva
ticã, printre numele celor mulþi care au scris - p. 7; “dac-aº crãpa/ nici dracu nu mi-ar primi poveºti, mai mult sau mai puþin de cartier, unde
despre Chipurile numãrându-se: Paul Cernat, sufletul”; “ªi pumnul, la mine, moare ultimul” - accentul cade de obicei pe chipuri ºi mai puþin
Cosmin Ciotloº, Irina Georgescu, Felix Nicolau, p. 14; “S-a luat lumina, mânca-i-aº pizda ei” - p. pe acþiune, pe “zicere” ºi mai puþin pe stil, pe
Dan Cristea, Gellu Dorian, Octavian Soviany, 22; “Oricum, ele au pierdut o pulã/ eu am pier- naraþiune ºi destul de rar pe liric. Cum observa ºi
Oana Cãtãlina Ninu, Mihai Vakulovski. dut un prieten drag.” - p. 48 sau “astãzi Felix Nicolau, aceste poeme-chipuri îºi gãsesc
În discursul acestui volum, tensiunea sâcâitoare, împlinesc 25 de ani/ zi de tot cãcatu`/ n-am legitimitatea mai degrabã privite ca fire care se
apãsãtoare, inconfortabilã (iar aici aceste adjec- niciun chef/ în fiecare an e din ce în ce mai întreþes, ca volum, nu ca texte separate, o
tive sunt în mare parte pozitive) vine dintr-un naºpa”). Aici poate SGB cautã un efect de poan- colecþie de mici povestiri cu infuzii lirice dure,
balans continuu între imaginea unui sanatoriu ºi tã gen Paraziþii, însã, din pãcate, lui Ombladon ºi genul de naraþiuni cu bãtaie înspre poetic pe
aceea a unui muzeu grotesc al statuilor de cearã lui Cheloo le iese ceva mai bine în interiorul pro- care n-ai vrea sã le citeºti nepoþilor înainte de
(atenþie, statui de provincie, foarte rar de priei convenþii (vezi versuri Paraziþii de genul culcare.
Bucureºti), între kitsch ºi dramã, între Grãdina “vrei sã-mi sugi pula, cheamã-ntãriri”, “Proºtii Privit ca fracturist întârziat, de pluton, SGB nu
desfãtãrilor ºi coperta ultimului album al lui par concepuþi pe cale-artificialã/ Cã sunt mulþi ai are ºanse de supravieþuire, însã nu e neapãratã
Nicolae Guþã, între portret ºi peisaj urban, între dracu` ºi n-au nicio boalã” sau “Sunt într-o pasã nevoie sã îl catalogãm astfel. Potenþialul lui viitor
hip-hop ºi lãutãreascã, între tonul violent ºi cel proastã ºi am boalã,/ La câte pase proaste am, volum poate fie sã îl singularizeze, fie sã-l
confesiv. SGB evitã programatic pateticul ºi mã iau ãºtia în Naþionalã”). îngroape. Personal, sunt indecis. Pânã la urmã,
încearcã sã aducã aminte acest lucru, atât sieºi Mai pomenesc un singur aspect care mi se pare în peisajul poetic ºi editorial actual, e aproape
cât ºi cititorului, de fiecare datã când simte cã riscant: Dupã ce rotunjeºte poemul-poveste, un truism sã constaþi cã “viaþa e un meci la ca-
discursul ar putea apuca astfel de cãi (“încã mai dupã ce îl încheie, SGB simte cã trebuie sã mai tegoria grea” ºi cã “vor veni vremuri mai bune,/
am zile cu buzunarele goale,/ însã atunci evit sã scrie o strofã-”moralã”, de obicei într-un singur cineva îmi tot spune”. Conteazã mult mai mult
scriu, fiindcã nu-mi place s-o dau în suspine” - p. vers, dintr-o nevoie care þine de obicei de novici, cum o spui ºi de ce.
7; “te ghemuieºti într-un colþ al salonului/ ºi-ai aceea de a explica ºi a convinge prea mult, Bogdan Odãgescu
vrea sã plângi dar parcã fuþi finalul” - p. 70). închizând astfel textul (Auzi, cititorule? Aici e
33
E C H I N O X

Soporia sau maxima disponibilitate a fantasmei


În luna martie 2009, a apãrut la editura Vinea ne obligã la a vedea ºi îndrãzneºte sã verbalizeze gura plinã de pene”, “am în minte obsesii care
volumul de poezie al lui Marius Conkan, intitulat direct umanul în ceea ce are el mai interzis, mai sãlbãticesc miºcarea greoaie a mâinii”, “în
soporia, care în cadrul celei de-a optsprezecea ºocant, iar cei care nu se vor speria de aparenta orbitele mele doi butucaºi de vie”. Lor li se
ediþii a premiilor Vinea, Bucureºti, 2009, a fost violenþã a limbajului artistic (cãci avem de a face adaugã alte douã motive poetice, unghii imense
distins cu marele premiu pentru debut. Volumul cu o operã artisticã ºi nu cu una consumistã, în ºi pãrþi ale corpului feminin apar cu o încrân-
cuprinde 61 de poeme, esenþializând o lume tonul unei relaxãri a exprimãrii, specificã cenare care depãºeºte modelul real al misterioa-
care obligã la exorcizarea ostentativã a stãrii de perioadei postdecembriste) vor aprecia coerenþa sei/misteriosului Annei-Varney Cantodea, acel
comunicare poeticã în ceea ce are ea mai sublim totalã a unui imaginar delirant. Universul sopor aeternus, ºi care se întâlneºte cu compoz-
ºi la limita suportabilitãþii sensibile. soporic se supune unei duble interpretãri: la un iþiile simbolice ºi erotice ale lui Egon Schiele,
Cele trei pãrþi ale volumului, flori fete ºi bãieþi prim nivel, suntem invitaþi într-un ospiciu fictiv dându-le o replicã imposibil de ignorant. Arma
melodii ºi cântãreþi, soporia ºi entry for death violent, în care eul liric - smintitul ºef a fost con- poetului se ia la trântã cu libertatea expresiei
reprezintã o iniþiere într-un univers halucinant, taminat definitiv de Femeie ºi defuleazã narcisist vizuale ºi picturale a celor doi rebeli menþionaþi,
soporic (Sopor Aeternus simbolizeazã o per- printre sodomiþii dinlãuntrul lui, babe fardate, cu toate inhibiþiile ipocrite ºi ne explicã, aseme-
soanã hermafroditã a cãrei jumãtate masculinã - pãpuºi gonflabile bisexuale, printre diavoli ºi nea un bãtrân hipiot, cã poezia este încã o expe-
definitã biologic - este negatã în favoarea celei îngeri, printre vrãjitoare ºi licorne, bau bau ºi rienþã zguduitoare, sau, cum spune semnatara
feminine, ipostazã în care apare de cele mai cãlugãriþe: “mi-am construit ospiciul la intrarea prezentãrii de pe coperta a IV-a, Ruxandra
multe ori), dupã cum suntem explicit transpuºi dintr-o femeie în alta /.../ în el poþi intra /.../ doar Cesereanu, “poemele acestei cãrþi sunt
în poemul sopor: “vom intra în soporia smintiþi sã ai vicii ºi mintea întoarsã pe dos”, “copilaº pe metaforic ºi simbolic vorbind, niºte cãmãºi de
ucenici zonã de îngeri fierbinþi /.../ þara tristeþii ºi coridoarele ospiciului negru ºi bolnãvicios/ voi fi forþã care pot fi îmbrãcate sau nu: esenþial este
a bãtrâneþii þara euritmiei ºi a nebuniei”. Un o acadea înfiptã-n cranii de femei fatale”. faptul cã ele au fost croite, cusute ºi descusute
avertisment se impune cititorului, pentru a evita Tratamentul în acest ospiciu presupune o dozã de un poet vizionar care ºtie ce vrea de la sine ºi
orice stupefacþie: în mod voluntar, deci semni- masochistã de acces la fantasme, de la obsesia de la cititorii sãi”.
ficativ, poetul alege o formã ineditã cãrþii sale, maternã, prin iubitele compatibile în ale Soporia configureazã un gen sublim, unde
refuzând majusculele ºi semnele de punctuaþie, smintelii obligatorii - io(a)na, cea de 28 de ani ºi epicul contamineazã liricul inevitabil, pânã într-
excepþie fac poemele în prozã din cea de-a treia vampa - pânã la sorã, fetiþe ºi pãpuºi, ultimele acolo încât nu ne-ar surprinde o viitoare mani-
parte, în care singur punctul apare acolo unde ar atinse incipient de sopor. La un nivel secund, festare consistentã cu un roman, pentru cã în
fi putut fi sfârºitul unui vers, iar titlul câtorva cãile de comunicare liricã transmit însã criza acest volum debordeazã o poftã a spunerii care
poeme din prima parte este corp unitar cu textul exprimabilului ºi deznãdejdea omului saturnian - ar putea continua ºi în alte formã decât în cea
poemului. Lumea fantasmelor lui Marius Conkan gura, mâinile ºi ochii sunt întotdeauna încurcate poeticã.
este fascinantã, eul liric percepe o realitate care cu îndârjire, provocând ironic catharsisul: “am Adriana Cordoº

NEGRU PE NEGRU, Aurel Pantea


A apãrut în 2009, sub semnãtura Aurel Pantea, Metafizica Negrului pe negru ºi, implicit, a lui interior (puternica vieþuitoare. Despre ea
ºi cel de-al treilea volum de “Negru pe Negru”, autorului sãu rãmân, oarecum, tributare mo- avem opinii asemãnãtoare./ Amândoi o pro-
atât cã, acum, negrul vine sub forma unei dernismului: anulare, negativitate, aneantizare. ducem, ea creºte/ pe sub pungile lui de sub ochi,
antologii menite sã reasambleze, re-distribuie Volumul este deschis de un text aparent angajat pe sub faþa mea extenuatã). Însãºi scrierea se
fantasma panteanã dintr-un spaþiu liminar. politic, dar urmeazã o continuã negare - a vieþii, anuleazã: imaginarul are pretenþii de realitate,
Împãrþirea textelor în funcþie de apartenenþa lor a morþii, a limbajului, a transcendenþei limbaju- imaginile devin obiect; Aurel Pantea - sau acel
la un ‘93 sau 2005 nu-ºi mai are rostul, continu- lui º.a.m.d.- ºi definire, chiar întrupare a acesteia cineva indefinibil - se transformã, în cele din
itatea fiind mai mult decât evidentã - cititorul îºi în fiecare chip-obiect. Poetul încearcã o anulare urmã, într-un mecanism disfuncþional: trece din-
va da imediat seama cã nu poate fi vorba decât de sine în favoarea unui text de tip transmisiune, colo de groazã, dincolo de disperarea faþã de
de o trãire intensã a unei viziuni, care, odatã un eu cerebral, obiectiv, o voce impersonalã cruntul nimicitor, afectele deviazã în senzaþii ale
asumatã ca parte integrantã a vieþii ºi supusã demitizantã preia funcþia de mesager al unei unui organ/organism, în senzorialul voluptos, iar
trecerii timpului, implicã o ºi mai acerbã ºi dis- totale deziluzionãri textuale, de martor al nimi- scrisul într-un discursiv sumbru, într-o con-
perantã repercurtare a sa. citorului, al marelui obiect - exterioritatea vidu- sumare ºi de-compunere ale materialitãþii.
34
E C H I N O X

Numai timpul mai poate produce crisparea ritate. Iar, cu cât este mai greu sã stabileºti din plãcere sã-l (re)descopere pe Aurel Pantea. Deºi,
aceea a feþei, angoasantul timp al de-vitalizãrii: perspectiva cui se vorbeºte ºi cui (nu) i se vor- cum spuneam mai sus, l-am putea încadra în
dacã în Negrul.. din ‘93 nu finalitatea temporalã beºte, cu cât abstractizarea ºi, implicit, gravi- modernism, e preferabil sã nu, cãci poetul
-moartea- era importantã, ci procesul, timpul ca tatea discursului se accentueazã, cu atât este Pantea rãmâne plauzibil, chiar fresh, în obsesia
mediu exterior, al macerãrii ºi epuizãrii, în urmã- mai pregnantã afectivitatea (“singurãtatea cu lui non-dimensionalã. Fragmentele prea teziste
torul volum aflãm cã timpul ne-a înlocuit, iar gesturi lente, atotstãpânitoare/ e substanþa ce sau prea noþionale sunt echilibrate de imagistica
moartea se încorporeazã în grija maternã a nu vorbeºte/ dar înghite enorm”). Oamenii, puternicã, de capacitatea acestuia de a nu fi
femeii, îºi þese culcuºul în chiar limbajul nostru ignoranþi sau, pur ºi simplu, naivi, sunt supuºi repetitiv, cu toate cã, în fond, de aceasta e vorba
cel de toate zilele. aceleiaºi dezintegrãri, dar numai vidaþii sunt - reiterarea unei fantasme, concretizarea ei prin
Eschivarea din faþa aneantizãrii se poate mani- capabili sã resimtã acest proces neîntrerupt, scris, completarea, detalierea ei prin mici varia-
festa doar printr-o existenþã a prezentului, prin acea obosealã a materiei de a se autodigera: þiuni de la temã. Cu urmãtorul volum, cel deja în
locuirea informitãþii/inconºtienþei mutului: în “Am o poziþie favorabilã. Vãd cerul negru, pregãrire, rãmâne de vãzut.
mai toate poemele se vãdeºte obiectivitatea, culoarea gurii/ prãdãtorului”. Dimensiunea
exterioritatea asumatã, aºa cã ºi “mutul”, starea socialã apare ca efect secundar, probabil nici *De menþionat intruziunea sa în douã texte-
conºtientã, dar vegetativã a eului este transferat mãcar întrevãzutã de autorul care persevereazã explicaþii cumva utile pentru o altã abordare,
exterioritãþii, inconºtienþa lui este conºtienþa într-un scris al cãrui efect curativ întârzie sã ceva mai empaticã faþã de autor.
transmiþãtorului - marcã a transcendenþei în aparã: acesta îºi asumã actul textual, dar nu ºi *Negru pe Negru - Aurel Pantea, Editura Limes,
care poetul continuã sã creadã: “stai în mut ºi rolul profetic, prea absorbit fiind de propria-i Cluj-Napoca 2009
voia, oricum, se face”. Se formeazã, astfel, o viziune. Mihaela ªuleap
generalizare, o propagare a viziunii înspre alte- Pentru iubitorii de poezie/literaturã va fi o mihaela_suleap@yahoo.com

Un RUBIK ºi un cititor
Rubik: roman colectiv
Polirom (Fiction-Ltd), 2008, 535 p. + DVD

Povestea pe unde scurte: Câþiva studenþi de la nivel. Autenticitatea unora sau scriitura constan- asa cum au fãcut ºi cu filmuleþele. Doar cel din
Literele bucureștene (ºi nu numai) alãturi de pro- tã a altora cred cã propune, în cele din urmã, un spatele camerei de filmat (narat) se schimbã,
fesoara ºi prietena lor, Simona Popescu, s-au echilibru. Unii sunt ironici, alþii se joacã ºi te fiecare micro-naraþiune ºi fiecare dintre ei îl
adunat într-o salã de curs (314), la facultatea din ameþesc cu mutãri dintre cele mai neaºteptate, afecteazã pe celãlalt ºi în acelaºi tip se modificã
Capitalã cu multe idei ºi cu entuziasm de lungã reuºind sã construiascã lumi ficþionale dintre pe sine - un cititor virtual poate ajunge sã
duratã. Apoi au ieºit la bere ºi au colindat cele mai interesante ºi dificil de descâlcit, alþii se perceapã acest tip de mecanism al scriiturii ºi al
strãzile oraºului ºi de la un punct s-au decis sã simt confortabil în cliºee. Pericolul în acest gen relaþiei dintre ei: influenþarea ºi afectarea reci-
aducã ºi o camerã de filmat cu ei. Se mai întâl- de scriiturã - într-un un roman colectiv scris de procã menþin þesãtura acestui roman.
nesc ºi acum sau cel puþin au mai comunicat (am tineri, despre ce îi doare sau îi minuneazã pe ei - O altã faþã a autoficþiunii este cea legatã de
aflat din interviuri). Deºi romanul Rubik seamãnã este exagerarea sau derapajul narativ. De multe urmãtorul lucru: hai sã vã spun ceva despre
ca dimensiuni cu un roman scris de Dostoievski, ori au pierdut controlul propriilor texte care sunt mine, ceva care nu mi s-a întâmplat niciodatã.
nu vã aºteptaþi la aºa ceva. Una dintre autoare pur ºi simplu forþate sã îºi gãseascã sfârºitul. Iar Poþi înþelege ºi aºa autoficþiunea ºi romanul lor.
vorbea despre el ca fiind un lung poem în prozã. în acest caz nefericit în care rãbdarea îi lipseºte În Rubik sunt multe reluãri ºi cadre-duble ºi
Pentru unii a fost un proiect strict personal ºi chiar ºi autorului, cititorul va renunþa la partitu- informaþii falsificate, tocmai pentru cã fiecare
revoluþionar doar din acest punct de vedere, ra narativã mult mai uºor decât primul ºi nu o va poziþionare în lume schimbã ceea ce este vãzut
pentru alþii rãmâne un prim manifest literar. termina. ºi modificã la rându-i fiecare individ, în parte, în
Dacã e sã faceþi ceva dupã ce luaþi cartea e sã vã Nu ºtiu dacã veþi rezista pânã la capãt ºi nici nu contextul respectiv. Nimic nu e constant, perso-
uitaþi în primul rând la filmuleþe, este un DVD cu vã garantez cã veþi reacþiona pozitiv, cred cã najele care apar în roman nu sunt stabile, dim-
zeci de filmuleþe, unele de-a dreptul minunate, reacþia la acest tip de roman depinde foarte potrivã, sunt dispuse sã se plieze altfel în fiecare
altele irelevante (doar pentru mine ºi pentru mult de poziþia fiecãruia ºi de acceptarea (alt) context în care apar. În final, reþeaua rubi-
tine, nu însã ºi pentru ei!). Mi-au plãcut mai premiselor pe care autorii le impun. Unele cilor se dizolvã, senzaþiile de déjà-vu ºi déjà-
multe, cum este cel cu un bãiat care a pus micro-naraþiuni te vor convinge, iar altele nu. Ca connu (ca false recunoaºteri) apar. Totul e gata ºi
jocurile de pe calculator (cu împuºcãturi) în real ºi pe mine, de altfel. E bine cã romanul este mul- tu trebuie sã pãrãseºti teritoriul lor.
life. De vãzut. Dupã ce îi cunoaºteþi aºa, citiþi-le tistrat ºi rizomatic pentru cã ai posibilitatea Cât despre “revolutions of feeling and seeing”
poveºtile ºi romanul, din detalii o sã îi alegerii. “Problema cubului depinde numai de (Sontag), așa cum se întâmplã dupã revoluþii,
recunoaºteþi (asta în cazul în care urmãriþi ºi voi. Puteþi sã-l rezolvaþi pe cont propriu. Dar unele dintre acestea sunt anulate, altele persistã
doriþi sã-i recunoaºteþi). pentru a vã gãsi fericirea în viaþa nu sînteþi inde- ºi propun schema libertãþii, a fraternitãþii sau a
Cartea a fost inclusã în trendul particular pendenþi. Este singura mare diferenþã”. Poate cã opiniei. ªi tot aºa se întâmplã alteori ca dupã
deleuze&guattari sau în cel mai general al post- romanul nu este atât de mult despre cub, despre anumite revoluþii sã rãmânã o mânã de iluzii
modernismului sau a fost catalogatã pur ºi sim- cum sã intri ºi cum sã ieºi din roman ºi cum sã-l care se evaporã una câte una ºi într-adevãr nimic
plu drept o carte legatã de studenþie ºi boemie. înþelegi ºi cum sã-l legi. Am încredere în cititor - nu se schimbã sau prea puþine lucruri rãmân.
Ce mai are însã Rubik-ul este o vibraþie umanã, aceasta e singura mare diferenþã. Explicaþiile ºi Aceasta e revoluþia lor, a rubicilor: Începutul. În
chiar ºi pre-textul acestui roman (dosarul hinturile de lecturã sunt multe, aº spune eu chiar aºteptarea capitolelor urmãtoare, care vor con-
Goblenista) are de-a face cu asta ºi mai are ceva prea multe. În postfaþa fãcutã de Simona sta probabil în încercãri îndividuale, îi salut.
în comun cu spaþiul public contemporan în care Popescu au dat tot: convorbiri, mesaje,
se regãseºte timid ºi cel privat. Reþeta pe care au e-mailuri, mai mult, dintr-o posibilã alianþã cu P.S.: aici sunt ei :-) : Simona Popescu, Bogdan
ales-o este cea a autoficþiunii care provoacã în un cititor (neiniþiat ºi tânãr) îþi recomandã for- Boureanu, Dragoº Carciga, Ana Chiriþoiu, Raluca
primul rând un val de incertitudini. Aceasta din maþii sau îþi propun filme etc. Toþi cei care au Ciochinã, Dan Dãncescu, Brânduºa Dragomir,
urmã se instaleazã confortabil între rândurile scris în roman sunt tineri (în capul lor) aºa ca Gruia Dragomir, Cristina Foarfã, Mãdãlina
romanului - nu mai ºtii cine unde cum ºi obser- John Malkovich au intrat fiecare, pe rând, în- Georgescu, Anca Ionescu, Marieva Ionescu,
vaþia ºi mai importantã: oricum nu conteazã. tr-un tunel ºi unii în alþii. Radu Leca, Sonia Lodi, Igor Mocanu, Radu
Prin filtrul subiectiv al filmuleþelor ºi al micro- Spre deosebire de alte romane experiment pe Nedelcuþ, Dominika Ogrodnik, Eva Pervolovici,
naraþiunilor au încercat sã impunã în peisajul care nu am reuºit sã le citesc pânã la final, Ovidiu Pop, Alina Purcaru, Laura Sandu, Elena
romanului contemporan acele “revolutions of romanul acesta mi s-a pãrut viu. Nu e scris poate Stancu, Simona Vasilache, Ehren Schimmel,
feeling and seeing” despre care vorbea Susan la nivel profesionist, însã ei nu sunt scriitori pro- Alexis Enrico Santi, Florin Vasile, Mihai Armânul,
Sontag, ºi în detaliile acelea foarte importante fesioniºti, deocamdatã. În romanul lor colectiv J. B., Peter Rösch.
cred cã au ºi reuºit. Stilul e de fapt stiluri ºi unele au reuºit sã creeze o poeticã a vizualului: filmul Lavinia Rogojinã
micro-naraþiuni nu spun foarte multe la acest romanului este fãcut din zeci de cadre narative, lavinia_rogojina@yahoo.com
35
E C H I N O X

Gufi în oraºul de hârtie


În elaborarea oricãrei consideraþii pe baza ulti- primul roman îl ilustreazã într-o mare mãsurã pe pãrãsesc cãrþile pentru a ocupa librãria.
mului roman al lui Matei Viºniec, Sindromul de dramaturg, remarcându-se prin redarea aproape (Auto)suficienþa umanã nu are bãtaie lungã, iar
panicã în Oraºul Luminilor (Ed. Cartea celularã a detaliilor (iar asta implicã doar o (mini, micro, nano, pico) organismele cu care
Româneascã, Bucureºti, 2009), apare invariabil formã intrinsecã de coerenþã) care genereazã personajul François Comte convieþuieºte pânã la
tentaþia de a porni de la premisa textualistã a senzaþia imobilitãþii în acþiune (“κi repetã de un punct resimt carenþele acestei dispuneri în-
acestuia. Capitulând în faþa acestei clauze, mai multe ori aceastã propoziþie ºi înþelesul ei tr-atât încât ajung sã îl dea afarã pe acesta din
romanul se autosemnaleazã încã din primele rãmase nealterat, de fiecare datã, la suprafaþã”, apartamentul în care locuia. În aceeaºi mãsurã,
pagini drept dispozitiv textualist, însã acþioneazã Cafeneaua Pas Parol), cel de-al doilea sugereazã cuvintele îºi cautã autonomia, probând instau-
deopotrivã imponderabil ºi imuabil pe parcursul mai degrabã un Viºniec regizor care asmute per- rarea unei dictaturi în librãria domniºoarei
lecturii, denotând pe alocuri o tendinþã de teo- sonajele într-un dinamism ciclic ºi concentric. Faviola.
retizare a curentului. Totuºi, din punctul de vedere al structurii, primul Mostre ale romanelor din romane, palierele
Suficient de ludicã, scriitura reuºeºte sã roman îl surclaseazã pe al doilea, încât se paralele ale prozei, contureazã dar ºi voaleazã
angreneze componentele sale într-o structurã plaseazã într-o proximitate mai strânsã a unui personajele, care devin diafane. Exemplul cel
agreabilã, menþinându-se concomitent în li- univers kafkian, în ceea ce priveºte reiterarea mai emblematic prin care Viºniec îºi reînnoieºte
mitele genului. Aceastã afirmaþie trebuie luatã realului la nivelul absurdului, sau viceversa (con- identitatea de dramaturg este acela al romanu-
ca atare, întrucât nu comportã un sens peiorativ, cept care în Sindromul de panicã... e ilustrat mai lui personajului Jaroslava. Extrasul din acest
chiar mai mult decât atât, lectura poate oferi, în degrabã prin distanþa autoironicã). roman evocã la nivel tematic ºi al motivelor
aceastã grilã, un sentiment reconfortant acelora Prin intermediul domnului Cambreleng se insti- piesa Caii la fereastrã, a cãrei ultimã scenã atestã
care nu mai legitimeazã dinamica realitate/ficþi- tuie legea marþialã, care se rãsfrânge asupra angoasa covârºitoare ºi beligeranþa morþii, sin-
une transpusã într-un astfel de canon. Romanul tuturor scriitorilor care graviteazã în jurul sãu, gura dovadã a existenþei provenind din impri-
este bine coagulat, deci îºi poate susþine con- acesta declamând moartea cuvintelor (ºi prin marea identitãþii pe tãlpile bocancilor de care ai
strucþia, însã tocmai prin utilizarea întregii game extensie a autorului) pentru a proclama apo- fost cãlcat. “Bocancii nu trebuie lãsaþi murdari
de produse textualiste, poate ajunge la a calipsa mediaticã cu sondarea victimelor adia- peste noapte, cã altfel îþi cad în cap” (Caii la fe-
suprasatura cititorul. Miza fuziunii - aceea a cente. Suportul ideatic al romanului e constituit reastrã în Pãianjenul în ranã, Ed. Cartea
iradierii frontierelor între realitate ºi ficþiune prin pe baza dihotomiei între sucombarea ºi autono- Româneascã, Bucureºti, 2007).
anularea distincþiilor dintre ele - este atinsã în mia cuvântului. Astfel se contureazã o relaþie Un sentiment plenar al lecturii neavizate este
majoritatea punctelor, cu precizarea cã astfel se biunivocã bizarã, în care cuvintele îºi asumã pre- acela al identificãrii identitare cu personajele, iar
instituie o contrapondere prin interpunerea unei rogativele ºi îºi genereazã conþinutul, modelând în acest sens, romanul de faþã exercitã o stranie
frontiere majore (în cazul acestui roman) între autorul pentru a-l utiliza ca liant. “Cuvintele, fascinaþie, chiar în faþa unui Paris decãzut, gaurã
text ºi cititor. Cu toate cã autorul este nimicit de odatã eliberate, au dreptul la anumite iniþiative. neagrã a literaþilor rataþi de tot felul. Umbrele
textul sãu, acestui pericol i se subjugã ºi extre- Ce orgoliu sã crezi cã poþi construi tu însuþi o scriitorilor care bântuie oraºul continuã sã exale
mitatea receptoare a schemei. carte, când de fapt cuvintele te scriu pe tine ºi te o anticipaþie febrilã, care se propagã asupra citi-
Motivul frontierelor de tot soiul e adoptat de construiesc” (p. 219). În aceeaºi mãsurã, rãsunã torului, bucuros chiar ºi de aceastã iluzie se-
Viºniec chiar la modul explicit, în cazul pregnant strigãtul cãrþilor necitite, al cuvintelor cond-hand, mijlocitã prin intermediul altor iluzii,
Sindromului de panicã... - “Existã frontiere avortate care împânzesc librãriile în pericol de a iar titlul genereazã atmosfera romanului ºi o
înnãscute în noi ºi existã celãlalt, omul de lângã se transforma în cimitire. Acceptând faptul cã menþine pe tot parcursul lecturii.
noi care este ºi el o frontierã” (p. 100). omul nu este decât un colportor al cuvintelor, se Consimþind cã existã o inflaþie a scriitorilor,
Devansând puþin graniþa textului, e imposibil de modificã la nivel ontologic dinamica de mergând pânã acolo încât peisajul literar riscã sã
identificat în aceastã consecuþie, cine anume îl receptare a textului. Cititorul nu mai pãtrunde devinã unul global, ori în cuvintele domnului
constituie pe celãlalt - autorul sau cititorul în textul, ci textul îl pãtrunde pe acesta pentru a-l Cambreleng: “Cine ºi-a imaginat vreodatã cã
raport cu textul? “Limbajul este format din fron- configura. Asupra acestuia se poate rãsfrânge, alfabetizarea obligatorie ºi generalã va avea
tiere succesive” (p. 100), însã nu astfel de fron- in extremis, o formã de textualism care prin acest efect pervers, ºi anume cã într-o bunã zi
tiere sunt cele care bareazã accesul cititorului la arsenalul sãu ajunge sã surpe chiar graniþa din- fiecare fiinþã alfabetizatã va încerca sã scrie
text. Spre deosebire de Cafeneaua Pas Parol (Ed. tre propria realitate ºi ficþiunea autorului, citi- cãrþi” (p. 131), identificarea (dacã aceasta
Cartea Româneascã, Bucureºti, 2008, ediþia torul nemafiind pe deplin conºtient în ce posturã funcþioneazã), nu ar trebui sã aibã în vizor vre-
a II-a) în care Viºniec adoptã la nivel frazeologic se aflã. unul dintre personaje la modul concret, ci acea
o stilisticã fragmentarã bazatã pe un model al Minimalizarea statutului pe care îl are omul în masã amorfã, intitulatã sugestiv în roman,
frazei sterile, în care nu se aglutineazã mai multe momentul în care ficþiunea ºi realitatea l’écrivain jetable. În felul acesta, salvarea tuturor
sensuri, conþinutul fiind decodificat prin sine, în înceteazã sã mai fie clar delimitate, se resimte cu scriitorilor rataþi aspiranþi, devine lectura roma-
Sindromul de panicã... existã o calofilie la acest precãdere în capitolul care reproduce jurnalul nului Sindromul de panicã în Oraºul Luminilor.
nivel, pe care o consider preferabilã. În vreme ce unei pisici, precum ºi în acela în care cuvintele
Oana Furdea
36
E C H I N O X

muzicã

Cu lopãþica prin Kumm, Far from telescopes

Dupã 12 ani de activitate ºi dupã cele 5 albume, castelul de Kumm Astfel, Butterflies-ul din epilog ºi-a împãrþit generos atât scena, cât
(< tãtarã, nisip) se înalþã printr-un al 6-lea, departe de telescoape ºi microfonul, unui public-prieten creând împreunã valuri de Kumm
(Far from telescopes), pe aceeaºi plajã muzicalã româneascã plinã de ºi punând punct zgomotos lansãrii departe de telescoape.
vijelii ºi coji de seminþe. Din pãcate însã, zgârcitele rafturi dedicate muzicii româneºti întorc
Auzind titlul albumului, deja plonjam în intimitatea sonorã a Red spatele trupelor care, pe nedrept, se zbat între underground ºi reflec-
coffee-ului, lãsându-mi leneº ritmurile cardiace, ca pe A midwin- toare, albumele lor fiind pur ºi simplu de negãsit. Aºadar, departe de
ternight’s Dream, sã fie ecouri ale saxofonului lui Iordache. Ei, Far telescoape ºi la propriu, albumul Kumm va fi greu de procurat, asta
from telescopes mi s-a pãrut a plusa pe cuplul chitarã-tobe cu piese în mãsura în care, la nivel valoric, piaþa muzicalã de la noi încã se mai
preponderent alerte care ajung sã oboseascã o ureche amorþitã în complace în a flirta cu kitsch-ul.
aºteptarea acelui saxofon. Mi s-ar pãrea pãcat ca pe viitor, atuul Oana Capustinschi
Kumm-ului sã nu fie potenþat ci ascuns între corzile basului,
alunecare ce ar sãrãci acea cochetare cu jazz-ul pe care personal o
apreciez enorm. Acest al 6-lea album pãstreazã însã partiturile
nisipurilor miºcãtoare, ondulându-se o datã prin voce difuzã în stilul
Muse (Pink Baloon), prin corul care finalizeazã Mister Superman,
printr-un unplugged (Bad Day) care tempereazã la mijloc de album.
Beauty Queen, prin ritmurile ei duminical-ploioase, a ajuns prefera-
ta mea de pe Far from telescopes conservând la nivel melodic acea
scufundare melancolicã în romance-ul comatic. Nu cã aº fi aderentã
subiectelor de acest gen, doar cã în paralel, urmãrind povestea, chi-
tara parcurge o melodioasã iniþiere spre consumarea nervului,
ajungându-se la o desfãºurare de instrumente. Dupã o repuricare a
albumului, am mai remarcat: Fashion, Pink Baloon (piesã realizatã în
colaborare cu Rosie) ºi In The Swimming Pool care se încheie ben-
eficiind de suportul coral al copiilor din Meloritm, genul de colabo-
rare care m-a dus cu gândul la Red Hot Chili Peppers ºi a lor Under
the bridge.
Kumm face parte din categoria trupelor care se inhibã atunci când
compun în limba românã, lucru care, zic eu, le aduce mai mult be-
neficii decât le stricã. Astfel, versurile de pe Far from telescopes sunt
integral în englezã. Pendulând între a impulsiona ºi a se complace
auto-ironic, mesajul rãmâne unul intim, de “swimming” intravenos.
Una peste alta, mai indie-ul album Kumm picã actual, depãrtân-
du-se de abordarea iniþialã cu energia unor profesioniºti. Am prins
lansarea albumului în Cluj alãturi de un public entuziast, receptiv la
piesele propuse, colaborând energic într-atât încât pe durata
bisurilor a fost invitat sã treacã graniþa înspre scenã.
37
E C H I N O X

Melancolii simfonice.
Sibelius, te iubesc!
Întâi a fost Johannes. Apoi a fost Gustav. Iubirile mele sonore,
sonante, superb asurzitoare. Dar numai tu vei fi de-acum. Asta e,
sunt un Don Juan incurabil. Iar tu eºti un Domn Jean seducãtor.
Întâlnirea cu tine s-a produs pe banca din spatele bisericii de pe
Sufletului. O bisericã prin care bãtea singurãtatea nordului. Dar a tre-
cut. A fost o dragoste la prima viziune, cu totul. Aºa cum o carte nu
e decât o invitaþie la dans, în care-mi pierd capul cu scriitorul de
În a ºasea practicãm sportul regal. Înotãm cu
mânã, prin toate cotloanele ei mai mult sau nu luminate, Muzica
sufletele descoperite prin frunze proaspãt cãzute ºi
mi-e lectura provocatoare de mânã cu tine, prin sãlile mai puþin sau
ne ºoptim cã nervurile sug fãrã jenã din sângele
nu ale creierului. Te strâng de mânã ºi parcurgem pânã la capãt
nostru tomnatic. Un vals trist în inima liniºtii celor-
melancolia, durerea, speranþa ºi disperarea, cãderea, triumful,
lalþi. Aroma primei zãpezi, cum spuneai... Alteori,
cãderea. Dar cel mai bine te simt în poziþie de yoga, vãd atunci un
în a patra, flagelam pãmântul cu unghiile ºi cu
peisaj finlandez în toatã splendoarea, pãdurea din Tapiola, lebãda
þipetele noastre înãbuºite, împerecheate, frãmân-
Tuonelei, vãd oceanidele plângând în valuri, vãd furtuna ºi soarele
tam pãmântul acestei toamne care nu se mai ter-
rãsãrind. E peisajul în toatã splendoarea din creierul tãu. Nu vreau sã
minã pentru cã nu vrem noi s-o lãsãm! Catharticã
calc în pãmântul Finlandei, vreau sã pãºesc în Finlandia din holurile
prin lirismul ei tandru, chiar psihedelic, a ºasea ne
trupului tãu spaþios, în care fiecare tablou e cu note ºi pauze. Vreau
mai poate salva doar provizoriu. Nu e decât o
sã te cunosc aºa cum se cunosc între ei îndrãgostiþii fãrã ºansã,
pãdure de sunete, nicidecum de simboluri.
fiecare crezându-ºi iubirea neîmpãrtãºitã.
Pentru cã, vezi, îþi ascult a ºaptea pentru a ºaptea
Despre simfonii deocamdatã. Din pãcate doar ºapte, dar tot atâtea
oarã ºi mã nasc a opta oarã ºi mor a ºaptea oarã.
lumi paralele, compacte, nãscându-se ºi dezvoltându-se genetic una
Sunt un spectru dupã numai 21 hipercondensate
dintr-alta; ºapte organisme pentru care conþinutul devine treptat
minute de viaþã. ªi ce viaþã: doar magmã ºi hybris!
formã, piele. Dacã primul pare conceput în mintea lui Pathos - alias
Dar oare orice viaþã trebuie sã fie dintr-o singurã
Piotr - e tocmai din motivul invocat de Jukka-Pekka Saraste,
miºcare, dintr-o singurã suflare? Sau ne-am întors
conaþionalul tãu, când o spune clarisim: “The first symphony [...] has
de unde-am pornit? Oricum, concluzia nu poate fi
this tremendous, overflowing ME GODAMMIT feeling.”1 Nu quasi alta: “Sibelius is so concentrated and exact. With
una fantasia, ci mai fantasticã decât “Fantastica” lui Hector. A doua Sibelius you feel that if one drop touches your skin
nu poate fi înþeleasã decât în relaþie cu ea. “Its stage is the present it would burn right through the bone”, cum exce-
time; its hero is Sibelius himself... the second symphony marks a lent spune Sir Simon Rattle, unul din cei care þi-au
definitive liberation of the personality from the chains of objectivity” înregistrat integrala simfoniilor.
(Erik Furuhjelm). Aºadar, e destul de psihanalizabilã “Eroica” ta, doar Aºadar, trebuie sã te las iar, mi te-ai ucis din nou...
a fost contemporanã cu Sigmund! Nu insist. Dar o luãm noi de la capãt. Acum viorile te cautã ºi
În a treia m-ai condus între stele. Ultima parte, “cristalizarea gândirii cornii se tânguie, te-ai desprins undeva printre norii
din haos” - cum perfect ai descris-o - ne-a coagulat într-o singurã din creierul meu tânãr, cineva mai puternic te-a
fiinþã, cu vise mai lizibile, mai posibile. Când e rãu, îmi cânt cu toatã smuls ca dintr-un uter fierbinte. Nu trebuie decât sã
puterea sfârºitul ºi dintr-o datã mi-e bine. Sunt un melomaniaco- dau clic ºi vei coborî la loc, aici unde þi-e locul, în
depresiv, ai putea spune. Ca ºi tine, þi-aº replica eu. Tocmai asta per- sufletul meu cald. Vei veni ºi-l vei umple din nou ºi
mite farmecul: falia nesigurã dintre. Cu cât vor fi mai mulþi alergã- te voi încãlzi ºi-þi voi da viaþã. ªi-mi vei da viaþã.
torii pe ea, pe milimetrul ei tare, ne vom atinge punctul cu toþii. Dacã M-aº îndrãgosti inclusiv de limba ta, de finlandezii
nu, rãmâne finalul primei pãrþi: am întotdeauna senzaþia cã ne plim-
tãi2, de lacurile ºi pãdurile lor. Sã vedem. E foarte
bãm prin Hobbiton ºi ne-ntâlnim cu Stãpânul Inelelor.
frig acolo. De ce nu vin ei la mine?! Dã-le un semn!
Dar a patra le-ntrece pe toate; foarte puþin popularã, mereu cea mai
Pe tine sigur te vor asculta... Însã nu prea conteazã.
bunã. ªtii, corbii ce-þi ies din piept au pe creºtet aceeaºi picãturã de
Primul a fost Johannes. Apoi a fost Gustav. Acum
lapte ca ºi corbii ce-mi colcãie-n creier. Un roi mai negru decât mâh-
tu. Who’s next?
nirea lui Edgar. Încât Il tempo largo respirã fãrã speranþã singurul
cuvânt acceptabil: Nevermore.
Laurenþiu Malomfãlean
A cincea pluteºte. Gravitatea s-a transformat în extaz, agonia s-a
volatilizat în eter. Din celula primarã - ca o privire de nou-nãscut 1 Nu mai traduc, e totuna pentru tine dacã scriu în românã sau
aruncat în aerul dimineþii - simfonia par-curge traseul complet; ulti- în englezã. Numai Muzica e limbaj universal...
ma haltã: stadiul cântecului de lebãdã. ªi dupã ce ne-am atins acel 2 Dacã n-ai aflat încã, scumpii de ei þi-au fãcut un site pe
punct mai adânc decât noi înºine, putem exploda. Spre deosebire de mãsurã: www.sibelius.fi (sursa tuturor citatelor din aceastã
haosul ãsta-n care-ai trãit, universul tãu e setat corect. scrisoare). Dar nu se poate sã n-ai net acolo...
38
E C H I N O X

PA G I N I
M A G H I A R E

Echinoxul - Un fenomen cultural trilingv1


În 1968, Ministerul Tineretului a permis apariþia unor periodice în marile centre universitare. Iniþial, la Cluj,
Cenaclul Echinox ºi Cenaclul Literar Gaál Gábor au dorit sã publice reviste culturale separate (în limba româna
ºi, respectiv, maghiarã), însã conducerea Universitãþii, din raþiuni ideologice explicite, a fost de acord doar cu
crearea unei reviste poliglote, care apãrea în limba românã, maghiarã ºi germanã. Acesta a fost motivul pen-
tru care Echinoxul a publicat texte în trei limbi. Din cauza soluþiei forþate, iniþiatorii cenaclului maghiar s-au
distanþat de revistã (venind în schimb Zoltán Rostás). Mai târziu însã, în evaluãrile ºi afirmaþiile retrospective
fãcute despre Echinox, pornirea dictatã ºi contextul injoncþiunii sunt reinterpretate, vorbindu-se despre: “mul-
ticulturalism (poate o premierã europeanã)” (Petru Poantã, Efectul “Echinox”), “colaborare interetnicã”
(Mircea Zaciu, interviu, Echinox, 1993, nr. 6. ), “simbiozã deosebit de productivã” ºi chiar “prietenie” (Ion Pop,
interviu, Echinox, 2003, nr. 4-5-6.).

1. Dupã pãrerea Dumneavoastrã, cât de important/definitoriu, în structura si funcþionarea revistei, era faptul
cã ea apãrea în trei limbi? Impunea acest fapt o concepþie sau o strategie specialã de redactare pentru con-
ducerea redacþiei?

2. A existat vreo colaborare concretã, la nivel redacþional, între redactorii români, maghiari ºi germani?
De exemplu:
- planificarea numerelor, alegerea tematicii, adunarea materialului
- traducerea textelor literare sau articolelor în limbile colegilor
- scrierea textelor în limba celuilalt (mai ales din partea autorilor maghiari sau germani)

3. Ce fel de relaþii s-au creat în viaþa privatã ºi socialã între redactorii diferitelor pagini?
- prietenii între redactori români, maghiari ºi germani
- discuþii (la o bere) despre literaturã sau politicã
- influenþe reciproce în privinþa orientãrii culturale/teoretice, sau pe nivel creativ, a ideilor literare etc.

4. Era vreo diferenþã în modul în care erau trataþi redactorii ºi materialul diferitelor pagini de cãtre cenzurã, de
Universitate sau (în general) de autoritãþi? Avea cineva “mai multã libertate”?
1 Ancheta de faþã a fost creatã ºi efectuatã
5. Se poate observa în viaþa culturalã a Clujului de atunci vreun fel de model, sau dacã nu, un ecou a pentru o lucrare de licenþã cu acelaºi titlu,
fenomenului de “colaborare culturalã interetnicã” care este proiectat în contextul redacþiei Echinoxului? având ca temã fenomenul trilingv al revis-
tei Echinox între anii 1968 ºi 1989, redac-
tatã în 2008 la Facultatea de Litere din
6. Cum aþi descrie Dumneavoastrã atmosfera relaþiei interetnice maghiaro-române din perioada anilor 70 ºi Cluj-Napoca, de László Szabolcs, coordona-
80, în comparaþie cu perioada conflictualã de dupã 1990? tor dr. Balázs Imre József.

Géza Szõcs

(În legãturã cu textul introductiv:) Da, treaba aceasta seamãnã de comunicare. Erau poezii româneºti a cãror publicaþie în limba
foarte mult cu cazul Universitãþii Bolyai. Mai precis, sã nu fie maghiarã era o adevãratã relevaþie. Sã vã spun un exemplu... deºi
autonomã ºi sã o controlãm noi, ºi în final sã o prezentãm ca îmi amintesc destul de vag: s-a întâmplat acum trei decenii ºi jumã-
dovadã a pluralismului ºi a toleranþei noastre. Nu ºtiu multe despre tate ºi poate nu noi l-am publicat împreunã cu Péter Egyed, ci ge-
conflictele dintre primii redactori, doar atât, cã Tamás Gáspár neraþia urmãtoare... Dar pe acel poet noi l-am descoperit, a fost
Miklós le-a dat o “lecþie” durã colegilor români despre adevãratul tradus de János Zudor sau Ferenc Bréda ºi acum vine partea
înþeles al revoluþiei de la 1948-49. Dupã cum ºtiu, drept urmare a ºi cumplitã: chiar nu mai ºtiu dacã era vorba de Ion Mureºan sau
plecat de la revistã. Dar în concluzie, mâna puterii care a desfiinþat Viorel Mureºan, noi i-am iubit pe amândoi. În orice caz, poemul a
Universitatea maghiarã autonomã ºi a împiedicat crearea unei început în felul urmãtor: Þãranul în vinerea patimilor...2 Dar a exis-
reviste studenþeºti în limba maghiarã nu a putut sã penetreze în tat un alt caz, în care am tradus o poezie din prietenie, provocând
redacþie, ºi nu pot spune cã ar fi otrãvit atmosfera ei. nemulþumire în rândurile redactorilor români. Am publicat o poezie
scrisã de un puºti numit Lucian Perþa, mai mult din prietenie ºi nu
1. Dacã pun întrebarea în felul urmãtor: în cazul în care paginile datoritã valorilor poetice, iar mai târziu am aflat cã aceeaºi poezie
maghiare ar fi apãrut separat de revistã, Echinoxul maghiar ar fi a fost respinsã de redacþia românã. Într-adevãr, ei au fost mai exi-
fost diferit? - pot sã rãspund, cã în principiu nu. Diferenþa princi- genþi decât noi ºi i-au reproºat acestui Perþa cã s-a furiºat în revistã
palã ar fi fost de amploare - cãci de multe ori cele trei sau ºi mai pe cãi ocolite, dar ºi redacþiei maghiare cã l-am ajutat. Dar aceasta
puþine pagini au fost foarte limitate. Însã este un fapt cã selecþia e doar un amãnunt anecdotic.
de valori, stilul ºi normele estetice întâlnite pe paginile din celelalte
douã limbi au avut un efect încurajator asupra noastrã, 3. Fãrã îndoialã s-au format relaþii bune ºi chiar excepþionale între
descoperind valori similare în redactarea lor. redactori, care aproape se puteau numi prietenii. Cu siguranþã,
acestea au fost generate de asemãnãrile orientãrilor literare ºi
2. Fãrã îndoialã a existat o oarecare interacþiune, o comunicare ºi o politice. ªi este cert cã a existat o influenþã reciprocã. Le datorez
colaborare destul de reuºitã. Însã formele ei nu s-au concretizat sau prietenilor mei români de atunci descoperirea romanul fascinant al
instituþionalizat, cu excepþia unor interviuri ºi traduceri, care se lui ªtefan Bãnulescu, Cartea milionarului. Este o carte genialã, dupã
fãceau destul de des. Acestea au însemnat cele mai importante cãi pãrerea mea, fãrã el nu se poate interpreta proza lui Ádám Bodor.
39
E C H I N O X

Cred că este o mare ruşine că până acum nu a fost tradus în ficã ºi astfel i-a trecut datoria cenzurii preliminare din partea uni-
maghiarã, noi am publicat câteva fragmente în revista A Dunánál versitãþii lui Béla Komáromi, iar el s-a dovedit mult mai generos.
prin anul 2003 în traducerea lui Éltetõ József. Iar referitor la influ- Însã nu-mi amintesc dacã poemul respectiv a apãrut aºa disecat ºi
enþe... Era un bãiat din Sighiºoara, Andrei Sofalvi, acum nu îmi mutilat sau nu... În afara cenzurii de la Universitate a existat ºi cen-
amintesc dacã l-am tradus din românã sau germanã, dar poeziile zura oficialã, dacã nu mã înºel, tovarãºii Németh ºi Czitrom erau
lui erau ascultate cu admiraþie de poeþii maghiari la mesele din câr- cenzorii ºi au fost imprevizibili: câteodatã nu au gãsit nimic de
ciumi. M-ar mira dacã aceºtia nu au fost influenþaþi de el. Pânã ºi obiectat timp de jumãtate de an, altãdatã au eliminat toate cele
Sütõ András ºtia despre el, nu putea sã înþeleagã, ce fel de minune trei pagini.
e asta, are nume unguresc, ºi scrie în românã ºi germanã...
5. Nu, eu nu aº vorbi despre aºa ceva, însã este sigur cã în cadrul
4. Paginile maghiare erau într-un fel mai “acoperite”, adicã prote- filialei Uniunii Scriitorilor ºi în barurile din centrul Clujului s-au for-
jate, ºi pe terasamentul acesta câteodatã s-au întâmplat lucruri mat mai multe prietenii între redactorii revistelor Utunk respectiv
uimitoare. Dar în acelaºi timp, “vigilenþa continuã împotriva naþio- Korunk ºi Steaua sau Tribuna. ªi mai erau instituþiile care
nalismului maghiar” a cauzat câteva situaþii absurde. Profesorul funcþionau în douã limbi: radioul, televiziunea, teatrele, univer-
József Szigeti, fiind un om de o laºitate bine cunoscutã, era devas- sitãþile... deci a existat o oarecare formã de prietenie, de apropiere,
tat când a primit ca sarcinã de la Partid supravegherea ideologicã a prin excursii colective sau proiecte creative... s-au fãcut traduceri,
paginilor maghiare. Primul lui gest a fost ºtergerea din poezia dar prietenii adevãrate ºi durabile sau alianþe puternice dupã pãr-
scrisã de un tânãr poet numit Zoltán Kõszegi ºi care parafraza cân- erea mea nu s-au format. În orice caz, cultura noastrã teatralã a
tecul popular Debrecenbe kéne menni,/Pulykakakast kéne venni câºtigat mult datoritã influenþelor regizorilor români care din când
toate referirile la Debrecen. L-am întrebat surprins, asta ce o fi în când au montat o piesã la teatrul maghiar. Dar cam atât.
însemnând. ªi el a explicat cã oraºul Debrecen se aflã într-o þarã
strãinã cu care patria noastrã socialistã se aflã într-o relaþie nu toc- 6. Aº caracteriza atmosfera epocii prin dependenþã reciprocã, în
mai prietenoasã, deci referirile se pot interpreta ca ºi cum... Atunci care sentimentul captivitãþii comune era mai puternic decât strate-
ne-am înþeles cã va depune cerere sã fie eliberat de sarcina onori- giile puterii centrale de a stârni urã.

2 Clarificare: fragmentul citat este primul vers din poezia a II-a din ciclul
Georgica de Mircea Cãrtãrescu, tradus pentru Echinox de Csibi Károly,
1980/3-4-5. Viorel Mureºan a fost tradus de Ferenc Bréda pentru
numãrul 6-7. din 1977.

Péter Egyed

1. Am fost redactorul revistei între anii 1974 ºi 1978. Forma tri- mod autoritar, doar în cazuri rare propunea sã lãsãm anumite texte
lingvã nu a reprezentat un cadru ideologic în procesul redactãrii, în pentru numãrul urmãtor. În schimb, scandalurile erau comune.
schimb a reprezentat o ambianþã lingvisticã cât se poate de Odatã s-a întâmplat ca în articolul lui Aurel Codoban expresia
fireascã, o luare la cunoºtinþã. Presupun cã cititorii maghiari nu au raþionalismul românesc a apãrut ca naþionalismul românesc în
cumpãrat Echinoxul pentru paginile române sau germane, dar în numerele tipãrite (în vremea aceea se tipãreau 3000 de numere).
mod normal le-au rãsfoit ºi pe acestea, ºi cred cã (mai ales stu- Dar sub conducerea energicului Marian Papahagi s-a rezolvat situ-
denþii filologi) au urmãrit cu interes studiile care s-au încadrat în aþia ºi numerele au fost retipãrite. Deºi eu eram unul dintre respon-
cultura universalã. Noi am încercat sã publicãm în primul rând lite- sabilii pentru acel numãr nu eu am dat BT-ul (Bun de tipar sub re-
raturã maghiarã de calitate (dar ºi eseuri), sã oferim spaþiu auto- zervã) ºi astfel nu mã puteau trage la rãspundere.
rilor generaþiei tinere dar ºi celor care erau forþaþi la periferiile vieþii Într-un timp scurt s-a format în redacþie o solidaritate care se baza
culturale sau nu mai aveau drept sã semneze. pe faptul cã fiecare dintre noi aveam o mentalitate definitã de ter-
meni culturali, adicã toþi am considerat cã protejând autonomia
2. Da, a existat o colaborare ºi o acordare! Acestea s-au manifestat sferei culturale ºi creând valoare ºi calitate de fapt fãceam gesturi
prin procesul în care colegii români pregãteau numere tematice, iar importante de naturã politicã - aceasta fiind o poziþie conceputã în
noi ne acomodam cu el pe tema aleasã dupã posibilitãþile noastre. mod ideologic în cadrul redacþiei române, un soi de apolitism
Alegerea se fãcea în cercul restrâns al redacþiei, noi nici nu puteam politic. Solidaritatea în redacþie s-a manifestat sub forma atenþiei
ºi nici nu vroiam sã influenþãm aceastã alegere. Cuvântul cheie era: reale ºi a deschiderii reciproce. Fireºte, prieteniile adevãrate s-au
traducerea. Este o cale de comunicare foarte importantã, dar nu nãscut din respect ºi preþuire: Marian Papahagi, vulcanicul Ioan
numai pentru cunoaºterea culturalã, ci ºi pentru intermedierea Groºan ºi prietenului lui de nedespãrþit, Radu Țeposu ºi Augustin
formelor ºi a sensibilitãþilor. Astfel îl puteam cuprinde pe “Celãlalt”. Pop erau cei pe care i-am considerat mai apropiaþi de mine, dar
Traducerile reciproce se fãceau regulat ºi noi traduceam, ºi pe noi l-am prețuit ºi pe Peter Motzan, pe care l-am cunoscut mai
ne traduceau. Când am iniþiat rubrica numitã Decameronul devreme, fiindu-mi profesor de germanã. Însã aceºtia nu erau în
Echinoxului, eu de pildã am tradus textele scurte pline de grotesc primul rând prietenii “româno-maghiare”, ci relaþii umane durabile.
ale lui Vasile Gogea. Iar aceastã traducere - adicã faptul cã viitorul Cu Marian Papahagi m-am întâlnit des în întunecaþii ani ‘80, îmi
revoluþionar a debutat în limba maghiarã! - a intrat în dosarul lui aducea cu regularitate cãrþile lui la filiala editurii Kriterion aflatã în
de urmãrire ca activitate subversivã. Am ºi vãzut documentul clãdirea Tribunalului clujean - iar în cofetãria de acolo fãceam întot-
respectiv. (Am mai tradus din textele poetului excelent Augustin deauna politicã. Mi-a dat foarte multe sfaturi bune.
Pop, care între timp s-a sinucis ºi poezii de Ioan Moldovan, actualul Chefuri mari nu au fost, doar ocazional mergeam la o bere cu
redactor ºef al revistei Familia. Iar eu am fost tradus de Aurel ªoro- Țeposu ºi Groºan. S-a format o relaþie mult mai strânsã între redac-
betea, care acum trãieºte în Suedia.) torii români ºi germani. În schimb, noi am jucat cu regularitate fot-
bal cu redactorii germani ºi i-am bãtut de fiecare datã.
3. Resping ideea cã ar fi existat o formã conºtientã de multicultu- În mod normal, a existat o asemãnare de gust ºi de orientare,
ralism sau colaborare interetnicã între noi. Acestea sunt doar con- datoritã faptului cã ne lipseau aceleaºi lucruri: filozofie (de exemplu
cepþii aplicate ulterior. Cultura maghiarã se afla într-o situaþie Heidegger, Sartre, Raymond Aron), cercetãri mitopoetice,
destul de vulnerabilã ºi defensivã în vremea aceea. Iar colegii noºtri antropologie culturalã, hermeneuticã, semioticã (Colegii români
români erau conºtienþi de problema aceasta ºi prin urmare ne-au publicau cu actualitate noul val al poeziei franceze). Deci aici era
oferit o libertate absolutã în privinþa adunãrii materialului sau a Europa. Spre exemplu, eu am urmãrit cu atenþie studiile lui ªtefan
publicãrii, niciodatã nu au impus restrângeri de orice fel. Mai exact, Borbély.
selecția se desfãºura în modul urmãtor: pentru fiecare numãr de Este cert cã munca de redactare - pânã ºi semnele de corecturã! -
revistã eu îi prezentam materialele paginilor maghiare lui Marian am învãþat-o în redacþia revistei, adicã Echinoxului îi datorez faptul
Papahagi, iar el mã asculta ºi câteodatã mã întreba dacã textul X cã pot sã plãnuiesc ºi sã compilez o revistã în coloane ºi pagini.
sau Y este problematic sau nu. Dar niciodatã nu s-a implicat în
40
E C H I N O X

ªi tot cert este cã vitalitatea, supleþea ºi senzualitatea poeziei astfel de context s-au impus altfel de relaþii, mai oficiale de naturã.
române în mod sigur trebuiau remarcate. Nebun era cel care nu a Cu toate acestea, trebuie sã spun cã prieteniile din cadrul redacþiei
încercat sã foloseascã aceastã influenþã în favoarea lui. erau independente de relaþiile româno-maghiare iniþiate de proto-
colul partidului. Forma oficialã a contactului era Uniunea
4. Cele douã cenzuri existau totalmente paralel una cu cealaltã: Scriitorilor. ªi sã nu uitãm cã apropierea româno-maghiarã
pânã în vara anului 1977 funcþiona cenzura de stat, în cadrul cãreia reprezenta un mare pericol pentru puterea de stat. Dupã cum am
materialul revistei trebuia dus în oficiul cenzurii care se afla în clãdi- vãzut din reacþia Securitãþii faþã de traducerea textelor de Vasile
rea poºtei din Cluj. Iar acolo “tovarãºii” Czitrom, Balog ºi Mészáros Gogea. Noi însã am trecut înainte printr-o ºcoalã importantã: am
ºi-au întins mâna la uºã, au preluat materialul ºi apoi l-au dat fãcut armata, destul de nemiloasã, împreunã. ªi acolo s-a forjat
înapoi. Au fãcut observaþii doar de câteva ori, apoi au subliniat atât de bine românul cu maghiarul (în mod contraproductiv), încât
cuvântul “gaz” cu creion roºu în cuvintele compuse. Însã aºa era nu mai acceptam nicio minciunã despre animozitatea între cele
cenzura de stat, primeau instrucþiunile de la centru. Dupã 1977, în douã neamuri. Ba chiar dimpotrivã, stârnea suspiciune oricine vor-
cadrul cenzurii ideologice de partid trebuia sã prezentãm paginile bea despre aºa ceva.
profesorului Miklós Kallós, el le-a citit ºi a fãcut câteva observaþii - Dar sã nu uitãm, totuºi, cã prieteniile noastre bazate pe solidaritate
dar niciodatã nu a semnalat cã ar trebui sã le și efectuãm. Avea o s-au datorat ºi faptului cã eram închiºi împreunã într-o societate
stimã autenticã faþã de noi. În vremea aceea deja trebuia sã pu- captivã. Pe cât de pozitivã era descoperirea faptului cã ne
blicãm ºi pe paginile maghiare niºte editoriale elogioase. S-a întâm- înþelegeam de minune ºi puteam trãi sau lucra împreunã fãrã pro-
plat odatã ca într-un moment disperat, când nu gãseam pe nimeni bleme, pe atât de negativ era faptul cã nimeni dintre noi nu avea
pentru un astfel de text, am apelat la dânsul ºi ne-a scris articolul posibilitatea sã-ºi înþeleagã propria sferã realã de interese ºi sã
cerut despre congresul respectiv fãrã ezitare. articuleze prezența acesteia, comunicând cu partenerii noștri ºi
Cel mai mare scandal s-a produs însã dupã plecarea mea de la creând o colaborare pe astfel de temelii. O asemenea legãturã se
revistã: din cauza interviului fãcut împreunã cu Géza Szõcs cu fos- putea realiza doar dupã 1989 ºi evenimentele din Târgu Mureº,
tul deþinut politic József Méliusz, Zoltán Bretter, redactorul succesiv, când, de pildã, Ciprian Mihali ºi István Horváth au organizat exer-
a fost fost tras la rãspundere în mod oficial. (Ion Pop s-a manifestat ciþii de dezbateri interetnice. Astfel a ieºit la ivealã cã nu cunoaºtem
cu cruzime, se înþelege cã ºi lui îi era teamã ºi pe deasupra trebuia multe lucruri unul despre celãlalt.
sã se încadreze în rolul aºteptat de la el.) Pe vremea aceea, eu eram
deja repartizat la Timiºoara ºi ca invitatul “procesului” organizat în 6. Nu am cunoscut în anturajul meu vreun student, coleg sau pro-
clãdirea Filologiei am încercat cumva sã-mi asum toatã responsabi- fesor care s-ar fi manifestat fãrã respect faþã de naþionalitatea mea.
litatea. ªtiam cã eu aparþin jurisdicþiei tovarãºilor din Timiºoara ºi Dar presupun cã treaba asta se datoreazã ºi personalitãþii mele,
rãfuiala aceasta m-ar fi afectat doar în cazul în care materialul era poate în totalitate: ºi se leagã de performanþa lingvisticã ºi cultu-
trimis la Timiºoara. Dar era în interesul tuturor sã se rezolve treaba ralã, de erudiþie. Însã, aceste evenimente au fost în contrast cu cele
în liniºte. Pe Zoltán Bretter l-au zdruncinat de-a dreptul. prin care am trecut datoritã politicii de asimilare efectuate în detri-
mentul educaþiei maghiare - atmosfera era dominatã ºi definitã de
5. În concluzie, repet, Echinoxul era o revistã cu orientare culturalã decretãrile partidului contra minoritãþilor ºi de intimidarea totalã,
europeanã, o oazã într-o vreme în care mare parte din presa cultu- dar nu ºi de faptul cã într-un mediu universitar-redacþional-priete-
ralã românã era dominatã de protocronismul care introducea nesc am reuºit sã creâm ºi sã întreþinem relaþii umane. Treaba asta
naþionalismul agresiv. Presa culturalã maghiarã - dintr-un reflex a avut însă un efect ciudat asupra memoriei: nu-mi amintesc
firesc de defensivã - era preocupatã mai ales de descoperirea ºi aproape nimic din ceea ce am vãzut ca student în sãlile univer-
reproducerea propriilor valori. Revista Utunk avea în evidenþã sitãþii, dar îmi aduc aminte de tot ce s-a întâmplat în redacþia
numerele Echinoxului (ºi în formã sinopticã, fãcut de Péter Marosi), Echinoxului ºi în cenaclurile studenþeºti.
iar în viaþa studenþeascã clujeanã revista avea o prezenþã puternicã, Dar, din pãcate, vremurile de dupã 1989 au ruinat destul de mult
un statut inconfundabil. ªi, în mod normal, era cunoscutã ºi în relaþiile anterioare: de exemplu am avut o dezbatere durã cu
viaþa culturalã la nivel naþional. Trebuie precizat însã cã majoritatea Marian Papahagi în legãturã cu problema universitãþii maghiare.
colegilor români au colaborat cu revistele Steaua ºi Tribuna. Iar în Însã aceste treburi nu aparþin istoriei Echinoxului.

Zoltán Rostás
1. Înainte sã rãspund la întrebare trebuie sã fac o digresiune scurtã protocol, dar nu ºi pentru a construi un public cititor. Însã, dacã
în legãturã cu textul introductiv. Am auzit de ideea Echinoxului aceasta ar fi fost preþul pentru publicare, am spus sã încercãm
prima datã în vara anului 1968 în timpul unor discuții în cofetării. totuºi. Dupã ce redactorii maghiari înstrãinaþi au lãsat dupã ei
Atunci încã nu se pomenea de vreun decret al Ministerul material de o paginã, sarcina mea cea mai importantã era sã stabi-
Tineretului. Planul unei reviste studenþeºti în limba maghiarã s-a lizez un minim de trei pagini. Sarcina aceastat nu era deloc uºoarã,
format în primele sãptãmâni ale lunii octombrie. Studenþii români lucru pe care poate sã-l relateze ºi György Gaal, fiindcã dupã ter-
pregãteau o revistã studenþeascã de culturã, colegii mei maghiari minarea primului numãr l-am luat lângã mine urmând sfatul profe-
plãnuiau o publicaþie de “atitudine studenþeascã” cu titlul de “Új sorului Gusztáv Láng. A fost o alegere bunã. Cât despre întrebarea
hajtás” care nu se lega în mod direct de Cenaclul Gaál Gábor. Chiar dumneavoastră, pot sã spun cã nu funcþiona nicio concepþie
de pe atunci se ºtia cã prima iniþiativã era una pragmaticã ºi realã, comunã în redacþie, paginile române urmau modelul revistelor de
iar a doua nu. Cum pe mine mã interesa mai mult sociologia literaturã din Bucureºti, in timp ce paginile maghiare îºi creaserã o
empiricã, nu m-am înrolat în nicio tabãrã. Astfel nu am putut formã mai stabilã, iar singura paginã germanã era scrisã în totali-
urmãri în mod direct formarea ºi activitatea redacþiilor. Am aflat tate de Peter Motzan. Conceptul “multiculturalism” nu era în vogã,
totuºi din convorbiri cã planurile revistelor separate nu au fost iar redactorii s-au delimitat în mod serios de orice formã de dema-
acceptate de cãtre conducerea universitãþii. Ori se face o publicaþie gogie în prietenia româno-maghiarã.
trilingvã, ori nu se face nimic (deºi studenþii germani nu au cerut sã
facã parte din colaborare!). Datoritã faptului cã cei de la “Új 2. Datoritã faptului cã mã ocupam ºi de paginile române eram
hajtás” nu erau de acord cu aºa ceva, Uricaru a fost nevoit sã atent și la conþinutul acestora. Dar în rest, nimeni nu se implica în
gãseascã un redactor maghiar, fiindcã scopul lui era ca membrii redactarea paginilor maghiare, fiindcã colegii români sau germani
Cenaclului Echinox sã publice în sfârºit fãrã controlul “celor mari” nu cunoºteau limba maghiarã. Am purtat discuþii despre posibili-
poeziile, nuvelele ºi eseurile lor. Într-un astfel de context m-am tatea traducerii articolelor, dar asta nu prea s-a întâmplat în primii
întâlnit cu Uricaru din întâmplare, iar el m-a rugat pe loc sã cola- doi ani.
borez. Am cerut timp de gândire, m-am interesat, apoi am accep-
tat poziþia de redactor-ºef adjunct. M-am ocupat de textele de filo- 3. Aveam o relaþie bunã cu colegii de la redacþie, mai ales cu Ion
zofie ºi sociologie nu doar în cadrul paginilor maghiare, ci și a celor Pop ºi Eugen Uricaru, dar nu era vorba de “prietenie româno-
în limba românã pânã în toamna anului 1970. ªi în ziua de azi țin maghiarã”, ci numai de prietenie simplã. Din cauzã cã Facultatea
sã precizez: chiar ºi în perioada respectivã eram de acord cu de Filozofie se afla în clãdirea principalã, din punct de vedere
Uricaru, consideram cã o revistã trilingvã este o absurditate “geografic” eu mã situam departe de Filologie ºi astfel nu partici-
publicisticã și cã se poate folosi mai degrabã pentru scopuri de pam la Cenaclul Echinox, însã la Cenaclul Gaál Gábor cu atât mai
41
E C H I N O X
mult, fiindcã în vremea aceea se þinea în strada Universitãþii (azi mare în cercurile literare din Bucureºti sau Iaºi. Mitul Echinoxului nu
Kogãlniceanu). Deºi aveam cercuri de interese diferite, ne-am înþe- s-a format în Cluj. Fireºte, asta se referã la Echinoxul român. Presa li-
les foarte bine cu colegii români. Nu aveam încredere în aºa-zisa terarã maghiarã se interesa de Echinox doar în cazul în care publicam
“liberalizare” a regimului. scrieri care erau interzise în altã parte.

4. În primii doi ani nu funcþiona un control “diferenþiat”. Profesorii 6. Falsa liberalizare din a doua parte a anilor ºaizeci a mai potolit
maghiari care supravegheau paginile noastre aveau încredere în asuprirea politicã, iar noul curs al istoriei a deschis calea activitãþii
noi, deºi nu credeau cã textele publicate stârnesc interesul stu- naþionaliste. Fireºte, în perioada respectivã aceastã tendinþã era încã
denþilor. Numai cã noi nu scriam doar pentru studenþi. înfrânatã. Astfel, în viaþa cotidianã nu se simþea în mod direct atmos-
fera ostilã. Apoi, în anii optzeci, “comunismul naþional” propagat de
5. Nu se meritã sã presupunem aºa ceva, fiindcã publicul real al stat a devenit aproape insuportabil, însã sãrãcia ºi nevoile generale au
Echinoxului din Cluj cuprindea vreo 200 de studenþi de elitã, câțiva slãbit efectele acestuia. Tot ce s-a întâmplat dupã schimbarea de
profesori ºi redactori. Exista un interes ºi chiar o apreciere mult mai regim, se încadreazã în alt registru.

ªtefan Borbély
László Szabolcs: Ce puteþi spune despre pornirea Echnioxului? LSz: Cât de general era fenomenul acesta în viaþa culturalã a
Cum s-a nãscut forma trilingvã? Clujului? Cât de recurente erau colaborãrile ºi traducerile?

ªtefan Borbély: Studenþii maghiari au lansat, adicã mai exact, au ªB: În revistele Tribuna ºi Steaua apãreau cu regularitate traduceri
vrut sã lanseze o revistã a lor, înainte de Echinox, dar planul lor nu din maghiarã ºi germanã, acest lucru fiind foarte firesc în vremea
a fost aprobat - ºi atunci a venit Echinoxul. Totul se poate deduce aceea. Înstrãinarea a venit doar dupã revoluþie. Dupã ce s-au creat
din “certificatul de naºtere” al revistei, deoarece revista a fost con- foarte multe reviste de limba maghiarã, se pare cã erau de pãrere
ceputã ca o revistã de atelier a studenþilor. Astfel s-a creat situaþia cã nu mai au nevoie de astfel de contacte culturale - ºi pe dea-
în care Echinoxul era singura revistã pe coperta cãreia nu scria supra, s-au înstrãinat ºi oamenii, nu mai este cum a fost. Atunci,
“Proletari din toate þãrile, uniþi-vã!”, fiindcã iniþial în Bucureºti “convieþuirea” s-a manifestat mult mai spontan, pânã ºi în strategi-
planul original era sã se realizeze o revistã de interes local, de tip ile redactãrii - Péter Egyed ºi Géza Szõcs erau mereu prezenþi în
atelier, care ar fi circulat doar în cadrul universitãþii. Din cauza redacþie, participau la mesele rotunde, ceea ce nu am vãzut la
aceasta a primit o formã trilingvã, fiindcã era menit sã discute redactorii maghiari care au urmat.
relaþiile interioare ale Universitãþii “Babeº-Bolyai” - ºi nici un oficial Apoi, Echinoxul avea un aºa numit “cerc exterior”, unde aparþine
nu ºi-a imaginat cã va fi o revistã de interes naþional ºi cã îºi va de pildã Dan Culcer, care a fost redactor-ºef la Vatra, ºi care, la fel,
depãºi limitele prestabilite. ªtiu cã a existat o oarecare frustrare din era atent la cele trei limbi ºi literaturi. În plus, el vorbeºte fluent
partea studenþilor maghiari cauzatã de interzicerea iniþiativei lor de limba maghiarã, dar ºi alþi redactori o cunoșteau. Culcer a scris în
a face o revistã separatã. Însã eu am prins perioada generaþiei repetate rânduri despre literatura maghiarã. Iar în vremea respec-
urmãtoare de redactori maghiari: a lui Péter Egyed ºi Géza Szõcs - tivã, pluriligvismul nu era atât de ieºit din comun ca azi, când din
eu fiind redactor între 1972 ºi 1976, apoi director din 1993 pânã în start ne gândim la “diferenþe” ºi folosim categorii culturale.
2000, împreunã cu Corin Braga. ªi pot spune cã în perioada aceea Muºlea, pe care l-am mai pomenit, a colaborat de foarte multe ori
de început fenomenul trilingv era foarte firesc. Însã, din pãcate, cu Vatra, a tradus texte ºi din limba maghiarã - Culcer îi dãdea
trebuie precizat cã un anumit paralelism a existat totuºi între redac- mereu de lucru. Dar ºi József Éltetõ a tradus frecvent din maghiarã.
torii diferitelor pagini, deci nu a existat o colaborare concretã ºi Iar din partea maghiarã au fãcut la fel revistele Igaz Szó sau Új Élet.
directã, fiecare îºi redacta propriile pagini - interferenþe erau În schimb, fenomenul acesta nu era caracteristic revistei Familia din
puþine. Oradea. Când am iniþiat aici o rubricã cu articole despre scriitori
maghiari, în care am scris ºase sau ºapte texte, între alþii ºi despre
LSz: Asta înseamnã cã redactorii maghiari au primit mânã liberã? Béla Markó, proiectul a fost întâmpinat cu indiferenþã totalã, nu a
stârnit nici o reacþie.
ªB: Aºa este - bineînþeles, în limitele cenzurii. Dar ºi cenzura se
putea eluda într-o anumitã mãsurã. S-a întâmplat de mai multe ori LSz: Adicã nu aþi primit niciun feed-back?
ca responsabilul care verifica revista sã nu ºtie limba maghiarã, ºi
atunci a trebuit sã traducem o parte din textele paginilor maghiare ªB: De nici un fel. Revista Utunk avea o rubricã specialã care era
- fiindcã iniþial nu trebuia sã prezentãm aceste pagini unor cenzori dedicatã ºtirilor despre recepþia scriitorilor maghiari în alte limbi ºi
separaþi. Însã în perioada urmãtoare eram deja obligaþi sã facem ºi culturi, dar rubrica mea din Familia nu a fost pomenitã niciodatã.
asta. Dar în general funcþiona cenzura spontanã interioarã.
LSz: Publicarea traducerilor în revistele mai oficiale avea cumva un
LSz: Dupã pãrerea Dvs., cât de important ºi definitoriu este în cul- aer obligatoriu? Adicã se traduceau din scopuri de protocol, doar
tura românã faptul cã Echinoxul a avut o formã trilingvã? texte ideologice?

ªB: Sunt convins cã a intrat în opinia publicã. Din acest punct de ªB: Nu în totalitate, nu cred. La Steaua ºi Tribuna era important cât
vedere, perioada aceea era foarte interesantã, s-au fãcut foarte de renumit este autorul, ei întotdeauna porneau de la un nume ºi
multe traduceri, iar colaborarea în cadrul Uniunii Scriitorilor era traduceau trei-patru texte din acest autor cunoscut. La Echinox însã
foarte strânsã - ºi toate acestea au oferit un model Echinoxului. Pe totul avea o naturã de tip atelier, adicã s-a concentrat mai mult pe
lângã acest fapt, a existat o oarecare tensiune între revista Tribuna, text, ºi nu pe cultura de elitã. Iar în presa “oficialã” erau douã
respectiv Steaua ºi Echinox, lucru care reiese ºi din jurnalul lui fenomene: unul era traducerea obligatorie, în cadrul cãreia revistele
Mircea Zaciu - într-un astfel de context, forma trilingvã a devenit au fãcut rost de textele ideologice în limba maghiarã, iar celãlalt
foarte importantã pentru Echniox, fiindcã a oferit un caracter era un gest mult mai spontan ºi liber. Fireºte, acum nu ºtiu cât de
underground revistei - aºa era privitã ºi din exterior. De exemplu, reprezentativ putea sã fie alegerea revistelor, cred cã criteriul princi-
când a apãrut antologia tinerilor poeþi germani din România, în tra- pal îl reprezenta traductibilitatea.
ducerea lui Ioan Muºlea, cartea a fost prezentatã în Echinox.
Fenomenul acesta era mult mai interesant în perioada aceea decât LSz: Interesant, presupunerea mea era cã s-au publicat doar tra-
în 1993, când am revenit la revistã. Trilingvismul era un fenomen duceri de protocol...
de-a dreptul viu.
ªB: Nu doar. ªi în esenþã ar fi fost un gest foarte jignitor faþã de
LSz: ªi cum vã explicaþi asta? scriitorii maghiari, fiindcã D. R. Popescu ºi ceilalþi redactori
cunoºteau foarte bine poeþii ºi prozatorii maghiari, de exemplu pe
ªB: Dupã pãrerea mea, pe lângã mulþi alþi factori, situaþia aceasta Aladár Lászlóffy, publicarea textelor ideologice cu exclusivitate ar fi
s-a creat mai ales datoritã redactorilor din vremea aceea, fiindcã fost mult prea tendenþios. Deci, era o situaþie de ºi-ºi, undeva pe
Péter Egyed ºi Géza Szõcs erau niºte individualitãþi puternice, calea de mijloc.
oameni de statura lui Béla Markó în fundal.
LSz: Mulþumesc frumos pentru discuþie.
42
E C H I N O X

Aurel Codoban
László Szabolcs: Cât ºtiþi despre lansarea revistei Echinox? Cum s-a AC: Eu susþin cã în aceastã perioadã în care eram redactor-ºef am
nãscut forma trilingvã? perceput aceastã bunã comunicare chiar ºi în contextul relaþiilor
interumane, ca un fel de bunã relaþionare. A existat o foarte bunã
Aurel Codoban: ªtiu destul de puþin, cred cã pentru asta trebuie relaþionare, studenþii s-au simþit bine între ei, dincolo de diferenþele
vorbit cu Ion Pop, în primul rând, sau cu Uricaru chiar, fiindcã ei culturale sau de limbã, ºi eu ca observator exterior, mai în vârstã,
erau cei care au pornit revista. Nu ºtiu în ce mãsura a fost efectiv mi s-a pãrut cã relaþiile lor interpersonale erau de calitate ºi auten-
iniþiativa lor. Aºa îmi amintesc cã era povestea, cã existase în acelaºi tice. Deci mi-a plãcut mediul, a fost unul autentic, în care oamenii
timp o iniþiativã din partea secþiilor maghiare de la filologie ºi cã de comunicau ºi calitatea interacþiunilor era dupã pãrerea mea foarte
fapt cele douã iniþiative s-au întâlnit cumva ºi aºa s-a constituit for- bunã, adicã se succedau, fãceau parte din operaþii colective pentru
mula. Probabil era complicat de scos mai multe reviste ºi au prefe- revistã. Bun, acum se poate spune cã este o amintire nostalgicã,
rat sã scoatã doar una - asta implicit în discuþiile cu cei care con- dar percepþia mea a fost cã relaþiile au fost întotdeauna foarte
duceau atunci Universitatea. Cam asta este vaga mea impresie bune. Lumea s-a adunat, s-au sãrbãtorit tot feluri de lucruri pe o
despre acest aspect. Nu sunt chiar un foarte bun memorialist, sunt parte sau alta, toþi au participat, mie mi-a plãcut foarte mult.
mai degrabã legat de filozofie ºi pentru mine raporturile logice
sunt mai semnificative. LSz: ªi credeþi cã aceste relaþii erau generate de sistemul comunist,
de contextul exterior?
LSz: Ce credeþi, cât de important era aceastã formulã trilingvã în
concepþia sau strategia redactãrii? AC: Contextul exterior a funcþionat, doar cã solicitãrile sau dife-
renþierile nu erau atât de posibile. Vrând-nevrând, în stilul de viaþã
AC: Mie mi s-a pãrut interesantã ºi bunã formula dintr-un motiv ºi de economie socialistã exista totuºi mai mult timp pentru con-
foarte precis. Vreau sã zic de la început cã sunt împotriva felului în sum individual, adicã eu ca individ aveam mai mult timp, dar într-
care e folosit, în legãturã cu Universitate, termenul “multicultura- un fel eram ºi obligat, fiindcã nu erau cine ºtie ce programe, spec-
lism”. ªtiu cã ºi în contextul maghiar existã o opþiune pentru multi- tacole sau filme, atunci puteai citi ºi puteai sã stai de vorbã cu pri-
culturalism, dar cred cã e o înþelegere greºitã a termenului. etenii. E o constatare generalã printre cunoºtinþele mele cã lumea
Multiculturalismul este o “invenþie” americanã ºi ea se referã, de stã mai puþin de vorbã acum decât înainte, adicã sunt foarte multe
fapt, la culturi efectiv diferite, de genul ºamanismul indienilor solicitãri, oportunitãþi, lumea e apucatã de modelul american ºi
locali, a religiei chinezilor sau japonezilor ºi a protestantismul occi- concurenþial al carierei ºi al evoluþiei - ºi atunci omul devine lup
dental sau mai ºtiu eu ce. Bun, eu cred cã în Europa nu se întâmplã pentru om, așa cum apare în filozofia politicã englezã. Azi existã
asta, deci vreau sã zic cã existã un background comun creºtin fun- un gen de concurenþã mult mai pronunþatã, iar asta nu exista a-
damental ºi cã existã mai degrabã un interculturalism. Deci existã tunci, nu existau atât de multe mize concurenþiale. Eu cred cã
diferenþe lingvistice pe care trebuie sã le apreciem ºi sã le onorãm acum concurenþa a spart de altfel ºi etniile în mai multe bucãþi ºi a
efectiv, dar nu existã diferenþe mari ca între creºtinism ºi ºamanism. creat un concurs între etnii.
Aºa cã vreau sã revin ºi sã spun cã aceastã conexiune între celelalte
linii sau pagini ale revistei ºi cea româneascã, într-un fel, ajuta - ºi LSz: Cum aþi perceput acest tip de colaborare productivã
pot explica de ce: fiindcã germana, maghiara erau un fel de trepte funcþionând în redacþia Echinoxului, era caracteristicã Clujului în
de apropiere în raportul cu cultura europeanã sau occidentalã. Din general?
punctul meu de vedere, eu spun cã mereu cultura germanã, dar ºi
cultura maghiarã au fost mai aproape de Occident decât era cul- AC: Eu cred cã da. Provin dintr-o familie care a avut mereu prieteni
tura românã. A existat un gen de retardare - colegii mei s-ar putea maghiari ºi cred cã astfel era atmosfera - relaþiile bune s-au pãstrat
supãra când zic asta - cumva istorico-filologicã, vreau sã zic, cultura intacte. De exemplu, în clipa de faþã, un bun prieten este pe jumã-
românã are aceste axe esenþiale, cea istoricã ºi cea filologicã ºi nu tate maghiar, este vorba de Timotei Nãdãºean de la Editura Ideea.
este destul de elaboratã în alte direcþii, ca de pildã în direcþia Dar în general au existat astfel de relaþii ºi amiciþii ºi cred cã însuºi
filosofiei, a ºtiinþelor socio-umane sau a psihologiei. Mi se pare cã Clujul era aºa. Cred cã ceea ce s-a întâmplat dupã 1990 a fost o
în contextul culturii maghiare existã o mai bunã dezvoltare a aces- chestie parþial dirijatã de politicieni, parþial impregnatã de ceea ce
tor linii. Aºa cã eu cred cã aceastã formulã trilingvã era bunã pen- este balcanismul românesc. Vreau sã revin asupra Echinoxul ºi sã
tru cã-i stimula într-un fel pe cei din cultura românã, care oricum spun ceva ce mi se pare important, legat ºi de Universitate de alt-
vedeau temele tratate, chiar dacã nu ºtiau sã citeascã în maghiarã fel: cred cã Echinoxul a fost perceput într-un fel ca o instituþie, care
ºi puteau discuta cu ceilalþi, ridicând cel puțin nedumeriri și îþi conferea o identitate ºi pentru care luptau toþi cei din interior.
întrebări productive. De asemenea, mi se pare cã aceastã formulã Mi se pare cã asta a dispãrut, bunãoarã, chiar ºi în contextul uni-
este una mult mai culturalã, fiindcã Europa înseamnã de fapt versitãþii. Lumea se desparte în gãrzi ºi în grupuri ºi instituþia nu
prezenþa concomitentã a mai multor limbi, caracteristica culturii existã. Eu cred cã dacã românii ºi maghiarii ar fi lucrat mai degrabã
europene este aceastã capacitate a plurilingvismului. Existã aceastã împreunã pentru o universitate de tip occidental, onestã, atunci ºi
tradiþie, îndeosebi în contextul Ardealului sau a Banatului: cei care problemele etnice sau de alt tip s-ar fi rezolvat altfel. Iar eu cred cã
aparþin unei culturi ºtiu cel puþin încã una dintre limbile celorlalte Echinoxul a fost o astfel de instituþie, adicã lumea a respectat-o ca
culturi învecinate. Mie mi se pare un semn cultural foarte intere- pe o instituþie culturalã.
sant ºi într-un fel o marcã sau un “brand” european acest multi-
lingvism, de aceea eu opun constant ceea ce numesc intercultura- LSz: Dupã pãrerea Dvs., în ce mãsurã a afectat cenzura redactarea
lism - aceastã relaþie între culturile care sunt mai aproape, au un revistei?
background similar ºi în care diferenþele fine conteazã - cu ceea ce
au fãcut americanii cu multiculturalismul. AC: Ceea ce ºtiu eu este cã existau douã rânduri de cenzurã, acesta
este tristul adevãr. Cei de la Partid de la Universitate dãdeau întâi
LSz: Da, fiindcã termenul a fost creat pentru contextul american... paginile sã fie citite unor profesori - asta este chestia ciudatã cu
cenzura - ºi abia dupã aceea dãdeau paginile celor de la cenzurã,
AC: Da, pentru continuarea teoriei “melting-pot” . Eu cred cã în celor care erau chiar din aparat (la judeþeanul de partid, cum se
contextul american, mai degrabã, apare un gen de aculturaþie sau zicea pe atunci). Pentru maghiari, evident, citeau profesori
un fel de pierdere în generalitate, pe când aici existând baza maghiari, dar printre ei erau ºi români care ºtiau maghiarã - ºi erau
comunã, oamenii sunt mult mai atenþi la detaliile, la diferenþele ºi evrei, de astfel, care cunoºteau limba. Ei bine, aceºtia nu erau
efective. De asta mi se pãrea cã revista era o soluþie sau o formulã cenzori profesioniºti, iar pãrerea mea personalã este cã intelectualii
culturalã bunã - în primul rând, era bunã pentru cei care erau în sunt de regulã mai fricoºi, aºa cã senzaþia mea este cã adesea
interior, pentru cã dobândeau o atitudine interculturalã, deci dacã aceastã cenzurã internã a Universitãþii a fost un pic mai drasticã
ei observau diferenþele în felul acesta, puteau avea un dialog inter- sau mai durã decât cea din exterior. Fiindcã profesorii când citeau
cultural ºi se puteau apropia, iar atunci epuizarea era exclusã. erau ºi mai subtili, intervenea autocenzura ºi tãiau mai mult decât
“trebuia”. Mai erau ºi alþii care se amestecau pentru cã era revista
LSz: Credeþi cã acest tip de comunicare a dus ºi la relaþii bune la UASCR-ului, deci ºi ei au intervenit din când în când, mai ales
nivel social ºi la formarea unor prietenii? atunci când apãreau numere festive, atunci ei interveneau supli-
mentar. Trebuiau duse numerele, vroiau sã vadã tematica, rubricile,
articolele ºi de obicei refuzau la acest nivel - la nivel tematic.
43
E C H I N O X

Adevãrul este cã cenzura la noi nu a avut niciodatã o structurã câºtigat în detrimentul culturii. De pildã, e simptomatic ce am auzit
instituþionalã, ci în mare mãsurã psihologicã, iar astfel exista ºansa în Mãnãºtur pe troleu de la niºte tipi. Când se auzea ceva muzicã
sã strecori aluzii ºi începea un joc în care tu vroiai sã strecori, dar simfonicã unul zice: iar dau ãºtia muzicã de înmormântare, o fi
niciodatã nu ºtiai dacã ai strecurat destul de mult, sau destul de murit cineva... Nenorocirea este cã acest gen de culturã de perfor-
puþin, adicã era mereu un meci de genul ãsta. Astfel puteai sã manþã este privit dinspre aceastã culturã de masã care a câºtigat ca
înºeli, sã sari peste vigilenþã, sã faci mici chestii, dar numai atât (nu o chestie care a murit sau este pe moarte. Din pãcate bucureºtenii
ceva semnificativ). nu se intereseazã de Cluj, adicã ei de la început au un gen de
desconsiderare. Aº îndrãzni sã spun ceva care sunã “urât” ºi va
LSz: De ce credeþi cã Echinoxul a pierdut lupta canonicã cu nemulþumi probabil lumea, dar aºa este, pe vremea dictaturii
Bucureºtiul? De ce nu este considerat fenomenul intercultural din ceauºiste România era totuºi mai descentralizatã decât în clipa de
Echinox și ca o valoare culturalã din România? faþã - acum cred cã Bucureºtiul dominã mult mai mult sau mai dur
tot ceea ce poate domina ºi culege totul din sursele europene sau
AC: Cred cã problema este legatã de academism - nenorocirea este de altundeva. Probabil datoritã faptului cã acolo se aflã aeroportul
cã în momentul de faþã cultura a devenit incomparabil mai mult de principal. Deci eu cred cã bucureºtenii sunt destul de balcanici ºi
masã. Spre exemplu cei de la Iaºi, cu Opinia studenþeascã au câºti- rezervaþi faþã de cultura provinciilor.
gat pãstrând mai degrabã o gazetã decât o revistã culturalã.
Gazetãria directã, comentariul evenimentelor politice, bârfele au

Ion Pop

LSz: Vã mulþumesc frumos pentru rãspunsuri. “ Politica redacþionalã “ era de a lãsa de fapt deplina libertate de
1. Revista Echinox a apãrut, cum se ºtie, în decembrie 1968, adicã alegere a temelor propuse spre reflecþie ºi colaboratorilor. Ne infor-
într-un moment în care procesul de “ liberalizare “ ideologicã, fie ºi mam, desigur, reciproc despre conþinutul fiecãrui numãr aflat în
relativã a regimului comunist de la noi atinsese un fel de vârf. În curs de alcãtuire, dar nici unul dintre conducãtorii Echinox-ului n-a
august, România refuzase sã participe la invadarea Cehoslovaciei de impus vreodatã vreo restricþie de temã sau de stil. De aºa ceva avea
cãtre trupele Tratatului de la Varºovia, iar Ceauºescu, mimând inde- grijã... cenzura, mereu vigilentã, indiferent de limba în care erau
pendenþa faþã de sovietici reuºise sã câºtige un sprijin popular scrise textele noastre. Altminteri, exigenþa comunã era aceea a ca-
important. În aceastã conjuncturã, au putut apãrea ºi câteva litãþii colaborãrilor. Dar la acest nivel s-a început cu dreptul ºi în
reviste studenþeºti de culturã, cum au fost Alma Mater la Iaºi ºi paginile maghiare, cãci o poetã de foarte bun nivel ca Balla Zsófia
Forum studenþesc la Timiºoara. Eu am preluat conducerea revistei a fost prezentã din primul numãr cu versuri de valoare ºi a continu-
Echinox de la numãrul 2, la începutul anului 1969, aºa cã nu ºtiu at multã vreme sã colaboreze la Echinox...
exact cum s-au petrecut lucrurile în amãnunt, în faza pregãtitoare a
apariþiei revistei, însã am aflat mai târziu cã decizia de a o edita în 2. Dacã la nivel de “ planificare a numerelor “ colaborarea a fost
trei limbi a venit dupã ce studenþii maghiari încercaserã sã scoatã o mai puþin semnificativã (de exemplu, un numãr de pagini dedicate
publicaþie proprie, numai în maghiarã. Pe de altã parte funcþiona ºi lui Hegel la bicentenarul naºterii filosofului în 1970, au putut fi
lozinca oficialã a înfrãþirii dintre “ români, maghiari, germani ºi alte citite ºi în paginile româneºti, ºi în cele maghiare). Un numãr de
naþionalitãþi “ care trãiau în România, încât formula de publicaþie referinþã pentru colaborarea noastrã este, totuºi, cel din martie-mai
trilingvã a rezolvat, se pare, ºi sloganul colaborãrii armonioase din- 1980, dedicat integral literaturii ºi culturii în cele trei limbi. Egyed
tre tinerii de etnie diferitã, ºi problema, atunci resimþitã ca sensi- Péter scrie aici despre Poeþi ºi eseiºti (maghiari, desigur), William
bilã, a aºa-numitelor tendinþe separatiste, de izolare etnicã. Într-un Totok despre Textele “Grupului de acþiune“ din Banat, Aurel ªoro-
moment politic de exaltare a solidaritãþii naþionale româneºti, în betea evocã prietenia lui pentru Ferenc Kenéz si Zsófia Balla, o pa-
care, aºadar, ideea de unitate era mereu proclamatã, responsabilii ginã de revistã din versurile Géza Szõcs apare în româneºte, Viorel
cu treburile culturii au preferat, evident, o formulã care sã sugereze Mureºan scrie despre Generaþia “Forrás“, Peter Motzan prezintã
ºi la nivelul raporturilor dintre români ºi “ minoritãþile naþionale “ proza fantasticã a lui Franz Hodjak, iar Ion Muºlea traduce din
ideea unei comunicãri interetnice, un sentiment de solidaritate Hodjak, Richard Wagner, un “ Estuar “ cu douã eseuri este consa-
cetãþeneascã. În orice caz, în cercul de la “ Echinox “ ne-am dat crat lui Joachim Wittstock sub semnãtura lui Peter Motzan ºi
seama pe parcurs cã amintita lozincã atât de mecanic ºi stereotip Werner Söllner, Márta Józsa comenteazã proza lui Attila Vári,
rostitã în discursurile oficiale a generat, totuºi, o atmosferã de Andrei Zanca are ca obiect poezia lui Werner Söllner, Zoltán Bretter
colaborare realã ºi a permis o anumitã deschidere reciprocã a celor schiþeazã profiluri de tineri filosofi maghiari, printre care Gáspár
trei limbi ºi culturi. Cu timpul, ne-am adus aminte cã tot la Cluj Miklós Tamás, Ion Muºlea mai traduce din William Totok, Werner
apãruse în 1924 sub conducerea profesorului savant Sextil Puºcariu, Bossert, Klaus Hensel, Klaus Schneider, iar Mihály András Beke ana-
revista Cultura unde se întâlneau cãrturari români, maghiari ºi ger- lizeazã o dramã de István Kocsis; este tradus în maghiarã ºi ger-
mani, ba se publica ºi în limba francezã... Iar exemplul Cercului li- manã un eseu de Ion Pop, altul de Ion Marcoº, iar Helmut Britz tra-
terar de la Sibiu, cu care le plãcea ºi foºtilor sãi membri ºi nouã sã duce în germanã un poem de Emil Hurezeanu etc.
fim comparaþi, ca un soi de continuatori, sugera tot un fel de
comunicare dincolo de graniþele lingvistice. Traducerile reciproce au fost de altfel o practicã curentã la Echinox.
Colegii de limbã maghiarã au tãlmãcit, de exemplu, în alte numere,
În ce mã priveºte, am considerat ºi consider cã tânãrul triunghi cul- poezii de Adrian Popescu, Dinu Flãmând, ªtefan Damian, traduºi ºi
tural echinoxist a fost o prezenþã pozitivã, invitând, peste ani, la în germanã, alãturi de Ion Mircea, Ovidiu Mureºan, József Soltész,
interferenþe spirituale profitabile pentru toþi. Desigur, nu trebuie sã Mariana Bojan, Virgil Mihaiu; în altele au apãrut în traducere
idealizãm lucrurile. Anumite reticenþe dinspre partea colegilor româneascã Zsófia Balla, Rudolf Németi, Ferenc Irinyi Kiss, Markó
maghiari le-am simþit multã vreme, o oarecare atmosferã de suspi- Béla, János Oláh; Franz Hodjak, Werner Söllner, Claus Hermann ºi
ciune reciprocã mi s-a pãrut cã persistã, însã treptat cred cã situaþia Ion Mircea au fost traduºi în maghiarã, ca ºi Dan Damaschin. În nr.
s-a îmbunãtãþit mult, iar colaborarea concretã în munca de 6 din 1972, sub genericul Junge ungarische Dichter aus Rumänien
redacþie a dat roade tot mai evidente. Prezenþa unui coleg ºi pri- apar în traducere germanã Aladár Lászlóffy, László Király, Domokos
eten ca Zoltán Rostás, care a fost redactorul ºef adjunct al revistei Szilágyi. O paginã colectivã de “ Poezie Echinox “ a apãrut în nr. 2
de la primul numãr, a însemnat foarte mult în acest sens. Cine din 1970, în care, puteau fi citite în traducere româneascã versuri
priveºte fotografiile de grup ale redacþiei din acei ani, îl regãseºte de András Kiss ºi Günther Schulz. În 1975, sunt traduºi în germanã
mereu cu noi, ca ºi pe Peter Motzan, care rãspundea de la început Augustin Pop, Ion Cristofor ºi Virgil Mihaiu, iar Péter Egyed îi tra-
de pagina germanã a revistei. Ne regãseam, de altfel, ºi la micile duce, într-o micã Echinox Antológia pe Ioan Moldovan ºi Augustin
noastre petreceri tinereºti ori în foarte gratuitele reuniuni de la Pop (nr. 9-10) ºi tot el continuã în tãlmãcirile din Augustin Pop ºi în
cafeneaua botezatã pe-atunci “ Arizona “, la o cafea sau la aºa- numãrul urmãtor. Un grupaj de versuri de Virgil Mihaiu ºi Ion Urcan
zisele “ coniace redacþionale “, niºte pure abstracþiuni, cu care eu apare în traducere germanã în nr. 3-4 din 1977. Exemplele nu se
rãsplãteam un merit sau altul al colegilor. încheie aici. E de menþionat cã în 1971 au apãrut simultan la
Editura Dacia volumele de debut ale lui Adrian Popescu, Ion
Mircea, Ferenc Irinyi Kiss ºi Bernd Kolf, recenzate ºi în româneºte.
44
E C H I N O X

În cursul anului 1973 apar rubrici consacrate cãrþii maghiare ºi ger- toþii supravegheaþi, vorba ceea, “ fãrã deosebire de naþionalitate
mane, din pãcate nu foarte consecvent. “... Prin urmare, nu cred cã cei care scriau în româneºte aveau,
efectiv, “ mai multã libertate “. Libertatea, câtã era, încercam sã
3. Proporþional, se poate remarca o mai substanþialã prezenþã în ne-o cultivãm singuri, cum am spus deja.
româneºte a colegilor de limbã germanã, care scriu ºi direct în
limba românã, spre deosebire de cei maghiari, ori se autotraduc - 5. Nu cred cã se poate vorbi cu adevãrat de un asemenea “ model
este cazul unor Peter Motzan, Franz Hodjak, Werner Söllner. Câteva “. O comunicare exista, desigur, între revistele literare româneºti ºi
dintre prieteniile cele mai durabile s-au închegat îndeosebi cu ei, maghiare - eu însumi, invitat de Péter Marosi, am colaborat la
poate ºi datoritã foarte bunei cunoaºteri a limbii române de cãtre Utunk cu recenzii la cãrþi traduse în româneºte din scriitorii
toþi cei care scriau în germanã ºi unei mai evidente dispoziþii spre maghiari din Transilvania. Despre un “model Echinox“ este, iarãºi,
comunicare. Din pãcate, cu puþine excepþii, nici românii, nici ger- greu de vorbit. Dar prestigiul real de care se bucura revista noastrã
manii nu prea vorbeau ungureºte... Am avut, însã, sentimentul unei la nivel naþional cred cã are ºi o componentã ce þine, dacã vreþi, de
bune comunicãri cu întreaga redacþie, indiferent de expresia lingvis- un soi de “ democraþie internã “ a unei grupãri literare capabile sã
ticã a fiecãruia. O anumitã rezervã din partea unor colegi maghiari întreþinã ºi o atmosferã de colaborare inter-etnicã fireascã ºi ami-
se mai putea simþi uneori, probabil pe temeiul ºtiutei “ sensibilitãþi calã, exemplarã în felul ei.
istorice “ dificil de depãºit, pe care pânã la un punct, o puteam
înþelege. Tot mai dificilã era ºi epoca ceauºistã, cu cât înaintam spre 6. Am spus mai sus cã pe fondul unei “ sensibilitãþi istorice “ legate
anii ‘80, cu aºa-numitul “ naþional-comunism “ tot mai agresiv. Am de relaþiile dintre cele douã etnii ale Transilvaniei, bunele senti-
simþit, însã, cã mica noastrã comunitate a contribuit mult la mente au fost în mod explicabil afectate, în grade diferite, la acest
depãºirea tensiunilor care veneau mai degrabã din afara lumii nivel. ªi de o parte ºi de alta, dramele ºi injustiþiile trãite în vremuri
noastre, în care nu numai eu am vãzut un fel de oazã de libertate, mai vechi sau mai noi au lãsat urme adânci, greu de ºters. Fiecare
mãcar interioarã, în care se credea puternic în valorile actului de român ºi, respectiv, maghiar are argumentele lui atunci când vine
culturã autentic, vegheat de un spirit critic exigent ºi între repere momentul sã-ºi apere “ cauza “. Nici unii, nici alþii dintre conaþio-
etice solide. Frumoasa carte a lui Petru Poantã despre “Efectul nalii noºtri n-au reuºit sã treacã întotdeauna peste asemenea, sã le
Echinox“ spune multe în aceastã privinþã. spunem, dificultãþi ale memoriei istorice. Prejudecãþi, iarãºi, de
Cât despre posibilele influenþe literare, cred cã ele au venit, la ambele pãrþi, inerþii, stereotipii au contribuit toate la întreþinerea
Echinox, mai ales dinspre partea germanã ºi îndeosebi în poezie. Sã unei atmosfere de suspiciune reciprocã, pe care abia acum se pare
ne amintim cã o anumitã perspectivã “ brechtianã “ asupra scrisu- cã suntem pe cale sã le depãºim. Ceea ce s-a întâmplat prin martie
lui, mai lucidã, mai criticã, mai implicatã în social era cultivatã de 1990 ºi dupã aceea a fost rezultatul unei mari ºi periculoase diversi-
tinerii echinoxiºti de limbã germanã - ºi ea a avut, sunt sigur, ecou uni securisto-naþionaliste, dar ºi în acest caz nimeni nu e complet
în pregãtirea, cel puþin la Cluj ºi în Transilvania, a ceea ce urma sã lipsit de pete. Manipulãrile au avut loc, cum bine ºtim, de ambele
se afirme ca în literatura românã “generaþie ‘80“. Am în vedere pãrþi, violenþele unora nu sunt mai puþin blamabile decât ale celor-
astfel de ecouri ºi efecte catalitice la poeþi ca Andrei Zanca sau Emil lalþi, ºi ele s-au prelungit dincolo de amintitele “ evenimente “ de la
Hurezeanu, ambii cunoscãtori, de altfel, de limbã germanã ºi cres- Târgu-Mureº, cu grave excese naþionaliste ºi maghiare, ºi româneºti.
cuþi la Sighiºoara ºi la Sibiu... Dar, dacã nu toþi extremiºtii au dispãrut, eu, unul, am sentimentul
cã asemenea tensiuni, în mare mãsurã artificiale, tind sã disparã, cã
4. În ciuda lozincilor oficiale, care invocau libertatea totalã de spiritele cele mai lucide au ºi ajuns la o înãlþime a privirii care le
expresie, cenzura (declaratã, la un moment dat, chiar desfiinþatã!) permite sã nu se mai lase atrase în capcanele unor naþionalisme
a rãmas în realitate tot timpul foarte activã, doar cu relative destin- primitive. Cetãþenia noastrã europeanã recentã va contribui, sper ºi
deri punctuale în primii ani de apariþie ai revistei. Am avut destule cred, la dorita armonizare a celor douã etnii pe care istoria le-a
momente de tensiune cu cenzorii, ni s-au desfigurat destule aºezat alãturi, obligându-le, în ultimã instanþã, la o convieþuire
numere considerate prea îndrãzneþe, - primul exemplu a fost chiar paºnicã, comprehensivã, omeneascã pur ºi simplu. Fiind ascultãtor
al numãrului 1., când, publicându-se o traducere din Heidegger, de multã muzicã clasicã am în minte, când mã gândesc la aceste
fapta a fost sancþionatã imediat cu destituirea redactorului ºef, lucruri, exemplul nobil, nu foarte îndepãrtat în timp, al unui Béla
Eugen Uricaru... Cinstit vorbind, cred cã materialele de limbã Bartók, culegãtor a sute de melodii româneºti, care erau, în fond, ºi
maghiarã ºi germanã erau ºi mai atent supravegheate de cenzurã, ale lui. Pânã la urmã, cred cã ºi gruparea “ Echinox “ a contribuit, ºi
în atmosfera de suspiciune existentã în epocã, cu o sensibilitate nu foarte puþin, la cultivarea unei asemenea spirit de înþelegere ºi
specialã în chestiunea naþionalã. Se pare, însã, cã arhivele colaborare. Dupã patru decenii de la apariþia revistei, sper cã ºi
Securitãþii deschise dupã Revoluþie, atâtea câte n-au fost distruse, dumneavoastrã, redactorii ei mai tineri de acum, veþi înainta în
spun destule lucruri, unele foarte grave, despre felul cum eram cu aceeaºi direcþie.
45
E C H I N O X

Oktatói, alkotói és értelmiségi szerepkörök érintkezési pontjai


Azt hiszem, úgy tisztességes, ha az ember (szerkesztõ, akinek talán “még kutyább kötelessége”) közöl valamit, annak tétje legyen. Ehhez pró-
báltam tartani magam, amikor megfogalmaztam a jelen ankét kérdéseit, melyek segítségével olyan nem rendszerszerű tudásokat akartam kicsit meg-
dönteni, melyek tévhitekre épül(het)nek. Olyan egyetemi tanárokat faggattam, akik tanárságuk (és természetesen szakmaiságuk) mellett, valami más
alakzatban is részt vesznek az irodalmi párbeszédben. Így a megkérdezettek szépirodalmi publikációkkal rendelkezõ egyetemi tanárok.
A kérdések feladata tulajdonképpen az lett volna (és részben el is érték ezt), hogy egy olyan teret nyissanak meg árnyalataiban,
rétegzõdéseiben, amely nyilvános szinten reflektálatlannak tűnt a kortárs gondolkodásban. Az ankét témája: az oktatói, alkotói és értelmiségi sze-
repkörök érintkezési terei, összférhetetlenségei, átfedései. Persze hazudhatnék. De próbálok nem (vissza)élni a lehetõséggel. Miközben az ankét
készült, a tanulság arányai a témáról a problémafelvetés technikájára terelõdtek valahogy. Egyszerűbben szólva, rá kellett jönnöm, hogy a válasz egy-
szersmind a kérdést is próbára teszi. A kérdéseim nem mindenütt állták meg a helyük, s ezt az ember valami keserű örömmel veszi tudomásul.
Megpróbálom egy-egy mondatban összefoglalni azokat a lehetõségeket, melyek a válaszok kapcsán felmerültek. Azt mindenképpen
elõrebocsátanám, hogy a kérdések nem a téma lezárhatóságát célozták meg, az árnyalatokra, véleményrétegekre próbáltam ráközelíteni.
Az elsõ kérdésre adott válaszokból valami olyasmi derül ki, hogy a kérdezettek nagyobb százaléka nem “hidegvérű”, “elõre kitervelt” döntés
alapján cselekedett így –talán az a legjellemzõbb, hogy “gondatlanságból követték el tettüket”. A második kérdés, úgy érzem a válaszok nagy hánya-
dában azt világítja meg, hogy a kutatás lenne talán a “védõbeszéd” legfontosabb pillére, de olyan elkövetõk is akadnak, akik a középiskolától való
menekülés közepette tévedtek erre. A harmadik kérdés, ha jól érzem, kissé megosztotta a véleményeket: aki különbségeket érez, az talán leginkább
a személyiségfejlõdésre és a felnõtté válás szakaszaira hivatkozik, aki nem teszi ezt, az a mindenkori izgalmas óra felelõsségét hangsúlyozza. A negye-
dik kérdés olyan nézetkülönbségekre mutat rá, melyeket nehéz is talán egyetlen mondatban összebékíteni: a kérdezettek egy része a kreatív, eredeti
elõadásmódban érzi az alkotói lényeg oktatásban való kicsúcsosodását, egy másik réteg viszont elkülöníti, sõt külön kategóriaként kezeli, értelem-
szerűen nem látja összehasonlíthatónak a két… (kutya nehéz lenne egyértelműen kimondani, mit is)… Azt hiszem, az ötödik kérdéssel könnyebb
elbánni: a válaszadók nem dicsekszenek “elõéletükkel”, sõt, úgy gondolják, ezért mások sem “ítélik el” õket. Hatodik: a szépirodalmit? “Isten ments”!
Hetedik: “tegye a dolgát”, és ami a kérdés hatókörét mindenképp felülmúlta: ne tegyen olyant ami nem az. Nyolcadik kérdésem megmérettetett, és
– tanulságosan bár, de – nem találtattatott relevánsnak, azaz a válaszokból egyértelműen kiderül, a kérdezettek szerint szerepeket nem lehet, illetve
nem kell tanítani, tehát az értelmiségi szerep, az mindig valamiféle szaktudományosság behatárolta tér (ha egyáltalán létezik). Kilencedik kérdésem
is megosztotta némileg a véleményeket: vannak, akik a tanítást alkotásként élik meg, de olyanok is akadnak, akik itt-ott keserű lemondással bár, de
felállnak az íróasztal (azaz laptop, számítógép) mellõl és tanítanak vagy éppen publikációs listát készítenek (miközben próbálnak nem-alkotókká válni
néhány pillanatra). Reménykedve küzdenek az irodalmi tér pozíciókban való tagoltsága ellen (talán eljön az a nap is...). Tizedik: beszélget-e a művel
a felsõoktatás? „Egyértelmõen”, „áttételesen”, „a fene egyen meg, de tudományos vagy, Zalán” – azt hiszem valahogy így foglalhatnám össze a vála-
szokat.
Minden válaszadónak köszönöm a segítséget.

1. Melyik volt az a pont munkája folya- Andris 2001-ben megkért, vállaljam át néhány Balázs Imre József: Fontosnak tartottam, hogy
mán, amikor eldöntötte, hogy oktatással sze- óráját, mert ő Párizsban doktorál. Elvállaltam és a tanítás mellett lehetőségem legyen kutatói
retne foglalkozni? Mi motiválta döntését? előbb botladozva, később meg-megbotolva taní- munkát is végezni, erre általános vagy középis-
tani kezdtem, s közben azt reméltem, az egyete- kolai tanárként jóval kevesebb lehetőség lett
Egyed Emese: Szégyen – nem szégyen valami- men szükség lesz rám. N-a fost să fie – a mai volna.
kor gimnazista koromban fogalmazódott ez napig óraadóként villogok.
meg bennem és az is, hogy a magyar irodalmat Berszán István: Miután hozzáedződtem a gon-
szeretném tanítani. 2. Mi az oka annak, hogy egyetemi tanár- dolathoz, hogy a mellékszakommal fognak kihe-
rá lett? lyezni és valószínűleg Moldvába, 1990-ben hirte-
Selyem Zsuzsa: Az irodalom érdekelt, nem az len lehetővé vált, hogy egyetemi gyakornoki
oktatás. Már az „oktatás” szótól is kiráz a hideg, Egyed Emese: A kutatás mindig érdekelt, állásra versenyvizsgázzam. Akkor már motosz-
de megtanultam, hogy viszolygásomat zárójelbe 1990-ben, amikor magyar irodalom szakos kált a fejemben valami abból, amit most gyakor-
téve mégiscsak időnként ki kell ejteni, le kell tanársegédi állást hirdettek meg a láskutatásnak nevezek, s örültem, hogy az egye-
gépelni a szót, de ha ezt teszem, nem szűnő ber- Bölcsészettudományi Karon, már voltak publiká- temen lesz esélyem ezt kihordani és megírni.
zenkedésem ellenére, akkor mint szociológiai cióim és versenyvizsgára állhattam. Egyetemi
terminust használom, mely egy társadalmi fog- tanárrá a kutatás mint életforma és az 1997 óta Demény Péter: Azt hiszem, a középiskolában
lalkozást nevez meg. Egyébként persze egy hely- működő kutatócsoportom tett. (Az egyetemi megőrülnék. Az egyetemen az a diák, aki unja,
telen, ám annál rögzültebb társadalmi gyakorla- tanár címet 2002-ben kaptam, doktoranduszok közömbösen hallgat, mint ketchup a hambur-
tot ír le, amely hierarchikusan fogja fel a pedagó- felkészítését 2004 óta irányíthatom.) gerben. A középiskolában a kamaszok alig vár-
giát, nem pedig kooperatívan: az „oktatás” szó ják, hogy lecsaphassanak. Persze, focizhatnék,
azt jelzi, hogy valaki, aki erre fel van hatalmazva, Selyem Zsuzsa: Nálam ez nem volt amolyan kirándulhatnék, ki tudja, még mit tehetnék
rábírja („...tatja”) a neki kiadott alanyt arra, hogy igazi, kemény döntés, hogy elhatároztam volna, velük. De mégsem lenne egyszerű.
okosabb legyen. Na, ilyen nincsen, mégis ez ha vénasszonyok potyognak is az égből, én
folyik az iskolák nagy részében (és ennek meg is akkor is tanítani fogok az egyetemen. A dolog 3. Milyennek látja az egyetemi, illetve a
van az eredménye: a PISA felmérések szerint a onnan indult, hogy minden érdekelt, ami az iro- középiskolai oktatás viszonyát? Az oktatás
romániai diákok több mint fele funkcionális dalommal kicsit is kapcsolatos. Konkrétan úgy milyen rétegeiben kell másképp teljesíteniük
analfabéta, azaz ismeri ugyan a betűket, de nem történt, hogy Horváth Andor, akitől komparatisz- a középiskolai illetve egyetemi tanároknak?
érti, mit olvas, nem képes tisztázó kérdéseket tikát és műfordítást tanultunk az egyetemen, s
megfogalmazni). akitől ma is sokat tanulok, valamikor nyárvégén Egyed Emese: A középiskolában Bartos Katalin
felhívott, és mondta, pályázzam meg a tanárse- franciatanárnőm révén ismertem meg a tanítási
Balázs Imre József: Diákként, középiskolásokkal gédi állást. Így is lett, a pályázatomat elfogadták, módszer megválasztásának hatalmas és szép
való foglalkozások során (irodalmi táborokban, utána már csak azt kellett évről évre megvívnom egyéni feladatát. Már tanítványa voltam, amikor
illetve iskolai tanítási gyakorlat alatt) dőlt el szá- magamban, hogy ne hagyjam ott ezt a lényegé- megtudtam, hogy korábban vívóbajnok volt.
momra, hogy ez egy reális alternatíva. ben irracionális, szegmenseiben korrupt, fölépí- Ettől az iskolán kívüli jellemzőtől még érdeke-
Elsősorban azt a gátlást kellett legyőznöm tésében hierarchikus intézményt. Amivel meg sebbnek tűnt minden, amit tanított. Az egyetemi
magamban, amit a nyilvános megnyilatkozás szoktam győzni magam: ha lassan is, de némi éveim alatt Raymond Queneau szellemes szöve-
jelent – korábban nem volt ebben gyakorlatom. változás azért észlelhető (1:), az óráim függetle- geinek elemzése tett figyelmessé a tudatos
nek az intézménytől (2), vannak még olyan taná- nyelvhasználatunkat így elősegítő tanár szemé-
Berszán István: Az én esetemben tizenéves kori rok, akik ugyanúgy szenvednek az egyetem visz- lyére, Madeleine Borgomano-ra (Grenoble-ban,
a döntés. Valamiért nálam megmaradt az első szaéléseitől, mint én, mégis bírják (3), és félév a nyári egyetemen). A biztatás nevelői módszerét
nagy nekibuzdulás. Szerettem azokat a „felfede- végére rendszerint megszeretem a diákokat (4). Antal Árpád professzoromtól tanultam el. Nagy
zéseket”, melyeket olvasás és írás közben tettem, Néha azt gondolom, semmi nem jobb egy szemi- különbség van az egyes középiskolák, az egyes
s csábítónak tűnt, hogy majd ebből éljek meg. náriumnál: kérdések, tévedések, fölismerések – egyetemi képzéskoncepciók és gyakorlatok és a
számomra is nagy szellemi kalandok ezek, sehol középiskolai vagy egyetemi tanárok munkamód-
Demény Péter: Puszta véletlen volt minden. másutt nem tapasztaltam még, hogy a beszélge- szere között. A középiskolában a diák személyi-
Egykori évfolyamtársam és barátom, Kányádi tés amellett, hogy tétje van, ennyire változatos ségfejlődése még jelentősebb tényező (a serdülő-
és élvezetes is legyen. korból is adódóan), bár a kutatásnak a középis-
46
E C H I N O X

kolai munkában is van szerepe. A gimnáziumban Egyed Emese: A világhoz való viszonyunknak vagy éppen ennek hiánya. Talán abban áll a titok,
különböző kérdések iránt érdeklődő fiatalok iro- mindig van megismerés-eleme. Ez a kutatómun- hogyan kell elenyésznünk a diák és az értelmes
dalmat és általa gondolkodást, együttműkö- kában és a művészi alkotásban egyaránt megje- tudás közti szent áramlásban.
dést–alkalmazkodást–felelősségvállalást, lenik. A tanárság nem pozíció, hanem helyzet
önmegismerést, aktív pihenést tanulnak. Az vagy állapot – a tanárhelyzetben levő ember Selyem Zsuzsa: Ha van is néhány diák, aki olva-
egyetemi tanulás azonos érdeklődésű emberek nehéz, de szép célja megnyerni a diákot a közös sott tőlem prózát, vagy tud róla, hogy írok, nem
összehangolt munkája, amely önálló ítéletalko- gondolkodásra, az együttműködésre, végső az óráimról tudja. Onnan esetleg gyanút foghat,
tásra, írásra, irodalmi-irodalomtudományi soron a kilépésre a közönyből és az önimádatból, hogy nálam az irodalom nem valamiféle kulti-
jellegű ismeretek átadására, ilyen mesterségbeli ami végső soron ugyanazt jelenti. kus-szimbolikus tárgy, amelyet messziről és leve-
tudásra, önálló tanulásra tesz alkalmassá. A tett saruval kell imádni, hanem valami, amivel
tanári teljesítmény a munka hosszú távon mér- Selyem Zsuzsa: A napokban olastam ezzel kap- dolgozunk, és mind dolgozunk vele. Azt is eset-
hető eredményességében mutatkozik meg, ezt csolatban egy remek cikket Horváth Viktortól a leg észrevehették, hogy azok, akik maguk is
különböző módszerekkel lehet megvalósítani prae.hu összművészeti portálon írnak, fölkeltik érdeklődésemet, s ha elküldik szö-
mind a két oktatásszervezési forma tanár-diák (http://www.prae.hu/articles.php?aid=2390). vegeiket, szívesen beszélgetek róluk órán kívül.
viszonyában. Abból a magától értetődő, ám a vátesz-elmélet Számomra mindig kérdés, akár ismert szerzőről,
óta negligált kérdésből indul ki, hogy ha a festők akár pályakezdőről van szó, hogy szövege
Selyem Zsuzsa: Mások a diákok, másként kell festészetet tanulnak, a zenészek zenét, a színmű- hogyan van felépítve, milyen kondícióban van
kommunikálni tehát. Az egyetemen már felnőtt vészek színművészetet, hogyan lehetséges, hogy nyelvi szempontból, s hogy nekünk mi közünk
szavazópolgárok tanulnak, ideális esetben az irodalom szakon csak irodalomtudományt lehet hozzá.
maguk is választották a szakot, nincs szükség tanítanak, írásművészetet nem? Gondolja el,
kecsegtetésekre (hogy a rettenetes „fegyelme- hogy nézne ki, ha egy zongorista az egyetemen Balázs Imre József: Ez nem foglalkoztat. A
zés” szót ki sem ejtsem, mert arra az iskolában csak zeneelméletet, zenekritikát, zenetörténetet könyveim bemutatóján, irodalmi esteken nyilván
sem volna szükség, ha a tanár elég érdekesen tanulna, a zongorázást meg műkedvelő körökön diákok is jelen vannak néha, nagyjából ennyi a
találná ki az óráját). S bár meg vagyok győződve volna csak esélye nyilvánosság előtt művelni. konkrét visszajelzés, ami ezzel kapcsolatban elér-
arról, hogy a középiskolai tanároknak is maguk- Nyilván nem választanunk kell zeneelmélet és kezik hozzám.
nak kellene a tárgyukhoz tartozó olvasmányokat, gyakorlat között. És nem is keverhetjük össze:
társművészeti példákat kiválasztaniuk, az egye- Umberto Eco regényei akkor is regények és nem Berszán István: A szakmai munkáim egy részét
temen ez már elengedhetetlen. A nagy különb- tudományos traktátusok, ha rengeteg tudás van bibliográfiai tételként ismerik. A szépirodalmi
ség: a tankönyv. A jó középiskolai tanár termé- bennük (és fordítva: elméleti munkái, bármeny- munkákat egymásnak adogatják. Úgy tűnik, tet-
szetesen többet is megnéz, maga választja ki, nyire elbűvölő olvasmányok, attól még a teóriát szik nekik, hogy az elméleti tanulmányok mellett
mit tart jónak egyikből, másikból, mit mutat meg gazdagítják). ilyeneket is írok.
ezeken kívül a diákoknak, az egyetemen viszont
minden tanárnak ki kell találnia a tárgyát. Nem Balázs Imre József: Az egyetemi előadóterembe Demény Péter: Nem tudom, hányan ismerik, de
tudom, jogi értelemben hogyan működik ez, de nem az alkotó megy be, hanem a tanár – ez az ha könyvbemutató van, elég sokan eljönnek. Azt
etikailag mindenképpen plágiumnak minősül, ha alaphelyzet a meghatározó. Legfennebb arról érzem ebből, hogy talán szeretnek s ha ez igaz,
valaki egy már kidolgozott tárgyleírást vesz át. lehet szó, hogy a tanár néha meredekebb, kon- akkor nem úgy ítélnek rólam, mint az elvágóla-
Az egyetemi oktatásban szerintem a minimum, vencionálistól esetleg eltérőbb példákkal és szó- gosság képviselői.
hogy önállóan fölépített tárgyat kínál fel a tanár fordulatokkal szemléltet – de ezt végső soron
– önálló, felnőtt, kritikai képességeik teljében bármelyik tanár megteheti. Esetleg az is kapcsol- 6. Ha ennek nem lennének etikai vonat-
levő embereknek. Az egyetemi életben – bár ható az alkotói identitáshoz, hogy idegenkedem kozású korlátai, javasolná hallgatói számára
korábban is fölháborítóak – a tekintélyérveknek a túlzottan dogmatikus, külsődleges és normatív könyveit?
nincs mit keresniük: teljesen mindegy a tudás teoretikus állásfoglalásoktól és irodalomtörténe-
szempontjából, hogy tanár vagy diák volt az, aki ti leírásoktól, de ez ismét lehet egyszerű alkati Egyed Emese: Vannak tudományos kutatásokra
egy adott kérdésben érvényesebbet mondott. kérdés is. Többféle tantárgyat tanítok – a gyakor- épülő és úgynevezett szépirodalmi műveim. A
latibb tárgyak (Irodalomkritika és poétika, Az iro- tudományos közleményeimet mint előadásaim
Balázs Imre József: Az egyetemi és a középisko- dalmár szakma elmélete és gyakorlata) esetében írott változatát szívesen ajánlom tanítványaim
lai oktatónak egyaránt meg kell nyernie „még igyekszem alapozni a nem-tanári tapasztalataim- figyelmébe, bár célom nem eredményeimnek
nem olvasó” olvasókat is az irodalom (vagy az ra (szépirodalom, szerkesztés, kritikaírás). mint valami célba jutásnak közvetítése, hanem a
irodalom bizonyos szeletei) számára, de a közép- tudományos kíváncsiság kialakítása, az ezzel
iskolában ez nyilván szélesebb körű olvasóréte- Berszán István: Van igény arra, hogy az óráim való együttélés megkedveltetése.
gekkel való találkozást jelent. Magyar szakra elvi- eredeti szerzője legyek. Ez mindenképpen közelí-
leg olyan diákok jönnek, akik már indulásból ti a pozíciókat. Igaz, hogy az előadás orális műfaj Selyem Zsuzsa: Órán Isten ments! Így is annyi
érdeklődnek az irodalom iránt, persze sok olyan és tudományos, de az én esetemben irodalomról olyan könyv van, amit szeretném, hogy elolvas-
rögzült tapasztalattal és előítélettel érkeznek, szól, s ez megint összekapcsolja az alkotói és sanak, ahhoz, hogy viszonylag biztonsággal tájé-
amelyeket fontos új tapasztalatokkal, új típusú tanári ambíciókat. Hivatásos irodalmárként, kozódjanak a huszadik század második felétől
szövegekkel szembesíteni. Lehet, hogy ezekben szükségesnek érzett kiegészítésképpen kezdtem kezdve a mai magyar irodalomban, és én hiába
fogják majd olvasóként, tanárként igazán meg- irodalmat (meséket) is írni. És olyan gyakorló- beszélnék többről előadáson, maguknak nincs
találni önmagukat. könyvet, amely az irodalmat írás- és olvasásgya- idejük elolvasni mind – akkor meg minek?
korlatokban kutatja. Nálam azóta vált az alkotói
Berszán István: Azt gondolom, hogy a mester- és tanári munka kapcsolata szorosabbá, mióta Balázs Imre József: Általam összeállított anto-
ség gyakorlásának iskolai és egyetemi körülmé- arra vagyok kíváncsi kutatóként, ami az írás és az lógiákat, hiánypótlónak ítélt szaktanulmányai-
nyei csak annyiban fontosak, hogy az adott olvasás idejében történik. mat meg szoktam jelölni a szakirodalmi jegyzé-
körülmények között kell izgalmas órákat tartani. kekben, afféle oktatási segédanyagként. A szép-
Egyébként nincs különbség: a középiskolai és az Demény Péter: Szerintem a kulcsszót már leír- irodalmi munkáimmal szakmai és etikai vonatko-
egyetemi diák egyaránt azt szereti, ha az órán tam: kreativitás. Az írás sem olyasmi, hogy én zások miatt sem volna szerencsés előhozakodni.
lenyűgözik. Különben nem is jár ott az esze. írom, ő meg íródik. Inkább íródórunk, kölcsönö- Különben sem tartoznak az általam oktatott iro-
sen. A tanítás sem egyirányú tevékenység. Ha dalomtörténeti korszakhoz. :)
Demény Péter: Gyanítom, hogy a képtelenül nem nyílok meg, a diák sem nyílik meg, puszta
zsúfolt tanterv és a hullafáradt diákok hangulata beszélőgépek vagyunk egymás számára, érintke- Berszán István: A szakmai könyveimet a bibli-
nem hat jól a tanári kreativitásra. Az egyetemis- zési felület nélkül. ográfiában ajánlom. Szerintem szakmai-etikai
tákon azt látom, a suliban még mindig a régi jó követelmény, hogy én is írjak valamit arról, amit
„beöntés” működik: a legtöbb tanár a tanulókat 5. Mit gondol, mennyire ismerik diákjai az egyetemen oktatok. A szépirodalmi munkákat
végtelen térfogatú edényeknek nézi. az ön munkáit, ha igen, körülbelül milyen is szóba hozom olykor. Úgy gondolom, hogy az
arányban? Ön szerint változtat-e ez számukra etikához nem a puszta említésüknek van köze,
4. Mit gondol, hol húzódik az alkotói, az ön személyének megítélésében, és ha igen, hanem annak, hogy ezt miként teszem.
illetve tanári pozíció határa? Melyek azok a akkor hogyan?
terek, ahol ezek összemosódnak (ha összemo- Demény Péter: Ha ennek nem lennének, az
sódnak), hogyan történik ez, milyen áron és Egyed Emese: Ezen eddig nem gondolkoztam. öndicséretnek akkor is vannak.
milyen célból? Vannak-e egyáltalán észlelhető Fontosabb a könyv mint üzenet ott, ahol maga a
határai e közegeknek? szerző nincs jelen. Tudom, hogy az együttműkö- 7. Miben látja a 21. századi irodalmi
dést befolyásolja a tanár személyes kisugárzása értelmiség funkciáját, feladatát? Tehát mit
47
E C H I N O X

tesz (kéne tennie) egy irodalmár Selyem Zsuzsa: Tanítani – talán valamelyik állok a napfény útjába. Az oktatás dialógus és
értemiségi(nek), miközben irodalmár értelmi- korábbi válaszomból ez már kiderült – nem lehet szerződés, feladatok, beszélgetések és mérés
ségi? monológszerűen. A szózatok amellett, hogy rendszere, felelősséggel jár. Törekszem az igé-
vagy lenyűgözik, vagy untatják a hallgatóságot, nyes kérdezésre.
Egyed Emese: Ahogy telik az idő, egyre éleseb- inkább a szónokló személyes érdemeire irányít-
bek a példaképek körvonalai. Kolozsvári embe- ják a figyelmet, ez pedig nem a legjobb módja, Selyem Zsuzsa: Ó, szerencsére nincsen nekem
rek, őket inkább volt módom megismerni. Fodor hogy az önálló gondolkodás és cselekvés iránti semmi efféle pozícióm – bár azt sem hallgatha-
Katalin és Kovács Lajos pszichológusok, Engel igényt fölkeltsük. József Attila ezt a főnévi igene- tom el, hogy elég sokat megteszek azért, hogy
(Köllő) Károly humanista. Rájuk és barátaimra vet szépen megszakította: taní-tani. Hogy legyen ne is legyen. Hiszen az irodalom nem másolhat-
gondolva, döntési szokásaikat, értékrendjüket módja a diáknak közbeszólni, elgondolkodni, ja a politikai hatalom struktúráját, mi az, hogy
„eltanulva” tudom jobban megfogalmazni saját kérdéseket megfogalmazni, vitatkozni. A passzív nem másolhatja: a komolyan vehető művészeket
eszményeimet. Az írástudó, ha irodalommal fog- tudással úgysem mennénk semmire, főként rendszerint nem az érdekviszonyok szerint szer-
lalkozik, ne akadályozza – ma se akadályozza – most, amikor ennyire rafináltak a manipulációs veződő társaságokban kell keresnünk.
az értékes (új vagy régi) művekhez való szabad technikák.
olvasói hozzáférést. A szöveghagyományozódás Balázs Imre József: Nem.
társadalmi hatásmechanizmusaival ne éljen visz- Balázs Imre József: Az ember nem csak ismere-
sza. Az értelmiségi, ha az irodalommal kapcsola- teket ad át a tanítási folyamatban, hanem egy Berszán István: Ezek szerint az olyan alkotó, aki
tosan vesz részt a nyilvánosságban, sem könyvé- mintát is kínál azzal, ahogy megnyilatkozik, munkája során visszaél pozíciójával, lehet olyan
getésre, sem az emberi jogok másféle (például azzal, ahogy viselkedik, egyszerűen azáltal, hogy becsületes, hogy ezt egy ankét készítőjének
irodalom, nyelv vagy befolyás általi) megsértésé- az, aki – a minta természetesen opcionális: elfo- bevallja. Ami engem illet, nincs nekem olyan
re nem vetemedhet. gadható vagy elvethető, de mindenképpen egy pozícióm az „alkotói társadalomban”, amivel
lehetséges viszonyítási pont. Ezt nem is annyira vissza lehetne élni. (Mondjuk Spiró György eseté-
Selyem Zsuzsa: Autentikusan kellene élnie. oktatóként tapasztalom, inkább szülőként. ben lehetne ezt megkérdezni a hallgatóitól.)
Másrészt, vázlatosan: szűkebb szakterületét kivá- Sajátos kísérletként próbálkozom egyébként két-
lóan ismeri, tágabb szakterületét jól ismeri és három éve kreatív írás-oktatással, itt kifejezetten Demény Péter: Nem fordult elő még, de nyilván
tájékozódik benne, jónéhány folyóiratot rend- az írás technikai, gyakorlati oldalára összponto- nem én vagyok a legmegfelelőbb, aki erre a kér-
szeresen olvas, legalább három nyelven, más sítunk. A fő vonzerő a konkrét szövegekkel kap- désre válaszolni tud.
művészetek iránt is érdeklődik, eljár filmekre, csolatos konkrét visszajelzés a többi csoportta-
színházba, kiállításokra, koncertekre, képes önál- gok részéről: nem hiszek az általános receptek- 11. A felsőoktatás mint dialogikus aktus
ló esztétikai véleményt formálni stb. S hogy mit ben. beleírja-e magát a műbe?
nem tesz: nem képzeli, hogy tudása mindenki
másénál fontosabb, nem gondolja azt, hogy a Berszán István: Tanulás nélkül semmiben sem Egyed Emese: Szerencsés vagyok, hogy fiatalok
mai társadalom romlottabb volna, mint a koráb- szerezhetünk jártasságot. A legtöbbet, mint min- közelében végezhetem a munkám, s hogy
biak, nem gondolja, hogy az internet meg a dig, a gyakorlati példa jelenti. Nem értelmiségi módom nyílik a felismert szakmai képességek
média az ördögtől való dolgok, s főként nem szerepeket kell tanítani, hanem értelmiségi gya- fejlesztésére, ha kérdeznek, a válaszadásra,
gondolja, hogy pusztán állagmegőrzéssel színvo- korlatot. nem a felsőoktatás mint olyan, hanem a minden-
nalat fent lehet tartani. S azt sem gondolja, hogy kori érdekes emberek és művek hagynak nyomot
az oktatás és a kultúra (amik nélkül, könnyen Demény Péter: Tanítani nem, érzékeltetni, átad- megvalósuló és a kalamárisban maradó írásaim-
belátható, irány a dzsungel, csakhogy ez a ni, odavonzani az érdeklődőt – ezt, igen, lehet. ban.
dzsungel, ami ma rendelkezésünkre áll, már nem
az a hajdanvolt romantikus táj, hanem rossz 9. Találkozott már olyan helyzetekkel, Selyem Zsuzsa: Közvetlenül nem. Élmény és
levegőjű, zajos, piszkos, túlzsúfolt aszfaltvadon, ahol úgy érezte, ki kell zárnia alkotói voltát? szöveg más-más mediális közegben van, nem
amelyben bármi megtörténhet) a politikusokon mondom, hogy nincs átjárás köztük, mert per-
vagy más nagyfőnökökön múlik. Egyed Emese: Az alkotás képessége mindenki- sze, hogy van, és az, hogy valaki mondjuk
ben megvan. Sok tényező függvénye, ki tudja ezt Romániában él, magyar kisebbségi, nő, és tanár-
Balázs Imre József: Igényesnek kell lennie társadalmilag is megjeleníteni, elfogadtatni, ként keresi kenyerét, nyújt számára a világról egy
önmagával szemben, miközben a munkáját, fenntartani, sőt egyéni életútja számára kama- képet. Mégis, inkább a nem felé hajlik a vála-
munkáit végzi. Hogyha jól dolgozik, annak vala- toztatni is. Helyzetfelismerés és ezzel kapcsolato- szom, mivel részint a művészetet nem nyűgözi le
miféle hatása is lesz. san viselkedés kérdése, hogy (művészi) alkotói annyira a valóság (szegény, változtatni akarna
hajlamainkat, önképünket mennyire hangsúlyoz- rajta), részint pedig csak az írók közvetlen isme-
Berszán István: Tennie kell a dolgát. zuk. rőseinek szokott – téves, mert szimplifikáló –
Olvasóként, íróként, irodalmárként és tanárként aha!-élménye lenni.
segítenie kell a kortársaknak és a következő nem- Selyem Zsuzsa: Elég gyakran megtörténik, hogy
zedékeknek, hogy igényesek legyenek a tájéko- órára kell mennem, vagy készülnöm rá, ahelyett, Balázs Imre József: Nagyon fontosak számom-
zódásban, mikor eldöntik, hogy mire szentelnek hogy a gép mellett töprengenék. ra azok a jelzések, amelyeket az újabb és újabb
időt, illetve miben gyakorolják magukat. irodalmárgenerációk irodalomképéről, tájékozó-
Balázs Imre József: Tudományos publikációs lis- dásáról kapok: mindenféle tanítási-tanulási
Demény Péter: Akármilyen értelmiségi, a sza- táimban (ilyeneket elég sok helyen kérnek) nem folyamat két irányban működik. Ha ez beépül a
badságra és a megértésre kell törekednie s a kép- szoktam feltüntetni a versesköteteimet. :) munkáimba, persze inkább áttételekkel történik
mutatástól óvakodnia. Hogy Gide-et idézzem, meg.
nem lehet hálókocsiban utazni a mennyország- Berszán István: Az alkotói magatartást csak az
ba, vagyis – a mi esetünkre áttéve – azt hinni, a zárja ki, ha az adott helyzetben nem találom Berszán István: A Terepkönyvemben olyan iro-
diák műveletlen és hálátlan, rólunk viszont csak meg a módját. Tehát nem annyira helyzet, dalmi tartamgyakorlatokat írok le, amelyeken
az angyalszárnyak hiányoznak. hanem inkább leleményesség kérdése a dolog. egyetemi hallgatókkal kísérleteztünk. Nálam így
találkozik a kettő.
8. Ezen értelmiségi szerepek (természete- Demény Péter: Mint a fentiekből kiderül, a taní-
sen amennyiben érez megnyilvánulni pozíció- tást s végső fokon az életet is egyfajta alkotásnak Demény Péter: Ez olyan rémületesen tudomá-
jában bármilyen nemű determináltságot) tartom, ahol figyelni kell és humorral megértő- nyos kérdés, hogy bele sem merek gondolni.
taníthatóak ön szerint? Ha igen, hogyan és nek lenni. Ha kizárnám az alkotást, humortalan
milyen mértékben? Egyáltalán kell-e ezt taní- pozőr lennék csupán.
tani? Serestély Zalán

Egyed Emese: A tanulás időbe telik. Nem a sze- 10. Találta magát már olyan helyzetben,
repe(ke)t kell tanulni, nem azokat kell tanítani. A ahol az oktatás folyamatában úgy érezte,
tanultság és az értelmiségi életvitel nem azonos, visszaél az alkotói társadalomban betöltött
az utóbbinak a társadalmi felelősség folyamatos pozíciójával?
vállalása is tényezője. Az egyéni és a csoportos
tanulás jó találmány, az értelmiségi beállítódás Egyed Emese: Van pozícióm az „alkotói társa-
azonban mindig a jövőre gondolást is tartalmaz- dalomban”? Vannak versesköteteim-, egy próza-
za, ha nem is jövőtervezést, legalább eszmények könyvem (ez kétnyelvű kiadásban is), van egy
kialakítását és azokhoz való viszonyulást. bábjátékos könyvem. Tudomásom szerint nem
48
E C H I N O X

vers HORVÁTH ELõD BENJÁMIN


LASSÚSÁG

a zongorán a zongorán
játszd újra Sam játszd úgy lazán
ha mégis vége nem lehet
a lassúság csak tervezet

szemében ég a régi kör


akármi jöjj halál likõr
a csöndes kurva életen
be szép be szép a sejtelem

a jazz a jazz a puskapor


ha régi új de egyre száll
e horizont avarba nyár

a szépiáról elpapol
ezt-azt egy lusta fényrekesz
nem indul alszik mercedesz

a ház egy esti ház nagyon


sötét az allé ballagás
hát így élünk bagolysoron
bejár bejár egy új lakáj

s ha nem találsz a képeken


kereshetsz tán az ágyon is
száll hímpor játszol énvelem
szemedbe fény ha van ha nincs

a ház ha alszik elvegyül


a jazzbe sok meleg piros
sok barna öltöny szaxofon

ülök csak itt szeméremül


a házi nyári kis szatír
e szürke én átlép ha hív

(elforr kész állásán nem változtat a nap most


bús lágy pillém ködlene kontúrként szemem élén
benne forog még kábulat árnyán lassan a kozmosz
kis remegéssel képzelek errefelé keszeg allét
már feledésbe merülve az éji duhaj ma feloldoz
csönd tele hússal vérmesen ápol az orvosom árnyék
nyúl cigarettám még tele töltvén sörpoharamhoz
békullog napfény vele Khárón nézik a tévét
rémes végállásán nem változtat a naphossz)

elforrok én is így tehát


a füst az óra nyár halál
a jazzbe sok-sok ölpiros
dugás után lassan lobogsz
49
E C H I N O X

HORVÁTH ELõD BENJÁMIN


Vendégként van begyedben némi praxis,
ha télre rád a más szemet mereszt,
VENDÉGTEREMTÉS, DECEMBER
pár ismeretlen Úr, vagy úr, vagy orr is,
a sok-sok város, mostan Budapest,
A dolgok fénye verhetetlen, édes,
ad néhány kelléket, nadrágot, ásót,
szép lassan átmegyünk egy hídon, kettõn,
teát, papírt, sok mást, életbevágót,
a mámorból levenni, tán elég lesz,
az architektúrát ismerteti,
egy szürke kéz kell, hangol itt a bõgõn,
elindulhatna rajta – már aki.
amit hall, lassan visszamondja, ízlel,
van papírunk, van némi számolás,
Kiadja penzumod, malackodj szépen,
és arcainkat sorba téve szépen,
ahogy a csillag ezt-azt megcsinál,
a meghajlásig még talán kreál.
ha végülis lehetsz többféleképpen,
körutakon hol hernyó, hol madár,
Nem kérdés itt a hozzászokhatása,
havon, latyakon átmasírozol.
a forte néha kellék, néha nincs
A dolgokon, hogy fényt és lombot érlelsz,
és van, mikor nem is söpör vigyázzba,
ha megnõ, tán beoltod, tán kinyírod,
csak felfigyeltet, kell, hogy visszaints.
szép lassan visszaáll
50
E C H I N O X

próza
GÁBOR LAJOS:

A NAP LÁNyA
A hajnali, csípős szél belemart Péter - Képzeld… Szerelmes lettem –
arcába, ahogy leszállt a hatosról. Nyakát újságolja kaján vigyorral.
behúzta ágaskodó gallérjai mögé és kezét - Megint? És ez most hány percig
posztókabátja zsebébe rejtette, mintha tartott? – térítette vissza az előzőleg felé-
csak annak mélységét próbálná kikutatni. je irányított élcet.
’Már megint hétfő…’ fordult meg a fejé- - De ez most nem olyan. Ez most
ben, miközben hónalja alá dugta az öre- komoly. A lány a buszon egész végig rám
gúr által a kezébe nyomott Cluj Express-t, mosolygott.
és azzal a szürke gondolattal a fejében be - De hát te nem is busszal jársz.
is fordult a macskakövekkel kirakott kes- - Oké. Akkor amikor leszállt a busz-
keny utcácskába. Megállt az üvegajtó ról, akkor tévedt rám a tekintete… Nem
előtt, lenyomta a kilincset és vállával ráse- mindegy? De hidd el Péter, az olyan tekin-
gített a komótosan nyíló ajtóra. Onnan tet volt, amilyet lánytól te még nem lát-
már a jól kitaposott ösvényén haladt föl- tál… És ahogy a vállára omló fekete gön-
felé a Krajczár kopott falépcsőin. Leülve dör hajába belekapott az elrobogó autó-
megszokott asztalához letette az újságot, buszok szele… Egy istennő… - és álmodo-
párhuzamosan az asztal szélével, kigom- zó tekintetei a Krajczár sejtelmes félho-
bolta kabátját, letekerte sálját és intett a mályába merültek – Ő az igazi, Péter!
pincérnek, aki már kérdezés nélkül hozta - De hát nem is ismered.
a rendelést. ’Itt a kávéja, uram’ szólt, és - Nem kell ismerjem. Tudom.
rohant is a kasszánál várakozó fiatal pár- Péter letépte a Julius Meinl-es tasak
hoz. Egy hirtelen gondolattól vezérelve végét, és annak tartalmát óvatosan kávé-
Péter a gyári pontossággal az asztalszél- jába ürítette. Nem is próbálta leplezni,
hez igazított újság után nyúlt, és annak hogy mennyire nevetségesnek találja
utolsó oldalán ragadt meg tekintete. barátját.
’Szép lány, csak ne volna ilyen nagy - Bolond vagy…
orra…’ vonta le halk pusmogásában a kri- Ebben a pillanatban a megszokott
tikát a „nap lányáról” és az újság érdekte- apró, hajnali kocsmazajok közül kivált egy
len lapozgatásába kezdett. Éppen J-lo-ról tompa, ismétlődő kopogás, ami a kopott
olvasott egy már eléggé lerágott pletykát, falépcső felől hallatszott. Egy fekete, gön-
amikor egy, nálánál valamivel fiatalabb, dör hajú lány lépett be, és az öreg hajó-
barna, göndör férfi állt meg asztalánál. padló sóhajtásai egészen a két férfi aszta-
- A „nap lányán” már túl vagy?!? – lával szembeni sarokig kísérték nyomát. A
köszönt rá Péterre, cinikus mosollyal a lány nem lehetett több húsznál. Arcán a
fazonra vágott szakálla fölött. lágy vonásokat kiélesítette a kinti csípős
- Szervusz, Zoli… - fogadta az hideg, amely most kezdett felolvadni a
üdvözlést. kocsma meleg párájában. Egy mappa volt
- Régóta vársz? nála és egy olyan női táska, amilyenből
- Ááá… Most érkeztem. És veled mi minden nőnek van egy, és amelyiknek tar-
van, barátom? talmát minden férfi számára örök rejtély
fedi.
51
E C H I N O X

Kicsomagolta magát kabátjából, ül velünk szemben. És most, az imént is zsebe üres. ’Amióta itt vagyok, nem vet-
kényelmesen elhelyezkedett, és cigarettá- rám mosolygott… Láttad? tem ki a zsebemből, a buszon sem kellett
ra gyújtott. Csak az első slukk után nézett - Ne poénkodj már! Azt mondod, elővegyem, akkor nem maradt hátra más,
szét a kocsma barna faasztalai és székei hogy ebbe a lányba estél bele? – és a csak…’
között és megakadt a szeme a túlsó meglepetés halvány vonala ült ki Péter Ekkor Zoli már nem ült ott mellet-
sarokban ülő két férfin, akik ugyancsak arcára. te. A székek között bolyázott, asztaltól
rajta felejtették tekintetüket. Az egyik - Ebbe, ha mondom, és, barátom, asztalig, lépéstől lépésig, és egyre csak
férfi tekintete a meglepettségtől és az ez szerelem első látásra – és, mint egy fogyott a távolság közte és a terem túlsó
izgatottságtól égett, míg a másik férfi gyerek, ott rugdosta az asztal lábát izgal- sarkában található asztal között. Az arcát
ismerősen nyugodt, lágy mosolyt rejtett mában. – Azt hiszem, oda fogok menni hol elrejtő, hol megvilágító lámpák sejtel-
pillái alatt. hozzá… mes fénybe borították a kocsmát, és ez
A lány az arcába omló néhány gön- - Mennymár, Zoli… Ez a lány, ez egyre kínosabb volt számára. És még min-
dör fürt mögül csábos pillantást küldött a magasan fölötted áll. Csak pofára esnél dig azon töprengett, hogy mit is mondjon
terem túlsó sarkában ülők felé. A félho- megint… „élete szerelmének”…
mály egy huncut kacsintást is sejtetett, - Nem. Ez most nem olyan. Hiszen Mikor már csak két-három lépésre
amit már csak annak engedett látni, aki- rám mosolygott… Én is tetszek neki. volt tőle, a lány felnézett, elmosolyodott,
nek igazán szólt… Odamegyek. majd rövid kutatás után a táskájából
Zoli alig fért a bőrében. - Dehogy mosolygott rád. Gyere, kivett egy tárcát és ugyanaz a csábító,
- Péter..! Látod ezt? A lány, akiről menjünk inkább, rengeteg még a dol- huncut mosoly kíséretében feléje nyújtot-
meséltem… gunk. Én majd fizetek… - és a tárcája ta:
- Kicsoda? után nyúlva vette észre, hogy a belső - Szia. Odaadnád ezt a barátod-
- Hát a göndör lány a buszról… Ott nak? Az éjjel nálam felejtette…

Gheorghe Achim, Georg Aescht, Radu Afrim, Asztalos Ildikó, Eugen Axinte, Mincan, Silvia Mitricioaei, Ion Mircea, Ovidiu Mircean, Sorin Mitu, Ioan D I R E C T O R : Rareº MOLDOVAN
Izabella Badiu, Mircea Baciu, Orlando Balas, Silvia Balea, Balló Áron, Balogh Moldovan, Florin Morar, Robert Moscaliuc, Peter Motzan, Cristina Müller,
András, Cornel Ban, Alexander Baumgarten, Nicolae Baciut, Eugen Baican, Marianna Müller, Ion Muresan, Ovidiu Muresan, Viorel Muresan, Vasile Redactor-şef: Bogdan Odăgescu
Mihai Barbulescu, Beke Mihály András, Nicoleta Bechis, Mircea Bentea, Musca, Mircea Muthu, Valentin Naumescu, Gabriel Nasui, Mihail Neamtu, Redactor-şef adjunct: Diana Mărculescu, Olga Ştefan
Mircea Berceanu, Mariana Bojan, Boér Géza, Iulian Boldea, Stefan Borbély, Daniel Necsa, Néda Zoltán, Carmen Negulei, Alin Nemecz, Németi Rudolf, Secretar general de redacţie: Lavinia Rogojină
Andaluna Borcila, Cosmin Borza, Ioana Bot, Corin Braga, François Bréda, Anca Noje, Letitia Olaru, Nicolae Oprea, Aurel Pantea, Adrian Papahagi, Redactori: Ancuţa Bodnărescu, Oana Capustinschi, Marius
Bretter Zoltán, Helmut Britz, Ion Bucsa, Ion Buduca, Carmen Bujdei, Radu Marian Papahagi, Laura Pavel, Ovidiu Pecican, Ion Pecie, Gheroghe Perian, Conkan, Mirela Dimitriu, Oana Furdea, Raul Huluban,
Câmpeanu, Sanda Cârstina, Adriana Cean, Ioan Cercel, Ruxandra Cesereanu, Cosmin Perta, Lucian Perta, Mircea Petean, Calin Petrar, Marta Petreu, Gabriel Laurenţiu Malomfălean, Cosmina Moroşan, Mihaela Şuleap
Dumitru Chioaru, Alexandru Cistelecan, Ioana Cistelecan, Aurel Codoban, Petric, Al.Pintescu, Petru Poanta, Horea Poenar, Virgil Podoaba, Antonela Redactorii paginilor maghiare: Serestély Zalán, Visky Zsolt,
Marius Conkan, Mircea Constantin, Sanda Cordos, Octavian Cosman, Florin Pogaceanu, Augustin Pop, Cristina Pop, Ion Pop, Ion Aurel Pop, Ioan Pop-
Creanga, Casandra Cristea, Ion Critofor, Ion Cristoiu, Csoma Eniko, Dan Curseu, Stefana Pop-Curseu, Adrian Popescu, Ioan Peianov-Radin, Olimpia
Kulcsár Árpád
Damaschin, Stefan Damian, I.Maxim Danciu, Stefan Darabus, Radu Radu, Ilie Radu-Nandra, Dan Ratiu, Iuliu Ratiu, Constantin M.Radulet, Nora
Diaconescu, Nicolae Diaconu, Victor Dietrich, Roxana Din, Gabriel Dombri, Rebreanu Sava, Rostás Zoltán, Marcel Constantin Runcaru, Tiberiu Rus, Consilieri: Balázs Imre József, Gabriel Marian, Horea Poenar,
Ilinca Domsa, Mihai Dragolea, Melania Duma, Egyed Péter, Cristina Felea, Sántha Attila, Vasile Sav, Nicoleta Salcudeanu, Constantin Saplacan, Cristina Vlad Roman, László Szabolcs, Cornel Vîlcu
Raluca Filip, Dinu Flamând, Pop Flore, Dayana Fratila, Daniel Fulga, Maria Saracut, Klaus Schneider, Maria Schullerus, Anton Seitz, Felicia Sicoe, Roxana
Elena Ganciu, Ovidiu Ghitta, Mircea Ghitulescu, Vasile Gogea, Alex Gildis, Sicoe, Andrei Simut, Ioan Simut, Adrian Sârbu, Arthur Sofalvi Larion, Lucrări grafice: Lucian Szekely
Andrei Gotia, Adrian Granescu, Ioan Grosan, Gaál György, Anca Hatiegan, Octavian Soviany, Werner Söllner, Adriana Stan, Adrian Suciu, Daniel Suciu,
Constantin Hârlav, Brigitt Hellmann, Heltai Péter, Ioan Hirghidus, Puiu Hiticas, László Szabolcs, Szocs Géza, Szölösi Ingeborg, Dan Saulean, Aurel Tehnoredactare: Laura Codreanu (laura.codreanu@gmail.com)
Hodor Adél, Anton Horvath, Horváth István, Emil Hurezeanu, Letitia Ilea, Sorobetea,Radu Toderici, Traian Stef, Lucian Stefanescu, Cristina Tataru,
Vincentiu Ilutiu, Anda Ionas, Al.Th.Ionescu, Marius Iosif, Tudor Iosifaru, Józsa Thamó Csaba, Stefania Timofte, Liliana Truta, Adrian Tudurachi, George Târa, ADRESA: Facultatea de Litere, str. Horea 31, 3400, Cluj
T.István, Ruxandra Ivancescu, Kereskényi Sándor, Keszthelyi András, Berndt Radu G. Teposu, Aura Teudan, Mircea Ticudean, Ungváry-Zrinyi Imre, Ion TIPARUL: Tipografia GEDO, Cluj
Kolf, Komáromi Béla, Kovács István, Éva László-Herbert, Marius Lazar, Virgil Urcan, Eugen Uricaru, Luminita Urs, Carmen Varfalvi-Berinde, Ion Vartic, Paul
Leon, Lorincz Csaba, Magyari Tivadar, Liviu Malita, Stefan Manasia, Calin Vasilescu, Cornel Vîlcu, Diana Veza, Alexandru Vlad, Marius Voinea, Andrei ISSN 1018-0478
Manilici,Ion Marcos, Andrei Marga, Gabriel Marian, Stefan Melancu, Virgil Zanca, Liviu Zapîrtan, Laura Zavaleanu.
Mihaiu, Anca Mihalache, Ciprian Mihali, Ioan Milea, Cristina Milos, Dan apare cu sprijinul Consiliului Local Cluj-Napoca şi Rotary Arad
ECHINOX