Sunteți pe pagina 1din 22

Intarirea cetatii Ecbatana si biruinta lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad.

1. Era in anul al doisprezecelea al lui Nabucodonosor, care domnea peste Asirien


i, la Ninive, cetatea cea mare. Arpaxad domnea atunci peste Mezi la Ecbatana.
2. El a inconjurat aceasta cetate cu un zid de pietre, taiate in patru colturi,
lungi de sase coli si late de trei coti, si i-a facut ziduri inalte de saptezeci
de coti si groase de cincizeci de coti.
3. La porti a ridicat turnuri de o suta de coti inaltime si saizeci de coti la t
emelie.
4. Si i-a facut porti inalte de saptezeci de coti si late de patruzeci de coti,
prin care sa iasa ostirea si pedestrimea.
5. In vremea aceea Nabucodonosor, regele Asirienilor, a facut razboi regelui Arp
axad in marea campie din tinutul Ragau.
6. De partea lui erau alaturate toate popoarele din munti, de la Eufrat, Tigru s
i Hidaspe, si din campiile supuse lui Arioh, regele Elimeilor. Si astfel popoare
multe s-au adunat pentru a lua parte la batalia fiilor lui Heleud.
7. Dar Nabucodonosor, regele Asirienilor, a trimis stire la toti locuitorii Pers
iei si la toti locuitorii dinspre apus, la locuitorii Ciliciei si Damascului, ai
Libanului si Antilibanului, precum si la cei care locuiesc pe tarmul marii,
8. Si la neamurile salasluite in Carmel si in, Galaad si in Galileea de sus si i
n marea campie a Esdrelonului,
9. Si la toti cati erau in Samaria, si in cetatile ei si la cei de dincolo de Io
rdan, pana la Ierusalim, Bataneea, Helous, Cades, fluviul Egiptului, Tahpanhes,
Ramses si tinutul Gosen,
10. Pana dincolo de Tanis si de Memfis, si la toti locuitorii Egiptului pana la
hotarele Etiopiei.
11. Dar locuitorii acestor tinuturi au nesocotit cuvantul lui Nabucodonosor, reg
ele Asirienilor, si nu s-au unit cu el la razboi, fiindca ei nu se temeau de el,
ci-l socoteau ca pe un egal. Ei au trimis deci pe crainicii lui inapoi cu maini
le goale si rusinati.
12. Atunci Nabucodonosor s-a maniat foarte impotriva tuturor acestor tari. El s-
a jurat pe tronul sau si pe regatul sau sa se razbune si sa pustiiasca cu sabia
tinuturile Ciliciei, Damascului, Siriei, ca si pe cele ale Moabului, ale Amoniti
lor, Iudeii si Egiptului, pana la hotarele celor doua mari.
13. In anul al saptesprezecelea el a pornit razboi impotriva regelui Arpaxad, bi
ruindu-l. El a rasturnat toata armata lui, calarimea lui, carele lui,
14. Si a supus cetatile lui si a ajuns pana la Ecbatana. Acolo el a cuprins turn
urile, a pustiit pietele, facand un lucru de rusine din toata podoaba ei.
15. Iar pe Arpaxad l-a prins in muntii Ragau, l-a strapuns cu sulitele si in ziu
a aceea l-a nimicit cu totul.
16. Si el s-a intors apoi la Ninive cu ostirea lui si cu o mare multime care se
unise cu ea, o gloata numeroasa de oameni inarmati. Si acolo s-au dedat la ospet
e, el si ostirea lui, timp de o suta douazeci de zile.
Nabucodonosor trimite pe Olofern sa jefuiasca toate popoarele.
l. In anul al optsprezecelea, in ziua a douazeci si doua din prima luna, s-a zvo
nit la palat ca Nabucodonosor, regele Asirienilor, avea sa se razbune pe intreg
tinutul acela dupa cum zisese.
2. Deci a chemat pe toti slujitorii, dregatorii, capeteniile si toti razboinicii
sai si a tinut cu ei un sfatt tainic.
3. Si ei au hotarat sa nimiceasca tot trupul care n-ar urma porunca lui.
4. Si dupa ce s-a ispravit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, a chemat p
e Olofern, capetenia ostirii sale, care era al doilea in carmuire dupa el, si i-
a zis:
5. "Asa porunceste marele rege, stapanul lumii: Porneste si ia cu tine oameni de
toata increderea in puterea lor, o suta douazeci de mii de pedestrasi, iar cai
si calareti douasprezece mii;
6. Si sa te indrepti spre intregul tinut de la soare-apune, fiindca ei n-au ascu
ltat de porunca gurii mele.
7. Si sa le spui sa pregateasca pentru mine pamantul si apa, fiindca in furia me
a voi porni impotriva lor si voi acoperi toata intinderea tarii cu picioarele ra
zboinicilor mei si o voi da spre jaf.
8. Ranitii lor sa umple vagaunile stancilor si toate raurile, Eufratul sa fie pl
in de cadavre, cand va fi sa-l treci,
9. Iar pe robii lor ii voi tari pana la capatul pamantului.
10. Deci porneste si-mi supune intregul lor tinut. Si daca se vor preda tie, sa
mi-i pastrezi pentru ziua pedepsei lor.
11. Pe cei ce nu vor sa se supuna, sa nu-i crute ochiul tau, ci pretutindeni da-
i mortii si jafului,
12. Caci pe viata si pe regatul meu am jurat si cu mana mea voi implini juramant
ul.
13. Tu deci nu calca nici una din poruncile stapanului tau, ci implineste-le pre
cum ti-am poruncit si nu zabovi!
14. Si dupa ce Olofern a iesit de la rege, a chemat la sine pe toti conducatorii
, pe capeteniile si pe mai-marii ostirii asiriene.
15. A numarat trupele alese pentru lupta, o suta douazeci de mii de oameni si do
uasprezece mii de arcasi calari.
16. I-a pus in rand, cum se pune o ostire gata de razboi,
17. Si a luat o parte mare multime de camile, de asini si de catari pentru dus p
overile lor, iar oi, boi si capre, nenumarate, pentru hrana lor,
18. Precum si bogatie de merinde pentru fiecare ostas, si aur si argint foarte m
ult din palatul regelui.
19. Si a pornit la drum, el si toata ostirea lui, ca sa o ia inaintea regelui Na
bucodonosor, incat cu carele si calaretii si cu pedestrimea cea aleasa sa acoper
e toata fata pamantului spre apus.
20. Si multimea care i-a insotit pe ei era ca lacustele de numeroasa si ca nisip
ul pamantului; multimea lor era nenumarata.
21. Si el a iesit din Ninive si s-a indreptat spre sesul Bectelet, trei zile de
drum. Si si-a asezat tabara de la Bectelet pana aproape de muntele care se afla
la miazanoapte de Cilicia de sus.
22. Dupa aceasta a luat intreaga sa ostire, pedestrasii, calaretii si carele, si
a plecat de acolo in munte.
23. Si el a imprastiat pe Put si Lud si a jefuit pe fiii lui Rasis si pe fiii lu
i Ismael, care locuiesc la marginea pustiului, spre miazazi de tara Heteilor.
24. El a trecut Eufratul si a strabatut Mesopotamia si a nimicit toate cetatile
intarite de pe raul Abrona si a ajuns pana la mare.
25. El a cuprins tinutul Ciliciei si a nimicit tot ce ii iesea in cale si a ajun
s pana la hotarele de miazazi ale lui Iafet, in fata Arabiei,
26. Si a impresurat pe toti fiii lui Madian, a ars asezarile si a jefuit stanile
lor.
27. Apoi a coborat in campia Damascului, pe vremea secerisului, si a parjolit to
ate lanurile si a nimicit toate turmele de oi si cirezile de vite, a jefuit ceta
tile lor si a pustiit toate tarinile lor, iar pe tinerii lor i-a trecut prin sab
ie.
28. Atunci i-a cuprins frica si tremurul pe toti locuitorii de pe malul marii, d
in Sidon, din Tir si din Aco, si toti locuitorii din Iamnia, din Asdod si din As
calon se ingrozeau de el.

Olofern supune toate popoarele.


l. Atunci au trimis la el soli purtatori de vesti de pace, zicand:
2. "Iata, noi stam inaintea ta ca roi ai regelui Nabucodonosor; fa cu noi ceea c
e ti se pare bun inaintea fetei tale.
3. Iata, locuintele noastre, toate tarinile noastre, turmele si cirezile si toat
e stanile asezarilor noastre sunt inaintea ta ca sa faci cu ele cum iti va place
a.
4. Iata, si cetatile noastre si locuitorii din ele sunt robii tai! Vino si fa cu
ei cum crezi ca este bine in ochii tai!"
5. Si solii au venit la Olofern si i-au spus lui vestea lor de pace.
6. El s-a coborat cu oastea pe tarmul marii, a pus straji in cetatile intarite s
i a luat dintre ei pentru ostire oameni alesi.
7. Si locuitorii acestor cetati si ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cu
nuni, cu dansuri si cu tobe.
8. Cu toate acestea el a pustiit intregul lor tinut si dumbravile lor le-a taiat
, avand de gand sa nimiceasca toti zeii pamantului, ca toate popoarele sa i se i
nchine lui Nabucodonosor si toate limbile si neamurile sa se roage acestuia ca l
a un dumnezeu.
9. Si asa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se afla in fata marelu
i ses al lui Iuda,
10. Si si-a asezat ostirea intre Ghibeea si Schitopolis, unde a zabovit o luna d
e zile, ca sa isi adune toate poverile ostirii sale.

Israelitii infricosati de Olofern; marele preot Ioachim ii incurajeaza si, smeri


ndu-se toti, cer ajutorul lui Dumnezeu.
1. Cand au auzit fiii lui Israel care locuiau in Iudeea, de tot ceea ce Olofern,
capetenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, a facut popoarelor si cum le-a
jefuit toate templele lor si le-a nimicit,
2. S-au inspaimantat grozav in fata lui si s-au tulburat pentru Ierusalim si pen
tru templul Domnului Dumnezeului lor,
3. Fiindca nu trecuse multa vreme de cand se intorsesera ei din robie si abia de
curand tot poporul Iudeii se stransese la un loc si, dupa pangarirea care se in
tamplase, odoarele sfinte, jertfelnicul si templul fusesera iarasi sfintite.
4. Si ei au trimis in tinutul Samariei si in sate si la Bet-Horon si la Belmain
si la Ierihon si la Hoba si la Hator si in valea Salemului;
5. Si au ocupat toate varfurile muntilor celor mai inalti si au intarit toate sa
tele muntelui si au adunat in sate merinde, pregatindu-se de razboi, caci lanuri
le lor fusesera secerate de curand.
6. Ioachim, marele preot din zilele acelea in Ierusalim, a scris locuitorilor di
n Betulia si din Betomestaim din preajma Esdrelonului, catre campia de langa Dot
ain,
7. Sa intareasca trecatorile muntelui, fiindca prin ele drumul razbea spre Iudee
a si era usor sa impiedice trecerea, caci o trecatoare era ingusta, cat pentru d
oi oameni alaturi.
8. Si fiii lui; Israel au facut intocmai dupa porunca marelui preot Ioachim si a
batranilor poporului lui Israel, care tineau sfat in Ierusalim.
9. Atunci intreg Israelul a strigat catre Dumnezeu cu mare ravna si s-a smerit c
u ardoare.
10. Atat ei cat si femeile si copiii lor, vitele si strainii si simbriasii si ro
bii cumparati s-au incins cu sac peste coapsele lor.
11. Si tot Israelul, barbati, femei si copii, locuitori ai Ierusalimului, au caz
ut cu fata la pamant in templu, si-au presarat cenusa in cap si au intins mainil
e inaintea Domnului.
12. De asemenea au imbracat si jertfelnicul cu sac si au strigat catre Dumnezeul
lui Israel intr-un cuget si cu infocare, ca sa nu lase prada pe copiii lor ucid
erii si pe femeile lor rapirii, cetatile mostenirii lor nimicirii, si templul pa
ngaririi si ocarii si batjocurii neamurilor.
13. Si Domnul a auzit glasul lor si a vazut supararea lor, si poporul din toata
Iudeea si locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile in fata templului Do
mnului celui Atotputernic.
14. Si marele preot Ioachim, impreuna cu toti preotii statatori si slujitori ina
intea Domnului, incinsi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de fiecare z
i si juruintele si darurile de buna voie ale poporului.
15. Si cu cenusa presarata pe mitrele lor strigau catre Domnul din toata puterea
lor, ca sa caute cu indurare catre intregul neam al lui Israel.

Olofern afla de la Ahior care este starea trecuta si cea de fata a Israelitilor.

l. Lui Olofern, capetenia ostirii asiriene, i-a sosit vestea ca fiii lui Israel
se pregatesc de lupta, ca au inchis trecatorile muntilor si ca au intarit orice
pisc inalt, iar in campii au asezat obstacole.
2. Atunci, tulburat de manie, a chemat pe toate capeteniile Moabului si pe toti
capitanii Amonitilor si pe toti satrapii de pe tarmul marii,
3. Si le-a grait: "Spuneti-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care l
ocuieste in munte, ce fel de cetati sunt acestea in care el locuieste, care este
numarul ostirii lui si pe ce se sprijina puterea si darzenia lui, si cine este
rege conducator al ostirii lui?
4. Si pentru ce numai el ma dispretuieste dintre toti locuitorii din tinutul din
spre apus si nu iese intru intampinarea mea?"
5. Atunci Ahior, capetenia fiilor lui Amon, a luat cuvantul si a zis: "Sa ascult
e stapanul meu cuvantul din gura robului sau, caci vreau sa-ti spun adevarul des
pre poporul acesta, care salasluieste in munte alaturi de tine, si sa nu iasa mi
nciuna din gura robului tau!
6. Oamenii acestia sunt urmasii Caldeilor,
7. Si inainte vreme au locuit in Mesopotamia. si fiindca ei nu au voit sa se inc
hine dumnezeilor parintilor lor, care locuiau in tara Caldeilor,
8. S-au lepadat de legea parintilor lor si s-au inchinat Dumnezeului cerului, Du
mnezeului pe Care L-au cunoscut. Si din aceasta pricina parintii lor i-au izgoni
t din tara dumnezeilor pe care ii parasisera, si atunci ei au fugit in Mesopotam
ia, unde au locuit vreme indelungata.
9. Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit sa lase salasurile si sa plece in tara Canaa
nului. Si ei s-au asezat in el si s-au imbogatit cu aur, cu argint si cu turme n
enumarate.
10. Pe urma s-au coborat in Egipt, din pricina ca o foamete bantuia in tara Cana
anului, si s-au salasluit acolo, atat cat au gasit hrana, si au ajuns popor nume
ros; neamul lor era nenumarat.
11. Atunci s-a sculat regele Egiptului si cu siretenie i-a umilit, si i-a asupri
t cu facutul de caramida si i-a pus in randul robilor.
12. Dar ei au strigat catre Dumnezeul lor, Care a batut tara Egiptului cu plagi
fara leac, din care pricina Egiptenii i-au izgonit din tara lor.
13. Apoi Dumnezeu a secat Marea Rosie inaintea lor.
14. Si i-a calauzit pe drumul spre Sinai si spre Cades-Barnea, si ei au izgonit
pe toti care locuiau in pustiu.
15. Si au locuit in tara Amoreilor si prin puterea lor au nimicit pe toti locuit
orii Hesbonului; apoi, dupa ce au trecut Iordanul, au pus stapanire pe tot tinut
ul muntos.
16. Pe urma au izgonit din fata lor pe Canaanei si pe Ferezei, pe Iebusei si pe
locuitorii Sichemului, precum si pe toti Ghergheseii, si au locuit acolo vreme i
ndelungata.
17. Si atat cat nu au pacatuit impotriva Dumnezeului lor, au avut parte de feric
ire, fiindca este cu ei un Dumnezeu, Care uraste nedreptatea.
18. Dar cand s-au razletit de calea pe care El le-o randuise, ei au fost nimicit
i jalnic de multe razboaie, au fost dusi robi in tara straina si templul Dumneze
ului lor a fost nimicit, iar vrajmasii au cuprins cetatile lor.
19. Dar atunci, intorcandu-se cu pocainta catre Dumnezeul lor, au venit acasa di
n tarile in care fusesera imprastiati si au cuprins Ierusalimul, in care se afla
templul lor, si s-au stabilit in tinutul muntos, ramas pustiu.
20. Si acum, stapane si doamne, daca acest popor a savarsit faradelege si a paca
tuit impotriva Dumnezeului lui, vom intelege ca in ei sta pricina caderii si atu
nci sa ne ridicam si sa-i atacam.
21. Dar daca in neamul acesta nu se afla faradelege, domnul meu sa treaca mai de
parte, ca nu cumva Domnul lor si Dumnezeul lor sa intinda pavaza in dreptul lor
si sa ajungem de ras in fata lumii intregi!"
22. Si dupa ce Ahior a sfarsit de vorbit, toata multimea, adunata in jurul cortu
lui, a inceput sa carteasca, iar dregatorii lui Olofern si toti cei ce locuiau p
e tarmul marii si Moabul s-au inversunat impotriva lui ca sa-l faca in bucati, z
icand unii catre altii:
23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iata, ei sunt popor fara putere si fara
tarie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni impotriva lor si ei vor fi ca o imbucatura pentru int
reaga oaste a ta, stapane Olofern".

Olofern se manie pe Ahior Si, spre pedeapsa, il trimite la Betulia; iar Israelit
ii, luandu-l, il mangaie si se roaga lui Dumnezeu pentru ajutor.
l. Si dupa ce s-a potolit zarva barbatilor care stateau in jur la sfat, Olofern,
capetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, inaintea intregii multimi de strai
ni si de Amoniti:
2. "Cine esti tu, Ahior, si voi simbriasii lui Amon, ca faci pe proorocul la noi
, asa cum faci astazi, si ne indemni sa nu pornim la razboi impotriva neamului l
ui Israel, fiindca Dumnezeul lor ii apara? Si cine este Dumnezeu afara de Nabuco
donosor? El isi va trimite ostirea sa si-i va nimici de pe fata pamantului, iar
Dumnezeul lor nu va putea sa-i scape.
3. Ci noi, robii lui, ii vom sfarama ca pe un singur om si nu vor putea ei sa se
impotriveasca puterii cailor nostri,
4. Caci noi ii vom arde. Muntii vor se vor imbata de sangele lor si campiile lor
vor fi pline de trupurile lor. Si ei nu se vor mai putea impotrivi noua, ci vor
fi nimiciti cu desavarsire, - zice regele Nabucodonosor, stapanul lumii - caci
el a zis: "Sa nu ramana neindeplinite cuvintele mele!"
5. Tu insa, Ahior, simbriasul lui Amon, care ai spus astazi astfel de cuvinte de
defaimare, sa nu mai vezi din ziua de azi fata mea pana ce nu ma voi razbuna pe
acest neam iesit din Egipt.
6. Atunci spada ostirii mele si sulita razboinicilor mei te vor strapunge si vei
cadea cu ucisii lor cand eu ma voi intoarce impotriva lui Israel.
7. Robii mei sa te duca in munte si sa te lase intr-una din cetatile de acolo.
8. Si nu vei pieri fara a lua parte la ruina lor.
9. Dar fiindca tu nadajduiesti in inima ta ca ei nu vor fi infranti, sa nu te ma
hnesti, caci eu am zis si nici unul din cuvintele mele nu va ramane fara implini
re!"
10. Si Olofern porunci slujitorilor sai, care erau de fata in cortul lui, sa pun
a mana pe Ahior si sa-l duca in Betulia si sa-l dea in mainile fiilor lui Israel
.
11. Atunci slujitorii sai l-au luat si l-au dus afara din tabara in ses, iar din
ses l-au dus in munte si au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12. Dar cand i-au vazut locuitorii cetatii pe varful muntelui, ei si-au luat arm
ele si au iesit afara din cetate pe varful muntelui si toti prastiasii au pus st
apanire pe urcusul dinspre ei, aruncand pietre asupra lor,
13. Si ei, ascunzandu-se dupa munte, au legat pe Ahior, l-au lasat la poalele mu
ntelui si s-au intors la stapanul lor.
14. Dar fiii lui Israel s-au coborat din cetate si s-au dus la el, l-au dezlegat
si l-au adus in Betulia si l-au infatisat inaintea capeteniilor cetatii,
15. Care erau in zilele acelea: Ozias, fiul lui Miheia, din semintia lui Simeon,
si Habris, fiul lui Otniel, si Harmis, fiul lui Melchiel.
16. Si ei au chemat pe toti batranii cetatii si au alergat la adunare tinerii si
femeile. Si l-au pus pe Ahior in mijlocul intregului popor, iar Ozias l-a intre
bat despre cele intamplate.
17. Atunci el le-a raspuns si le-a facut cunoscute planurile sfatului lui Olofer
n si toate cuvintele pe care el le graise in fata capeteniilor asiriene si lauda
rosenia lui Olofern impotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu si a s
trigat, zicand:
19. "Doamne, Dumnezeul cerului, cauta la trufia lor si indura-te de umilinta nea
mului acestuia si te uita cu milostivire astazi la fata celor sfintiti ai tai!"
20. Pe urma au mangaiat pe Ahior si l-au laudat foarte.
21. Si Ozias l-a luat din adunare acasa la el si a facut ospat pentru batrani. S
i ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel intr-ajutor toata noaptea aceea.

Inconjurarea cetatii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israelitilor si inc


urajarea lui Ozias.
l. A doua zi, Olofern a dat porunca intregii sale ostiri si intregii multimi de
aliati ai lui sa porneasca impotriva Betuliei, sa cuprinda trecatorile muntelui
si sa inceapa lupta cu fiii lui Israel.
2. Si in ziua aceea au pornit la lupta toti ostenii si toata oastea lui, alcatui
ta din o suta saptezeci de mii de osteni pedestrasi si douasprezece mii de calar
eti, afara de cei ce duceau poverile si de uriasa multime care o insoteau pe jos
.
3. Si au tabarat in vale langa Betulia, la izvor, si s-au intins in latime de la
Dotain pana la Belmain si in lungime de la Betulia pana la Chiamon, care este i
n fata Esdrelonului.
4. Cand fiii lui Israel au vazut multimea lor, s-au inspaimantat foarte si au zi
s unii catre altii: "Acum ei vor jefui toata fata pamantului, incat nici muntii
inalti, nici vaile, nici culmile nu-i vor stanjeni!"
5. Si luandu-si fiecare armele sale, au aprins focuri in turnuri si in noaptea a
ceea au facut de straja.
6. A doua zi Olofern a scos calarimea inaintea ochilor fiilor lui Israel din Bet
ulia.
7. Si au cautat potecile spre cetate si au umblat dupa izvoarele de apa pe care
a si pus mana si, asezand la fiecare cate o straja, s-a intors la ostirea sa.
8. Atunci au venit la el capeteniile fiilor lui Isav si mai-marii Moabului si ca
peteniile ostirii de pe tarmul marii si i-au zis:
9. "Domnul nostru sa binevoiasca sa ne asculte si ostirea sa nu va avea nici o r
ana.
10. Caci fiii lui Israel nu se bizuie atat pe lancile lor, cat pe inaltimile mun
tilor pe care locuiesc, si nu este usor sa patrunzi pe varfurile acelea.
11. Si acum, stapane, nu te razboi cu ei dupa regula razboiului, si nu va cadea
nici un ostean de al tau,
12. Ci ramai in tabara ta si tine toti razboinicii ostirii tale la adapost. Insa
robii tai sa puna stapanire pe izvorul de apa din poala muntelui,
13. Fiindca de acolo vin sa ia apa toti locuitorii Betuliei. Setea ii va sili sa
predea cetatea. Iar noi, impreuna cu oastea noastra, ne vom sui pe varfurile mu
ntilor din apropiere si vom aseza tabara si vom sta de straja ca sa nu iasa nime
ni din cetate.
14. Si se vor topi de foame, ei si femeile lor si copiii lor, si inainte ca sabi
a sa-i doboare, vor zacea doborati pe ulite in fata locuintelor lor.
15. Si asa tu le vei rasplati amarnic, fiindca ti s-au impotrivit si n-au iesit
sa te intampine cu pace!"
16. Si cuvintele lor au placut lui Olofern si dregatorilor sai, si a dat porunca
sa faca intocmai dupa sfatul lor.
17. Si astfel ostirea Amonitilor impreuna cu cincizeci de mii de Asirieni au tab
arat in vale si au pus mana pe izvoarele de apa ale fiilor lui Israel.
18. Si fiii lui Isav si fiii lui Amon s-au suit si si-au asezat tabara in munte,
in preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazazi si spre rasarit in fata
Ecrebelului, in apropiere de Husi, pe raul Mohmur, iar cealalta ostire asiriana
si-a asezat tabara in ses si a acoperit intreg tinutul. Corturile lor si poveri
le lor, multe la numar, si ostirea lor din tabara forma o mare multime, caci era
u multe foarte.
19. Atunci fiii lui Israel au strigat catre Domnul Dumnezeul lor, deoarece isi p
ierdusera cumpatul, cand s-au vazut impresurati de dusmanii lor si ca nici nu ma
i era chip de scapare.
24. Si toata ostirea Asirienilor, pedestrimea, carele de razboi si calarimea, i-
a tinut impresurati treizeci si patru de zile, incat toti locuitorii Betuliei au
terminat toate rezervele de apa.
21. Dar si cisternele s-au golit si nu au avut sa-si astampere setea nici macar
pe o zi, caci li se da sa bea cu masura.
22. Si femeile si copiii si-au pierdut curajul, iar tinerii erau lesinati de set
e si cadeau pe ulitele orasului si in adaposturile portilor si nu mai ramasese i
n ei vlaga.
23. Atunci intreg poporul, tinerii, femeile si copiii, s-a adunat la Ozias si la
capeteniile cetatii si au strigat cu mare glas si au zis in fata tuturor batran
ilor:
24. "Dumnezeu sa fie judecator intre noi si voi, fiindca ne-ati pricinuit mare r
au, nefacand intelegere pasnica cu Asirienii.
25. Si acum nu mai avem ajutor de nicaieri, fiindca Dumnezeu ne-a predat in mana
lor, ca sa pierim doborati de sete inaintea lor si sa pierim cu totul.
26. Deci acum chemati-i si dati cetatea prada razboinicilor lui Olofern si ostir
ii lui,
27. Fiindca este mai bine sa cadem prada in mana lor. Asa vom ajunge robi si vom
scapa cu viata, decat sa vedem cu ochii moartea copiilor nostri si cum copiii s
i femeile noastre se sfarsesc de sete.
28. si acum ne juram pe cer si pe pamant si pe Domnul si Dumnezeul parintilor no
stri, Care ne pedepseste pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintil
or nostri, sa nu se poarte cu noi astazi dupa cuvintele acestea!"
29. Si s-a facut mare plangere in mijlocul adunarii tuturor si au strigat cu gla
s tare catre Domnul Dumnezeu.
30. Dar Ozias le-a zis: "Indrazniti, fratilor! Sa mai induram inca cinci zile, i
n care Domnul Dumnezeul nostru se va intoarce spre noi, caci El nu ne va lasa pa
na in sfarsit.
31. Si daca, dupa ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face in
tocmai dupa indemnul vostru!"
32. Si el a imprastiat poporul, pe fiecare la locul lui. Si ei s-au dus pe zidur
ile si in turnurile cetatii, iar pe femei si pe copii i-a trimis la casele lor.
Si in cetate era mare umilinta.

Iscusitul indemn si bunul sfat al Iuditei catre batranii poporului Israel.


1. Si in vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Me
rari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anani
a, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lu
i Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israe
l.
2. Si barbatul ei, Manase, om din semintia si din neamul ei, murise pe vremea se
ceratului orzului.
3. El supraveghea pe legatorii de snopi la camp cand arsita soarelui l-a izbit,
si el a murit in Betulia, cetatea sa, si l-au ingropat langa parintii lui in tar
ina dintre Dotain si Belmain.
4. Si Iudita a ramas vaduva; a trait in casa ei trei ani si patru luni.
5. Si ea isi facuse o coliba pe acoperisul casei si umbla incinsa cu sac impreju
rul coapselor sale si purta hainele vaduviei sale;
6. Si postea in toate zilele vaduviei sale, afara de ajunul zilelor de odihna, s
i de zilele de odihna, afara de ajunul lunilor noi si de lunile noi, afara de pr
aznice si de zilele de veselie ale neamului lui Israel.
7. Si era frumoasa la stat si fermecatoare la chip. Si Manase ii lasase aur si a
rgint, robi si roabe, vite si tarini, pe care ea acum le stapanea.
8. Si nu ar fi indraznit nimeni sa-i spuna vreo vorba rea, fiindca ea se temea d
e Dumnezeu foarte.
9. Si ea a auzit vorbele cele rele ale poporului impotriva capeteniilor, fiindca
din pricina lipsei de apa isi pierduse cumpatul. Dar Iudita a auzit si cuvintel
e lui Ozias pe care le graise poporului si cum jurase el ca dupa cinci zile va p
reda cetatea in mana Asirienilor.
10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toata averea ei
, ca sa cheme la ea pe Ozias, pe Habris si pe Harmis, batranii cetatii.
11. Si dupa ce ei au sosit la ea, ea le-a grait: "Ascultati la mine, voi capeten
ii ale locuitorilor Betuliei! Caci nu este drept cuvantul pe care l-ati grait in
fata poporului, cand v-ati jurat pe Dumnezeu si ati fagaduit sa predati dusmanu
lui cetatea in timp de cinci zile, daca pana atunci Domnul nu va veni in ajutoru
l vostru.
12. Si acum cine sunteti voi cei ce ispititi pe Dumnezeu in ziua de azi si care
in locul lui Dumnezeu stati printre oameni?
13. Si acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar in veac de veac nu veti
cunoaste nimic.
14. Caci daca adancimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu pute
ti sa cuprindeti sirul cugetarii ei, cum ati putea voi, oare, sa patrundeti pe D
umnezeu, Care a facut toate acestea, si sa cunoasteti mintea Lui si sa inteleget
i gandurile Lui? Niciodata, fratilor! Nu intaratati pe Domnul Dumnezeul vostru!
15. Fiindca, daca in timp de cinci zile El nu voieste sa ne ajute, El are putere
sa ne ocroteasca oricand vrea, sau sa ne prapadeasca in fata vrajmasilor nostri
.
16. Nu zalogiti planurile Domnului Dumnezeului nostru, caci Dumnezeu nu poate fi
amenintat ca un om si nici ca un pamantean nu poate fi supus judecatii noastre.

17. De aceea sa asteptam ajutorul Sau si sa strigam pentru izbavirea noastra, si


El va asculta glasul nostru, daca are indurare catre el.
18. Caci nu se afla nici unul in neamul nostru si in ziua de astazi nu este nici
semintie, nici familie, nici popor, nici cetate care sa se inchine la idoli fac
uti de mana omeneasca, cum s-a intamplat aceasta odinioara.
19. Din aceasta pricina parintii nostri au fost trecuti prin ascutisul sabiei si
jefuiti, ori au suferit o mare infrangere inaintea vrajmasilor nostri.
20. Noi insa nu cunoastem alt Dumnezeu afara de El, pentru aceasta noi nadajduim
ca nu ne va trece cu vederea nici pe noi si nici pe unul din neamul nostru.
21. Caci daca cetatea noastra va fi cuprinsa, cuprinsa va fi toata Iudeea, iar t
emplul nostru va fi jefuit si, pentru pangarirea lui, Domnul ne va cere socoteal
a.
22. Iar uciderea fratilor nostri si robirea tarii, pustiirea mostenirii noastre
o va intoarce asupra capului nostru, in mijlocul neamurilor unde vom fi robi, si
vom ajunge de batjocura si de ocara in fata celor ce ne vor stapani pe noi;
23. Fiindca robia noastra, Domnul nu o va indrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeu
l nostru o va preface in ocara.
24. Si acum, fratilor, sa aratam fratilor nostri ca viata noastra atarna de noi
si ceea ce avem mai sfant, templul si altarul, se reazima pe noi.
25. Pentru toate acestea sa multumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne incearc
a pe noi intocmai ca si pe parintii nostri.
26. Aduceti-va aminte cate a facut cu Avraam si de cate ori l-a incercat pe Isaa
c si cate a intampinat Iacob in Mesopotamia, cand pastea turmele lui Laban, frat
ele mamei lui.
27. Caci precum El i-a ispitit pe aceia, ca sa incerce inima lor, tot asa ne inc
earca si pe noi, dar nu spre razbunare, ci mai degraba Domnul loveste pe cei car
e se ating de El".
28. Apoi Ozias a zis catre ea: "Toate cite le-ai grait, le-ai grait cu inima bun
a, si nimeni nu poate sa se impotriveasca cuvintelor tale.
29. Caci nu de astazi intelepciunea ta este cunoscuta, ci de la inceputul vietii
tale tot poporul a recunoscut priceperea ta si cumintenia cugetelor inimii tale
.
30. Dar poporul tare se chinuieste de sete si el ne-a silit pe noi sa facem prec
um am fagaduit si ne-a supus la juramant, pe care noi nu vom putea sa-l calcam.
31. Si acum roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa, ca Domnul sa ne
trimita ploaie, ca sa umple vasele noastre si sa nu mai ducem lipsa de apa!"
32. Dar Iudita le-a raspuns: "Ascultati-ma! Vreau sa savarsesc o fapta a carei a
mintire sa ramana copiilor semintiei noastre din neam in neam.
33. In noaptea aceasta stati la poarta cetatii si eu voi iesi cu roaba mea, si m
zilele pe care voi le-ati fagaduit ca veti preda cetatea in mana vrajmasilor no
stri, Domnul va scapa cetatea prin mana mea.
34. Voi insa nu cautati sa patrundeti cu mintea fapta mea, caci eu nu va voi spu
ne nimic pana nu voi implini ceea ce vreau sa fac".
35. Atunci Ozias si capeteniile au zis catre ea: "Mergi in pace, si Domnul Dumne
zeu sa fie cu tine, ca sa ne razbune de vrajmasii nostri!"
36. Si parasind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.

Rugaciunea Iuditei catre Dumnezeu, cerandu-I ajutorul pentru zdrobirea vrajmasil


or.

l. Iudita a cazut cu fata la pamant si si-a presarat cenusa pe cap si si-a lepad
at sacul cu care era incinsa. Si in seara aceea se aducea la Ierusalim, la templ
ul lui Dumnezeu, jertfa de tamaie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare si a zis
catre Domnul:
2. "Doamne Dumnezeul parintelui meu Simeon, caruia i-ai dat sabia in mana, ca sa
se razbune pe cei de neam strain care au dezvelit pantecele fecioarei spre inti
nare si au acoperit coapsele ei spre rusine si sanul l-au pangarit spre ocara. T
u ai zis: "Aceasta nu va fi!", dar ei au facut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe capeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost
pangarit de inselaciunea lor, l-ai prefacut in lac de sange si ai lovit pe robi
si pe stapani, si pe capeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat rapirii si pe fiicele lor la robie si toate odoar
ele lor jafului iubitilor Tai fii, care erau inflacarati de zelul pentru Tine si
ingroziti de intinarea sangelui lor, si pe Tine Te-au chemat intr-ajutor; Dumn
ezeule, Dumnezeul meu, asculta la mine cea vaduva!
5. Cele ce au fost mai inainte decat acelea, Tu le-ai facut, dar si pe cele de a
cum si de mai tarziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au imp
linit Tu le-ai gandit.
6. Gandurile Tale s-au infatisat si au zis: "Iata-ne, suntem de fata!" Toate cai
le Tale sunt pregatite si hotararile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7. Caci, iata, ostirea Asirienilor este numeroasa si ei se mandresc cu cai si ca
lareti si se trufesc cu bratul vanjos al pedestrasilor, si isi pun nadejdea lor
in scut, in lance, in arc si in prastie si nu stiu ca Tu esti Domnul, Care pune
capat razboaielor.
8. Domnul este numele Tau! Sfarama cu puterea Ta silnicia lor si in mania Ta dar
ama taria lor, caci ei si-au pus de gand sa pangareasca locurile Tale sfinte si
sa intineze cortul salasluirii slavitului Tau nume si cu sabia sa reteze cornul
altarului Tau.
9. Cauta in jos la trufia lor si trimite mania Ta peste capetele lor, si da in m
ana mea, "lei vaduve, putere pentru ceea ce mi-am pus in gand!
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stapan, stapan si rob. Nimiceste
semetia lor prin mana unei femei!
11. Caci puterea Ta nu sta in numarul mare, nici taria Ta in puterea cailor, ci
Tu esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi,
adapostul celor parasiti, izbavitorul celor deznadajduiti.
12. O, Dumnezeule al parintelui meu si Dumnezeul mostenirii lui Israel, Stapanul
cerului si al pamantului, Ziditorul apelor, Imparatul intregii fapturi, asculta
rugaciunea mea,
13. Si da-mi cuvant amagitor spre a rani si zdrobi pe cei care au pus la cale pl
anuri atat de negre impotriva legamantului Tau si a sfantului Tau locas, a munte
lui Sion si a casei fiilor Tai!
14. Si fa ca intreg poporul Tau, precum si fiecare semintie, sa cunoasca si sa s
tie ca Tu esti Dumnezeul puterilor si al tariei si ca nu este altul care sa ocro
teasca neamul lui Israel afara de Tine!"

Iudita, frumos impodobita, iese din Betulia cu roaba sa, si afland-o cei ce stra
juiau, o duc la Olofern.
1. Asa striga Iudita catre Dumnezeul lui Israel. La sfarsitul rugaciunii,
2. S-a ridicat de unde cazuse cu fata la pamant si a chemat pe roaba ei si s-a d
us in casa unde ea petrecea zilele de odihna si zilele de sarbatoare,
3. Si, scotand sacul, s-a dezbracat de vesmintele ei de vaduvie, s-a imbaiat si
s-a uns cu miresme, si-a pieptanat parul, si-a pus turban in cap si s-a imbracat
cu hainele ei de veselie, cu care se impodobea cand traia barbatul ei, Manase.
4. Apoi s-a incaltat cu sandale, si-a pus colierele, bratarile, inelele, cerceii
si toate podoabele ei. Si s-a infrumusetat atat cat sa poata cuceri privirile t
uturor barbatilor care ar vedea-o.
5. Si a dat roabei sale un burduf cu vin si un urcior cu untdelemn, si a umplut
o desaga cu paine de orz si cu turte de smochine si paine de grau curat, si toat
e le-a facut o legatura si le-a pus in spatele roabei.
6. Si ele s-au indreptat spre poarta cetatii Betulia si au gasit, stand langa po
arta, pe Ozias si pe batranii cetatii, pe Habris si pe Harmis.
7. Cand ei au vazut pe Iudita, caci fata ei era schimbata si vesmintele ei de as
emenea, au ramas uimiti de frumusetea ei si i-au zis:
8. "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, sa-ti dea tie har ca sa-ti ajungi telul
tau, spre mandria fiilor lui Israel si spre inaltarea Ierusalimului!" Si ei s-au
rugat lui Dumnezeu.
9. Atunci ea a zis: "Dati porunca sa mi se deschida poarta cetatii, ca sa savars
esc ceea ce am grait cu voi!" Si ei au poruncit paznicilor sa-i deschida dupa cu
vantul ei.
10. Si ei au facut intocmai. Si Iudita impreuna cu roaba ei au iesit. Si locuito
rii cetatii s-au uitat dupa ea pana a coborat muntele devale si a strabatut vale
a si pana au pierdut-o in zare.
11. Si ea a strabatut valea drept inainte pana cand s-a intalnit cu o garda a As
irienilor.
12. Si ei au oprit-o si au intrebat-o: "Cine esti, de unde vii si incotro te duc
i?" Si ea a raspuns: "Sunt fiica de Evrei, si fug de la ei, caci ei va vor fi da
ti ca hrana,
13. Si ma duc la Olofern, capetenia ostirii voastre, ca sa-i destainuiesc adevar
ul si sa-i arat un drum pe unde sa apuce ca sa ia in stapanire muntele intreg, f
ara ca sa piara nici unul din oamenii lui!"
14. Cand au auzit barbatii cuvintele ei si s-au uitat in ochii ei - fiindca ea e
ra in ochii lor negrait de frumoasa i-au zis:
15. "Ti-ai scapat viata; grabeste-te si te coboara la stapanul nostru si indreap
ta-te spre cortul lui; iata dintre ai nostri te vor insoti si te vor preda in ma
inile lui!
16. Si cand te vei infatisa inaintea lui, inima ta sa nu se teama, ci arata-i pr
ecum ai spus, si el se va purta bine cu tine!"
17. Apoi ei au ales o suta de insi care s-o insoteasca pe ea si pe roaba ei si s
a le conduca la cortul lui Olofern.
18. Si s-a iscat un freamat in tabara, caci vestea despre sosirea ei patrunsese
in corturi. si au venit si au inconjurat-o, fiindca ea statea afara in fata cort
ului lui Olofern, pana sa-i dea de stire despre ea.
19. Si ei se minunau de frumusetea ei uimitoare, si pentru ea ei se minunau de f
iii lui Israel si ziceau unii catre altii: "Cine poate sa dispretuiasca un astfe
l de popor care are in el asemenea femei? Nu este cu cale sa scape nici unul din
ei, fiindca daca ar scapa, ar putea sa amageasca o lume intreaga!"
20. Si cei ce faceau de straja la Olofern precum si capitanii lui au iesit afara
si au adus-o in cort.
21. Si Olofern se odihnea pe patul sau, asezat sub o perdea de porfira, tesuta c
u fire de aur, cu smaralde si cu pietre scumpe.
22. Si cand el a fost instiintat despre ea, el a iesit in tinda cortului, iar in
aintea lui robii mergeau cu sfesnice de argint.
23. Si cand el si capitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumu
setea chipului ei. Si ea, cazand cu fata la pamant, i s-a inchinat, iar robii sa
i au ridicat-o.

Intalnirea Iuditei cu Olofern si sfatuirea ei amagitoare, pentru biruinta lui.

l. Atunci Olofern i-a zis: "Indrazneste, femeie, si nu te teme in inima ta, fiin
dca eu nu am facut rau nimanui care a ales sa slujeasca lui Nabucodonosor, regel
e lumii intregi.
2. Si acum, daca poporul tau, care locuieste in munte, nu m-ar fi dispretuit, n-
as fi ridicat sulita mea impotriva lui. Ci ei singuri si-au facut-o.
3. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei si ai venit la noi? Caci ai ve
nit spre izbavirea ta. Indrazneste! in noaptea aceasta vei scapa cu viata, cum s
i de acum inainte.
4. Nimeni nu-ti va face rau, ci bine, asa cum se intampla cu slujitorii stapanul
ui meu, regele Nabucodonosor".
5. Atunci Iudita i-a grait lui: "Priveste cu ingaduinta cuvintele roabei tale, s
i ca roaba ta sa vorbeasca inaintea ta. si nici un cuvant mincinos nu voi spune
stapanului meu in aceasta noapte.
6. Urmeaza numai cuvintele roabei tale si Dumnezeu va desavarsi cu tine lucrul t
au, iar stapanul meu nu va gresi in lucrarile sale.
7. Traiasca Nabucodonosor, regele intregii lumi, el care te-a trimis sa aduci to
t sufletul viu pe calea cea dreapta, si sa traiasca puterea lui! Caci datorita t
ie, nu numai oamenii care-i slujesc vor trai, ci si fiarele salbatice, dobitoace
le campului, vitele si pasarile cerului vor trai prin puterea ta, pentru Nabucod
onosor si pentru intreaga casa a lui.
8. Am auzit de intelepciunea ta si de iscusinta duhului tau, si toata lumea stie
ca tu nu numai ca esti bun in tot regatul si tare priceput, ci esti si neintrec
ut in mestesugul razboiului.
9. Si cuvintele pe care le-a grait Ahior in sfatul tau, le cunoastem si noi, cac
i locuitorii din Betulia l-au lasat cu viata, iar el le-a spus tot ceea ce ti-a
grait tie.
10. Pentru aceasta, stapane si doamne, nu dispretui cuvintele lui, ci pune-le in
inima ta, ca ele sunt adevarate. Neamul nostru nu poate sa fie pedepsit si sabi
a nu poate sa-l biruiasca, daca el nu pacatuieste impotriva Dumnezeului sau.
11. Si acum, pentru ca domnul meu sa nu cunoasca nici respingere, nici infranger
e, moartea va cadea peste capetele lor. Caci pacatul a pus stapanire pe ei, si c
u acest pacat intarata pe Dumnezeul lor ori de cate ori se dedau la neoranduieli
.
12. Si dupa ce li s-au ispravit merindele si au ramas fara de apa, ei s-au hotar
at sa puna mina pe vite, si tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca sa
nu se manance, ei au de gand sa manance.
13. Chiar si parga graului si zeciuiala de la vin si de la untdelemn, pe care ei
o pastreaza pentru preotii care slujesc la Ierusalim in fata Dumnezeului nostru
, s-au hotarat sa le manance, lucruri pe care nimeni din popor nu are voie sa le
atinga, nici macar cu mana.
14. Dar fiindca locuitorii de acolo au facut la fel, au trimis la Ierusalim oame
ni care sa le aduca invoiala din partea sfatului.
15. Si indata ce li se va aduce la cunostinta si vor savarsi atari lucruri, chia
r in ziua aceea iti vor fi dati tie spre pieire.
16. Deci cand eu, roaba ta, am aflat toate acestea, am fugit de dinaintea lor, s
i Dumnezeu m-a trimis sa-ti dau de stire faptele care, cand se vor auzi, lumea i
ntreaga se va inspaimanta,
17. Fiindca roaba ta este tematoare de Dumnezeu si ziua si noaptea se roaga Dumn
ezeului cerului. si acum voi ramane la tine, stapane, si eu, roaba ta, voi iesi
noaptea in vagauna stancii, ca sa ma rog lui Dumnezeu, si El imi va spune cand a
u savarsit ei pacatele acestea.
18. Apoi eu voi veni la tine si-ti voi dezvalui tot, iar tu vei porni cu ostirea
ta si nimeni din ei nu va putea sa-ti tina piept.
19. Si te voi calauzi prin mijlocul Iudeii, pana in fata Ierusalimului. Voi face
sa te asezi in mijlocul frumos al cetatii. Atunci ii vei duce ca pe oile care n
u au pastor. si nici un caine nu va marai inaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au
descoperit si mi s-au vestit, si am fost trimisa sa ti le dau de stire!"
20. Si cuvintele ei au placut lui Olofern si tuturor capeteniilor lui, incat ei
s-au minunat de intelepciunea ei si au zis:
21. "O astfel de femeie frumoasa la chip si inteleapta la vorbe nu se afla nicai
eri, de la un capat si pana la celalalt al pamantului!"
22. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a facut Dumnezeu de te-a trimis inaintea alor t
ai. In mainile noastre va fi puterea si la cei care au dispretuit pe domnul meu,
ruina.
23. Si tu esti tot asa de frumoasa pe cat esti de iscusita la vorba. Daca vei fa
ce precum ai zis, Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu si tu vei sta in palatul reg
elui Nabucodonosor si vestita vei fi in toata lumea!"

Chemarea Iuditei la Olofern. Ingaduirea ei de a iesi noaptea la rugaciune. Ospat


ul lui Olofern.

1. Si el a dat porunca s-o introduca inauntru, unde erau asezate tacamurile de a


rgint, si sa i se intinda masa, ca sa manance din bucatele lui si sa bea din vin
ul lui.
2. Dar Iudita a zis: "Nu mananc dintr-acestea, ca sa nu iasa vreo sminteala, ci
sa mi se aduca din merindele pe care le-am adus cu mine!"
3. Atunci Olofern i-a raspuns: "Si daca cele care le ai cu tine se vor ispravi,
de unde sa mai aducem ca sa-ti dam la fel? Caci aici n-avem pe nimeni din neamul
tau".
4. Si Iudita i-a zis: "Sa traiesti in pace, stapane. Eu, roaba ta, nu voi isprav
i proviziile mele, pana ce Domnul nu va implini prin mine planurile Sale!"
5. Dupa aceasta, capitanii lui Olofern au dus-o in cort, si ea a dormit pana la
miezul noptii si s-a sculat spre straja diminetii,
6. Si a trimis la Olofern sa-i spuna: "Sa porunceasca stapanul meu, ca roaba ta
sa fie lasata sa iasa la rugaciune".
7. Atunci Olofern a poruncit garzii sale sa n-o impiedice. Si asa ea a ramas in
tabara trei zile, si noaptea iesea in vagauna stancii de langa Betulia, si se sp
ala la izvorul unde se gasea postul de garda.
8. Iar dupa ce iesea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca sa-i indreptez
e calea pentru izbavirea poporului ei.
9. Si intorcandu-se curata, ea statea in cort pana seara, cand i se aducea manca
rea.
10. Iar in ziua a patra Olofern a facut ospat, numai pentru slujitorii sai, si n
-a poftit pe nimeni dintre dregatori.
11. Si el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale:
"Du-te si indupleca pe aceasta fiica de Evrei, aceea care este la tine, sa vina
sa manance si sa bea cu noi,
12. Caci ar fi o rusine pentru noi sa lasam sa ne scape o astfel de femeie fara
a trai cu ea. Si daca nu vom reusi s-o induplecam, lumea va rade de noi".
13. Si Bagoas a iesit de dinaintea lui Olofern si a intrat la ea si i-a zis: "Sa
nu zaboveasca aceasta tanara frumoasa sa vina la stapanul meu, ca sa fie cinsti
ta in fata lui si sa se desfateze band vin cu noi si intr-aceasta zi sa fie ca u
na din fiicele Asirienilor, care sunt in palatul lui Nabucodonosor".
14. Si Iudita i-a raspuns: "Cine sunt eu sa ma impotrivesc domnului meu? Caci to
t ce este placut ochilor sai ma voi grabi sa fac, si aceasta va fi o bucurie pen
tru mine pana in ziua mortii mele!"
15. Si sculandu-se, s-a impodobit cu vesmintele ei si cu tot felul de podoabe fe
meiesti, iar roaba ei s-a dus inainte si i-a intins blana inaintea lui Olofern,
pe care Bagoas i-o daduse Iuditei pentru trebuinta ei zilnica, ca sa se poata in
tinde pe ea ca sa manance.
16. Si Iudita a intrat si s-a asezat. Si inima lui Olofern a fost cu totul rapit
a si mintea lui tulburata, caci el dorea mult sa fie impreuna cu ea. Si din ziua
in care o vazuse, el cauta prilejul s-o ademeneasca.
17. Atunci Olofern ii zise: "Bea si te veseleste cu noi!"
18. Si Iudita i-a raspuns: "Beau bucuros, stapane, fiindca viata mea a fost asta
zi cinstita mai mult decat in orice zi de la nasterea mea".
19. Si ea a mancat si a vazut inaintea lui din ceea ce-i gatise roaba ei.
20. Si Olofern era sub farmecul ei si a baut atata vin, cat nu bause niciodata i
n vreo zi de la nasterea lui.

Taierea capului lui Olofern; aducerea lui in Betulia. Multumirea si binecuvantar


ea poporului ei.
1. Iar seara tarziu slujitorii lui se grabira sa plece. Si Bagoas a inchis cortu
l pe din afara si a dat deoparte pe musafiri din fata stapanului sau. Si toti er
au osteniti de ospatul cel indelungat.
2. Si Iudita a fost lasata singura in cort, cu Olofern, trantit pe patul sau, bi
ruit de vin.
3. Si Iudita poruncise roabei sale sa stea afara si sa astepte iesirea ei, ca in
fiecare zi, caci ea zicea ca se va duce sa se roage, dar si lui Bagoas ii spuse
se tot asa.
4. Si dupa ce au plecat toti si nu mai ramasese nimeni in iatac, nici dintre cei
mari si nici dintre cei mici, Iudita a venit langa pat si a zis in inima sa: "D
oamne, Dumnezeul cel atotputernic, priveste in ceasul acesta la fapta mainilor m
ele, spre slava lui Israel!
5. Caci acum este vremea sa ai grija de mostenirea Ta si sa aduci la indeplinire
gandul meu, spre pieirea vrajmasilor care s-au sculat impotriva noastra".
6. Si indreptandu-se spre stalpul patului care era la capul lui Olofern, a luat
palosul lui
7. Si, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de par si a zis: "Intareste-ma,
Doamne, Dumnezeul lui Israel, in ziua aceasta!"
8. Apoi il lovi peste gat de doua ori din toate puterile si-i reteza capul;
9. A rostogolit trupul lui de pe pat si a luat perdeaua de pe stalpi si dupa put
in timp a iesit si a dat roabei sale capul lui Olofern. Si ea l-a pus in desaga
ei cu merinde. Si amandoua au iesit ca de obicei la rugaciune. Si au strabatut t
abara, au ocolit vagauna stancii si au luat-o la deal pe muntele Betuliei si au
ajuns la portile cetatii.
10. Si de departe Iudita a strigat la strajerii portilor: "Deschideti, deschidet
i poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca sa-Si mai arate puterea si
taria Lui in Israel impotriva dusmanilor nostri, precum a facut El in ziua de az
i!"
11. Si cand locuitorii cetatii i-au auzit glasul, s-au grabit sa se coboare la p
oarta cetatii si au strigat si pe batranii cetatii.
12. Atunci au alergat toti de la mic la mare, fiindca nu se asteptau la venirea
ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele doua femei, au facut foc pentru
a vedea si le-au inconjurat.
13. Si ea le-a zis cu glas tare: "Laudati pe Dumnezeu! Laudati-L! Preaslaviti pe
Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit in noaptea
aceasta prin mana mea pe vrajmasii nostri!"
14. Si a scos capul din desaga si, aratandu-l, le-a zis: "Iata capul lui Olofern
, capetenia armatei Asirienilor; iata si perdeaua sub care sta in betia lui. Si
Dumnezeu l-a ucis prin mana unei femei.
15. Viu este Domnul, Care m-a pazit in calea pe care am mers, ca fata mea l-a am
agit spre pieirea lui, si el n-a savarsit nici un pacat spre intinare sau spre r
usine".
16. Si tot poporul s-a inspaimantat foarte si, cazand in genunchi, s-a inchinat
lui Dumnezeu si a zis intr-un cuget: u Preaslavit esti Tu, Dumnezeul nostru, Ca
re ai nimicit astazi pe vrajmasii poporului nostru!"
17. Si Ozias i-a zis Iuditei: "Marita sa fii tu, fiica, de Dumnezeu cel preainal
t, inaintea tuturor femeilor de pe pamant, si preaslavit sa fie Domnul Dumnezeu,
Care a facut cerul si pamantul si Care te-a condus pe tine, ca sa tai capul cap
eteniei dusmanilor nostri.
18. Si nu se va curma pomenirea in inimile oamenilor despre nadejdea ta in Dumne
zeu, ci in veci isi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19. Si Dumnezeu sa-ti pastreze o vesnica amintire si sa te binecuvinteze spre bi
ne, ca nu ti-ai crutat viata cand a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci
ne-ai ridicat din caderea noastra, umbland pe calea cea dreapta, inaintea Dumnez
eului nostru!" Si tot poporul a strigat: "Amin! Amin!"

Sfatul Iuditei despre navala celor din Betulia; intoarcerea lui Ahior si spaima
Asirienilor.
l. Dupa aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultati-ma, fratilor! Luati acest cap si-l
spanzurati pe crestetul zidurilor voastre.
2. Si in revarsatul zorilor, dupa ce soarele va rasari, fiecare sa-si ia armele
de lupta si voi toti cei destoinici de lupta sa iesiti afara din cetate cu un ca
pitan in frunte, ca si cand ati avea de gand sa va coborati in ses spre straja A
sirienilor, dar sa nu va coborati.
3. Atunci Asirienii, luandu-si armele vor intra in tabara si vor destepta din so
mn pe capeteniile ostirii asiriene, care vor alerga impreuna la cortul lui Olofe
rn, dar nu-l vor gasi. Si atunci vor fi cuprinsi de spaima si vor fugi de dinain
tea voastra.
4. Pe urma, voi si toti cei ce locuiesc in tot muntele lui Israel, urmariti-i si
doborati-i pe drumurile voastre.
5. Insa inainte de a face aceasta, chemati-mi pe Ahior Amonitul, ca sa vada si s
a recunoasca pe cel care dispretuia casa lui Israel, pe cel care il trimisese pe
el printre noi ca pe un om dat dinainte mortii!"
6. Si ei au chemat pe Ahior din casa lui Ozias. Si cand el a venit si a vazut ca
pul lui Olofern in mainile unui om din adunarea poporului, a cazut cu fata la pa
mant si l-a apucat lesinul.
7. Si dupa ce l-au sculat de jos, el a cazut la picioarele Iuditei si s-a inchin
at inaintea ei si a zis: "Binecuvantata sa fii tu in orice salas al lui Iuda si
la toate popoarele, care, auzind de numele tau, se vor inspaimanta!
8. Si acum spune-mi mie ce-ai facut in zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povest
it in mijlocul poporului tot ceea ce facuse de cand plecase si pana in clipa can
d graia cu ei.
9. Si dupa ce ea a sfarsit de vorbit, poporul a izbucnit in chiote de veselie, i
ncat strigatul lui se auzi in cetate.
10. Si incredintandu-se Ahior despre toate cate le facuse Dumnezeul lui Israel,
a crezut cu neclintire in Dumnezeu si-a taiat imprejur trupul si a fost primit d
efinitiv in casa lui Israel.
11. Si in revarsatul zorilor, au spanzurat capul lui Olofern pe zid si apoi au i
esit in cete spre trecatorile muntelui.
12. Si cand Asirienii i-au zarit, au trimis dupa capeteniile lor, iar aceia s-au
dus la capitani si la cei de peste mii si la toti mai-marii lor,
13. Si aceia au ajuns la cortul lui Olofern si au zis celui ce era mai mare acol
o: "Scoala pe domnul nostru, caci robii au cutezat sa se scoale cu razboi impotr
iva noastra, ca sa ne prapadeasca cu totul!"
14. Atunci Bagoas a intrat si a batut in perdeaua cortului, fiindca el socotea c
a Olofern doarme cu Iudita.
15. Si deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte si a intrat i
n camera de dormit, si l-a gasit aruncat pe prag, mort si cu capul taiat si luat
.
16. Si a inceput sa strige din rasputeri si s-a pus pe plans, pe strigat si pe t
ipat, si isi sfasie hainele de pe el.
17. Apoi s-a dus repede in cortul unde era salasul Iuditei, dar n-a gasit-o. Si
alergand apoi in multime, a strigat:
18. "O, roabe viclene! O singura femeie evreica a facut de ocara casa regelui Na
bucodonosor. Olofern zace la pamant, cu capul retezat!"
19. Cand capeteniile ostirii asiriene au auzit aceasta veste, si-au sfasiat vesm
intele si s-au zapacit de tot. Si vaietul si strigatul lor mare s-a intetit in m
ijlocul taberii.

Infrangerea si fuga Asirienilor. Binecuvantarea Iuditei si darurile facute ei.


l. Cand cei ce erau in corturi au aflat ceea ce s-a intamplat, s-au inspaimantat
.
2. Si cuprinsi de groaza si de spaima, n-au putut sa ramana doi impreuna, ci s-a
u imprastiat si au apucat-o razna toti laolalta pe potecile sesului si ale munte
lui.
3. Dar si cei care tabarasera in munte, imprejurul Betuliei, au rupt-o la fuga.
Si atunci toti barbatii destoinici de lupta ai lui Israel s-au repezit asupra lo
r.
4. Si Ozias a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe si la Cola, precu
m si in tot tinutul muntos al lui Israel, ca sa le vesteasca ceea ce s-a intampl
at si ca toti sa tabarasca pe vrajmasi si sa-i nimiceasca.
5. Cand a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu totii s-au napustit impotriva lor
si i-a batut pana la Hoba. Dar si cei din Ierusalim si din tot tinutul muntos a
u sarit in ajutorul lor, caci si pe ei ii vestise despre cele intamplate in taba
ra vrajmasa. Apoi si cei din Galaad si din Galileea i-au luat din partea lor si
i-au lovit crunt, pana in apropierea Damascului si a tinutului lui.
6. Iar ceilalti locuitori ai Betuliei au navalit in tabara asiriana, pe care au
jefuit-o si s-au imbogatit.
7. Si fiii lui Israel, care s-au intors de la infrangerea vrajmasului, au pus st
apanire pe ceea ce mai ramasese. Oamenii din targuri si din sate, de la munte si
din campie, au luat de asemenea o prada foarte mare, caci se gasea multa.
8. Atunci marele preot Ioachim impreuna cu marele sfat il fiilor lui Israel, car
e locuiau in Ierusalim, s-au dus sa vada izbanda pe care Domnul o daduse lui Isr
ael si sa vada pe Iudita si sa-i faca urare pentru izbanda ca niste prieteni.
9. Ajungand la ea, toti intr-un cuget au laudat-o: "Tu, mandria lui Israel, tu,
faima cea neapusa a neamului nostru!
10. Tu le-ai facut toate acestea cu mana ta si tu ai adus izbanda lui Israel! Du
mnezeu va binevoi intru acestea! Binecuvantata sa fii tu de Dumnezeu cel Atotput
ernic in veci!" Si tot poporul striga: "Amin!"
11. Si tot poporul a jefuit tabara timp de treizeci de zile. Si i-au dat Iuditei
cortul lui Olofern si toate tacamurile de argint, paturile si pernele, precum s
i toate lucrurile din el. Si ea, luandu-le, a incarcat asinul ei, a inhamat la c
are si a ingramadit lucrurile in ele.
12. Si toate femeile din Israel alergau s-o vada si o binecuvantau, iar in cinst
ea ei s-au prins in hora. Si ea a luat ramuri in mana si le-a dat femeilor care
o insoteau.
13. Si s-au incununat cu ramuri de maslin, atat ea cat si insotitoarele ei. Si e
a mergea in fruntea poporului si conducea corul femeilor. Si toti barbatii lui I
srael, cu arme si incununati o insoteau in cantare de lauda.
14. Atunci Iudita a inceput sa cante aceasta cantare de lauda in tot Israelul, i
ar tot poporul canta dupa ea aceasta cantare de lauda.

Cantarea de biruinta a Iuditei. Poporul aduce jertfe de multumire in Ierusalim.


Moartea Iuditei.
1. Si Iudita a zis: "Laudati pe Dumnezeul meu, in tobe, cantati Domnului cu chim
vale, uniti pentru El psalmul cu cantarea, preaslaviti si chemati numele Lui!
2. Dumnezeu, Cel care pune capat razboaielor, este Domnul, caci, in tabara si in
mijlocul poporului, El m-a scapat din mana celui ce ma urmarea pe mine.
3. Venit-a Asur din muntii de la miazanoapte; el a venit cu zecile de mii ale os
tirii sale, si multimea lor stavilea puhoaiele si caii lor acopereau vaile.
4. Si isi facea socoteala sa parjoleasca plaiurile mele si pe flacaii mei sa-i t
reaca prin ascutisul sabiei, pe pruncii mei sa-i arunce pamantului, pe copiii me
i sa-i dea jafului si pe fecioarele mele rapirii.
5. Domnul cel Atotputernic prin mana unei femei i-a nimicit,
6. Caci Olofern al lor n-a fost doborat de tineri voinici, si nici feciorii uria
silor nu l-au lovit pe el, si nici nu i-au stat impotriva oameni inalti ca munti
i, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusetea fetei ei.
7. Caci ea s-a dezbracat de vesmintele ei de vaduvie pentru intarirea celor intr
istati ai lui Israel; ea si-a uns fata cu miresme,
8. Si-a prins parul sub turban si s-a imbracat cu vesmant de in, ca sa-l ademene
asca.
9. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusetea ei i-a robit inima, si cu sabia i-
a retezat capul.
10. Persii s-au ingrozit de indrazneala ei si Mezii de cutezanta ei.
11. Atunci au chiuit umilitii mei si au strigat din rasputeri cei fara vlaga, ia
r ei s-au inspaimantat si si-au ridicat glasul si au luat-o la goana.
12. Copii de mame tinere i-au strapuns cu sabia si ca pe niste robi i-au doborat
la pamant; pierit-au in batalia Domnului meu.
13. Canta-voi Dumnezeului meu cantare noua: Doamne, mare esti Tu si preaslavit,
minunat in puterea Ta, si nimeni nu poate sa Te intreaca!
14. Tie sa-ti slujeasca intreaga faptura, pentru ca Tu ai zis si toate s-au facu
t. Trimis-ai Duhul Tau si totul a fost zidit si nimeni nu poate sa stea impotriv
a poruncii Tale!
15. Muntii ca si marile se zbuciuma din temelie, stancile se topesc cum se topes
te ceara inaintea fetei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv esti Tu
cu ei!
16. Fiindca orice jertfa cu miros de mireasma pretuieste putin pentru Tine si to
ata grasimea arderii de tot este si de mai putin pret, insa cel ce se teme de Do
mnul totdeauna este mare.
17. Vai de neamurile care se ridica impotriva poporului meu, caci Domnul cel Ato
tputernic le va pedepsi in ziua judecatii, si va da prada trupul lor focului si
viermilor, ca sa urle de durere in veci de veci!"
18. Si cand a ajuns la Ierusalim, toti s-au inchinat lui Dumnezeu, iar dupa ce p
oporul s-a curatit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de buna voie si daruril
e lor.
19. Si Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, cate
i le daduse poporul, precum si perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui,
a dat-o ca afierosire pentru Domnul.
20. Si poporul s-a veselit in Ierusalim trei luni, in fata templului, si Iudita
a ramas la ei.
21. Iar dupa aceste zile, fiecare s-a intors la locul sau, si Iudita s-a intors
in Betulia si si-a petrecut viata la casa ei. Si cu inaintarea in varsta a ajuns
vestita in toata tara.
22. Multi au cerut-o in casatorie, dar ea n-a cunoscut barbat in toate zilele vi
etii ei, de cand murise sotul ei Manase si se adaugase la poporul lui.
23. Faima ei crestea din ce in ce mai mult, pe cand ea inainta in varsta in casa
barbatului ei. Ea a atins varsta de o suta si cinci ani. Si ea a dezrobit pe ro
aba ei. Ea a murit in Betulia si a fost ingropata in pestera in care se odihnea
barbatul ei Manase.
24. Si neamul lui Israel a jelit-o sapte zile. Si inainte de moarte si-a imparti
t averea la rudele barbatului ei Manase si la rudele ei.
25. Si cat a trait Iudita, nimeni n-a indraznit sa tulbure pe Israeliti si inca
multa vreme dupa moartea ei.