Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Olofern afla de la Ahior care este starea trecuta si cea de fata a Israelitilor.
l. Lui Olofern, capetenia ostirii asiriene, i-a sosit vestea ca fiii lui Israel
se pregatesc de lupta, ca au inchis trecatorile muntilor si ca au intarit orice
pisc inalt, iar in campii au asezat obstacole.
2. Atunci, tulburat de manie, a chemat pe toate capeteniile Moabului si pe toti
capitanii Amonitilor si pe toti satrapii de pe tarmul marii,
3. Si le-a grait: "Spuneti-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care l
ocuieste in munte, ce fel de cetati sunt acestea in care el locuieste, care este
numarul ostirii lui si pe ce se sprijina puterea si darzenia lui, si cine este
rege conducator al ostirii lui?
4. Si pentru ce numai el ma dispretuieste dintre toti locuitorii din tinutul din
spre apus si nu iese intru intampinarea mea?"
5. Atunci Ahior, capetenia fiilor lui Amon, a luat cuvantul si a zis: "Sa ascult
e stapanul meu cuvantul din gura robului sau, caci vreau sa-ti spun adevarul des
pre poporul acesta, care salasluieste in munte alaturi de tine, si sa nu iasa mi
nciuna din gura robului tau!
6. Oamenii acestia sunt urmasii Caldeilor,
7. Si inainte vreme au locuit in Mesopotamia. si fiindca ei nu au voit sa se inc
hine dumnezeilor parintilor lor, care locuiau in tara Caldeilor,
8. S-au lepadat de legea parintilor lor si s-au inchinat Dumnezeului cerului, Du
mnezeului pe Care L-au cunoscut. Si din aceasta pricina parintii lor i-au izgoni
t din tara dumnezeilor pe care ii parasisera, si atunci ei au fugit in Mesopotam
ia, unde au locuit vreme indelungata.
9. Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit sa lase salasurile si sa plece in tara Canaa
nului. Si ei s-au asezat in el si s-au imbogatit cu aur, cu argint si cu turme n
enumarate.
10. Pe urma s-au coborat in Egipt, din pricina ca o foamete bantuia in tara Cana
anului, si s-au salasluit acolo, atat cat au gasit hrana, si au ajuns popor nume
ros; neamul lor era nenumarat.
11. Atunci s-a sculat regele Egiptului si cu siretenie i-a umilit, si i-a asupri
t cu facutul de caramida si i-a pus in randul robilor.
12. Dar ei au strigat catre Dumnezeul lor, Care a batut tara Egiptului cu plagi
fara leac, din care pricina Egiptenii i-au izgonit din tara lor.
13. Apoi Dumnezeu a secat Marea Rosie inaintea lor.
14. Si i-a calauzit pe drumul spre Sinai si spre Cades-Barnea, si ei au izgonit
pe toti care locuiau in pustiu.
15. Si au locuit in tara Amoreilor si prin puterea lor au nimicit pe toti locuit
orii Hesbonului; apoi, dupa ce au trecut Iordanul, au pus stapanire pe tot tinut
ul muntos.
16. Pe urma au izgonit din fata lor pe Canaanei si pe Ferezei, pe Iebusei si pe
locuitorii Sichemului, precum si pe toti Ghergheseii, si au locuit acolo vreme i
ndelungata.
17. Si atat cat nu au pacatuit impotriva Dumnezeului lor, au avut parte de feric
ire, fiindca este cu ei un Dumnezeu, Care uraste nedreptatea.
18. Dar cand s-au razletit de calea pe care El le-o randuise, ei au fost nimicit
i jalnic de multe razboaie, au fost dusi robi in tara straina si templul Dumneze
ului lor a fost nimicit, iar vrajmasii au cuprins cetatile lor.
19. Dar atunci, intorcandu-se cu pocainta catre Dumnezeul lor, au venit acasa di
n tarile in care fusesera imprastiati si au cuprins Ierusalimul, in care se afla
templul lor, si s-au stabilit in tinutul muntos, ramas pustiu.
20. Si acum, stapane si doamne, daca acest popor a savarsit faradelege si a paca
tuit impotriva Dumnezeului lui, vom intelege ca in ei sta pricina caderii si atu
nci sa ne ridicam si sa-i atacam.
21. Dar daca in neamul acesta nu se afla faradelege, domnul meu sa treaca mai de
parte, ca nu cumva Domnul lor si Dumnezeul lor sa intinda pavaza in dreptul lor
si sa ajungem de ras in fata lumii intregi!"
22. Si dupa ce Ahior a sfarsit de vorbit, toata multimea, adunata in jurul cortu
lui, a inceput sa carteasca, iar dregatorii lui Olofern si toti cei ce locuiau p
e tarmul marii si Moabul s-au inversunat impotriva lui ca sa-l faca in bucati, z
icand unii catre altii:
23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iata, ei sunt popor fara putere si fara
tarie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni impotriva lor si ei vor fi ca o imbucatura pentru int
reaga oaste a ta, stapane Olofern".
Olofern se manie pe Ahior Si, spre pedeapsa, il trimite la Betulia; iar Israelit
ii, luandu-l, il mangaie si se roaga lui Dumnezeu pentru ajutor.
l. Si dupa ce s-a potolit zarva barbatilor care stateau in jur la sfat, Olofern,
capetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, inaintea intregii multimi de strai
ni si de Amoniti:
2. "Cine esti tu, Ahior, si voi simbriasii lui Amon, ca faci pe proorocul la noi
, asa cum faci astazi, si ne indemni sa nu pornim la razboi impotriva neamului l
ui Israel, fiindca Dumnezeul lor ii apara? Si cine este Dumnezeu afara de Nabuco
donosor? El isi va trimite ostirea sa si-i va nimici de pe fata pamantului, iar
Dumnezeul lor nu va putea sa-i scape.
3. Ci noi, robii lui, ii vom sfarama ca pe un singur om si nu vor putea ei sa se
impotriveasca puterii cailor nostri,
4. Caci noi ii vom arde. Muntii vor se vor imbata de sangele lor si campiile lor
vor fi pline de trupurile lor. Si ei nu se vor mai putea impotrivi noua, ci vor
fi nimiciti cu desavarsire, - zice regele Nabucodonosor, stapanul lumii - caci
el a zis: "Sa nu ramana neindeplinite cuvintele mele!"
5. Tu insa, Ahior, simbriasul lui Amon, care ai spus astazi astfel de cuvinte de
defaimare, sa nu mai vezi din ziua de azi fata mea pana ce nu ma voi razbuna pe
acest neam iesit din Egipt.
6. Atunci spada ostirii mele si sulita razboinicilor mei te vor strapunge si vei
cadea cu ucisii lor cand eu ma voi intoarce impotriva lui Israel.
7. Robii mei sa te duca in munte si sa te lase intr-una din cetatile de acolo.
8. Si nu vei pieri fara a lua parte la ruina lor.
9. Dar fiindca tu nadajduiesti in inima ta ca ei nu vor fi infranti, sa nu te ma
hnesti, caci eu am zis si nici unul din cuvintele mele nu va ramane fara implini
re!"
10. Si Olofern porunci slujitorilor sai, care erau de fata in cortul lui, sa pun
a mana pe Ahior si sa-l duca in Betulia si sa-l dea in mainile fiilor lui Israel
.
11. Atunci slujitorii sai l-au luat si l-au dus afara din tabara in ses, iar din
ses l-au dus in munte si au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12. Dar cand i-au vazut locuitorii cetatii pe varful muntelui, ei si-au luat arm
ele si au iesit afara din cetate pe varful muntelui si toti prastiasii au pus st
apanire pe urcusul dinspre ei, aruncand pietre asupra lor,
13. Si ei, ascunzandu-se dupa munte, au legat pe Ahior, l-au lasat la poalele mu
ntelui si s-au intors la stapanul lor.
14. Dar fiii lui Israel s-au coborat din cetate si s-au dus la el, l-au dezlegat
si l-au adus in Betulia si l-au infatisat inaintea capeteniilor cetatii,
15. Care erau in zilele acelea: Ozias, fiul lui Miheia, din semintia lui Simeon,
si Habris, fiul lui Otniel, si Harmis, fiul lui Melchiel.
16. Si ei au chemat pe toti batranii cetatii si au alergat la adunare tinerii si
femeile. Si l-au pus pe Ahior in mijlocul intregului popor, iar Ozias l-a intre
bat despre cele intamplate.
17. Atunci el le-a raspuns si le-a facut cunoscute planurile sfatului lui Olofer
n si toate cuvintele pe care el le graise in fata capeteniilor asiriene si lauda
rosenia lui Olofern impotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu si a s
trigat, zicand:
19. "Doamne, Dumnezeul cerului, cauta la trufia lor si indura-te de umilinta nea
mului acestuia si te uita cu milostivire astazi la fata celor sfintiti ai tai!"
20. Pe urma au mangaiat pe Ahior si l-au laudat foarte.
21. Si Ozias l-a luat din adunare acasa la el si a facut ospat pentru batrani. S
i ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel intr-ajutor toata noaptea aceea.
l. Iudita a cazut cu fata la pamant si si-a presarat cenusa pe cap si si-a lepad
at sacul cu care era incinsa. Si in seara aceea se aducea la Ierusalim, la templ
ul lui Dumnezeu, jertfa de tamaie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare si a zis
catre Domnul:
2. "Doamne Dumnezeul parintelui meu Simeon, caruia i-ai dat sabia in mana, ca sa
se razbune pe cei de neam strain care au dezvelit pantecele fecioarei spre inti
nare si au acoperit coapsele ei spre rusine si sanul l-au pangarit spre ocara. T
u ai zis: "Aceasta nu va fi!", dar ei au facut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe capeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost
pangarit de inselaciunea lor, l-ai prefacut in lac de sange si ai lovit pe robi
si pe stapani, si pe capeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat rapirii si pe fiicele lor la robie si toate odoar
ele lor jafului iubitilor Tai fii, care erau inflacarati de zelul pentru Tine si
ingroziti de intinarea sangelui lor, si pe Tine Te-au chemat intr-ajutor; Dumn
ezeule, Dumnezeul meu, asculta la mine cea vaduva!
5. Cele ce au fost mai inainte decat acelea, Tu le-ai facut, dar si pe cele de a
cum si de mai tarziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au imp
linit Tu le-ai gandit.
6. Gandurile Tale s-au infatisat si au zis: "Iata-ne, suntem de fata!" Toate cai
le Tale sunt pregatite si hotararile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7. Caci, iata, ostirea Asirienilor este numeroasa si ei se mandresc cu cai si ca
lareti si se trufesc cu bratul vanjos al pedestrasilor, si isi pun nadejdea lor
in scut, in lance, in arc si in prastie si nu stiu ca Tu esti Domnul, Care pune
capat razboaielor.
8. Domnul este numele Tau! Sfarama cu puterea Ta silnicia lor si in mania Ta dar
ama taria lor, caci ei si-au pus de gand sa pangareasca locurile Tale sfinte si
sa intineze cortul salasluirii slavitului Tau nume si cu sabia sa reteze cornul
altarului Tau.
9. Cauta in jos la trufia lor si trimite mania Ta peste capetele lor, si da in m
ana mea, "lei vaduve, putere pentru ceea ce mi-am pus in gand!
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stapan, stapan si rob. Nimiceste
semetia lor prin mana unei femei!
11. Caci puterea Ta nu sta in numarul mare, nici taria Ta in puterea cailor, ci
Tu esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi,
adapostul celor parasiti, izbavitorul celor deznadajduiti.
12. O, Dumnezeule al parintelui meu si Dumnezeul mostenirii lui Israel, Stapanul
cerului si al pamantului, Ziditorul apelor, Imparatul intregii fapturi, asculta
rugaciunea mea,
13. Si da-mi cuvant amagitor spre a rani si zdrobi pe cei care au pus la cale pl
anuri atat de negre impotriva legamantului Tau si a sfantului Tau locas, a munte
lui Sion si a casei fiilor Tai!
14. Si fa ca intreg poporul Tau, precum si fiecare semintie, sa cunoasca si sa s
tie ca Tu esti Dumnezeul puterilor si al tariei si ca nu este altul care sa ocro
teasca neamul lui Israel afara de Tine!"
Iudita, frumos impodobita, iese din Betulia cu roaba sa, si afland-o cei ce stra
juiau, o duc la Olofern.
1. Asa striga Iudita catre Dumnezeul lui Israel. La sfarsitul rugaciunii,
2. S-a ridicat de unde cazuse cu fata la pamant si a chemat pe roaba ei si s-a d
us in casa unde ea petrecea zilele de odihna si zilele de sarbatoare,
3. Si, scotand sacul, s-a dezbracat de vesmintele ei de vaduvie, s-a imbaiat si
s-a uns cu miresme, si-a pieptanat parul, si-a pus turban in cap si s-a imbracat
cu hainele ei de veselie, cu care se impodobea cand traia barbatul ei, Manase.
4. Apoi s-a incaltat cu sandale, si-a pus colierele, bratarile, inelele, cerceii
si toate podoabele ei. Si s-a infrumusetat atat cat sa poata cuceri privirile t
uturor barbatilor care ar vedea-o.
5. Si a dat roabei sale un burduf cu vin si un urcior cu untdelemn, si a umplut
o desaga cu paine de orz si cu turte de smochine si paine de grau curat, si toat
e le-a facut o legatura si le-a pus in spatele roabei.
6. Si ele s-au indreptat spre poarta cetatii Betulia si au gasit, stand langa po
arta, pe Ozias si pe batranii cetatii, pe Habris si pe Harmis.
7. Cand ei au vazut pe Iudita, caci fata ei era schimbata si vesmintele ei de as
emenea, au ramas uimiti de frumusetea ei si i-au zis:
8. "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, sa-ti dea tie har ca sa-ti ajungi telul
tau, spre mandria fiilor lui Israel si spre inaltarea Ierusalimului!" Si ei s-au
rugat lui Dumnezeu.
9. Atunci ea a zis: "Dati porunca sa mi se deschida poarta cetatii, ca sa savars
esc ceea ce am grait cu voi!" Si ei au poruncit paznicilor sa-i deschida dupa cu
vantul ei.
10. Si ei au facut intocmai. Si Iudita impreuna cu roaba ei au iesit. Si locuito
rii cetatii s-au uitat dupa ea pana a coborat muntele devale si a strabatut vale
a si pana au pierdut-o in zare.
11. Si ea a strabatut valea drept inainte pana cand s-a intalnit cu o garda a As
irienilor.
12. Si ei au oprit-o si au intrebat-o: "Cine esti, de unde vii si incotro te duc
i?" Si ea a raspuns: "Sunt fiica de Evrei, si fug de la ei, caci ei va vor fi da
ti ca hrana,
13. Si ma duc la Olofern, capetenia ostirii voastre, ca sa-i destainuiesc adevar
ul si sa-i arat un drum pe unde sa apuce ca sa ia in stapanire muntele intreg, f
ara ca sa piara nici unul din oamenii lui!"
14. Cand au auzit barbatii cuvintele ei si s-au uitat in ochii ei - fiindca ea e
ra in ochii lor negrait de frumoasa i-au zis:
15. "Ti-ai scapat viata; grabeste-te si te coboara la stapanul nostru si indreap
ta-te spre cortul lui; iata dintre ai nostri te vor insoti si te vor preda in ma
inile lui!
16. Si cand te vei infatisa inaintea lui, inima ta sa nu se teama, ci arata-i pr
ecum ai spus, si el se va purta bine cu tine!"
17. Apoi ei au ales o suta de insi care s-o insoteasca pe ea si pe roaba ei si s
a le conduca la cortul lui Olofern.
18. Si s-a iscat un freamat in tabara, caci vestea despre sosirea ei patrunsese
in corturi. si au venit si au inconjurat-o, fiindca ea statea afara in fata cort
ului lui Olofern, pana sa-i dea de stire despre ea.
19. Si ei se minunau de frumusetea ei uimitoare, si pentru ea ei se minunau de f
iii lui Israel si ziceau unii catre altii: "Cine poate sa dispretuiasca un astfe
l de popor care are in el asemenea femei? Nu este cu cale sa scape nici unul din
ei, fiindca daca ar scapa, ar putea sa amageasca o lume intreaga!"
20. Si cei ce faceau de straja la Olofern precum si capitanii lui au iesit afara
si au adus-o in cort.
21. Si Olofern se odihnea pe patul sau, asezat sub o perdea de porfira, tesuta c
u fire de aur, cu smaralde si cu pietre scumpe.
22. Si cand el a fost instiintat despre ea, el a iesit in tinda cortului, iar in
aintea lui robii mergeau cu sfesnice de argint.
23. Si cand el si capitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumu
setea chipului ei. Si ea, cazand cu fata la pamant, i s-a inchinat, iar robii sa
i au ridicat-o.
l. Atunci Olofern i-a zis: "Indrazneste, femeie, si nu te teme in inima ta, fiin
dca eu nu am facut rau nimanui care a ales sa slujeasca lui Nabucodonosor, regel
e lumii intregi.
2. Si acum, daca poporul tau, care locuieste in munte, nu m-ar fi dispretuit, n-
as fi ridicat sulita mea impotriva lui. Ci ei singuri si-au facut-o.
3. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei si ai venit la noi? Caci ai ve
nit spre izbavirea ta. Indrazneste! in noaptea aceasta vei scapa cu viata, cum s
i de acum inainte.
4. Nimeni nu-ti va face rau, ci bine, asa cum se intampla cu slujitorii stapanul
ui meu, regele Nabucodonosor".
5. Atunci Iudita i-a grait lui: "Priveste cu ingaduinta cuvintele roabei tale, s
i ca roaba ta sa vorbeasca inaintea ta. si nici un cuvant mincinos nu voi spune
stapanului meu in aceasta noapte.
6. Urmeaza numai cuvintele roabei tale si Dumnezeu va desavarsi cu tine lucrul t
au, iar stapanul meu nu va gresi in lucrarile sale.
7. Traiasca Nabucodonosor, regele intregii lumi, el care te-a trimis sa aduci to
t sufletul viu pe calea cea dreapta, si sa traiasca puterea lui! Caci datorita t
ie, nu numai oamenii care-i slujesc vor trai, ci si fiarele salbatice, dobitoace
le campului, vitele si pasarile cerului vor trai prin puterea ta, pentru Nabucod
onosor si pentru intreaga casa a lui.
8. Am auzit de intelepciunea ta si de iscusinta duhului tau, si toata lumea stie
ca tu nu numai ca esti bun in tot regatul si tare priceput, ci esti si neintrec
ut in mestesugul razboiului.
9. Si cuvintele pe care le-a grait Ahior in sfatul tau, le cunoastem si noi, cac
i locuitorii din Betulia l-au lasat cu viata, iar el le-a spus tot ceea ce ti-a
grait tie.
10. Pentru aceasta, stapane si doamne, nu dispretui cuvintele lui, ci pune-le in
inima ta, ca ele sunt adevarate. Neamul nostru nu poate sa fie pedepsit si sabi
a nu poate sa-l biruiasca, daca el nu pacatuieste impotriva Dumnezeului sau.
11. Si acum, pentru ca domnul meu sa nu cunoasca nici respingere, nici infranger
e, moartea va cadea peste capetele lor. Caci pacatul a pus stapanire pe ei, si c
u acest pacat intarata pe Dumnezeul lor ori de cate ori se dedau la neoranduieli
.
12. Si dupa ce li s-au ispravit merindele si au ramas fara de apa, ei s-au hotar
at sa puna mina pe vite, si tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca sa
nu se manance, ei au de gand sa manance.
13. Chiar si parga graului si zeciuiala de la vin si de la untdelemn, pe care ei
o pastreaza pentru preotii care slujesc la Ierusalim in fata Dumnezeului nostru
, s-au hotarat sa le manance, lucruri pe care nimeni din popor nu are voie sa le
atinga, nici macar cu mana.
14. Dar fiindca locuitorii de acolo au facut la fel, au trimis la Ierusalim oame
ni care sa le aduca invoiala din partea sfatului.
15. Si indata ce li se va aduce la cunostinta si vor savarsi atari lucruri, chia
r in ziua aceea iti vor fi dati tie spre pieire.
16. Deci cand eu, roaba ta, am aflat toate acestea, am fugit de dinaintea lor, s
i Dumnezeu m-a trimis sa-ti dau de stire faptele care, cand se vor auzi, lumea i
ntreaga se va inspaimanta,
17. Fiindca roaba ta este tematoare de Dumnezeu si ziua si noaptea se roaga Dumn
ezeului cerului. si acum voi ramane la tine, stapane, si eu, roaba ta, voi iesi
noaptea in vagauna stancii, ca sa ma rog lui Dumnezeu, si El imi va spune cand a
u savarsit ei pacatele acestea.
18. Apoi eu voi veni la tine si-ti voi dezvalui tot, iar tu vei porni cu ostirea
ta si nimeni din ei nu va putea sa-ti tina piept.
19. Si te voi calauzi prin mijlocul Iudeii, pana in fata Ierusalimului. Voi face
sa te asezi in mijlocul frumos al cetatii. Atunci ii vei duce ca pe oile care n
u au pastor. si nici un caine nu va marai inaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au
descoperit si mi s-au vestit, si am fost trimisa sa ti le dau de stire!"
20. Si cuvintele ei au placut lui Olofern si tuturor capeteniilor lui, incat ei
s-au minunat de intelepciunea ei si au zis:
21. "O astfel de femeie frumoasa la chip si inteleapta la vorbe nu se afla nicai
eri, de la un capat si pana la celalalt al pamantului!"
22. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a facut Dumnezeu de te-a trimis inaintea alor t
ai. In mainile noastre va fi puterea si la cei care au dispretuit pe domnul meu,
ruina.
23. Si tu esti tot asa de frumoasa pe cat esti de iscusita la vorba. Daca vei fa
ce precum ai zis, Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu si tu vei sta in palatul reg
elui Nabucodonosor si vestita vei fi in toata lumea!"
Sfatul Iuditei despre navala celor din Betulia; intoarcerea lui Ahior si spaima
Asirienilor.
l. Dupa aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultati-ma, fratilor! Luati acest cap si-l
spanzurati pe crestetul zidurilor voastre.
2. Si in revarsatul zorilor, dupa ce soarele va rasari, fiecare sa-si ia armele
de lupta si voi toti cei destoinici de lupta sa iesiti afara din cetate cu un ca
pitan in frunte, ca si cand ati avea de gand sa va coborati in ses spre straja A
sirienilor, dar sa nu va coborati.
3. Atunci Asirienii, luandu-si armele vor intra in tabara si vor destepta din so
mn pe capeteniile ostirii asiriene, care vor alerga impreuna la cortul lui Olofe
rn, dar nu-l vor gasi. Si atunci vor fi cuprinsi de spaima si vor fugi de dinain
tea voastra.
4. Pe urma, voi si toti cei ce locuiesc in tot muntele lui Israel, urmariti-i si
doborati-i pe drumurile voastre.
5. Insa inainte de a face aceasta, chemati-mi pe Ahior Amonitul, ca sa vada si s
a recunoasca pe cel care dispretuia casa lui Israel, pe cel care il trimisese pe
el printre noi ca pe un om dat dinainte mortii!"
6. Si ei au chemat pe Ahior din casa lui Ozias. Si cand el a venit si a vazut ca
pul lui Olofern in mainile unui om din adunarea poporului, a cazut cu fata la pa
mant si l-a apucat lesinul.
7. Si dupa ce l-au sculat de jos, el a cazut la picioarele Iuditei si s-a inchin
at inaintea ei si a zis: "Binecuvantata sa fii tu in orice salas al lui Iuda si
la toate popoarele, care, auzind de numele tau, se vor inspaimanta!
8. Si acum spune-mi mie ce-ai facut in zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povest
it in mijlocul poporului tot ceea ce facuse de cand plecase si pana in clipa can
d graia cu ei.
9. Si dupa ce ea a sfarsit de vorbit, poporul a izbucnit in chiote de veselie, i
ncat strigatul lui se auzi in cetate.
10. Si incredintandu-se Ahior despre toate cate le facuse Dumnezeul lui Israel,
a crezut cu neclintire in Dumnezeu si-a taiat imprejur trupul si a fost primit d
efinitiv in casa lui Israel.
11. Si in revarsatul zorilor, au spanzurat capul lui Olofern pe zid si apoi au i
esit in cete spre trecatorile muntelui.
12. Si cand Asirienii i-au zarit, au trimis dupa capeteniile lor, iar aceia s-au
dus la capitani si la cei de peste mii si la toti mai-marii lor,
13. Si aceia au ajuns la cortul lui Olofern si au zis celui ce era mai mare acol
o: "Scoala pe domnul nostru, caci robii au cutezat sa se scoale cu razboi impotr
iva noastra, ca sa ne prapadeasca cu totul!"
14. Atunci Bagoas a intrat si a batut in perdeaua cortului, fiindca el socotea c
a Olofern doarme cu Iudita.
15. Si deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte si a intrat i
n camera de dormit, si l-a gasit aruncat pe prag, mort si cu capul taiat si luat
.
16. Si a inceput sa strige din rasputeri si s-a pus pe plans, pe strigat si pe t
ipat, si isi sfasie hainele de pe el.
17. Apoi s-a dus repede in cortul unde era salasul Iuditei, dar n-a gasit-o. Si
alergand apoi in multime, a strigat:
18. "O, roabe viclene! O singura femeie evreica a facut de ocara casa regelui Na
bucodonosor. Olofern zace la pamant, cu capul retezat!"
19. Cand capeteniile ostirii asiriene au auzit aceasta veste, si-au sfasiat vesm
intele si s-au zapacit de tot. Si vaietul si strigatul lor mare s-a intetit in m
ijlocul taberii.