P. 1
Psihologia Personalitatii

Psihologia Personalitatii

|Views: 3,509|Likes:
Published by bebitzabiloi

More info:

Published by: bebitzabiloi on Jul 31, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/13/2013

pdf

text

original

Sections

  • Argument pentru un curs de psihologia personalităţii
  • Abordarea psihanalitică a personalităţii
  • Teoria psihanalitică a lui Freud
  • Id-ul
  • Ego:
  • Super-ego
  • Super-ego-ul:
  • Abordarea neopsihanalitică
  • Teoria personalităţii la Alfred Adler
  • Teoria personalităţii îa Karen Horney
  • Teoria personalităţii la Henry Murray
  • Clasificarea trebuinţelor
  • Caracteristicile trebuinţelor
  • Complexele
  • Teoria personalităţii la Gordon Allport
  • Teoria personalităţii la Raymond Cattell
  • Teoria personalităţii la Erick Erikson Conceptul de „criză a identităţii"
  • Teoria personalităţii la Abraham Maslow
  • Teoria personalităţii la George Kelly
  • Teoria personalităţii la Albert Bandura

Psihologia Personalităţii - note de curs

-

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Introducere Argument pentru un curs de psihologia personalităţii

Varietatea teoriilor despre personalitate Mulţi studenţi participă la primul lor curs de psihologie incitaţi de
2

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

perspectiva de a învăţa totul despre personalitate - a lor sau a altora. Sunt deseori surprinşi şi dezamăgiţi să descopere faptul că personalitatea este numai o parte a psihologiei, o mică parte a acesteia. In introducerea, uneori densă şi greoaie, a cursului de psihologie generală, poate, numai două sau trei capitole din douăzeci sunt dedicate subiectului care ar fi putut atrage interesul studenţilor în acest domeniu. In schimb, citesc despre sistemul nervos, energii, percepţie, învăţare, gândire, motivaţie. De aceea, pentru a satisface această curiozitate firească a celor care doresc să cunoască „misterele'' naturii umane este necesară elaborarea unui curs special dedicat psihologiei personalităţii. Totuşi, pentru a evita o nouă dezamăgire din partea cititorilor, trebuie făcut un avertisment încă de la început: ,,Nu există o singură teorie despre personalitate!", ci există o multitudine de căi (teorii) de a studia personalitatea umană. Nu există o singură teorie, nici chiar cea mai bine cunoscută (cea a lui Freud), la care să te poţi opri şi să ai certitudinea că ai aflat răspunsul final la enigma personalităţii. Veţi afla în paginile care urmează o lipsă de consens între psihologi în ceea ce priveşte natura personalităţii. Nu există nici măcar o singură concepţie a acestui subiect asupra căreia toţi sau măcar cei mai mulţi psihologi să fie de acord. întradevăr, este încă şi mai dificil să se cadă de acord asupra definirii personalităţii decăt asupra naturii şi caracteristicilor ei. In schimb, s-au dezvoltat multe teorii şi definiţii asupra personalităţii explicate şi apărate cu egală pasiune şi convingere. Vom discuta 18 teorii despre personalitate, fiecare cu un punct de vedere diferit. Deşi această organizare de teorii va permite o prezentare mult mai plină de înţeles a sistemelor individuale de personalitate, nu vă va oferi un singur răspuns la întrebarea „Ce este personalitatea?”. Nu există un răspuns potrivit sau, cel puţin, nu încă. Complexitatea subiectului în discuţie este evidenţiată de varietatea încercărilor de a fi dezlegat. Ceea ce veţi găsi în acest curs este o discuţie a unora dintre cele mai bune răspunsuri oferite deocamdată. Cât despre care, dintre aceste teorii, reprezintă răspunsul cel mai bun, cine poate spune? Numai acele persoane deja angajate intelectual sau emoţional într-o poziţie, şi, astfel, probabil incapabile de a avea o perspectivă obiectivă pot răspunde acestei întrebări cu certitudine. Scopul cursului nu e acela de a sugera că una dintre aceste teorii s-ar putea dovedi a fi corectă şi toate celelalte greşite. Nu e atât de simplu, faptul că teoriile se opun una alteia nu indică neapărat că sunt interpretate într-o direcţie greşită. Teoria oricui poate fi parţial corectă sau, toate pot fi parţial corecte, iar răspunsul final poate implica combinaţia adevărurilor parţiale într-o unică altă teorie. Aşadar, deşi se poate întâmpla ca în cele din urmă, nici una dintre aceste teorii să nu fie suficientă pentru a întruchipa o explicaţie completă, dar, pentru moment, ele reprezintă cel mai înalt grad de dezvoltare a părţii psihologiei care încearcă să înţeleagă personalitatea umană. De ce să studiem teorii despre personalitate ?

Ţinând cont de faptul că psihologia nu a ajuns încă la o singură definiţie şi teorie unică asupra naturii personalităţii, vă întrebaţi de ce trebuie să irosim efort şi
3

Indiferent ce carieră ne alegem. una sociabilă iar alta timidă? De ce eu sunt într-un fel iar fratele/sora mea. Fiecare dintre teoriile personalităţii oferă diverse moduri de percepere a naturii umane . Într-un articol din Revista Anuală de Psihologie din S. Poate. fiind iniţiat în 1930.U. deşi nu s-a ajuns la o definiţie comună pentru inteligenţă.A. după terminarea facultăţii vom fi nevoiţi să lucrăm cu şi pentru alţi oameni.Prof. impresionant şi provocator de spus despre natura fiinţei umane. gândim şi simţim ? De ce un om reacţionează într-un fel. Irina HOLDEVICI timp pentru acest curs? Ce valoare are pentru dumneavoastră studiul personalităţii? Faptul că teoreticienii nu ajung la o concluzie comună nu înseamnă că diversele teorii sunt inutile. c) psihologia este o ştiinţă nouă. în timp ce alţii trec de la un eşec la altul? Nevoia de a ne înţelege pe noi înşine. Dr. există şi un motiv personal pentru a studia acest domeniu: curiozitatea asupra propriului comportament. De exemplu. de a înţelege propriile motivaţii şi temeri este foarte puternică pentru fiecare din noi. Toţi teoreticienii au ceva important. interesul pentru personalitate este puternic. poate fi explicat prin următorii factori: a) complexitatea acestui domeniu.A. asupra câtorva mii de persoane care munceau în domenii ce nu implicau efort fizic. Prin noutatea şi complexitatea sa personalitatea este un fascinant obiect de studiu. deşi suntem crescuţi în acelaşi mediu şi avem aceiaşi părinţi. Examinând diversele moduri de abordare a personalităţii ne dăm seama că a te cunoaşte. se afirma că din anii '80 „a crescut cantitatea şi calitatea teoriilor despre personalitate cât şi atitudinea pozitivă în ceea ce priveşte utilitatea efortului de a ajunge la aceste teorii". Astăzi. Capacitatea de a te înţelege mai bine cu alţii poate fi vitală atât pentru avansarea în funcţie. b) contextul istoric şi personal în care a fost formulată fiecare teorie. Aceste teorii au fost emise de persoane inteligente şi cu mare capacitate de observaţie. Cum se expl ică felul în care acţionăm. Studiile în cadrul psihologiei industriale/organizaţionale au demonstrat importanţa acestei idei. cât şi pentru calităţile tehnice şi abilitatea managerială. înţelegerea într-o anumită măsură a personalităţii umane va îmbunătăţi relaţiile interpersonale atât de importante pentru obţinerea succesului. căsătorie. Studiul personalităţii este un domeniu foarte nou al psihologiei. observarea comportamentului lor în condiţii riguroase de laborator. Printr-un studiu realizat în S. în 1984.U. iar altul în alt fel în aceeaşi situaţie? De ce o persoană e agresivă iar alta inhibată. La fel se întâmplă şi cu conceptul de personalitate. una e curajoasă iar alta temătoare. presupune a cunoaşte şi înţelege întreaga existenţă. după ce au analizat atent persoanele din propriul punct de vedere teoretic. Faptul că ei nu pot ajunge la concluzii comune.concluzii bazate pe anii de verificări şi ascultare a oamenilor cu diversele lor probleme. studiul personalităţii este în continuă evoluţie şi e cel mai potrivit domeniu pentru cei cărora le place provocarea de a explora arii necunoscute. Nu poate fi considerat un subiect închis cu reguli definitiv delimitate. univ.. carieră. pentru a determina de 4 . este altfel? De ce unii oameni au numai succes în prietenie. Dimpotrivă. psihologii folosesc conceptul de inteligenţă pentru a înţelege şi a face predictibil comportamentul uman. Un alt motiv de a studia teoriile despre personalitate este unul practic.

decât să atingem standarde de trai mai înalte. Wundt şi alţii care erau preocupaţi de studierea naturii umane au fost foarte influenţaţi de modul de abordarea al ştiinţelor 5 . timpul de reacţie. Poate aceste probleme pot fi ameliorate prin o mai bună înţelegere a naturii umane. să fie cel mai important domeniu studiat de psihologie. Metoda prin care fizica şi chimia îşi obţin rezultatele este metoda experimentală. iar 76% au fost concediaţi din cauza problemelor de înţelegere cu ceilalţi. mintea. Dacă analizăm multitudinea de probleme şi crize cu care ne confruntăm la începutul mileniul trei vedem una din cauza acestora: însăşi fiinţa umană. studiul personalităţii ar trebui poate. egoiste şi animate de ură. terorismul. s-a stabilit că numai 10% au fost daţi afară din cauza incapacităţii de a-şi îndeplini sarcinile. Irina HOLDEVICI ce sunt concediaţi oamenii. Abrahara Maslow scria: „Dacă îmbunătăţim natura umana. Astfel. Restul de 90% au fost concediaţi pentru că nu se puteau adapta cu colegii de serviciu şi cu şefii. atunci când au fost puse în practică de persoane lacome. personalitatea nu este componenta cea mai importantă a psihologiei. iar metoda ci a fost modelată conform abordării adoptate de ştiinţele naturii. Câteva din problemele mondiale actuale sunt: ameninţarea războiului nuclear. univ. poluarea mediului. In schimb studierea domeniilor despre personalitate vă va ajuta să deveniţi conştienţi şi să înţelegeţi forţele şi factorii determinanţi ai personalităţii dumneavoastră şi a celorlalţi oameni. Istoria a arătat în mod repetat că evoluţiile tehnologice au avut consecinţe dezastruoase. de exemplu. suprapopularea. Psihologia a apărut ca o ştiinţă independentă dintr-un amalgam de tendinţe în filosofic şi fiziologie. deoarece cea mai mare speranţă a umanităţii se află într-o mai bună înţelegere a propriei fiinţe. pentru că vom înlătura principalele cauze ale dezordinii mondiale”. foametea. Wundt a fost atât de convins de eficacitatea acestei abordări încât el a studiat numai acele procese psihice ce puteau fi investigate prin metoda experimentală. Locul personalităţii în psihologie În ciuda importanţei studierii personalităţii şi a rolului său primordial în înţelegerea comportamentului. vom îmbunătăţi totul. Dr. Mizeria umană provocată şi reflectată de aceste probleme este evidenta în jurul nostru. Fizica şi chimia se pare că dezlegau toate secretele universului fizic prin reducerea lumii materiale la elementele sale de bază şi studierea acestor elemente. Apariţia acestei noi discipline a avut loc în urmă cu peste un secol în Germania şi a fost pentru prima dată introdusă de W. în acelaşi mod. E mai important să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru. sau decât să producem arme noi sau excepţionale aparate tehnice. Mai există un motiv pentru a studia personalitatea -probabil cel mai important. Noua ştiinţă a psihologiei a fost direcţionată către analiza experienţei conştiente în elementele sale componente. crimele. adică timpul necesar ca anumite procese conştiente să aibă loc. Deci. Asta nu înseamnă că acest curs vă va face experţi în psihologia personalităţii sau că veţi avea succes în orice domeniu. S-a afirmat că dacă lumea materială putea fi înţeleasă prin metoda reducţiei în elementele componente de ce n-am studia universul mental. Alt studiu a arătat că 14% din directori/administratori şi-au pierdut locul de muncă din cauza performanţelor scăzute.Wundt care a fondat primul laborator de psihologie în 1879.Prof.

s-a opus abordării experienţelor conştiente. adică să studieze numai stimulul extern şi răspunsul subiectului la acest stimul. In schimb. In primele decenii ale secolului XX psihologia americană a fost revoluţionată de principii îndreptate împotriva abordării lui Wundt. sentimentele şi confuzia care ne vine în minte atunci cănd folosim cuvântul personalitate? Unde găsim starea de conştienţă pe care o experimentăm tot timpul când suntem treji? Unde găsim acele forţe inconştiente care par câteodată că te mobilizează pe căi misterioase şi asupra cărora simţi că nu mai ai nici un control? De aceste aspecte ale naturii umane s-a ocupat o altă arie de investigaţie. definiţia lui pentru psihologie ca „ştiinţa comportamentului" a devenit un standard pentru multe decenii. Watson a susţinut că dacă psihologia va deveni o ştiinţă. care e văzută ca o maşinărie bine organizată ce răspunde automat la stimulii externi. Conform lui Walson. Deoarece ei considerau că pot folosi numai metoda experimentală s-au limitat să studieze doar acele procese mentale care puteau fi influenţate de anumiţi stimuli externi capabili de a fi manipulaţi şi controlaţi de un experimentator. Walson a afirmat că. În acelaşi mod cercetătorii au început să studieze mintea. univ.condusă de psihologul John B.Freud în psihanaliză. numai comportamentul deschis putea fi obiectul de studiu al psihologiei. Practic. această constrângere a restrâns studiul numai la procesele senzorio-perceptive şi la alte experienţe destul de limitate. Şi mai devotat ştiinţelor naturii decât Wundt. Psihologii trebuie să studieze numai ceea ce pot vedea. Aceste aspecte au fost investigate de S. Se pare că teoria contemporană a personalităţii a fost influenţată de Freud mai mult decât orice alt psiholog. Din acest punct de vedere personalitatea nu e altceva decât o sumă de răspunsuri învăţate. psihologia Gestalt. El a aplicat interpretarea sa creativă la ceea ce i-au povestit pacienţii 6 . S t i m u l i i sunt a p l i c a ţ i şi răspunsul condiţionat potrivit (învăţat din experienţele anterioare) se produce. Noua mişcare behaviorism . conştiinţa nu poate fi văzută sau experimentată şi deci. teorie dezvoltată de B. auzit. orice se întâmplă în organism după ce stimulul a fost aplicat şi înainte de elaborarea răspunsului. (Aproximativ în acelaşi timp o mişcare germană. Pe scurt. care a început independent de Wundt şi de psihologia experimentală. Revoluţia lui Watson a avut un mare succes. manipula şi măsura. Dr. realizată de Wundt.Skinner. Irina HOLDEVICI naturii.Prof. Watson. Nu s-a luat în considerare posibilitatea existenţei unei construcţii multidimensionale cum ar fi personalitatea. Deşi antrenat ca om de ştiinţă. trebuie să se focalizeze numai pe aspectele tangibile ale fiinţei umane: ceea ce poate fi văzut. el nu a folosit metodele de experimentare ale psihologiei în munca sa. el a dezvoltat o teorie despre personalitate pe baza observaţiei clinice a pacienţilor săi. s-a revoltat împotriva abordării wundtiene).F. Personalitatea e redusă la ceea ce se poate vedea şi observa obiectiv şi într-un astfel de sistem nu mai există loc Unde găsim în această abordare behavioristă timpurie ideile. Freud nu a fost psiholog prin instruire: el era medic cu practică privată şi lucra cu persoanele ce sufereau de tulburări emoţionale. este lipsită de importanţă pentru ştiinţă. ca vechiul concept de suflet. Behaviorismul a prezentat o imagine mecanică a fiinţei umane. nu poate fi văzut sau experimentat şi deci reprezintă speculaţii fără interes ştiinţific. înregistrat şi măsurat.

Fiecare oferă avantaje şi una dintre problemele de bază ale psihologiei este care dintre abordări se va dovedi în final a fi mai valoroasă. despre personalitate şi a început să se recunoască felul în care psihanaliza . pe deducţii decât pe operaţiunile experimentale şi cantitative dictate de psihologul experimental.puteau fi încorporate în psihologie pentru a forma o bază pentru studiul ştiinţific al personalităţii. Dr. Personalitatea nu a avut o identitate separată aşa cum au avut psihologia copilului sau psihologia socială. aceşti teoreticieni au presupus şi au acceptat existenţa forţelor conştiente şi inconştiente. în acelaşi timp total diferită de investigaţiile din laboratoare cu experienţe riguroase ale behavioriştilor. Mai mult chiar. că psihologia experimentală a ignorat în primii săi ani personalitatea. 7 . Totuşi nu a existat o fuziune sau acord total între cele două abordări. Irina HOLDEVICI despre sentimente şi experienţe trăite sau închipuite.Prof. Aceşti teoreticieni ce au adoptat abordarea ncopsihanalitică s-au concentrat pe întreaga persoană aşa cum "funcţionează" ea în lumea reală şi nu pe elementele de comportament (unităţi stimul-răspuns) studiate în laborator. „Structura şi dezvoltarea personalităţii". În studiul său clasic asupra personalităţii. Definiţia personalităţii Nu s-a ajuns la un acord comun asupra naturii personalităţii şi nici asupra unei metode de abordare mai eficientă în studiul personalităţii. Aspectele de personalitate au fost studiate (mai întâi prin măsurarea experienţelor individuale) dar nu a existat o psihologie a personalităţii ca domeniu de specializare. primul mic grup de teoreticieni ai personalităţii au dezvoltat concepţii unice asupra naturii umane. Aceste presupuneri reprezentau o anatemă pentru behaviorişti. bazându-se. Sub impulsul abordării psihanalitice a lui Freud. Au apărut cărţi de specialitate.sau cel puţin anumite aspecte ale ei . mai mult. Psihologia experimentală a început să folosească tot mai multe concepte din teoria freudiană şi derivatele ei. chiar dacă într-un sens larg şi inexact sau incorect şi simţim că-i înţelegem sensul. mult diferite de psihologia experimentală academică. care nu acceptau existenţa a ceea ce nu se vede. folosind metode diferite şi urmărind scopuri diferite. univ. La fel nu s-a căzut de acord asupra cuvântului în sine. Abia la mijlocul anilor ’30 studiul personalităţii a fost formalizat şi sistematizat în psihologia americană. Munca lui Freud este evident considerată ştiinţifică.Allport a discutat despte 50 de definiţii ale personalităţii. iar psihanaliza beneficiază tot mai mult de metodele experimentale. G. Observăm că psihologia şi studiul personalităţii au început ca două tradiţii complet separate. aceşti teoreticieni au fost nevoiţi să speculeze în munca lor. Este un cuvânt pe care îl folosim toţi. Ele au început ca tradiţii separate şi aşa au şi rămas în cea mai mare parte. cursuri. Nu înseamnă. însă. Datorită metodelor lor. Vom prezenta exemple din ambele abordări. organizate de universităţi. şi.

ce-ţi place şi displace. După cum ştim că de cele mai multe ori o persoană este calmă. tot aşa ştim că de multe ori ea poate fi nervoasă. Deci personalitatea nu este neapărat rigidă şi neschimbătoare. De asemenea simţim că personalitatea este unică pentru fiecare dintre noi. ne referim la mai multe atribute ale individului . ca persoană separată diferită de ceilalţi indivizi din lume. simţim totuşi că indivizii posedă anumite proprietăţi sau combinaţii de proprietăţi care-l fac să se deosebească de ceilalţi. la marginea disperării.o constelaţie de caracteristici variate incluzând mai mult decât aparenţe. Pentru a reuşi să defineşti cu precizie un concept trebuie să înţelegi la ce se referă fiecare teoretician prin folosirea într-un anumit sens a unui termen. 8 . In timp ce recunoaştem multe similarităţi între oameni. Exact la acest aspect se referă acest curs: să ajungem la un anumit grad de înţelegere a diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate şi să examinăm diferitele feluri de a defini „Eul” Psihologii nu numai că formulează teorii în încercarea lor de a defini personalitatea ci totodată dedică timp şi efort pentru evaluarea personalităţii şi fac cercetări asupra ei. Putem analiza cuvântul plecând de la originea sa etimologică. Pe baza originii sale deci.Prof. Astfel. rolul pe care-1 jucăm pentru alţi oameni? Cei mai mulţi dintre noi vor să spună mai multe când folosesc acest termen. personalitatea unui individ poate fi definită ca impresia pe care el o lasă altora. masca. virtuţi şi slăbiciuni. Cuvântul „eu" este ceea ce te defineşte ca individ. un aspect public pe care individul îl afişează pentru cei din jurul său. Dar aceasta nu e o definiţie cu care toţi psihologii sunt de acord. De obicei. Irina HOLDEVICI Când cinvea spune „eu” în fapt. univ. de suprafaţă. Dar oare numai la asta ne referim când folosim cuvântul personalitate? Personalitatea se referă doar la faţada. Presupunem existenţa unui anumit grad de stabilitate şi predictibilitate în personalitatea cuiva. E uşor de înţeles cum cuvântul „persona” a ajuns să se refere la o aparenţa exterioară. concluzionăm că „personalitate" se referă la acele aspecte exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane pe care alte persoane le pot vedea. Variază în funcţie de situaţie. în viaţa de zi cu zi tindem să gândim că personalitatea este un buchet unic de caracteristici care se pot schimba ca răspuns la diferitele situaţii. emoţionată iar alteori. „Personalitate” derivă din latinescul „persona” care se referă la măştile utilizate de actori în teatrul grecesc. Dr. Ne referim la caracteristici interne sau trăsături pe care noi nu le putem vedea direct sau pe care persoana încearcă să le ascundă. teoreticienii personalităţii au recunoscut că trebuie să ţină cont nu numai de caracteristicile interne ale indivizilor dar şi de situaţie şi de interacţiunile dintre ei pentru a le putea explica comportamentul. Astfel. Astfel. preferinţe. însumează totul despre el .

Instinctele .Prof. Irina HOLDEVICI Abordarea psihanalitică a personalităţii Teoria psihanalitică a lui Freud A. 9 . Dr.forţe de dinamizare a personaltăţii. univ.

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu funcţionarea somatică. Cu alte cuvinte, Freud considera că la baza activităţii psihică stă aşa numita energie psihică, care diferă sub aspectul formei, dar nu şi al conţinutului de energia fizică. Mai mult, el consideră că energia fizică poate influenţa psihicul, de unde rezultă conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentală a unor ştimuli de natură fiziologică. Instinctul devine, la Freud, baza care activează şi direcţionează personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele reprezintă o formă de energie care face legătura dintre nevoile biologice şi dorinţele de natură psihică şi are rol motivator. Se poate spune că Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalităţii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii şi prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud este de părere că energia psihică poate fi însă şi deplasată iar modul în care se realizează această deplasare determină modul în care se structurează personalitatea. Interesele, atitudinile, preferinţele adultului nu sunt altceva decăt forme de deplasare a acestor tendinţe (instincte) de natură subconştientă. Instinctele se clasifică în două mari categorii: a) Instinctele vieţii (Eros) Au drept scop supravieţuirea individului şi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană, aer, sex. Energia psihică specifică acestor instincte este denumită de Freud 1ibido. Cel mai important instinct al vieţii este, după Freud, cel sexual, care este definit într-un sens mai larg, şi anume cel de activităţi agreabile. b) Instinctele morţii (Thanatos) O componentă importantă a instinctului morţii o reprezintă tendinţa agresivă care reprezintă dorinţa de distrugere deplasată de la propria persoană spre alte obiecte şi persoane.

B. Structura personalităţii Iniţial, Freud diviza personalitatea în trei nivele sau instanţe: c on şt ie nt -u ti li za t în sensul obişnuit al termenului, subconştient şi inconştient. Conştientul reprezintă pentru Freud un aspect limitat al personalităţii pentru că doar o mică parte a gândurilor, sentimentelor, senzaţiilor se află în conştiinţă la un moment dat. (Făcând o comparaţie cu un iceberg, Freud considera ca fiind conştientul ceea ce se vede la suprafaţă).
10

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Inconştientul reprezintă partea ce a mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele, dorinţele care direcţionează comportamentul uman. Inconştientul este principala sursă motivatorii- a vieţii psihice şi cuprinde forţe şi energii pe care omul nu le poate controla. Preconştientul este depozitul amintirilor, gândurilor, i m a g i n i l o r de care sub ie ct ul nu este conştient pe moment, dar care pot fi aduse cu uşurinţă în conştiinţă. Ulterior, Freud şi-a revizuit teoria şi a descris trei structuri psihice cunoscute. Id-ul ⇒ corespunde conceptului de inconştient (deşi există şi aspecte neconştientizate şi la nivel de ego şi super-ego) ⇒ este rezervorul tuturor instinctelor; ⇒ conţine energia psihica numită libido; ⇒ are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice; ⇒ operează pe baza principiului plăcerii (adică pentru evitarea durerii si creşterea satisfactiei prin reducerea tensiunii); ⇒ caută satisfacerea imediată a instinctelor; ⇒ este o instanţă psihică primitivă, amorală, insistentă şi turbulentă care nu percepe realitatea (se comportă ca un copil mic); ⇒ obţine satisfacţie prin activităţi reflexe sau prin intermediul unor acţiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeşte procese primare. Pe măsură ce copilul evoluează, el începe să-şi dea seama de cerinţele lumii reale (nu poţi lua hrana de la altcineva fără a suporta consecinţele), dezvoltând capacităţi psihice specifice adultului, capacităţi pe care Freud le denumeşte procese secundare. Ego: ⇒ se comporta în acord cu principiul realităţii; ⇒ este stăpânul raţional al vieţii psihice; ⇒ are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o maniera convenabilă, acceptabilă social; (Deci nu blochează, ci amână sau redirecţionează maniera de satisfacere a tendinţelor ld-ului) (Freud compară Ego-ul cu călăreţul care struneşte un cal nărăvaş.) ⇒ serveşte la doi stăpâni Id-ul şi realitatea, căutând să realizeze o mediere între cei doi. Super-ego ⇒ un set inconştient de credinţe, atitudini, norme morale însuşite de individ în copilărie (noţiunile de bine sau rău).
11

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

⇒ latura morală a personalităţii; ⇒ se însuşeşte în jurul vârstei de 5-6 ani şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii copilului. Prin intermediul pedepselor, recompenselor şi exemplelor, copilul învaţă care sunt comportamentele agreate de părinţi. Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate şi mai târziu se constată că a du lt ul începe să-şi autoadministreze recompense şi sancţiuni. Controlul parental este înlocuit de autocontrol. Super-ego-ul: ⇒ este puternic, iraţional, orb; ⇒ are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului; ⇒ are drept obiectiv perfecţionarea morală. Ego-ul se află sub presiunea celor două puternice forţe opuse, aflate în conflict. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul, realitatea şi cu Super-ego-ul. Când Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (teamă tară obiect bine precizat). Freud considera că anxietatea reprezintă o importantă p a r t e a p s i h i c u l u i şi are un rol d e c i s i v în d ec l a nş ar ea comportamentelor psihopatologice: nevrotice şi psihotice. El era de părere că sursa anxietăţii primare se află în trauma cauzată de naştere. (Fătul se află protejat în interiorul organismului mamei şi toate nevoile sale sunt satisfăcute pe loc. Odată cu naşterea, copilul este aruncat într-o lume ostilă). C. Freud distinge trei forme de anxietate: 1. Anxietate obiectivă- implică teamă de pericole tangibile (de foc, apă, de cutremur). are un scop adaptativ, de a apăra organismul de pericole; ea dispare atunci când dispare ameninţarea; poate îmbrăca aspecte patologice, când devine fobie. 2. Anxietatea nevrotică - îşi are originile în copilărie, în conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor şi datele realităţii; ea capătă un caracter inconştient; reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive (mai ales sexuale şi agresive). 3. Anxietatea morală rezultă din conflictul dintre tendinţele Id-ului şi cerinţele Super-egoului (este teama de propria conştiinţă, culpabilitatea, ruşinea). Indiferent din ce categorie face parte, prezenţa anxietăţii reprezintă un semnal de alarmă că lucrurile nu merg cum ar trebui. În organism se acumulează o
12

Aceste mecanisme de apărare ale Ego-ului reprezintă negări sau distorsionări ale realităţii. Dr.: justificarea unor acte inaccesibile. refularea instinctului sexual pană la impotenţă). subiectul activează opusul acestuia (ex. E.Prof.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activităţi artistice). Dacă acestea distrug (cu excepţia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvoltă o tulburare psihică. el va fi depăşit. D.reinterpretarea propriului comportament într-o manieră. ele operând în plan inconştient. Raţionalizarea .: soţul deplasează agresivitatea resimţită faţă de şef asupra soţiei sau copilului). Ca şi deplasarea. Sublimarea implică modificarea conţinutului instinctului însuşi.: dezvoltă un comportament copilăros şi excesiv de dependent). (ex. Cum poate Ego-ul să se apere ? subiectul poate fugi de situaţia ameninţătoare. (ex. • formaţiunea reacţională: în lupta împotriva unui impuls inacceptabil. Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii 13 . poate urma perceptele pe care i le impune propria conştiinţă. de pildă. sublimarea reprezintă o soluţie psihologică de compromis care lasă o serie de tensiuni psihice nedescărcate. este specifică tuturor comportamentelor nevrotice. „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins îşi poate spune că persoana care l-a respins nu îl merită sau are multe defecte). Dacă nici una din aceste metode raţionale nu dă rezultate. ci el mă urăşte!").: uitarea unor conţinuturi psihice indezirabile. Mecanismele de apărare ale Ego-ului nu funcţionează decât pe plan inconştient. • Regresia: întoarcerea la un stadiu timpuriu al vieţii psihice (ex. Deplasarea . subiectul apelează la mecanisme iraţionale de apărare ale Ego-ului. poate să-şi refuleze instinctele. • Reprimarea (refularea): este eliminarea involuntară (inconştienta) a unor conţinuturi din conştiinţă. Irina HOLDEVICI tensiune care trebuie descărcată.apare atunci când obiectul spre care se îndreaptă satisfacerea unui impuls nu este accesibil. ceea ce îl face să pară mai acceptabil (ex. univ. Anxietatea previne subiectul de faptul că Ego-ul său este ameninţat şi dacă nu se ia o măsură. (ex. mai raţională.: o persoană care este puternic asaltată de impulsuri sexuale poate deveni o luptătoare activă pentru moralitate!) • Proiecţia: reprezintă atribuirea propriilor tendinţe inacceptabile altei persoane („nu eu îl urăsc.

⇒ în acest stadiu au loc două tipuri de activităţi: activitate orală de încorporare şi activităţi orale agresiv-sadice. zgârcenie. ostilitate şi agresivitate. Un adult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activităţi cu caracter oral: mâncat. Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecărui stadiu (N. Personalităţile fixate în acest stadiu se caracterizează prin pesimism. ⇒ acum copilul învaţă faptul că poate exercita un control asupra părinţilor conformându-se sau nu cerinţelor acestora. ⇒ eliminarea fecalelor produce satisfacţie copilului. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani): ⇒ este etapa în care începe învăţarea deprinderilor igienice. Stadiul falic ( 4 . rămânând fixat într-un stadiu inferior. copilul poate reacţiona două feluri la această frustraţie: a) să defece în locuri şi în perioade interzise: dacă rămân fixaţi în acest stadiu. tendinţă compulsivă spre curăţenie. o parte a energiei psihice rămâne investită în stagiul inferior al dezvoltării psihice. ⇒ el învaţă de la mamă în acest stadiu dacă lumea e bună sau rea. In cazul în care părinţii sunt excesiv de severi. Dacă subiectul a fost excesiv de gratificat în copilărie. el va dezvolta un tip de personalitate denumită pasiv-orală. In cazul fixaţiei. băut.Prof. 1. Irina HOLDEVICI Freud era de părere că omul îşi formează o personalitate unică şi acest proces se realizează în copilărie şi are la bază interacţiunea părinte-copil (în primii 5 ani de viaţă). muşcat). dacă e sigură sau periculoasă.B. dezordine.) Freud definea impulsurile sexuale într-un mod mai larg şi anume cel de plăcere sau satisfacţie fizică. Ele sunt sarcastice. univ. ⇒ copilul se află în dependenţă totală de mamă. al experienţelor dezagreabile copilul poate să-şi privească mama cu dragoste şi ură. Există situaţii când subiectul nu reuşeşte să depăşească integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosexuale a personalităţii. A doua fază orală este faza oral-agresivă care se instalează când copilului îi apar dinţii. manifestă tendinţe sadice faţă de ceilalţi. Acest lucru se întâmplă pentru că nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfăcute şi conflictele specifice nu au fost rezolvate. b) reţinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-reţinută: încăpăţânare. înghiţit. (activităţile agreabile: supt. pentru celelalte stadii rămânând mai puţină energie. Dr. sunt invidioşi şi au tendinţa de a-i manipula pe ceilalţi (tip de personalitate oral-sadică). tendinţe distructive. ⇒ această etapă este conflictuală pentru ambele părţi (copil-părinte). îi vede pe ceilalţi ca pe nişte obiecte care trebuie posedate. 2. dar acesta trebuie să înveţe să-şi amâne această satisfacţie.5 ani): 14 . rigiditate. fumat. Stadiu oral (de la naştere până la 2 ani): ⇒ principala sursă de satisfacţie a copilului este gura. caracterizată mai ales prin optimism şi dependenţă exagerată. 3. Ca rezultat. rezultă personalitate anal-agresivă: cruzime. conştiinciozitate. crize de nervi. dacă îi dă satisfacţii sau îl frustrează.

Persoana • vanitos. manifestă tendinţa de a se căsători cu părintele de sex opus. ⇒ complexul de castrare (anxietatea de castrare.excesiv de tind să cucerească bărbaţii. Freud considera că la femei nu se rezolvă niciodată complet complexul Electra. ⇒ invidia penisului (fetiţaîl şi invidiază pe tată pentru ceea ce el posedă). băieţelul va refula dorinţa sexuală faţade mamă ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip prin înlocuirea dorinţei sexuale faţă de mamă cu un sentiment mai acceptabil şi prin identificarea cu tatăl. . Datorită anxietăţii de castrare. printre altele.cuceritor . care are. tendinţa de a atrage sexul opus. comportamente fanteziste. Rezolvarea insuficientă a complexelor descrise pot menţine la vârsta adultă diverse variante ale anxietăţii de castrare sau ale invidiei penisului. Irina HOLDEVICI ⇒ senzaţiile agreabile îşi mută sediul în zona organelor genitale. teama că tatăl îi va tăia organul sexual). cu diferenţele de sex. ceea ce face ca femeile sa aibă un Super-ego mai slab. Conflictul de bază în acest stadiu se centrează în jurul dorinţei sexuale inconşiente faţă de părintele de sex opus. Dr.sigur de sine . ⇒ copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare.flirtează 15 . Personalitatea falică: narcisism. ⇒ acum apar conflictele legate de masturbare şi de dorinţele incestuase ale copilului. ⇒ fetiţele în acest stadiu au convingerea că au „pierdut" penisul. Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama şi reprimarea iubirii faţă de tată. ⇒ complexul Oedip (iubirea băiatului pentru mamă şi dorinţa de a-si distruge tatăl). ca efect şi dezvoltarea Super-ego-ului. nevoie continuă de recunoaştere şi apreciere. dificultăţi în a stabili relaţii sexuale mature cu parteneri de sex opus. corelată cu dorinţa de a înlocui sau distruge pe părintele de acelaşi sex. univ. Persoana .Prof. când nu li se acordă consideraţia cuvenită manifestă sentimente de inferioritate şi inadecvare. copilul este curios în legătură cu naşterea. ⇒ la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei fetiţei devine tatăl).tendinţa de a-si dovedi mereu masculinitatea.

Opusul energiei psihice este energia fizică pe care o utilizează organismul pentru desfăşurarea activităţii fiziologice. 4. ⇒ energia sexuală se descarcă prin intermediul unor refulări socialmente acceptabile. corpul poate afecta mintea şi viceversa (vezi bolile psihosomatice). Principiul contrariilor este considerat de Jung forţa motrică a comportamentului. este dirijată spre activităţi de vis când subiectul se află în somn. gândirea. Jung pune la baza activităţii psihice trei principii pe baza cărora are loc funcţionarea energiei psihice: 1) Principiul contrariilor Fiecare stare afectivă. ci o energie vitală nediferenţiată. ci doar se transformă sau se deplasează de la o zonă psihică la alta. aplicat la domeniul vieţii psihice.Prof.G.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce priveşte natura libido-ului. Energia psihică utilizată în stare de veghe pentru activităţi conştiente. Termenul de echivalenţă înseamnă că noul domeniu spre care s-a îndreptat energia psihică este echivalentă ca valoare pentru subiect. ⇒ individul normal găseşte satisfacţii în dragoste şi muncă. hobby-uri. ⇒ este un stadiu mai puţin conflictual. El consideră că libidoul nu este o energie eminamente sexuală. Fără această polaritate nu este posibilă procesualitatea vieţii psihice. Dr. fiind sublimate în activităţi sportive. univ. cu atât se degajează mai multă energie psihică. Energia fizică poate fi transformată în energie psihică şi invers. dorinţă îşi are opusul său. ⇒ organismul tinde spre maturizare sexuală. cu cât conflictul între diverse aspecte polare ale vieţii psihice e mai mare. 2) Principiul echivalenţei Este de fapt principiul conservării energiei din fizică. Dacă l ucr uri le nu stau aşa. Abordarea neopsihanalitică Teoria personalităţii la Carl Gustav Jung C. Irina HOLDEVICI Următorii 5-6 ani suni mai l i n i ş t i ţ i pentru copil. Postulează faptul că energia psihică nu se pierde. activităţi şcolare şi prietenii cu persoane de acelaşi sex. gând. acum instinctele sexuale sunt în fază latentă. De exemplu: dacă interesul nostru pentru un domeniu slăbeşte la un moment dat energia psihică rămasă va fi investită în alt domeniu. Jung utiliza termenul de libido în două sensuri ca energie v i t a l ă difuză şi ca energie psihică care alimentează activitatea psihică (pe baza acestei energii sunt posibile activităţi psihice cum ar fi percepţia. excesul de energie psihică rămasă se îndreaptă 16 . Cantitatea de energie psihică dedicată unei activităţi este denumită de Jung valoare. Stadiul genital: ⇒ începe la vârsta pubertăţii. procese afective etc).

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

spre activităţi de natură inconştientă. 3) Principiul entropiei În fizică se referă la egalizarea nivelului energetic între două sau mai multe sisteme energetice. Jung arată că pe plan psihic se manifestă o tendinţă de echilibrare în sfera personalităţii. Astfel, de pildă, dacă două dorinţe sau credinţe diferă mult sub aspectul valorii sau intensităţii, energia psihică va tinde să migreze de la zona mai puternică spre cea mai slabă. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalităţii ar trebui să existe un cuantum egal de energie psihică, dar în viaţa reală, această situaţie nu este niciodată atinsă. Jung arată, că energia psihică, prin intermediul celor trei principii, asigură dinamismul personalităţii umane. Sistemul personalităţii Personalitatea sau psihicul este alcătuit din mai multe subsisteme separate care nu interacţionează unele cu altele. a) Ego-ul  reprezintă partea conştientă a psihicului, responsabilă de procese cum ar fi percepţia, gândirea, sentimentele, memoria, conştienta de sine ; este responsabil pentru procesele desfăşurate în starea de veghe; are o funcţie selectivă admiţând la nivelul conştientei doar o anumită parte a stimulilor la care este supus subiectul; asigură subiectului sentimentul continuităţii, coerenţei, idealităţii şi stabilităţii în modul în care acesta percepe lumea exterioară. Jung consideră că energia psihică (libido) poate să fie îndreptată spre exterior (rezultă tipul extravert) sau spre interior (rezultă tipul introvert). Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominantă, guvernând modul de comportare al subiectului. Atitudinea opusă (non-dominantă), nu dispare, ci devine o parte a inconştientului personal, de unde este capabilă să influenţeze comportamentul subiectului. Jung descrie, pe lângă introversie şi extraversie, şi aşa numitele funcţii psihice care sunt modalităţi diferite prin care subiectul se raportează atât la lumea externă cât şi la cea internă. Acestea sunt: gândirea şi sentimentul (afectivitate) care alcătuiesc funcţia raţională şi sensibilitatea şi i n t u i ţ i a care alcătuiesc funcţia iraţională. Prin intermediul funcţiei raţionale este evaluată realitatea, se organizează şi se categorizează experienţele. Cele două funcţii: gândirea şi sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evaluează experienţele în termenii plăcut-neplăcut în timp ce gândirea evaluează experienţele în termenii adevărat sau fals. Sensibilitatea şi intuiţia alcătuiesc funcţia iraţională. Aceasta nu evaluează experienţele, ci pur şi simplu stă la baza trăirii lor. Jung arată că fiecare individ are în sine toate cele patru funcţii, una din perechi fiind dominantă, celelalte fiind ascunse în inconştientul personal.
17

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Tipuri psihologice 1. Extravert gânditor, trăieşte în concordanţă cu un sistem de reguli rigide, tinde să-şi reprime sentimentele şi emoţiile, are tendinţa de a fi obiectiv şi dogmatic în gânduri şi opinii. 2. Extravert sentimental, îşi reprimă logica şi este implicat emoţional. Se comportă în acord cu un sistem de valori, tradiţii si norme învăţate. Este deosebit de sensibil la expectaţiile şi opiniile celorlalţi. 3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire şi plăcere; caută mereu noi experienţe şi senzaţii; este puternic orientat spre realitate şi foarte adaptabil la persoane şi situaţii noi. 4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politică, pentru că deţine o mare abilitate de a profita de pe urma situaţiilor. Este atras de idei noi, este creativ şi-i poate inspira pe alţii, determinându-i să acţioneze. 5. Introvert gânditor: nu se înţelege cu ceil al ţi , are dificultăţi de a-şi comunica ideile, este rece şi lipsit de consideraţie pentru ceilalţi. 6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât şi exprimarea deschisă a stărilor afective. Pare misterios şi inaccesibil pentru ceilalţi; este liniştit, modest, copilăros şi acordă puţină atenţie sentimentelor si gândurilor celorlalţi. 7. Introvert sensibil: închis în sine, iraţional, detaşat de viaţa de zi cu zi. Priveşte majoritatea aspectelor vieţii cu bunăvoinţă şi amuzament. Este sensibil la frumos, se concentrează asuprasenzaţiilor si îsi reprimă intuiţia. 8. Introvert intuitiv se concentrează atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact redus cu realitatea. Este visător şi chiar vizionar. Este greu de înţeles pentru ceilalţi care îl consideră ciudat şi excentric. Tipurile pure sunt rare. Jung este de părere că ego-ul (nivelul conştient) are o importanţă secundară în determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele inconştiente (aici este de acord cu Freud). b) Inconştientul personal - reprezintă un nivel mai superficial al inconştientului; - seamănă cu conceptul de preconştient la Freud; -cuprinde conţinuturi care au fost cândva în conştiinţă, dar au fost uitate sau reprimate pentru că au fost fie neimportante, fie stresante; - există o permanentă circulaţie în ambele sensuri între ego şi inconştientul personal; - experienţele aflate în inconştientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe. Un complex reprezintă o structură alcătuită din emoţii, a m i n t i r i , dorinţe, centrate în jurul unei teme majore. Exemplu: complexul de putere: persoana poate încerca să devină puternică, să se identifice sau să se afilieze la grupuri care reprezintă puterea. De pildă, poate face sport de performanţă. Complexul sau complexele dirijează comportamentul subiectului. Odată
18

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

complexul formal, acesla nu se mai află sub control conştient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul conştiinţei. Subiectul care posedă un complex nu este conştient de influenţa directoare a acestuia, deşi ceilalţi oameni pot observa orientarea sa determinantă î n t r - o direcţie sau alta. Jung este de părere că deşi majoritatea complexelor sunt nocive şi produc tulburări nevrotice, totuşi unele dintre ele pot avea şi un efect benefic asupra personalităţii, cum ar fi, de pildă, complexul perfeeţionismului sau nevoia de realizare. Jung, c o n si d e r ă că complexul îsi are o r i g i n i l e în experienţele din copilărie, în cele ancestrale, dar şi în cele ale vi eţ ii de adult. c) Inconştientul colectiv (inconştientul transpersonal) - reprezintă n i v e l u l cel mai profund şi mai greu accesibil al inconştientului; - ţine de experienţele acumulate de specia umană; - este depozitul experienţelor ancestrale; - sunt moştenite în mod indirect, sub formă latentă (ex. avem în noi în mod potenţial teama de şarpe). Pentru ca predispoziţiile să devină realităţi, sunt necesare anumite experienţe individuale. Jung consideră că există anumite experienţe bazale care sunt specifice fiecărei generaţii. Astfel, de pildă, oamenii s-au confruntat din totdeauna cu figuri materne, au trăit experinţa naşterii şi a morţii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentanţi ai forţelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experinţe universale vor marca modul de a percepe şi reacţiona la datele realităţii. Jung face constatarea că pacienţii săi evocau în cursul analizei aceleaşi tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi întâlnite şi în culturile primitive. Arhetipurile Aceste e x p e r i e n ţ e ancestrale stocate la n i v e l u l inconştientului colectiv sunt exprimate sub formă de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri. Acestea nu reprezintă amintiri b i n e structurate ci doar nişte predispoziţii care au nevoie de experienţe actuale pentru a se defini şi structura. Ele se manifestă în visele şi fantasmele oamenilor. Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copi lului, Dumnezeu, moartea, puterea, bătrânul înţelept. Există unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate şi influenţează viaţa psihică în mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima şi animus, umbra, self— ul. a) Persona Termenul se referă la masca purtată de actor şi reprezintă masca, aspectul social pe care îl afişează subiectul, încercând să pară altceva decât este în realitate. Este necesară pentru că oamenii sunt nevoiţi să joace diverse roluri sociale pentru a face faţă cerinţelor profesionale şi pentru a interacţiona cu ceilalţi.
19

obiective. b) Anima . Actualizarea deplină a self-ului implică orientarea spre viitor. Irina HOLDEVICI Deşi este un aspect util omului. Astfel. Self-ul reprezintă punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natură conştientă şi inconştientă şi un obiect spre care aspiră fiinţa umană. Pe plan psihologic. depăşite sau trebuie luptat împotriva lor. rezultatul este i nfl aţ ia personei .animus Jung recunoaşte caracterul bisexual al psihismului uman. ci şi sursa vitalităţii. fiecare individ conţine şi caracteristici atitudinale şi temperamentale ale sexului opus.Prof. aspecte feminine (anima). este cunoscut faptul că un subiect aparţinând unui sex. dar. Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dacă oamenii doresc să trăiască în armonie unii cu alţii. persona include şi aspecte negative pentru că persona nu reflectă natura sa reală. nu numai sexului propriu. lăsând acestora un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativităţii şi spontaneităţii. personalitatea devine cenuşie şi lipsită de viaţă. Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic. totodată. dar care este imposibil de atins. care cuprinde instinctele animalice de bază. Ego-ul are rolul de a d i r i j a foitele umbrei reprimând instinctele animalice. secretă şi hormoni corespunzători sexului opus. dacă tendinţele umbrei sunt total reprimate. d) Self-ul Reprezintă aspectul de unitate. scopuri. Astfel. Ceea ce societatea consideră rău si imoral. totalitate şi integralitate a personalităţii sau măcar aspiraţia spre unitate. ţine de acest arhetip. atât de ceea ce individul doreşte să 20 . Persoana prezentă este determinată. iar cel al bărbatului. Pe plan biologic. Aceste arhetipuri contribuie la o mai bună adaptare a speciei pentru că ajută pe individ să înţeleagă mai bine caracteristice celuilalt sex şi direcţionează comportamentul de raportare la sexul opus. pentru că altfel individul va fi penalizat. psihicul femeii conţine aspecte masculine (arhetipul animus). Impulsurile primitive trebuiesc reprimate. Când ego-ul t i n de să se confunde cu persona. Dr. spontaneităţii şi creativităţii umane. Dezvoltarea personalităţii Jung priveşte dezvoltarea personalităţii ca fiind orientată spre viitor (autoactualizare).(subiectul ajunge să-i mintă pe ceilalţi sau să se mintă pe sine). precum şi o cunoaştere şi o percepţie corectă a eu -lui propriu. Self-ul este forţa motivaţională care împinge personalitatea spre progres şi nu iese la iveală până când celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin. univ. c) Umbra este arhetipul cu rădăcini profunde în abisurile psihismului uman. Jung sesizează însă şi un paradox: umbra conţine nu numai ceea ce este rău în om.

In cursul regresiei. Jung subliniază asemănările dintre acest stadiu si copilărie prin aceea că psihicul este dominat de procese de natură inconştientă. probleme la serviciu). Jung era de părere că evoluţia personalităţii nu se opreşte niciodată (Freud acordă o atenţie exagerată primilor 5 ani de viaţă). Această energie ar trebui reinvestită în alte aspecte ale existenţei. Această forţă este capabilă să se manifeste simultan în psihismul unui individ şi în afara sa. univ. Intre 35 şi 40 de ani au loc în viaţa psihică schimbări majore. Jung este de părere că în univers exista o forţă care se află în spatele cauzalităţii. Tendinţa spre individuare este înnăscută şi specifică fiinţei umane. Acum trebuie să se atingă un echilibru între diversele faţete ale personalităţii şi să înceapă procesul de autorealizare. Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evoluţiei personalităţii este cel al sincronicităţii. Odată ce structurile psihice au atins nivelul de individuare. dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relaţiilor părinte copil. Ultimul stadiu al evoluţiei fiinţei umane este vârsta înaintată. acest moment constituind naşterea psihică. fenomenele paranormale. 21 . principiu care se referă la anumite evenimente ce se petrec simultan. Jung consideră că primii ani de viaţă nu sunt hotărâtori pentru formare personalităţii. (Pentru Jung visele reprezintă o regresie la planul inconştient). după opinia lui. ci dimpotrivă poate ajuta pentru că. Persoanele capabile să atingă acest echilibru integrând armonios aspectele conştiente cu cele inconştiente pot atinge starea de sănătate psihică numită de Jung individuare. Astfel se explică. Abia la pubertate psihicul îşi conturează forma şi conţinutul. El a r a t ă că energia p s i h i c ă ce fusese i n v e s t i t ă în rezolvarea problemelor de viaţă rămâne fără obiect. Persoana trebuie să se ocupe acum de aspecte religioase. această cufundare în experienţele inconştiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare şi actualizare a unor disponibilităţi creative. Jung invocă două principii opuse care stau la baza dezvoltării personalităţii: progresia (progresul) şi regresia. Regresia nu înseamnă în mod necesar stoparea progresului. (Această perioadă a fost o perioadă de criză pentru Jung). atitudinea trebuie să se restructureze de la extraversic la introversie. Egoul se formează atunci când copilul devine capabil să facă distincţia între sine şi ceilalţi.Prof. La această vârstă problemele de v i a t ă au fost în mare parte rezolvate. respectiv în lumea interioară. iar conştienta se formează când subiectul începe să spună Eu. filosofice şi intuitive ale vieţii. Prin intermediul acestui principiu Jung explică fenomene cum ar fi clarviziunea . cât şi de trecutul acestuia. Irina HOLDEVICI devină. libido-ul se retrage din faţa stimulilor externi şi se îndreaptă spre zonele inconştiente ale psihismului. Spre deosebire de Freud. educaţie). urmează o alta etapă denumită transcendenţă: implică depăşirea polarităţilor şi opoziţiilor de la nivelul psihicului şi atingerea unei unităţi la nivelul vieţii psihice. Dr. Individuarea şi transcendenţa pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (căsătorie nereuşită. In a doua parte a vieţii. Acum mulţi pacienţi trăiesc o criză de identitate pe care Jung o consideră universală (specifică tuturor oamenilor). Sistemul psihic este atât teleologic (orientat spre viitor) cât şi cauzal (determinat de trecut).

compensarea.Prof. . b) compensatorie. ele conduc Ia comportamente nevrotice sau psihotice. analiza viselor. Testai asociativ—verbal: subiectului i se cere să răspundă la un cuvânt administrat cu primul cuvânt care îi vine în m i n t e . Analiza viselor Jung considera visele nu ca fiind expresia unor tendinţe şi dorinţe inconştiente. Opoziţia se află peste tot în psihic şi reprezintă sursa energiei psihice. dar acest lucru este valabil pentru prima jumătate a vieţii. dar. Unitatea se referă la echilibrarea opoziţiilor care se structurează într-un tot unitar care este self-ul. după care se formează. uneori. se realizează prin tehnica asociaţiei libere pornind de la simptome. Dr. personalitate universală. unitatea. inconştientul ei va acţiona pentru dezvoltarea intro verşi ei reprimate. ci individuarea sau auto— realizarea. ceea ce el numea. Această metodă este folosită pentru depistarea complexelor. Rezultă o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane pe care o vede ca fiind orientată spre viitor. Se înregistrează perioada de l a t e n ţ ă si i n d i c a t o r i psi ho fiziologici. Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor şi nu reprezintă un semn de slăbiciune. (De pildă. Conflictele sunt motorul vieţii psihice. Irina HOLDEVICI Interacţiunile dintre diversele instanţe ale personalităţii Se realizează prin intermediul a trei mecanisme: opoziţia. univ. Dezvoltarea şi progresul fiinţei umane are la bază tendinţa de a compensa o i n f e r i o r i t a t e reală sau imaginară.lung scopul existenţei nu îl reprezintă reducerea tensiunilor.lung era de părere că fiecare individ este unic în felul său.lung se realizează prin : tehnica asociaţiei verbale.forţa motivaţională majoră a fiinţei umane Adler considera că sentimentele de inferioritate reprezintă un mobil de bază al comportamentului uman. dacă o persoană este excesiv de extravertă. teme cu aspect de introversie se pot manifesta la nivelul viselor. Compensarea constă în aceea că o anumită structură psihică poate acţiona pentru a contracara slăbiciunile altei structuri psihice. analiza simptomelor.ajută la realizarea unui echilibru între structurile psihice aflate în opoziţie . Acest proces începe în co pi lă rie a t u n c i când copil ul îşi dă seama de puterea părinţilor.) Se poate spune că pentru . cât şi de faptul că este i n u t i l să li se opună 22 . Teoria personalităţii la Alfred Adler Sentimentul de inferioritate . Analiza simptomelor. astfel. de care este total dependent. ci ca având două funcţii: a) de perspectivă — pregătesc subiectul pentru a face faţă unor experienţe viitoare. Evaluarea personalităţii si terapia la .

egocentric şi are tendinţa de a-i denigra pe ceilalţi. Unii subiecţi au tendinţa de a supracompensa complexul de inferioritate apărând astfel Complexul de superioritate (opinie exagerată cu privire la calităţile şi realizările personale). sentimente de ostilitate faţă de lume si sentimente de neîncredere. Scopul compensării era dorinţa de putere în cadrul căreia agresivitatea juca un rol însemant. şoc pentru care nu este pregătit. Roosevelt. Astfel. ceea ce duce la apariţia sentimentelor lipsei valorii personale. de pildă. ©este lăudăros. Atunci când copilul nu reuşeşte să compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate. 23 . Când sunt confruntaţi cu obstacole aceştia a j u n g să considere că lipsa lor de abilitate este de vină pentru insuccesul lor. Dr. fără dragoste-şi securitate. Adler identifica sentimentele de inferioritate cu slăbiciunea psihică sau cu feminitatea şi considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Acesta nu este capabil să aştepte pentru ca dorinţele sale să fie satisfăcute. De sentimentele de inferioritate nu se poate scăpa. acestea se intensifică şi produc ceea ce Adler numea. Neglijarea C o p i l u l neglijat trăieşte într-un mediu ostil.Prof. acesta dezvoltă ideea că este cea mai importantă persoană din lume. Un astfel de copil va suferi un şoc la intrarea în colectivitate.vezi Demostene. © manifestă tendinţa de a-şi demonstra superioritatea şi obţine performanţe înalte. definit ca: „incapacitatea de a-şi rezolva problemele de viaţă". vanitos. Irina HOLDEVICI acestora. Copilul răsfăţat are sentimente sociale slab dezvoltat şi este nerăbdător cu ceilalţi. un copil slăbuţ poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilităţi sportive . Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organică. Experienţa i n f e r i o r i t ă ţ i i nu este genetic determinată. Inferioritatea organică Astfel. răsfăţul şi neglijarea. iar ele au chiar un caracter necesar pentru că reprezintă o forţă motivatorie pentru evol uţ i a fiinţei umane. trăind astfel un complex de inferioritate. nu este capabil depăşească dificultăţile şi să se adapteze la ceilalţi. In acest caz: © i n d i v i d u l se simte superior dar nu manifestă tendinţe de a-şi demonstra superioritatea. care este acelaşi pentru toţi c o p i i i : dependenţă şi neajutorare în faţa adul ţi lor . ci este un rezultat al a c ţ i u n i i m e d i u l u i înconjurător. Scopul spre care se îndreaptă evoluţia personaliăţii în opinia lui Adler I n i ţ i a l . COMPLEX DE INFERIORITATE. Copilul dezvoltă sentimente de inferioritate faţă de oamenii mai mari şi mai puternici din mediu. Răsfăţul Unui copil răsfăţat i se satisfac toate dorinţele si este în centrul atenţiei acasă. univ.

el a încetat să mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea. liniştea şi stabilitatea se manifestă atât la indivizi cât şi la nivelul societăţii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare măsură fiinţe sociale). Adler aborda motivaţia umană în termenii unor expectaţii pentru viitor. 24 . dar există multe comportamente particulare prin intermediul cărora indivizii tind către acest obiectiv.Prof. ci doar în plan potenţial. F i c ţ i u n e a cu sfera cea mai largă este i de al ul de perfecţiune care este sintetizat sub forma conceptului de d i v i n i t a t e . Ex. Stilul de viaţă se achiziţionează. ulterior. Conceptul de finalism ficţional: Adler consideră că. Toate procesele şi fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism. de fapt. Irina HOLDEVICI Ulterior. considerând că obiectivul evoluţiei umane este lupta pentru dobândirea superiorităţii (care este altceva decât complexul de superioritate). pe care Adler o priveşte ca pe o dorinţă spre mai bine. Cu alte cuvinte f i i n ţ a umană se străduieşte să atingă unele idealuri cu caracter subiectiv (pe care Adler le considera ficţiuni). Dr. Nevoia de superioritate: ► are funcţia de a creşte tensiunea psihica şi nu de a o reduce (La Freud motivaţia constituie reducerea tensiunii). acest pattern fiind stilul de viaţă. evolutivă (specifică întregii naturi).: un b ă i a t d e b i l t i n d e să-şi compenseze inferioritatea fizică toate comportamentele sale sunt îndreptate în direcţia compensării respectivei inferiorităţi). (Adler: „Dumnezeu simbolizează formularea concretă a obiectivului care se referă la perfecţiune"). în dorinţa sa de a compensa sentimentul i n f e r i o r i t ă ţ i i . In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendinţele instinctive şi de experienţele din copi lărie (deci de trecut). o mişcare ascendentă. comportamentul uman este dirijat de ficţiuni. El nu considera că omul este în conflict cu propria sa cultură (cum spunea Freud ci dimpotrivă îl vedea ca fiind compatibil cu ea. se cristalizează între 4 şi 5 ani şi este dificil de modificat mai târziu. Fiecare individ dezvoltă un pattern unic de particularităţi psihice. Aceste scopuri ultime nu există ca realităţi.: oamenii pot crede că vor fi recompensaţi în ceruri pentru faptele lor bune şi ei pot să se comporte în conformitate cu acest ideal. Conceptul de stil de viaţă Adler considera că oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea şi perfecţiunea. c o p i l u l dezvoltă un set specific de comportamente. univ. ►Adler arată că fiinţa umană nu caută. comportamente şi deprinderi prin care îşi urmăreşte obiectivul. Stilul de viaţă depinde de: ordinea naşterii şi de relaţia părinte-copil. în sensul că evoluţia fiinţei umane are un scop u l t i m . Dobândirea superiorităţii este scopul ultim al evoluţiei umane (termenul fiind utilizat în sens de perfecţiune. (ex. în urma interacţiunilor sociale. el va funcţiona ca un schelet de bază pentru comportamentul viitor.

nefiind doar victima pasivă a experienţelor din copilărie. 1. aceşti subiecţi evită de fapt să fie învinşi. Irina HOLDEVICI Ex. care defineşte atitudinile şi comportamentele subiectului. 2. univ. evitând problemele. Stilul evitant: nu face încercări de a face faţă sau de a lupta cu dificultăţilevieţii. Deci. In o p i n i a lui Adler stilul de viaţă este acelaşi lucru cu caracterul. ea neputând face faţă solicitărilor existenţei. ⇒ probleme ocupaţionale. nici mediul nu determină structura personalităţii (self-ul). stă la baza construcţiei creative a atitudinii subiect ul ui faţă de lume şi viaţă. Dr. iar discrepanţa dintre stilul lor de viaţă şi cerinţele lumii reale este s u f i c i e n t de mare pentru a produce 25 . Cei mai puţin virulenţi devin alcoolici. Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt pregătite să facă faţă cerinţelor vieţii. Odată creat. ci modul în care subiectul interpretează experienţele respective. 3. stilul de viaţă nu este determinat. ⇒ probleme legate de dragoste.Prof. Adler a utilizat diverşi termeni pentru stilul de viaţă: personalitate. acesta. Stilul de viaţă nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formează la 4-5 ani) pentru că Adler introduce conceptul de „forţă creatoare a egoului" (self-ului). ci mai ales prin atitudinea subiectului faţă de ele. Stilul ei de viaţă se va caracteriza prin: neîncredere şi ostilitate faţade ceilalţi şi faţă de lume în general. Stilul achizitiv: este cel mai răspândit. Adler acordă o importanţă deosebită problemelor de viaţă pe care trebuie să le rezolve individul. Adler afirmă că prin astfel de comportamente ei îi atacă în mod indirect pe ceilalţi (îi lovesc pe ceilalţi atacându-şi propria persoană). individualitate sau seif În operele sale mai târzii. delincvenţi sau tirani. Adler postulează că self-ul este creat de individul însuşi. Subiecţii sunt incapabili să coopereze cu ceilalţi. stilul de viaţă rămâne constant şi constituie baza caracterului. aşteaptă să obţină ceva de la ceilalţi şi în felul acesta devine dependent de alţi oameni. toxicomani sau suicidari. ci creat de subiect. Adler postulează existenţa a patru stiluri de viaţă bazale. ea va căuta permanent să-şi ia revanşa. El grupează respectivele probleme în trei categorii: ⇒ comportamentul faţă de ceilalţi. In diferitele sale lucrări. Experienţele t i m p u r i i nu sunt importante prin ele însele.: o fetiţă neglijată va rămâne cu un complex de inferioritate. va fi invidioasă pe succesele altora şi va t i n d e să obţină de la viaţă ceea ce crede ea că i se cuvine. care este liber să aleagă propriul stil de viaţă. Stilul dominant (cu interese sociale reduse). Nici ereditatea. Un astfel de subiect se comportă fără să ţină seama de ceilalţi. caracteristice modului de abordare a problemelor menţionate. Cei mai virulenţi reprezentanţi ai acestui tip îi atacă direct pe ceilalţi şi devin sadici.

apoi familia şi în cele din urmă cu persoane din afara casei. cu atât mai puţin va fi el deranjat de apariţia fratelui. (La 8 ani suportă mult mai bine acest şoc decât la 2 ani). Adler atrage atenţia asupra pericolului unor clasificări rigide ale subiecţilor. persoanele aparţinând acestui stil fac faţă problemelor de viaţa având la bază nişte interese sociale bine dezvoltate. a) Primul născut Acest copil se află într-o situaţie avantajoasă. el nu mai este în centrul atenţiei părinţilor şi de aceea primul născut va încerca să recapete poziţia pierdută.B. Mama. prin comportamentul ei poate pune bazele dezvoltării intereselor sociale sau dimpotrivă le poate inhiba. Aceste comunităţi sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor pentru protecţie şi pentru supravieţuire. Are o existenţă fericită şi sigură până la apariţia următorului copil. triburi. Observaţiile clinice au arătat că cu cât primul născut este mai mare. 4.Prof. fn copilărie. Extensiunea pierderii depinde şi de vârsta la care i se naşte un nou frate. Acestor trei tipuri le lipseşte ceea ce Adler denumea interese sociale. părinţii sunt foarte fericiţi şi acordă copilului mult timp şi atenţie. Dr. Ea este cea care îl poate învăţa pe copil cooperarea. subiectul nu poate supravieţui în condiţii de izolare si din acest motiv trebuie să dezvolte interese sociale. începând cu mama. de regulă. Irina HOLDEVICI tulburări psihopatologice (nevroze şi psihoze). depinde de natura experienţelor sociale timpurii. Interesele sociale Adler considera că fiinţele umane sunt influenţate într-o măsură mai mare de forţele sociale decât de factorii biologici. Copilul răsfăţat va simţi o pierdere şi mai mare. este absolut necesar ca oamenii să coopereze şi cooperarea reprezintă. N. Toate aspectele caracterului sau stilului de viaţă au la bază n i v e l u l de dezvoltare al intereselor sociale. Stilul socialmente util: este capabil să. naţiuni). ceea ce Adler denumea interese sociale. Influenţa ordinii naşterii în formarea personalităţii Adler postula faptul că ordinea naşterii reprezintă una din influenţele sociale majore în c o p i l ă r i e care contribuie la determinarea stilului de viaţă. Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici. Nici un om nu se poate sustrage influenţelor sociale. Din acest motiv. Cu toate acestea. Încă de la naştere. încă din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asociat unii cu alţii în comunităţi (familii. 26 . univ. care reprezintă un şoc pentru el. coopereze cu ceilalţi şi să acţioneze în acord cu nevoile altora. copilul are nevoie de ajutor de la ceilalţi. el considera că potenţialul care stă la baza intereselor sociale este înnăscut. Acum. pentru că. camaraderia şi curajul sau suspiciunea şi ostilitatea. Măsura în care acest potenţial pentru interesele sociale este actualizat. criminali sau despoţi.

poate deveni încăpăţânat. b) Al doilea copil Acesta nu va resimţi niciodată că a pierdut poziţia unică de putere pe care o resimte primul născut. Este animat de dorinţa de a-şi depăşi fraţii şi adesea are performanţe ieşite din comun în diverse domenii de activitate. mai ales atunci când fraţii sunt mult mai mari. al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul şi are o viziune mai optimistă asupra viitorului. poate m a n i f e s t a comportamente destructive faţă de obiecte sau persoane. părinţii aşteaptă mai mult de la ei. primul născut va fi interesat în menţinerea ordinii şi autorităţii. şi or icum armele lor sunt mai puternice decât ale c o p i l u l u i . Irina HOLDEVICI Lupta primului născut pentru supremaţie este oricum pierdută.. Ei îşi exercită adesea puterea asupra fr aţi lor lor mai mici. este posibil ca acesta să nu realizeze nimic. Al doilea născut nu mai este singur. Adler su b l i n i a z ă că primul născut este adesea orientat spre trecut. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovadă în plus a schimbării poziţiei sale în familie si adesea va ajunge să-şi urască fratele. ducând la o dezvoltare psihologică mai rapidă a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului şi a dezvoltării psiho-motorii). părinţii au suferit o schimbare atitudinală pentru că al doilea născut nu mai reprezintă o noutate ca primul. dus în spate de ceilalţi".Competiţia cu fratele mai mare stimulează adesea. Chiar dacă mai apare un copil. Deoarece a conştientizat însemnătatea puterii ei rămân conştienţi de această însemnătate pe tot parcursul vi eţ i i . ei se vor comporta mai relaxat faţă de al doilea copil. Adler arată că mulţi perverşi. In astfel de cazuri. poate refuza să mănânce sau să se culce. c) Copilul cel mai mic (Prâslea) Ultimul născut nu va trăi niciodată şocul detronării şi el adesea devine jucăria întregii familii. Mai mult. Astfel. individul (mezinul) va putea avea dificultăţi de adaptare la vârsta adulta. copilul luptă pentru ea. El poate d e z v o l t a t u l b u r ă r i de comportament. Neobişnuit să lupte şi fiind . dacă ultimul născut e prea răsfăţat de restul familiei. în mod frecvent al doilea copil învaţă să vorbească mai devreme decât primul născut. dar cu toate acestea. va fi un bun organizator şi va fi conştiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. univ. are nostalgii si atitudine pesimistă fată de viitor. In acelaşi timp. enuretic. d) Copilul unic Este primul născut care nu-şi pierde niciodată supremaţia şi puterea (oricum 27 . Ca rezultat al acestei situaţii. subiectul ajuns la vârstă adultă poate conserva sentimentele de neajutorare şi dependenţă din copilărie. Neavănd experienţa puterii. Există însă şi un pericol. de pildă . Este ambiţios şi competitiv. ci are modelul fratelui său cu care să se identifice şi cu care să concureze. criminali şi nevrotici sunt primii născuţi. Dr. In acelaşi timp acest subiect va trăi sentimente de insecuritate şi ostilitate faţă de ceilalţi. Părinţii reacţionează la acest comportament. al doilea născut nu va trăi acelaşi sentiment puternic de detronare ca primul născut.Prof.

Continuă să fie centrul atenţiei părinţilor şi petrecând mult timp în compania adulţilor. Dr. măcar să fiu deşteaptă". El consideră că fiecare persoană este liberă să-şi creeze propriul self. univ. Karen Horney era o feministă si considera că psihanaliştii au acordat o mai mare atenţie dezvoltării bărbatului. Va trăi un şoc psihic cănd va constata că la şcoală nu mai este centrul atenţiei tuturor. neglijând femeia. se va maturiza foarte repede. subiectul va fi profund dezamăgit.Prof. considerând că omul este în măsură să-şi construiască propriul destin (nu este determinat de forţele instinctive oarbe sau de experienţele din copilăria timpurie). 28 . Imaginea lui Adler cu privire la natura umană este mai optimistă comparativ cu cea a lui Freud. Ca o contrapunere la ideea lui Freud că sursa motivatională de bază la femei este dată de i n v i d i a penisului. Teoria personalităţii îa Karen Horney „Dacă nu pot să fiu frumoasă. Copilul unic nu a învăţat nici să împartă ceva. Karen Horney Şi această autoare deviază de la psihanaliza ortodoxă a lui Freud. nici să lupte pentru poziţia lui de supremaţie. Karen Horney a subl i ni at că din observaţiile ei clinice a rezultat faptul că şi bărbaţii sunt invidioşi pe femei pentru că acestea dau naştere copiilor. iar omul nu mai este văzut ca o victimă a tendinţelor instinctive şi a experienţelor din copilăria timpurie. Irina HOLDEVICI nu în copilărie). In cazul în care abilităţile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoaşterea şi atenţia celorlalţi.

©umilirea copilului. © pedepse nedrepte.U. Karen Horney arată că modalitatea prin care părinţii pot slăbi formarea sentimentului de securitate la copil este lipsa afecţiunii. Comportamente ale părinţilor care slăbesc sentimentul de securitatre al copilului sunt: © preferinţă pentru alt frate. © teama de părinţi. ©izolarea copilului de ceilalţi. Ho r n e y considera că personalitatea nu poale fi determinată în mod unic de forţe biologice. nu cele biologice influenţează dezvoltarea personalităţii. aşa cum susţinea Freud punând accentul pe factorii psihosociali. A.A). sete. De asemenea.emanciparea femeii era mai evidentă în S. univ. Cheia dezvoltării personalităţii stă în interrelaţia dintre părinte şi copil. ea nu credea că există stadii universale în dezvoltarea fiinţei umane şi nici conflicte ale copilăriei care nu pot fi evitate. somn etc). ©sentimente de culpabilitate. ©promisiuni neîndeplinite. comparativ cu cei din Europa şi a pus aceste diferenţe pe56 seama unor factori culturali. nici agresivitatea. Dr. Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (bătăi. avănd o viziune mai optimistă asupra naturii umane. La Karen Horney forţa motivaţională principală care stă la baza dezvoltării personalităţii nu este nici nevoia sexuală. © comportament inconstant. rolul fundamental în determinarea personalităţii îl are nevoia de securitate (siguranţă şi eliberare de teamă). 29 . Irina HOLDEVICI Karen Horney a găsit mari diferenţe între pacienţii din S. De nivelul de satisfacere al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihică la vârsta adultă. Ea însă considera că forţele de natură socială. Securitatea şi satisfacţia sunt nevoile copilăriei Karen Horney a fost de acord cu Freud în legătură cu importanţa vitală a primilor ani din copilărie în structurarea personalităţii viitoare. ©nevoia de a exprima afecţiunea. K. (în anii 1930-1940 . sex. experienţe sexuale timpurii) atât timp cat se simt iubiţi şi doriţi (adică în siguranţă). Ambele reprezintă nevoi fundamentale şi au un caracter universal. Deşi nici un om nu poate supravieţui prea mult fără a-şi satisface nevoile de bază.U.Prof.A. Copilul are capacitatea intuitivă de a descoperi dacă dragostea părinţilor este adevărată şi nu se lasă uşor păcălit de falsele demonstraţii de iubire. Securitatea copilului depinde de maniera în care acesta este tratat de părinţi. Copilăria este caracterizată prin două nevoi fundamentale: nevoia de siguranţă (securitate) şi nevoia de satisfacţie (nevoi fiziologice de bază: foame. Ostilitatea copilului este reprimată din următoarele motive: © sentimentul neajutorării. nevoia de securitate având un rol prioritar. ci nevoia de SECURITATE.

ca mecanism de apărare a Eu-lui Persoana îşi compensează sentimentele de neajutorate şi o b ţ i n e securizarea p r i n obţinerea succesului şi sentimentului de superioritate asupra 30 . Resentimentele refulate se vor manifesta sub forma anxietăţii de bază. Horney arată că majoritatea persoanelor care se comportă în felul acesta se consideră generoase şi capabile de sacrificii. ©Obţinerea puterii. cu cât copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea reală şi de părinţii săi. . îşi inhibă dorinţele şi nevoile şi chiar mai mult nu se poate apăra de abuzuri din teama de a nu îl provoca şi mai mult pe cel care abuzează. ©Supunerea. persoane străine. Dacă acesta este excesiv de mult ţinut în stare de dependenţă. . © Strategia de câştigare a afecţiunii sună cam în felul următor „Dacă mă iubeşti nu mă vei lovi”. Deci. sentimentul de neajutorare va fi încurajat. şi deşi copilul nu percepe o dragoste autentică el îşi reprimă ostilitatea temându-se să nu-şi piardă părinţii). maşini. ©Obţinerea puterii . E d e f i n i t ă ca „sentimentul i n s i d i o s de a se simţi singur şi neajutorat într-o lume ostilă. îi mituieşte pe ceilalţi prin intermediul dragostei sale sau chiar îi ameninţă cu dragostea. Anxietatea bazală este „piatra de temelie” a comportamentului nevrotic şi reprezintă conceptul fundamental în t eor i a pe r s on al i t ăţ i i la Karen Horney. In cultura occidentală mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilităţii: copilul este culpabilizat pentru ostilitate şi resentimente datorită sistemului de norme şi valori impuse de religie. Astfel. ©Retragerea.Cu cat copilul se va simţi mai neajutorat. cu atât îşi va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. de sine. Persoana nu are curajul să critice pe ceilalţi. Dr. Irina HOLDEVICI Horney a acordat o atenţie deosebită sentimentului de neajutorare pe care îl încearcă copilul. sentiment ce invadează persoana".. dragostea reprezintă un alt motiv pentru care copilul îşi reprimă ostilitatea faţă de părinţi (aceştia îi spun mereu copilului ce mult îl iubesc şi ce mult se sacrifică pentru el. cu atât ci va reprima mai puternic ostilitatea. observând modul în care reacţionează părinţii la aceşti stimuii. ©Supunerea ca strategie de apărare a Eu-ului. Cu cât copilul se simte mai vinovat. univ. În mod paradoxal. cu atât el îşi va reprima mai puternic ostilitatea împotriva părinţilor. .sta la baza comportamentului nevrotic. câini.marchează toate relaţiile pe care individul le are cu ceilalţi oameni. Un astfel de individ pare să-şi spună: „Dacă mă voi supune. B. implică un comportament complezent faţă de o persoană particulară sau faţă de toată lumea.Prof. Persoana îndeplineşte ordinele celorlalţi. Copilul poate fi determinat să se teamă de părinţii săi prin intermediul pedepselor şi ameninţărilor.în cultura occidentală există patru modalităţi de autoapărare împotriva anxietăţii bazale: ©Câştigarea afecţiunii. Pot fi utilizate şi modalităţi indirecte de intimidare a copil ul ui . acesta începe să se teamă de microbi. nu voi fi lovit".

Ele sunt mecanisme de apărare împotriva durerii şi nu au un scop pozitiv cum ar fi bunăstarea persoanei. ► nevoia de limite şi constrângeri. . Tentativele de a lupta cu anxietatea bazală. nimeni nu mă va mai lovi". Nevoile (trebuinţele) nevrotice Karen Horney considera că oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza. ► nevoia de putere. „Dacă am putere. de conflicte ■►persoana doreşte în acelaşi timp să-i domine pe ceilalţi şi să fie iubită de ei. ► nevoia de perfecţiune. ► nevoia de realizare (ambiţia). Independenţa în sens psihologic înseamnă că subiectul devine si ngur at i c si detaşai de c e i l a l ţ i . ■►persoana doreşte în acelaşi timp supunerea şi puterea. nu în sens fizic. ► nevoia de exploatare ( a altora).Acest fenomen are ca i m p l i c a ţ i e si faptul că su b i e c t u l nu mai rezonează la nevoile emoţionale ale celorlalţi.ca mecanism de apărare a Eu-lui. (2) şi (3) implică interacţiunea cu alţi oameni. pe care Horney le consideră sol uţ i i iraţionale la problemele i n d i v i dul ui . Horney subliniază faptul că toţi oamenii posedă aceste trebuinţe într-o 31 . C. Dr. persoana căutând să devină total independentă de ceilalţi în satisfacerea nevoilor sale interne sau externe.reducerea anxietăţii . ► nevoia de prestigiu. ©Retragerea . ► nevoia de auto-suficienţă şi independenţă. univ. K a r e n Horney consideră că aceste mecanisme defensive reprezintă forţe motivaţionale mai puternice decât nevoile sexuale sau decât alte nevoi fiziologice. ► nevoia de a fi admirat.Prof. Retragerea are sens psihologic. Există 10 tr e b u i n ţ e (nevoi) nevrotice.dar cu preţul sărăcirii personalităţii şi a generării unor conflicte în sfera acesteia. Ex. Mecanismele (1). ► nevoia de un partener dominant. Cele patru mecanisme de apărare ale Eului sunt orientate în direcţia obţinerii securităţii personale şi nu în direcţia căutării plăcerii sau a fericirii. Ele îşi a t i n g scopul . ci în sensul că nu mai depinde de ceilalţi în satisfacerea nevoilor emoţionale. Irina HOLDEVICI celorlalţi. Acestea sunt: ► nevoia de afecţiune şi aprobare. devenind o componentă a personalităţii şi influenţând comportamentul individului. generează conflicte şi mai profunde.

„Uitaţi-vă la mine cat sunt de slab şi de neajutorat. protejându-i şi conducându-le acţiunile. lipsă de egoism şi apreciere în relaţiile cu ceilalţi. <=>Sunt excesiv de dependenţi faţă de ceilalţi. ci doar la eliberarea de disconfortul pe care îl provoacă trăirea anxietăţii. motiv pentru care îşi intensifică eforturile de a recâştiga afecţiunea persoanei despre care cred că îi respinge. <=>împotriva celorlalţi. dorit. Dr. <=>Dau dovadă de atitudine de neajutorate şi slăbiciune pe care nu o maschează. Comportamentul lor apare în ochii celorlalţi ca fiind generos. iar nevoile de auto-suficienţă şi perfecţiune şi cea de constrângeri exprimă o mişcare de evitare a celorlalţi). Au mereu nevoie de aprobare şi dragoste şi îi îngrozeşte orice semn de respingere din partea celorlalţi. univ. Aceşti oameni îi manipulează pe ceilalţi pentru a caută să facă pe plac celorlalţi în a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. chiar dacă sunt mai competenţi într-un anumit domeniu.Prof. Trebuie sa mă iubiţi şi să mă protejaţi. reprezintă mecanisme proiective elaborate şi au un caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns să acţioneze în acord cu ele). (Ex. <=>Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimată ( ei au refulat 32 .: nevoile 1 şi 2 implică mişcarea în direcţia celorlalţi. prestigiul. c) Tipul detaşat (se retrage din calea celorlalţi). Karen Horney grupează aceste nevoi în trei categorii care exprimă direcţiile următoare: <=>către ceilalţi oameni. ca u n i c m i j l o c de eliberare de anxietate de bază. trebuinţa ca c e i l a l ţ i să aibă nevoie de el. exploatarea. De regulă aceşti subiecţi îşi îndreaptă aceste nevoi asupra tuturor oamenilor. admiraţia şi ambiţia sunt trei nevoi ce exprimă o direcţionare împotriva celorlalţi. a) Tipul complezent (şters) Este caracterizat prinlr-o puternica si performanta nevoie de afecţiune şi aprobare: nevoia de a fi i u b i t .'" <=> Manifestă un permanent sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi. Ceea ce le face nevrotice este tendinţa compulsivă si puternică de a le satisface. In acest caz. <=>Sunt c o n c i l i a n ţ i . <=>fuga de ceilalţi. a) Tipul complezent (se îndreaptă spre ceilalţi). subordonându-şi nevoi le nevoilor celorlalţi. In cursul lucrărilor sale de mai târziu. manifestă consideraţie. critici şi nici revendicativi şi vor face totdeauna ceea ce doresc ceilalţi pentru a le câştiga afecţiunea. Irina HOLDEVICI anumită măsură şi ele nu au un caracter nevrotic dacă apar episodic. Fiecare tendinţă nevrotică generează un anumit tip de comportament (personalitate). <=> Nu sunt asertivi. protejat. dar au tendinţa de a se ataşa în mod special de o persoană (prieten sau partener deviată) care va lua conducerea vi eţ i i lor. satisfacerea lor nu va duce la obţinerea securităţii psihologice. Aceste trei direcţii au fost numite de Karen Horney tendinţe nevrotice (reprezintă structuri de comportamente si atitudini faţă de sine şi faţă de ceilalţi). b) Tipul agresiv (luptă contra celorlalţi). puterea.

33 . supremaţia şi ferocitatea sunt valori supreme. <=>Au o nevoie puternică de a fi în singurătate (nu suportă să desfăşoare activităţi în comun. logicii. inclusiv orarele şi programele. precum şi o lipsă marcată de interes pentru ceilalţi) ei ajungând să manifeste comportamentul contrar.Î suportă greu cordoanele sau cravatele). dar în alt mod decât personalităţile agresive: ei nu luptă în mod activ pentru superioritatea lor. <=>A trăi împreună cu ceilalţi le provoacă o stare conflictuală pe care caută cu orice mijloace s-o evite. <=>Datorită tendinţei de a-şi suprima emoţiile. (N. <=>Consideră că trăiesc într-o lume ostilă unde doar cei mai dotaţi şi mai competitivi supravieţuiesc. evită orice tip de constrângere. unul dintre cele trei tipuri este dominant.B. opusul comportamentului tipului complezent. se ceartă. mai ales dragostea şi ura. precum şi dorinţa de a-i exploata şi manipula pe ceilalţi. b) Personalitatea agresivă (direcţionată împotriva celorlalţi) <=>Comportamentul lor reprezintă. constrânşi. <=>Au tendinţa de a se simţi superiori. Irina HOLDEVICI tendinţe puternice de revendicare. <=> Pentru a câştiga controlul şi supremaţia asupra altora ei se străduiesc să obţină performanţe foarte înalte căutând să exceleze în tot ceea ce fac pentru a obţine recunoaştere din partea celorlalţi (puterea şi superioritatea trebuie sa le fie recunoscută de ceilalţi). nici măcar să asculte muzică). nu iubesc.Prof. <=>Ei critică. <=>Nevoia exagerată de independenţa îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influenţaţi. sau obligaţiile pe termen lung cum ar fi. <=>Nu urăsc . de pidă. nu cooperează cu ceilalţi. <=> Îşi reprimă orice sentimente faţă de ceilalţi. Dr. <=>Pentru a obţine acest grad de detaşare. personalităţile detaşate pun un accent exagerat pe valoarea inteligenţei. <=> Ei acţionează într-o manieră dominatoare. O formă de manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul că persoana este uni că şi diferită de ceilalţi. <=>Ei trec peste interesele celorlalţi şi îi apreciază pe aceştia în termenii avantajului pe care îl pot obţine în urma relaţiei cu aceştia. ei se străduiesc saşi devină suficienţi lor înşile. fără să ţină seama de dorinţele celorlalţi. <=>Deşi motivaţia lor este aceeaşi (reducerea anxietăţii de bază) aceşti subiecţi nu-şi arată niciodată teama de a fi respinşi. raţiunii. considerând că această superioritate trebuie să Ie fie satisfăcută. Karen Horney arată că la nevrotic. <=>Se bazează doar pe forţele şi resursele proprii. căsătoria. c) Personalitatea detaşată (fuge de oameni) <=>Caută permanent să menţină o anumită distanţa faţă de ceilalţi. univ. obligaţi. <=>Văd lumea ca pe o junglă unde forţa. solicită şi îi manipulează pe ceilalţi.

de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice. declanşând acelaşi tip de mecanisme adaptative. Dr. dar această refulare nu face decât să înrăutăţească lucrurile pentru ca forţa tendinţelor reprimate aparţinând celuilalt tip poate fi foarte mare. Cu alte cuvinte. O altă diferenţă dintre subiectul nevrotic şi cel normal constă în flexibilitatea comportamentului: nevroticul este rigid. dar deosebirea dintre personalitatea normală şi cea nevrotică constă în intensitatea respectivului conflict. 34 . Horney arată că la toţi oamenii se manifestă conflicte între cele trei tendinţe de bază.Prof. indiferent dacă sunt sau nu adecvate situaţiei. Orice tentativă a vreunui mod non-dominant de personalitate. iar acest conflict stă la baza tulburării nevrotice. Irina HOLDEVICI celelalte fiind latente. omul poate fi uneori agresiv. Tipul dominant va influenţa comportamentul persoanei şi atitudinea sa faţă de ceilalţi. Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazală dintre cele trei tendinţe (în raport cu ceilalţi oameni). Cele trei tendinţe nu se exclud reciproc la un subiect normal. Acesta nu luptă cu el însuşi pentru a-şi refula tendinţe non-dominante. Celelalte modele sunt refulate. conflictul fiind mai puternic la nevrotici. La subiecţii normali toate cele trei tendinţe pot să fie exprimate. alteori complezent sau detaşat. univ.

solicitând persoana să se supună cerinţelor sale rigide. La subiectul normal. Această i m a g i n e are un caracter u n i t a r şi integrativ în raport cu personalitatea. Pentru a atinge scopul ul t i m al dezvoltării personalităţii -autorealizarea. Dar această încercare de unificare este sortită eşecului pentru că modelul personalităţii construit de nevrotic (imaginea ideală) nu corespund realităţii. Nevroticul însă este convins de realitatea imaginii de sine construite (deşi pentru toţi ceilalţi este evident faptul că ea nu corespunde realităţii). O imagine de sine realistă este flexibilă şi dinamică. afirmând faptul că nu există dovezi pentru această teorie (un punct de vedere masculin într-o societate dominată de bărbaţi). (Freud considera că femeile sunt victimele propriei lor anatomii. nevroticul are o încredere redusă în forţele proprii datorită anxietăţii şi insecurităţii interioare . îşi construiesc o imagine ideală cu privire la propria persoană. personalitatea se află în dizarmonie. Psihologia feminină Horney nu a fost de acord cu concepţia lui Freud cu privire la „invidia penisului”. Nevroticul. Imaginea de sine a nevroticului are un caracter static. univ. Această imagine de sine falsă. Imaginea de sine la nevrotic este o iluzie nu un ideal. Imaginea de sine a nevroticului are drept scop să asigure un fel de substitut pentru sentimentele realiste ale valorii personale şi încrederii în sine. modificându-se atunci când se modifică şi subiectul. cat şi datorită faptului că imaginea de sine falsă nu-i permite să-şi corecteze deficienţele. este inflexibilă şi rigidă. De fapt. ci o idee fixă. slăbiciuni. cat şi pe baza interacţiunilor cu ceilalţi. ca şi normalul îşi construieşte imaginea de sine pentru a-şi unifica personalitate. La nevrotici. imaginea de sine trebuie să reflecte cât mai fidel eu] real. reflectă noile scopuri. invidia penisului structurându-le un Supraeu mai puţin dezvoltat. imagine ce poate sau nu să fie bazată pe realitate. scopuri de viaţă.adică dezvoltarea plenară a potenţialului uman. care acţionează. unde se manifestă conflicte puternice între cele trei tendinţe bazale. nu face decât să înstrăineze şi mai mult subiectul de eul său adevărat. capacităţi.Prof. noile achiziţii ale persoanei. ca rezultat al rezolvării 35 . Irina HOLDEVICI Imaginea de sine idealizată Karen Horney subliniază că toţi oamenii nevrotici sau normali. Ea nu reprezintă un obiectiv. In loc să rezolve conflictele. Ea. Când imaginea de sine falsă este atinsă se prăbuşeşte tot edificiul construit de persoana nevrotică. imaginea de sine nerealistă nu face decât să sporească conflcitele intrapsibice. eul. Dr. imaginea de sine se construieşte pe baza evaluării realiste a propriilor posibilităţi. noile posibilităţi.

univ. Karen Horney arată că bărbatul joacă un rol mai modest în procreaţie şi datorită acestui fapt. simţindu-se de fapt bărbaţi castraţi!). Irina HOLDEVICI inadecvate a complexului Oedip. bărbaţii compensează invidia pântecului prin tendinţa de a obţine realizări pe plan profesional. Ele au o imagine inferioară despre corpul lor.Prof. Dr. Ea a numit acest sentiment „invidia pântecului”. sunt invidioşi pe femei pentru capacitatea de a da naştere la copii. Horney a arătat că observaţiile clinice pun în evidenţă faptul că şi bărbaţii. 36 . copii sau adulţi.

Ea a interpretat aceste probleme în termenii conflictului între dependenţă şi ostilitate faţă de părinţi. H o r n e y nu a negat faptul că multe femei se simt interioare. 37 . este considerat un teoretician psiho-social. i n v i d i a pântecului se manifestă pe plan inconştient şi prin t e n d i n ţ a bărbaţilor de a menţine femeia într-o poziţie de inferioritate. Prea multă libertate devine o condiţie negativă din care omul încearcă să scape. Teoria personalităţii la Erich From m Erich Fromm este un autor care. Fromm spune că oamenii moderni suferă de singurătate. experienţele mai târzii au o importanţă tot atât de mare ca şi cele timpurii. Putem spune că Fromm are o viziune mai amplă asupra dezvoltării personalităţii individului decât alţi teoreticieni. Natura umană sau personalitatea. El a respins noţiunea că noi suntem modelaţi pasiv de foitele sociale. Karen Homey: „Nevroza este copilul vitreg al culturii noastre". ea insistând pe factorii socioc u l t ur al i . Horney nu a fost de acord cu Freud nici în privinţa natur ii compelxului Ocdip. de a dezvolta un simţ al apartenenţei.Prof. univ.a dus la i nt ensi f i car ea sentimentelor de singurătate şi izolare. Mai mult. Ceea ce ea a negat. Ea nu a negat faptul că in r el aţ i i l e dintre copii şi părinţi pot apare conflicte. Paradoxal. Fromm a spus că oamenii îşi crează propria natură. libertatea crescândă pe care oamenii au dobândit-o de-a lungul secolelor . Dr. de a găsi un scop în viaţă. Nevoile noastre de bază sunt de a scăpa de aceste sentimente de izolare. nu este în mod imuabil determinată de ceea ce se petrece în copilărie. spunând că şi noi modelăm forţele sociale. Karen Horney avea o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane. este determinat de factorii psihosociali care acţionează în copilărie. poate datorită preocupării lui asupra istoriei noastre. Accentul pus pe determinările sociale ale personalităţii este mai mare decât la Adler sau Horney. alături deAdler şi Horney. care stau la baza discriminării dintre sexe. Fromm îl contrazice pe Freud şi în problema sexului. pentru că are un caracter flexibil. reprezintă sursa biologică a acestor sent i m ent e de inferioritate. de izolare şi lipsă de importanţă. Nevrozele pot fi prevenite dacă subiectul are condiţii corespunzătoare în copilărie. El nu vede sexul ca pe o forţă modelatoare a comportamentului normal sau acelui nevrotic. atunci când se manifestă.faţă de natură şi si st em el e sociale . Omul nu este implacabil dominat de forţe de natură biologică. dar ea a negat originea lor sexuală. Fromm a simţit că trebuie să examineze istoria speciei umane pentru a înţelege această creare. Fiecare persoană are în sine capacitatea de a se modifica. Considerând că un individ îşi crează propria natură. Fuga de feminitate poate duce la inhibarea f em i ni t ăţ i i . Irina HOLDEVICI Mai mult. Fromm a văzut personalitatea influenţată de forţe sociale şi de cultură. In schimb. Comportamentul nevrotic. însă. El afirmă că umanitatea nu este inexorabil condusă sau inevitabil modelată de forţele biologice ale unei naturi instinctive. ceea ce duce la frigiditate.

Libertatea pare a fi antitetică nevoilor umane de securitate şi identitate.însă ei sunt încă o parte a naturii. Prin învăţare acumulează o cunoaştere a trecutului.probleme pe care ei înşişi le-au creat. pentru că ştiu că vor muri. El începe prin a discuta evol uţ i a umană de la regnul animal şi înregistrează distincţia specifică dintre natura animală şi cea umană: oamenii sunt liberi de constrângerea mecanismelor biologice. In mod contrar. ci dimpotrivă. aşa cum sunt animalele inferioare. Ei sunt separaţi de natură. Ca rezultat . religii şi ritualuri ori obiceiuri ale tribului au obţinut securitatea apartenenţei la un grup. cu atât mai mult creşte sentimentul de apartenenţă şi securitate. Această cunoaştere a fiinţări separate şi aparte faţă de restul naturii reprezintă un fel de libertate. pentru că stăpânesc natura . ce ghidează orice mişcare a animalului.Prof. aşa cum o interpretează Fromm. Cu cât este mai sus. Fiinţele umane. Pentru că ştiu. oamenii realizează cât de lipsiţi de forţă sunt de fapt. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe aceştia în anumită măsură să restabilească legătura cu 38 . Irina HOLDEVICI Fromm credea că t i p ur i l e de conflicte de care suferă oamenii provin din tipul de societate pe care l-au construit. ca cele mai dezvoltate animale. "Evadare din libertate". având o mai mare libertate ca niciodată se simt mai singuri. Dr. credea Fromm. Dar oamenii poseda chiar mai mult decât cea mai mare flexibilitate a comportamentului. Ce putem face atunci ? Cum putem scăpa de sentimentele de izolare şi neapartenenţă ? Fromm spunea că oamenii primitivi au încercat să scape de starea lor de alienare faţă de natură prin identificarea completă cu tribul sau clanul lor. dar fac încă parte din ea.nu mai sunt una cu natura. Împărtăşind mituri. Prin imaginaţie pot merge dincolo de prezent. Cu cât mai jos este animalul pe scara filogenetică cu atât mai ferm fixate sunt patternurile şi formele comportamentului său. Fromm a spus că oamenii de azi. Pentru a înţelege în întregime ce vrea să spună prin acest aparent paradox trebuie să examinăm o scurtă istorie a civilizaţiei occidentului. Spre deosebire de alte animale. în sensul că sunt subiecţi ai legilor sale fizice fără a le putea schimba. Ei ştiu. Libertate versus securitate: dilema umană fundamentală Titlul primei sale cărţi. au cea mai mare flexibilitate. nelegaţi de ceilalţi şi lipsiţi de importanţă . Dar oamenii nu sunt condamnaţi irevocabil la suferinţă. Dar privind altfel această separare ea înseamnă alienarea în raport cu restul naturii. cu cat oamenii au mai puţină libertate.natura. cu atât mai flexibile sunt comportamentele sale. oamenii au un transcens . instinctuale. Faptul de a fi membru într-un grup implică acceptare. afiliere şi un set de reguli de urmat. sunt conştienţi de ei înşişi şi de lumea din jurul lor. Cum spune Fromm. Acţiunile umane sunt cele mai puţin legate de mecanismele instinctuale. pentru că mentalul uman oferă posibilităţi infinite. de îndată ce oamenii au câştigat multă libertate s-au simţit mai singuri.în comparaţie cu cei din trecut. In istoria civilizaţiei vestului. nesemnificativi şi nelegaţi între ei şi de nimic. dă o i n d i c a ţ i e asupra v i z i u n i i sale referitoare la c ondi ţi a umană fundamentală. univ. Fromm rămâne optimist în legătură cu abilitatea oamenilor de a rezolva problemele .

39 . Evident. Ne găsim într-o dilemă: Cum putem fugi de singurătate şi insignifianţă? Cum putem scăpa de libertate? Fromm arată că există două căi pe care putem merge în încercarea noastră de a găsi sensul şi apartenenţa la viaţă. apartenenţă. o asemenea soluţie nu ar duce la exprimarea eu-lui şi la dezvoltare personală spune Fromm. datorită creşterii insecurităţii şi a alienării ei. Nu exista nici o îndoială asupra cuiva sau de ce anume aparţinea cuiva. în rolul său de când se năştea şi până murea.Prof. XV. ca regimul nazist din 1930. a fost caracterizată de dezvoltarea individualităţii . nu sunt liberi să-şi dezvolte toate potenţialităţile şi să se bucure de această nouă libertate. In cadrul acestui demers optimist. prin exprimare sinceră şi deschisă a trăirilor emoţionale şi intelectuale. Totul era determinat de clasa în care era născut ca şi de regulile rigide ale religiei catolice. care s-a sfârşit odată cu sec. Fromm a conceput Evul Mediu. Într-un astfel de tip de societate. Dar această securitate fragilă nu putea dura. de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul fiecăruia în societate. Procesul i nd iv idua ţi ei şi-a câştigat punctul culminant undeva între perioada Reformei din sec. ei nu erau izolaţi şi alienaţi în raport cu alţii: Structura socială rigidă spunea că locul individului era clar delimitat. nimeni nu s-ar simţi singur şi nesemnificativ pentru că toţi oamenii ar fi „fraţi şi surori". dar nu suntem liberi să ne dezvoltăm din plin esenţa.un proces numit de Fromm „individuaţie" . având poziţii sociale şi obiceiuri bine stabilite. XVI şi prezent . în accepţia lui Fromm. înlăturarea anxietăţii rezultate din trăirea singurăţii şi a insignifianţei proprii ar explica de ce atât de mulţi oameni sunt gata să accepte sistemul totalitar. numit de Fromm „umanist". Fromm spunea că „relaxarea" socială pe care a adus-o Renaşterea şi Reforma a distins această stabilitate prin lărgirea considerabilă a libertăţii oamenilor. Irina HOLDEVICI natura. ca ultimă eră de stabilitate. fără a renunţa la libertatea şi integritatea individuală. individul avea puţine ocupaţii de ales. dar nu ca libertate de a face ceva anume. Fromm concepe omul ca relaţionat cu ceilalţi prin muncă şi dragoste. Era timpul unei libertăţi individuale reduse. Prima cale ar fi: dobândirea libertăţii pozitive care implică încercarea de a redeveni uniţi cu ceilalţi oameni. Fiecare rămânea în statutul său. si oamenii post-primitivi s-au revoltat împotriva aservirii la grup. Oamenii au început să aibă mai multe opţiuni de făcut şi mai multă putere asupra sensului vieţii şi au ajuns la sentimentul lipsei lor de importanţă ca persoană. Deşi oamenii nu erau liberi. dar. de exemplu. Fiecare perioadă din istorie. Fromm a caracterizat creşterea libertăţii oamenilor din Occident ca libertate faţă de ceva. neexistând mobilitate socială sau geografică. Oamenii au devenit liberi faţă de sclavie şi vasalitate. Alt mod de a recâştiga securitatea este renunţarea la libertate şi suprimarea completă a individualităţii şi integrităţii. securitate. Fromm a criticat îndeosebi cultura de piaţă din America.oamenii fiind constrânşi la libertatea iar independenţa să îi ajute să se dezvolte şi să-şi folosească toate abil it ăţ il e lor umane unice. univ. Dr. pentru că fiinţele umane sunt creaturi luptătoare care se dezvoltă si cresc.un interval în care alienarea şi singurătatea au fost cauzate de un înalt grad de libertate. în care suntem liberi faţă de multe restricţii. După părerea lui.

se regăseşte frecvent în acelaşi tip de persoană. Ei câştigă securitate prin aceste acte de supunere şi anulează astfel sentimentul singurătăţii. Cineva care se conformează total la alţii nu mai există ca „eu" distinct de „ceilalţi". Inclusiv dragostea. tendinţa spre distrugere există pretutindeni în lume. implicând exploatarea acestora. luarea sau folosirea a tot ceea ce ei posedă . 2) distrugerea. Fiind de nedistins de mediul său. prin conformarea necondiţionată la regulile care guvernează comportamentul.lucruri materiale ori calităţi intelectuale. Individul este acum măcinat de nesiguranţă şi îndoieli. In timp ce se pot plânge de aceste trăiri. cu cea mai importantă semnificaţie socială. Aceste mecanisme psihice sunt: I) autoritarismul. deşi raţionalizată sau disimulată. datoria. Dacă primul mecanism (în forma masochistă sau sadică) implică o forţă de interacţiune continuă cu un obiect. persoana nu mai reprezintă un 40 . ©Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm. Tendinţa sadică. Irina HOLDEVICI Mecanismele psihice pentru recâstigarea securităţii In afara acestor căi generale de recâştigare a securităţii pierdute. (Suferinţapoate implica nu doar durere fizică. distrugerea tinde spre eliminarea obiectului. O persoană distructivă îşi spune: „Pot scăpa de sentimentul lipsei mele de putere faţă de lumea înconjurătoare prin d i s t r u g e r e a acel ei lumi". afirmând că vor să fie eliberaţi de ele de fapt. ca umilinţa sau jena. Fromm a descris trei mecanisme specifice de apărare. există un preţ al pierderii eu-lui. spune Fromm. Realizează aceasta prin devenirea ca toţi c e i l a l ţ i . emoţionale. © Primul mecanism. ei resimt o puternică nevoie de dependenţă faţă de o persoană sau instituţie. nici un „eu" real.) ©Cel de-al doilea mecanism. autoritarismul. neraaiavând nici o identitate. univ. Prin acest mecanism o persoană anulează singurătatea şi izolarea sa prin ştergerea oricărei diferenţe dintre ea şi ceilalţi. Fromm a considerat că. 3) conformarea automată. se manifestă în t e n d i n ţ e l e masochiste sau sadice. Şi această pierdere a eu-lui poate duce persoana într-o stare mai rea decât cea anterioară. conştiinţa sau patriotismul pot reprezenta raţionalizări ale tendinţei spre distrugere. şi c) altă formă de sadism implică dorinţa de a-i vedea pe alţii suferind şi de a fi cauza acelei suferinţe. deşi opusă celei masochiste. numit de Fromm distrugere. pentru a avea putere absolută asupra lor. Dr. ea reprezentând o tendinţă de a domina pe ceilalţi. S-ar pune de bună voie sub controlul altora ori a unor forţe sociale şi s-ar comporta ca slăbişi neajutoraţi faţă de alţii. In timp ce o astfel de persoană îşi câştigă temporar securitatea şi sentimentul de apartenenţă de care avea atâta nevoie. b) altă expresie sadică se realizează prin conducerea sau dictarea asupra vieţilor altora. este opusul autoritarismului. animalul se protejează. Indivizii descrişi ca masochisti se consideră a fi inferiori şi mediocri.Prof. Există trei moduri în care se poate exprima tendinţa sadică: a) persoana îi face pe alţii total dependenţi de ea. este conformarea automata. mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu trăsăturile de caracter nevrotice ale l u i Horney. Fromm a comparări acest mecanism cu culoarea protectoare a unor animale. Şi tot astfel se întâmplă cu conformarea totală a fiinţelor umane. de cele mai multe ori fiind implicată şi o suferinţă emoţională.

univ. poate fi obţinută si menţinută numai prin conformare constantă. prin contrast este caracterizată prin distanţă şi separare de alţii. ci mai degrabă evadează din singurătate şi nesiguranţă prin a deveni o parte din altcineva. Comportamentul masochist derivă din a fi înghiţit. îşi neagă eul. Rezultatul va fi faptul că astfel copilul resimte prea puţin nevoia de a evada din libertatea lui crescândă şi este capabil de a se iubi. Sadismul derivă din situaţia inversă copilul înghite toată autoritatea dată de părinţi prin subminarea totală a voinţei lor. Dr.Prof. Nu există relaxare. prin „înghiţirea" cuiva. cu atât se simte mai puţin apărat. Copilul rămâne total dependent de părinţi. Astfel . Fie că îşi „înghite" părinţii. cea falsă. Fromm a formulat trei mecanisme de evadare: a) relaţionare si m b i o t i că. pentru a-şi putea construi un „eu" fără a trăi singurătatea sau alienarea. provoacă la copil activarea tendinţei distructive. întrucât aprobarea şi recunoaşterea din partea altora ar fi pierdută dacă subiectul ar face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele şi valorile celorlalţi. Cu cât devine mai p u ţ i n dependent de primele legături cu mama. a) In relaţionarea simbiotică persoana nu dobândeşte niciodată o stare de independenţă. oamenii trebuie să menţină un echilibru între libertate şi securitate. Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura relaţiei părinte/copil. Irina HOLDEVICI răspuns reflex la ceea ce alţii aşteaptă de la el. Fromm este de acord cu Freud. oferindu-i respect şi un echilibru bun între securitate şi responsabilitate. Noua identitate. Dezvoltarea personalităţii în copilărie Fromm considera că dezvoltarea individului în copilărie repetă dezvoltarea speciei umane. o a treia formă de interacţiune. sau prin „a fi î n gh i ţ i t " de cineva. De exemplu. b) distrugere. nici scăpare. Care anume dintre aceste forme de comportament o adoptă copilul va depinde de comportamentul părinţilor. fie că este „înghiţit" de aceştia relaţia este una de apropiere şi intimitate. părinţii care acţionează distructiv faţă de copil încercând să îl subordoneze sau să-1 subjuge. Fromm spunea că distanţarea şi distrugerea sunt forme active şi pasive ale aceluiaşi tip de relaţionare cu părinţii. copilul îşi recâştigă securitatea prin manipularea şi exploatarea părinţilor. In acest caz. O astfel de stare ideală nu a fost încă atinsă. b) Interacţiunea distanţare-distingere. este cea mai de dorit formă a relaţiei părinte-copil. într-un sens foarte real. Deci modelaţi istoric şi social. precum şi de a iubi pe ceilalţi. c) dragoste (distanţare). Fromm gândea că un anumit grad de izolare şi de neajutorate însoţeşte întotdeauna procesul maturizării şi copilul va încerca astfel refacerea legăturilor" primare. părinţii crează pentru copil ocazia de aşi dezvolta propriul eu. Copilul nu cunoaşte libertatea dar este apărat în relaţia sa de dependenţă. copilul încearcă să seape de propria libertate crescândă prin anumite mecanisme sim il ar e celor" descrise mai înainte. în sensul că un copil creşte şi îşi dobândeşte treptat independenţa şi libertatea. inclusiv a securităţii. că primii 5 ani de viaţă prezintă o 41 . c) Dragostea.

care rezultă din această dihotomie: de relafionare.fixată la această vârstă de 5 ani. Modul ideal de dobândire a acestei r el a ţ i o n a l i se realizează prin ceea ce Fromm a numit „iubirea productivă". dar nu crede că personalitatea este definitiv . Iubirea productivă poate fi direcţionată către acelaşi sex (iubirea fraternă). respect şi cunoaştere.Prof. Alegerea dintre presiunea spre securitate. pe de o parte. spune Fromm. pot fi la fel de importante în influenţarea personalităţii ca şi cele timpurii. ei vor trebui să-şi folosească raţiunea şi imaginaţia pentru a crea noi relaţii cu alte fiinţe umane. precum şi reguli morale cu care i-au înzestrat părinţii. ultimul atribut al gri j ei unei persoane este dezvoltarea şi creşterea celeilalte persoane. de identitate. în iubire. întrucât oamenii şi-au pierdut forma lor instinctuală de relaţionare cu natura. aşa cum este acesta. şi variind infinit de la un individ la altul. pentru a asigura supravieţuirea. precum şi de a avea un obiect de adulare-stimuîare-excitaţie. Prin interacţiunea cu familia. de propria sa lipsă de putere. copilul dobândeşte caracterul şi modul de adaptare la societate. câtă vreme el este învăţat de către fiecare individ în mediul său unic de viaţă. faţă de animal în termenii naturii şi or i gi ni i lor. © Nevoia de relaţionale derivă din ruperea legăturilor primare cu natura. O altă diferenţă o reprezintă faptul că oamenii sunt motivaţi de un al doilea set de trebuinţe: cele de natură psihică. Irina HOLDEVICI importanţă extremă. de câmp de orientare. mai ales felul în care este tratat copilul de către părinţi. sex) nu sunt dif eri te Ia om. îl respectă şi îl cunoaşte pe cel iubit. de înrădăcinare. apă. pe de alta. toate fiinţele umane fiind motivate de o astfel de polaritate. către fuziunea cu un membru al sexului opus (iubire erotică) sau către un copil (iubire maternă). Fvenimentele târzii. univ. ansamblul experienţelor sociale. Eşuarea satisfacerii trebuinţei de relaţionare se traduce într-o c o n d i ţ i e a 42 . Cu toate că există diferente în fiecare familie. prin urmărirea unor pattern-uri comportamentale înnăscute. se impune ca inevitabilă. oamenii au un număr de trebuinţe psihologice fundamentale care se cer satisfăcute în ordine. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hrană. cu toate că aceasta nu este determinată în mod irevocabil. Comportamentul uman este infinit de variabil şi flexibil. de transcendenţă. determină natura personalităţii adultului. rigide. şi progresiv către libertate. de natura arbitrară a naşterii şi a morţii. care implică grijă. Jn toate cele trei forme. Fromm subliniază faptul că oamenii (cei mai mulţi) dintr-o cultură prezintă caracteristici comune: un set comun de constrângeri. Dr. Fromm a subliniat că trebuinţa de securitate ( de a scăpa de singurătate) ca şi trebuinţa conflictuală de libertate (pentru a-şi crea propriul eu) sunt nevoi universale.nu îşi satisfac trebuinţele într-o manieră instinctuală. în virtutea puterii raţiunii şi imaginaţiei individul este conştient de separarea de natură. Fromm a identificat existenţa a 6 nevoi (trebuinţe). persoana este preocupată de dezvoltarea şi fericirea celuilalt. In general. Nevoi psihologice Ca organisme vii. răspunde la nevoile altuia. create social. Oamenii diferă de animale sub două aspecte: mai întâi . responsabilitate.

eventual ne restrânge contactul cu realitate. El trebuie să dezvolte o imagine coerentă şi consistentă a lumii prin care să fie capabil să perceapă şi să înţeleagă tot ceea ce se întâmplă în jurul său. restrânge dragostea şi sentimentele de solidaritate numai la anumiţi semeni. creativi şi productivi. prin care să poată găsi un scop consistent de viaţă. aceasta fiind singura alternativă a creaţiei. omul are nevoie şi de un scop general. omul trece de starea de animal şi intră într-o stare de libertate. Irina HOLDEVICI i r a ţ i o n a l it aţ ii. prin intermediul relaţiilor cu alţii pentru a înlocui rădăcinile mai vechi din natură. Există mai multe căi de dobândire a sentimentului acesta al identităţii.un „obiect" căruia să se devoteze. al vieţii. Ca să poată simţi apartenenţa. izolându-ne de umanitatea generală. scria Fromm. o persoană creativă şi productivă îşi poate dezvolta talentele şi abilităţile sau se poate identifica cu un grup. şi nu la calităţile eu-lui. Trebuie să stabilească noi rădăcini. Deci. Eu-1 devine unul „de împrumut". în afară de acestea. în lumea obiectelor. Distrugerea ca şi creaţia se află în natura umană. a artei sau a ideilor. Cel mai puţin satisfăcător mod de a dobândi înrădăcinarea este de menţinere a legăturilor incestuoase cu mama. de care oamenii nu pot fi satisfăcuţi pentru că ei au raţiune şi imaginaţie. Fromm a spus limpede că dacă trebuinţa creativă este blocată din indiferent ce motiv. o naţiune etc.Prof. Un câmp raţional ajută la o percepere obiectivă a realităţii. In actul creaţiei. căutând securitatea primelor zile de după naştere. o religie. oamenii devin distructivi. Singura realitate la care au acces este lumea subiectivă a propriilor gânduri. „Naţionalismul -forma noastră de incest. nevoi. stare ce presupune o finalitate. neavând nici un contact obiectiv cu realitatea. ori de un zeu . ©Nevoia de câmp de orientare şi de obiect de adulare rezultă din puterea umană de raţionare şi imaginare. Psihicul lor este dominat de interesul pentru propria lor persoană. Oamenii narcisici sunt incapabili să perceapă lumea înconjurătoare în termeni obiectivi. o unitate.. © Conformarea este un mod nesănătos de dobândire a sentimentului identităţii. De exemplu. Ambele tendinţe satisfac nevoia de transcendenţa. Un câmp iraţional implică o imagine a lumii total subiectivă şi care. deoarece identitatea cuiva este definită numai referitor la calităţile şi caracteristicile grupului căruia s-a conformat. ©Nevoia umana de înrădăcinare derivă şi ea din pierderea legăturilor primare cu natura. sentimente. creativitatea este considerată ca o tendinţă primară a omului. ©Transcendenţa se referă la nevoia de a se ridica deasupra stării animalului pasiv. Asemenea legături incestuoase se pot generaliza dincolo de relaţia părinte-eopil. şi prin urmare. Dr. până la a include comunitatea şi naţiunea. pe care Fromm a n u m i t . oamenilor le este necesar sentimentul identităţii ca indivizi unici. care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existenţei la care omul este expus. unul fals. Sentimentele de fraternizare cu alţii sunt cele mai satisfăcătoare tipuri de rădăcini pe care le poate dezvolta omul. univ. Acest câmp de orientare poate fi bazat pe consideraţii raţionale şi iraţionale.". Graţie acestui obiect de devoţiune omul 43 .. ei nu pot să relaţioneze cu altă persoană sau cu lumea înconjurătoare.o „narcisism". Rezultatul acestei pierderi este că oamenii se simt detaşaţi si singuri. Totul este perceput de aceştia din perspectiva lor subiectivă. Oamenii trebuie să devină indivizi.

datorită căreia omul poate funcţiona la niveluri înalte de alertă şi de activitate. dar şi la unii lideri (fascişti). asemenea oameni sunt foarte dependenţi de alţii şi sunt paralizaţi când sunt lăsaţi să se descurce singuri. © Nevoia de stimulare se referă la trebuinţa umană continuă de stimulare externă din partea mediului înconjurător. a) Orientarea receptivă In di vi zi i cu orientări receptive se aşteaptă să aibă orice doresc: dragoste. cu toate că una dintre ele de obicei joacă un rol important. Maniera în care aceste nevoi sunt manifestate sau satisfăcute depinde de condiţiile sociale şi ocazionale oferite de cultură. EI descrie trasaturile în termeni distincţi. Sunt receptivi în relaţiile cu alţii.n. prin forţă sau păcăleală. idei. Modul în care o persoană se adaptează la societate este un fel de compromis pe care individul îl realizează între trebuinţe şi condiţiile sociale. Fără astfel de stimulări ar fi dificil (dacă nu imposibil . Ceea ce poate fi furat sau luat prin forţă are o mai mare valoare decât ceea ce este dat. Ei doresc doar ceea ce este valorosşi aparţine altora: soţi sau soţii. univ. Această trăsătură este similară tipului oral agresiv .este acela că persoana îşi dezvoltă structura personalităţii pe care Fromm o numeşte orientare sau tip de caracter. Evident.mai mult decât să iubească şi să ia mai mult decât să producă idei sau cunoştinţe. respectiv.al lui Freud. Dacă ceva le este dăruit îl consideră tară valoare. Rezultatul acestui compromis . Creierul solicită de asemenea constante stimulări externe pentru a-şi menţine niveluri de vârf ale performanţei. Există similarităţi şi cu ti pul de personalitate submisiv -al lui Horney.n. se simt incapabili să facă ceva fără ajutor d i n afară.sau al unei serii de compromisuri . posesiuni etc. b) Orientarea exploatativă Persoana este direcţionată spre alţii. Dr. de acumulare şi de valorificare care sunt moduri nesănătoase de relaţionare cu lumea. dominant. tipului agresiv . aceşti oameni îşi iau ceea ce doresc cu de la ei putere. dar are grijă să noteze că personalitatea unui i n di vi d este o îngemănare a unora sau a tuturor acestor trăsături. având nevoie să fie iubiţi . Ele sunt forţe puternice prin care o persoană se relaţionează sau se orientează in lume. Există o asemănare între orientarea receptivă şi t i p u l oral incorporativ al lui Freud. Tipurile non-productive includ orientări receptive.dintr-o sursa externă (altă persoană. orientarea receptivă găsindu-şi şi ca expresia în mâncare şi băutură. Tipurile de caracter productiv şi neproductiv Fromm s p u n e a că t r ă s ă t u r i l e de caracter u n i f i c ă comportamentul şi îl susţin. Trasaturile sunt subsumate t i pur i l or non-productive şi productive. c) Orientarea de acumulare 44 .al lui Horney (mişcându-sc împotriva oamenilor) şi poate fi î nt âl ni t la hoţi. Tipul de societate ce defineşte această trăsăturăeste cel în care se practica exploatarea unui grup de către un altul. Irina HOLDEVICI dobândeşte un sens pentru viitor.) să se menţină implicarea în lumea înconjurătoare. cunoaştere sau plăcere . şi. dar în loc să aştepte să primească de la alţii.Prof. un sistem). o autoritate. expl oat at ive.

e) Al 5-lea tip de caracter. cadavre. Irina HOLDEVICI Persoana de acest tip îşi găseşte securitatea în cantitatea pe care o poate acumula sau salva. cele biofile. Fromm gândea că cel mai bun lucru pe care îl putem realiza .a zâmbi. precum şi cu tipul detaşat .devin mai importante decât calităţile intrinseci ale cuiva. Mai târziu. a fi agreabil. Dacă jocul este jucat destul timp nu mai există nici o relaţionale sau o conştientizare a propriului eu. astfel de oameni construiesc ziduri în jurul lor şi stau acolo. Asemenea persoane par pline de viaţă numai când vorbesc despre moarte. XX caracteristic societăţilor capitaliste. e îndrăgostită de forţe şi putere şi este atrasă mai curând de maşini decât de oameni. Fromm a introdus o altă pereche de orientări sau tipuri: cele necrofile şi. d)Orientarea de vânzare comercială (spre valorificare) este un fenomen al sec. Orientarea productivă este o atitudine ce poate fi atinsa de orice fiinţă umană.. murdărie. c a r a c t e r i z a t a p r i n e t i c a protestanta. înconjuraţi de tot ceea ce au adunat. Setul valorilor este acelaşi pentru personalităţi ca şi pentru bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vândut. De exemplu. Cel mai important obiectiv de dobândit fiind nu achiziţionarea de bunuri materiale. ruină. succesul sau eşecul oamenilor depinde de cât de bine „se vând". Fromm nu a d e f i n i t productivitatea ca sinonimă cu creativitate. Fromm spunea că acest ti p de orientare era comun în special în sec. Acest comportament se aplică nu numai bani lor şi posesiunilor. de prezentare al cestora. boală. univ.al lui Freud. mai ales Statelor Unite. Iixistă o paralelă evidentă cu tipul anal retentiv . In anume sens. agresivitatea t i p u l u i exploatativ poate deveni iniţiativă. ci şi emoţiilor sau gândurilor.cel p u ţ i n în structura socială prezentă este o combinaţie între orientări productive si neproductive. Numai prin schimbări sociale orientarea productivă poate deveni dominantă într-o cultură. cu toate că nu caracterizează încă nici o societate. tipul de acumulare poate deveni econom etc. ghidată de productivitate. cunoştinţele sau integritatea persoanei. Calităţi superficiale . Dr. în acele ţări care aveau o clasă de mijloc st ab i l a economic. Influenţa orientării productive poate transforma trăsăturile nonproductive.Prof. esie tipul ideal şi reprezintă scopul ultim în dezvoltarea umană. Acoperind toate aspectele experienţei umane acest concept include abilitatea de a actualiza. ci dezvoltarea personalităţii. respectiv. Persoana trăieşte în trecut. cât mai ales modul de ambalare. Rezultă o stare de alienare totală pentru oamenii respectivi. conservatorism şi practici sobre în afaceri. ci chiar fată de el însuşi. O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate. tipul productiv. de a realiza întreg potenţialul uman. Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte. protejându-se de i ntr uşi din afară şi lăsând cât mai puţin din el însuşi afară. 45 . XVIII şi XIX. Într-o cultură bazată comod pe economia de piaţă. într-un sens exclusiv artistic. Rolul individului îl forţează să-şi ascundă calităţile sau caracteristicile adevărate nu numai fată de alţii.al lui Horney. Fromm credea că această or ient ar e este o condiţie ideală pentru oameni. abilităţile. pentru că persoana nu se poate relaţiona sincer cu ceilalţi. a râde la glumele vreunui şef . lipsiţi de un centru personal ca si de relaţii reale cu cei din jurul lor. înmormântări. Ceea ce contează nu sunt atât calităţile.

Irina HOLDEVICI Persoanele cu orientare necrofilă au o pasiune pentru tehnologie şi se pot înconjura de multe echipamente stereo sofisticate. Multe personalităţi reprezintă un amalgam al celor două. Fromm spunea că o astfel de persoană îşi îndepărtează interesul de la viaţă. Orientarea opusă. în care orientarea productiva este agreată să se dezvolte complet şi în care toate sentimentele de singurătate. de exemplu. oameni. Influenţa societăţii Am văzut rolul proeminent pe care Fromm îl atribuie cul tur ii în modelarea personalităţii.Prof. Ei nu sunt determinaţi total de instincte ori experienţe ale copilăriei. nu atât pentru bucuria de a asculta muzică. alienare -ar dispărea. insignifianţă. formele pure ale acestor trăsături sunt rare. politice. tipul biofil: este îndrăgostitul de viaţă care luptă împotriva morţii. Din contră. depinde de cât de bine şi de repede putem dezvolta o asemenea societate. natură. economice ale societăţii în care trăiesc. graţie unor forţe biologice imuabile. O persoană nu este o simplă păpuşă reacţionând la sforile mânuite de forţele sociale. univ. ci mai ales din dragoste pentru maşinării. indivizii trebuie pregătiţi în copilărie să se comporte într-un mod ce se potriveşte cu nevoile societăţii. că Fromm a exprimat o imagine în general optimistă asupra naturii umane. El a rămas optimist referitor la modelarea unei societăţi care îngăduie oamenilor să se dezvolte complet. In acord cu Adler şi Ho r n e y nu a considerat oamenii condamnaţi să fie supuşi conflictelor şi anxietăţii. transformă întreaga viaţă în „lucru" inclusiv pe ea însăşi. de consum. El afirmă că pentru ca orice tip de societate să funcţioneze bine este imperativ necesar ca personalităţile sau caracterele tuturor oamenilor să fie modelate astfel încât să poată satisface cerinţele societăţii. Imaginea lui Fromm asupra naturii umane Ar trebui să fie clar. O societate feudală sau fascistă trebuie să modeleze oamenii să fie pasivi şi subordonaţi. Dr. Oamenii nu reprezintă nici o hârtie albă pe care c u l t u r a poate scrie un text. O societate capitalistă. socialism comunitar umanist şi o descria ca pe o lume în care dragostea. deja. o asemenea persoană este preocupată de dezvoltarea ei şi a altora. un set de calităţi psihologice prin care îşi pot modela personalitatea 46 . spunea Fromm. trebuie să modeleze o lume în care să cumpere produse şi să le înlocuiască repede cu altele. Această atitudine este congruentă cu orientarea productivă. întunericului şi rutinei. cu o orientare dominantă. Cât despre aceste orientări. Dar asta nu înseamnă că oamenii sunt total maleabili. Fste adevărat că el a conceput oamenii ca fiind modelaţi de forţe sociale. fr at er ni t at ea şi solidaritatea caracterizează toate relaţiile umane. Fromm gândea că orice societate nu satisface nevoile de bază ale oamenilor este bolnavă şi trebuie înlocuită. nici total condamnaţi de forţe sociale. Toate societăţile de-a lungul istoriei au constrâns oamenii prin cerinţe care sunt opuse naturii umane. Fromm numea o astfel de societate ideală. idei. Viitorul civilizaţiei. Cu alte cuvinte. ei au o natură proprie.

el a subliniat faptul că fiecare persoană este unică. este o teorie în acelaşi timp originală. dar şi eclectică. Aceasta este sarcina noastră majoră în viaţă şi scopul nostru ultim şi absolut necesar -de a deveni ceea ce putem deveni. dar a crezut că putem deveni răi dacă nu ne dezvoltăm complet. El crede că avem o tendinţă înnăscută de a creşte.eşecul în a deveni productiv . şi nici denatura umană. Murray considera că reducerea tensiunilor este forţa motrică de bază a comportamentului uman. restul ţine de noi. El recunoaşte importanţa forţelor de natură inconştientă asupra vieţii psihice. Şi optimismul i-a permis lui Fromm să spere că vom face alegerea corectă. Fromm consideră că omul posedă o nevoie înnăscută pentru dreptate si adevăr. Ego şi Supergo. Şi aici. a experienţelor din copilărie asupra vieţii adulte şi este de acord cu conceptele psihanalitice de ld. Nu a fost convins că suntem complet buni sau răi. Murray acordă atenţie atât instanţelor conştiente cât si celor de n at ur ă inconştientă. Nici o caracteristică . Fromm a continuat să spere că umanitatea va atinge starea de realizare completă a potenţialului său. Ea cuprinde aspecte modificate ale teoriei psihanalitice a lui Freud dar şi concepte şi metode originale de investigare a personalităţii.sau cel puţin. Numai potenţialul de bunătate şi împlinire există. asigură u n i t a t e şi coerenţă comportamentului. 47 . La fel ca şi Freud. Cu toată influenţa psihanalizei freudiene. deşi era întristat de eşecul de pană acum.bunătate sau răutate. Irina HOLDEVICI ca şi societatea în care trăiesc.Prof. Singurul mod în care putem fi buni cu noi şi cu alţii este să recurgem complet la toate abilităţile noastre. Un loc important în teoria lui Murray îl ocupă aspectele fiziologice care determină şi direcţionează activitatea psihică. a ne dezvolta. se poate spune că Murrray acordă o interpretare personală acestor fenomene psihologice fiind din acest motiv este considerat un neo-freudian.lui Fromm. trecutului. pe care acesta o numeşte sistem personologic. de a ne realiza potenţialul. La 70 de ani el scria: „Cine oare poate renunţa la speranţă atâta timp cât există viaţă ?” Teoria personalităţii la Henry Murray Teoria personalităţii lui Murray. Astfel. univ. Rezultatul acestei tendinţe inerente în orice individ este dezvoltarea personalităţii. dar şi celor psihosociale în determinismul personalităţii. de creştere şi integrare armonioasă.nu e predeterminată de societate. Nn exista aii drum pentru dobândirea armoniei. forţelor de natură biologică. Dr.conduce la nefericire şi boli mintale. Eşecul în realizarea întregului potenţial . a c t i v i t a t e a cerebrală. armonie completă sau parţiala ori haos . speranţa . prezentului şi vii tor ul ui subiectului. Una dintre nevoile umane de bază este aceea a identităţii sale ca individ unic. ca lege primară a funcţionării fiinţei umane atât pe plan biologic cât şi pe plan psihologic. Cu toate că Fromm a relevat caracterul de universalitate al personalităţii pentru cei din cadrul aceleiaşi culturi . in tră în perspectivă optimismul .

Prof. Murray atrage atenţia asupra unicităţii personalităţii fiecărui i n d i v i d . din punctul nostru de vedere). în consecinţă şi personalitatea. am i nt i r i l e conştiente sau inconştiente. progres. (Aspect discutabil în privinţa ultimelor probleme. absenţa tensiunii este considerată ca o stare patologică pentru că fiinţele umane au nevoie de activitate.T. Murray consideră că starea psihologică ideală constă în a avea un anumit grad de tensiune psihică pe care subiectul să o reducă.A. neavând un caracter static. univ. Dr. b) Al doilea principiu de bază al personologiei se referă la importanţa majoră a modificării tensiunii psihice ca forţă motivaţională primordială. Murray subliniază faptul că nu există o stare a organismului caracterizată prin reducerea totală a tensiunii.procese conducătoare (diriguitoare) ale vieţii psihice. (Test de Apercepţie Tematică). 1. valorile şi temerile umane. „Un individ uman este ca toţi ceilalţi oameni. Rădăcinile vieţii psihice se află în creier pentru că procesele cerebrale suplimentare sunt cele care guvernează personalitatea. atitudinile. c) Al treilea principiu al personologici se referă Ia dezvoltarea longitudinală a personalităţii. depăşindu-se astfel. mai curând decât starea caracterizată prin absenta tensiuni i. Mai mult. Structura personalităţii 48 . In baza unor cercetări cli ni ce concrete realizate pe subiecţi normali (nu pe nevrotici) elaborează (împreună cu Cristiana Morgan) celebrul T. Personalitatea se dezvoltă în timp sub influenţa tuturor evenimentelor vieţii care acţionează asupra individului se acordă o atenţie deosebită studierii trecutului subiectului. Murray consideră că toate elementele pe care se bazează funcţionarea personalităţii îşi găsesc un corespondent în creier: sensibilitatea. Principiile de bază ale personologiei Murray sublinia faptul că personologia sa reprezintă o tentativă de explicarea problematicii personalităţii şi nu un sistem încheiat reprezintă mai mult un fundament pentru o viitoare teorie a personalităţii: a) Primul principiu de bază al personologiei: procesele psihice depind de procesele fiziologice („Fără cr ei er nu există personalitate"). Irina HOLDEVICI Originalitatea lui Murray constă mai ales în elaborarea unei liste a trebuinţelor umane. deşi nu neagă n i c i elementele comune în sfera personalităţii. mişcare. dat odată pentru totdeauna. excitaţie şi toate acestea sporesc tensiunea psihică şi nu tind să o reducă. ca unii oameni si ca nimeni altul" 2. Argument: un accident vascular sau un drog alterează funcţionarea creierului şi. dar şi credinţele. El consideră că însuşi procesul de detensionarc oferă satisfacţii. Organismul generează tensiune pentru a avea satisfacţia de a reacţiona. conceptul clasic de reducere a tensiuni i. Personalitatea se modifică şi progresează mereu. Murray denumeşte procesele cerebrale .

el definea Superego-ul ca fiind internalizarea valorilor. Ca un organizator al comportamentului. (Ex.societatea le consideră acceptabile şi dezirabile (rezultă influenţa concepţiei lui Jung cu privire la „umbră". Ex. de către părinţi şi de către alte figuri investite cu autoritate. Cu toate acestea. Deoarece Id-ul conţine atât elemente negative cât şi pozitive. grupurile de aceeaşi vârstă. încearcă să modifice sau să amâne impulsurile inacceptabile ale Id-ului. regulilor sociale. care implică atât aspecte pozitive cat şi negative). cât şi tendinţa de stăpânire a mediului. subiectul speră să exceleze în a n u m i t e forme de comportament care violează normele sale c u l t u r a l e intectualizate. Murray consideră că Ego-ul îndeplineşte un rol mult mai complex decât cel de „poliţist” al personalităţii. dar în acelaşi timp. In acord cu Freud. Forma şi conţinutul Superego-ul ui sunt impuse copilului. Murray era de părere că Id-ul furnizează energia. Murray acordă o atenţie deosebită şi factorilor psihosociali în determinismul personalităţii. anumite forme de dragoste (altele decât cele sexuale). care nu trebuie reprimate. cum ar fi. reflectând complexitatea experienţelor de viaţă la care este supusa persoane. Superego-ul trebuie să l u p t e împotriva i m p u l s u r i l o r inacceptabile. Superego-ul nu este într-un conflict permanent cu Id-ul. unde şi cum să fie exprimate nevoile şi tendinţele acceptabile şi ce . la fel ca în viziunea l u i Freud. Odată cu dezvoltarea Superego-ului se dezvoltă şi Ego-ul ideal. Ca şi Freud. obiceiurilor. un individ care aspiră să devină un maestru în ale crimei). Irina HOLDEVICI Sistemul lui Murray derivă din teoria psihanalitică a lui Freud. Cu toate acestea. dar le modifică într-o oarecare măsură sensul. pentru că unii oameni trebuie să facă faţă unei energii mai mari decât au alţii. Murray consideră că Id-ul reprezintă depozitul tuturor tendinţelor impulsive înnăscute. In acest din urmă caz.obiecte" (elemente) ale ambianţei pot satisface mai bine aceste nevoi. literatura sau mitologia. (unii subiecţi au tendinţe şi emoţii mai puternice decât alţii). Dr. prin intermediul cărora subiectul ajunge să-şi evalueze propriul comportament. care. ci continuă să se dezvolte de-a lungul vieţii. Ego-ul decide în mod conştient şi direcţionează comportamentele pozitive. univ. Id-ul furnizează energia şi direcţia comportamentului şi conţine tendinţe instinctive primitive şi amorale (ca şi Freud).Prof. precum şi comportamentul celorlalţi. Ego-ul îşi asumă un rol mult mai 49 .. încă de la vârsta timpurie. el trebuie să aprecieze când. normelor. Id-ul implică şi tendinţele spre empatie. identificare. Eul ideal cuprinde ambiţiile şi aspiraţiile subiectului. Astfel. Utilizează conceptele lui Freud de Id. la Murray. Ego-ul reprezintă conducătorul „raţional al personalităţii". Ego şi Superego. Problema autocontrolului şi direcţionării energiei Id-ului nu este aceeaşi pentru toţi subiecţii. Superego-ul nu este cristalizat în mod rigid la vârsta de 5 ani. emoţiile şi tendinţele individului şi că forţa (energia) Id-ul ui variază de la individ la individ. aşa cum considera Freud. dar şi tendinţe înnăscute pe care. Este adevărat că. El poate fi congruent cu val ori le Superego-ului sau în c o n f l i c t cu acestea. Murray consideră că există şi alţi factori care contribuie la formarea Superego-ului. Acesta se referă Ia modelul cel mai bun pe care îl poale atinge omul.

în timp ce un Ego slab poate lăsa personalitatea descoperită. el poate împinge personalitatea în direcţia criminalităţii. Irina HOLDEVICI activ în determinarea comportamentului decât i-a acordat Freud. Acest autor are poate cea mai bine structurată clasificare a trebuinţelor umane.Prof. ci el produce satisfacţie subiectului prin organizarea şi direcţionarea manifestării impulsurilor acceptabile ale Id-ului. In această calitate. sete) sau din evenimentele mediului extern. ci în urma studiilor realizate pe subiecţi normali. Dr. El caută si găseşte posibilităţi de gratificare în cazul în care impulsurile pozitive sunt satisfăcute. Trebuinţele pot izvorî din procese interne ale organismului (foame. Ego-ul nu mai este un fel de servitor al Id-ului ci el dirijează şi planifică în mod conştient cursul unor acţiuni. Indiferent de originea trebuinţelor. Diferenţa principială între teoria lui Freud şi a lui Murray constă în aceea că Murray nu este de părere că conflictele psihice sunt inevitabile. el poate favoriza acţiunea unuia asupra celuilalt. sub aspect teoretic şi în domeniul cercetării personalităţii. de asemenea. Ego-ul reprezintă Eul care alege spontan şi care implică şi abilităţile intelectuale şi perceptive ale individului. Ea are o bază fiziologică care organizează şi direcţionează procesele intelectuale şi abilităţile perceptive ale s u b i e c t u l u i . astfel încât ceea ce subiectul doreşte să facă (Id) este în armonie cu ceea ce societatea consideră că el poate să facă (Superego). să integreze ambele aspecte ale personalităţii. Un Ego puternic poate media în mod eficient între cele două instanţe. energizează Trebuinţele şi direcţionează conduita Trebuinţele (nevoile) majore 50 . Deci. Ego-ul reprezintă şi atributul între Id şi Superego. Astfel. o reprezintă delimitarea conceptului de nevoie (trebuinţă) pentru a explica motivarea şi direcţionarea comportamentului. Nevoia (trebuinţa) reprezintă în concepţia lui Murray un construct ipotetic. El poate. 3.Murray. de pildă. iar organismul tinde să le reducă prin satisfacerea trebuinţei. acestea cresc nivelul de activism. Este important de subliniat faptul că acest concept de nevoie sau trebuinţă nu este elaborat în urma introspecţiei sau în urma analizei unor pacienţi. Ego-ul nu funcţionează doar pentru a refula tendinţele Id-ului. dacă Ego-ul favorizează id-ul în raport cu Superego-ul. univ. Nevoile (trebuinţele) umane: Motivaţia comportamentului Contribuţia cea mai importantă a lui H.

susţine. critică. umili. de a acorda timp unor activităţi sportive. încurajat de afecţiunea altuia. 4. de a pedepsi. Nevoia de nurturanţă = nevoia de a acorda simpatie. blamări. Nevoia. trata etc. îngriji. manipula.nevoia de a se separa de persoane apreciate negativ. Reţinerea de la unele activităţi datorită fricii de eşec.tendinţa de a se lăsa dominat în mod pasiv de forţe externe. viaţă. Nevoia de acâştiga afecţiunea. de a gratifica nevoile altor persoane neajutorate (copii. uimi. Supunere . critici. 1. Nevoia de suport = tendinţa de a fi gratificat prin intermediul unui ajutor. de a fi susţinut. iertat. 15. fascina. Deferenţă ~ nevoia de a admira sau susţine o persoană considerată superioară. Dr. Nevoia de a ajuta. interzice sau de a redirecţiona un comportament. idei. Nevoia de a se conforma unor tradiţii (to emulate an exemplar). de a deprecia. neşansă (ghinion). Nevoia de a preţui. de a dansa. un eşec. de a se opune convenienţelor. rejecta sau de a rămâne indiferent faţă de o persoană considerată inferioară. exclude. Afiliere = nevoia de a fi aproape şi de a coopera cu alte persoane care seamănă cu subiectul sau îl agrează. Nevoia de a se opune în forţă. bolnave). persuasiune sau comandă. de revanşă. de a stăpâni. persoane. elogia. 6. de a glumi. Agresivitate = nevoia de a depăşi opoziţia celorlalţi prin forţă. Nevoia de a restrânge. lovite de. onora. boală. Nevoia de a râde. de a fi văzut şi auzit. şoca. 7. pedeapsă. simpatie . Nevoia de aparate a Ego-ului-" nevoie de a se autoapăra de atacuri. 16. o umilinţă. amuza sau de a întreţine atmosfera. ajutat. de a frecventa petreceri (inclusiv băutură şi joc de cărţi). Nevoia de contracarare= nevoia de a repara un eşec printr-o 51 . consolat. pedeapsă. Nevoia de a fi independent şi liber de a acţiona conform propriilor impulsuri. Nevoia de a abandona. Respingere . 10. Nevoia de a evit a a c t i v i t ă ţ i l e propuse de p e r so n a l i t ă ţ i dominatoare. de a avea un susţinător. Tendinţa de a rivaliza cu ceilalţi. Irina HOLDEVICI Dominanţă — nevoia de a controla mediul. seducţie. Nevoia de evitare a inferiorităţii ~ nevoia de a evita u m i l i r e a . de a adera şi de a rămâne loial faţă de prieteni. 12. 11.Prof. ridiculiza 5. persoane slabe. de a direcţiona şi influenţa comportamentul celorlalţi prin sugestie. Nevoia de a justifica o acţiune greşită. consola. organiza obiecte. 13. intriga. 2. infirme. blamare. 14. 9. 8. Nevoia de a ieşi în evidenţă (exhibiţionism)= nevoia de a face impresie. 3. Nevoie de luptă. căutarea şi satisfacţia obţinută din durere. Realizare ~ nevoia de a îndeplini sarcini dificile. protejat. de a depăşi obstacole şi de a atinge standarde ridicate în activitate. Autonomie — nevoia de a rezista constrângerilor şi restricţiilor. univ. de a ieşi din s i t u a ţ i i l e jenante sau de evitarea condiţiilor în care subiectul poate ieşi învins. Nevoia de a admite propria inferioritate. Nevoia de joc (ludică) = nevoie de a reacţiona din plăcere fără un scop anume. Nevoia de stimulare = nevoia de a căuta şi de a obţine satisfacţii de pe urma unor impresii senzoriale. de a se accepta injurii. de a activa.

Nevoia de evitare a durerii = nevoia de a evita. Interesul pentru problemele teoretice. Trebuinţa apare numai atunci când apare şi obiectul (ex.: agresivitatea).nevoia de a adresa întrebări şi de a primi răspunsuri.Prof. ⇒ secundare (psihogene): nu sunt mai p u ţ i n importante decât cele primare. c) T r e b ui n ţ e ⇒ reactive: implică reacţia la un stimul specific din mediu. 19. 20.) a) Trebuinţe: ⇒ primare(visceroorganice. Nevoia sexuală = nevoia de a iniţia şi menţine o relaţie erotică. Nevoia de înţelegere. nevoia de a analiza şi generaliza evenimentele. pe când alţii nu au trăit niciodată unele din ele. 52 . Irina HOLDEVICI contraacţiune. sete. Murray arată că nu este obligatoriu ca toate aceste trebuinţe de bază să se manifeste la o singură persoană. foame. organizare. Se referă la numărul de obiecte care pot servi satisfacerii unei trebuinţe.: o persoană flămândă caută de mâncare. Există oameni care au resimţit de-a lungul existenţei lor toate aceste nevoi. Unele din aceste trebuinţe sunt congruente unele cu altele. Dr. Nevoia de a scăpa de situaţiile periculoase.nevoia de a pune lucrurile la locul lor de curăţenie. echilibru. d) Trebuinţe ⇒ -manifeste: sunt direct exprimate pentru că societatea aprobă libera lor manifestare (ex. scop b) trebuinţe ⇒ focalizate: pot fi satisfăcute de unul sau câteva „obiecte" ⇒ difuze: pot fi satisfăcute de mai multe obiecte. exactitate. de a scapă de si t u a ţ i i l e periculoase. dar apar după trebuinţele primare. nu aşteaptă să apară în mod spontan ceva de mâncare). 17. ⇒ practice: sunt activate indiferent de factorii din mediu (ex. de a depăşi slăbiciunea de a reprima teama. Clasificarea trebuinţelor sex ctc. Nevoia de ordine. în timp ce altele se află în opoziţie. 18. nevoia de realizare). precizie. ⇒ latente: se exprimă camuflat şi simbolic în vise şi fantezii (ex. se referă la satisfacţii de natură intelectuală şi emoţională. Nevoia de a-şi l u a măsuri de precauţie. univ.: evitarea durerii apare doar atunci când se iveşte un stimul ameninţător). e) Trebuinţe:. de a menţine autorespectul şi mândria la un standard înalt. evitarea durerii.efective: conduc la un anumit efect direct.

. (Ex. putând fi satisfăcute de unul sau mai multe tipuri de comportamente.: câştigarea gloriei şi bogăţiei prin munca proprie poate satisface nevoia de realizare. ©Conceptul de trebuinţă in subsidiar se referă la situaţia în care o trebuinţă este activată prin intermediul satisfacerii altei trebuinţe.tetna conectează trebuinţele şi presiunile într-un singur pattern a cărui funcţionale asigură coerenţa comportamentului individual. Patternul „temei" se formează în copilăria timpurie. Murray denumeşte acest fenomen fuziunea trebuinţelor (ex.Prof. concept menit să înlocuiască conceptul iniţial de n e v o i e (trebuinţă). Caracteristicile trebuinţelor ©Nevoile (trebuinţele) pot să difere între ele sub aspectul urgenţei sau insistenţei cu care declanşează un comportament (vezi nevoia de aer. unitate şi unicitate comportamentului individual (Murray o denumeşte unitatea temei). O In lucrările sale mai târzii. O Murray este de părere că factorii de mediu şi evenimentele din c o p i l ă r i e i n f l u e n ţ e a z ă puternic trebuinţele specifice. Vectorul se referă la d i r e c ţ i a comportamentului şi la intensitatea dorinţei. apă) acest aspect c o n s t i t u i n d potenţialul trebuinţei.modale: satisfacţia rezultă din modul în care este îndeplinită activitatea (performantă).presiune percepută şi interpretată subiectiv.procesuale: se caracterizează prin aceea că satisfacţia rezultă din activitatea însăşi (vezi trebuinţele funcţionale).un amalgam de elemente ce ţin de presiune şi de trebuinţă. Ex. pot fi complementare. Murray introduce şi conceptul de vector valoric. In felul acesta. In mare măsura inconştientă. Presiunea are în acelaşi timp rolul de a atrage sau respinge subiectul (este pozitivă sau negativă. Presiune alfa . dominantă şi autonomie).se referă la la presiunea exercitată de evenimente şi percepută în mod o b i e c t i v de subiect. Acest pattern aduce ordine. El denumeşte acest fenomen presiune pentru că obiectele şi evenimentele exercită o anumită presiune asupra subiectului. ©Unele trebuinţe. beta . în urma experienţelor din respectiva perioadă şi devine o forţă puternică ce domină personalitatea individului. Dr. Murray utilizează termenul freudian de Cathexis pentru a descrie această caracteristică a presiunii. deşi nu sunt identice. © Tema . trebuinţa de deferentă va fi în subsidiar faţa de cea de afiliere. univ. ea va avea un cathexis pozitiv în raport cu aceştia). Irina HOLDEVICI .: dacă o persoană e atrasă de bani. combinând natura mediului cu caracteristicile persoanei. Murray realizează şi o listă de vectori: 53 .: tendinţa de afiliere pentru a fi satisfăcută solicită subiectul să se comporte cu deferentă faţă de ceilalţi (nevoia de deferentă).

etice ale subiectului. complex oral. întunecoase. dimineaţa.Prof. Acestea sunt. univ. pentru că fiecare trece prin cele 5 stadii de dezvoltare. Fiecare i n d i v i d dezvoltă toate cele 5 complexe . Fiecare stadiu îşi lasă amprenta asupra personalităţii sub forma complexelor. calde. complex uretral. estetice. sau poate agrea o maşină. complex anal. acoperit. Dr. Subiecţii sunt pasivi foarte dependenţi de ceilalţi şi 54 . fiecare f i i nd caracterizat printr-o t r ă ir e a plăcerii. ideologice. care este inevitabil stopată de cerinţele societăţii. total dependentă. în formele sale de bază complexul de claustrare simplu se traduce în dorinţa subiectului de a sta în spaţii mici. unde se simte în siguranţă. personalitatea sa devine incapabilă să dezvolte spontaneitatea şi flexibilitatea. Irina HOLDEVICI - achiziţie. El împarte copilăria în 5 st adi i . N i m i c nu este anormal decât dacă se a j u n g e la comportamente extreme. Ca şi Freud el îşi concentrează at enţ i a asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria t i m p u r i e şi asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria timpurie. construcţie. evitare. iar formarea Ego-ului şi Superego-ului este influenţată de această fixare. Complexul de claustrare Viaţa intrauterină este sigură. Se poate manifesta prin tendinţa de a rămâne în pat. st r u ct ur i formate în urma impresiilor lăsate de fiecare stadiu şi ele direcţionează în plan inconştient e v o l u ţ i a viitoare a individului. în a avea un loc unde poate rămâne izolat. când subiectul rămâne fixat la un anumit nivel de dezvoltare. In această situaţie. Complexele ©Existenta sigură din pântecele mamei ©Satisfacţia obţinută în urma suptului ©Satisfacţia obţinută în urma defecării ©Satisfacţia obţinută în urma urinării ©Satisfacţii genitale complex claustrare. distrugere: expulzare Valoarea se referă la idealurile intelectuale. liniştită. Dezvoltarea personalităţii: complexele Murray are o abordare longitudinală a personalităţii. complex de castrare de I. o barcă sau poate dori să se izoleze pe o insulă sau într-o mănăstire.

Persoana este parţial determinată de nevoi biologice şi parţial de mediu. de foc. Scopul existenţei nu îl reprezintă o stare lipsită de tensiune. Complexul oral Şi acesta are 3 variante: a) Complexul oral pasiv este o combinaţie de preferinţe pentru activităţi orale. mâncat puţin. neajutorate şi lipsă de suport din viaţa intrauterină. Se poate manifesta şi sub forma claustrofobiei. scuipat. Complexul se poate centra şi asupra sentimentului de insecuritate. având astfel o viziune optimistă asupra personalităţii umane (el spune că prin forţa creativităţii. de înec. Complexul anal: de rejecţie (provine din preocuparea pentru defecare). teamă de contaminare orală (ex. univ. noroi). Murray denumeşte această stare complexul insecurităţii. de retenţie: acumulare. motiv pentru care persoana se poate teme de spaţii deschise. colecţionare. Persoana este murdară şi dezorganizată. o distorsionare a autostimei. Complexul uretral: Este asociat cu ambiţie excesivă. sărutat. exactă. b) Complex oral agresiv. Se mai numeşte complexul lear. schimbarea. 2.Prof.: teamă de sărut). admiţând astfel un anume grad de libertate a voinţei. ţipat sau la vârstă adultă ironia şi sarcasmul). Există o istorie de enurezis in antecedente. El consideră că acest complex rezultă din fricile rezultate din comportamentul de masturbare şi din pedepsele părinţilor pentru acesta. In concluzie. preocuparea pentru arme de foc şi explozibile. Persoana este c ur at ă. interes pentru murdărie sau materiale care seamănă cu fecalele (lut. 2. H. ordonată. nevoie de afecţiune. c) Complex oral de rejecţie: vomitat. plastelină. Subiectul ţinteşte prea sus şi idealurile sale sunt distruse de realitate. de cutremure sau de situaţii noi. El interpretează acest complex într-un sens mai restrâns şi constă în „fantezia că penisul ar putea fi tăiat" (ad-literarn). In comportament se manifestă prin: supt. Este asociat cu comportamente agresive: aruncat lucruri. mişcarea. noutatea. 5. S u b i e c t u l preferă sp aţ i i l e deschise. protecţie şi dragoste. evitarea dependenţei faţă de alţii. o puternică iubire de sine. băut. ci satisfacţia izvorâtă din reducerea tensiunii. cu tendinţe pasive şi nevoia de a fi protejat şi susţinut. 4. Complexul de castrare Murray nu a fost de acord cu afirmaţia că complexul de castrare reprezintă rădăcina multor anxietăţi din viaţa adultă . Irina HOLDEVICI se orientează spre activităţi sigure si spre trecut.Murray consideră că: 1. umor scatologic. aerul proaspăt. A treia variantă a complexului de claustrare se centrează în jurul fricii de a sufoca rezultând complexul de regiesie. mâncat. combină activităţi orale agresive (muşcat. imaginaţiei şi 55 3. Dr. de cădere. păstrare. .

Dr. precum şi de aspiraţiile pentru viitor şi astfel. Complexele copilăriei îşi pun amprenta în mod inconştient asupra vieţii individului. A bordarea personalităţii conceptul de trăsături prin 56 . omul are capacitatea de a evolua şi de a se dezvolta permanent.Prof. Irina HOLDEVICI raţiunii oamenii sunt capabili să rezolve problemele care le apar în cale). univ. dar personalitatea este determinată şi de prezent.

Dr. univ. Allport. autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o funcţionalitate dinamică. Teoria sa are un caracter electic. 57 .Prof. In teoria lui G. Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Gordon Allport Domeniul s t u d i u l u i personalităţii a devenit o parte importantă a psihologiei ştiinţifice odată cu apariţia lucrării lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologică" (1937). conceptul de trăsătură joacă un rol foarte important.

controlând majoritatea forţelor care le motivează comportamentul.Schultz. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor şi experienţelor clin copil ări e. Natura personalităţii: caracterul conştient. care a conceput un contitumm între normal şi patologic. definiţia lui Allport presupune şi faptul că tot ceea ce face sau gândeşte individul îi este caracteristic acestuia. ci este particulara. Allport este de părere că în studiul personalităţii trebuie să fie abordat cazul individual. Poate că. Ereditatea oferă materialul brut care este apoi modelat de mediu. Termenul de psihofizic înseamnă că personalitate este compusă din trup şi psihic care acţionează împreună. AIIport a postulat o d e l i m i t ar e foarte clară între normal si patologic. A l l p o r t afirmădeei că personalitatea nu este o noţiune cu caracter" general sau universal. el nu crede ca forţele de natură inconştientă joacă un rol însemnat în viaţa unui adult matur şi normal. cea mai însemnată contribuţie pe care a adus-o Allport la teoria personalităţii constă în accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de u ni ci ta te a fiinţei umane. afirmă că subiecţii sănătoşi funcţionează mai ales la nivel conştient si raţional. Materialul brut este reprezentat în concepţia lui Allport de aspectele fizice. cit. Nevroticii. 28.Prof. p. care sună astfel: „Personalitatea reprezintă organizarea d i n a m i c ă a sistemelor psihofizice. ca persoană unică. 1961. specifică fiecărui individ. ©Allport nu consideră că trecutul este cel care stăpâneşte prezentul. Allport nu este de acord cu Freud în următoarele privinţe: ©el consideră că rolul inconştientului a fost mult exagerat. Irina HOLDEVICI G. funcţionarea inconştientului este semnificativă mai ales la nevrotici. G. p. AIIport s-a opus studierii personalităţii pe baza unor cazuri clinice. Dr. ei f i i n d influenţaţi într-o măsură mult mai mare de situaţiile prezente. G. ca un tot unitar. Conceptul determină se referă la aspectul activ al personalităţii care pune în acţiune şi dirijează aspectele diferite ale gândirii şi comportamentului. copiii sau ani m al el e nu pot fi comparaţi cu a du l ţ i i normali şi ca atare. univ. Organizare dinamică: autorul este de părere că personalitatea se află în continuă modificare şi dezvoltare care are însă un caracter organizat (nu haotic). G. Ea se 58 . organizare ce determină un mod caracteristic de gândire şi de comportament" (Allport. unicit at e definită în termenii trăsăturilor psihice. Allport argumentează existenţa caracterului unic al personalităţii prin faptul că omul este produsul atât al eredităţii cât si ai m e d i u l u i . Această abordare poartă numele de abordare idiografică. considerând că subiecţii cu tulburări psihice funcţionează la un nivel infantil. evoluţia şi unicitatea A l l p o r t a trecut în revistă 50 de defi ni ţ i i diferite ale personalităţii. Forma de organizare se modifică odată cu aspectele specifice ale personalităţii. inteligenţă şi temperament (care implică tonalitatea emoţională generală). 197). Să analizăm conceptele caracteristice acestei definiţii. diferită de ceilalţi. De asemenea. Spre deosebire de Freud. ©De asemenea. studiile realizate pe astfel de subiecţi nu se pot generaliza. 1986. înainte de a-şi elabora propria definiţie.

Deşi pune accent pe unicitate. habitudini si atitudini. ci există în interiorul fiecărui individ. denumind trăsăturile comune prin termenul simplu de trăsături. aceleiaşi grupe de vârstă. Allport este. Pentru a facilita denumirea trăsăturilor de personalitate. ocupaţie etc. Allport subliniază că este. putem realiza această distincţie: ⇒ atitudinile au totdeauna un obiect de referinţă specific. Allport distinge trei categorii de trăsături: a) Trăsături cardinale. Allport a făcut distincţia între trăsături individuale. în majoritatea situaţiilor. în ciuda unicităţii. există sim il it udini între oamenii aparţinând aceleiaşi culturi. univ. patriotismul. Un alt punct de vedere îmbrăţişat de Allport se referă Ia faptul că el vede personalitatea ca fiind un proces discret ( di scont i nuu) . Trăsăturile de personalitate Allport defineşte trăsăturile de personalitate ca fiind nişte predispoziţii de a răspunde într-o manieră similară la anumite tipuri de stimuli. Habitudinile au sferă mai restrânsă decât trăsăturile. deci implică o evaluare. de acord că. sunt inflexibile şi implică un răspuns specific la un anumit stimul. Caracteristicile trăsăturilor sunt următoarele: O Trăsături le de personalitate au o existentă reală. specifice unei persoane şi trăsături comune unui număr de indivizi aparţinând unei culturi. Ele nu sunt puse în evidenţă doar ca răspuns la anumiţi stimuli ci. Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic. care studiază grupuri mari de subiecţi şi pe baza datelor obţinute caută să stabilească legi valabile pentru toţi oamenii. conformism. Allport face distincţia între trăsături. ele se pot interpătrunde. mai mult. supunere. în timp ce personalitatea adultului funcţionează mai mult la nivel psihologic. Ele domină viaţa acestuia 59 . pot forma o trăsătură care este curăţenia). Dr. pe dinţi etc. Mai târziu. La începutul carierei sale. Allport a oferit o listă de 18 000 de termeni în limba engleză (exemplu: dominanţă. Coerenţa şi constanţa comportamentului pun în evidenţă prezenţa unor trăsături. unele corelând s e m n i f i c a t i v cu altele (exemplu: agresivitatea corelează cu ostilitatea). ele direcţionează căutarea unui anumit t i p de stimuli. autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca trăsături. Irina HOLDEVICI deosebeşte de abordarea nomotetică. masculinitate. cât şi ca atitudini. El consideră că nu există un continuu între personalitatea adultului şi cea a copilului. © Existenţa trăsăturilor poate fi demonstrată în mod empiric. iar trăsăturile individuale le-a denumit dispoziţii personale. Deşi reprezintă caracteristici diferite. sex. O Trăsături le nu sunt separate în mod rigid între ele . comportament analizat în timp. ele dirijându-i cursul. Astfel. prin observarea comportamentului s u b i e c t u l u i . primar. Totuşi. uneori. ⇒ atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ ( sunt pro sau contra ceva). dificil de realizat diferenţa dintre trăsătură şi atitudine. Un număr de habitudini pot fuziona formând o trăsătură sau o dispoziţie personala (exemplu: habitudinile de a se spăla pe mâini.Prof. Ele nu reprezintă doar constructe teoretice menite să explice comportamentul. Allport şi-a revizuit terminologia. nevrozism. de pildă. în acelaşi timp. ©Trăsăturile reprezintă cauza comportamentului. au un caracter general şi influenţează puternic toate aspectele vieţii individului. feminitate etc).

Allport le denumeşte ca fiind un fel de pasiuni care guvernează existenţa individului. Allport a subliniat faptul că principiul autonomiei funcţionale a motivelor nu explică integral motivaţia umană. Punând accent pe caracterul intenţional al comportamentului uman. Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec întro caracterizare). Cu alte cuvinte. adică. adică să recunoască existenţa unei multitudini de motive. mai ales când ne referim la intenţionalitate şi la planificarea conştientă a unor acţiuni. b) Să fie pluralistă. Allport explica prezentul mai ales în termenii viitorului şi nu în termenii trecutului. Dr. Allport oferă următorul exemplu de motiv concret şi motiv abstract: Concret: Maria are o dorinţă puternică dean deveni asistentă medicală. Irina HOLDEVICI (exemplu: şovinism. totuşi acest principiu surprinde ceva mai bine motivaţia adultului. Allport consideră că este o simplificare grosieră sa se reducă motivaţia umană la câteva motive de bază cum ar fi reducerea tensiunii. căutarea plăcerii sau nevoia de putere sau securitate. precum şi a complexităţii acestora. Un motiv trebuie definit în mod concret şi nu abstract. Datorită acestei complexităţi este imposibil să includem motivaţia umană într-un model unic. motivul a devenit autonom. c) Trăsături secundare: sunt mai puţin evidente (de regulă. Autorul arată că diversitatea motivelor este foarte mare. Personalitatea si motivaţia Allport consideră că problema centrală pentru orice teorie a personalităţii constă în clarificarea conceptului de motivaţie. o teorie satisfăcătoare asupra motivaţiei trebuie să îndeplinească următoarele criterii: Să pună accentul pe starea prezentă a i ndi vi dul ui şi nu pe ce s-a î n t â m p l a t a t u n c i când se formau la copil deprinderile igienice. d) Recunoaşterea caracterului unic şi concret al forţelor motivationale. P r i n c i p i u l autonomiei funcţionale postulează că la un adult normal. In concepţia sa. altele nu. mijloacele utilizate pentru atingerea unui 60 . care punea accent pe motivele iraţionale. sadism). c) liste necesar ca în teoria motivaţiei să fie implicate şi procesele cognitive. iar altele având un caiaeler permanent. de natură inconştientă. b) Trăsături centrale: sunt trăsături pe care le posedă fiecare individ în număr redus (între 5 şi 10). spune Allport.Prof. unele motive fiind temporare. univ. Unele motive sunt conştiente. a) Autonomia funcţională a motivelor G. în cadrul cărora s-a format. detaşăndu-se de circumstanţele sale de origine. le cunosc doar prietenii apropiaţi). un anumit motiv nu mai rămâne legat de experienţele trecute. Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudiană. Abstract:Ea isi sublimează o dorinţă sexuală refulată. altele manifestandu-se din când în când.

subiectul selecţionând din multitudinea stimulilor ambianţei acei stimuli care sunt relevanţi pentru sistemul de interese şi valori al persoanei. cât şi la imaginea de sine şi la stilul de viaţă al subiectului. G. structură în cadrul căreia ele sunt cognitive în jurul ego-ului. Allport este de părere că nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul p r i n c i p i u l u i autonomiei funcţionale a motivelor. G. cum ar fi: toxicomania sau modalitatea rutinieră de a îndeplini sarcinile zilnice. G. Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din jurul nostru. Dr. Allport face distincţia între: ⇒ autonomie funcţională de tip perseverativ. Irina HOLDEVICI anumit scop devin scop în sine. Procesele perceptive şi cognitive sunt înalt selective. Exemplu: o femeie ai cărei copii au părăsit locuinţa constată că are prea multă energie care ar trebui canalizată spre noi interese şi motive. univ. care explică unele comportamente elementare. Acestea sunt: 61 . energie care altfel poate să se exprime într-un mod distructiv. G. atitudini. există o relaţie directă între interesele unei persoane şi abilităţile sale. Allport afirmă că un adult normal este motivat să acţioneze cat mai b i n e şi mai eficient pentru a-şi îmbunătăţi n i v el ul de măiestrie şi competenţă.Allport arată că modul în care autonomia funcţională a proprium-ului organizează personalitatea se poate explica prin intermediul a trei principii: a) Principiul organizării nivelului de energic. ►o persoană lucrează din greu pentru a-şi face o situaţie m a t e r i a l ă bună. ⇒ autonomie funcţională a eului (sau a proprium-ului). Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele. ci formează o structură caracteristică ego-ului. Noile motive sau vechile motive latente vin la suprafaţă pentru a consuma energia psihică în exces. Din acest motiv. Motivele care contribuie ia îmbogăţirea imaginii de sine sunt menţinute. El arată că există unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei funcţionale a motivelor. c) Principiul structurării motivelor proprium-ului.Prof. b) Principiul măiestriei şi competenţei: se referă la nivelul înalt la care persoana preferă să-şi satisfacă motivele. omul continuă să muncească pentru că îl pasionează munca. Autonomia funcţională a proprium-ului reprezintă un proces de organizare internă care contribuie la menţinerea sentimentului eu-lui unei persoane. mai precis. păstrând acele elemente care contribuie la evoluţia ego-ului şi rejectându-le pe celelalte. Exemplu: ► cineva începe să practice sport pentru a se dezvolta fizic şi la un moment dat devine pasionat de sport. oamenilor le place să facă ceea ce fac bine. Odată a t i n s ă s i t u a ţ i a materială respectivă. intenţii. valoare. Este direct legată de nucleul profund al personalităţii şi se referă la interese. Acest proces de organizare şi structurare internă acţionează în direcţia consistenţei şi integrării personalităţii.

© Comportamente n evr ot i ce: se referă la acele comportamente legate de existenţa anumitor incidente în copilărie. ©Deprinderi. Dr. fac ca persoana să fie diferită de orice altă persoană şi ele sunt cele care reunesc percepţiile. luând forma altui motiv. Proprium-ul include toate aspectele personalităţii care sunt distinctive şi vitale pentru viaţa emoţională a individului. ©Elemente ce ţin de zestrea ereditară: particularităţi fizice. somn. In această perioadă tinerii îşi formulează scopuri şi planuri pe termen lung. In această etapă copii ajung să recunoască obiectele şi persoanele care fac parte di n lumea lor. ©Comportamente infantile şi fixaţii: se referă la adulţii care continuă să pună în acţiune comportamente şi conflicte de tip infantil. atitudinile si intenţiile unui individ într-un tot unitar. hrană etc. Elapa adultă: Adulţii normali şi maturi funcţionează independent de motivaţiile copilăriei. copiii devin conştienţi deci înşişi şi de existenţa lor şi încep să realizeze distincţia între propriul lor corp şi obiectele ambianţei. G. Constituirea proprium-ului: Această etapă se dezvoltă în adolescenţă. stadii ce se dezvoltă până la maturitatea individului. inteligenţă. comportamente care încetează să se producă atunci când respectivele incidente sunt conştientizate. univ. Auto-stima: Copiii învaţă să se mândrească cu realizările lor. ©Sublimarea se referă la situaţia în care un anumit motiv real este sublimat. în aceste stadii. Allport descrie stadiile dezvoltării proprium-ului. Eul corporal:Stadiile 1-3 se dezvoltă în primii ani de viaţă. Extensiunea eului: Este vorba de etapele care au loc între 4 şi 6 ani. Proprium-ul sau ego-ul unic Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de ego sau self. procese fiziologice). 62 . Aspectele caracteristice ale proprium-ul ui sunt unice pentru o anumită persoană. unele având caracter funcţional iar altele neavând nici un fel de valoare motivaţională. Eul ca o dinstanţă raţională:Această etapă se dezvoltă între 6 şi 12 ani. © A c ţ i u n i l e reflexe ( cl i p i t . sănătate. Ei funcţionează în mod raţional în prezent şi îşi elaborează în mod conştient propriul stil de viaţă. In această fază copiii încep să utilizeze logica în soluţionarea problemelor cotidiene. Imaginea de sine: Copiii dezvolta imaginea de sine actuală şi idealizată şi devin conştienţi de faptul că satisfac sau nu satisfac expectaţiile parentale. temperament. ©Comportamente ce depind de o întărire primară şi care devin discontinui în absenţa întăririi (exemplu: un copil care nu mai merge în vizită la vecini pentru că nu mai primeşte prăjituri). reflex rotulian.Prof. Identitatea eului: Copiii realizează faptul că identitatea lor rămâne aceeaşi indiferent de schimbările care au loc. Irina HOLDEVICI ©Comportamentele rezultate în urma trebuinţelor biologice: nevoile de apă.

©O filosofic unitară de viaţă. egoistă. gelos şi egocentric. precum şi la maximizarea plăcerilor. Allport descrie copilul ca fiind o fiinţă distructivă. Personalitatea adultului matur reprezintă mai mult o funcţie a prezentului şi a viitorului decât a trecutului. reprezintă bazele personalităţii. univ. C r i t e r i i l e dezvoltării normale specifice unei persoanlităţi mature sănătoase (G. agresiv . toleranţă). nerăbdătoare şi dependentă. Dacă copilul are aceste trebuinţe satisfăcute. dar în copilărie încă nu putem vorbi de personalitate in adevăiaiul sens al c uv ân t u l u i . Allport arată că individul se modifică de ia un organism biologic care este motivat de reducerea tensiunilor către un sistem psihologic cu alte tipuri de motivaţii decât cele din copilărie şi orientat în direcţia viitorului. nesocializată. care dirijează toate aspectele vieţii persoanei în direcţia unor scopuri viitoare. ci continuă să fie conectate la condiţia lor de origine. G. devenind un adult matur şi normal. ©Percepţie realistă. Personalitatea adultă normală. funcţionând la un nivel infantil. compasiune. In această perioadă. persoana d e v i n e independentă de propria sa copilărie şi devine capabilă să facă faţă prezentului şi să elaboreze planuri realiste pentru viitor. ©Securitate emoţională (auto-acceptare). căutătoare de plăcere. Proprium-u] \m se dezvoltă. Daca a c e s t e c r i t e r i i s u n i a t i n s e . solicitant. de importanţă vitală este obţinerea afecţiunii şi securităţii mai ales din partea mamei. Allport): ©Extinderea sentimentului eului la persoane şi obiecte din afara eului. Materialul genetic brut care ţine de structura fizică. Personalitatea adultului G. Un astfel de adult este. tară să fie victima unor experienţe traumatizante din mica copilărie. un bolnav psihic.Prof. In cazul în care nevoile copilăriei sunt frustrate. atunci el va cunoaşte o evoluţie pozitivă. evoluţia este ciuntită şi individul continuă şi la vârsta adultă să funcţioneze la nivelul trebuinţelor şi conflictelor infantile. după Allport. Dr. temperament şi inteligenţă. Motivele nu ating autonomia funcţională. dezvoltarea unor abilităţi şi angajarea în anumite tipuri de activităţi. iar personalitatea rămâne nediferenţiată. spune Allport. Drept rezultat. copilul devine nesigur. nu apar trăsăturile unice de personalitate. Teoria personalităţii la Raymond Cattell 63 . Irina HOLDEVICI Personalitatea în copilărie Allport consideră că intre personalitatea adultului şi a copilului există o dihotomie şi nu un conţinuum. nu mai este dominată de motivaţiile din copilărie. ©Auto-obiectivare (înţelegerea intuitiva a eu-lui şi simţul umorului). Copilul operează in raport cu trebuinţe şi reflexe menite să conducă la reducerea tensiunilor şi durerii. ©Legături psihologice calde pe care le întreţine eul cu alte persoane (intimitate.

Abordarea personalităţii prin intermediul conceptului de trăsătură Deşi G. (El considera că dacă între două variabile există un grad ridicat de corelaţie. El consideră că trăsăturile sunt structuri mentale. Cattell a realizat o analiză în detaliu şi o clasificare a acestor trăsături. Într-o primă clasificare Cattell distinge: 64 . S = situaţia. observaţiilor şi prin evaluarea comportamentelor în situaţiile de viaţă. El exprimă aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS) R == reacţia individului (ce anume va face subiectul în situaţia dată).Prof. Subiecţii pe care a lucrat Cattell sunt subiecţi normali. părţi componente ale personalităţii. testelor obiective. Trăsăturile sunt factori ai personalităţii obţinuţi în urma analizei factoriale pe baza unor multiple măsurători realizate pe subiecţi normali. Irina HOLDEVICI Cattell defineşte personalitatea ca fiind acea structură care ne permite să prezicem ce anume va face un individ într-o situaţie dată. Autorul arată că variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut. constă în predicţia comportamentului. putem prevedea ce anume va face el într-o anumită situaţie. Cattell denumeşte factorii de personalitate prin termenul de trăsătură. Allport a pus la punct conceptul de trăsătură a personalităţii. Acestea reprezintă. aşa cum am mai subliniat. î n s e a m n ă ca a c e s t e a măsoară aspecte a s e m ă n ă t o a r e ale personalităţii). Acest număr impresionant de date a fost supus analizei factoriale. desprinse pe baza studierii comportamentului deschis. Cattell era de părere că este imposibil să modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoaşte ce anume trebuie schimbat. P = personalitatea. el fiind de părere că acestea sunt constructe ipotetice. Datele pe care şi-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor. univ. Doar în cazul în care cunoaştem ce trăsături vor caracteriza un individ. Ele formează structura de bază a personalităţii individului. Din acest motiv este absolut necesar să se realizeze un studiu valid al personalităţii. Personalitatea unui subiect poate fi privită ca un pattern de trăsături. nu bolnavi psihic. tendinţe relativ permanente ale unei persoane de a reacţiona într-un anumit mod. Cattell defineşte trăsăturile ca tendinţe de răspuns relativ permanente ale unei persoane. I. Scopul lui Cattell. în ceea ce priveşte studiul personalităţii. Cattell nu este de acord cu Allport care consideră că trăsăturile au existentă reală. Dr. acesta fiind conceptul central al teoriei sale.

Datorită faptului că sunt compuse din elemente diverse. indecizia şi fobiile pot să coreleze între ele şi să formeze o trăsătură de suprafaţă care este nevrozismul. Trăsăturile constituţionale nu sunt neapărat de natură ereditară. univ. (ex.Prof. inteligenţa).trăsături temperamentale. spirit gregar).). Cattell mai realizează şi distincţia între trăsăturile de suprafaţă şi trăsăturile sursă. F. Mai exact. sunt mai puţin importante în cunoaşterea personalităţii. tendinţă spre vorbărie. . Trăsăturile sursă reprezintă factori unici.: anxietatea. în funcţie de originea lor. fiecare dintre aceştia constituind singura sursă a unui anumit comportament. în: ⇒ trăsături constituţionale: ⇒ trăsături produse de mediu. iar la bolnavii psihici de sindroame. trăsăturile de suprafaţă au un caracter mai puţin stabil şi. Ei reprezintă elementele sau factorii de bază ai personalităţii (vezi 16 P.trăsături dinamice. b) Trăsăturile temperamentale definesc stilul general şi tempoul comportamentului (îndrăzneală.trăsături care se referă la abilităţi (aptitudini). şi în acelaşi timp sunt supuşi unor experienţe sociale asemănătoare în cadrul aceleeaşi culturi.F.: extraversie. III. Irina HOLDEVICI ⇒ Trăsături comune. . c) Trăsăturile dinamice se referă la motivaţie sau la forţele motrice ale comportamentului.x. 65 .: utilizarea abuzivă a alcoolului poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijenţă. Dr. ⇒ Trăsături unice. specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor şi intereselor). labilitate. II. iritabilitate). a) Abilităţile se referă la cât de eficient va acţiona individul pentru atingerea unui scop. pe care le au toţi oamenii într-o anumită măsură (ex. drept urmare. Trăsăturile sursă se subîmpart la rândul lor. a) b) c) O altă clasificare împarte trăsăturile de personalitate în: . dar ele depind de fiziologia organismului (ex. diferitele trăsături de personalitate sunt complementare datorită suprapunerii unor influenţe diferite. Motivul pentru care există aceste trăsături comune consta în aceea că toţi oamenii au un potenţial ereditar care include elemente similare. Cattell vorbeşte la omul normal de trăsături de suprafaţă. Trăsătura de suprafaţă reprezintă un set de caracteristici de personalitate care corelează între ele dar nu formează un factor pentru că nu sunt determinate de o singură sursă.

dezinhibat. acceptă Factorcondiţiile M Practic. are nevoie de protecţie. Factor A Rezervat. (Cattell. Factor F Sobru. Conştient. critic. modalităţi învăţate de a acţiona şi formează o structură care a fost imprimată individului de către factorii ambianţei. ► tendinţa spre afecţiuni psihosomatice . ► nevrozismul. B Factor Gândire concretă. Factor G Se lansează în acţiuni nesigure. Cattell a identificat în urma analizei factorialc 16 trăsături sursă pe care i-a denumit factori ai personalităţii. Trăsăturile sursă: Cei 16 factori ai personalităţii la Cattell După o muncă de 20 de ani de cercetare. deschis. Asertiv. timid. Irina HOLDEVICI agresivitate). 66 stabil.F. mai puţin inteligent Factor C Afectat de emoţii. încăpăţânat. delicat. agresiv. competitiv. greu de păcălit. Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau sti lu ri de personalitate cum ar fi: ► creativitatea. sensibil la ameninţare. moral. distrat. Ele reprezintă caracteristici. Dr. ► tendinţa spre accidente. sebazează Factor L Încrezător. entuziast. boem. Factor H Retras. instabil afectiv. strălucit. uşor de condus. priveşte realitatea în fată. ferm. Trăsăturile generate de mediu sunt rezultatul acţiunii influenţelor mediului fizic şi social. tuciturn. detaşat. participativ. moale. Vesel. Inteligenţă (mai) gândire abstractă. ridicată. Aceştia sunt măsuraţi cu ajutorul testului Cattell 16 P. . matur. cu preocupări pământeşti. Suspicios. calm. Factor I Dur. Aventuros. ► performanţele şcolare sau performanţele în activitate. îndrăzneţ. Imaginativ. 1 schimbător se supără Factor E Umil.Prof. Stabil emoţional. univ. Sensibil. Scoruri ridicate: Cald. Fiecare trăsătură are o structură bipolară: Scoruri scăzute. 1970). Eber şi Tatsnoka. „se lasă dus”.

calm. îi Factor Q3 Indisciplinat. Cattell arată că o teorie a personalităţii care nu ia în considerare forţele motivaţionale ale subiectului este incompletă. Sistemul lui Cattell cuprinde două tipuri de trăsături dinamice: (ergii) şi sentimentele. Experimentator. Autosuficient. sentimentul are un caracter ambiental. Sentimentul reprezintă un pattern de atitudini învăţate şi este direcţionat asupra unor obiecte de importanţă majoră în viaţă: ţară. Reprezintă unitatea de bază a motivaţiei şi este direcţionat spre obiective specifice. este tot o trăsătură sursă. univ. liberal. Dr. Încordat.Prof. religie. Organizarea dinamică a personalităţii Trăsăturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivaţionale ale personalităţii. tensionat. conştient de relaţiile sociale. placid.extraversie. participativ. îşi Factor Q4 Relaxat. dar are originea în mediul fizic şi social. dar Sigur de sine. Controlat. Sofisticat. exact sub aspect social. Irina HOLDEVICI Factor N Lipsit de pretenţii. liniştit. soţ. el comparând-o cu o locomotivă fără combustibil. compui siv. tulburat. are resurse personale. 11 ergi sau unităţi motivaţionale: f c s f a dezgust supunere protecţie In timp ce erg-ul reprezintă o trăsătură sursă de tip constituţional. 67 . frustrat. în urma analizei factoriale. termeni pe care îi considera prea vagi. agitat. lax. Erg-ul reprezintă sursa energetică a oricărui comportament. nesigur. hobby. loc de muncă. imagine de sine neclară. In urma unor calcule statistice şi mai complexe Cattell a evidenţiat şi prezenţa unor factori de ordinul II: anxietate şi introversie . cizelat. îşi face permanent reproşuri. liber cugetător.Factor O natural. Cattell a identificat . Termenul erg vine de la grecescul ergon . este înnăscut şi prin urmare are un caracter constituţional. cu voinţă puternică. care înseamnă activitate sau energie şi este utilizat de autor în locul termenilor de instinct sau tendinţă. se Factor Q1 Conservator. Îngrijorat. Ambele se manifestă sub forma atitudinilor. preferă să ia propriile sale decizii. respectă idealurile Factor Q2 Dependent de grup.

suspicioasă faţă de ceilalţi. în acest caz ea devenind factor de personalitate. interesul persoanei pentru un obiect. Raportul creditate . sentimentele si atitudinile sunt legate. Sentimentul faţă de sine are rolul de a controla şi regla toate structurile personalităţii. cât şi o trăsătură. Anxietatea cronică Cattell acordă o importanţă deosebită anxietăţii ca dimensiune majoră a personalităţii. ci are un sens mai larg. Acesta conferă stabilitate în toate atitudinile sale. sentimentele. iar acestea.mediu în teoria personalităţii la Cattell Cattell a acordat o atenţie mai mare decât alţi teoreticieni eredităţii şi mediului în formarea personalităţii. interes ce se exprimă sub forma unui comportament deschis. Ergii. sentimente şi atitudini sunt exprimate schematic de Cattell în ceea ce el denumeşte reţele dinamice. implicând toate a c ţ i u n i l e sau emoţiile unei persoane direcţionate spre un obiect sau eveniment. de un alt concept şi anume. Acesta conferă stabilitate. 68 .Cattell dă exemplul unui tânăr care merge să studieze pentru a obţine un serviciu care să-i permită să câştige suficienţi bani pentru a putea întreţine o familie. protecţie şi autoafirmare. coerenţă şi organizare tuturor trăsăturilor sursă si este direct legat de exprimarea ergilor şi celorlalte sentimente. Astfel. In urma analizei factoriale a rezultat faptul că anxietatea se compune din factorii O . Dr. Anxietatea-trăsătură se referă la acei subiecţi care trăiesc o anxietate cronică. Atitudinea reprezintă. Cattell consideră că anxietatea este atât o stare a subiectului. La un alt nivel. va fi supraîncordată. Cattell consideră că patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment dominant. o atitudine poate fi subsumată alteia.Prof. concepţie ce se reflectă în toate atitudinile sale. la rândul lor sunt subordonate ergilor. Interrelaţiile dintre ergi. Hx. atitudinile sunt subordonate sentimentelor. pot să dispară.Q. datorită consecinţelor negative pe care aceasta le poate avea asupra funcţionării fizice şi psihice a individului . în sistemul lui Cattell. unei a treia atitudini. va trăi o permanentă aprehensiune a unor pericole. O persoană cu anxietate cronică va fi afectată cu uşurinţă de propriile sentimente . în concepţia lui Cattell. care deşi se poate intensifica sau poate slăbi. iritabilă şi va avea o imagine de sine neadecvată. In acest sens. va avea tendinţa de a se culpabiliza. gregaritate. de cel de subsumare.: Sentimentul de afecţiune faţă de soţie exprimă patru ergi: sex. I n t r e ele există însă şi deosebiri: în timp ce ergul reprezintă o structură constituţională. fiind învăţate. univ. ceea ce înseamnă că unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem. nu dispare niciodată. Conceptul de atitudine la Cattell nu se referă la opinia pentru sau împotrivă a ceva. Irina HOLDEVICI Atât ergii cât şi sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. iar aceasta din urmă. domeniu sau persoană. aşa cum apare la alţi autori. pe care el îl denumeşte „sentiment faţă de sine" şi se referă la concepţia subiectului despre el însuşi.

cât şi conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalităţii. Autorul consideră că aceasta reprezintă o etapă de consolidare după tumultoasa perioadă a micii copilării. dintre care menţionăm: mărimea. autoafirmare şi problemele sexuale. univ. hărnicia. cat şi de sintalitatea grupurilor. atitudinea faţă de autoritate. Un alt concept utilizat de Cattell este cel de sintalitate. dar el acceptă opinia lui Freud în legătură cu faptul că mica copilărie reprezintă. cel p u ţ i n în cazul unor trăsături. fraţi. odată cu forţa si stabilitatea ego-ului şi superego-ului. cat şi de experienţele sale personale (inclusiv cele legate de achiziţionarea deprinderilor igienice). Cattell descrie un număr da factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici. Dr. Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit. de important al eredităţii. se poate trage concluzia că el este de părere că aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar şi 2/3 sunt generate de factori de mediu. concept ce se refera la trăsăturile relevante şi specifice unui anumit grup social. gemeni crescuţi în familii diferite şi fraţi crescuţi în aceeaşi familie şi în familii diferite. sentimentele de securitate şi insecuritate. 80% în cazul trăsăturii aventuros-timid etc. Acum creşte incidenţa tulburărilor psihice. Acum subiectul este puternic influenţat de părinţi. Irina HOLDEVICI El a realizat studii pe gemeni crescuţi în aceeaşi familie. Ca rezultat al acestor influenţe se formează a t i t u d i n i l e sociale primare. Cattell nu este un adept al teoriei freudiene. iar nevoile (trebuinţele) de tip oral sau anal. precum şi tendinţa spre nevrozism. precum şi 8 factori care caracterizează sintalitatea naţiunilor. © Adolescenţa (14-23 ani) Reprezintă etapa de dezvoltare cea mai stresantă şi cea mai conflictuală. © Maturitatea (23-50 ani) 69 .: ereditatea are o contribuţie de 80% în determinarea inteligenţei. nevrozelor şi comportamentelor de tip delincvent. Ex. morala etc. Acum apare tendinţa de independenţă faţă de părinţi odată cu o creştere a tendinţei de identificare cu indivizi de aceeaşi vârstă. © Mica copilărie (1 -6 ani) Reprezintă o etapă cu rol formativ major în dezvoltarea personalităţii i n d i v i d u l u i . Apar numeroase conflicte legate de nevoia de independenţă. Autorul arata că individul este influenţat atât de trăsăturile de personalitate ale persoancloi. © Copilăria propriu-zisă (6-14 ani) Cattell consideră că în această etapă apar relativ puţine probleme psihologice.Prof. Analizând toate cercetările realizate de Cattell asupra acestui subiect. Stadiile dezvoltării personalităţii la Cattell Cattell descrie 6 stadii de evoluţie a individului. un moment crucial în formarea personalităţii.

o etapă productiva. o reexaminare a sistemului de valori în jurul cărora subiectul şi-a centrat viaţa. plină de evenimente şi fericită pentru subiect. 70 . o dată cu atractivitatea persoanei. Cattell consideră că există trăsături de personalitate comune. are loc o căutare a eului propriu. Sănătatea şi vigoarea diminua. el este adeptul dublei determinări a personalităţii: ereditate-mediu. aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei culturi şi trăsături unice. Cattell nu neagă total existenţa liberului arbitru. © Bătrâneţea (senescenţa) Implică adaptabilitatea la un număr mare de pierderi: decesul rudelor şi prietenilor. De asemenea. © Maturitatea târzie Presupune adaptarea persoanei la modificările fizice. Irina HOLDEVICI Această etapă este. care caracterizează fiecare individ în parte. sociale şi psihologice. pensionarea .iţin fluid. Cattell admite influenţa marc pe care o au asupra formării personalităţii experienţele din mica copilărie. Copiii părăsesc familia şi pentru prima dată persoana întrezăreşte sfârşitul vieţii. De asemenea.Prof. precum şi trăirea singurătăţii şi insecurităţii. . Acum se pun bazele şi se continuă consolidarea carierei şi se întemeiază familia. Dr. iar atunci când un comportament se poate prevedea. el poate fi controlat. Acum se produce. univ. cel puţin la începuturile sale.Se produc relativ puţine modificări în ceea ce priveşte structura de interese şi aptitudini. dar nu consideră că i ndi vi dul devine prizonierul acestor experienţe. de regulă. iar stabilitatea emoţională tinde să crească. Cattell consideră personalitatea umană ca fiind predictibilă. Individul devine mai p. pierderea statutului social. Deşi partizan al determinismului în teoria personalităţii. In concluzie.

univ.Prof. Irina HOLDEVICI Abordarea personalităţii prin conceptul de criză de identitate 71 . Dr.

unul dintre cei mai influenţi personal işti în lumea psihanaliştilor de azi. Dr. a încercai să identifice si sa definească această noţiune.Prof. univ. Erick Erikson. 72 . Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Erick Erikson Conceptul de „criză a identităţii" Termenul de „criză a identităţii” a devenit un concept cu o largă răspândire.

Căderea sau ratarea şi ncrczolvarea unui stadiu. iar studiile privind identitatea Eului au constituit tema centrală. Irina HOLDEVICI construind în jurul ei. nu este dependent de. să se dezvolte mult şi mai ales. clar se simţea în aceiaşi timp respins şi de colegii lui evrei. specializată în psihanaliza copiilor. La flecare stadiu se află un conflict. Cariera lui Erikson a debutat prin antrenamente de psihanaliză conduse de Ana Freud. în confruntarea cu problemele din fiecare perioadă. propriile experienţe de viaţă. Eul este influenţai nu numai de unul d i n părinţi. intervenţie pe care Erikson o face în teoria freudistă este aceea de a arăta că rolul Eului este mai important decât cel al inconştientului. Oamenii nu sunt stăpâniţi în întregime de forţele biologice instinctuale. lagăturile sale cu Freud rămânând foarte puternice. ci. Chiar Erikson afirma: „. Teoria sa reflectă. El a oferit semnificaţii noi conceptelor psihanalizei. şi nici subordonat Id-ului. păstrând o mare parte din esenţa gândirii freudiene. Dr. Erikson a fost format în spiritul tradiţiei freudiene si a dezvoltat. fapt care şi-a pus amprenta şi asupra lui Erikson.  Mai întâi el a elaborat o teorie a dezvoltării pornind de la st adii le identificate de Freud. în timpul cursurilor şcolare a fost respins d i n cauza originii sale evreieşti. se structurează pe trei nivele. îl iau pe Freud drept garant . Erikson s-a preocupat de-a lungul v i e ţ i i de teoria personalităţii. este o parte independentă a personalităţii. când este invitat în Viena la o mică şcoală realizată de pacienţii şi prietenii lui Freud. poate conduce la stres şi anxietate şi poate întârzia trecerea căi re celălalt nivel. societăţii si istoriei asupra formării personalităţii ca totalitate. Erikson consideră că personalitatea continuă să se dezvolte de-a lungul întregii durate a vieţii. Eul continuă să crească. pentru configuraţia sa blond-ariană. Eul în viziunea lui Erikson.  A t r e i a extindere a doctrinei freudiene constă în recunoaşterea de către Erikson a impactului culturii.  A doua schimbare. de un mediu social şi istoric. s-a născut la Frankfurt în Germania (din părinţi olandezi) şi a fost nevoit să-şi schimbe numele când avea treizeci şi şapte de ani. Fiecare din aceste stadii. după copilărie. la fel si în aceeaşi măsură.. univ. care se desfăşoară în copilărie. centrat în jurul sensul ui de adaptare sau inadapfare. Nu trebuie să ne surprindă faptul că. Activitatea profesională o începe ca atare în 1927. la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Erikson s-a confruntat cu crize de identitate legate de faptul că. al Id-ului. evoluând prin cele opt serii importante de dezvoltare stadială. inconştientului. o teorie proprie...Prof. psihanaliza este întotdeauna punctul de plecare". cel care ne-a furnizat conceptele de „criză a identităţii" a parcurs în biografia personală astfel de momente. de la copilărie la vârsta bătrâneţii. In timp ce Freud stabileşte şi decretează că personalitatea se conturează cert la vârsta de cinci ani. conţine în sine o criză care se cere rezolvată. Deşi se considera german. între anumite limite. Ceea ce Erikson a dezvoltat în teoria freudiană. adoptând în 1939 numele de Erikson când devine cetăţean american. o teorie complexă a personalităţii. 73 . considerabil dincolo de Freud. ele sunt departe de a constitui întreaga explicare a dezvoltării personalităţii. iar dacă aceste forţe sunt importante.

şi s-a concretizat într-un număr de studii psihoistorice realizate unor figuri celebre ca Adolf Hitler. sunt împărţite în ani de viaţă ai omului. precum Kurt Lewin sau Henri Murray. guvernată de ceea ce el numeşte „principiul epigenetic de maturaţie".Prof. Iii a început să fie convins că aceşti oameni se aflau în suferinţă nu doar ca urmare a reprimării conflictelor. ca tehnică de a aduce modificări în plan social şi examinează la acesta criza de identitate care se parcurge în ultimul stadiu de viaţă. etapele de dezvoltare sunt determinate de factorii moşteniţi sau genetici. El vede dezvoltarea personalităţii în aceste etape. Erikson evidenţiază influenţele mediului înconjurător/social. asupra rolului pe care istoria îl are in modelarea tânărului . Primele patru stadii sunt oarecum asemănătoare cu etapele de dezvoltare psihosexuală elaborate de Freud: oral. de el în tulburările emoţionale ale veteranilor din cel de-al Il-lea Război Mondial.personalitate în formare . care nu puteau fi explicate de teoria ortodoxă. Erikson l-a numit iniţial „identity confusion" si a fost observat de asemenea. De aceea. univ. Totuşi. Margaret Mead şi psihologi gestaltişti. iar cele opt etape. el devine membru al faimosului Institut Psihanalitic din Viena. In contactul cu aceste două triburi indiene americane. ceea ce a tăcut ca şi mai târziu. care-i rupeau de mediul lor cultural şi social. Aceste studii au marcat primele preocupări asupra influenţei pe care o joacă cultura şi evenimentele asupra copilăriei. experienţele sale profesionale şi studiile să nu se limiteze la tulburările emoţionale şi la modul de viaţă al copiilor aparţinând anei singure culturi. ca un rezultat al confuziei care urma experienţelor traumatice de război. astfel. modurile în care etapele de determinare biologică sunt realizate. Erikson a început să observe simptome. Irina HOLDEVICI In 1933. Studiul cel mai faimos care-l vizează pe Mahatma Gandhi. în 1943 face investigaţii asupra unui alt trib indian . clasică. Dezvoltarea psihosocială a personalităţii: Modul de a face faţă conflictelor In viziunea lui Erick Erikson procesul dezvoltării personalităţii se întinde pe întreg parcursul vieţii individului. Maxim Gorki şi Martin Luther. S-a preocupat de studiul copiilor normali şi a celor cu tulburări si s-a interesat de metodele de creştere si dezvoltare a copiilor din triburile indiene Sioux din Dakota de Sud. când îşi termină iniţi er ea în practica psihanalizei. Acest fenomen. tratează asupra ideii de nonviolenţă. acestea sunt forţele care influenţează. Dr.Yurok . freudiană. dar Erikson acordă mai multă atenţie corelaţiilor psihosociale ale acestor etape decât celor biologice. înţelegând prin aceasta că. considerând că. Interesul său cel mai puternic a fost axat. mai curând. anal. Simptomele se centrau în jurul ideii de „lipsă de rădăcini culturale" şi tradiţie şi erau rezultatul de fapt al lipsei de „identitate" sau „self image" (imagine de sine clară). acceptând rolul determinant al factorilor genetici. Se remarcă prin tratamentele specializate aplicate copiilor cu tulburări emoţionale şi delincvenţi şi are contacte cu antropologişti celebri ca Ruth Benedict. falie şi stările latente.din nordul Californiei. stadii de creştere identificate de el. ci. 74 . Dezvoltarea personalităţii este.

în mijloc anii cu aproximaţie.. Supravieţuirea. Evident. Maturitate .. deoarece . când condiţiile de mediu solicită anumite exigenţe de la individ.. Dr. Senzorialitate orala . 75 . De această relaţie depinde formarea atitudinii de încredere sau neîncredere şi modul cum va vedea individul lumea. dar Erikson afirmă că. securitatea şi afecţiunea copilului este total dependentă de cineva anume. mama va furniza o dragoste amplă şi securitate.1 an Încredere versus neîncredere 2. Condiţiile dezvoltării umane. Răspunzând la nivel înalt necesităţilor fizice ale copilului. 1.. Erikson consideră că. Fiecare stadiu.11 ani Activism versus inferioritate 5. trebuie sa fie mcorporale in „identitatea Eului”. din atitudini critice. . etapă de dezvoltare. Ultimele trei stadii pot să varieze de la individ la individ. cât şi în parte.Autonomie versus îndoială şi ruşine 3. care va determina mai târziu viziunea copilului asupra întregii lumi. ambele moduri de a face faţa fiecărei etape. primul stadiu are loc în perioada cea mai lipsită de a j u t o r a individului. o schimbare de comportament în care. doar la o anumită etapă definită în dezvoltare. la fiecare etapă de dezvoltare.. Criza există potenţial la naştere ca o predispoziţie înnăscută şi capătă importanţă.Naştere.. Latenţă 6 . Locomotor-genital 3 -5 ani Iniţiativă versus vină 4.copilul trăieşte şi iubeşte prin gura sa".peste 55 ani. afectată atât de factorii înnăscuţi cât şi de cei ce ţin de învăţare. fiecare persoană trebuie să dezvolte simţuri de neîncredere ca formă de protecţie. după Erikson. încrederea este mult mai adaptativă şi dezirabilă. Dar r el aţ i a c o p i l u l u i cu lumea nu este în mod exclusiv biologică. univ.55 ani Dezvoltare versus stagnare 8. Dezvoltând total încredere. individului i se impune o alegere pentru a face faţă crizei. atât din atitudini preliminare pozitive sau adaptative. spune Erikson . Irina HOLDEVICI evident. iar în dreapta modurile de adaptare contrastantă... Perioada adultă }5 . devenim vulnerabili la încercările altora de a ne decepţiona şi poate să ne inducă în eroare... implică un punct de întoarcere. Eul trebuie să consiste... ci o relaţie socială. atunci personalitatea acestuia va manifesta o dezvoltare normală. Integritatea Eului versus depresie -disperare 1. numai atunci criza este asociată cu o etapă rezolvată.Prof. Adolescenţă 12-18 ani. Încredere versus (contra) neîncredere... Paralel ca desfăşurare cu stadiul oral stabilit de Freud.Muscular-anal 1 -3 ani. şi persoana aceasta este de regulă mama. Identitate a Eului versus confuzie 6. cu puterea de a confrunta următoarea etapă critică a dezvoltării sale. O scurtă vedere asupra întregului proces de evoluţie a personalităţii prezintă în stânga cele opt etape de dezvoltare.. o interacţiune între mamă şi copil. Gura este în această perioadă de importanţă vitală.. generează o serie de conflicte („crize") cărora personalitatea trebuie să le facă faţă la fiecare etapă. o variantă de comportament adaptaţi v-pozi ti va sau una neadaptativă şi negativă. În cazul în care individul alege varianta adaptativpozitivă. Tinereţe adultă 18-35 ani Intimitate versus izolare 7.

care este capabil acum să facă mult mai multe lucruri şi să dorească puternic aceasta. desfăşurat între trei şi cinci ani şi analog etapei Ialice în teoria l u i Freud. Important este faptul că. Încă dependenţi de părinţi. univ. moarte sau divorţ. acesta va dezvolta un sentiment de ruşine în relaţiile cu alţii şi un sentiment de îndoială faţă de sine. I n i ţ i a t i v a lui în acest sens creşte puternic şi la modul fantezist. ţinerea sau scăparea unui obiect. Structura unui conflict potenţial nu este astfel exclusiv biologică ci mai curând psihologică. Inconsistenţa. Copilul învaţă să se aştepte la un anumit grad de consistenţă şi continuitate din partea lumii şi va răspunde la fel. cu faptul de a fi el însuşi. Stadiul trei de dezvoltare. Dr. prototip de comportament pe care îl vede la baza comportamentului şi atitudinilor conflictuale viitoare. dacă mama dispare prin plecare. prin forjarea e d u c ă r i i ei. 2. marchează dezvoltarea din plin a unor abilităţi mentale şi motrice ale copilului. sau ostil şi distructiv. copii dezvoltă rapid o multitudine de abilităţi fizice şi psihice. fiind capabili ei înşişi să facă multe lucruri şi să comunice mult mai eficient cu ceilalţi. când una din persoanele foarte mult i ubit e dispare. Irina HOLDEVICI ceea ce va dezvolta la copil încrederea în lumea din jurul său. Gestul poate fi făcut în mod gentil şi benign. de aceea Erikson îl numeşte psihosocial. copiii încep să se vadă ca persoane sau „forţe" şi să-şi exerseze dorinţele. dorinţa lui de autonomie. Problema aceasta poate apărea din nou la alt stadiu de viată. Eul şi simţul câştigat al încrederii fundamentale. în special. 3. lipsa de concentrare sau neatenţia mamei (respinsă) va dezvolta o atitudine de neîncredere. Iniţiativă versus vină. copilul poate să aleagă pentru prima oară. Se mândresc cu dezvoltarea acestor abilităţi şi-şi manifestă dorinţa de a face singuri cât mai multe acţiuni. decât de relaţia biologică sau instinctuală.Prof. Acelaşi sentiment de neîncredere poate veni şi mai târziu. va accelera riscul apariţiei sentimentului de neîncredere. Sensul încrederii fundamentale acum se cristalizează. deoarece copilul este nevoit de pe acum să înveţe regulile sociale referitoare la controlul necesităţilor instinctuale (motivul educării la toaletă). începutul unui sens de identitate a Eului. anxietate. Autonomie versus îndoială şi ruşine In al doilea stadiu corespondent etapei anale la Freud. frică cu toată lumea. Acest prim stadiu depinde mai mult de relaţia socială. copilul dorind şi preferând părinţii de sex opus. Dacă părinţii devin jurioşi sau uzurpatori ai dorinţei libere a copilului. înlocuirea mamei cu o altă persoana. Apare chiar un conflict de dorinţe între părinte şi copil. cu încredere în sine şi în alţii. observă Erikson. suspiciune. să exerseze anumite grade de alegere şi astfel. chiar dacă atitudinea dezvoltată anterior a fost cea de încredere. Dezvoltarea copilului depinde în continuare de modul cum vor reacţiona 76 . cel puţin . iar încrederea sa se va manifesta atît faţă de sine însuşi. versus conflict de încredere. va dezvolta mai târziu un simţ de „a fi totul în regulă" („being allright") de a fi mulţumit şi securizat. iar pentru cei de acelaşi sex manifestând frecvent rivalitate. Aceste aşteptări dau. Sarcina principală a Eului este aceea de a stabili şabloanele permanente pentru soluţia încrederii fundamentale. cit şi faţă de alţii.

instrumentele şi „armele" folosite de oamenii mari". cu referire la abilităţile lui şi la sine. Personalitatea se află deja pe drumul dezvoltării unui simţ adult al responsabilităţii . Irina HOLDEVICI părinţii la noile iniţiative şi fantezii. corespondent stadiului latenţelor la Freud (perioada relativelor linişti) debutează când copilul merge la şcoală şi durează până la 11 ani. Copilul învaţă să muncească. de a judeca deductiv şi just şi abilitatea de a respecta regulile. vor influenţa viitorul curs al vieţii sale. Referitor la relaţia „oedipiană" copilul trebuie negreşit să eşueze. iar dezvoltarea simţului moral va depinde. iar experienţa căpătată acasă. de vreme ce c o p i l u l devine gata să se descurce cu ustensilele. Atitudinile şi comportamentul părinţilor şi al profesorilor vor determina felul cum se percepe copilul pe sine şi la ce nivel va dezvolta aceste îndemânări. Dr. de modul i u b i t or şi înţelegător în care părinţii vor reuşi să ghideze acest eşec.Prof. univ. iniţiativă şi activism sau dimpotrivă. 4. Şcoala şi casa vor dezvolta noile puteri ale copilului. desigur. decât ceea ce face el însuşi. Erikson nota: „îndemânările fundamentale ale tehnologiei sunt dezvoltate.i ajunge mai târziu. să-şi aleagă în mod conştient prietenii. Respingerea acestor eforturi va determina la copil sentimentul de inadecvare şi inferioritate. de încredere. să solicite moral. care sunt dispuse în constituirea lucrurilor. Activism versus inferioritate Stadiul patru de viaţă. puternic direcţionale de caracteristicile care au fost dezvoltate de individ pe parcursul ajungerii la adolescenţă. dezvoltându-i sentimentul de vinovăţie. iar laudele constructive şi instructive vor conduce la câştigarea sentimentului de competenţă şi curajul unor dezvoltări viitoare. rezolvarea fiecărei crize la copil. dar au caracteristic comun faptul că. obţinând astfel recunoaşterea şi plăcerea care derivă din îndeplinirea sarcinilor. să aprecieze singur ceea ce este permis şi ce nu este permis. iar dezvoltarea lui este încă foarte mult dependentă de natura părinţilor şi a profesorilor. Aceste prime patru stadii sunt versiuni psihosociale ale stadiilor psihosexuale. Copilul învaţă să acceadă la un sens moral. Influenţele paterne nu diminuează brusc. cariera. Capătă astfel rafinamentul îndemânărilor. la care v. neîncredere şi culpabilitate. Sentimentele câştigate până acum. şi face eforturi serioase de a rezolva cu succes sarcini prin concentrarea atenţiei. colora şi maica brusc pe aceea căpătată în noul mediu. de autonomie. care va persista în activităţile proprii din viaţa de mai târziu. să fie activ şi sârguincios. 77 . o va. cele de îndoială. mai târziu soţia/soţul etc. Aceste alegeri deliberate sunt. depinde mai mult de ceilalţi decât de el însuşi.cu alte cuvinte un „Superego". indiferent de gradul ele independentă faţă de mediu şi alţi oameni. Se poate spune că până la 11 ani îi este ridicată independenţa. acei semnificând a s u p r a cărora c o p i l u l nu are nici o putere de control sau alegere. Contează mai mult ceea ce i se face sau dă copilului. Pedepsele şi stilul represiv vor inhiba c op il ul ui aceste iniţiative. Completarea universului real îl expune influenţelor şi presiunilor exterioare familiei. diligentă şi insistenţă. Abia în ultimele patru stadii individul devine capabil să se controleze pe sine şi mediul.

ce simte şi ştie i n d i v i d u l despre el însuşi este supus interpretării. poate oferi o dezvoltare a identităţii Eului aşa cum ar trebui şi atunci dezvoltarea depinde de influenţele pozitive sau negative ale grupului. Ieşirea din adolescenţă cu un anumit „simţ al identităţii" dă forţă şi capacitatea de a face faţă perioadei adulte. tară teama de a pierde ceva din propria personalitate. iar adolescentul trebuie să o experimenteze. Acceptarea propriei identităţi este o sarcină dificilă şi plină de anxietăţi. Ei preferă să fie singuri pentru că le este teamă de intimitate sau de propria vulnerabilitate. iar relaţia cu ceilalţi nu ştirbeşte această imagine. In perioada tinereţii adulte trebuie să fim capabili să ne unim identitatea cu cei din jur. Irina HOLDEVICI 5. opusul a ceea ce este prescris de societate. consolidării şi concentrării într-un întreg integrat i m a g i n i i de sine. Erikson consideră adolescenţa un hiatus între copilărie şi perioada adultă. Intimitatea nu se rezumă însă doar la o relaţie sexuală. Creştere versus stagnare Stadiul maturităţii se extinde între 35 şi 55 de ani iar acum. cine şi ce suntem ca individualitate. În „definiţia" societăţii identificarea devine una negativă. ei neştiind bine cine sunt. ci capătă şi sensul de protecţie al altuia. deci identitatea nu este pierdută. Cei incapabili de a stabili o astfel de relaţie de intimitate funcţionează izolat. care se cere rezolvată. care vine cu un sens extins de siguranţă şi încredere în sine. Identitate versus confuzie Perioada adolescenţei cuprinsă între 12 şi 18 ani este considerată de Krikson cruciala. Ceea ce cred alţii despre noi şi noi despre noi înşine. Ei se abat de la formula normală a vieţii : educaţie. de unde vin şi unde se îndreaptă. sincer faţă de un altul. oferă un tablou consistent şi congruent. slujbă. de angajare în mod deschis. căsătorie. Fuzionarea i dent i t ăţ i i într-o relaţie de intimitate nu este echivalentă cu a te subordona acestei relaţii. Acest tablou-viziune formează „identitatea Eului” unei persoane. un moratoriu psihologic absolut necesar. 6.Prof. care cere timp şi energii consumate în rolurile şi imaginile experimentate. pentru a obţine cea mai bună potrivire. iar aceşti indivizi vor experimenta în continuare roluri confuze. alegând izolarea sau formele nonconformiste de viaţă. deoarece la această vârstă se ridică problema fundamentală a identităţii Eul ui . Impactul pe care îl au grupurile cu ceea ce alege adolescentul să se identifce. să o încerce în diferite roluri şi ideologii. după care va atinge „maturitatea". univ. fiind mult mai extins decât stadiile anterioare. In comuniune cu ceilalţi se capătă sensul imaginii de sine. este perioada de viaţă pasională a i n d i v i d u l u i . ca un adult responsabil. Tot ceea . El încearcă să execute permanent unele activităţi productive şi totodată să stabilească relaţii intime cu ceilalţi. relaţii de prietenie i n t i m ă sau de comuniune sexuală. Intimitate versus izolare S ta di ul tinereţii adulte se desfăşoară începând cu vârsta de 18 ani şi durează până în jurul vârstei de 35 ani. trăită adesea psihoemoţional ca o „criză". fără a folosi mecanisme de autoprotecţie. In acest stadiu individul îşi câştigă independenţa faţă de părinţi sau protectori (chiar i nsti tu ţi i cum sunt şcoala) si începe să funcţioneze cu maturitate. Dr. Eşuările exprimă o identitate precară. 7. considerând că le ameninţă identitatea. precizează 78 . evitând contactele apropiate cu ceilalţi. care t r e b u i e să capete un sens şi să ofere c o n t i n u i t a t e a cu trecutul şi viitorul dorit. Trebuie să ştim însă în mod ferm. s-ar putea chiar să-i respingă ori săi agreseze. autosalvare. corelând o identitate negativă.

Dr. ca terapie centrată pe client sau pe persoană. a avea copii nu garantează cert satisfacerea acestei trebuinţe. mult mai mult de a se implica activ şi direct. cu regretul greşelilor care nu mai pot fi rectificate. Formulările l ui în legătură cu dinamica şi structura personalităţii sunt legate direct de metoda terapeutică. Eforturile majore ale persoanei sunt acum aproape de final iar timpul permite o privire retrospectivă. imaginea sa asupra sit uaţi il or terapeutice ne clarifică imaginea sa asupra naturii personalităţii. Cum a fost cazul cu alţi teoreticieni. se extinde la generaţiile viitoare şi la felul de societate în care aceştia vor trăi. mai întâi. Terapie centrată pe persoană sau client. atunci persoana poate trăi disperarea. Privind retrospectiv viaţa. cu supărare pentru lipsa oportunităţilor. adjudecându-şi atât victoriile cât şi „căderile”. Irina HOLDEVICI Erikson. reflexii asupra vieţii şi elaborarea măsurilor de desăvârşire. 8. întăresc şi păstrează trebuinţa de dezvoltare. Fiecare individ la rândul lui face parte în mod virtual dintr-o astfel de organizaţie. Când individul îşi priveşte viaţa cu sentimentul de frustrare şi ranchiună. Persoana poate deveni invalidă fizic sau psihologic din cauza totalei absorţii (sau obsesii) a trebuinţelor proprii de confort. cele privind afacerile. terapeutul acţionând doar spre a facilita şi nu spre a direcţiona această schimbare. stadi ul de după 55 de ani poate surprinde persoana în faza de pierdere a speranţei. Preocuparea aceasta este mult mai largă. cu tot ce cuprinde ca experienţă. intenţionează să sugereze că indivizii au abilitatea. realizării şi satisfacţiei. ca metodă de tratament. în care sunt incluse toate cunoştinţele si metodele prin care sunt orientate noile generaţii. mai recent. Terapia rogersiana pare a fi la fel de populară ca psihanaliza lui Freud. De aceea. Integritatea Eului versus disperare (depresie) Integritatea se câştigă în stadiul final al vieţii sau din contră. Rogers a văzut oamenii.mai simplu spus. persoana poate trăi sentimentul împlinirii. P sihologia um anistă Teoria personalităţii la Carl Rogers Carl Rogers este bine cunoscut ca iniţiator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscută iniţial ca terapie nondirectivă şi. în a-i orienta pe cei din noile generaţii. Această trebuinţă depăşeşte limitele cercului familial. iar persoana regresează până la stadiul de falsa apreciere sau identitate. posedând astfel ceea ce Erikson numeşte „integritatea Eului” . Erikson consideră că toate instituţiile umaniste. care include desigur proprii copii. ca fiinţe conştiente şi raţionale.Prof. univ. teoria personologică a lui Rogers s-a dezvoltat l i n şi a fost continuu reînnoită în urma experienţei sale de lucru cu pacienţii sau clienţii. sentimente prin care individul îşi priveşte retrospectiv întreaga viaţă. cum prefera să-i numească el. disperare. individul este cuprins de sentimentul de stagnare şi împovărare. 79 . oamenii au nevoie pe lângă intimitate. Nu este suficient să fi părinte. ca şi responsabilitatea de a-şi schimbaşi reconfecţiona personalitatea. acceptarea unui propriu loc şi a propriului trecut. cele militare sau academice. Dacă acest comportament nu este manifest la vârsta adultă. dezgustul de viaţă şi dispreţul faţă de ceilalţi. Numele metodei sale. invocând mecanisme din vremea copilăriei imature.

Rogers respinge şi ideea că evenimentele trecute ar exercita o influenţă însemnată asupra. Copilul cade şi se târăşte şi ar fi mai puţin dureros pentru ei să rămână în stadiul de târâre. dar continuă. mai mult orientată spre biologie decăt spre psihologie. pot influenţa modul în care oamenii îşi percep lumea şi pe ei înşişi. tendinţa spre actualizare include totul. Actualizarea. Dr. chiar cele mai simple nevoi biologice.pe baza experienţelor sale subiective. Cade si plânge din nou. La este responsabilă pentru toate aspectele creşterii ce sunt subsumate sub denumirea de „maturizare". Rogers crede că personalitatea poate fi înţeleasă numai din punctul de vedere al subiectului . Această tendinţă înnăscută este o nevoie fundamentală a fiinţelor umane şi include toate trebuinţele psihologice. El persistă în pofida durerii. Rogers descrie acest proces evolutiv ca implicând constrângere şi durere. Teoria şi psihoterapia lui Rogers. Spre deosebire de Freud. programate în schema genetică a persoanei. educaţie şi cercetarea vieţii de familie. să menţină şi să-şi sporească experienţele. univ.un concept de importanţă centrală în sistemul lui Rogers. Scopul ultim al dezvoltării personalităţii este actualizarea eu-lui . aşa ca atunci când copilul face primii paşi. de la cele strict biologice pană la cele mai sofisticate aspecte psihologice ale fiinţei umane. tendinţă umană de bază Rogers vede oamenii ca motivaţi de o tendinţă generală de bază: t e n d i n ţ a să actualizeze. spune Rogers. sunt produse de tendinţa de actualizare. Rogers crede că oamenii au o motivaţie majoră cu care sunt dotaţi de la naştere: o tendinţă de actualizare. Ca nevoie fundamentală. Dar copilul persistă. Rogers foloseşte o metodă fenomenologică de studiere a personalităţii.Prof. imaginea umanistă şi optimistă asupra fiinţelor umane a fost întâmpinată cu entuziasm şi a avut o relevanţă largă pentru psihologie. metodă ce tratează realitatea aşa cum este percepută de individ. hrană. Toate aceste schimbări.A menţine şi dezvolta cui. mai ales acelea ale copilăriei. apă. a deveni o persoană complet funcţională. progresul organismului spre maturizarea completă nu este automat şi fără efort. Chiar dacă aceste schi mbăr i sunt d e t e r m i n a t e genetic (programate di nainte) . deşi este. Deşi recunoaşte că experienţele trecute. Rogers nu atribuie o influenţă dominantă forţelor inconştiente pe care un individ nu le are sub control. de dezvoltare a tuturor abilităţilor şi potenţialurilor. Datorită importanţei conştientului şi prezentului. el insistă că sentimentele şi emoţiile prezente au o mai mare importanţă în dinamica personalităţii. care este determinată genetic de dezvoltarea părţilor corpului şi a proceselor fiziologice de la creşterea fătului până la apariţia caracterelor sexuale secundare la pubertate. in concepţia lui Rogers. Această percepţie subiectivă poate sau nu poate să corespundă întotdeauna cu realitatea obiectivă. ca acelea de aer. Mai degrabă. pentru că tendinţa de 80 . Tendinţa de actualizare face mai mult decăt să menţină organismul: ea facilitează creşterea şi dezvoltarea organismului. comportamentului prezent. este scopul către care sunt direcţionale toate fiinţele umane. Irina HOLDEVICI conduse de percepţia conştientă a propriei persoane şi a lumii lor experenţiale.

Dr. Există un fundament puternic biologic al tendinţei de actualizare. Acele experienţe pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt văzute ca bune şi de dorit şi sunt evaluate ca valoare pozitivă. (poţi observa comportamentul unui coleg student într-o lumină total diferită faţă de cea a bunicilor săi de 80 de ani. care atâta timp cât sunt active. sunt considerate ca nedorite. Percepţiile noastre se pot schimba cu timpul şi în funcţie de diferite circumstanţe. La i n d i v i z i i maturi. care influenţează atât de mult acea persoană. care 81 . această t e n d i n ţ ă devine mai psihologică şi reflectă elemente ale învăţării şi experienţei mai mult decât aspecte biologice. provocată de dificultăţile creşterii. Putem percepe anumite aspecte ale realităţii foarte diferit de modul în care o face altcineva. indicând convingerea cu privire la existenţa unei forţe irezistibile care cauzează nu numai supravieţuirea unui organism. Cum percepem şi reacţionăm la aceste multiple faţete ale mediului? Rogers răspunde la această întrebare spunând că realitatea mediului unei persoane îl reprezintă modul cum ea percepe acel mediu. numai de către subiectul însuşi. lumea lui experenţială se extinde. în timp de acelea considerate de dorit vor fi căutate pentru a se putea repeta cât mai des posibil. Opinia că percepţia are un caracter subiectiv este veche. dezvoltarea si creşterea. Contribuţia importantă pe care o aduce el constă în ideea că realitatea unei persoane este o problemă strict personală şi poate fi cunoscută. In descrierea vieţii. Lumea experienţială a unei persoane include nu numai experienţele prezentului imediat de care persoana este conştientă. Acele experienţe percepute ca împidicând actualizarea. Propria ta percepţie a colegului student se poate schimba drastic când vei avea 80 de ani). univ. altele recompensatoare. Lumea experenţială Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoană acţionează . Rogers crede că. Rogers foloseşte expresii ca „tenacitatea vieţii" şi „tendinţa de împingere înainte a vieţii". influenţează percepţiile actuale ale persoanei. uneori în condiţii extrem de ostile. amintirile experienţelor trecute. Această tendinţă actualizantă nu este văzută numai la oameni. dar şi la toate vieţuitoarele. nefiind originală la Rogers. ci şi toţi stimul ii de care nu este conştientă. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare şi comportamentul lui se referă la aceşti stimuli aşa cum sunt ei percepuţi subiectiv. unele ameninţătoare. de a merge înainte. Prin asta el înţelege că toate experienţele vieţii sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendinţei de actualizare. Percepţia cuiva poate să nu coincidă cu realitatea obiectivă. Aceste percepţii vor influenţa comportamentul pentru că experienţele considerate de nedorit vor fi evitate. altele importante. în sens complet.Prof.de câmpul de referinţă sau contextul individului. Irina HOLDEVICI actualizare. Deoarece tendinţa de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare. oamenii demonstrează ceea ce se numeşte procesul valorizării organismice. ci şi adaptarea. de a se dezvolta şi de a creşte este mult mai puternică decât orice tendinţă de a regresa . în viaţă. Experienţele se combină pentru a forma câmpul experenţial. Oamenii sunt expuşi la o mulţime de surse de stimulare din mediu unele banale.

Experienţele individului capătă o importanţă majoră. probabil. copilul îşi formează o nevoie de ceea ce Rogers numeşte evaluare pozitivă. Copiii percep dezaprobarea mamei faţă de un comportament ca o dezaprobare a tuturor comportamentelor şi aspectelor legate de ei. copilul tinde să se împotrivească actualizării eului si să se străduiască. Evaluarea pozitivă Pe măsură ce se dezvoltă. Cum spune şi numele. în schimb. Această stare sau condiţie este numită evaluare pozitivă necondiţionată şi. Dacă situaţia apare foarte frecvent. nevoia de evaluare pozitivă este permanentă şi persistentă şi se găseşte în toate fiinţele umane. până la urmă. Piatra de încercare a validităţii este propria mea experienţă". Toate aspectele posibile ale eului tind spre consistenţă. acceptare şi aprobare în general. univ. Irina HOLDEVICI constituie imaginea personală a subiectului despre lume.Prof. 82 . Comportamentul copilului e ghidat de cantitatea de afecţiune pe care o primeşte. Această parte nouă şi separată este definită prin termeni ca „eu. alt criteriu pe baza căruia să facem enunţuri. care implică distingerea dintre ceea ce este direct şi nemijlocit o parte din noi şi ceea ce este extern. cineva care se consideră a nu avea nici un sentiment agresiv faţa de a l ţ i i . Rogers spune că eul este un pattern consistent de trăsături. Conceptul de eu reprezintă şi imaginea unei persoane despre ceea ce este. Dezvoltarea Eului Atunci când un copil îşi dezvoltă un câmp experienţial mai complex. cea mai mare autoritate. tendinţa copilului spre actualizare şi dezvoltarea eului este îngreunată. nu exprimă nici o nevoie de agresiune. Dacă mama nu-i dă o evaluare pozitivă. întregul comportament trebuie să fie în acord cu conceptul de eu. un tot organizat. ci este îndreptată în mod gratuit şi în întregime asupra c o p i l u l u i ca persoană. Rogers scria: „Experienţa este. pentru mine. In mod ideal. copilul ar trebui să simtă suficientă dragoste. chiar dacă unele comportamente specifice pot fi dezaprobate. cel p u ţ i n nu într-o manieră evidentă şi directă. De exemplu. Nivelele înalte ale dezvoltării accentuează şi definesc lumea experenţială a cuiva şi conduc la formarea eului. pentru că nu există. Această nevoie este. deşi Rogers crede că sursa ei este neclară. ar putea fi sau ar dori să fie. evaluarea pozitivă include nevoia de acceptare. pentru a-şi asigura o evaluare pozitivă. ca rezultat al mai multor interacţiuni cu alţi oameni. Dr. Un aspect important al nevoii de evaluare pozitivă este natura ei reciprocă. dragoste şi aprobare din partea altor oameni. Înnăscută sau învăţată. Este satisiacătoi" să primeşti o evaluare pozitiva şi o dezamăgire să nu o primeşti. aspect central în teoria personalităţii la Rogers. mai ales din partea mamei. implică faptul că dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comportă aceasta. o parte a experienţei sale devine diferenţiată de rest. învăţată. pe mine” şi „eu însumi" şi reprezintă conceptul de eu. judecăţi şi să ne comportăm.

In lumina feedback-ului pe care îl primim de la alţii (aprobarea sau dezaprobarea lor). în acord cu criteriile definite de părinţi. copilul se va dezaproba pe sine pentru acest comportament. eul începe sa funcţioneze ca înlocuitor al mamei. este recompensat iar alteori nu. copilul învaţă că afecţiunea şi aprobarea părinţilor depind de modul cum se comportă. aşa cum i acea mama. mai mult din interiorul persoanei decât de la alţii. univ. Bvaluarea pozitivă condiţionată reprezintă opusul. sunt trăite ca o formă de anxietate. imaginea pozitivă începe să acţioneze gradat. indiferent cât de satisfăcătoare pot fi ele.independente de comportamentul lui. Ca rezultat al înclinaţiei către anumite experienţe. Am spus că evaluarea pozitivă necondiţionată implică dragoste şi acceptare a co pi lu lu i (ară condiţii . Asemenea copii îşi i n h i b ă propria dezvoltare. uneori. împiedicaţi să se dezvolte total sau să se autoactualizcze. Anxietatea Mai mult. Copilul vede că. Şi aşa. pentru că trebuie să trăiască în limitele autoevaluării interiorizate. Ei nu mai pot funcţiona în libertate totală pentru că trebuie să-şi judece şi să-şi cântărească comportamentul şi sunt. ne dezvoltăm conceptul cu privire la eul propriu. nu numai că un copil trebuie să-şi inhibe anumite comportamente. Anumite comportamente îi enervează sau îi plictisesc şi pentru acele comportamente copiii nu primesc afecţiune şi aprobare. Copilul se iubeşte numai când se comportă într-un mod apreciat ca aprobat de mamă. copilul începe să se vadă ca meritând sau nu ceva. Acele experienţe ce sunt incongruente cu eul servesc ca o sursă de ameninţare şi. oamenii d e v i n foarte s e n s i b i l i la a t i t u d i n i l e şi comportamentul altora. şi ceea ce satisface autoevaluarea reprezintă aceleaşi condiţii care produc evaluarea pozitivă generată de ceilalţi. Aceasta devine o nevoie la fel de puternică ca şi nevoia de evaluare pozitivă de la alţii. ci exact opusul. se pedepseşte singur. părinţii nu reacţionează la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitivă. de obicei. Aici se dezvoltă ceea ce Rogers numeşte incongruenţă între conceptul de eu şi anumite aspecte ale experienţei individuale. începem să analizăm atitudinile altora. dar trebuie să reprime conştientizarea anumitor percepţii din câmpul experenţial sau să le distorsioneze. Ca rezultat. mai ales în copilărie. Condiţiile evaluării Evoluţia de la evaluare la autoevaluare pozitivă formează super-ego-ul ca instanţă evaluativă. Această condiţie este numită de Rogers auto-evaluare. Altfel. De obicei. copilul dezvoltă şi criterii interne de evaluare.Prof. considerându-se ca valoros doar în anumite condiţii. cineva nu mai este 83 . Copiii care nu ajung la acest punct încep să evite anumite comportamente şi atitudini. într-un fel. Dr. Dacă mama. Mai mult. Având deja interiorizate normale părinţilor. Standardele externe de judecată au devenit personale şi copilul. de exemplu. Irina HOLDEVICI Datorită importanţei satisfacerii acestei nevoi. exprimă dezaprobare ori de câte ori un copil dărâmă un obiect. Prin prisma acestui concept de eu. astfel.

gradul de normalitate. a) Prima caracteristică a persoanei auto-actualizate este conştientizarea tuturor experienţe lor. c) A t r e i a caract er isti că a p e r s o n a l i t ă ţ i i persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism. ca teama şi durerea. Decizia finală cu privire la cum să te comporţi într-o situaţie particulară rezultă dintr-o evaluare a tuturor datelor experienţiale. Fiecare moment este p r i v i t ca nou şi proaspăt. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment. Nici o parte a experienţei lor nu trebuie apărată împotriva a ceva prin negare sau distorsionare. în termenii evaluării pozitive pe care o vor aduce. sunt liberi să devină auto-actualizaţi . pentru că nici una nu le ameninţă conceptul de cu. d) A patra caracteristică este sentimentul libertăţii. constrângere sau structură impusă asupra experienţei. cum ar fi curajul sau tandreţea. dar le şi trăieşte mai intens decât o persoană pasivă. decât observând. toate trec prin eu. Dr. organizare. Cu alte cuvinte.să evolueze pentru a deveni o persoană complet funcţională.Prof. Nici o experienţă nu este îndepărtată. toată experienţa este organizată şi distorsionată pentru a se potrivi eu prejudecăţile structurate ale cuiva. Irina HOLDEVICI sincer . Ei au o evaluare pozitivă. Persoana este deschisă la orice sentimente pozitive. să folosească toate potenţialele lor. O asemenea persoană este mult mai emoţională în sensul că nu experimentează doar o arie largă de emoţii pozitive şi negative. Persoanele sănătoase psihic sunt capabile să se perceapă şi să-şi perceapă mediul incluzând ceilalţi oameni. Prin aceasta nu se sugerează că persoana auto-actualizată ignoră complet datele din intelectul său sau al altora. Rogers scrie: „Comportarea după cum te simţi este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisfăcător". sau în trăirea proprie şi nu în judecăţile altora sau în codul social. sau negative. are p o t e n ţ i a l u l necesar pentru a fi privit astfel. mai degrabă. ci doar că experienţele de viaţă sunt congruente eu conceptul de eu. participând. Ea pare mai mult emoţională decât intelectuală. Nu este implicată apărarea. b) O a doua caracteristică a persoanei complet funcţionale este tendinţei sau abilitatea ele a trăi complet şi plenar în orice moment. ci. Ei sunt deschişi tuturor experienţelor. La omul bolnav. cel puţin. pentru că ei nu au învăţat nici o condiţie de evaluare în copilărie. univ. sau. aşa cum sunt ei. Caracteristicile persoanei autoactualizate Persoana actualizată este produsul final şi dezirabil al dezvoltării psihologice şi al evoluţiei sociale. Persoanele 84 . inconştientă şi sunt liberi să încerce toate experienţele. mai degrabă. ci este trăit din plin. pentru că nu este nimic împotriva căruia să te aperi. săşi dezvolte toate forţele eului. este o funcţie a gradului de congruenţă sau compatibilitate a eului cu experienţa. după Rogers. nu există ameninţări pentru conceptul de eu al individului.şi poate chiar deveni înstrăinat de sine însuşi. Experienţele sunt evaluate şi acceptate sau refuzate nu în măsura în care pot contribui la actualizarea completă a eului. distorsionată sau negată în vreun fel. nivelul reglării psihologice a unei persoane. Persoana nu este c o n şt i e n t ă de astfel de evaluări (datorită congruenţei dintre eu şi experienţă) şi decizia pare a fi intuitivă. Nu există rigiditate. În acord cu Rogers.

Ca rezultat. Asupra problemei natură-educaţie. Evoluţia oamenilor este întotdeauna progresivă. nu ca pe un aspect finit". creştere. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza sau de securitate interioară. şi orientată către creştere nu către stagnare. „îmbogăţit". Nu merg pe un singur drum. Termenii mult mai potriviţi ar fi: „împlinit". alţi oameni. în imaginea lui Rogers. 85 . pentru că asta i m p l i c ă testare. „bucuros" sau „mulţumit” nu sunt p o t r i v i t e p e n t r u a descrie persoana aiitoactiializată. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate. Rogers nu foloseşte cuvântul „actualizat" ca atare. să se comporte într-un fel sau altul. vede oamenii într-o lumină optimistă şi pozitivă. după cum tinde să-şi actualizeze toate potenţi aiurii e. Rogers vede influenţele din copilărie ca având o anume importanţă în dezvoltarea personalităţii dar spune că experienţele de mai târziu sunt şi mai importante. de evenimente care au apărut în primii 5 ani de viaţă. Dacă o asemenea creştere eşuează. în teoria lui Rogers. Persoana auto-actualizată se schimbă continuu şi creşte mereu. Fiinţele umane nu sunt. Scopul ultim şi necesar în viaţă. Mai precis. Rogers descrie actualizarea ca pe „o direcţie. Ei nu se simt constrânşi . persoana îşi pierde caracteristicile spontaneităţii. „plin de sens". chiar dacă condiţiile de mediu se pot schimba: Legat de această creativitate este sentimentul spontaneităţii. motivaţia şi responsabilitatea de a înţelege şi de a evalua. Deşi tendinţa de a deveni auto-actualizat este înnăscută. Irina HOLDEVICI autoactualizate se simt libere să se mişte în orice direcţie dorită.Prof. aiitoactualizarea implică curajul dea trăi. evenimente trecute. Rogers acordă importanţă rolului mediului. procesul actualizării este influenţat mai mult de social şi mai puţin de biologic. în general. O teorie a personalităţii ce dă oamenilor abilitatea. Dr. dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor şi nu sunt conduse de forte instinctiv biologice. pentru că ar implica o personalitate rigidă şi statică. poziţia lui Rogers este clară. „stimulat". Este dificil să fii o persoană auto-actulizată. folosindu-şi resursele interioare. stagnarea şi regresia există. Fiinţele umane . pentru că ştiu ca viitorul depinde de a c ţ i u n i l e lor şi nu este determinat de c i r c u m st a n ţ e .cel puţ i n cele autoactualizate sunt libere să-şi creeze propriul destin. încordare şi folosirea tuturor potcnţialitaţilor. Perturbările emoţionale ca. mai degrabă. pentru că o persoană ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. decât regresivă. este de a deveni o persoană autoactualizată. dar ele sunt excepţii nu reguli. Asupra problemei voinţă îiberă-determinism. trăind constructiv adaptaţiv. trăiesc un sentiment de putere persoanlă asupra vi eţ ii lor. Oamenii sunt capabili să treacă peste aceste regresii şi perturbări prin terapia centrată pe persoană. de pildă. să aleagă fără constrângere sau inhibiţie. univ. sau de ei înşişi. şi teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferită faţă de multe ale altor teoreticieni. Rogers crede că personalitatea a ct ua l i za t ă este foarte creativă.de alţii. Persoana se poate adapta flexibil şi poate căuta experienţe noi şi noi încercări. flexibilităţii şi deschiderea către noi experienţe. Nici un aspect al personalităţii lor nu este determinat pentru ei. mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copilărie. Imaginea lui Rogers asupra naturii umane Metoda umanistă. Rogers subliniază că adjectivele ca „fericit".

de a deveni o persoană complet funcţională. Comportamentele puse în acţiune pentru a satisface respectivele trebuinţe au un caracter dobândit şi variază de la un i ndi vi d la altul. Trebuinţele au un caracter instinctiv. dar şi societatea. El a studiat biografiile unor personalităţi marcante şi a ajuns la concluzia că oamenii posedă în interiorul lor nişte tendinţe instinctive spre creştere. Astfel. Aceste trebuinţe universale sunt organizate ierarhic. dezvoltare şi autoactualizare.Prof. A criticat atât behaviorismul. Dezvoltarea socială urmează actualizării membrilor individuali ai unei culturi. de pildă. Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate. o persoană flămândă sau ameninţată nu va simţi nevoia de apartenenţă sau de dragoste. să se mişte înainte. Irina HOLDEVICI De vreme ce indivizii sunt văzuţi în asemenea termeni pozitivi. In concluzie. Studiind numai ceea ce era mai rău în om (nevrozele şi psihozele) psihologia aparţinând acestor şcoli a ignorat toate stările afective benefice cum ar fi: fericirea. să faciliteze şi să contribuie la propria creştere. Teoria personalităţii la Abraham Maslow A. Dacă vrei să studiezi cât de repede aleargă un om trebuie să-i studiezi pe cei mai buni alergători. va fii pusă în funcţiune nevoia de atitoactualizare. Teoria personalităţii la Maslow este de fapt o teorie a motivaţiei. M otivaţie şi personalitate: Ierarhia trebuinţelor Maslow afirmă că omul poseda un număr de t r e bu i n ţ e înnăscute care activează şi direcţionează comportamentul subiectului. bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapată". Studiul celor mai reprezentative personalităţi ale speciei umane reprezintă trăsătura distinctivă cea mai pregnantă a teoriei personalităţii la Maslow. omul poate simţi nevoia de stimă şi respect. Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea şi actualizarea unui individ. cât şi psihanaliza. nu pe cei mediocri. imature. Când nevoia de apartenenţă sau cea de dragoste sunt satisfăcute. De tendinţa înnăscută de a-si dezvolta complet potenţialul. Trebuinţă de actualizare Trebuinţă de stimă: de la sine însuşi şi de la alţii Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste 86 . mai ales concepţia lui Freud. O trebuinţă de nivel superior nu este activată pană cănd nu sunt satisfăcute trebuinţele de nivel inferior (să fie satisfăcute măcar parţial). să fie conştientă de sine. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. beneficiază nu numai individul. iar dacă şi acestea sunt satisfăcute. este normal şi inevitabil pentru o fiinţă umană să crească. mulţumirea. univ. mai mature şi mai sănătoase. satisfacţia sau pacea spiritului. pentru a determina nivelul cel mai înalt al potenţialului uman. Ea arată că psihologii au subestimat natura umană neluând în considerare exemplarele cele mai creative. este egal compatibilă cu dezvoltarea acelora cu care individul interactionează. Dr. urmează că societatea este considerată în aceeaşi lumină. mai precis spre valorificarea propriilor disponibilităţi.

economice. Din acest motiv trebuinţele inferioare sunt numite de Maslow „trebuinţe de deficit". politice. Astfel. sex. toate fiinţele vii au nevoie de hrană şi apă. o femeie de afaceri nu va mai fi dominată de trebuinţe fiziologice. Cu cât o trebuinţă este mai înalta. de pildă. comparativ cu trebuinţele inferioare. Din acest motiv trebuinţele superioare sunt denumite „trebuinţe de creştere" sau „trebuinţe ale eu-lui". dar. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare implică. de a şti. condiţii externe mai bune: sociale. de pildă. Maslow vorbeşte despre aşanumita satisfacere parţială. ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în evoluţia individului: trebuinţele biologice apar în copilărie. cele de securitate. Irina HOLDEVICI Trebuinţe de securitate siguranţă. în 87 . Trebuinţe fiziologice: hrană. Dr. De pildă. © Deşi sunt mai puţin necesare pentru supravieţuire. Oamenii nu sunt motivaţi de toate aceste trebuinţe în acelaşi timp. ci şi psihologic. stabilitate. cu atât ea este mai umană. pentru că produce o pace mai profundă şi dă un sentiment de împlinire a vieţii. pentru trebuinţa de autoactualizare este necesară o mai mare libertate de expresie. la o mai bună stare de sănătate şi.Prof. Trebuinţele cu poziţie inferioară în ierarhie sunt mai puternice. Caracteristicile trebuinţelor: ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în cursul evoluţiei speciei. înainte ca o altă trebuinţă din ierarhie să-şi facă simţită prezenţă. trebuinţele fiziologice revin pe primul loc. ci va căuta stima şi auto-actualizarea. t r e b u i n ţ e l e superioare c o n t r i b u i e la rândul lor la supravieţuire şi dezvoltare. el dă exemplul ipotetic al unui individ care şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în proporţie de 85%. ordine. de asemenea. numai omul are nevoie de autoactualizare. doar o singură trebuinţă fiind dominantă. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondiţii complexe. univ. de pildă. satisfacerea unor trebuinţe de nivel superior conduce la o viaţă mai lungă. la mijlocul vieţii. trebuinţa de autoactualizare pune condiţia ca toate celelalte trebuinţe să fie satisfăcute şi implică nişte comportamente mai sofisticate decăt cele orientate în direcţia procurării hranei. Astfel. apă. cele de apartenenţă şi stimă. Astfel. iar cele de autoactualizare. satisfacerea lor putând să fie amânată. ©Cu cât trebuinţele sunt mai sus în ierarhie. Nesatisfacerea unor trebuinţe superioare nu produce o criză atât de puternică aşa cum se întâmplă în cazul nesatisfacerii trebuinţelor inferioare. O trebuinţă nu trebuie sa fie total şi pe deplin satisfăcută. în general la creşterea ef i ci enţ ei biologice a persoanei. Astfel. dacă se produce o recesiune economică şi persoana îşi pierde serviciul şi îsi cheltuieşte economiile. în adolescenţă. de a înţelege. cu atât mai puţin importante sunt pentru supravieţuire. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare este benefică nu numai sub aspect biologic. Cu toate acestea ierarhia trebuinţelor poate fi răsturnată: astfel.

Subiecţii normali si-au satisfăcut bine aceste trebuinţe. univ. un adult nevrotic are o mare nevoie de structură şi ordine în mediu pentru că la el nevoia de securitate este încă dominantă. structurare. N. faima etc.! O trebuinţă care este satisfăcută nu mai reprezintă o trebuinţă şi joacă un rol minimal în viaţa omului. apă. Drept rezultat el devine mai competent şi'mai productiv în toate domeniile existenţei. => Nevoia de . Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste Acestea pot fi satisfăcute în mai multe moduri: prin relaţii afectuoase cu alţi oameni în general. I. ordine şi absenţa fricii şi anxietăţii. protecţie. dar recunoaşte faptul că a c t i v i t a t e a sexuală poate fi un mod de exprimarea nevoii de dragoste. neajutorat şi 88 . subiectul se simte inferior. La fel. III. prieten) sau prin ocuparea unei anumite poziţii într-un gnip sau în societate. cat şi din partea celorlalţi. Atunci când autostimă lipseşte. Majoritatea oamenilor preferă prediciibilul necunoscutului. sub forma trebuinţei de statut. somn şi sex. la normali. după Maslow una din cauzele fundamentale ale dezadaptării în societatea occidentală. spre deosebire de nevrotici. dar numai în limitele unor situaţii cărora acesta le poate face faţă.stimă şi respect din partea celorlalţi. Trebuinţele fiziologice Sunt trebuinţele de hrană. Maslow nu confunda iubirea cu sexul. cele de stimă 40% şi cele de autoactualizare în proporţie de 10%.autostimă. succes social. . Satisfacerea trebuinţei de autostimă îl face pe individ să se simtă puternic.Prof. Nevroticul are tendinţa compulsivă de a evita noul şi îşi organizează existenţa astfel încăt ea să fie cât mai predictibilă (se conduce după rutine rigide). IV. stabilitate. un loc de muncă sigur unuia care presupune aventura. Sunt cele mai puternice trebuinţe şi sunt capabile să blocheze total manifestarea celorlalte trebuinţe. nevoia de securitate nu are un caracter compulsiv. II Trebuinţele de securitate Maslow este de părere că trebuinţele de securitate au o importanţă deosebită pentru copii şi pentru adulţii nevrotici. Eşecul satisfacerii trebuinţei de dragoste reprezintă. Irina HOLDEVICI proporţie de 70%. valoros şi adecvat. Trebuinţele de stimă Implica nevoia de respect d i n partea propriei persoane (sentimente de valoare personală). prin intermediul relaţiei cu o anumită persoană (iubit. ordinea haosului. Copilului trebuie să i se " acorde libertate. recunoaştere. Maslow subliniază că deşi oamenii normali şi-au satisfăcut aceste trebuinţe. ei mai au totuşi nevoie de un anumit grad de securitate. cele de dragoste şi apartenenţă 50%. Dr. Maslow subliniază că lipsa structurării mediului înconjurător produce anxietate la copii.B. Ele implică: nevoia de siguranţă. Dar.

trebuie să se bazeze pe aprecierea realistă a propriilor posibilităţi. Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condiţii: libertatea faţă de restricţiile impuse de cultură sau de sine î n su şi . Omul trebuie sa devină ceea ce poate deveni în plan potenţial. 4) Maslow a întâlnit în practica sa clinică mulţi adulţi sănătoşi care sufereau de plictiseală datorită existenţei lor monotone. oamenii care s-au dedicat unei cauze cu preţul vieţii şi-au negat trebuinţele fiziologice sau pe cele de securitate. la rândul lor un caracter înnăscut.Prof. Chiar dacă celelalte trebuinţe sunt satisfăcute. Astfel. Astfel. ştiinţifică sau politică. V. a aptitudinilor şi abilităţilor sale. Autoactualizarea poate îmbrăca multiple forme. o femeie care îşi creşte bine c o p i i i şi este m u l ţ u m i t ă de acest lucru este autoactualizată. Maslow este de părere că aceste trebuinţe formează o ierarhie separată: nevoia de cunoaştere este mai puternică decât nevoia de a înţelege. Trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere: O ierarhie secundară Maslow se referă şi la un alt set de trebuinţe umane -trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere. este imposibil ca un subiect să devină autoactualizat dacă trebuinţele sale de cunoaştere sau înţelegere nu sunt satisfăcute. Maslow subliniază că autostimă pentru a fi eficientă. Intre cele două ierarhii de trebuinţe există o interacţiune reciprocă. persoana trebuie să se autocimoască bine. Trebuinţa de autoactualizare Se referă la realizarea deplină a tuturor posibilităţilor şi d ispo ni bi li tă ţi lor fiinţei umane. Irina HOLDEVICI descurajat. univ. In acelaşi timp. Maslow arată că există şi excepţii de la ierarhia trebuinţelor: astfel. prestigiul. Argumente în favoarea existenţei acestor trebuinţe: 1) S t u d i i l e de laborator au arătat că animalele îşi explorează mediul fără alt motiv decât curiozitatea. El consideră că nevoia de înţelegere şi curiozitatea au. a arătat că u n i i oameni şi-au riscat viaţa în interesul cunoaşterii. 3) Studiile au arătat că mulţi adulţi sănătoşi şi maturi sunt puternic atraşi de nou şi necunoscut. pe care nu le plasează în cadrul piramidei sale. să aibă o apreciere realistă a puterilor şi slăbiciunilor sale. Dr. statutul şi buna reputaţie trebuie să fie acordate pe merit. 2) Istoria. Maslow ajunge la 89 . nu doar realizarea artistică. Aceştia s-au simţit mult mai bine când au fost implicaţi în activităţi intelectuale cu caracter provocaţiv. faptul ca persoana să nu fie distrasă de satisfacerea trebuinţelor de nivel inferior. persoana care nu este autoactualizată va fi neliniştită şi nemulţumită. Metamotivaţiile: In urma studiului asupra persoanei autoactualizate. Maslow sublinia faptul că interesele de cunoaştere încep să se manifeste spre sfârşitul vârstei sugarului şi la începutul copilăriei timpurii.

Dr. Persoanele la care funcţionează metamotivaţii le nu luptă pentru reducerea unor deficienţe şi nu caută să reducă nişte tensiuni. Metamotivaţiile reprezintă mai curând moduri de a fi. ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow. El afirma că persoana autoactualizată nu se străduieşte să obţină ceva ci evoluează. scopul lor fiind să-şi îmbogăţească existenţa. în astfel de cazuri sursa îmbolnăvirii psihice este mai puţin explicită pentru individ. Irina HOLDEVICI concluzia că acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivaţii.Prof. 90 . Maslow arată că persoana autoactualizată nu este motivată în sens obişnuit (să reducă o tensiune) ci în direcţia maximizării propriului potenţial. să crească tensiunea psihică căutând noul şi experienţele cu caracter provocativ. Frustrarea atingerii metamotivaţii lor produce. 1967). decât căutarea şi atingerea unor obiective. univ.

lipsă de Incompletitudine. pierderea Oboseală. univ. Lipsă de speranţă. Percepţiile lor nu suni d i s t o r s i o n a t e de teamă sau de a n u m i t e nevoi nesatisfacute. lipsii de entuziasm. cinism Ură. încordare. diminuarea dezvoltării plenare a potenţialităţilor Caracteristicile persoanei autoactualizate: Maslow este de părere că personalităţile autoactualizate nu reprezintă mai mult de 1% din populaţie. stânjeneală. Caracteristicile acestora sunt: 1. ate Metapatologie Neîncredere. totalitate. inclusiv pe ceilalţi oameni în mod clar şi obiectiv. rigiditate. Nu au prejudecăţi şi idei preconcepute. cinism. Dezintegrare Tendinţa de a găndi în extreme (alb-negru). nevoia de a fi Complexitate inutilă. 2. Personalităţile autoactualizate îşi admit punctele tari şi slăbiciunile fără a avea tendinţa de a distorsiona imaginea de sine şi iară tendinţa de a simţi o ruşine şi o culpabilitate excesive referitoare la eşecurile şi imperfecţiunile sale. neîncredere. Irina HOLDEVICI Metam Nevoia Bunăta te Frumus Unitate Dihoto Vivacit mie ate Unicita te Perfecţ Necesit Comple titudine-finalitate Justiţie Ordine Simplit Bogăţie interioară. Pierderea sentimentului individualităţii. încetarea demersului de orientare Supărare. repulsie. egoism Insecuritate. O percepere eficientă asupra realităţii. pune A Lipsa de sens. O viziune Robotizare. Confuzie. lipsă de spre scop. Personalitatea autoaclualizata este capabilă să perceapă lumea. 91 . absenţa legii. lipsa de bucurie în viaţă. atitudine nefirească. Haos. pe ceilalţi şi natura în general. pierderea siguranţei şi predictibilităţii. Se acceptă pe sine. Dr. Depresie. Depresie. Uşurinţ ă (lipsă de efort) Tendin ţă ludică AutoSemnif Metapatologia reprezintă fiinţei umane. lipsă de umor. dezgust. tendinţa de a se baza Vulgaritate. asupra simplistă Sentimentul de determinare totală.Prof.

prieteniile lor sunt mult mai intense şi mai profunde decât ale celorlalţi oameni. Interese sociale La fel ca şi Adler. hotărâtă. Sunt spontani. de fericire. Ei sunt pur şi simplu mai autonomi decât ceilalţi oameni şi nu caută cu orice preţ să o b ţ i n ă căldură şi susţinere de la ceilalţi. 7. g l o r i e sau putere. ci chiar mai mult. natural şi nu este bazat pe jocul de rol social. 9. Comportamentul personalităţii autoactualizate este deschi s. Personalităţile autoactualizate nu se angajează în activitate p e n t r u bani. Personalităţile autoactualizate nu numai că sunt sănătoase psihic şi pot suporta izolarea de ceilalţi. 5. Frecvent ei au discipoli şi admiratori. Personalitatea autoactualizată se caracterizează prin spontaneitate. Subiecţii autoactualizaţi sunt maicreativi decât restul populaţiei. Irina HOLDEVICI 3. Concentrare pe probleme mai curând decât pe propria persoană. o anumită datorie de îndeplinit. H accepta pe ceilalţi şi nu dau dovada de prejudecăţi rasiale. 4. pentru dezvoltarea propriilor posibilităţi. 10. Personalităţi autoactualizate au momente de extaz intens. Maslovv consideră că oamenii iiitoactualizaţi.experienţe asemănătoare cu cele religioase. Astfel de persoane sunt ele însele. In timpul experienţelor de vârf. sănătoşi psihic sunt capabili să trăiască sentimente de simpatie şi empatie pentru omenire în general. de o floare sau de o simfonie. de bucurie extremă . aceste persoane pot părea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase deşi nu aceasta este intenţia lor. simplitate şi naturaleţe. Relaţii interpersonale mai intense. persoana se consideră puternică. ele au o anumită nevoie de izolare şi solitudine decât alţi oameni. deschişi şi nu se tem de faptul că ar putea face greşeli sau că ar putea face un lucru stupid. fără efecte psihopatologice. 11.Personalitatea actualizată nu are nevoie să-si ascundă sentimentele şi să pretindă că este altceva decât este.Structura de caracter de tip democratic. pentru actualizarea disponibilităţilor eului. Nevoia de intimitate şi independenţă. ci pentru satisfacerea metatrebuinţelor. fără a fi agresive sau rebele. religioase sau sociale. deşi ei nu sunt totdeauna producători de opere artistice sau ştiinţifice. Hi pun în evidenţă inventivitatea şi originalitatea în toate aspectele vieţii lor. direct . 6. Datorită independenţei.Prof. încrezătoare. flexibili. Ei au atitudinea fratelui mai mare faţă de ceilalţi oameni (continuă să-i simpatizeze chiar dacă aceştia îi dezamăgesc). 8. Prospeţimea permanentă a evaluărilor Personalităţi autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea înconjurătoare cu prospeţime. mirare şi entuziasm. Trăirea unor experienţe de vârf („peak experiences"). Ei sunt dispuşi să asculte şi să înveţe de la oricine şi nu se poartă cu 92 . Ei se bazează mai mult pe ei înşişi în satisfacerea trebuinţelor şi nu au o dependenţă excesivă faţade ceilalţi. Ele se dedică unui scop. Ele vor ii capabile să se entuziasmeze de un răsărit de soare. In cadrul unor astfel de experienţe ego-ul este depăşit în cadrul unei trăiri de tip transcendent. Personalităţile autoactualizate consideră că au un sens în viaţă. univ. Deşi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizaţi nu este prea larg. Dr.

12. Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocată este ceea ce numeşte Maslow „complexul lui lona". Trebuinţa de autoactualizare nefiind puternică este uşor inhibată de condiţiile ostile de mediu. Aceasta înseamnă că noi ne temem şi ne îndoim de propriile posibilităţi şi capacităţi. după Maslow. autoactualizarea presupune efort. pot avea momente de îndoială sau teamă.Prof.r o l u r i l e din c u l t u r a o c c i d e n t a l ă i n h i b ă tandreţea şi sentimentalismul la băieţi. Rezistenţa la enculturaţie Personalităţi foarte sănătoase sub aspect psihic. dar şi permisivitatea excesivă pot reprezenta factori nocivi. cu atăt ea este mai puţin puternică. de pildă. a acorda copilului libertate în anumite limite. Dr. Subiecţii pot fi adesea reci. Se pare că experienţele copilăriei sunt cruciale în inhibarea sau stimularea trebuinţei de autoactualizare. P sih o lo g ia co gn itivă Teoria personalităţii la George Kelly Teoria lui Kelly cu privire la constructele personale este o teorie recentă şi 93 . Un motiv ar fi că. r e p r e z i n t ă e x c e p ţ i i de la comportamentul lor firesc (sunt mai puţin frecvente şi au durată mai scurtă decât la personalităţile obişnuite). Maslow dă exemplul modului în care s e x . cu cât o trebuinţă se situează mai sus în ierarhia trebuinţelor. drumul spre autoactualizare presupune mult curaj. În cazul în care copilul este hiperprotejat. autocontrol şi muncă intensă. dar în acelaşi timp ne simţim provocaţi de propriile noastre capacităţi. ceea ce îl va împiedica să-şi dezvolte noi deprinderi şi abilităţi. Chiar atunci când trebuinţele inferioare au fost satisfăcute. Astfel. dar se conduc după regulile lor interioare. ruşine sau culpabilitate. suficiente lor însele şi independente. Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale şi sociale care le impun anumite linii de gândire şi comportament. Maslow atrage atenţia că o libertate excesivă poate conduce la anxietate şi insecuritate la copil. Al treilea motiv pentru care sunt atât de puţine persoane autoactualizate constă în faptul că. decât să căutăm mereu noi situaţii cu caracter provocaţi v. univ.B. Ele nu se răzvrătesc în mod deschis împotriva ordinii sociale şi normelor culturale. ceea ce va frâna dezvoltarea viitoare. conflicte sau încordări. duri. ascunşi.! P e r s o n a l i t ă ţ i l e a u t o a c t u a l izate au şi ele imperfecţiunile lor. N. A renunţa la rutini. el nu va putea pune în acţiune noi tipuri de comportament. se pune problema de ce nu devin toţi oamenii autoactualizaţi. In acelaşi timp el subliniază rolul dragostei acordate copilului cât şi satisfacerii nevoilor de bază în primii doi ani de viaţă pentru a asigura premisele tendinţei spre autoactualizare. Dacă trebuinţa de autoactualizarc este înnăscută. Irina HOLDEVICI superioritate faţă de persoanele cu o educaţie mai puţin elevată. disciplină. la siguranţă şi la „căile bătătorite4' presupune un mare act de curaj. L i n i a corectă constă. sunt autonome. Din acest motiv pare mai comod să ne menţinem acolo unde ne aflăm. Dar. Controlul excesiv şi rutina impuse copil ul ui . astfel de t r ă i r i . Ne temem.

stimul. fiecare individ este un „om de ştiinţă". Dacă studentul nu promovează examenul. El se duce la bibliotecă. de a explica şi interpreta aceste evenimente. o structură în care acesta plasează evenimentele. de fapt. el va trebui să elaboreze o nouă ipoteză. subiectul realizează predicţii cu privire la obiecte. privind aceeaşi scenă o poate interpreta în moduri diferite. care construieşte teorii şi ipoteze şi apoi le verifică în practică. Dacă profesorul îi dă notă de trecere ipoteza este confirmată. univ. persoane şi cu privire la sine-însuşi şi utilizează aceste predicţii pentru a se orienta în mediu. Dacă teoria este confirmată de experienţe. In funcţie de culoarea lentilelor fiecare subiect. Kelly arată că oamenii observă evenimentele lumii î n c o n j u r ă t o a r e şi le interpretează. Dr. Această teorie pune accent pe raţionalitatea umană şi nu pe emoţionali ta te sau pe caracterul universal al tendinţelor instinctive. motivaţie sau emoţie. Aceste structuri mentale s-ar putea compara cu nişte ochelari cu l e n t i l e diferit colorate prin care o persoană sau alta priveşte realitatea externă. comentează importanţa studiilor sale etc. Această i n t e r p r e t a r e sau construire a experienţei reprezintă modul unic al persoanei de a vedea lucrurile. Pe baza acestor structuri sau patternuri interne. Această teorie nu are n i m i c comun cu teoriile anterioare şi autorul nu utilizează concepte cum ar fi: ego. evenimente sau pentru a interacţiona adecvat cu alte persoane. ea va rezista. cu o imagine exagerată asupra propriei importanţe. Exemplu: Să presupunem că un student se află în pericol să nu treacă un examen. Repertoriul de constructe se îmbogăţeşte pe măsură ce subiectul se 94 . Pe baza respectivei observaţii studentul elaborează ipoteza (construct) că dacă el se va comporta acordând atenţie profesorului. ca şi savanţii îşi construiesc propriile lor teorii-constructe personale. oamenii. Oamenii elaborează multe constructe în cursul vieţii pentru a face faţă diverselor situaţii. citeşte articolele scrise de respectivul profesor. Constructul s-a dovedit util şi va fi pus din nou în acţiune dacă el va mai avea un curs cu respectivul profesor sau cu unul asemănător. tendinţă. îi pune întrebări. nevoie. dacă nu teoria este modificată sau se renunţă la ea. Kellv defineşte constructul ca un mod al persoanei de a privi evenimentele lumii înconjurătoare. Teoria lui Kelly îşi are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiecţi nevrotici. Kelly spune că toţi oamenii sunt capabili să creeze constructe cognitive cu privire la realitatea înconjurătoare. Fiecare om emite o ipoteză referitoare Ia faptul că un anumit construct se potriveşte datelor realităţii cu care este confruntat şi verifică în practică această ipoteză. îngâmfat.Prof. reacţie.prin intermediul cărora ei pot face previziuni şi exercită un anumit control asupra evenimentelor externe. Datele experienţei sunt interpretate prin intermediul stnictiirilor interne (un fel de grile) ale subiectului. Pe baza observ arii conduitei profesorului în timpul a n u l u i acesta a constatat că este foarte autoritar. profesorul va răspunde favorabil şi îi va da notă de trecere. Irina HOLDEVICI în acelaşi timp foarte originală. Deci. Kelly considera că.

Un construct. pentru că ea operează prin intermediul unor canale de procesare a informaţiei. Constructele personale se formează pe baza respectivelor trăsături comune ale experienţelor de viaţă. pentru că realitatea este schimbătoare. Irina HOLDEVICI confruntă cu noi situaţii sau persoane. El subliniază că oamenii diferă unii de alţii în modul în care percep sau interpretează un anumit eveniment. pe baza cărora subiectul poate realiza predicţiile sale. iar schimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structură. univ. Constructele nu reflectă atât realitatea obiectivă. Postulatul fundamental: „Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul în care aceasta anticipează evenimentele". Kelly era de părere că nici un eveniment sau experienţă în viaţa omului nu se repetă identic. Corolarul construcţiei Se referă la faptul că „o persoană anticipează evenimentele construind mental replicile acestora”. Caracteristica principală a constructelor o reprezintă anticiparea. cât mai ales interpretarea pe care persoana o dă evenimentelor. 1 . Corolarul individualităţii „Persoanele diferă unele de altele în modul în care elaborează constructele legate de diferite evenimente". deşi evenimentele care se repetă nu sunt identice. Mai mult constructele existente trebuie să fie rafinate. Deşi subiectul se poate modifica. există un anumit grad de stabilitate în modul în care persoana se comportă. Dr. Prin intermediul acestui corolar. Cu toate diferenţele individuale. Teoria lui Kelly despre personalitate este organizată sub forma a l1 postulate. modificate sau reelaborate pentru că oamenii şi evenimentele se schimbă de-a lungul timpului. ceea ce conduce la elaborarea unor constructe diferite. Kelly este de părere că există constructe comune tuturor oamenilor prin intermediul cărora oamenii îşi pot împărtăşi experienţele.Prof. Nu numai că oamenii îşi formează de-a lungul vieţii un număr mare de constructe. odată elaborat nu rămâne fixat odată pentru totdeauna . Kelly introduce în teoria sa noţiunea de diferenţe individuale. ele au unele trăsături comune. pentru că omul utilizează constructele pentru a prevedea viitorul (trebuie să avem idee de ce se întâmplă dacă ne comportăm într-un fel sau altul). 95 . Constructele alternative se referă la faptul că omul este liber să-şi revizuiască sau să-şi modifice constructele. Aceste canale pot fi modificate. dar există şi posibilitatea punerii în acţiune a unor constructe alternative. Constructele neadecvate pot face mai mult rău decât bine (vezi psihopatologia). dar ele fac parte dintr-o structură dată. Cu toate acestea. 2.

eficient. Dr. Corolarul dihotomiei „Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un număr finit de constructe dihotomice". Kelly su b l i n i a că de-a lungul vi eţ i i noi facem mereu alegeri între variante sigure. Aşa cum este necesar să sesizăm asemănările dintre obiecte şi fenomene. de pildă. Irina HOLDEVICI Putem întâlni constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune. Organizarea constnictelor se realizează într-o manieră ierarhică.! Alegerea are în vedere cât de bine putem anticipa viitorul şi nu neapărat ceea ce este mai bine pentru individ. constructul BUN poate include constructe subordonate ca: inteligent. in acelaşi timp.Prof. Kelly consideră că toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic. Nici aceste ierarhii nu sunt rigide. 5. dar şi o satisfacţie mai mare în cazul reuşitei. de pildă. Astfel. dacă o persoană a intrat în conflict de mai multe ori cu persoane mai inteligente decât ea. greu şi ţ i n u t de un profesor nou. 4. Din cauza sistetnuluidiferit de organizare al constnictelor doi indivizi care au aceleaşi constructe individuale pot să se deosebească unul de celălalt. un student poate opta între două cursuri. Corolarul organizării „Persoana tinde să-şi organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în conformitate cu modul său propriu de a sesiza relaţiile dintre acestea (asemănari\ deosebiri)". Corolarul alegerii Se referă la. ceea ce presupune întărirea sistemului de constructe personale şi variante care presupun un anumit risc şi care implică extensiunea sistemului de constructe personale. moral. (Ex. de pildă. iar altul este interesant . 96 . Kelly arată că tendinţa oamenilor de a acţiona într-o manieră l i p si t ă de risc explică de ce unii oameni persistă în menţinerea unui comportament greşit. ea poate muta constructul inteligent din cadrul constructului subordonat BUN. Alegerile aventuroase conduc la lărgirea sistemului de constructe personale prin încorporarea unor noi experienţe. Astfel. 3. în felul acesta formându-se constructul cinstitnecinstit. Astfel. univ. faptul că „subiectul are posibilitatea să aleagă din cadrul unor constructe dihotomice acel construct care îl va ajuta mai bine să prevadă evenimentele". subiectul are şi posibilitatea de a alege între siguranţă şi aventură. Alegerea celui de-al doilea curs presupune asumarea unui risc. deşi au un caracter stabil. Astfel. un individ poate fi apreciat ca cinstit doar în contrast cu oameni apreciaţi ca necinstiţi. N. unul este uşor şi este ţinut de un profesor care dă note mari. de pildă. în cadrul constructului RĂU.: de ce o persoană continuă să se comporte agresiv cu c e i l a l ţ i deşi este mereu sancţionată pentru aceasta).B. este necesar să notăm şi deosebirile.

conform căruia negrii au o inteligenţă mai redusă decât albii. constructele care au fost valabile pentru vârsta de 16 ani pot fi nocive la 40 de ani. Foarte p u ţ i n e sau chiar ni ci un construct nu este potrivit pentru toate situaţiile. Astfel. Majoritatea oamenilor sunt expuşi permanent la noi experienţe astfel încât procesul de testare a constructelor se desfăşoară în mod permanent. respectiv şirul de evenimente la care se aplică reprezintă o chestiune de alegere personală. 7. în timp ce altele au un caracter îngust. Constructele rigide nu pot fi modificate. gradul până la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat în funcţie de noile experienţe de învăţare depinde de cât de permeabile sunt constructele. Constructul înalt-scund este potrivit pentru clădiri. iar alţii îl aplică şi la animale. Astfel. este aplicat de unii subiecţi tuturor oamenilor. Fiecare construct-ipoteză este testată în realitate în funcţie de cât de bine poate servi la prevederea viitorului. Irina HOLDEVICI 6. Ex. Corolarul seriei Un „construct este potrivit pentru pentru anticiparea unei serii finite de evenimente". şi nu numai ce include în acest construct. Unele constructe pot fi aplicate la un număr mare de persoane sau situaţii. este deschis la noi experienţe şi evenimente. In înţelegerea unui individ este important să ştim şi ce anume exclude acesta din seria de evenimente la care se aplică un construct. oameni sau copaci. Ex. univ. persoana se blochează la noile experienţe de învăţare. iar de alţii doar unor indivizi. Corolarul modulării „Variaţia sistemului de constructe personale este limitată de gradul de permeabilitate al constructelor” Un construct permeabil va permite ca o nouă serie de elemente să poată fi încorporată în el cu alte cuvinte. dar nu şi pentru vremea de afară. Ceea ce este relevant pentru un construct. Dacă construcţii] nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie reformulat sau înlocuit în l u m i n a noilor experienţe. Corolarul fragmentării „O persoană poate să utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele". Mai precis sistemul de constructe personale se restructurează în urma procesului de învăţare. Dr. Ex. în această perioadă individul trebuie să reinterpreteze natura noilor sale experienţe. Deci. Corolarul experienţei „Sistemul de constructe personale ale unui individ variază pe măsură ce acesta construieste treptat noi replici ale evenimentelor. 8.: Constructul încredere-suspiciune. el nu-şi va modifica acest construct indiferent de câţi negrii inteligenţi întâlneşte în viaţă (vezi prejudecăţile). 97 . 9.Prof.: dacă cineva are construcţii] impermeabil.

Prof. Dr. Kelly extinde prin intermediul acestui corolar (şi a următorului) teoria sa la aria relaţiilor interpersonale. Cu alte cuvinte. soţii. persoana nu este condamnată să meargă pe calea trasată din copilărie sau adolescenţă. 10. Nici un stadiu al vieţii nu este mai important decât altul. Mai exact. Ex. Oamenii care posedă norme culturale comune vor avea modalităţi asemănătoare de a anticipa anumite evenimente şi îşi vor construi experienţele întrun mod asemănător. iară a modifica constructele supraordonate (comunităţi). Kelly susţine că evenimentele trecute nu determină total pe cele prezente. Peste un timp constaţi că persoana are alte opinii politice decât ale tale şi se plasează în construcţii 1 de duşman. rămân nemodificate. ea poate juca un rol social care o angajează pe cea de-a doua persoană".: întâlneşti o persoană care îţi place pentru că are aceleaşi preocupări cu ale tale este încorporată în construcţii! de prieten = cineva care trebuie iubit şi respectat. chiar dacă sunt expuşi la experienţe diferite. univ. şefii sau profesorii noştri. Irina HOLDEVICI Sistemul de constructe personale se află în continuă schimbare. Un om poate tolera un număr de inconsecvenţe la nivel particular. procesele sale psihice sunt similare cu ale celeilalte persoane". Constructele supraordonate: Liberalul = prieten şi Conservatorul = duşman. Noj jucăm diverse roluri în raport cu situaţiile în care ne aflam şi fiecare comportament de rol implică înţelegerea modului în care cealaltă persoană construieşte evenimentele şi situaţiile. Direcţia evoluţiei este orientată spre viitor pentru că constructele personale au un caracter predictiv. Numai atunci cănd putem anticipa relativ corect ce vor face prietenii. omul nefiind victima biografiei sale (nu suntem prizonierii formării brutale a 98 . Corolarul elementelor comune „In măsura în care o persoană utilizează un sistem de constructe similar cu al alteia. Imaginea lui Kelly cu privire la natura umană Este o imagine optimistă pentru că acest autor tratează oamenii ca fiinţe raţionale. Corolarul socialităţii „In măsura în care o persoană elaborează constructele altei persoane. Omul este considerat ca fiind autorul propriului destin şi nu ca o victimă a acestuia. astfel încât uneori noul construct nu derivă din ceie vechi şi poate să nu fie compatibil cu acestea. El posedă voinţa liberă de a-şi alege propria cale şi are posibilitatea să o modifice formându-şi alte structuri de constructe. Noi ne revizuim şi ne modificăm constructele de-a lungul întregii existenţe. 11. ne vom putea adapta mai bine la aceştia. Cu toate acestea inconsistenţa rămâne la un nivel subordonat. omul trebuie să construiască constructele celuilalt pentru a înţelege ce simte acea persoană şi pentru a anticipa modul în care respectiva persoană se va comporta.

: să noteze persoanele ameninţătoare. C l i e n t u l u i i se cere să realizeze o selecţie a persoanelor de pe listă. atrăgătoare şi de care îi este milă şi să găsească asemănarea dintre două grupe si deosebirea faţă de a treia grupă. Ex. prietenului celui mai bun de acelaşi sex.F. persoanele de care i-a fost cel mai milă sau care l-au atras cel mai mult. Informaţiile de acest gen sunt centralizate în aşa numitele grile REP de unde poate rezulta ce fel de constructe personale utilizează subiectul. Kelly este autorul testului Role Construct Repertory Tesl (REP). Irina HOLDEVICI deprinderilor igienice. Ex. Majoritatea teoriilor cu privire Ia personalitate încercau să privească în spatele a ceea ce se vede. Skinner este de părere că psihologia reprezintă ştiinţa comportamentului. Concepţia sa pare să nu se potrivească în acest context cel pulin din două motive: © el este de părere că psihologia nu dispune de suficiente date pentru a formula o concepţie teoretică. de fapt. reprezentant al behaviorismului să fie discutat în cadrul unui curs care se ocupă de teoriile personalităţii. © nu crede în conceptul de personalitate pe care o consideră nimic mai mult decât un pattern de comportamente.: este întrebat cine a jucat rolul mamei. fără aşi propune să realizeze teoretizări. a experienţelor sexuale t i m p u r i i sau a rejectării din partea părinţilor). P sihologia m p o rta m e n ta listă co Teoria personalităţii la B. Skinner Poate să pară ciudat că S k i n n e r . el nici nu a elaborat o teorie a personalităţii în adevăratul sens al cuvântului. In acelaşi timp. tatălui.Prof. La început se cere clientului să noteze numele persoanelor care au jucat un rol important în viaţa sa. la ceea ce poate fi modificat şi măsurat în condiţii de laborator aceasta însemnând. soţului. Skinner s-a ocupat de studierea comportamentului pe care a încercat să-1 descrie în termeni cât mai obiectivi. Mai exact. m o t i v e l e . că ci punea accentul pe răspunsurile deschise ale subiecţilor. t e n d i n ţ e l e sau alte forţe i n t e r n e care direcţionează fiinţa umană. Supoziţia care stă la baza utilizării acestui test constă în aceea că oamenii construiesc lumea în mod dihotomic. alegând două persoane care sunt asemănătoare şi arătând prin ce se deosebesc acestea de o a treia persoană. asemănător-diferit) Kelly a putut descoperi ce dihotomii sunt importante pentru un subiect. Prin forţarea subiectului de a evolua în acest fel (plăcut-neplăcut. el fiind de părere că psihologia trebuie să se rezume la ceea ce se vede. omul nu este prizonierul unor forţe instinctive de natură inconştientă. mai precis să analizeze cauzele. univ. Din acest motiv. „Să ne aplecăm asupra faptelor" a reprezentat idealul ştiinţific al lui Skinner. 99 . Dr.

legile referitoare la relaţia stimul-răspuns. unicitatea fiecărui individ.Prof. constă în modul în care acesta abordează diferenţele individuale. Skinner a manifestat un interes scăzut cu privire la aceste diferenţe individuale datorită faptului că cercetările sale au fost centrate mai ales pe direcţia evidenţierii unor legi generale ale comportamentului uman. univ. abordarea lor poate avea chiar un aspect nociv. 100 . dar el consideră că diferenţele dintre om şi animal sunt de natură cantitativă şi nu calitativă. O altă diferenţă între teoria l u i Skinner şi alte teorii ale personalităţii. punând accent doar pe ceea ce este observabil în comportamentul subiectului. Dr. extrapolând concluziile la comportamentul uman. Skinner este de acord cu faptul că oamenii au o structură mult mai complexă decât animalele. Abordarea lui Skinner ignoră total aceste aspecte. într-un fel sau altul. El este de părere că un animal dar şi un om pot fi condiţionaţi să pună în acţiune orice tip de comportament prin intermediul unor întăriri adecvate. Un alt aspect prin care studiile lui Skinner diferă de cele ale altor teoreticieni în sfera personalităţii constă în aceea că el şi-a bazat s t u d i i l e mai ales pe cercetări de psihologie animală. Principiul întăririi . ba mai mult. şi pe care el le ignora total. se ocupă într-un fel sau altul de diferenţele individuale între subiecţi. Trebuie subliniat faptul că Skinner nu a afirmat niciodată că procesele psihice interne sau procesele fiziologice nu ar exista. Forţele de natură inconştientă. Skinner considera că variabilele interne ale psihismului uman nu sunt importante în p r e d i c ţ i a şi controlul comportamentului. 1. Spre deosebire de acestea. El afirmă însă că psihologia poate să explice aspectele v ie ţi i interioare numai atunci când acestea devin observabile în mod obiectiv. celelalte teorii ale personalităţii se referă la ceea ce Skinner numea forte interne. singurele aspecte relevante pentru psihologie sunt cele care ţin de comportamentul observabil şi singura modalitate de a prezice şi controla comportamentul constă în a conecta respectivul comportament cu evenimentele trecute din mediu. trebuinţe sau chiar trăsături. Irina HOLDEVICI Indiferent la ce se referă: instincte. element pe care îl consideră drept cauză a comportamentului. având un caracter universal. accentuând. Antorii subliniază faptul că dacă există diferenţele între oameni acestea se datorează diferenţelor d i n t r e evenimentele externe care acţionează asupra persoanei. Deci.baza comportamentului Skinner este de părere că oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecinţelor sale. Indiferent de specificul lor celelalte teorii ale personalităţii. mecanismele de apărare ale ego-ului. trăsăturile de personalitate nu pot f\ observate şi ca atare nu au ce căuta în domeniul psihologiei ştiinţifice. De aici rezultă consecinţa că acela (aceia) care controlează mecanismul întăririlor unei persoane sau grup. poate controla şi modifica comportamentul persoanei sau grupului în acelaşi mod in care experimentatorul poate controla comportamentul animalelor de laborator. pentru că abate atenţia de la diversele aspecte ale mediului care ar putea explica mai bine comportamentele umane. Skinner se sp r i j i n ă permanent pe un element exterior organismului.

univ. el a asociat sunetul unui clopoţel cu administrarea hranei şi a constatat că după un număr de asocieri. Astfel. cum ar fi administrarea hranei. Astfel. în cadrul acestui comportament spontan. comportamentul va fi întărit şi drept consecinţă se va constata faptul că animalul are tendinţa de a apăsa tot mai frecvent pedala respectivă. La n i v e l e mai complexe. In cazul în care câinele aude sunetul clopoţelului dar nu se petrece ni m i c (lipsă de întărire) de mai multe ori reacţia de salivare va avea tendinţa să descreasca în intensitate şi frecvenţă până la stingere.: paşii celui care administrează hrana) deşi în mod normal. Skinner face distincţia între comportamentul de răspuns şi comportamentul a) Comportamentul de răspuns (respondent): Acest tip de comportament implică o reacţie la un stimul specific din mediu. Dr. b) Condiţionarea operantă Comportamentul de răspuns depinde numai de întărire şi este direct legat de prezenţa unor stimuli fizici din ambianţă. dacă şoarecele este privat mai mult timp de hrană (el fiind plasat într-o cutie special amenajata). Acest concept îşi are originea în studiile fiziologului rus Pavlov. de pildă. Skinner consideră că majoritatea comportamentelor animale si umane sunt achiziţionate în acest mod. cel puţin aparent voluntară. Pavlov a formulat prima lege a învăţării: Un răspuns ele t i p condiţionat nu poate fi elaborat în absenţa întăririi. Irina HOLDEVICI operant. dacă ţipetele "unui sugar sunt recompensate prin administrarea hranei. Skinner este de părere că acest gen de condiţionare are o importantă mai redusă decât ceea ce el denumeşte condiţionare operantă.Prof. Astfel. acesta va fi tentat să perpetueze acest gen de comportament. Cu alte cuvinte. Acest tip de învăţare. apăsare care are drept consecinţă administrarea hranei. Şoarecele va apăsa încă o dată pe pedală. Pavlov a observat făptul că aceştia salivează la s t i m u l i neutri (ex. Intrigat de aceste observaţii. ci el se declanşează în mod automat şi involuntar. Ce! mai simplu exemplu îl reprezintă reflexul rotulian. Primirea hranei va funcţiona drept recompensă (întărire) pentru compot tamentiil de apăsarea pedalei. Pavlov a început sa studieze în mod sistematic acest fenomen. care presupune o acţiune. Realizând experimente pe câini. Aceasta constatare se bazează pe experimentele realizate de Skinner în laborator. Astfel. reacţia de salivare esle declanşată doar la s t i m u l i specifici. şoarecele va apăsa în mod accidental pe o pedală. el va declanşa un comportament spontan. câinele ajunge să saliveze doar la sunetul clopoţelului. animalul a fost condiţionat să răspundă la un stimul neutru. doar pentru că acesta a fost asociat cu un stimul specific. comportamentul condiţionat nu este învăţat. un copil sugar declanşează o serie de comportamente 101 . In cazurile simple. Din analiza acestor experimente rezultă importanţa întăririi în fixarea anumitor modele de comportament. de pildă. comportamentul de răspuns arc un caracter învăţat (vezi relfexele condiţionate). denumita condiţionare implica substituţia unui stimul cu altul.

Ex. Skinner a început să studieze diverse modalităţi de programe de întărire. indiferent câte răspunsuri a pus în funcţiune animalul (ex. Dr. Întărirea la un număr fix de răspunsuri presupune că aceasta se administrează doar după ce organismul a emis un anumit număr de răspunsuri (ex.Prof. Skinner a răspuns la această întrebare prin introducerea noţiunii de modelare prin aproximări succesive. Deoarece în tăr ire a depinde de numărul de răspunsuri pe care la pune în acţiune animalul. ca de pildă în cazul pescuitului. cu atât creşte frecvenţa răspunsurile organismului.: co pi lu l nu este luat în braţe ori de câte ori plânge. comportamentele întărite pozitiv de părinţi se perpetuează. au tendinţa să dispară. comportamentului. întăririle la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise.Modelarea comportamentului Se pune problema cum pot fi învăţate de către animale şi oameni (copii). Irina HOLDEVICI întâmplătoare. Pe măsură ce copilul creşte. R e z u l t a t e l e s t u d i i l o r pe animale au arătat că. Î n t ă r i r e a la un număr variabil de răspunsuri se referă la aceea că aceasta se administrează ia un număr mediu de răspunsuri. ca în cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai. Bazăndu-se pe aceste experimente. copiilor. acesta va elabora un număr. salariul se plăteşte în general de 2 ori pe lună etc. dintre care doar unele vor fi întărite de părinţii săi. Ex. univ. de pildă. comportamente mai complexe a căror probabilitate de a se produce în mod spontan este redusă.: un serviciu în care plata se face nu în funcţie de orele l u cr a t e ci de numărul de obiecte (piese) produse. In v i a ţ a reală funcţionează frecvent astfel de î nt ărir i: examenele se dau de 2 ori pe an.: 1 la 5 minute). Diversele tipuri de întărire sunt utile în controlarea şi modificarea comportamentului animalelor. Skinner afirmă că: „ceea ce noi înţelegem în mod normal prin termenul de personalitate nu reprezintă decât o colecţie de comportamente fixate prin condiţionare operantă şi nimic mai mult" Ceea ce alţi autori înţeleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal în general nu reprezintă decât variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost întărite dintr-un motiv sau altul. pentru a realiza decondiţionarea subiectului de comportamente nedorite. La început. El a demonstrat acest model de învăţare. în timp ce acele comportamente care nu sunt întărite. Astfel. 102 .mai mare de răspunsuri. vânzătorilor sau muncitorilor dintr-o fabrică. Aproximările succesive . In v i a ţ a reală î n t ă r i r i l e pot să apară şi la intervale variabile. Skinner a arătat că acest gen de î n t ă r i r e este foarte eficient în controlarea. Este evident faptul că în viaţa cotidiană comportamentele nu sunt întărite c h i a r de fiecare dată când se manifestă. Ţinând seama de această motivaţie.: întărire la fiecare al 20-lea răspuns). cu cât intervalele di nt r e î n t ă r ir i sunt mai scurte. Astfe de tehnici au fost utilizate şi în psihologia clinică. condiţionând un porumbel să ciugulească într-un punct anume al cuştii.

de pildă. Ca rezultat 103 . închisori. b) Condiţionarea aversivă constă în asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex. de pildă. comportamentele sunt întărite în măsura în care aproximează succesiv comportamentul dorit. Astfel. un sportiv a câştigat o cursă fiind îmbrăcat într-un anumit echipament. cu pacienţii psihotici. Dr. univ. obiecte. Acest procedeu se utilizează în dresajul animalelor şi pentru a învăţa copii să vorbească.: îşi cumpără ceva frumos dacă a realizat un anumit lucru). o persoană anunţă că va face cură de slăbire şi care. în psihoterapia comportamentală pentru decondiţionarea de unele deprinderi greşite. Principiile condiţionării descrise de Skinner au numeroase aplicaţii: în şcoli. în clinică. ceea ce îl va determina să se îmbrace mereu în acelaşi lei la concursuri. dacă nu se ţine de cuvânt va fi expusă criticilor celor din jur). S k i n n e r a denumit acest tip de comportament. apoi când acesta făcea mişcări (indiferent de ce tip) în direcţia punctului respectiv. noi reducem frecvenţa controlului pe care îl exercită stimulii exteriori asupra noastră. de pildă. se aşează masa) jetoane care funcţionau ca un fel de bani. Irina HOLDEVICI întărirea a fost administrată când porumbelul se întorcea în direcţia respectivă. Doar stimulii exteriori şi î nt ărir il e sunt cele care produc modificări ale comportamentului. Acesta poate face legătura dintre echipament şi succes.Prof. (Alt exemplu. Comportamentul superstiţios Evenimentele care au loc în viaţă nu pot fi la fel de bine controlate ca şi cele din laborator şi uneori se întâmpla ca un comportament să fie întărit în mod accidental. El susţine că nu există n i m i c în interiorul acestora care să ne determine comportamentul. (se puteau schimba pe dul ci ur i . de pildă. Treptat a fost întărit prin administrare de hrană doar comportamentul care avea loc în zona punctului respectiv. cu copii întârziaţi mental. prin evitarea anumitor persoane sau situaţii care ne sunt dezagreabile. beţivii nu ar trebui să ţină alcool în casă). c) Autoîntărirea constă în faptul că subiectul se recompensează pentru comportamentele dezirabile (ex. Prin auto-control Skinner nu înţelege e xi st en ta unor forte misterioase din interiorul psihismului uman. Auto-controlul comportamentului Skinner este de părere că comportamentul nostru este produs şi modificat sub influenta unor stimuli externi. Astfel. ci controlul v a r i a b i l e l o r care determină comportamentul. Alte modalităţi de auto-control după Skinner: a) Saţietatea stimulilor presupune real izarea comportamentului nedorit în exces: Un fumător poate să se lase de fumat fumând în continuare până când i se face rău şi capătă dezgust pentru acest comportament. comportament superstiţios. In cele din urmă s-a administrat hrană doar când porumbelul ciugulea exact în punctul stabilit. Astfel. bilele la film etc).: asocierea fumatului cu şocuri electrice sau situaţia în care. pacienţilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spală. Drept rezultat apare tendinţa ca acel comportament să se repete deşi el nu a avui nici o legătură cu întărirea respectivă. Deci.

Teoria sa este denumită adesea învăţare observaţionala pentru că pune accent pe rolul observării comportamentului celorlalţi şi a consecinţelor acestuia în învăţare. Deşi Bandura recunoaşte faptul că învăţarea se datorează în mare parte întăririi. garantarea siguranţei locului de muncă. recunoaşterea din partea superiorilor. In acelaşi timp. P r i n c i p i i l e întăririi se aplică şi în psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului s a l a r i a ţ i l o r : reducerea absenteismului şi a concediilor medicale şi pentru creşterea randamentului în act i vi t at e. În vi aţ a cotidoană exista nenumărate exemple de întărire negativă. în i n t e r a c ţ i u n e unii cu a l ţ i i . Astfel. şi nu subiecţi umani. El este de părere că procesele de gândire influenţează 104 . mai ales animale. Skinner era de părere că pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e în transformarea unui comportament indezirabil într-unui dezirabil sau a unui a anormal într-unui normal. care investighează comportamentele ca fiind formate şi modificate de contextul social. în acord cu anumite reguli. de pildă. Bandura l-a criticat pe Skinner pentru că a studiat doar subiecţi individuali. univ. adică ordonat. dorit de experimentator). Întărirea negativă nu reprezintă acelaşi lucru ca şi pedeapsa. reprezintă poate aspectul cel mai important al teoriei l ui Bandura. ei fiind modelaţi de variabilele externe si nu de factori genetici. Este evident faptul că Skinner este partizanul unei concepţii deterministe asupra fiinţei umane. previzibil. ea constând în anularea sau dispariţia unui stimul dezagreabil sau nociv ca urmare a unui anumit t i p de comportament ! (ex. Irina HOLDEVICI s-a constatat o ameliorare semnificativă a respectivilor pacienţi. iar aceste experienţe sunt diferite. Imaginea lui Skinner asupra naturii umane Deşi recunoaşte influenţa factorilor ereditari. întăririle u t i l i z a t e aici sunt recompensele băneşti. avansarea etc.Prof. Bandura este de acord cu Skinner că atât comportamentul normal cat şi cel patologic reprezintă un rezultat al învăţării. el subliniază şi existenţa altor forme de învăţare care au loc în absenta unei întăriri directe. Problema care se pune este că ameliorările încetează imediat ce încetează întăririle pozitive. Bandura nu e l i m i n ă total existenţa variabilelor interne. Abordarea lui Bandura este una psihosocială. Accentul pus pe învăţarea prin observaţie sau exemplu. Oamenii reprezintă produsul învăţării. Skinner pune accent pe rolul mediului în influenţarea comportamentului subiectului. studenţii vin la cursuri şi învaţă pentru a evita stimulul aversiv care înseamnă pierderea examenului. Deoarece oamenii reprezintă produsul experienţelor. Teoria personalităţii la Albert Bandura Ca teoretician al învăţării. în concepţia Iui oamenii funcţionând ca şi maşinile . Trebuie subliniat faptul că principiile condiţionării operante presupun întăriri pozitive şi nu pedepse. aşa cum lacea Skinner.: un zgomot puternic sau administrarea de şocuri electrice dispare daca animalul de laborator se comportă într-un anumit mod. Dr. apar diferenţe individuale între oameni.

normală sau patologică. Bandura înţelege prin dezinhibiţie faptul că anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influenţa unui model. Dr. Condiţionarea operantă prin intermediul căreia încercările şi erorile vor continua până când va fi găsit răspunsul corect. Pe baza unor cercetări extensive. care poate avea un caracter intenţional sau accidental. cu care Bandura nu este de acord conslă în aceea că învăţarea s-ar produce numai prin întărire directă. Astfel. Bandura arată că majoritatea comportamentelor umane sunt achiziţionate prin intermediul exemplului. el arată ca întărirea reprezintă un mod ineficient de învăţare care consumă timp. nu programul de întărire contribuie la modificarea comportamentului. Bandura afirmă că persoana care controlează modelele.baza învăţării observaţionale Elementul din teoria l u i Skinner. pozitivă sau negativa. Bandura a discutat mult despre modelele greşite de comportament care le sunt oferite copiilor prin intermediul programelor de televiziune. oamenii ar avea nevoie de în tăr ire directă pentru a învăţa să nu traverseze pe culoarea roşie a semaforului. slăbirea vechilor repertorii de comportamente. de pildă. univ. care nu este considerat dezirabil de majoritatea membrilor societăţii. Un exemplu de dezinhibiţie îl reprezintă situaţia în care un subiect realizează. este şi periculos. dimpotrivă. de exemplu. propoziţii sau fraze ? Prin intermediul modelării este posibilă achiziţionarea unor comportamente noi. ba mai mult. criminalii sau psihopaţii au învăţat comportamentul lor la fel ca ceilalţi oameni.) Teoria lui Bandura reprezintă o formă mai puţ i n extremă de behaviorism. Diferenţa constă în aceea că personalităţile deviante au urmat un alt model. cât şi întărirea sau. Autorul este de părere că nevroticii. Irina HOLDEVICI procesul de învăţare. Cum ar putea un copil să înveţe dacă el nu ar auzi cuvinte. aflându-se într-o gloată. controlează şi 105 . este învăţată prin intermediul inii taţi ei. (Astfel. El spunea că lumea ar fi foarte nesigură dacă. Bandura a ajuns la concluzia că cea mai mare parte a comportamentului uman. este ineficientă în învăţarea conducerii auto pentru că subiectul va muri într-un accident înainte de a găsi secvenţa pozitivă de comportament. de pildă. Mai mult. preşcolarii care au văzut cum un adult lovea un manechin de plastic. au pus în evidenţă un comportament de două ori mai agresiv decât cel al lotului martor.Prof. Bandura interpune un mecanism de mediere î n t r e stimul şi reacţie şi acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizează controlul intern al comportamentului. Modelarea . Cu alte cuvinte. Noi învăţăm observându-i pe ce i l al ţ i şi modelându-ne comportamentul în funcţie de al acestora. acţiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Observând comportamentul celorlalţi. oamenii realizează o decizie conştientă dacă să se comporte sau nu în acelaşi mod. subiectul este mai înclinat să încalce unele reguli atunci când îi vede pe ceilalţi încălcându-le. Mai exact. ci ceea ce crede subiectul sau ceea ce percepe el în legătură cu programul respectiv.

în viaţa reală vom fi mai tentaţi să ne lăsăm influenţaţi de către cineva care ne seamănă. Caracteristicile observatorului Persoanele caracterizate prin insuficientă încredere în sine şi i m a g i n e de sine scăzută sunt mai î n c l i n a t e să i mit e comportamentele altora. Bandura a demonstrat că p i e t o n i i sunt mai înclinaţi să traverseze pe culoarea roşie a semaforului dacă o persoană foarte bine îmbrăcată face acelaşi lucru şi să nu o facă. 106 . comportamentele complexe nu sunt i m i t at e tot atât de rapid ca cele simple. pentru a obţine informaţii relevante pe baza cărora să poată imita sursa model. Particularităţile modelului Particularităţile modelului vor influenţa procesul imitaţiei. Astfel. Bandura subliniază că. Astfel. în general. De asemenea. O altă caracteristică importantă a modelului o reprezintă statutul social şi prestigiul. Într-unui din experimentele sale. un preşcolar va i m i t a mai curând comportamentul unui adult decât un adolescent care luptă pentru independenţă. dar dacă consecinţele respectivei imitări nu sunt întărite suficient. important în cadrul imitaţiei. subiecţii sunt mai dispuşi să se lase influenţaţi de surse model care au aceeaşi vârstă. o sursă model cu statut social ridicat îl poate face pe subiect să o imite. forţa de imitare a modelului se amplifică. Bandura este de părere că întărirea pozitivă poate acţiona mai puternic decât factorii menţionaţi mai sus.Prof. Irina HOLDEVICI comportamentul subiecţilor. persoane celebre etc. de pildă.) solicită într-o mai mare măsură atenţia subiectului. Astfel. vârsta subiectului are un rol important în modelare. Tipul de comportament este. univ. Recompensarea consecinţelor comportamentului In cazul în care comportamentul de imitaţie este întărit. de pildă. subiecţii care au primit întăriri în trecut pentru imitarea comportamentului celorlalţi sunt mai înclinaţi spre i m i t a ţ i a unei surse model. De asemenea. noi suntem mai înclinaţi să imităm comportamentul unei persoane de acelaşi sex. Aceste observaţii se utilizează cu succes în psihologia reclamei când o personalitate din lumea artistică sau sportivă este prezentată în calitate de consumator al unui produs. Dr. decât de cineva care este total diferit. Procesele învăţării observaţionale a) Procesele atenţionale Învăţarea observaţională nu poate avea loc dacă subiectul nu acordă atenţie modelului. dacă o persoană prost îmbrăcată se comportă în mod respectiv (în ambele cazuri este vorba de aceeaşi persoană). Toate caracteristicile modelului care îl fac mai atrăgător (experţi. de asemenea. De asemenea. subiectul va avea tendinţa de a fi mai puţin dominat în viitor de respectivul model. Astfel.

ci un set de structuri şi procese cognitive care reglează. Bandura consideră că majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autoîntăririlor. Observarea faptului că comportamentul modelului atrage după sine anumite î n t ă r i r i pozitive poate reprezenta o sursă motivaţională importantă pentru observarea. 387). 1986. eul nu reprezintă o entitate. univ. percepţia şi cogniţia. subiectul va descrie în limbaj interior ceea ce face modelul. culpabilitate sau depresie în legătură cu faptul că nu nc-am comportat într-un anumit fel. O recompensă autoadministrată poate fi. de pildă. c) Procesele reproducţiei motorii Se refera la traducerea reprezentărilor s i m b o l i c e în comportament manifest (deschis). 1978. . Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existenţa unor procese cognitive interne (formare de imagini. trăirea sentimentului de mândrie sau satisfacţie. Schultz. Dr. Autorul propune două sisteme reprezentaţionale interne: sistemul imaginativ şi cel verbal. subiectul trebuie să reţină aspectele semnificative ale respectivului comportament. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repetaţi în plan intern. cit. în timp ce o sancţiune autoadministrată poate fi reprezentată de trăirea sentimentului de ruşine. dar nu este vitală pentru ea. 107 . cât de bine reţine comportamentul acestuia şi ce abilităţi are persoana. d) Procesele motivaţionale Indiferent cât de atent urmăreşte cineva un model. rezolvare de probleme). Deci. Standardele interne în raport cu care se evaluează comportamentul suni preluate prin învăţare de la surse model caic sunt părinţii şi alte persoane semnificative din copilăria subiectului. acesta nu va fi pus în funcţiune în absenţa unei motivaţii suficiente. Irina HOLDEVICI b) Procesele memoriei Pentru a învăţa un comportament prin intermediul imitaţiei. Deci. evaluarea şi reglarea comportamentului” (Bandura. Bandura consideră că două aspecte ale eului au o importanţă majoră: a) întărirea euIui (autoîntărirea). tot atât de importantă ca şi întărirea externă. b) Eficienta euIui (autoîntărirea). reţinerea şi puneiea în acţiune a respectivului comportament. Bandura este de părere că întărirea facilitează învăţarea modelată. Subiectul elaborează. p. In acelaşi timp. a) întărirea eului (autoîntărirea) Autoîntărirea este. cât şi a set-ului de s u b f u n c ţ i i care i m p l i c ă percepţia.Prof. prin intermediul procesului condiţionării. imaginea sursei model şi apoi utilizează imaginea ca bază pentru imitarea comportamentului modelului. Conceptul de eu (self) Bandura defineşte „eul în termenii structurilor cognitive care funcţionează ca sisteme de referinţă internă. Aceste aspecte trebuiesc întipărite sub forma unei reprezentări simbolice în plan subiectiv intern. în concepţia lui Bandura.

la copiii mai mici funcţionează întăririle primare (hrană. Irina HOLDEVICI b) Autoeficienţa Autoeficienţa se referă la cat de bine reuşeşte subiectul să-şi atingă propriile standarde interne. Autoeficienţa este perceperea propriei capacităţi de a produce şi regla evenimentele vieţii.  observarea succesului altor persoane (mai ales dacă sunt asemănătoare cu noi). Când întâlnesc un obstacol renunţă la tentativele de a-1 depăşi sau nici măcar nu încearcă să-l depăşească. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci când nu reuşesc să le atingă şi de aici pot rezulta sentimente de depresie. univ. In copilărie. în funcţie de conţinutul acesteia).  întăreşte sentimentul autoeficienţei. ⇒au o mare încredere în forţele proprii şi nu sunt blocate de dubitaţii. ⇒ au performaţe ridicate în activitate. întăririle se bazează mai mult pe aprobare sau dezaprobare. 108 . iar recompensele şi sa nc ţ i un i l e încep să fie autoadministrate. care stau la baza învăţării modelate. consideră că toate eforturile lor sunt inutile. La n i v e l u l cel mai înalt de dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la părinţi. în timp ce la copiii mai mari şi la adulţi.Prof.  nivelul de activare internă. Subiecţii sunt dependenţi şi anxioşi. ⇒ pentru că ele se aşteaptă la succes. de adecvare şi efi ci enţă în abordarea re al ită ţi i. In cazul copiilor. Bandura consideră că autoeficienţa se exprimă prin intermediul sentimentelor de autostimă. modelarea se dezvoltă odată cu vârsta şi maturizarea. Oamenii sunt mai înclinaţi să se aştepte la succes atunci când nu manifestă reacţii dezadaptative. Dr. incapabile să influenţeze evenimentele. de valoare personală.  persuasiunea verbală poate creşte nivelul autoeficienţei (şi invers. Aceste persoane se simt neajutorate. să se resemneze sau să se refugieze într-o lume de fantasme. descurajare. Persoanele cu sentimentul autoeficienţei ridicat au următoarele caracteristici: ⇒ sunt capabile să facă faţă în mod adecvat încercărilor vieţii. modelarea se limitează la i mit aţ ia directă pentru că la copii nu s-au dezvoltat încă abilităţile cognitive şi sistemele imaginative (reprezentaţional) şi verbal. Stadiile învăţării modelate După Bandura. Bandura consideră că modul în care omul îşi apreciază nivelul de autoeficienţă depinde de:  nivelul performanţelor anterioare. ele vor persevera în tentative de depăşire a obstacolelor. Bandura s u b l i n i a z ă că persoanele cu s e n t i m e n t u l autoeficienţei scăzut pot să se refugieze în alcool. Mai mult. autodevalorizare. este necesar un număr mai mare de repetări pentru ca aceştia să reproducă un anumit comportament observat (cam în jurul vârstei de 2 ani apar primele comportamente imitate). de supraactivare în condiţii de stres. pedeapsă afecţiune).

trebuie să subliniem faptul că Bandura era de părere că un comportament uman este controlat atât de subiectul însuşi. de la o distanţă sigură. Dr. autorul a început să fie tot mai mult preocupat de variabilele cognitive. manifestând mai mult autoeficienţă în situaţiile care îi produceau înainte anxietate.determinism reciproc” şi arată că „oamenii nu simt nici obiecte pasive. In încheiere. prin intermediul stimulărilor de natură socială. controlate de forţe externe. tot prin intermediul modelării se poate modifica un comportament nedorit. Bandura urmăreşte un scop practic imediat. Bandura a utilizat metoda modelării pentru înlăturarea unor frici sau fobii (exemplu: un copil cu fobie de câini a fost pus să urmărească. Deşi abordarea lui Bandura se referă la comportamentul manifest. Astfel.. univ. El îşi denumeşte poziţia . prin intermediul operaţiilor şi proceselor cognitive cât şi de mediu. Irina HOLDEVICI M odificareacom portam entului învăţat Prin intermediul teoriei sale asupra învăţării sociale. Dacă modelarea reprezintă modalitatea de bază în învăţarea unor comportamente. de pildă. şi anume găsirea celor mai eficiente modalităţi de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal. nici subiecţi absolut liberi care pot face şi deveni ceea ce vor”. 109 . odată cu trecerea t i m p u l u i . mai precis de auto-eficienţă. cum alt copil de aceeaşi vârstă se joacă cu un câine).Prof. îşi modifică nu numai comportamentul manifest ci şi atitudinile. Un subiect care şi-a rezolvat prin intermediul modelării fobia de şerpi. de pildă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->