Proiect de absolvire – Cuplaje Chis Mihaela Ioana

CUPLAJE

1.1. CARACTERIZARE. CLASIFICARE. DOMENII DE FOLOSIRE

Cuplajele realizează legătura permanentă sau intermitentă între două elemente consecutive ale
unui lanţ cinematic, în scopul transmiterii momentului de torsiune şi a mişcării de rotaţie, fără a se
modifica, de regulă, legea de transmitere.
În afara funcţiei principale de transmitere a sarcinii (moment de torsiune) şi a mişcării de
rotaţie, cuplajele pot îndeplini şi o serie de funcţii suplimentare, precum:
compensarea abaterilor de poziţie a elementelor legate prin cuplaj, abateri datorate erorilor
de execuţie şi montaj;
 legarea unor arbori cu axe paralele sau concurente;
 protecţia transmisiei din care fac parte de şocuri şi vibraţii;
 limitarea sarcinii transmise;
 limitarea turaţiei;
 decuplarea transmiterii mişcării la schimbarea sensului de rotaţie;
 întreruperea comandată a legăturii dintre elemente.
Datorită marii diversităţi de tipuri constructive de cuplaje existente în practică, o clasificare
general acceptată este dificil de realizat. Din acest motiv se apelează la criterii de clasificare ce
prezintă un grad mare de generalitate, cum ar fi: procesul fizic de transmitere a sarcinii – mecanic
(contact direct, frecare), hidraulic sau electric; continuitatea transmiterii sarcinii – permanente sau
intermitente; posibilitatea preluării abaterilor la montarea cuplajului sau în timpul funcţionării – fixe
sau mobile; forma suprafeţelor de frecare – plană, conică, cilindrică; modul de realizare a
comenzilor; modul de limitare a sarcinii şi turaţiei; transmiterea unisens a mişcării etc.
Una din cele mai utilizate clasificări primare, la realizarea căreia au fost luate în considerare
unele din criteriile mai sus enunţate, este prezentată în fig. 4.1.
Clasificarea cuplajelor în cuplaje mecanice, hidraulice şi electromagnetice consideră
fenomenele care stau la baza transmiterii sarcinii.
Cuplajele permanente realizează o legătură permanentă între arborii pe care îi leagă.
Întreruperea legăturii se poate face doar prin demontarea cuplajului. Cuplajele permanente fixe
realizează legătura dintre doi arbori coaxiali, fără a putea compensa abaterile de poziţie ale acestora
şi fără a amortiza şocurile şi vibraţiile din transmisie. Cuplajele permanente mobile îndeplinesc
funcţia suplimentară de a compensa abaterile de poziţie ale arborilor sau de a lega arbori cu axe
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

paralele sau concurente. Cuplajele pemanente mobile rigide nu amortizează şocurile sau vibraţiile,
în timp ce cuplajele permanente elastice îndeplinesc şi acestă funcţie suplimentară.
Cuplajele intermitente realizează o legătură între doi arbori, care poate fi întreruptă cu ajutorul
unei comenzi exterioare (cuplaje intermitente comandate) sau automat - la apariţia unei suprasarcini
(cuplaje de siguranţă), la scăderea turaţiei (cuplaje centrifugale) sau la schimbarea sensului de
rotaţie (cuplaje unisens).
Pentru orice transmisie, oricât de complexă ar fi, se poate alege un cuplaj simplu corespunzător
sau se poate realiza un cuplaj combinat, care să răspundă tuturor condiţiilor funcţionale impuse
transmisiei.

-2-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Fig. 4.1 Clasificarea cuplajelor

-3-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

1.2. SARCINA DE CALCUL

În timpul funcţionării, asupra cuplajului acţionează un sistem complex de sarcini. În afara

momentului de torsiune care trebuie transmis, asupra cuplajului mai acţionează:
 sarcini datorate inerţiei elementelor transmisiei;
 sarcini de şoc sau vibratorii, datorate condiţiilor de funcţionare ale transmisiei;
 suprasarcini datorate deformării forţate ale elementelor cuplajului, ca urmare a abaterilor de
poziţie ale arborilor;
 sarcini suplimentare datorate frecărilor dintre elementele mobile ale cuplajului.
Dependenţa acestor sarcini suplimentare de un sistem complex de factori face foarte dificilă
stabilirea pe cale analitică a momentului de torsiune cu care trebuie dimensionat cuplajul.
Cuplajele se pot alege din standarde sau din cataloagele firmelor specializate în producerea de
cuplaje, în funcţie de momentul de torsiune Mtcatalog precizat în acestea, cu condiţia Mtcatalog ≥
Mtc.

1.3 CUPLAJE PERMANENTE

1.3.1 Cuplaje permanente fixe

Cuplajele permanente fixe au rolul de a realiza o legătură permanentă şi rigidă a arborilor

coaxiali pentru a transmite între aceştia un moment de torsiune şi mişcarea de rotaţie. Abaterea de la
coaxialitate a arborilor nu trebuie să depăşească 0,002…0,05mm [8, 14], astfel încât cuplarea lor să
nu creeze suprasolicitări în arbori şi lagărele pe care aceştia se sprijină. Astfel de cuplaje se
utilizează pentru legarea arborilor lungi, formaţi din tronsoane, care lucrează la turaţii mici (n
< 250 rot/min) şi la transmisii al căror regim de funcţionare impune momente de inerţie cât mai
mici ale cuplajelor.

1.3.1.1. Cuplaje cu manşon

Cuplajele cu manşon se pot realiza în construcţii cu manşon dintr-o bucată sau din două bucăţi.

Cuplajele cu manşon monobloc sunt realizate sub forma unei bucşe asamblată pe cele două
capete de arbori. Asamblările se pot realiza prin ştifturi cilindrice (fig. 4.3, a), ştifturi conice (fig.
4.3, b), pene paralele (fig. 4.3, c), pene disc sau caneluri (fig. 4.3, d). La asamblările prin pene
longitudinale sau prin caneluri, bucşa trebuie fixată axial în unul dintre arbori, soluţia cea mai
utilizată fiind cu ştift filetat (v. fig. 4.3, c şi d).

-4-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Cuplajele cu manşon monobloc se folosesc rar datorită gabaritului relativ mare în lungime şi
montajului incomod, necesitând deplasări axiale ale cel puţin unui arbore.

Cuplajele cu manşon din două bucăţi sunt asemănătoare cu cele cu manşon monobloc,
deosebirea fiind secţionarea manşonului cu un plan axial. Cele două părţi ale manşonului secţionat
sunt asamblate cu şuruburi pe capetele de arbori. Sarcina se transmite prin frecarea dintre manşon şi
capetele de arbori, dar sunt prevăzute, de regulă, şi asamblări prin pene longitudinale între capetele

a b

c
d
Fig. 4.3 Cuplaje cu manşon monobloc
de arbori şi cele două semimanşoane. Standardele [99] prevăd două variante constructive de cuplaje
cu manşon secţionat: pentru arbori orizontali (fig. 4.4, a) şi pentru arbori verticali (fig. 4.4, b) - caz
în care penele paralele, utilizate pentru siguranţă, sunt prevăzute cu cep.

-5-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

a
b
Fig. 4.4 Cuplaje cu manşon din două bucăţi
Calculul acestor cuplaje constă în verificarea şuruburilor montate cu strângere, după ce
dimensiunile constructive ale cuplajului sunt alese din standarde [99].
Utilizarea acestor cuplaje nu este mai largă decât a cuplajelor cu manşon monobloc, deşi nu
necesită deplasarea arborilor la montaj.

1.3.1.2 Cuplaje cu flanşe

Cuplajele cu flanşe sunt formate din două semicuplaje sub formă de flanşe asamblate fiecare pe
câte un capăt de arbore prin pene paralele şi între ele prin şuruburi.
Aceste cuplaje se execută în două variante: cu şuruburi montate cu joc şi cu şuruburi montate
fără joc.
Cuplajul cu flanşe şi şuruburi montate cu joc
(fig. 4.5) transmite momentul de torsiune prin
frecarea dintre semicuplaje. Forţa de apăsare
necesară transmiterii sarcinii prin frecare este
realizată prin strângerea şuruburilor la montaj.

(4.6)

Fig. 4.5 Cuplaj cu flanşe şi şuruburi

montate cu joc

-6-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Pentru descărcarea şuruburilor de solicitare acestea se pot monta în bucşe, care la rândul lor sunt
montate fără joc între flanşe, calculul acestora efectuându-se ca şi la construcţia cu şuruburi montate
fără joc.

Cuplajul cu flanşe şi şuruburi montate fără joc (fig. 4.6) utilizează, pentru legarea flanşelor,
şuruburi de păsuire, găurile de trecere din cele două flanşe fiind precise, la fel ca şi tija nefiletată
îngroşată a şuruburilor.
Sarcina se transmite prin contact direct între flanşe şi tija nefiletată a şuruburilor.

1.3.2 Cuplaje permanente mobile rigide

Denumirea acestor cuplaje provine de la elementul

intermediar rigid care face legătura dintre semicuplaje. Aceste
cuplaje sunt destinate compensării abaterilor de poziţie ale
arborilor, fără a avea posibilitatea amortizării şocurilor şi
vibraţiilor. Abaterile de poziţie reprezintă diferenţele faţă de
poziţia reciprocă normală a capetelor de arbori (fig. 4.7, a) şi pot
fi: axiale (fig. 4.7, b), radiale (fig. 4.7, c), unghiulare (fig. 4.7, d)
sau combinate (fig. 4.7, e). Cuplajele permanente mobile rigide
se clasifică în funcţie de tipul abaterilor de poziţie care pot fi
compensate.

Fig. 4.7 Abateri de poziţie

Fig. 4.6 Cuplaj cu flanşe şi şuruburi montate fără joc

1.3.2.1 Cuplaje permanente mobile rigide pentru compensarea abaterilor axiale

-7-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Cuplajul cu gheară (fig. 4.8) se utilizează pentru transmiterea de momente de torsiune mici, la
pompe de ungere şi la dispozitive acţionate manual.

Cuplajul cu ştift transversal se execută în una din cele două variante prezentate în fig. 4.9.
Calculul acestor cuplaje constă în verificarea ştiftului la forfecare şi strivire.

Cuplajul cu gheare, prezentat în fig. 4.10, este format din semicuplaje identice 1 şi 2, centrate pe un
inel de centrare 3. Sarcina se transmite prin contact între gheare solicitându-le la strivire, forfecare
şi încovoiere. Acest cuplaj transmite momente de torsiune mari, pentru diametre de arbori d = 30…
140 mm şi compensează abateri axiale ∆ l = 16…24 mm [3, 14].

-8-
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

1.3.2.2 Cuplaje permanente mobile rigide

pentru compensarea abaterilor radiale
Cuplajul Oldham (fig. 4.11) este tipul cel
mai cunoscut din această categorie de cuplaje.
Acest cuplaj are diverse soluţii constructive,

Fig. 4.11 Cuplaj Oldham

Fig. 4.8 Cuplaj cu gheară

Fig. 4.10 Cuplaj cu gheare

-9-

Fig. 4.9 Cuplaje cu ştift transversal

Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

diferind prin forma elementelor componente. Semicuplajele 1 şi 2 sunt identice, iar elementul
intermediar 3 face legătura dintre cele două semicuplaje prin forme conjugate. În timpul
funcţionării, la abateri radiale ale poziţiei arborilor, elementul intermediar execută o mişcare
planetară. Abaterile radiale care pot fi preluate sunt ∆ R = 0,04D [3, 14].
Suprafeţele funcţionale sunt solicitate la strivire.

1.3.2.3 Cuplaje permanente mobile rigide pentru compensarea abaterilor unghiulare

Această categorie de cuplaje cuprinde aşa-numitele cuplaje cardanice, cuplaje care realizează
legătura între arbori a căror poziţie este variabilă. Elementul principal al cuplajului este cupla
cardanică (fig. 4.12), care face legătura dintre doi arbori concurenţi. Aceasta este formată din furcile
1 şi 2 - asamblate pe capetele de arbori - legate între ele prin elementul intermediar 3 - sub formă de
cruce în cazul soluţiei constructive prezentate în fig. 4.12.
Pentru legarea arborilor
paraleli se utilizează două cuplaje
cardanice (fig. 4.13) legate între
ele printr-un arbore, denumit
arbore cardanic, cu lungime
variabilă. Modificarea lungimii
arborelui cardanic din fig. 4.13 se
obţine datorită construcţiei
acestuia din două bucăţi,
asamblate prin caneluri.
Calculul cuplajelor cardanice se Fig. 4.12 Cuplă cardanică
efectuează pentru furci, crucea cardanică, lagărele (rulmenţi sau cuzineţi) dintre furci şi crucea
cardanică şi asamblările prin şuruburi de fixare.

Fig. 4.13 Arbore

- 10 - cardanic
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Soluţii avansate de cuplaje din această categorie sunt cuplajele Weiss şi Rzeppa [1, 3] la care se
utilizează elemente de rulare, prin care se asigură transmiterea sincronă a mişcării.

1.3.2.4 Cuplaje permanente mobile rigide pentru compensarea abaterilor combinate

În această categorie de cuplaje se încadrează cele care au posibilitatea compensării tuturor

tipuri de abateri (axiale, radiale şi unghiulare) separat sau combinat.
Cuplajele dinţate sunt specifice acestei categorii. În fig. 4.14 este prezentat un cuplaj dinţat
format din două semicuplaje identice 1 - sub formă de butuci cu dantură exterioară - şi două
manşoane identice 2 - prevăzute cu dantură interioară - asamblate între ele prin şuruburile 3 şi
centrate unul faţă de cealălalt prin inelul 4. Centrarea butucilor 1 faţă de manşoanele 2 se realizează
prin praguri de centrare. Pentru micşorarea uzurilor, cuplajul funcţionează cu ungere. Etanşarea se
realizează prin inele “O” montate între capacul manşoanelor 2 şi butucii 1.

Prag de
centrare
Etanşare
(inel O)

Fig. 4.14 Cuplaj dinţat

Sarcina se transmite prin contact pe flancul dinţilor, de la butuc la manşon şi în continuare la

celălalt butuc. Compensarea abaterilor axiale se realizează prin deplasarea axială a butucilor faţă de
manşoanele conjugate (în măsura spaţiului axial permis de construcţie, şi în special de lăţimea
danturilor de pe manşoane). Compensarea abaterilor unghiulare şi radiale se realizează prin
înclinarea butucilor faţă de manşoane, în sensuri opuse pentru compensarea abaterilor unghiulare şi
în acelaşi sens pentru compensarea abaterilor radiale.
- 11 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Forma danturii influenţează atât capacitatea de transmitere a sarcinii cât şi pe cea de

compensare a abaterilor. Pentru o mai bună capacitate de compensare a abaterilor, dinţii se
realizează cu bombare, atât pe flanc cât şi pe lungime (fig. 4.15).

Fig. 4.15 Forma dinţilor

Ungerea cuplajului, necesară micşorării uzării flancurilor şi prin aceasta măririi durabilităţii, se
poate realiza în următoarele variante:
• ungerea cu unsoare consistentă - care asigură ungerea încă de la pornire şi nu complică
construcţia - este utilizată la turaţii mici şi momente de torsiune mari;
• ungerea cu baie de ulei - care asigură o ungere corespunzătoare începând cu o anumită
turaţie, când uleiul este centrifugat în zona danturii - se recomandă la diametre Dd relativ
mici şi la temperaturi de funcţionare mici;
• ungerea cu circulaţie de ulei se recomandă la temperaturi mari şi la turaţii foarte mari, când
ungerea prin baie proprie de ulei ar duce la presarea centrifugală a uleiului pe feţele
interioare ale manşoanelor.
Cuplajele dinţate ce aleg din standarde sau din cataloagele firmelor producătoare. În acestea se
găsesc informaţiile care să ajute la stabilirea momentului de torsiune capabil al cuplajelor dinţate în
funcţie de înclinarea dintre butuci şi manşoane necesare prelucrării abaterilor.
Calculul de verificare al cuplajului dinţat constă în compararea tensiunilor de contact - de pe
flancul dinţilor - şi a tesiunilor de încovoiere - la baza dinţilor - cu tensiunile admisibile, relaţiile de
calcul prezentate în [3, 14], ţinând seama de caracterul de oboseală al ambelor solicitări.
Soluţiile constructive ale cuplajelor dinţate sunt foarte variate, având posibilităţi largi de
adaptare la cerinţele impuse transmisiei [3, 9].

1.3.3 Cuplaje permanente mobile elastice

1.3.2.1 Caracterizare, funcţii îndeplinite

- 12 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Aceste cuplaje sunt denumite, în mod curent, cuplaje elastice.

Elementul intermediar elastic al acestor cuplaje poate fi metalic sau nemetalic. Acesta participă
la transmiterea momentului de torsiune între semicuplaje determinând proprietăţile cuplajului:
• amortizarea şocurilor şi vibraţiilor;
• compensarea elastică a abaterilor de poziţie ale arborilor;
• modificarea frecvenţei proprii a sistemului mecanic din care fac parte, în scopul evitării
vibraţiilor de rezonanţă.
Funcţiile îndeplinite de cuplajele permanente mobile cu elemente intermediare elastice se
bazează pe elementele caracteristice ale acestora.

Caracteristica elastică a acestor cuplaje

este definită prin dependenţa unghiului de Fără amortizare
rotire relativă a celor două semicuplaje ϕ Cu amortizare
de momentul de torsiune transmis de
cuplaj.

Caracteristica elastică (fig. 4.16, a)

poate fi liniară - cuplaje cu rigiditate
constantă - sau neliniară - cuplaje cu
rigiditate variabilă.

• Gradul de amortizare relativă d a

este o caracteristică a acestor cuplaje, prin b

care este influenţată capacitatea de Fig. 4.16 Caracteristici elastice

amortizare a şocurilor. Amortizarea apare în cazul în care între caracteristica elastică de încărcare şi
caracteristica elastică de descărcare a cuplajului există o diferenţă (fig. 4.16, b). Preluarea şocurilor
are loc prin deformarea elementului intermediar elastic, care transformă energia şocului în lucru
mecanic de deformare Le (aria de sub caracteristica de încărcare). O parte din această energie (aria
cuprinsă între caracteristica de încărcare şi cea de descărcare) este transformată în căldură,
reprezentând lucrul mecanic de frecare Lf din cuplaj. În acest fel, doar o parte din energia şocului
este restituită sistemului. Gradul de amortizare relativă este definit prin relaţia

Lf
d= (4.11)
Le

şi este direct proporţional cu capacitatea cuplajului de amortizare a şocurilor.

Valorile mari ale capacităţii de amortizare a şocurilor conduc la funcţionarea liniştită a
transmisiilor echipate cu astfel de cuplaje, chiar la solicitări oscilatorii.

- 13 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

La cuplajele elastice cu amortizare se îmbunătăţeşte şi comportarea în regimuri vibratorii.

Pentru acestea, în fig. 4.17 este prezentată variaţia amplitudinii vibraţiilor aω în funcţie de frecvenţa
acestora ω , ambele raportate la valorile de rezonanţă aω 0, respectiv ω 0. Se observă că amplitudinea
vibraţiilor, în cazul cuplajelor cu amortizare, este limitată. La creşterea frecvenţei excitatoare ω ,
amplitudinea vibraţiilor aω creşte pe curba MAB, scade brusc din punctul B în punctul C şi
continuă să scadă pe curba CN. La descreşterea frecvenţei excitatoare ω , amplitudinea vibraţiilor
creşte pe curba NCD şi apoi brusc din punctul D în punctul A, de unde începe să scadă pe curba
AM.
Deoarece mărirea gradului de
amortizare relativă duce la mărirea lucrului
mecanic transformat în căldură, trebuie
avută în vedere limitarea funcţionării acestor
Zonă de
cuplaje la şocuri foarte dese şi pe durate instabilitate
lungi în domeniul de rezonanţă, datorită
încălzirii elementului elastic.

• Deformabilitatea elementului
elastic determină capacitatea cuplajului de a
Fig. 4.17 Caracteristica de rezonanţă
prelua abateri de poziţie. Deformabilitatea
elementului elastic depinde de construcţia cuplajului şi de materialul din care este confecţionat
elementul elastic. Durabilitatea cuplajului este influenţată de mărimea abaterilor de poziţie preluate,
deformarea elementului elastic introducând forţe suplimentare în elementele cuplajului, pe arbori şi
pe reazemele acestora.

1.3.2.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice

Elementele intermediare nemetalice se realizează, de regulă, din cauciuc. Cauciucul este
recomandat prin proprietăţile sale: elasticitate mare, capacitate mare de amortizare, simplitate
constructivă, preţ redus. Elementele intermediare nemetalice conduc la izolarea electrică a arborilor
legaţi, dar comparativ cu elementele intermediare metalice conferă cuplajului o durabilitate mai
scăzută, momentele de torsiune transmise fiind limitate la valori mici - medii.

Cuplajul elastic cu bolţuri se execută în două variante standardizate [100]: varianta N - normală
(fig. 4.18, a) şi varianta B - cu bucşe distanţiere (fig. 4.18, b). În componenţa acestor cuplaje intră:
două semicuplaje identice; bolţuri montate alternativ în cele două semicuplaje şi sprijinite, prin
intermdiul unor manşoane din cauciuc, în semicuplajul conjugat. Cuplajele elastice cu bolţuri
permit compensarea abaterilor radiale ∆ R = 0,3…0,6 mm, abaterilor unghiulare ∆ α ≤ 10 şi a

- 14 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana
Fig. 4.18 Cuplaje elastice cu bolţuri

a b

abaterilor axiale ∆ l în limitele menţinerii contactului dintre manşoanele din cauciuc şi semicuplajul
în care se montează.

Sarcina se transmite prin contact direct între semicuplaje, bolţuri şi manşoanele din cauciuc.
Calculul cuplajelor elastice cu bolţuri se efectuează în ipoteza distribuţiei uniforme a sarcinii pe
cele z bolţuri.

Cuplajul elastic de tip Periflex (fig. 4.19) este unul dintre numeroasele tipuri de cuplaje
elastice cu bandaj de cauciuc. Cuplajul Periflex are în componenţă semicuplajele identice 1 şi 2,
bandajul de cauciuc cu inserţii textile 3, montat
pe acestea prin şuruburi prin intermediul
discurilor 4.
Acest cuplaj se utilizează pentru compensarea
baterilor axiale ∆ l = 3…6 mm, abaterilor
radiale ∆ R = 2…6 mm şi abaterilor unghiulare
∆α = 2…60 [3, 9]. Volumul mare al
elementului intermediar din cauciuc îi conferă
capacitate mare de amortizare a şocurilor şi
vibraţiilor.
Momentul de torsiune se transmite prin
Fig. 4.19 Cuplaj Periflex
frecarea dintre bandajul de cauciuc, pe de o
parte, şi semicuplaje şi discuri, de cealaltă parte. Forţa de apăsare, necesară transmiterii prin frecare
a sarcinii, este realizată prin strângerea şuruburilor.

- 15 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Alte construcţii de cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice sunt prezentate în fig. 4.20:
a - cuplaj cu bolţuri şi disc elastic (tip Hardy), caracterizat prin elasticitate torsională şi
deformabilitate mari;
b - cuplaj Vulkan, cu bandaj secţionat, mai uşor de executat şi cu capacitate de transmitere a
sarcinii mai mare decât a cuplajului Periflex;
c - variantă a cuplajului Periflex;
d - cuplaj cu element de cauciuc solicitat la torsiune, cu capacitate mare de încărcare, dar
nerecomandat la preluarea de sarcini variabile ciclice şi la funcţionarea la temperaturi mari, când
rezistenţa îmbinării elementului elastic scade.

1.3.2.3 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice

a
b

c Fig. 4.20 d
Elementele intermediare elastice se execută din oţel de arc, în diverse forme constructive:
arcuri bară, arcuri lamelare, arcuri elicoidale, arcuri manşon. Materialul metalic al elementelor
intermediare conduce, comparativ cu cuplajele cu elemente intermediare nemetalice, la durabilitate

- 16 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

mai mare, rezistenţă la coroziune mai ridicată, dar şi amortizare mai redusă. Cuplajele elastice cu
elemente intermediare metalice se utilizează în transmisiile de puteri mari.
Cuplajul cu arcuri elicoidale de tip Cardeflex (fig. 4.21) este format din două semicuplaje identice
1 şi 2, pe care sunt montaţi, alternativ, segmenţii 3, prin intermediul bolţurilor 4. Legătura dintre
semicuplaje se realizează prin intermediul arcurilor elicoidale de compresiune 5, montate
pretensionat între segmenţi şi centrate pe aceştia prin ştifturile 6, care au şi rolul de a limita
comprimarea arcurilor. Cuplajul Cardeflex transmite momentul de torsiune în ambele sensuri,
acesta producând comprimarea suplimentară a arcurilor aflate de o parte şi destinderea arcurilor

aflate de cealaltă parte a fiecărui segment. Între semicuplaje apare o rotire relativă (ϕ ≤ 100),
segmenţii având la rândul lor o rotire în jurul bolţurilor, fapt pentru care se recomandă ungerea
cuplei segment-bolţ.

Caracteristica elastică a cuplajului Cardeflex este prezentată în fig. 4.22. Se remarcă

existenţa unor zone specifice acestei caracteristici:
I - zona de funcţionare la momente de torsiune mici (Mt ≤ Mt1), în care arcurile din faţa
segmenţilor de pe semicuplajul conducător (în sensul mişcării) se comprimă, iar arcurile din spate
se destind;
II - zona corespunzătoare momentelor de torsiune medii (Mt1 < Mt < Mtc), în care lucrează doar
arcurile din faţa segmenţilor, celelalte fiind destinse complet.
Fig. 4.22 Caracteristica elastică a
cuplajului Cardeflex

a b
- 17 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

La momente de torsiune mai mari decât momentul de torsiune de calcul Mtc, ştifturile 6 intră în
contact, iar cuplajul devine rigid.
Calculul constă în dimensionarea arcurilor şi verificarea bolţurilor la încovoiere şi forfecare,
din condiţia de transmitere a momentului de torsiune de calcul Mtc.
Cuplajul cu arc şerpuit de tip Bibby (fig. 4.23) este format din semicuplajele identice 1 şi 2 cu
dantură exterioară, printre dinţii cărora este montat arcul şerpuit 3, realizat din bandă de oţel de arc.
Cuplajul este protejat prin carcasele asamblate 4 şi 5 în interiorul cărora se introduce unsoare
consistentă pentru reducerea uzurilor elementelor şi pentru micşorarea zgomotului din funcţionare.

a
b
Sarcina se transmite între cele două semicuplaje prin contactul danturilor exterioare cu arcul
şerpuit. Deformarea arcului permite compensarea unor abateri combinate: axiale, ∆ l = 4…20 mm;
radiale, ∆ R = 0,5…3 mm şi unghiulare, ∆ α = 10.
Caracteristica elastică a cuplajului cu arc şerpuit poate fi liniară sau neliniară în funcţie de
forma dinţilor pe lungime – caracteristică liniară, la dinţi cu flancuri rectilinii pe lungime şi
caracteristică neliniară la dinţi cu flancuri curbe pe lungime.
Calculul acestor cuplaje depinde de forma flancurilor dinţilor, dimensionarea arcului
efectuându-se din condiţia de rezistenţă la încovoiere a acestuia.

1.4 CUPLAJE INTERMITENTE

Principala caracteristică a cuplajelor intermitente este aceea că dau posibilitatea desfacerii
legăturii dintre arbori, la comandă sau automat, în funcţie de variaţia unui parametru al transmisiei.
Cerinţele de bază pe care trebuie să le îndeplinească cuplajele intermitente sunt:

- 18 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

• capacitate de transmitere a momentului de torsiune;

• cuplare şi decuplare sigură, la comandă sau automat;
• dimensiuni, greutate şi moment de inerţie minime;
• durabilitate corespunzătoare;
• construcţie simplă;
• întreţinere uşoară;
• cost redus.

CUPLAJE INTERMITENTE
COMANDATE

După modul de transmitere a După modul de comandă

momentului de torsiune

Cu gheare Cu fricţiune Mecanice

Hidrostatice
Cu suprafeţe Cu suprafeţe
plane conice Pneumostatice
Cu suprafeţe Cu suprafeţe
cilindrice combinate Electromagnetice

Fig. 4.24 Clasificarea cuplajelor intermitente comandate

1.4.1 Cuplaje intermitente comandate
Cuplajele intermitente comandate permit cuplarea sau decuplarea transmiterii sarcinii şi
mişcării de rotaţie, în funcţionare sau în repaus, cu ajutorul unor sisteme de comandă. Aceste
cuplaje se utilizează pe scară largă la sistemele mecanice care necesită cuplări şi decuplări repetate,
modificarea regimurilor de funcţionare, schimbarea sensului de mişcare – autovehicule, maşini
unelte etc. O clasificare a cuplajelor intermitente comandate este prezentată în fig. 4.24.

Unul dintre cele mai răspândite cuplaje intermitente comandate este ambreiajul principal al
automobilelor, un exemplu de ambreiaj monodisc fiind prezentat în fig. 4.25.

- 19 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Fig. 4.25 Ambreiaj monodisc

Acest ambreiaj se încadrează în categoria cuplajelor intermitente comandate mecanic, cu fricţiune

pe suprafeţe plane. Discul de fricţiune 1, montat pe caneluri pe arborele de intrare în cutia de viteze,
este strâns între placa de presiune 2 şi volantul 3 al motorului. Forţa de apăsare este asigurată prin
montarea cu prestrângere a arcului diafragmă 4, articulat la carcasa ambreiajului 5. Arcurile 6,
montate între elementele discului 1, au rolul de a amortiza vibraţiile torsionale care apar in timpul
cuplărilor şi decuplărilor. Discul de fricţiune este prevăzut cu garnituri de fricţiune, montate elastic
pe discul suport, astfel încât să se asigure cuplarea progresivă şi distrubuţia uniformă a sarcinii pe
suprafeţele de frecare, chiar şi după începutul uzării garniturilor.
În funcţionare normală ambreiajul este cuplat. Decuplarea se realizează prin deplasarea
axială a rulmentului de presiune 7, care apasă pe pârghiile arcului diafragmă 4, destinzându-l şi
oprind apăsarea discului de fricţiune, care se eliberează.

- 20 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Ambreiajele sau cuplaje intermitente comandate se folosesc, pe scară largă, la sistemele de

acţionare care necesită cuplări şi decuplări repetate, modificarea regimurilor de funcţionare,
schimbarea sensului de mişcare. Ambreiajele pot fi clasificate în ambreiaje rigide şi ambreiaje cu
fricţiune.
1.4.1.1. Cuplaje intermitente rigide
Ambreiajul cu contact rigid prezintă şocuri la ambreiere.
Din această categorie fac parte cuplajele cu gheare frontale şi cu dinţi.
a)Ambreiajul cu gheare (fig.4.26)

Fig. 4.26
b)Ambreiajul cu frictiune:

- 21 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Ambreiajul cu fricţiune-disc face parte din clasa ambreiajelor care au

contact elastic.ambreierea se asigura sub sarcina, fara a se produce socuri. Are
dezavantajul ca se produc pierderi prin frecare.
Ambreiajul cu fricţiune-conic face parte din clasa ambreiajelor care au
contact elastic.ambreierea se asigura sub sarcina, fara a se produce socuri. Are
dezavantajul ca se produc pierderi prin frecare.
Ambreiajul elastic cu discuri multiple

Condiţiile unei bune ambreieri

- ambreieri şi debreieri să se facă fără şocuri
- contactul să fie uniform
- arborii dă fie centrici
- să se asigure o bună evacuare a căldurii
- să se evite variaţia coeficientului de frecare în timpul funcţionării
- durata ambreierii să fie scurtă pentru a reduce încălzirile şi uzura
- acţionarea uşoară Q < 50…100 N
- reglaj şi întreţinerea uşoară
- gabarit redus.

- 22 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Cuplaje de siguranţă

1.4.2.1 Consideraţii generale

Denumirea de cuplaje de siguranţă este atribuită cuplajelor intermitente automate limitatoare de

sarcină (v. fig. 4.1).

Cuplaje de
siguran ţă

În funcţie de continuitatea În func ţie de modul de

transmiterii sarcinii transmitere a sarcinii

Cu întreruperea
transmiterii Cu ştifturi de forfecare Cu elemente
momentului de Cu ştifturi de tracţiune de rupere
torsiune
Cu crabo ţi
Cu Prin formele
Cu galeţi
transmiterea conjugate ale
intermitent ă a Cu bile elementelor
momentului de Cu role cilindrice componente
torsiune sau conice

Cu suprafe ţe plane
(discuri)
Cu
transmiterea Cu suprafe ţe conice
Prin frecare
continu ă a
Cu suprafe ţe cilindrice
momentului de
torsiune Cu suprafe ţe combinate

Fig. 4.26 Clasificare a cuplajelor de sigura n ţă

Cuplajele de siguranţă îndeplinesc - pe lângă funcţia de trasmitere a momentului de torsiune şi

a mişcării de rotaţie între două elemente consecutive ale unui lanţ cinematic - şi funcţia de limitare
a momentului de torsiune transmis, în cazul apariţiei unor suprasarcini în funcţionare. Se evită,
astfel, suprasolicitarea elementelor lanţului cinematic şi deteriorarea acestora.
Suprasarcinile - care apar în transmisie datorită unor cauze cum sunt pornirea sau oprirea
maşinii, trecerea prin zona de rezonanţă, încărcări prea mari ale mecanismului executor - pot fi
dinamice (de şoc), cu acţiune foarte scurtă sau cvasistatice, cu acţiune îndelungată.
Suprasarcinile dinamice pot apărea ocazional sau periodic, mai ales la mecanismele rapide,
prin accelerări sau decelerări de mase mari de inerţie sau prin blocarea unui mecanism. La
- 23 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

mecanismele lente, pericolul apariţiei suprasarcinilor dinamice este redus, datorită energiei cinetice
mici a sistemului.
Suprasarcinile statice apar datorită încărcării prea mari a maşinii antrenate (erori de deservire,
griparea unui lagăr etc.), atât la mecanismele rapide cât şi la mecanismele lente.
Indiferent de tipul suprasarcinilor, acestea pot duce la deteriorarea maşinii şi la scoaterea acesteia
din funcţiune. Luarea în considerare a suprasarcinilor, în totalitate, în calculul transmisiei ar duce la
o supradimensionare excesivă a acesteia, care nu poate fi acceptată. Dacă în lanţul cinematic al
transmisiei mecanice se montează un cuplaj de siguranţă, atunci se pot utiliza la maxim proprietăţile
mecanice ale materialelor folosite la construcţia elementelor componente ale transmisiei.
Cuplajele de siguranţă trebuie să fie caracterizate de: fiabilitate şi funcţionare sigură; precizie
de limitare, la o anumită valoare impusă, a momentului de torsiune transmis; sensibilitate la
decuplare; posibilitatea reglării momentului de torsiune transmis; capacitatea de restabilire automată
a fluxului cinematic, după încetarea acţiunii suprasarcinii.
Se recomandă utilizarea cuplajelor de siguranţă în următoarele situaţii :
• în transmisiile maşinilor la care sarcina acţionează cu şoc sau unde există mase inerţiale
mari, ca urmare a imposibilităţii determinării precise a suprasarcinilor;
• în transmisiile maşinilor care prelucrează medii neomogene (excavatoare, maşini agricole etc.);
• în transmisiile maşinilor automate, ca urmare a lipsei unui control permanent al funcţionării;
• în lanţurile cinematice cu mai multe ramuri (maşini unelte etc.), ca urmare a imposibilităţii
de protejare a transmisiei de către motorul electric;
• în toate transmisiile unde costul supradimensionării, pentru a rezista suprasarcinilor, este
mai mare decât costul unui cuplaj de siguranţă fiabil.
Cuplajele de siguranţă se execută într-o mare diversitate de soluţii constructive, pentru a
satisface cerinţele impuse de o bună funcţionare a transmisiilor mecanice în care se încorporează.
Clasificarea cuplajelor de siguranţă, urmărind principalele criterii constructive şi funcţionale ale
acestora, este prezentată în fig. 4.26.

1.4.2.2. Situaţiile de funcţionare ale cuplajelor de siguranţă

Pentru a-şi îndeplini atât rolul principal, de transmitere a momentului de torsiune, cât şi cel
specific, de limitare a valorii acestui moment, în funcţionarea cuplajelor de siguranţă se întâlnesc
trei situaţii funcţionale distincte. Aceste situaţii sunt definite de mărimea momentului de torsiune ce
trebuie transmis de cuplaj şi de mărimea suprasarcinilor. Pentru cele trei grupe de cuplaje, care
răspund criteriului de clasificare legat de continuitatea transmiterii sarcinii (v.fig. 4.26), variaţia
momentului de torsiune Mt transmis de cuplaj este prezentată în fig.4.27 [1, 3], comentariul privind
această variaţie şi explicarea notaţiilor din diagrame fiind prezentate în continuare.
- 24 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Funcţionarea complet cuplat corespunde situaţiei în care momentul de torsiune din transmisie
Mt tr , necesar a fi transmis de cuplaj, este mai mic decât momentul de torsiune maxim Mt 0 , posibil a
fi transmis de cuplaj, în această situaţie de funcţionare: Mt = Mt tr ≤ Mt 0.

Procesul de decuplare corespunde situaţiei în care, în urma creşterii momentului de torsiune

din transmisie Mt tr , la depăşirea valorii momentului Mt 0, apare o mişcare de rotaţie relativă între
semicuplaje, începând acest proces. Variaţia momentului Mt = Mtd în acest proces este funcţie de
tipul cuplajului de siguranţă care echipează transmisia.

La cuplajele de siguranţă cu întreruperea transmiterii momentului de torsiune (cuplaje cu

ştifturi de rupere) variaţia momentului Mtd este prezentată în fig. 4.27, a. Curba de variaţie a
momentului Mt tr în timpul de reacţie la suprasarcină, va avea diverse forme, funcţie de
caracteristicile dinamice ale transmisiei şi ale cuplajului. La valoarea Mtd = Mt 0, se produce,
aproape instantaneu, decuplarea legăturii între cele două semicuplaje (de exemplu, la ruperea
ştifturilor) şi de la momentul Mt tr = Mt 0 se ajunge, la semicuplajul condus, la Mtd = Mtr = 0, unde Mtr
reprezintă momentul de torsiune remanent, transmis de cuplaj la sfârşitul procesului de decuplare.
La cuplajele de siguranţă cu transmiterea intermitentă a momentului de torsiune (cuplaje cu
craboţi, cu galeţi, cu bile etc.), variaţia momentului Mtd este prezentată în fig. 4.27, b. Din momentul
în care Mt tr = Mt 0 şi până în momentul atingerii valorii maxime a momentului Mtd, există o zonă
de instabilitate, în care pot apărea cuplări şi decuplări incomplete. După depăşirea acestei zone,
momentul de torsiune Mtd scade la valoarea Mtr, valoare care se menţine până la o nouă cuplare
(după un timp egal cu cel necesar rotirii relative între cele două semicuplaje până când galeţii sau
bilele pătrund în locaşurile active următoare celor din care au ieşit, forţat, la decuplare).
Forma optimă de variaţie a momentului Mtd transmis de un cuplaj de siguranţă este cea
caracteristică cuplajelor cu transmiterea continuã a momentului de torsiune (transmiterea
momentului se realizează prin frecare) şi este prezentată în fig. 4.27, c. După parcurgerea zonei

a b
c

Fig. 4.27 Variaţia momentului de torsiune transmis în timpul decuplării

- 25 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

definită de timpul de reacţie la suprasarcină, momentul Mtd scade, continuu, de la Mt 0 la Mtr ,

unde se stabilizează. Forma curbei de variaţie a momentului de torsiune transmis de cuplaj, până la
Mt tr = Mt 0, este funcţie de caracteristicile construcitve ale cuplajului (sistemul de apăsare,
materialele de fricţiune etc.). Valoarea relativ mare a momentului Mtr explică utilizarea, pe scară
largă, a acestor cuplaje în construcţia de maşini.
Legile de variaţie Mt = Mt (t), prezentate în fig. 4.27, sunt teoretice. Momentul de torsiune Mttr
nu are o valoare constantă, existând un domeniu de variaţie al acestuia, prezentat haşurat în fig.
4.27, datorat caracteristicilor dinamice ale maşinii motoare şi a celei antrenate.

Procesul de cuplare reprezintă situaţia în care, datorită micşorării momentului de torsiune din
transmisie, se obţine egalizarea vitezelor unghiulare dintre semicuplaje - în cazul cuplajelor de
siguranţă cu fricţiune - respectiv elementele active nu mai părăsesc locaşurile din semicuplaje - în
cazul cuplajelor cu transmiterea intermitentă a momentului de torsiune (cuplaje de siguranţă cu
galeţi sau cu bile). În ambele cazuri, la sfârşitul procesului de cuplare se obţine, din nou, situaţia de
funcţionare complet cuplat.
În cazul cuplajelor de siguranţă cu ştifturi de rupere, restabilirea legăturii dintre arbori se obţine
prin înlocuirea ştiftului rupt.
Utilizarea raţională a maşinii antrenate impune ca în transmisie să se asigure un nivel minim al
sarcinii transmise de către cuplajul de siguranţă, fără ca acesta să se decupleze. Acest nivel se
stabileşte în funcţie de suprasarcinile care apar la mecanismul executor al maşinii antrenate şi care
devine moment de torsiune de calcul Mtc pentru cuplajul de siguranţă, moment ce se determină cu
relaţia (4.1).

În cazul în care cuplajele de siguranţă se proiectează astfel încât momentul maxim pe care îl
transmit, fără să se producă decuplarea, să fie egal cu Mtc, funcţionarea cuplajului în zona valorilor
apropiate de Mtc devine instabilă, cu frecvente decuplări şi recuplări. În consecinţă, nu se asigură în
permanenţă nivelul minim al sarcinii în transmisie, care să permită utilizarea raţională a maşinii
antrenate. (4.19)

1. 4 . 2 . 3 Cuplaje de siguranţă cu ştifturi de forfecare

Aceste cuplaje sunt simple constructiv şi au gabarit redus, fiind folosite destul de frecvent în
transmisiile mecanice, cu toate că pentru repunerea lor în funcţiune este necesară înlocuirea ştiftului rupt.

- 26 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

a
b

a b

Fig. 4.28 Cuplaje de siguranţă cu ştifturi de forfecare

Soluţiile constructive existente pot
e
realiza legătura între capatele a doi arbori d
(fig. 4.28,a) sau între o roată dinţată, de
curea, de lanţ etc. şi arborele pe care
aceasta este montată (fig. 4.28,b).
Ştifturile, executate din oţel cu
conţinut mediu de carbon, pot fi lise (v. f
fig.4.28, a şi b), crestate (fig.4.29 ,a…d)
sau crestate cu mai multe tronsoane
(fig.4.29, e şi f), fiind montate,
longitudinal sau radial, în bucşe călite la
50...60 HRC, pentru a evita solicitarea de
încovoiere. La ştifturile lise, deoarece prin
poziţia relativă a bucşelor se stabileşte
locul de forfecare al ştiftului, acestea se
montează cu strângere, fără joc între ele
(v.fig.4.28); la ştifturile crestate, deoarece
zona de forfecare este definită prin forma
ştiftului, între bucşe poate exista un mic
joc (v.fig.4.29).
În funcţie de mărimea sarcinii necesar
a fi transmisă, de precizia şi sensibilitatea
necesare la decuplare, se pot folosi soluţii
constructive diverse, cu unul sau mai
multe ştifturi lise sau crestate.
- 27 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Precizia de decuplare a cuplajului se măreşte prin utilizarea unui singur ştift, dar apare
dezavantajul dezechilibrării cuplajului. Prin utilizarea unor ştifturi crestate, se măreşte precizia de
decuplare, comparativ cu situaţia utilizării ştifturilor lise.
Pentru calculul cuplajelor de siguranţă cu ştifturi de forfecare, se pune condiţia ca la atingerea
valorii momentului de torsiune Mt lim ştifturile să se rupă prin forfecare. Relaţiile de calcul, ce vor fi
stabilite în continuare, vor ţine seama de forma constructivă şi de condiţiile de funcţionare ale
cuplajului.

1 .4. 2 . 4 . Cupl aj e d e si g u r a n ţă
cu bil e

Aceste cuplaje se utilizează pe scară

largă în construcţia de maşini unelte,
maşini unelte automate, maşini agricole
etc. fiind simple constructiv şi având o
mare fiabilitate. Funcţionarea acestora
în situaţia de funcţionare complet
cuplat şi în procesul decuplării
corespunde diagramei din fig. 4.27,b.
Marea diversitate de soluţii
constructive se deosebesc între ele prin
forma constructivă a locaşurilor pentru Fig.4.31 Forme de locaşuri pentru cuplajele de siguranţă
bile, prin dispunerea bilelor frontal sau cu bile
radial şi prin realizarea sistemului de
apăsare cu un arc central sau cu arcuri
individuale, pe fiecare bilă.Cele mai
des întâlnite soluţii constructive sunt
prezentate în fig. 4.31 (a – cu contacte
punctiforme bilă – bilă dispuse frontal;
b – cu locaşuri trapezoidale dispuse
frontal; c – cu locaşuri trapezoidale
dispuse radial, la exterior sau la
interior; d – cu locaşuri tronconice,
dispuse frontal; e – cu locaşuri
cilindrice, dispuse frontal; f – cu Fig. 4.32 Cuplaj de siguranţă cu bile şi canale
locaşuri cilindrice, dispus radial, la trapezoidale dispuse frontal
- 28 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

exterior; g – cu locaşuri cilindrice duble, dispuse frontal; h – cu locaşuri sferice dispuse frontal într–
un singur semicuplaj; j – cu locaşuri sferice dispuse frontal în ambele semicuplaje.
Cele mai utilizate soluţii constructive de cuplaje de siguranţă cu bile sunt cele cu locaşuri
trapezoidale, tronconice şi sferice.
În fig. 4.32 este prezentată o soluţie constructivă de cuplaj de siguranţa cu bile şi canale
trapezoidale dispuse frontal. Acest cuplaj realizează legătura între o roată dinţată şi arborele pe care
aceasta este montată. Bilele 2, montate în semicuplajul 1, sunt în contact cu suprafeţele laterale ale
locaşurilor trapezoidale dispuse frontal, din semicuplajul 3. Forţa de apăsare este realizată pe fiecare
bilă, de către arcurile 4. Reglarea forţei de apăsare se efectuează concomitent, prin deplasarea axială
a flanşei 5, cu ajutorul piuliţei canelate 6. Asemenea cuplaje pot fi utilizate şi pentru realizarea
legăturii între capetele a doi arbori.
Cuplajele de siguranţă cu bile şi locaşuri tronconice dispuse frontal sunt utilizate, cu precădere,
la limitarea momentelor de torsiune în transmisiile cu roţi dinţate. Două astfel de soluţii constructive
sunt prezentate în fig. 4.33.

- 29 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

b c

Fig.4.33 Forme constructive de cuplaje de siguranţă cu bile

Cuplajul de siguranţă prezentat în fig. 4.33, a are canalele tronconice dispuse într-o roată
dinţată conică, realizând legătura între aceasta şi o roată dinţată cilindrică. Cuplajul prezentat în fig.
4.33, b, cu arcuri dispuse periferic, ce acţionează simultan pe două bile, este montat într-o roată

- 30 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

melcată. Această variantă constructivă reprezintă, de fapt, două cuplaje legate în paralel, mărindu-se
astfel momentul de torsiune transmis. La ambele soluţii constructive, momentul de torsiune transmis
de cuplaj se poate regla numai în trepte, prin schimbarea arcurilor de apăsare. Soluţiile constructive
prezentate în fig. 4.33, c diferă între ele prin forma constructivă a elementelor lanţului cinematic
legat prin cuplaj (varianta I – între un capăt de arbore şi o flanşă cu găuri dispuse la diametrul D0;
varianta II – între două flanşe cu găurile de prindere dispuse la diametrul D0, respectiv d0).
Forma sferică a locaşurilor dintr-un semicuplaj are avantajul unui contact pe suprafaţă cu bilele,
atât în funcţionarea complet cuplat cât şi la sfârşitul procesului de cuplare, micşorându-se astfel
presiunea de strivire între elementele active.

1.4.2.5. Cuplaje de siguranţă cu fricţiune

Cuplajele de siguranţă cu transmiterea continuă a momentului de torsiune, pentru care modul

de transmitere a momentului la apariţia suprasarcinilor este prezentat în fig.4.27, c, funcţionează pe
principiul frecării. Aceste cuplaje au o largă utilizare în construcţia de maşini, datorită avantajelor
pe care le prezintă: transmiterea unor momente de torsiune mari; gabarite reduse; durabilitate
ridicată; posibilitatea funcţionării uscate sau cu ungere; posibilitatea schimbării garniturilor de
fricţiune, în cazul uzării acestora.
Folosirea acestui tip de cuplaj se recomandă în cazul unor suprasarcini repetate, de scurtă
durată, şi în cazul suprasarcinilor cu caracter de şoc, la viteze unghiulare însemnate. În procesul
decuplării, cuplajul absoarbe, prin frecare, energia mecanică suplimentară, transformând-o în
energie calorică şi încălzind cuplajul. Procesul de decuplare are loc la depăşirea valorii momentului
de torsiune limită Mt lim , când cuplajul patinează, evitându-se astfel deteriorarea unor elemente
importante ale sistemului mecanic în care este încorporat cuplajul.
Cuplajele de siguranţă cu funcţionare uscată au o stabilitate mai mare la intrarea în funcţiune,
comparativ cu cele care funcţionează cu ungere, deoarece domeniul valorilor momentelor de
torsiune la care începe patinarea este mult mai mic. Se recomandă, însă, a fi utilizate doar în cazul
în care este exclusă pătrunderea lubrifiantului în zona suprafeţelor de frecare.
Materialele folosite pentru garniturile de fricţiune, prin calităţile pe care le posedă, determină
dimensiunile de gabarit ale cuplajelor. Dintre aceste calităţi, două sunt deosebit de importante:
valorile mari ale coeficientului de frecare static şi durabilitatea ridicată. Coeficientul de frecare
static trebuie să fie cât mai mare şi mai stabil, în domenii largi de variaţie a condiţiilor de
funcţionare, pentru mărirea preciziei şi sensibilităţii la decuplare. Rezistenţa la uzare a elementelor
de fricţiune trebuie să fie cât mai mare, pentru a asigura o durabilitate ridicată a cuplajului.

- 31 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Unul dintre elementele de fricţiune se execută din oţel călit sau fontă, iar celălalt poate fi din
acelaşi material sau poate avea aplicat, pe suprafeţele de frecare, bronz sinterizat, ferodou, materiale
metalo-ceramice etc.
Valorile coeficienţilor de frecare statici şi a presiunilor admisibile, pentru principalele cupluri
de materiale de fricţiune utilizate la cuplajele de siguranţă cu fricţiune, pentru funcţionarea uscată
sau cu ungere, sunt prezentate în literatura de specialitate.
Constructiv, cuplajele de siguranţă cu fricţiune se deosebesc prin forma suprafeţelor de frecare,
care pot fi: plane (discuri de fricţiune), conice, cilindrice sau combinate (conice şi cilindrice) şi prin
tipul, modul de dispunere şi numărul arcurilor, care reprezintă sistemul de apăsare. Dintre tipurile
de cuplaje de siguranţă cu fricţiune amintite, cel mai mult se utilizează cuplajele de siguranţă cu
discuri de fricţiune.
Cuplajele de siguranţă cu discuri de fricţiune sunt executate într-o gamă largă de variante
constructive. Se recomandă la turaţii şi momente de torsiune mari, în cazul acţionării unor

Fig. 4.35 Cuplaj de siguranţă cu discuri de fricţiune şi arc central

suprasarcini de scurtă durată şi frecvenţă ridicată sau în cazul suprasarcinilor dinamice.

În fig. 4.35 se prezintă cuplajul de siguranţă cu discuri de fricţiune şi arc central de tip Stromag,
compus din semicuplajul 1, canelat la interior şi semicuplajul 2, canelat la exterior, şi din discurile
de fricţiune canelate la exterior 3 şi solidarizate de semicuplajul 1, respectiv discurile de fricţiune
canelate la interior 4 şi solidarizate de semicuplajul 2. Apăsarea discurilor se realizează cu ajutorul
arcului central 5, a cărui săgeată poate fi reglată cu ajutorul piuliţei secţionate 6, asigurată împotriva
autodesfacerii prin şurubul 7.

- 32 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

Cuplajele de siguranţă cu
discuri de fricţiune şi arcuri
periferice, prezentate în fig. 4.36,
în două variante, se folosesc la
transmiterea de momente de
torsiune mai mari decât cele
prezentate anterior, forţa de
apăsare fiind asigurată de mai
multe arcuri dispuse periferic.
Reglarea săgeţii arcurilor,
respectiv a forţei dezvoltată de
acestea, se realizează pentru
fiecare arc în parte, cu ajutorul
şuruburilor 6. Varianta a prezintă
un număr mare de suprafeţe de
frecare – discurile canelate la
exterior 3 şi cele canelate la
interior 4, montate pe
semicuplajele 1, respectiv 2 – şi
Fig. 4.36 Cuplaj de siguranţă cu discuri de fricţiune şi arcuri
funcţionează cu ungere. Varianta periferice
b, cu discurile 4 placate cu material de fricţiune, funcţionează uscat.
Elemente de calcul şi proiectare. Momentul de torsiune se transmite prin frecarea dintre
suprafeţele discurilor de fricţiune, iar atunci când depăşeşte valoarea momentului de torsiune limită
Mtlim, discurile patinează – surplusul de moment se transformă, prin frecarea dintre discuri, în căldură
– evitându-se deteriorarea transmisiei în care este încorporat cuplajul.
Calculul cuplajelor de siguranţă prin fricţiune urmăreşte dimensionarea unei construcţii noi sau
verificarea unei variante aleasă din catalogul de firmă sau existentă.
La proiectarea unei construcţii noi, se stabilesc valorile principalelor dimensiuni ale cuplajului,
numărul perechilor de suprafeţe de frecare, numărul discurilor conducătoare şi conduse şi forţa
necesară de apăsare, cu care se dimensionează sistemul de apăsare.
Pentru un cuplaj existent sau adoptat după catalogul de firmă, se determină momentul de torsiune
capabil, valoarea acestuia trebuind să fie cel puţin egală cu momentul de torsiune limită Mtlim.
Calculul cuplajelor de siguranţă prin fricţiune se poate efectua pe baza a două ipoteze: ipoteza
distribuţiei uniforme a presiunii pe suprafeţele de frecare şi ipoteza uzării uniforme a acestora.
Ipoteza distribuţiei uniforme a presiunii este valabilă pentru suprafeţe de frecare în stare nouă.
Pentru cuplajele la care elementele de fricţiune sunt rigide, pe măsura exploatării acestora,
- 33 -
Proiect de absolvire- Cuplaje Chis Mihaela Ioana

distribuţia presiunii se modifică, de la cea uniformă spre cea corespunzătoare uzării uniforme. Din
acest motiv, proiectarea cuplajelor de siguranţă prin fricţiune în ipoteza distribuţiei uniforme a
presiunii poate duce la deteriorarea rapidă a suprafeţelor de frecare, datorită depăşirii presiunii
admisibile, în anumite zone de contact, în cazul în care această ipoteză nu corespunde fenomenelor reale.
Ipoteza uzării uniforme a suprafeţelor în contact este mai apropiată de fenomenele reale, fiind
acoperitoare. În cazul în care distribuţia presiunii ar fi uniformă, abaterea care rezultă constă într-o
supradimensionare în ceea ce priveşte presiunea efectivă, deci o uzare mai redusă, şi o
subdimensionare de valoare redusă în ceea ce priveşte momentul capabil, acoperită de coeficientul
de siguranţă întrebuinţat uzual.
Deşi ipoteza uzării uniforme
este acoperitoare şi apare raţional
ca dimensionarea cuplajelor de
siguranţă să se facă pe baza
acestei ipoteze, se vor prezenta,
în continuare, relaţiile de calcul
pe baza ambelor ipoteze.
Pentru stabilirea relaţiilor Fig. 4.37 Schema de calcul a cuplajelor cu discuri de fricţiune
referitoare la capacitatea de transmitere a momentului de torsiune de către cuplajele cu suprafeţe de
frecare plane, se utilizează schema de calcul din fig. 4.37.
La verificarea unei soluţii de cuplaj de siguranţă cu discuri de fricţiune aleasă din catalogul de
firmă sau existentă, se determină: momentul de torsiune capabil Mt cap, care trebuie să fie cel puţin
egal cu momentul de torsiune limită Mt lim, şi presiunea maximă pe discuri pmax, care nu trebuie să
depăşească presiunea admisibilă pa.

- 34 -