Realităţile liceenilor voştri

Numărul 6 - IULIE 2010 Suplimentul lunar al săptămânalului Luduşeanul

“FACULTATE, FRATE!”
Ştiţi cu toţii melodia aia cu “am doar
optîşpe aaani”. Pun pariu că în perioada asta
mulţi dintre voi o cântaţi. De fapt melodia
aia e cântată mereu, mereu, mereu. Mereu
se găseşte câte unul dintre voi, cei care
citiţi, să devină “major” (sau să redevină
major, în cazul în care i s-a făcut subit un
dor nebun de copilărie).
Am cântat şi eu/noi melodia aia încă din
11 octombrie 2008, de la primul majorat
al “spumei”. Toată partea cu “sunt nebun,
iubesc şi nu am baaani” se potrivea de mi-
nune. Dar ceva lipsea. “Bacul l-am luat
uşor, am copiat la mate şi la sport” era
inutilă. Noi eram deabea în clasa a unşpea’.
Ce bac? Ce examen la sport? Cineva a
avut grijă să îl scoată din programă.
măcar să fie scrişi pe lista de aşteptare). Ca în codru, ce
mai. Şi când vezi că nu se mai ţine cont de reguli, te bagi
şi tu. Dar ce, eşti mai prost? Încă nu “m-am hotărât să
devin prost”.
La înscriere a fost altă poveste. Doamna de acolo a fost
foarte drăguţă. Mă rog. Eu oricum n-am înţeles niciodată
frustrarea de care dau dovadă majoritate angajatiilor care
lucrează cu publicul. Cum am mai zis odată, e mult mai
uşor, chiar şi din punct de vedere fizic, să zâmbeşti, decât
• Vărsător: Nu mai număra sticlele de
lapte din frigider pe care le verşi noaptea
când vii de la ziua de naştere a vecinului de
la patru. Oricum şefii o să-şi dea seama că
la petrecere ai încurcat paharele cu sucul de
morcovi pe care trebuia să îl bei seara pentru
revigorare, cu paharele de Jack. Nu lua deci-
zii pripite şi fi sigur ca vara aceasta ploioasă
HOP C-UN SCOP by Andrei BOB
Dar a venit şi bacul, şi a şi trecut! Acum
toată parte aceea are sens (mai puţin cea cu
sportul, evident). “Bacul l-am luat uşor”,
întreg Grup Şcolar Industrial Luduş. Din
aproximativ 190 de elevi, doar vreo zece au
picat. Ceea ce e mare lucru, zic eu. MARE.
Atât despre bac. În rest mă abţin. Şi mi se
mai pare că din 11 octombrie 2008 s-a com-
primat timpul, că cineva mi-a dat să beau
o limonadă de timp (o timponada??!) fo-
artefoartefoarte concentrată şi m-am trezit
la începutul lui iulie, anul curent, că s-au
terminat toate. Aproape.
A urmat statul la coadă după şapte diplome
şi alte patru foi anexe, timp în care nu s-a
ţinut cont de nici o regulă (unii aşteptau de
ore întregi, alţii intrau cu nesimţire fără ca
să te încrunti. Foloseşti mult mai puţină energie. de partea creativă din mine, nici de cărţi, nici de tehnore-
Şi da, într-un final, cel mai răzgândit şi indecis membru dactat, nici de nimic.
ahiar cel mai răzgândit elev al Grupului Şcolar Industrial Iar acum, pot, în sfârşit, să răspund şi eu la veşnică şi
Luduş, s-a mai răzgândit o data şi a luat, în final, o deci- insuportabila întrebare - “ce vrei să te faci când o să fii
zie. DECIZIA. Grea decizie, vă zic eu! N-o să-mi omor mare?”. Când o să mă fac marea, o să vreau să am un
alegerea divulgând-o în următoarele rânduri, e secret de aparat de fotografiat în cap. Ca să fie totul mai uşor. Şi mai
stat, face parte din secretele SRI, ba poate chiar şi de la vreau să inventez teleportarea (“pe orbită”). Voi ce vreţi
NASA în viitor. Oricum. Da, m-am înscris deja la facul- să vă faceţi când o să fiţi mari?
tate. Am luat într-un final Decizia şi nu, nu ţine nici un fel pikchiu
printre straturile unde te-ai gândit ca anul vi- în ce mai apreciate. Perseverezi foarte mult vrei să mergi iar in lumea largă. Bagajul
itor să pui o plantă exotică, pentru umbră. luna aceasta şi îţi programezi chiar concerte din cameră încă nu e desfăcut, şi parcă îţi
Menţine-te in casă, pe poziţii, de preferinţă în aer liber. Faptul că progresezi (într-o mare pare rău să împarţi toate cadourile luate când
în bucătărie, pentru că tăbărăşte valiza cu de biţi) se observă tot mai tare, datorită ve- erai în stare de ebrietate. Ştiu că acum îţi vine
prieteni din toate colţurile ţării (s-au înţeles cinilor tăi, care îşi schimbă termopanele din să urlii ştiind că ai cheltuit banii pe nimicuri
să vină la tine doar pentru a-ţi întoarce casa săptămână în săptămână. Nu îndrăzneşte care nici măcar nu sunt ale tale, pentru că ţie
cu susul in jos, şi pentru a-ţi goli domnişorul să-ţi spună nimeni: “opreşte-te!”, pentru că te nu ţi-ai cumpărat nimic din cauza puţinului
frigider). Fără calm şi răbdare ajungi iar numeşti pericol pronunţat când ai microfonul spaţiu rămas in valiză, umplut de cutiile de

îţi aduce numai bucurii neaşteptate şi pe care
nu le observi fără ochelarii drăguţi ai bunicii.
• Peşti: Ştiu că îţi e dor de un duş rece care
să te calmeze şi să-ţi alunge grijile, dar ia-l de
unde nu-i. În zilele astea, în care duci lipsă de
apă enorm de mult, nu te mai poţi concentra
la chestiile importante pe care le-ai amintit
fiecare secundă, animăluţului tău de casă.
Eu spun să te mai rogi un pic să mai vină
ploile, seara târziu, pentru că ştii tu, vocea
măgarului nu se aude în cer, dar a peştelui, da.
• Berbec: S-ar putea să suferi pierderi fi-
nanciare ca urmare a eşecului unei afaceri,
in care ţi-ai pus mari speranţe, dar pe care
nu ai putut-o lega de piciorul tău stâng, din
cauza serilor pierdute uitându-te la comedii
cu mătuşa cu părul roşcat, pe canapeaua din
bucătărie, punându-ţi din 3 minute jumătate
în 5 minute, perna pe ochi. Te sfătuiesc să
nu mai ieşi din camera ta o vreme, altfel, rişti
să fii asaltat de cele 47 de rude ale tatălui,
care te mai strâng incă de obrăjori, lăsându-
te ca o roşie verde...ăă, pardon, roşie.
• Taur: Nu este o lună bună pentru a susţine
cea mai mini-excursie în grădină cu nepoţii,
pentru că ştii, după cum eşti una cu răbdarea,
că în cel mult o jumătate de oră, rămâi singur
in grădină, deci apasă butonul antistres.
• Gemeni: Am înţeles că e vară şi eşti liber
să mergi cum, cu cine şi când vrei, oriunde,
dar puţină atenţie la nopţile în care faceţi
mici, sau MAARI escapade pe geam. Dacă
nu urlă ai tăi, urlu eu: Te rog frumos să nu
mai laşi geamul deschis să se facă o tornadă,
şi să ajungă şi la mine, sus, pe bloc!!!
Mulţumesc. Munca îţi prieşte de minune,
reuşind chiar să scapi de ceva kilograme în
plus şi acum aproape pluteşti. Ia o ancoră,
nimeni nu vrea să te gasească pe Pluto. Ar
fi o pierdere prea mare pentru umanitate.
• Rac: Luna aceasta o ţi din petreceri, în
petreceri. Te mişti excelent, nu ţi-ar prinde
rău câteva ore de balet la cât de talentat
eşti. Ai puţină grijă, (sau mai multă) la pet-
recerile de pe terasele cu piscină. Nu lăsa
lumea să vadă că tu nu ai apă caldă, şi că
de fapt petrecerile astea pe tine te plictis-
esc, şi mergi la ele doar pentru a face o baie
şi pentru a-ţi spăla hainele. La cât de bine
arăţi după ce ieşi “de la duş”, se retrage de
lângă tine şi cel mai bun prieten pe care îl
aşteptai după şcoală, să împărţiţi pacheţelul
învelit în şerveţelul roşu cu buline verzi.
• Leu: Calităţile tale muzicale sunt din ce
în mână. Toată lumea ştie că eşti vedetă,
deci nu-i cazul să te faci omletă în fiecare
zi şi păstrează ouăle pentru vecina de la 3,
aşa mănânci mai mult de jumătate din chec!
• Fecioară: Înţeleg eu că îţi plac foarte
mult telenovelele, dar în orice caz, nu te
sfătuiesc să pui în aplicare scene din ele.
Ai face bine să îţi dai seama că în lumea
reală cea mai bună metodă de a obţine ce
îţi doreşti este să dai şpagă. Ai putea să în-
cerci, doar că ai grijă ce persoană mituieşti
(s-ar putea să nu funcţioneze)! Nu uita să-ţi
mai laşi ceva bănuţi la ciorap că s-au scumpit
toate! Nu vreau să ajungi la sapă (de lemn)!
• Balanţă: Sezonul acesta te face prea
sentimental. Simţi nevoia de a sta tot tim-
pul lângă nucul tău preferat, sub care te-ai
sărutat pentru prima dată. Eşti atât de ataşat
de el, încât uiţi să mai dai pe la instalator să
îl anunţi de mica ta problemă. Vrei să fii un
om normal şi să ai apă caldă. Oricum, dacă
tot vrei un duş cât de cât normal, pune-ţi
apă în butoi la soare şi apoi sari în el, de la
etajul patru. Aşa nu o să faci baie doar tu,
ci tot parterul blocului. O să-ţi mulţumească
vecinii, crede-mă, nici ei n-au apă caldă.
• Scorpion: Nici nu ai venit bine acasă, şi
calciu, luate de la fiecare colţ. Nu-i de mirare
că auzi toată luna: “ai grijă să nu te împrăştii!”
• Săgetător: În ultima perioadă ai avut un
noroc puţin cam chior. Mereu reuşeşti să iei
toate gropile şi te stropeşti cam rău. Bine că
se găseşte mereu cineva care să te ridice şi
să-ţi şteargă trupul de păcate. Eu cred că ai
cam uitat cum e să stai nopţile pe balcon, să
priveşti acelaşi tren vopsit cu vopsea pe care tu
tot timpul ai crezut-o verde, dar care e defapt
albastră (normal, dacă lupa ta, cea care data
trecută a dat foc la bucătărie de s-a alarmat
şi unchiul de la Timişoara, stă neatinsă pe bi-
rou).Te rog ai grijă când faci focul! Ar fi cazul
să nu îţi mai facă nimeni reclamaţii că îi afumi.
• Capricorn: Nu te saturi nici luna asta
de stat pe spate sub cireşul care odată era
“căsuţa ta” şi să te uiţi aiurea după idei care
nu-s. Eh, odată cu temperatura asta de 46 de
grade la umbră, îţi vine şi tie o idee, atât de
mare încât, dacă ar cădea cu o viteză de 1,46
kilometri pe oră, ai rămâne fară nas! Nu face
ca data trecută când, după ce te-ai ridicat
de sub cireş, ai dat fuga să spargi uşa podu-
lui, pentru că nu mai ai nevoie de două luni
fară televizor, fără desert la masă şi să intri
în casă la ora opt p.m., când incepe viaţa!
 2 jurnal de bord
O vacanţă de trei săptămâni nu prea complicată...
Nu ajunge o zi, nici o săptămână, nici o lună, nici
măcar trei luni sau jumătate de an, ca să cutrei-
eri lumea lor. Deschişi întotdeauna faţă de lumea
exterioară, oamenilor din Catalonia la face plăcere
să primească în casă străini, aşa că nu e de mirare
că milioane de turişti le vizitează anual ţinutul. Nici
nu vreau şi nici nu pot să încep să descriu ţinutul
şi aşa mai departe, să mor şi eu, şi să muriţi şi
voi de plictiseală citindu-mi frazele nesfârşite în
care o să descriu zece catedrale şi nouă porturi cu
opt drumuri în şapte direcţii. De tot ce ai nevoie,
este un ceas care să te trezească dimineaţa la ora
06:00, ca să mai poţi sta vreo zece minute în pat,
ca mai apoi să urle la tine: “Trezeşte-te, că nu
mai ajungem la tren! Să te grăbeşti!”. Ce-ţi mai
rămâne de făcut decât să te ridici din pat cu ochii
întredeschişi şi să fugi repede sub duş.
Pornirea din casă se face în grabă, asaltată de
întrebări gen: “Nu am uitat nimic? Sigur? Rucsac
în spate, ochelari de soare, apă rece...”. Am închis
uşa. Am mers în viteză până la Renfe, de unde
trebuia să luăm trenul până în Sants (nu chiar
cu viteza cu care mă duce GreenElf dimineaţa la
şcoală, dar ceva a fost). “Ia o cartelă T-10, să ne
rămână drumuri şi să ne întoarcem.” Zis şi făcut.
Aşteptăm trenul uitându-mă în jur la oameni
pe care ştiam sigur că n-o să ajung să-i cunosc
niciodată, şi nici nu-mi doream acest lucru. Din tot
ce făceau, (sau nu făceau), îmi puteam da seama
că oamenii ăştia sunt foarte liberi. Şi îmi plăcea
acest lucru. Dacă priveam în şase colţuri, vedeam
şase grupuri diferite, de persoane diferite, limbă şi
comportament diferit. Turişti. Vedeam ghiozdane,
biciclete, role, mingi de fotbal, pălării şi genţi col-
orate, papuci ţinuţi în mână, sticle fără dop, cu apă
rece care se terminau în mai puţin de zece minute,
bocadillo (specific) pentru pauzele dese de masă
pe care le luau cei mici şi...cei mari, feţe zâm-
bitoare, feţe triste, feţe morocănoase şi somno-
roase din cauza aerului închis şi adormit de acolo,
auzeam plânsete de copii, certuri între cei mici şi
cei mari, palmi date peste fund, scuze cerute, sa-
luturi, copii ce fac drăguţ cu mâna la trenurile ce
treceau şi nu erau ale noastre, vedeam tineri ce se
îmbrăţişează, tineri ce îşi vorbeau fără să scoată
un cuvânt, săruturi, cafea în pahare de plastic, len-
tile şterse, flori cumpărate şi oferite fetelor, chitară
în spate, cărţi de joc şi auzeam sunetul unei beri
desfăcute dimineaţa (pe răcoare). Ei... aveau flori
AMINTIRI DINTR-O VARĂ SUEDEZĂ
în păr şi nimic în picioare. Şi nu ştiu dacă era chiar
aşa armonios mediul acesta, cum l-am descris eu,
fiind doar un subsol, însă aşa simţi când vezi că se
mişcă în jurul tău milioane de mâini şi se strâmbă
mii de feţe de la care nu ceri nimic şi nici nu şti ce
aşteaptă de la tine.
Am urcat în tren, neştiind unde urma să ajung, şi
la întrebările insistente pe care le-am pus, mi s-a
răspuns la fel de calm şi sec de fiecare dată: “O să
vezi când ajungem.” Am aflat răspunsul din partea
mea dreaptă, prin “tras cu urechea” la discuţiile
celorlalţi. “Lloret de Mar” îmi tot ziceam. “Sună a
mare, a plajă, a loc drăguţ!”. N-am pus pauză bine
la atenţia acordată vecinilor, şi am adormit gândin-
du-mă că 70 de km o să stau nemişcată pe un scaun
comod. M-am trezit pe la jumătatea drumului unul
dintre mulţii oameni pe care i-am văzut punând su-
flet într-un cântec, şi într-o zdrăngăneală drăguţă
de chitară: “Corazon espinadoo” (cu o voce gravă).
Încânta “pasagerii de la bord” şi se auzea clinchet-
ul monezilor, care se “băteau” într-un săculeţ de
material neîngrijit. “Oameni dinăştia speciali vezi
la fiecare colţ în staţiile de metrou şi de tren” mi
se zicea. Jumătatea persoanelor din vagon apre-
ciau muzica lui, cântată de dimineaţă, iar cealaltă
jumătate era ocupată cu discuţii prosteşti, sau mai
puţin prosteşti ale unui început de săptămână. Am
ajuns pe la miezul zilei la hotelul care îmi amintea
de tot ce aveam alături cu ceva vreme înainte de
a zbura. Şi am intrat în Don Juan cu gura până la
urechi, cu ochii mei mari în care se oglindea toată
fericirea din lume. Amiaza a trecut aşa: instala-
re în cameră, masă luată cu şerveţele Don Juan,
auto-servire, cafenea, televizor, 10 minute de in-
ternet, piscină, un sac plin cu poze, somn odihni-
tor. Turişti. Foarte mulţi turişti. Am ieşit spre seară
afară să ne mai răcorim pe malul mării, mâncând
o bucată de pizza (cea mai mare pizza pe care
am mâncat-o vreodată, şi cea mai bună), tânjind
după un pic de ploaie de vară. Dar n-a vrut să
plouă! Sunetul valurilor şi adierea vântului cald,
cerul foarte albastru şi curat care îţi fura ochii, ni-
sipul umed de pe mal şi tălpile care îţi ardeau când
păşeai departe de malul mării, pescăruşii ce ţineau
umbră peştilor din mare, ochelarii de soare purtaţi
pe orice fel de faţă, îmi aminteau de anii trecuţi
în care simţeam că marea e locul meu preferat...
Era de simţit tot ce vedeam eu acolo. Când ne-am
retras în cochilie, la miezul nopţii, viaţă atunci în-
cepea. Aglomeraţia, străzile învălmăşite, fel de fel
de feţe cunoscute şi mai puţin cunoscute, plăcute
şi mai puţin plăcute se învârteau în jurul meu, iar
eu, pe jumătate adormită, priveam mirată la pei-
sajul care se putea observa din faţa hotelului. Am
mai cutreierat străzile pline de lumină şi de râsete,
de oameni voioşi, am asistat la un spectacol fol-
cloric, am condus patru maşini prin fum, până am
ameţit, ne-am ciocnit cu fel de fel de tineri ciudaţi
şi fericiţi. Acolo, toţi erau fericiţi şi era o atmosferă
aşa plăcută, încât simţeai că toată lumea e a ta,
chiar dacă îţi lipseau multe. Aşa s-au dus trei zile,
cu miros sărat şi climă umedă într-un loc în care
râzi în voie, oferi zâmbete şi primeşti acelaşi lucru
înapoi, unde te relaxezi şi fără să vrei şi eşti mai
liniştit ca niciodată.
Au urmat câteva zile foooarte călduroase, şi când
spun călduroase mă refer la 38 de grade la umbră.
Supravieţuiam la umbra unui palmier. Băutură
rece, duş, baie în mare, desene de cretă pe tro-
tuar, baloane cu apă aruncate de la etaj, duş,
gheaţă topită pe un spate bronzat, un pahar de
tărie băut înaintea momentelor critice, iar duş,
iar gheaţă topită, iar baloane colorate umplute cu
apă. Pălăvrăgeli şi poveşti câte-n lună şi-n stele pe
băncile din parcuri frumos amenajate, în bâzâitul
enervant al avioanelor de pe aeroportul de lângă
mare.
Să zicem că te saturi de stat între betoane, la oraş,
şi vrei o mică schimbare, nişte iarbă, chiar foarte
multă iarbă în care să te arunci şi să-ţi inverzesti
pantalonii în genunchi, aşa cum o făceai când
erai “cel mic”. Destinaţia: Logrono. Orăşel mic,
vegetaţie bogată, climă de munte, oameni simpli,
calzi şi primitori. După aproape o săptămână, pot
să dau verdictul cu privire la părerea ce mi-o con-
turez despre locul acesta: Ardeal. Seamănă deose-
bit de mult cu tot ce avem noi, cu ceea ce suntem
noi. Şi m-am bucurat nespus de mult că pot să
spun cu voce tare: “Mă simt ca acasă!”. Deci, dacă
vrei să vii, sau să mergi spre un “acasă” necunos-
cut, fă-o fără reţineri. Am făcut din Barcelona cinci
ore cu maşina, printre panouri solare, vulturi fără
frică şi muzica libertină specifică. Fredonam într-
una “La dulce nina Carolina, no tiene edad para
hacer el amor...”, luând câte o gură de Aquarius,
fără să simt oboseala, pentru că ştiam că ceva nou
mă aşteaptă... ne aşteaptă. Oh, sweet holiday, pe
tine te aşteaptă toamna. BOB-ul lui Andrei
Deşteptarea: 10:30. “Cine se scoală de
dimineaţă, departe ajunge” - spune o veche
zicală românească şi dat fiind că trecusem
pe programul de vacanţă, era destul de
devreme şi noi vroiam să ajungem undeva
mai departe decât de obicei. Ne-am propus
ca în ziua aceea să mergem mai repede, la
o plajă improvizată în Hasselberry strand,
pe care am descoperit-o cu trei zile înainte,
un loc mai retras în care localnicii profită de
zilele cele mai călduroase din an, în care ter-
mometrele înregistrează 25 de grade (Cel-
sius). E chiar drăguţ acolo. Nisip (cu pene),
iarbă, gâştele lui Nills, raţe, lebede, ai de
unde alege (să nu alegi lebede, că au să te
atace!!!). Apa nu e prea caldă, dar e bună şi
aşa, în jur de 15 grade. Eu nu am sânge de
viking şi poate de aceea mă plângeam ade-
(continuarea, in pagina 3)
 jurnal de bord 3
(continuarea din pagina 2)
sea de frig, dar micuţii blonzi intrau fără
probleme în apa rece. Când ajunsesem

ŢARA URIAŞILOR
în sfârşit, era un vânt destul de răcoros
pentru luna iulie. Dar pentru meleagurile

AVENTURI ÎN
nordice, aşa ceva nu e deloc surprizător.
La început m-a mirat vestimentaţia sue-
dezilor. Întotdeauna zăream în mulţimea
de oameni jachete de iarnă, cizme,
eşarfe şi alte articole de îmbrăcăminte
potrivite unui anotimp mai friguros, iar
în aceeaşi măsură erau şi suedezi mai
călduroşi care purtau sandale, pantaloni
scurţi, rochite vaporoase, peste care le
cădeau pletele blonde, cu şuviţe împle-
tite ca un spic de grâu. Acest contrast
vestimentar oferă un oarecare dinamism
străzilor, învăluite într-o linişte energică
şi relaxanta, care îţi oferă libertatea de
a te regasi.
După o oră de “înfrigurare”, am luat
metroul şi ne-am îndreptat spre centrul
Stockholmului. O plimbare prin adân-
cimile oraşului, şi pe podurile întinse
peste ape. Ne-am aşezat pe nişte scări, 36 de grade! stâncoase sunt de o naturaleţe ciudată, cum
alături de alte zeci de oameni, apoi ne- Afară, străzile din Ginsheim pluteau parcă îm- ar fi Gralburg, cauzate de un grup de piatră
am plimbat până în Gamla stan (“oraşul bibate într-o esenţa dansantă. Vine de la bu- lacrimă-învechită... sau crocodil şi preşedintele
vechi”), care după părerea mea este chetele mari de lavandă ce se înălţau lângă gigant. Am coborât destul de jos, întâlnind copii
cel mai frumos loc din Stockholm. Este casele oamenilor. Case albe. Albul acela duh- urcaţi pe cele mai înalte pietre, lăsând în spatele
inima oraşului, la propriu şi la figurat, nind a perfecţiune, a ordine. Un sistem bine nostru mulţi kilometri. Pluteam de uimire şi fan-
care păstrează atmosfera medievală pus la punct care te priveşte din toate părţile tezie ca un copil mic, imaginaţia zbura printre
creată de existenţa străzilor înguste şi însă învelit într-un farmec discret. Totul emană frunzele copacilor bătrâni şi deconectată total
a clădirilor vechi, dar colorate, de Pal- o aromă de curăţenie şi limpezime asemeni de realitate şi uitând unde să fac pasul următor,
atul Regal şi de gărzile regale, care se
caselor vechi ale burghezilor. O linişte perfectă am reuşit să alunec cu totul de pe nişte pietre
aseamănă cu nişte soldăţei de plumb în
pentru nişte săptămâni de regăsire. suficient de mari, încât să mă trezesc undeva
mărime naturală, cu aerul sobru şi de
Aşteptam să mă izbesc cu putere de răceala jos cu o lovitură la mâna dreaptă. Oboseala îşi
neclintit. Ne-am plimbat pe străduţele
înguste, unde se înghesuiau magazinele
caracterelor germanilor de aici, însă la fiecare spune cuvântul şi hotărâm să ne întoarcem.
pline de suveniruri şi de turişti care le pas mă întâmpina un ‘’Guten Tag!” spus cu Spre seară înaintăm spre Wiesbaden la festi-
achiziţionau în schimbul a câtorva coro- zâmbetul pe buze. Mit distrus datorită probe- valul Portului.
ane, apoi ne-am aşezat pe o bancă şi am lor vizuale care le-am întâlnit până acum. Copii Încă de la intrare simt un miros puternic de
privit vapoarele ce se îndepărtau încet mulţi, copii mici şi blonzi care caută sfioşi ‘’jocul”. umezeală şi vântul se juca prin rochia mea mov.
de ţărm, corabia cu pânze albe, ancorată Aici vacanţa ţine doar o lună. Luna iulie. Însă “Maria”, “Lilly”, “Anna”, “Rosewitthe”, nu conte-
la capătul celălalt, care părea desprinsă bucuria lor sporeşte în intensitate, oprind parcă nesc să citesc toate vaporaşele botezate. Am
dintr-o altă epocă, şi pescăruşii care pla- pentru o clipă timpul. Îmi plac mai mult norii de privit câteva clipe Mainul, unul dintre cei mai
nau deaspura apelor întinse ce pecetlui- aici şi parcă vântul cântă altfel. Am hotărât să importanit afluenţi ai fluviului Rhin, apoi ne-am
esc pactul dintre cer şi pământ, trasând ne răcorim puţin şi să ne punem la încercare plimbat printre străduţele pline de oferte şi su-
o linie albastră pe orizontul îndepărtat. condiţia fizică. Am plecat la Felsenmeer. veniruri, pline de ciocolată şi răcoritoare. Într-un
Când eşti în Suedia, faci ce fac suede- După câţiva kilometri buni cu maşina, deja colţ mai discret stăteau expuse nişte caricaturi.
zii. Profiţi de zilele frumoase, te bu-
simţeam aerul răcorinduse şi zgomotele din jur Niciodată nu m-au atras aşa de mult deformările
curi de natură şi de soare, te plimbi
rarefiinduse. Altitudinea creştea şi aveam cu cel acelea ale portretelor. Acestea însă părea că
cu vaporaşul sau vâsleşti ca un viking.
puţin 15 grade mai puţin. Ne-am oprit şi am în- aveau ceva aparte. Am luat loc pe scaun.
Este imposibil să nu te ataşezi de acest
loc, de locuitorii cu părul blond şi ochi
ceput să urcăm şi să coborâm de pe o stâncă „Setz dich hin und nicht bewegen!”, bătrânul a
de culoarea mării reci, dar cu privirea pe alta, pe jos. Câteva priviri pe hartă nu strică observat privirea mea nedumerită în timp ce îşi
caldă şi limpede, de spiritul lor prac- niciodată. Am ales traseul şi am început plim- pregătea hârtia şi cărbunii. Nu ştiam decât câte-
tic, dar sensibil şi iubitor de natură. Cu barea “sălătreaţă”. va formulări în germane. “Sind în RumA¤nien!”.
siguranţă vei rămâne plăcut impresion- Felsenmeer este un teritoriu extins alcătuit din- Privirea i se luminase. “Aaaa, mulţumesc pentru
at de atmosfera liniştitoare ale aces- tr-o mulţime de formaţiuni de rocă sau piatră. mămăligă şi sarmale”. Zâmbetul meu crescuse
tor meleaguri… Ar mai fi multe poveşti Cercetătorii nu au găsit încă o explicaţie şi mai mult. Nu mă mai simţeam atât de pierdută
de scris şi de descris despre această ştiinţifică şi logică despre faptul cum au ajuns printre străini. După câteva minute, bătrânul
călătorie, despre locul ce găzduieşte pietrele gigante aici. Desigur, trebuie să cre- Macedonian îmi întinse desenul şi zise din nou
nopţi de vară albe, cu soarele ce apune dem că acestea sunt rezultatul unui război între “Multumesc!”. O dată cu lăsarea serii au ieşit
târziu şi răsare devreme. Povestea nu se giganţi ale căror imperii erau despărţite de un la iveală luminile, şi m-am urcat într-un carusel,
sfârşeşte odată cu relatarea... ţărmurile teren pustiu şi care s-au războit prin aruncarea undeva sus la 20 de metri. De sus de acolo, mi
nordice te cheamă întotdeauna înapoi.
unor “piatre-istericale”, după cum spune una se părea că sub picioarele mele crestea Sibiul,
din legendele locale. Unele dintre formaţiunile undeva în noapte. Oana Sicobean
Sorina Puiac
 4 loc de joaca Că tot e vacanţă, ne-am gândit să vă facem o posibilă listă de lectură.
UNDE ÎŞI PETREC LICEENII VACANŢA ? Aşa, ca o temă suplimentară de vacantă :P. Toate titlurile sunt top10

temă de vacanţă şi CONCURS!!!

Grecia, Spania, Germania,
Franţa sunt doar câteva dintre
atracţiile turistice preferate de
luduşeni. Cu ocazia vacanţei de
vară, agenţiile de turism devin
arhipline tocmai din cauza ofer-
telor tentante pe care acestea le
prezintă. Desigur, mulţi preferă
litoralul românesc pentru un
sejur de neuitat, şi România
are cu ce se mândri. Culmile
aspiraţiilor noastre sunt foarte
mari şi tocmai din această cauză
nu ar trebui să ne conformăm
sau să ne mulţumim cu puţin,
trebuie să fim mereu cu un pas
înainte. Deseori se iveşte întrebarea „Dacă ar fi să mergi într-o insulă pustie, care ar fi cele 3
lucruri esenţiale la care nu ai renunţa?” hmmmmm…. destul de grea întrebarea, probabil că nu
contează atât de mult lucrurile care le duci cu tine, ci tocmai cele cu care te vei întoarce, chiar
dacă nu sunt lucruri materiale, cu siguranţă sunt amintiri, amintiri care dăinuie o viaţă.
Iată doar câteva dintre locurile preferate de liceeni pentru vara anului 2010.
Laura Orga, Viterbo - Italia
preferinte ale unora dintre noi (Andrei BOB, cele două Sorine şi
Sorina Mărginean, Palatul Real – Spania
pikchiu), aşa că nu veţi regreta, cu siguranţă timpul petrecut alături
de cărţi, în cazul în care veţi ţine cont măcar de o parte din lista
noastră. Nebunul - Savatie Baştovoi
Inimi cicatrizate - Max Blecher
Bruta - Guy des Cars
Tinereţe fără tinereţe - Mircea Eliade
Middlesex - Jeffrey Eugenides
Jurnalul Zlatei - Zlata Filipovic
Împăratul muştelor - William Golding
Fight club - Chuck Palahniuk
Recviem pentru un vis - Hurbert Jr. Shelby
Crimă şi pedeapsă – Feodor Dostoievski
Domnişoara Christina - Mircea Eliade
Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade
Memoriile unei gheişe - Arthur Golden
Adio, arme - Ernest Heminway
Un veac de singurătate - Gabriel Garcia Marquez
Soţia călătorului în timp - Audrey Niffengger
M-am hotărât să devin prost - Martin Page
Hoţul de trupuri - Anne Rice
Fantoma albă din Kyoto - Phyllis Witney
P.S. I love you - Cecelia Ahern
Suflete pereche - Cecelia Ahern
Noranda - Ioan Astăluş
La răscruce de vânturi - Emily Bronte
Bel-Ami – Guy de Maupassant
Zodia îndrăgostiţilor - Giulia Carcasi
Slam - Nick Hornby
Singur pe lume - Hector Malot
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - Camil Petrescu
Pădurea spânzuraţilor - Liviu Rebreanu
Firmin - Sam Savage
Brida – Paulo Coelho
Castelul pălărierului – A.J. Cronin
Secretul Vraciului – Joseph Delaney
Ochii dragonului – Stephen King
Porecla – Jhumpa Lahiri
A trăi pentru a-ţi povesti viaţa – Gabriel Garcia Marquez
Ariadna Pop, Constanţa- România Calomnii mitologice - Octavian Paler
Viaţa pe un peron - Octavian Paler
Jurnalele vampirilor – L.J. Smith
Agonie şi extaz – Irving Stone
Si dacă tot v-am dat o listă mare şi lată, vă oferim şi posibilitatea de a câştiga
un mic… premiu. Se pune de concurs! Ce trebuie să faceţi?
Alegeţi 20 de titluri de cărţi şi alcătuiţi cu ele un mic text coerent, un mic
... puzzle (ex: Firmin se afla La răscruce de vânturi in Agonie şi extaz.). Îl
trimiteţi apoi pe adresa redacţiei (viataincepelaora8@yahoo.com), iar cele
mai interesante trei texte vor fi premiate cu cărţi, evident. Multă baftă!

căsuţa redacţiei
echipa redacţiei:
redactor-şef: Oana Sicobean
tehnoredactor: pikchiu
tehnoredactor ucenic: Raul Bularcă
Oana Cioca, Retiro Parque del Spania redactori: Andra Olaru, Andrei BOB, Cora Olaru, Paula
Olaru, Roxana Mureşan, Sorina Puiac, Sorina Mărginean,
Sunt doar câteva dintre destinatiile preferate de liceeni pe timp de vară. Pentru cei care au avut Teo Bologa
ocazia să îşi petreacă o vacanţă de vis vor rămâne cu un bagaj considerabil de amintiri plăcute
şi vor dori mereu să revadă acele locuri, iar pentru cei care au preferat să rămâna acasă sunt Pentru sugestii, reclamaţii şi alte aberaţii ne puteţi scrie pe
convinsă că aceste imagini le vor stârni pofta de aventură. viataincepelaora8@yahoo.com, unde ne puteţi trimite
Sunt doar sugestii, desigur există o gamă mult mai largă care stă la baza alegerilor noastre. În creaţiile voastre pentru “atelierul de creaţie”
Ne găsiţi şi online pe adresa
cele din urmă, sunt de părere că viaţa este o călătorie, nu o destinaţie, şi tocmai această călătorie
http://viataincepelaora8.blogspot.com
trebuie să o facem de neuitat. Sorina Mărginean