Sunteți pe pagina 1din 6

Codul lui Zamolxe (Sinteză)

de Pavel Coruţ
În primăvara anului 1991, Petre Varain, superspion paranormal din Octogonul
românesc, s-a retras într-un fost templu geto-dac ascuns în inima unui munte din
lanţul Carpaţilor Orientalli, pentru a medita în linişte la viitorul Omenirii. După câteva
zile de frământări psihice intense, în lăcaşul ascuns a pătruns un extraterestru
humanoid asemănător la înfăţişare cu populaţia europidă. Acesta i-a explicat
superspionului şocat de întâmplare că o patrulă extraterestră, originară din sistemele
solare Vega şi Alcor, supraveghează Omenirea pământeană încă de la primele
explozii nucleare. S-a prezentat cu numele Svidur Khom şi i-a propus lui Petre Varain
să devină agent al patrulei vegano-alcore pe care o conducea. La sugestia
superspionului român, comandantul patrulei vegano-alcore a acceptat să poarte şi
numele zeului geto-dac Zamolxe.

Superspionul Petre Varain a acceptat să devină agent de informaţii în slujba


extratereştrilor civilizatori. Ca urmare, extratereştrii l-au studiat în profunzime, i-au
modificat substanţial creierul şi l-au înzestrat cu însuşiri psihice extraordinare.
Ulterior, au aplicat acelaşi procedeu de umanizare deplină şi asupra altor persoane din
toate rasele pământene, printre care şi mai mulţi români din Octogon, o organizaţie
secretă a superspionilor paranormali. Timp de 17 ani, spionii români au efectuat mai
multe misiuni de culegere de informaţii de pe Terra, la cererea extratereştrilor vegano-
alcori. La rândul lor, superspionii au primit de la extratereştri multe reguli şi
informaţii menite să-i ridice deasupra Umanităţii semicivilizate din timpul nostru.

La începutul anului 2008, Svidur Khom, zis Zamolxe, i-a permis superspionului Petre
Varain să studieze informaţiile deţinute de Alianţa Civilizaţiilor Humanoide despre
originile primare ale pământenilor. Cu această ocazie, Petre Varain a aflat că strămoşii
foarte îndepărtaţi ai oamenilor pământeni au fost extratereştri de mai multe rase,
plecaţi din lumile Alianţei, din diferite motive. Superspionul român a primit aprobarea
comandantului vegano-alcor Zamolxe să publice o sinteză a informaţiilor studiate, cu
scop de a impulsiona civilizarea Omenirii pământene. Cărţile lui Petre Varain compun
seria ORIGINI şi urmăresc evoluţia locuitorilor Terrei în ultimul miliard de ani. Ele
contrazic atât miturile creaţioniste, cât şi teoria evoluţionistă (darwinistă), folosind
mai multe probe şi argumente ştiinţifice.
***

Primul volum din seria ORIGINI, Codul lui Zamolxe, descrie condiţiile în care primii
exploratori extratereştri au ajuns pe Terra virgină, în urmă cu aproape un miliard de
ani, astfel:

În urmă cu patru miliarde de ani 130 de civilizaţii humanoide din Univers, au decis să
se unească în Alianţa Civilizaţiilor Humanoide.

De la bun început, Alianţa şi-a propus atingerea mai multor scopuri: prevenirea
războaielor între humanoizi, înfrângerea civilizaţiilor non-humane din sfera de
influenţă, explorarea spaţiului universal şi colonizarea cât mai multor planete cu
humanoizi. Expansiunea humanoidă era condusă de Consiliul Suprem al Alianţei
Civilizaţiilor Humanoide, organ legiuitor şi juridic format din câte un consilier din
fiecare sistem solar. De-a lungul timpului, Alianţa a ajuns o federaţie de lumi
humanoide, cu legislaţie unică şi organe executive proprii.

Viaţa linştită şi prosperă din Alianţă a fost tulburată, în urmă cu mai puţin de un
miliard de ani, când varangii, locuitori ai celor opt sisteme solare din constelaţia
Varanga, actuala Ursa Major, au încălcat mai multe reguli din Constituţia lumilor
aliate. Consiliul Suprem al Alianţei, condus de bătrânul vegan Incer, a fost informat
de Kaj Meris, şeful serviciului federal de spionaj, că Zaris, guvernatorul sistemului
solar Alcoor şi Roinar, guvernatorul sistemului solar Al Kaid, se făceau vinovaţi de
mai multe delicte federale: încălcarea programului de selecţie şi perfecţionare
genetică a populaţiei humanoide, producerea de mutanţi din maimuţe, prin inginerie
genetică, folosirea unor arme expres interzise de lege, sustragerea de la plata
obligaţiilor fiscale către bugetul Alianţei... Anchetele făcute în sistemele solare
conduse de cei doi guvernatori au confirmat aceste infracţiuni, scoţând în evidenţă şi
intenţia de secesiune a întregii lumi varange. Judecarea guvernatorului Zaris s-a
dovedit o sarcină foarte grea pentru Consiliul Suprem, dar mai ales pentru
preşedintele Incer, a cărui unică fiică, Deira, era logodnica inculpatului. Acuzatul
Zaris s-a transformat în acuzator şi reformator al legilor Alianţei, câştigând din ce în
ce mai mulţi adepţi din rândul guvernatorilor de lumi aliate. Ca atare, Consiliul
Suprem s-a văzut forţat să pronunţe cea mai uşoară pedeapsă la adresa lui Zaris
alcorul: exilarea din sfera de influenţă a Alianţei şi ştergerea amintirii lui
(ostracizarea).

Toţi varangii au sărit în ajutorul proscrişilor Zaris şi Roinar. Ei le-au oferit astronave
de luptă şi transport, arme, alimente, specialişti, mutanţi rovi pentru muncile grele şi
material reproducător cu care să fondeze o colonie pe orice planetă virgină. Mai mulţi
proprietari de flotile de astronave s-au ataşat de escadra condusă de Zaris, din motive
diverse. Orejona, din sistemul solar Rigel al constelaţiei Orion, sătulă de închistările
legale din Alianţă, căuta o lume nouă, în care să devină împărăteasă peste rasa ei
roşie. Generalul negru Omogo, din sistemul solar Sirius, şi-a oferit serviciile
luptătorilor săi, pentru solde consistente şi părţi din prada ulterioară. Bogatul
comerciant Shang Di, din rasa galbenă, denumită shangă, s-a alăturat escadrei cu
speranţa găsirii unei lumi prospere, din care să se îmbogăţească şi mai mult. Kobizii
din sistemul solar Etamio al constelaţiei Draco au văzut în expediţia lui Zaris un prilej
de a scăpa de asuprirea hermafrodiţilor draconi. O flotilă de vegani blonzi, condusă de
Mikal, s-a alăturat escadrei proscrişilor din interes pur ştiinţific: voiau să cunoască
spaţiul universal de dincolo de frontierele Alianţei. Kaseii din Casiopeia, conduşi de
generalul Daran, căutau o lume sălbatică, în care să poată acţiona ca zeii. Zaris trebuia
să armonizeze multe interese contradictorii, din poziţia de comandant al întregii
escadre de proscrişi.

Astronavele de război ale Alianţei au condus escadra proscrişilor până la frontiera de


sud a lumilor aliate, avertizându-l pe Zaris să nu încerce să mai revină vreodată în
spaţiul civilizaţiilor humanoide. Exilaţii au pornit prin infinitul spaţio-universal, în
căutarea unei planete locuibile. Au făcut prima escală în sistemul solar Akernas, locuit
de non-humani reptiloizi. Graţie relaţiilor de afaceri mai vechi dintre Orejona şi
imperatorul reptilian Dem, ei au fost bine primiţi în sistemul solar Akernas şi au
căpătat informaţii utile continuării expediţiei. Următoarea planetă întâlnită de ei
prezenta mai multe inconveniente: avea uscatul foarte redus şi era populată cu o
feroce vegetaţie carnivoră. Ca atare, aceştia şi-au continuat călătoria către Calea
Lactee.

Întâlnirea unui nou sistem solar aparent ospitalier le-a trezit un licăr de speranţă în
inimi, fapt pentru care l-au numit Kefra, adică, licăr de speranţă, în limba alcoră.
Prima planetă din sistemul solar, integral albastră, nu era locuibilă, însă fusese vizitată
de fiinţe raţionale, care îşi lăsaseră câteva simboluri sculptate pe un vârf de munte. A
doua planetă din sistem le-a prezentat un misterios oraş ultramodern complet părăsit.
În cursul nopţii au aflat şi cauza exodului: planeta era infestată cu fiinţe pur
energetice, care afectau creierele humanoizilor. Abia pe a treia planetă din sistemul
solar Kefra, exilaţii au întâlnit locuitori humanoizi din rasa vegherilor. Aceştia se
retrăseseră din Calea Lactee, din cauza deselor războaie dintre humanoizi şi-şi
formaseră o civilizaţie înaltă, bazată pe o disciplină rigidă. Vegherii le-au indicat
exilaţilor calea către un soare nou cu mai multe planete.

Nenorocirea s-a abătut asupra escadrei sub forma piraţilor nasai care le-au capturat
mai mult de jumătate din astronavele de transport alimente, medicamente, apă,
material reproducător şi alte bunuri. Foamea şi setea au început să chinuie echipajele
astronavelor. Primul sistem solar întâlnit în cale s-a dovedit devastat de un război
nuclear care iradiase atmosfera singurei planete locuibile. Exilaţii au continuat să se
târască spre nadir, cu alimentele şi apa strict raţionalizate. Cei mai slabi au început să
moară...

Când disperarea cuprinsese deja întreaga escadră, comandantul Zaris a avut o


viziune , pe timpul unui somn letargic, asemănător morţii. El a văzut aievea sistemul
nostru solar, cu soarele Sol înconjurat de nouă planete. Speranţa a renăscut în inimile
expediţionarilor. Într-adevăr, sistemul soarelui Sol i-a primit cu ospitalitate. Pe prima
planetă locuibilă, Var, actuală, Marte, exploratorii au întâlnit o populaţie semi-
sălbatică, harii, colonizaţi de extratereştrii galei. Generalul Daran şi kaserii săi au
rămas pe planeta Var, să fondeze o civilizaţie împreună cu băştinaşii hari. Restul
escadrei s-a îndreptat către Geea (Terra).

Faptul că Geea era complet golaşă nu i-a descurajat pe exilaţi. Ei erau mulţumiţi de
faptul că atmosfera era perfect respirabilă şi acceleraţia gravitaţională, aproape ca pe
planetele lor de origine. Expediţionarii şi-au împărţit suprafaţa uscată a Geei între ei şi
au aterizat fiecare în zona sa de civilizare. Orionii au ocupat centrul continentului
american. Zaris le-a oferit mercenarilor sirusani sudul Africii, ca plată pentru soldele
restante. Shangii şi-au adjudecat câmpia din sudul actualei Asii, scăldată de ocean.
Mai la est de ei, pe un continent înconjurat de oceanul planetar, s-au aşezat kabizii
conduşi de regele Zigan. Veganii şi-au stabilit colonia în nordul Africii. Varangii au
cuprins Orientul Apropiat şi sudul continentului european. Către nord de ei, au fost
colonizaţi sălbaticii jerani, luptători uriaşi, capturaţi în timpul confruntării cu piraţii
nasai.

Ziua Genezei a început prin împărţirea terenului de cultivat şi a sarcinilor de


îndeplinit de către fiecare explorator. Noii sosiţi pe Geea au declanşat geneza primară,
conform unui plan elaborat de naturaliştii expediţiei. Ei au creat petece de floră, din
seminţe aduse cu ei şi au început crearea faunei, din icre şi ovule fecundate în
laboratoare. Efortul genezei, susţinut cu cele mai perfecţionate maşini din înzestrarea
lor, a durat câţiva ani. Exploratorii au ajuns să-şi producă suficientă hrană de origine
vegetală şi animală, astfel că-şi puteau îndrepta atenţia către următorul pas de făcut.
Au început să reproducă tehnologia de pe planetele de origine, construind oraşe,
fabrici, uzine, ferme... Fiecare colonie rasială s-a specializat în producerea unor
bunuri de consum şi de schimb. Mai mulţi sateliţi de comunicare au fost lansaţi în
atmosferă şi au fost puse în funcţiune posturi de televiziune locale şi unul mondial.
Periodic, guvernatorii din colonii se întâlneau în capitala veganilor, Noul Hanab,
pentru schimb de experienţă şi coordonarea eforturilor. În două sute de ani, civilizaţia
"nemuritorilor" atinsese nivelul din Alianţa Civilizaţiilor Humanoide. Toată lumea era
mulţumită şi fericită.

Nivelul tehnologic atins le-a permis coloniştilor Geei să trimită o flotilă de astronave
în explorarea constelaţiei Centauri. Aşa a început nenorocirea lor. Flotila le-a fost
atacată şi distrusă aproape total de gasteri, o civilizaţie humanoidă războinică.
Ultimile două astronave din flotilă au fost urmărite de gasteri până la Geea. Agresorii
s-au împărţit în două grupări de atac şi au pornit asaltul împotriva coloniştilor geeni.
Prima grupare de gasteri a atras flotila geeană într-o luptă către nadir, în timp ce a
doua a bombardat sistematic oraşele terrane, încercând să le invadeze. Coloniştii
geeni au rezistat eroic, apoi i-au respins pe gasteri, folosind arme foarte eficiente:
gaze de luptă şi viruşi mortali fabricaţi de sirusani. După retragerea agresorilor, geenii
supravieţuitori au început să-şi reconstruiască civilizaţia din ruine. Pierduseră însă o
mare parte din populaţia humanoidă, precum şi din rândul mutanţilor rovi. Orionii au
fost cel mai puţin afectaţi de atacul gasterilor, astfel că au luat conducerea civilizaţiei
geene. Orejona, devenită împărăteasă, s-a dovedit mai liberală în vederi. Ea a permis
femeilor orione să se metiseze cu rovii mutanţi şi să producă metişi apţi de muncă.
Ulterior, exemplul ei a fost luat şi de alţi colonişti, astfel că populaţia geeană a crescut
pe seama raselor inferioare şi efemere - mutanţii rovi şi metişii. Nemuritorii veniţi din
Alianţă trăiau mult, până la circa 5000 de ani, însă se înmulţeau mai greu.

Coloniştii au lichidat urmările atacului şi se pregăteau să ridice din nou o civilizaţie la


nivelul atins anterior. Un nou atac inamic, cu arme nucleare şi biologice, i-a aruncat
însă aproape în sălbăticie. O mare parte din populaţie a murit ori s-a îmbolnăvit de
boală de radiaţie. Mutanţii şi metişii erau mai rezistenţi la boli, fapt pentru care
savanţii vegani au creat un medicament care, administrat raselor superioare pure, le
reducea capacitatea intelectuală şi durata de viaţă, în favoarea creşterii rezistenţei faţă
de factorii agresivi din mediul de viaţă. Întreaga familie a guvernatorului alcor Zaris
s-a îmbolnăvit după al doilea atac, scăpând cu viaţă numai tatăl şi doi copii, Canes şi
Moira.

Refacerea vieţii civilizate după al doilea atac a decurs foarte greu, datorită lipsei
specialiştilor şi forţei de muncă. Zaris, ajuns simplu cetăţean, şi-a îndreptat atenţia
către educarea celor doi copii supravieţuitori şi vizitarea celorlalte colonii, pentru
schimb de experienţă. După o vizită în colonia orionilor, zaris a înţeles că trebuia să
conducă personal procesul de refacere a naţiunii sale. Ca atare, şi-a reluat funcţia de
guvernator al Alcoriei şi a organizat infima populaţie rămasă după război într-un efort
creator de recivilizare. Situaţia din celelalte colonii era similară sau mai proastă, astfel
că sfatul mondial al guvernatorilor trebuia să întreprindă măsuri comune de
recivilizare.

Agresorii gasteri nu erau însă dispuşi să renunţe la Geea. În plus, ei erau mânaţi de
dorinţa de răzbunare împotriva geenilor care îi infectaseră cu viruşi de luptă. Ca
urmare, gasterii au organizat un nou atac nuclear, de data aceasta, foarte intens. Norul
de praf radioactiv a acoperit atmosfera geeană aproape un an. O mare parte din
populaţie, vegetale şi animale, au pierit. Numai cei retraşi în refugii subterane şi
subacvatice au supravieţuit sănătoşi, ascunşi timp de 15 ani, cât au durat radiaţiile
ucigătoare. În acest răstimp, mutanţii rovi, metişii şi uriaşii jerani supravieţuitori ai
dezastrului au decăzut în sălbăticie. De îndată ce nivelul de radiaţie a atmosferei
geene a scăzut la limita nepericuloasă, coloniştii din rasele superioare au ieşit din
refugii, încercând să reia viaţa civilizată. Nu mai dispuneau însă de suficientă
tehnologie avansată, nici de forţă de muncă brută, deoarece mutanţii şi metişii se
retrăseseră în păduri şi jungle, ducând o viaţă aproape sălbatică. Întregul efectiv de
colonişti civilizaţi s-a văzut nevoit să lupte pentru existenţă, muncind pământul. Eroul
primei cărţi, guvernatorul Zaris, a murit cuprins de cele mai negre presimţiri privind
viitorul civilizaţiei geene. Înainte de a muri, i-a poruncit fiului său Canes să acţioneze
pentru recivilizarea mutanţilor şi rovilor.

Coloniile geene de după cel de-al treilea atac gaster se prezentau jalnic. Kobizii
începuseră să trăiască în sânul naturii şi să practice magia. Shangii nu mai reuşeau să
purifice galgorul, combustibilul folosit în motoarele aeronavelor, navetelor şi
mijloacelor de transport. Rezerva de galgor îmbunătăţit le mai ajungea numai pentru
1000 de ani. Varangii se străduiau să revină la producţia industrială mai modestă şi să
recivilizeze păturile de populaţie sălbăticite – mutanţii rovi şi metişii. Veganii au
reconstruit un mic focar de recivilizare în capitala lor, Noul Hanab. Sirusanii negri
începuseră să se lase chemaţi de natura sălbatică, astfel că şi-au limitat preocupările
industriale la extracţia şi prelucrarea aurului. Orionii mai păstrau încă o urmă de
civilizaţie sub conducerea bătrânei împărătese Orejona. Din ce în ce mai mulţi metişi
şi mutanţi au începută să-i creadă pe coloniştii civilizaţi zei atotputernici şi să-i
divinizeze în diferite forme. Shangii conduşi de Huangdi au instituit cultul străbunului
din ceruri, Shang Di. Sirusanii au început să divinizeze spiritul zeului Omogo, marele
lor erou civilizator. Orionii continuau să-şi divinizeze zeii vii, veniţi din ceruri,
Orejona şi Omitot. Numai varangii şi veganii se străduiau să reconstruiască civilizaţia
raţională din trecut. Evoluţia geenilor era contradictorie. Începuse era zeilor...
***

După studierea genezei primare, superspionul Petre Varain s-a prezentat în faţa lui
Zamolxe pentru lămuriri suplimentare. A recunoscut faptul că Omenirea actuală e
semi-civilizată şi în pericol de autodistrugere. Comandantul vegano-alcor i-a
confirmat prognoza pesimistă, însă i-a arătat şi posibilităţile de supravieţuire a
civilizaţiei raţionale. Extraterestrul i-a înmânat superspionului român un cod de
cunoştinţe şi reguli de comportare, prin aplicarea căruia Umanitatea poate evolua
către o civilizaţie paşnică şi prosperă, evitând autodistrugerea.

Ultimul capitol din volumul Codul lui Zamolxe, intitulat Pământenii sunt urmaşii
sălbăticiţi ai unor extratereştri, prezintă mai multe probe materiale şi ştiinţifice care
susţin descendenţa oamenilor actuali din colonişti extratereştri, metişi şi mutanţi.
Următorul volum din seria ORIGINI, Luptele zeilor, va urmări evoluţia comunităţilor
geene de după ultimul atac nuclear şi până la ridicarea la o nouă civilizaţie, în decurs
de câteva milioane de ani.
***
Ipotezele prezentate în această carte pot fi discutate pe Forumul Octogonul
(http://octogonul.myforum.ro). Ultimul capitol al acestei cărţi este disponibil
integral, pe Wikisource. Scriitorul Pavel Coruţ poate fi contactat pentru sugestii şi
propuneri de editare, prin email, la adresa mctin_25@yahoo.co.uk . Cărţile scrise de
Pavel Coruţ pot fi achiziţionate prin comandă de pe site-ul nostru, folosind secţiunea
Magazin virtual.